CURS 6

STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS

Cel mai complicat si inalt organizat dintre sistemele organismului.

Este mecanismul responsabil cu corelarea si integrarea diferitelor procese din organism ca si

pentru reactiile si adaptarea organismului la mediul inconjurator.

In plus cortexul cerebral este responsabil cu viata constienta.

Poate fi divizat in 2 parti: central si periferic.

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

consta din encefal sau creier, continut in craniu, si maduva spinarii, adapostita de canalul
vertebral;

Cele doua portiuni se continua una cu cealalta la nivelul marginii superioare a atlasului.

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

Consta dintr-o serie de nervi prin care sistemul nervos central este conectat cu diversele tesuturi
ale corpului.

Din motive descriptive nervii pot fi grupati (arbitrar) in: cerebrospinali si simpatici.

Ambele grupe au nuclei de origine (somatic eferent si simpatic eferent) ca si nuclei de terminatie
(somatic aferent si simpatic aferent) in sistemul nervos central.

NERVII CEREBROSPINALI

43 de fiecare parte12 cranieni, atasati creierului, si 31 spinali, atasati maduvei spinarii.

Sunt asociati functiilor de simt special si simturilor generale

si miscarilor voluntare ale corpului.

NERVII SIMPATICI

Transmit impulsuri care regleaza miscarile viscerelor, determina calibrul vaselor sanguine, si
controleaza fenomenul secretiei.

In legatura cu ei exista doua siruri de ganglioni centrali, situati de fiecare parte a liniei mediane
anterior de coloana vertebrala; ganglionii sunt intim conectati de maduva spinarii si de nervii
spinali, si sunt de asemenea uniti intre ei prin fibre nervoase verticale care constituie trunchiurile
simpatice/ de la baza craniului la coccis.

Nervii simpatici care ies din ganglioni formeaza trei mari plexuri prevertebrale pentru viscerele
toracice, abdominale, si pelvine;

1
 La nivelul peretilor acestor viscere se gasesc plexuri nervoase si numerosi ganglioni periferici.

STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS

Celule nervoase cu prelungirile lor si celule de sustinere nevroglii,

Fibrele nervoase: prelungiri ale celulelor nervoase, de mare importanta,.

Cu ochiul liber: substanta cenusie (mai ales celule nervoase) si substanta alba (mai ales fibre
nervoase).

La nivelul substantei cenusii, impresiile nervoase sunt primite si inmagazinate si transformate in

impulsuri eferente , conduse prin substanta alba.

PROTECTIE

Intregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de snge,care furnizeaz oxigenul i
substanele nutritive.

este protejat de doua tipuri de nveliuri :.Primul este osos (protectie mecanica):craniul,care
adpostete creierul i coloana vertebral,care adposte te mduva spinrii.Cel de-al doilea este
constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Aceasta acoper n ntregime creierul i
mduva spinrii.

SNC beneficiaz de Bariera hematoencefalic protejeaz creierul de virusuri sau substane care i
pot duna; doar cele mai mici molecule pot ptrunde n interiorul sau.

LICHIDUL CEFALORAHIDIAN

Lichidul cefalorahidian (LCR) este apos, asemanator in compozitie plasmei

format in plexurile coroide

circula prin ventriculi in spatiul subarahnoidian

Este returnat sinusurilor venoase ale durei de catre villi arahnoidieni

Primul scop al LCR este de suport si protectie al creierului si de hrana a acestuia

este un fluid limpede,apos,care circul n meninge,n mduva spinrii i n ventriculii cerebrali.

efect de amortizare,ajungnd astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni.

este produs continuu din snge de ctre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii
cerebrali.

Spre deosebire de ventriculii inimii,care au nume specifice,ventriculii cerebrali sunt

numerotai.Numerotarea ncepe de la emisferele cerebrale n jos,ctre mduva spinrii,iar primii
venticuli sunt i cei mai mari.

2
 Lichidul circul de la ventriculii laterali, printr-un orificiu ngust, n ventriculul al treilea i
apoi,printr-un canal i mai ngust, apeductul cerebral, n cel de-al patrulea, care este puin mai
larg.De aici iese prin orificii ale planeului ventriculului n nite spaii,numite cisterne pline cu
lichid care nconjoar trunchiul cerebral la baza creierului.Dup aceea,lichidul circul ctre partea
superioar a creierului (emisferele cerebrale)i este reabsorbit de ctre proeminen ele
speciale,denumite viloziti arahnoidiene,de pe arahnoid,una dintre cele trei componente ale
meningelui(piamater si duramater fiind celelalte doua)..

DEZVOLTARE

Sistemul nervos central i are originile n placa neural, o regiune din ectoderm, stratul exterior
dintre straturile embrionului.

Tubul neural se difereniaza progresiv, mai nti n mduva spinrii (partea caudal) i n creier
(partea rostral),

apoi creierul se difereneaza n trunchiul cerebral i prozencefal.

In final, trunchiul cerebral se divide n rombencefal i mezencefal,

iar prozencefalul n diencefal i telencefal.

MADUVA SPINARII

Fiecare radacina consta din mai multe fascicule de fibre nervoase,

Perechile de nervi spinali sunt grupate dupa cum urmeaza: 8 cervicali, 12 toracici, 5 lombari, 5
sacrali, 1 coccigian

Desi nu exxista vreo urma visibila de segmentatie transversa pe suprafata maduvei, aceasta este
privita ca o suprapunere de segmente spinale sau neuromere, fiecare cu o lungime echivalenta
celei pe care se ataseaza o pereche de nervi spinali. / dimensiunile sunt variabile in functie de
regiunea anatomica- cervicala aprox 13 mm, medio-toracica aprox 26 mm, etc.

Ca o consecinta a inegalitatii in rata de crestere a maduvei si coloanei vertebrale, radacinile

nervoase, devin din ce in ce mai oblice de sus in jos, astfel incat nervii lombari si sacrali coboara
aproape vertical pentru a-si gasi punctul de iesire prin foramenul intervertebral corespunzator /
cauda equina

Forma mduvei de cordon ingroat la capete Intumescentia cervicalis i Intumescentia

lumbosacralis/ de aici pornesc nervii spinali ce inerveaz membrele inferioare i superioare.

In partea inferioar (caudal) mduva se termin cu o por iune ascu it Conus medullaris.

Ventral i n fa, mduva prezint un an Fissura mediana anterior pe partea opus Sulcus
medianus posterior./ Aceste adncituri (anuri) mpart mduva n cordoane : Funiculul anterior,
Funiculul posterior i ntre ele Funiculul lateral.

Rdcinile (originea) nervilor spinali sunt ntre cordonul lateral i cel dorsal sau ventral

3
STRUCTURA

Mduva spinrii const din substan cenuie unde predomin celulele nervoase i substan alb
aici predomin prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.

pe seciune transversal mduva apare ca un fluture cu aripile anterioare Cornu anterius i aripile
posterioare Cornu posterius.

