Sunteți pe pagina 1din 4

Anca Monica Sav, an II, sem I

PROIECT DE SEMESTRU

PSIHOLOGIA DEZVOLTARII

Articolul When can babies self soothe? scris de autoarea americana Flora Richards-
Gustafson si a aparut in revista online Our everyday life, dedicata publicului larg. Informatia
apare in contextul articolelor de la sectiunea Parenting, care urmareste sa ofere parintilor un
ghid in descifrarea comportamentelor propriilor copii. Autoarea subliniaza legatura dintre
calitatea somnului, comportamentele de protest ale copilului, cum ar fi plansul si cele de auto-
reglare emotionala, in cazul acelor copii care dorm singuri din primele luni de viata.

Autoarea sustine faptul ca bebelusii, la putin timp dupa nastere, nu poseda abilitatea de
auto-reglare in caz de distres. Aceasta afirmatie este adevarata, deoarece comportamentul
copilului de a semnala nevoia de legatura si de ajutor este un bun indicator al faptului ca el nu
este inca echipat cu mecanisme proprii de auto-reglare. Articolul le recomanda parintilor sa ii
permita copilului sa planga, pana se linisteste singur, fara a interveni rapid. Pentru a sustine acest
argument, autoarea citeaza un articol din 2013, de pe site-ul CNN, care sustine ca dupa primele 6
luni de viata, bebelusii nu par sa manifeste probleme de sanatate, emotionale sau
comportamentale. Autoarea combate ulterior aceasta idee, iar literatura de specialitate confirma
faptul ca la bebelusii sub un an, care dorm impreuna sau aproape de parintii lor, s-au inregistrat
niveluri mai scazute de cortizol, decat la bebelusii care dorm separat. S. R. Zentall et al. in
studiul lor din 2012 sustin ca procesul de adormire al bebelusului poate fi trait de bebelus in mod
similar cu un proces de separare si reintalnire, dinamica ce construieste modelul de atasament
dintre copil si parintele care il ingrijeste. Desi la urmatoarele nivele de dezvoltare axa HPA este
afectata diferit, chiar in conditiile in care copilul continua sa doarma in proximitatea parintilor.
Pe masura ce copilul creste si trece de varsta de un an, mecanismele lui de auto-reglare vor fi mai
puternice si nu vor necesita interventia parintelui atat de frecvent (R. Beijers et al., 2013).

Avand in vedere ca in copilaria mica relatiile dintre copil si figura de atasament sunt de
natura verticala, prezenta adultului protector este esentiala si poate reduce efectele stresului
asupra dezvoltarii copilului. In copilaria mica, parintele si copilul au o relatie bazata pe
complementaritate, din care copilul beneficiaza de securitate si protectie. Deoarece in aceasta

1
Anca Monica Sav, an II, sem I

perioada de dezvoltare timpurie, gama de raspunsuri pe care copilul le ofera sunt automate,
plansul este un mecanism de alertare al adultului in situatiile de disconfort pe care le traieste
copilul. Functia acestui comportament automat este aceea de a-si asigura supravietuirea. Teoria
atasamentului a lui John Bowlby explica faptul ca relatia ce se formeaza intre copil si figura de
atasament poate asigura o dezvoltare a copilului echilibrata si silentioasa (H.R. Schaffer, 2010).
Atunci cand nevoile psihologice ale copilului cu varsta sub un an sunt satisfacute, respectiv
nevoia de proximitate si securitate, ei vor avea sansa de a se orienta mai mult inspre activitati de
eplorare si invatare despre mediul in care traiesc. Franz Ruppert, in cartea sa Simbioza si
autonomie sustine ca acei copii ale caror mame sunt prezente si responsive nu vor fi nevoiti sa
acorde prea multa atentie starii emotionale a mamei lor si vor dezvolta curiozitate fata de mediu.
In caz contrar, daca mama acorda mai putina atentie si demonstreaza o responsivitate scazuta la
nevoile copilului, datorita faptului ca este obosita sau stresata, bebelusul tinde sa aiba probleme
in a-si regla somnul. Daca acest cerc vicios nu este rupt, intre copil si mama lui se va dezvolta o
relatie de atasament insecurizant (S. R. Zentall et al., 2012).

De asemenea, comportamentele de auto-linistire sunt intr-o legatura puternica cu


pragurile senzoriale ale copilului in procesarea stimulilor. Daca acestea sunt scazute, in primele
luni ale copilului se asociaza cu dificultati in procesele copilului de auto-reglare emotionala. (K.
McGeorge et al., 2015). Aceasta capacitatea de reglare a propriilor afecte si comportamente il
ajuta pe copil sa se adapteze la un mediu care nu este intotdeauna previzibil, in special in cazul
unui copil de cateva luni, pentru care majoritatea stimulilor sunt noi. Aceste afirmatii sunt
valabile in cazul copiilor care inca nu au dezvoltat o relatie de atasament cu parintii, datorita
varstei.