In regiunea toracal sau lombar apare i un corn lateral Cornu laterale.

Ambele aripi sunt unite prin comisura cenusie (Commissura grisea). In centrul comisurii se afl
canalul ependimar sau central Canalis centralis, care este plin cu lichidul cefalorahidian.

RADACINI

Ramurile cu nucleii nervilor senzitivi periferici se afl n aripile dorsale, aceste informaii vor fi
mai departe transmise creierului.
Ramurile cu nucleii nervilor motori se afl n aripile ventrale, aceti nervi prin axoni transmit
impulsul nervos muchilor determinnd micarea.
In aripile laterale se afl neuronii nervilor vegetativi simpatic i parasimpatic.

Impulsurile (senzitive) ascendente sunt dirijate prin Fasciculus gracilis ( Gol) i Fasciculus
cuneatus (Burdach), situate n Medulla oblongata impulsurile vor fi conduse prin Tractus
spinothalamicus n Thalamus (Centrul simului de presiune, pipi t, temperatur, durere).
Tractus spinocerebellaris este traiectul lateral spre creierul mic (cerebel) care furnizeaz
informaii n legtur cu poziia corpului.

RADACINA POSTERIOARA (RADIX POSTERIOR)

este compusa din sase sau opt fascicule, atasate in serii lineare in lungul santului postero-lateral.

Consta din fibre aferente care iau nastere din celule nervoase intr-un ganglion spinal .

Fiecare celula ganglionara da o singura fibra care se divide in T in doua ramuri, medial si lateral.
Ramurile laterale se extind la organele senzoriale ale pielii, muschilor, tendoanelor,
articulatiilor, etc. (receptori somatici), si la organele senzoriale ale viscerelor (visceral receptors).
Ramurile mediale ale celulelor ganglionare cresc in maduva spinarii ca radacini posterioare ale
nervilor spinali.

ENCEFALUL

funcioneaz ca un sistem centralizat complex la un nivel superior ce coordoneaz comportarea

organismului n funcie de informaiile primite.

nu toate informaiile de la nervii periferici ajung pn la scoar a cerebral, / unele, prin plexuri
nervoase sunt reinute la centri nervoi externi din mduva spinrii sau bulbul rahidian, (la unele
informaii reacionm incontient prin reflexe )./ sistemul nervos autonom ce funcioneaz
independent de sistemul nervos central (din creier).

4
 sistemul nervos autonom coordoneaz mai rapid, uureaz activitatea cerebral, care ar fi
suprancrcat de informaii, putnd ajunge la blocarea activi ii cerebrale (inhibi ia cortical),
reflexe ale sistemului nervos vegetativ: respiraia, activitatea cardiac, digestia, excreia, setea,
reproducia

sistemul nervos autonom coordoneaz mai rapid, uureaz activitatea cerebral, care ar fi
suprancrcat de informaii, putnd ajunge la blocarea activi ii cerebrale (inhibi ia cortical),
reflexe ale sistemului nervos vegetativ: respiraia, activitatea cardiac, digestia, excreia, setea,
reproducia

FUNCIUNEA CREIERULUI se realizeaz printr-o reea dens de neuroni, aceast activitate a

creierului se msoar prin EEG (electro-encefalo-gram), ce stabilesc intensitatea biocuren ilor
produi la acest nivel.

DIFERENIEREA STRUCTURAL I FUNCIONAL a celulelor nervoase / cu diferite

ierarhii pe scara evoluiei speciilor / se manifest prin apariia inteligentei, i a capacitii de a
nva prin proprietile plastice neuronale.

MEDULLA OBLONGATA (BULB RAHIDIAN)

forma unui trunchi de con cu baza mare aezat cranial, o lungime de circa 3 cm i o greutate de
6-7g.

de la marginea inferioara a puntii la un plan ce trece sub decusatia piramidala corespunzator

marginii superioare ale atlasului unde se continua cu maduva spinarii.

Decussation of pyramids.

Scheme showing passage of various fasciculi from

medulla spinalis to medulla oblongata.

c. Decussation of the pyramids.

VENTRICUL AL IV-LEA

Structura bulbului rahidian are doua caracteristici: existenta ventriculului al IV-lea si dispozitia
celor doua feluri de substante.

In interiorul bulbului rahidian, canalul ependimar se largeste mult si formeaza partea bulbara a
ventriculului al IV-lea,

este o cavitate asezata intre bulb, punte si cerebel;

forma rombica se mai numeste si fosa romboidala.

STRUCTURA

5
 Unele din fibrele nervoase care formeaza piramidele anterioare se incruciseaza la nivelul
bulbului; aceasta incrucisare se numeste decusatia piramidelor si marcheaza limita caudala a
bulbului.

La nivelul bulbului rahidian se incruciseaza si unele fibre senzitive.

Din cauza acestor incrucisari, substanta alba a bulbului strabate masa de substanta cenusie, pe
care o fragmenteaza. Se formeaza astfel fragmente de substanta cenusie inconjurate de fascicule
de substanta alba. Aceste fragmente se numesc centri sau nuclei bulbari.

Din fragmentarea coloanelor ventrale se formeaza nuclei motori,

Din fragmentarea coloanelor dorsale.... nuclei senzitivi,

Din fragmentarea coloanelor laterale.....nuclei vegetativi.

FUNCTIA DE CONDUCERE

Bulbul indeplineste functia de conducere si de centru nervos.

Functia de conducere este realizata prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la maduva sau
encefal, sau care pornesc din bulb spre maduva sau encefal.

conduce excitatiile care vin din maduva spinarii si trec la diferite segmente ale encefalului;

Bulbul indeplineste functia de conducere si de centru nervos.

Functia de conducere este realizata prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la maduva sau
encefal, sau care pornesc din bulb spre maduva sau encefal.

conduce excitatiile care vin din maduva spinarii si trec la diferite segmente ale encefalului;

conduce impulsurile motoare care iau nastere la diferite niveluri ale encefalului si trec la maduva
spinarii pentru a ajunge la organele efectuare.

Conducerea se face incrucisat, adica trece dintr-o parte in alta. Aceasta se poate constata astfel:
sectionand jumatatea dreapta a bulbului, se produce paralizia muschilor din jumatatea stanga a
corpului.

FUNCTIA DE CENTRU NERVOS

realizeaza, prin centrii sai, functiile principalelor organe ale corpului.

Particularitatea acestor centri este automatismul sau capacitatea de a se excita in urma

modificarilor care au loc in celula nervoasa insasi.

Cei mai importanti sunt:

centrii unor functii vitale (centrii respiratori, centrii cardiaci, centrii vasomotori),

6
 centrii unor functii digestive (centrul salivatiei, centrul deglutitiei, centrul masticatiei, centrul
suptului),

centrii unor functii metabolice (centrul glicozuric),

centrii unor reflexe de aparare (centrul stranutului, centrul tusei, centrul clipitului),

centrii tonusului muscular.

centrii unor functii digestive (centrul salivatiei, centrul deglutitiei, centrul masticatiei, centrul
suptului),

centrii unor functii metabolice (centrul glicozuric),

centrii unor reflexe de aparare (centrul stranutului, centrul tusei, centrul clipitului),

centrii tonusului muscular.

PUNTEA LUI VAROLIO

provine din metencefal.

aspect cuboid,

banda de substanta nervoasa lata de 3 cm, dispusa transversal de la o emisfera cerebeloasa la alta,
deasupra bulbului.

Are o fata anterioara, una posterioara, doua fete laterale si doua margini (una inferioara si una
superioara).

Puntea lui Varolio

provine din metencefal.

aspect cuboid,

banda de substanta nervoasa lata de 3 cm, dispusa transversal de la o emisfera cerebeloasa la alta,
deasupra bulbului.

Are o fata anterioara, una posterioara, doua fete laterale si doua margini (una inferioara si una
superioara).

CEREBELUL

Constituie cea mai mare parte a rombencefalului.

Situat posterior de punte si bulb;

Intre portiunea sa centrala si aceste structuri: cavitatea ventriculului al 4-lea.

7
 Deasupra sa: tentorium cerebelli, un fald de dura mater care il separa de suprafata tentoriala a
cerebrumului.

Oval, turtit de sus in jos.

suprafata nu este convoluta ca cea a cerebrumului dar este , traversata de numeroase santuri.

Greutate medie: aprox 150 g./ reprezinta 10 % din volumul encefalului

LOBII

Cerebelul consta in trei parti, una mediana, mai subtiata vermis si 2 laterale -emisferele ,
continue una cu alta formate din aceeasi structura.

Emisferele sunt separate inferior si posterior de incizura cerebeloasa posterioara si anterior de

incizura cerebeoasa anterioara, aflata aproape de punte si bulb.

Din punct de vedere filogenetic si functional , cerebelul se imparte transversal in 3 lobi: lobul
anterior situat pe suprafata superioara a cerebelului, lobul posterior si lobul floculonodular
situat pe suprafata inferioara a cerebelului.

Acesti lobi sunt delimitati de 2 santuri adanci de ordinul I - numite fisuri: fisura primara si
fisura posterioara.

Santuri mai putin adanci ,de ordinul II impart lobii in lobuli, iar santuri superficiale de ordinul
III,impart lobulii in folii sau lame paralele.

CEREBELUL

este conectat la cerebrum, punte, si bulb, dar si la maduva spinarii;

la cerebrum prin pedunculii superiori (prin intermediul acestei cai este informat cerebelul asupra
comenzilor scoartei cerebrale iar aceasta asupra modului de executare a comenzilor respective),

la punte prin pedunculii mijlocii, si

la bulb prin pedunculii inferiori.

FUNCTII

ARHICEREBELUL

prin situarea sa in derivatie pe calea vestibulara, inhiba tonusul muscular prin tractusul
cerebelovestibular continuat de cel vestibulospinal.

contribuie la mentinerea posturii capului si a echilibrului corporal

8
 NEOCEREBELUL

prin situarea sa pe una din caile motilitatii involuntare extrapiramidale, intervine in coordonarea
miscarilor prin intensificarea influxului motor, care coboara pe aceasta cale din aria premotoare si
motoare a scoartei cerebrale la nucleii motori medulari.

Astfel asigura finetea, precizia miscarilor, inclusiv a miscarilor reflexelor posturale si de

redresare, contribuind la pozitia de echilibru a corpului

CURS 8

IMPARTIRE TOPOGRAFICA

Abdomenul este mprit conventional ntr-o serie de regiuni anatomice ce corespund pereilor
antero-laterali ai abdomenului. Aceast mprire are importan deosebit n practica medical
deoarece proiecia organelor abdominale precum i descrierea simptomatologiei diverselor
afeciuni se raporteaz la aceste regiuni.

ABDOMEN

Se imparte in 9 regiuni delimitate conventional prin 4 linii:

2 verticale-prin marginea laterala a dreptilor abdominali-drept si sting

2 orizontale:

linia ce trece prin virful coastelor X

linia bispinoasa-prin crestele iliace anterosuperioare

IMPARTIRE TOPOGRAFICA

9 regiuni:

Hipocondrul drept +sting

Epigastrul

Flancul drept+sting

Mezogastrul

Fosele iliace-dreapta+stinga

Hipogastru

9
CAVITATEA ABDOMINAL

Cavitatea abdominal conine dou compartimente:

cavitatea peritoneal

spaiul extraperitoneal submprit topografic n:

spaiul retroperitoneal

spaiul subperitoneal

Spaiul preperitoneal.

CAVITATEA PERITONEALA

Spatiul virtual dintre foitele:

parietala

Viscerala

adaposteste organe peritoneale invelite in foita viscerala a peritoneului

este impartita de colonul transvers si mezocolonul transvers in:

etajul abdominal superior (glandular)-supramezocolic

contine: ficatul, splina, stomacul

etajul abdominal inferior (intestinal) inframezocolic

contine: intestinul subtire, cecul si colonul

SPATIUL RETROPERITONEAL

e cuprins intre peretele posterior abdominal si peritoneul parietal posterior

contine

organe primitiv retroperitoneale:

rinichi si glandele suprarenale,uretere,aorta si vena cava inferioara, ganglioni

limfatici

organe secundar retroperitoneale:

ultimele 3 parti ale duodenului,capul si corpul pancreasului, colonul ascendent si

descendent

10
SPATIUL PREPERITONEAL

E delimitat posterior de peritoneul parietal anterior si fascia vezicala iar anterior de fascia
transversalis si celelalte straturi ale peretelui abdominal anterior

ESOFAGUL

Este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din faringe in stomac

Limita superioara e data de marginea inferioara a fasciculului cricoidian al constrictorului inferior

al faringelui

Limita inferioara e formata de cardia,orificiu prin care esofagul se deschide in stomac

strabate regiunea gitului,a toracelui,diafragma si ajungind in abdomen se termina in stomac

topografic are 4 portiuni:

cervicala-5 cm

toracica-16 cm

diafragmatica-1,5 cm

abdominala-2,5 cm

STOMACUL

Stomacul este un organ musculo-cavitar ce se gsete n etajul supramezocolic i se ntinde ntre

esofag i duoden.

Prezint doi perei: anterior i

posterior i dou curburi: mare i mic.

Are mai multe pri delimitate printr-o serie de linii imaginare:

regiunea cardial este regiunea din jurul cardiei

fundul stomacului este situat deasupra orizontalei care trece prin cardia;

corpul stomacului se ntinde de la orizontala ce trece prin cardia pn la linia ce

prelungete inferior poriunea vertical a micii curburi

distal de aceast linie se continu cu regiunea piloric

RAPORTURILE STOMACULUI

Raporturi:

11
 faa anterioar are raport cu lobul stng hepatic, cu rebord costal, cu peretele anterior al
abdomenului (trigonul lui Labb); cu diafragma i prin intermediul ei cu recesul
costofrenic, baza i marginea inferioar a plmnului stng precum i cu cordul;

faa posterioar are raporturi, prin bursa omental, cu splina, corpul i coada
pancreasului, artera splenica, splina, rinichiul i glanada suprarenal stng, diafragma
prin intermediul bursei omentale i colonul transvers.

Stomacul prezint o mucoas plicaturat, submucoas, muscular i adventice

STOMACUL-PROIECTIE

Proiecie: cardia se proiecteaz posterior pe vertebra T11 (stnga) i anterior corespunde

articulaiei sternocostale VII stngi, iar pilorul se proiecteaz pe vertebra L1(dreapta).

Cmpul gastric sau trigonul Labb (loc de abord chirurgical) este delimitat la stnga de rebordul
costal stng, la drepta de marginea inferioar a ficatului i inferior de linia orizontal care unete
coastele X.

Spaiul semilunar Traube este delimitat inferior de rebordul costal stng i superior de diafragm

DUODENUL

Duodenul se gsete ntre pilor (L1) i flexura duodenojejunal (L2).

Se gsete n planul visceral al regiunii celiace i este organ retroperitoneal secundar avnd
posterior fascia de coalescen.

Are 4 pri: superior, descendent, orizontal i ascendent. Partea superioar este mobil.

DI-2

Datorit aspectului radiologic prima poriune este cunoscut i ca bulbul duodenal.

Are raport anterior cu lobul hepatic drept i vezica biliar, iar posterior cu vena port, canalul
coledoc i artera gastroduodenal i inferior cu capul pancreasului.

DUODEN-PARS DESCENDENS - DII

Se gsete ntre flexura duodenal superioar i cea inferioar. Peste el trece radcina
mezocolonului transvers. Are raporturi:

anterior-cu radcina mezocolonului transvers ce l intersecteaz, cu lobul drept i vezica

biliar supramezocolic i cu ansele ileale inferior de rdcina mezocolonului;

posterior are raport cu rinichiul drept i pediculul renal drept;

medial cu capul pancreasului i canalul coledoc.

12
DUODEN-PARS ORIZONTALIS - DIII

Se gsete ntre flexura duodenal inferioar i rdcina mezenterului.

Are raporturi:

anterior cu artera i vena mezenteric superioar i ansele jejunale

posterior cu aorta i vena cav inferioar i superior cu capul pancreasului.

Poriunea orizontal a duodenului traverseaz pensa aortomezenteric (ntre artera aort i artera
mezenteric superioar).

DUODEN-PARS ASCENDENS DIV

Se gsete ntre rdcina mezenterului i flexura duodenojejunal. Are raporturi:

anterior anse intestinale

posterior vasele renale i genitale stngi.

la dreapta prii ascendente are raport cu aorta i flancul stng al coloanei vertebrale

la stnga are raport cu vena colic medie i mezenteric inferioara.

Flexura duodenojejunal Se gsete ntre duodenul ascendent i ansele jejunale (flancul stng al
vertebrei L2).

Are raport superior cu pancreasul i mezocolonul transvers. Prin muchiul suspensor al

duodenului este legat de pilierul drept al diafragmei

JEJUN-ILEON (INTESTINUL MEZENTERIAL)

Reprezint partea mobil a intestinului subire. Se gsete ntre flexura duodeno-jejunal i valva
ileocecal, unde se deschide n colon. Are o lungime variabil de 7-8 m. Limita dintre jejun i
ileon este discutabil; se consider c ansele jeunale sunt aezate mai ales orizontal i la stnga,
iar cele ileale mai ales vertical i la dreapta.

Jejuno-ileonul este un organ intraperitoneal aezat n etajul inframezocolic, mai exact n spaiile
mezentericocolice dreapt i stng. Inferior el coboar sub strmtoarea superioar a bazinului.

Se proiecteaz anterior n mezogastru i hipogastru. Este nvelit de peritoneu i este legat prin
mezenter de peretele posterior al abdomenului.

MEZENTERUL

Este o formaiune peritoneal care are o rdcin ce pleac de la flexura duodenojejunal i

ajunge la articulaia sacroiliac dreapt trecnd peste duodenul III i o margine liber prin care
este legat de intestin.

13
 ntre cele doua foie peritoneale ale mezenterului se gsesc vasele i nervii jejunului i ileonului.

JEJUNO-ILEONUL-RAPORTURI

Anterior jejuno-ileonul are raporturi cu omentul mare i peretele anterior abdominal superior cu
colonul i mezocolonul transvers inferior cu organele pelvine (cu ovarele, trompele uterine i
uterul la femeie, i ampula rectal, vezica urinar i la brbat i la femeie)

CURS 9

VALVA ILEOCECALA

Valvula Bauhin este o formaiune cu rol de supap, care nchide intestinul gros fa de cel subirei
mpiedic refluxul chilului.

Se formeaz prin invaginarea ileonului terminal n peretele medial al cecului, imediat naintea teniei
postero-mediale.

Este format din dou plici sau buze, una superioar, mai proemi- nenti alta inferioar care se unesc la
extremi- tile lor formnd dou fruri (frenulum), anterior

INTESTINUL GROS

continu intestinul subire i se deschide la exterior prin orificiul anal.

are n medie o lungime de 1,60-1,70 m cu variaii ntre 1-2 m.

Diametrul lui este n medie de 7-8,5 cm la origine i descrete spre poriunea terminal la 2,5-3,5
cm,

se mparte n: cec, colon (cu subdiviziunile sale: ascendent, transvers, descendent, sigmoid) i
rect.

ncepe n fosa iliac dreapt printr-o poriune dilatat, sacular situat sub vrsarea ileonului =
cec i are anexat apendicele vermiform.

Urmeaz a doua poriune, cea mai lung, numit colon, dispus n cavitatea abdominal sub form
de cadru colic", n interiorul cruia se gsete masa anselor intestinului mezenterial.

COLONUL

In colon ajunge coninutul lichid al intestinului subire, din care se reabsoarbe

apa pentru a forma produsul de eliminare de consisten semisolide, care va
fi evacuat prin rect i canalul anal, sub form de materii fecale.

La nivelul colonului exist dou curburi pronunate, denumite i flexuri,

respectiv flexura colic dreapt (hepatic) i flexura colic stng (splenic).

14
 La nceput ascendent, colonul se anguleaz sub ficat, la nivelul flexurii
hepatice devenind transversal apoi la nivelul splinei se cotete din nou
corespunztor flexurii splenice i coboar (sub numele de colon descendent i
apoicolon sigmoid) n fosa iliac stng i, n fine, n pelvis.

Ultima poriune a intestinului gros este rectul, care descinde la exterior prin
canalul anal,respectiv orificiul anal

DIAMETRUL COLONULUI:

Diametrul colonului diminueaz de aici progresiv, ajungnd la 2,5 cm la

nivelul colonului sigmoid, poriunea cea mai ngust a tubului digestiv
inferior.

Aceast deosebire de diametru dintre cec i sigmoid explic observaiile

clinice din cazul tumorilor colonice, tumorile de cec i colon ascendent fiind
de regul de mari dimensiuni n momentul depistrii, pe cnd cele de sigmoid
sunt simptomatice la mici dimensiuni.

De asemenea, cecul este locul perforaiilor diastatice cauzate de obstrucii

distale, fapt explicat fizic de legea Laplace (n care tensiunea n peretele
colonie este direct proporional cu presiunea lumenali raza lumenului: T=
PR)

CARACTERISTICI GENERALE

Intestinul gros prezint fa de intestinul mezenterial o serie de diferene

macroscopice (vizibile exo - sau endolumenal), ct i de structur
(microscopice). Astfel:

- intestinul gros este mai scurt;

- are un lumen mai larg;

- are o aezare i o direcie mai fix;

- particulariti morfologice absolut caracteristice acestui segment:

-teniile musculare;

-haustrele; -

-plicile semilunare;

- apendicii (ciucurii) epiploici

TENIILE MUSCULARE

15
 Sunt trei benzi musculare, cu o lime de aproximativ 0,5 cm, dispuse
longitudinal, poziionate la cca 120 de grade n raport cu circumferina
colonului.

ncep la originea apendicelui vermiform (baza de inserie a acestuia la nivelul

cecului), continu de-a lungul cadrului colic pn la nivelul sigmoidului unde
devin mai late, reducndu-se n partea inferioar a acestuia n numr de
dou, dup care dispar, pierzndu-i indivi- dualitatea prin uniformizarea
fibrelor la nivelul rectului.

HAUSTRELE COLONULUI

Sunt zone ale peretelui colic care proemin la exterior, ntre anurile
transversale ale acestuia, de form hemisferic (lat.haustrum = gleat),
delimitate la interior de cte dou plici semilunare nvecinate

PLICILE SEMILUNARE

Sunt formaiuni de form semicircular care proemin n lumenul intestinului

gros, alctuite din toate straturile peretelui, delimitnd la suprafa anuri
transversale care se ntind n spaiile dintre tenii i care delimiteaz ntre ele
haustrele.

Se presupune c ar fi rezultatul fie al condensrii fibrelor musculare

APENDICII (CIUCURII) EPIPLOICI

Sunt mici grmezi sau ciucuri de grsime, nvelite de seroas, care atrn de
peretele intestinal n lungul teniiilor.

Lipsesc la nou- nscut i apar n primul an de via.

Densitatea lor este mai mare la nivelul colonului transvers i sigmoid.

Se pot torsiona si infarctiza

tinnd seama de alternana segmentelor fixe cu cele mobile, se poate face o

mprire anatomo-chirurgical a intestinului gros.

Cecul este de regul mobil;

Colonul ascendent este fix (retroperitoneal); urmeaz un segment mobil

format din colonul transversul; apoi un segment fix - dat de colonul
descendent i iari o poriune mobil - colonul sigmoidian;

ultima parte - rectul - este din nou fix.

CECUL SI APENDICELE

16
 Cecul este prima parte a intestinului gros i se gsete sub planul ce trece
prin deschiderea ileonului terminal, n fosa iliac dreapt.

Este organ secundar retroperitoneal dar uneori poate fi intraperitoneal avnd

un mezou.

Are raport anterior cu peretele anterior al abdomenului, posterior cu m.

iliopsoas i n.femural.

CECUL

Cecul are o form sacular, nchis n partea inferioar, care este liber,
continudu-se superior cu colonul ascendent.

Valva ileocecal se gsete la locul de deschidere al ileonului i este format

din 2 buze ntre care este orificiul ileocecal

Pe faa lui medial se insera apendicele vermiform, de la rdcina cruia

pleac cele trei tenii musculare care merg divergent pe intestinul cecal. Se
proiecteaz anterior la nivelul regiunii inghinale drepte.

APENDICELE VERMIFORM

Apendicele este un organ rudimentar i este legat de cec la baza celor 3 tenii.

Apendicele are form cilindrica i poate avea dimensiuni variabile (2-20 cm).

Este aezat de obicei medial de cec dar poate avea i poziii variabile
(retrocecal, laterocecal, retroiliac, pozitie joas pelvin etc.).

Este intraperitoneal i are un mezou numit mezoapendice prin care trec

vasele apendiculare.

COLONUL ASCENDENT

Colonul ascendent: de la valva ileocecal, pn la flexura colic dreapt, de

unde ncepe colonul transvers.

aproximativ 12 cm lungime

se afl la nivelul peretelui abdominal posterior,

acoperit pe partea din fa i pe laturi de peritoneu

COLONUL TRANSVERS

Mezocolonul transvers separ cavitatea abdominal ntr-un etaj superior,

reprezentat de: bursa omental i spaiul supramezocolic i un etaj inferior
reprezentat de spaiul inframezocolic;

17
 reprezint astfel o barier natural n extensia intraperitoneal a proceselor
infecioase

La nivelul polului inferior splenic, colonul transvers se anguleaz spre inferior

determinnd flexura splenic, poriune care, cu excepia rectului, este cea
mai fix.

situat sub rebordul costal stng, mai profund i mai sus dect flexura
hepatic, n parte fiind acoperit de stomac.

Suprafaa sa lateral este ataat de diafragm (corespunztor coastelor 10-

11) prin ligamentul frenico-colic care susine polul inferior splenic
(sustentaculum lienis).

Colonul transvers se gsete ntre flexura colic dreapt i stng.

Este organ intraperitoneal i este legat de peretele posterior prin

mezocolonul transvers, care este o plic peritoneal ce are o rdcina care
ncrucieaz faa anterioar a duodenului II, capul pancreasului, corpul
pancresului, rinichiul stng.

mparte cavitatea peritoneal n etaj supramezocolic i etaj inframezocolic.

Flexurile colice dreapt i stng sunt retroperitoneale

Raporturi: superior cu vezica biliar, ficat, stomac, splin; inferior cu anse

intestinale. Flexura colic dreapt are raport cu rinichiul drept i duodenul II,
iar flexura colic stng cu rinichiul stng. Mezocolonul trece peste duoden i
pancreas. Peritoneul formeaz o serie de ligamente: gastrocolic i frenocolic.

COLONUL DESCENDENT

de la flexura splenic pn la creasta iliac (unde se continu cu colonul

sigmoid),

lungime de aproximativ 20 cm.

Este acoperit anterior, pe feele laterale i mediale de peritoneul parietal

posterior;

posterior: rinichiul stng, ptratul lombelor i transversul abdominal.

COLONUL SIGMOID

ntre articulaia sacroiliac stng i vertebra S3

Denumirea de sigmoid provine de la asemnarea formei pe care o are cu

litera greceasc sigma.

lungime extrem de variabil ntre 15 cm si 60 cm.

18
 situat complet intraperitoneal, prezentnd un mezenter (mezocolonul
sigmoidian) care l ataeaz de peretele pelvin.

Baza mezocolonului sigmoidian intersecteaza ureterul stng i vasele iliace.

Colonul sigmoid se afl n raport cu ansele intestinale subiri, vezica urinar,

uter i anexe.

RECTUL

Rectul se gsete ntre vertebra S3 i anus. Are o parte pelvin (ampula

rectal) i o parte perineal.

Partea pelvin are o parte peritoneal i o parte subperitoneal. Partea

peritoneal este nvelit anterior de peritoneu i are raporturi cu ansele
intestinale i colonul sigmoid. Prezint o curbur concav anterior,
corespunztoare curburii sacrale. Se ntinde de la vertebra S3 pn la nivelul
perineului. Partea subperitoneala are raport anterior cu prostata sau vagina;
posterior are osul sacru.

Partea perineal trece prin diafragma pelvin, poart numele de canal anal
este mai ngustat i se ntinde de la nivelul perineului la nivelul orificiului
anal. Prezint o curbur perineal, concav posterior.

Segmentul subperitoneal vine n raport anterior cu fundul vezicii urinare,

posterior cu sacrul, iar lateral cu muchii ridictori anali. Canalul anal vine n
raport anterior cu veziculele seminale i uretra la barbat, i cu vagina la
femeie.

Posterior vine n raport cu coccisul i lateral cu fosa ischiorectal (spaiu

situat lateral de canalul anal)

FICATUL

Ficatul are o fa diafragmatic, o fa visceral i o margine inferioar. Faa

diafragmatic are o parte posterioar fr peritoneu, numit area nuda
(cuprins ntre foiele ligamentului coronar) i are raporturi anterior i lateral
dreapta cu diafragma, recesul costodiafragmatic drept, marginea inferioar a
plamnului drept, coastele i spaiile intercostale. Superior aceast fa vine
n raport prin intermediul diafragmei cu baza plamnului drept, sacul
pericardic i cordul.

19
 Posterior vine n raport cu coloana vertebral, vena cav inferioar i peretele
posterior abdominal. Partea anterioar i superioar prezint inseria
ligamentului falciform care mparte ficatul n doi lobi, drept i stng. Marginea
inferioar prezint incizura ligamentului rotund i a vezicii biliare.

SEGMENTAIA FICATULUI

Funcional este mprit n doi lobi: drept i stang, desprii printr-un plan
sagital care trece pe faa visceral prin anul sagital drept iar pe faa
diafragmatic la doi centimetri lateral dreapta de insertia ligamentului
falciform.

Fiecare lob este mprit apoi n cte dou segmente: lobul drept este format
din segmentele anterior i posterior i lobul stng din segmentele lateral i
medial. La rndul lor segmentele sunt formate din subsegmente superior i
inferior.

Fiecare lob, segment i subsegment prezint cte un pedicul vasculo-biliar

propriu rezultat din ramificarea arterei hepatice proprii, venei porte i
canalului biliar hepatic comun.

CILE BILIARE EXTRAHEPATICE

Se mpart i ele n dou ci:

Cale principal - reprezentat de canalul hepatic comun i canalul

coledoc

20
 Cale accesorie - reprezentat de vezica biliar i canalul cistic

CANALUL HEPATIC COMUN I CANALUL COLEDOC

Canalul hepatic comun se formeaz n hilul ficatului prin unirea celor dou
canale biliare lobare drept i stng. El are un traiect descendent, cu o
lungime variabil i se unete cu canalul cistic pentru a forma canalul
coledoc.

Canalul coledoc se formeaza prin unirea canalului hepatic comun cu canalul

cistic. Are un traiect descendent cu o lungime variabil. El este unul din
componentele pediculului hepatic, fiind aezat anterior de vena port i la
dreapta a.hepatice proprii.

Are 4 pri: supraduodenal, retroduodenal, retropancreatic i parietal. De

la marginea superioar a duodenului superior trece posterior de acesta i
apoi posterior de capul pancreasului, apropiindu-se de duodenul descendent.
Se unete cu canalul pancreatic principal i formeaz ampula
hepatopancreatic Vater care se deschide printr-un orificiu numit papil
duodenal mare n treimea inferioar a peretelui medial al D2.

Ampula Vater prezint 3 sfinctere: unul al coledocului, unul pancreatic i unul

al ampulei. Ampula poate s lipseasc i canalele coledoc i pancreatic se
deschid sau separat sau se unesc nainte de dechiderea n duoden (seaman
cu eava de pusc)

21
VEZICA BILIAR

Vezica biliar este un organ piriform asezat n fosa vezicii biliare, n partea
anterioar a anului sagital drept, pe faa visceral a ficatului.

Vezica biliar are form conic, format din fund, corp i col.

Fundul vezicii biliare depete marginea inferioar a ficatului i are

proiecia la nivelul punctul cistic - la unirea marginii drepte a
muchiului drept abdominal cu rebordul costal drept.

Corpul se gsete n fosa vezicii biliare i prezint dou fee,

superioar i inferioar.

Colul se continu cu canalul cistic.

Vezica biliar este vascularizat de artera cistic care se desprinde din

ramura lobar dreapt a arterei hepatice proprii. Venele se vars n vena
port. Inervaia simpatic i parasimpatic din plexul hepatic anterior

22
PANCREASUL

Pancreasul prezint trei pri:

Capul pancreasului - are form aproximativ circular i ocup spaiul

delimitat de cadrul duodenal. Prezint dou fee anterioar i
posterioar i o circumferin, n care este aezat duodenul. Inferior
prezint o prelungire la stnga numit procesul uncinat.

Corpul pancreasului - are form prismatic triunghiular i prezint trei

fee (anterioar, posterioar i inferioar) i trei margini (superioar,
anterioar i inferioar).

Coada pancreasului - este singura parte mobil a pancreasului i

ajunge n hilul splinei

Pancreasul este un organ secundar retroperitoneal, fiind fixat mpreun cu

duodenul, prin fascia de coalescen retro-duodeno-pancreatic Treitz.
Posterior se proiecteaz ntre vertebrele L1-L3 i anterior se proiecteaz n
mezogastru

RAPORTURI:

Capul pancreasului: Anterior este traversat de rdcina mezocolonului

transvers astfel nct, deasupra acestuia vine n raport cu poriunea piloric a
stomacului, iar sub rdcin cu ansele ileale. Posterior vine n raport cu
canalul coledoc i apoi cu vena cav inferioar. Capul pancreasului este
cuprins n totalitate n potcoava duodenal.

Corpul pancreasului prezint o fa anterioar care prin intermediul bursei

omentale are raport cu faa posterioar a stomacului, o fa inferioar care
are raport cu ansele jejunale i o fa posterior ce are raport cu cu vena
port, artera i vena mezenteric superioar, artera i vena lienal, iar mai
posterior cu aorta abdominal i vena renal stng.

Coada pancreasului vine n raport posterior cu splina, cu rinichiul i cu

pediculul renal stng iar anterior cu stomacul.

SPLINA

Splina are forma unei boabe de cafea i prezint doua fee diafragmatic i
visceral, dou margini superioar i inferioar i doi poli posterior i anterior.
Faa diafragmatic este convex i neted.

Faa visceral prezint central hilul i n jurul acestuia prezint trei impresiuni:
gastric-superior i posterior, renal-inferior i colic-anterior . Marginea
anterioar este crenelat, iar cea posterioar este neteda. Splina este

23
 acoperit de o capsul format din esut conjunctiv i care trimite n interior
septuri numite trabecule.

Aezare i proiecie. Splina este organ intraperitoneal, fiind aezat n etajul

supramezocolic. Se proiecteaz n hipocondrul stng. Axul lung al splinei, care uneste
cei doi poli este paralel cu coasta X stnga. Marginea superioar ajunge pna la
coasta lX stng, iar marginea inferioar pn la coasta Xl stng. n mod normal
splina nu trebuie s depaeasc inferior rebordul costal stng.

APARATUL GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de organe interne
localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) si ovarele.

Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.

Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa interdependenta cu starea

hormonala, diferita in fiecare din perioadele de dezvoltare.

VULVA

reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .

este constituita din:

- muntele lui Venus

- labiile mari

- labiile mici

- clitorisul

- himenul

- glandele Bertholin

- glandele Skene

- bulbii vestibulari

- glandele anexe regionale

- perineul

La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.

MUNTELE LUI VENUS: Regiunea anatomica dinaintea simfizei puluiene, acoperita, de la pubertate cu
par. Este bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief usor proeminent si o consistenta moale
de perinita.

24
LABIILE MARI: sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si tesut grasos si
conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o mucoasa prevazuta cu un
epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie
debuteaza la pubertate. Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare se
unesc, la fel intre ele si formeaza comisura posterioara (furculita). Contin un bogat plex venos care in
cazuri de traumatisme produce hemoragie profuza si hematoame extinse.

LABIILE MICI: Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care se gasesc rare fibre de
tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta glande sebacee si
eventual glande sudoripare.

ORGANELE GENITALE INTERNE

VAGINUL

uterul

- corp

- istm

- col (cervixul)

trompe

- portiunea interstitiala

- portiunea istmica

- portiune ampulara

ovarele

VAGINUL

Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-posterior. Vaginul are rol in
copulatie (depunerea spermatozoizilor) si serveste drept canal trecerea fatului si anexele sale in
timpul nasterii.

Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul nasterii, cand peretii
sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa aceea sa revina la dimensiunile
obisnuite.

La femeile in varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-un conduct
foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi, inainte avand o lungime
aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.

In traiectul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in partea de jos a
trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt sustinatorii vaginului si in buna
parte a tuturor organelor bazinului.

25
 Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe straturi de celule
suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute transversale, care pornesc de o parte si de
alta a unor formatiuni mai ingrosate. Aceste cute au un rol important in marirea suprafetei de
contact in timpul actului sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa
vaginala se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu secretia
de estrogeni.

Vaginul in partea sup. se continua cu colul uterin iar in partea inf. se deschide in vulva. Posterior
vine in raport cu rectul, iar anterior in raport cu vezica si uretra.

UTERUL

Este un organ muscular, cavitar, impar, in care nideaza si se dezvolta

produsul de conceptie si care produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea
la termen.

Este situat in regiunea pelviana, pe linia mediana si reprezinta raporturi

anatomice:
anterior cu vezica urinara

posterior cu rectul

inferior se continua cu vaginul

superior cu organele intestinale si colonul

lateral cu ligamentele largi

Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8 cm
lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in portiunea medie a colului si un
diametru antero-posterior de 2,5 3 cm.

Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.

TROMPELE UTERINE

Sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase situate in partea superioara a
ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele uterine pana la fata superioara a ovarelor.

La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea initiala a oului.
Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variaza pe traiectul lor intra 2 4 cm pana
la 6 8 cm, in partea terminala.

Fiecare trompa prezinta 4 parti:

Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin.

Istmul continua partea interna; are o lungime de 3 4 cm.

Ampula cu o lungime de 7 8 cm mai dilatata.

26
 Pavilionul - portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate 10 15 franjuri
pe margine (fiimbrii).

Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.

Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, precum si mezosalpinx.
Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele ovariene si arterele uterine.

APARATUL GENITAL MASCULIN

TESTICULUL (TESTIS)

organ pereche - este o glanda genitala masculina care indeplineste doua functii:

spermatogeneza, formarea celulelor sexuale (spermii), ce se desfasoara la nivelul tubilor

seminiferi contorti;
functia endocrina, prin care celulele interstitiale Leyding ale parenchimului testicular secreta
hormoni androgeni (testosteron), ce determina maturizarea organelor sexuale si stimuleaza
evolutia caracterelor sexuale secundare masculine.

Initial, testiculul se formeaza in regiunea lombara, apoi, incepand din luna a 3-a, coboara prin
canalul inghinal in bursele scrotale. Coborarea testiculului in bursele scrotale este determinata de
temperatura mai coborata din bursa (36.5C), temperatura la care procesul de spermatogeneza se
poate desfasura in conditii optime.

In caz ca testiculele nu coboara in bursele scrotale, vorbim de ectopie testiculara, care poate fi uni
sau bilaterala

Testiculul are o greutate de aproximativ 25 grame si avand forma unui ovoid turtit
transversal, situat in bursa scrotala, la nivelul perineului anterior.

De fiecare testicul este anexat un organ alungit, epididimiul, care prezinta primul segment
extratesticular al conductelor seminale.

Epididimul are lngimea de 5-6 cm, forma unei virgule,

asezat pe extremitatea superioara si marginea posterioara a testicolului, pana la polul
inferior al acestuia. Se continua cu canalul deferent.

DUCTELE SPERMATICE

Caile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor si lichidului spermatic.

ELE SUNT INTRATESTICULARE SI EXTRATESTICULARE.

CAILE INTRATESTICULARE sunt tubii seminiferi drepti si reteaua testiculara, constituind

primele doua segmente ale cailor spermatice.

27
 CAILE EXTRATESTICULARE sunt: canalele eferente, canalul epidimar, canalul
deferent, canalul ejaculator si uretra.

CANALUL DEFERENT continua canalul epididimar si are o lungime de 50 cm, pleaca de la

coada epididmului, terminandu-se la baza prostatei, prin portiunea ampulara (mai dilatata), care
se uneste cu ductul excretor, al veziculei seminale, formandu-se ductul ejaculator care strabate
prostata si se deschide in uretra prostatica, la nivelul coliculului seminal.

Distingem canalului deferent o portiune epidimo-testiculara, situata in bursele scrotale, o portiune

inghinala, cand strabate canalul inghinal, si o portiune pelvina situata in pelvis.

Portiunea pelvina se termina cu particula ampulara a canalului deferent

GLANDELE ANEXE

VEZICULA SEMINALA

Este un organ pereche, situat deasupra prostatei, intre vezica urinara si rect, lateral de ampulele
deferentiale. Are rol secretor, produsul adaugandu-se lichidului seminal.

Vezicula seminala are forma ovoidala, lunga de 4-5 cm, si lata de 2 cm. Este un tub intortochiat,
cu multe sinuozitati unite prin tracturi fibroase, dandu-i un spect
vezicular (alveolar).

In interior, cavitatea vezicului seminale este neregulata, cu lumenul compartimentat la mai multe
diverticule, formate din plici ale mucoasei si care comunica unele cu altele.

Peretele veziculei este format dintr-o tunica conjunctiva externa, o tunica musculara si o mucoasa
epiteliala, cubica, cu celule secretoare.

PROSTATA

Este un organ glandular (functie exocrina), impar, situat in jurul portiunii initiale ale uretrei,
produsul de secretie participand la formarea spermei.

Este localizata in cavitatea pelviana, cuprinsa intre vezica urinara (superior), rect (posterior),
perineu (inferior) si simfiza pubiana (anterior).

Uretra strabate prostata vertical, iar cele doua canale ejaculatoare o strabat oblic, deschizandu-se
in uretra prostatica.

Are forma unui con turtit, cu varful indreptat in jos si inainte, si i se descriu: o baza, varful, fata
anterioara si fata superioara.

ORGANELE GENITALE EXTERNE

PENISUL

Este un organ genital si urinar, situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene.

28
 Prezinta o prtiune perineala, radacina penisului si o portiune libera, corpul penisului, care, la
extremitatea sa anterioara, se termina cu o parte mai voluminoasa, numita gland.

Radacina este fixata, prin cei 2 corpi cavernosi, de ramurile ischio-pubiene ale coxalului, iar
corpul este fixat de simfiza pubiana prin ligamente fibroase, unul superior si altul inferior.

Corpul penisului are o forma cilindrica, usor turtit, prezentand o fata superioara (dorsum penis)
si una inferioara, uretrala.

Glandul cu baza sa inconjoara circumferinta corpului, depasindu-l ca o coroana, la acest nivel

existand santul balano-preputal. La varful sau, orientat spre fata uretrala, se afla orificiul extern al
uretrei.

Invelisul tegumentar al penisului se continua, la nivelul glandului, cu preputul, un manson cutanat

care se termina in fund de sac.

APARATUL URINAR

Rinichi

Ureter

Vezica urinara

Uretra

RINICHIUL (REN, NEPHROS)

Organ excretor, pereche

2 functii:

- excreta produsii finali ai metabolismului;

- echilibrul hidroelectrolitic (prin controlul excesului de apa)

Functie endocrina produce si elibereaza: eritropoetina, renina si 1,25 bishidroxicolecalciferolul.

Culoare rosu-bruna,

Consistenta ferma (lasa amprenta pe ficat si splina),

Suprafata neteda la adult si boselata la copil pana la 3-4 ani,

Forma: bob de fasole sau el insusi poate servi ca termen de comparatie (forma reniforma),

L =11-12cm, l=5-6cm, Grosime=2,5-3cm.

SITUAREA RINICHIULUI

29
 Organ retroperitoneal, situat in regiunea lombara (in fosa lombodiafragmatica, in profunzimea
abdomenului;

Polii superiori mai apropiati (5-6 cm) si cei inferiori mai departati (12-14 cm), fac cu axul vertical
un unghi de 13 deschis inferior;

Invelisurile: fascia renala, capsula adipoasa (grasimea perirenala), grasimea pararenala (se
dezvolta dupa varsta de 8 ani).

MIJLOACE DE FIXARE

Structuri sau conditii care ajuta la mentinerea rinichiului in pozitia lui fireasca, impiedicand
ptozarea lui;

lamele anterioara si posterioara ale fasciei renale, grasimea (peri- si para renala), vasele
pediculului renal, presa abdominal.

RAPORTURILE RINICHIULUI PE SCHELET

Rinichiul drept: -pol sup. -vertebra T12

-pol inf. - vertebra L3

Rinichiul stang: - pol sup. - vertebra T11

- pol inf. - vertebra L2

Coasta a XII-a (intretaie polul sup. al rinichilui dr. si traverseaza, la jumatatea sa, fara posterioara
a rinichiului stg.)
Coasta a XI-a (corespunde polului al rinichiului stg.)
Polul inferior al ambilor rinichi la 1-4 cm de creasta iliaca.

STRUCTURA RINICHIULUI

Capsula fibroasa (capsula renala);

Sinus renal

Parenchimul renal: - medulara (formata din piramidele lui Malpighi);

- corticala (inveleste piramidele lui Malpighi din toate partile; contine

glomerulii renali)

Sistemul colector (calice mici si mari, bazinet, ureter)

NEFRONUL

Unitatea morfofunctionala a rinichiului

Nr.: ~ 1,25 mil / rinichi;

30
 Tub lung de 30-50 mm;

Alcatuit din doua portiuni:

- corpusculul renal Malpighi (alcatuit din glomerul si capsula Bowman);

- tubul renal (portiuni: tubi contorti, tubi drepti si ansa Henle).

CONFIGURATIA INTERNA A VEZICII

Mucoasa cu aspect plicaturat (pliurile dispar cand vezica este plina);

Trigonul vezical (are mucoasa neteda, aderenta de detrusorul subjacent);

Plica intermediara reprezinta baza trigonului vezical, iar in unghiurile sale se observa orificiile
ureterale;

Varful trigonului este reprezentat de orificiul intern al uretrei sau colul vezical circular.

URETRA LA BARBAT

Conduct mixt genito-urinar, cu L=14-18 cm;

Incepe la nivelul vezicii urinare prin ostiul intern al uretrei si se deschide la exterior prin ostiul
uretral extern;

3 segmente: uretra prostatica (L=3cm), membranoasa (L=1cm) si spongioasa (peniana, L=12cm)

URETRA LA FEMEIE

Este segmentul urinar terminal, corespunzand ca lungime (3-4 cm) uretrei posterioare masculi;

Uretra feminina este rectilinie, incepe prin orificiul intern al uretrei si se termina la exterior prin
orificiul extern al uretrei (meat urinar) in vestibulul vaginal, pe peretele lui superior, posterior de
clitoris;

2 segmente: pelvin (mai lung) si perineal.

31
32