Articolul ofera parintilor doua recomandari in procesul de invatare a copilului sa isi


regleze propriile emotii. Se recomanda instalarea unei rutine care sa contina activitati precum:
joaca, hranire si somn, cu scopul de a dezvolta asocierea acestor activitati cu practica culcatului
in patut. Aceste informatii sunt validate si de literatura stiintifica, care subliniaza de asemenea
importanta instalarii acestei rutine si in beneficiul mamei. Intr-un studiu al Jennifer Sleep et al.
(2002) rezultatele au aratat faptul ca mamele copiilor care au adoptat o rutina seara inainte de
culcarea bebelusului au raportat semnificativ mai putin ocazii in care copilul a plans atunci cand
a fost pus la somn.

2
Anca Monica Sav, an II, sem I

Cea de-a doua recomandare a articolului analizat este aceea de a-l invata pe copil sa faca
diferenta intre zi si noapte, prin controlul luminozitatii din camera unde doarme si prin reducerea
activitatilor care sunt practicate in mod normal in timpul zilei. Acest program ii ajuta pe bebelusi
sa atinga o stare de linistire (Jennifer Sleep et al., 2002).

Explicatia pentru parinti

Copiii la varsta de doar cateva luni pot sa semnaleze cand simt un disconfort sau au nevoie de
ceva doar prin plans sau prin agatarea de parinti. Exista copii care se nasc cu o sensibilitate mai
mare la ceea ce se intampla in jurul lor si pentru ca totul este nou pentru ei este posibil sa
reactioneze cu teama, si anume prin plans. Asadar, atunci cand copilul dumneavoastra plange
atunci cand il puneti la culcare sau pe parcursul noptii el incearca sa comunice faptul ca
despartirea de dumneavoastra este grea pentru el si frica lui de a fi abandonat atunci cand el nu se
descurca pe cont propriu este foarte mare. Un bebelus nu vine pe lume stiind cum sa se
linisteasca singur atunci cand e speriat, de aceea rolul parintilor este acela de a-i arata dragoste,
a-i oferi atentie, disponibilitate. Copilul trebuie sa simta ca nu va fi parasit. Acest lucru se poate
obtine prin apropiere fizica pe timpul noptii, de exemplu avand patutul bebelusului in camera
parintilor si reactionand cu tandrete si rabdare atunci cand copilul se trezeste din somn plangand.
Astfel se construieste o legatura de incredere intre parinte si copil. Atunci cand bebelusul nu are
parte de un parinte care sa ii acorde multa atentie, el devine stresat, iar efectele stresului se vad si
in felul in care se dezvolta creierul lui si in comportamentele lui mai tarziu, in societate. Cu cat
copilul este mai linistit si increzator ca parintii lui ii sunt aproape si il ajuta, cu atat se va simti
mai liber sa exploreze lumea din jurul lui. Astfel, timpul lui de joaca si de invatare creste, pentru
ca nu si-l petrece plangand dupa atentia parintilor, ci este relaxat. In relatia cu copilul, felul in
care reactioneaza mama sau persoana care ingrijeste copilul va genera din partea copilului o
reactie. Daca mama este linistita si odihnita, va avea mai multa rabdare cu copilul, chiar daca
acesta este iritat. In caz contrar, starea de disconfort a mamei il va face pe bebelus sa nu se simta
in siguranta si sa recurga la plans pentru a cere atentie. Modul in care copilul invata sa se
comporte cu mama lui, va fi modelul pe care il va folosi cel mai des in alte relatii pe care le va
avea chiar si la maturitate. Daca copilul invata ca nevoile lui nu merita atentie sau nu sunt
satisfacute de parinte in mod constant, va evita sa mai ceara ajutor, chiar daca unele nevoi pot fi
suplinite doar de oamenii din jurul lui.

3
Anca Monica Sav, an II, sem I

Bibliografie

Articole

S.R.Zentalla, J.M.Braungart-Riekerb, N.V.Ekasc, D.M.Lickenbrock, (2012), Longitudinal


Assessment of SleepWake Regulation and Attachment Security with Parents, Infant and Child
Development Inf. Child Dev. 21: 443457 (2012), Wiley Online Library
(wileyonlinelibrary.com). DOI: 10.1002/icd.1752

K. Mcgeorge, L.Milne, L. Cotton, T. Whelan, (2015), Effects of Infant and Maternal Sensory
Processing on Infant Fussing, Crying, and Sleep, Published on behalf of the Michigan
Association for Infant Mental Health, Infant Mental Health Journal DOI 10.1002/imhj

R. Beijers, J. M. Riksen-Walraven, C. De Weerth, (2013), Cortisol regulation in 12-month-old


human infants: Associations with the infants early history of breastfeeding and co-sleeping,
Stress, May 2013; 16(3): 267277, DOI: 10.3109/10253890.2012.742057

J. Sleep, P. Gillham, I. St James-Roberts, S. Morris, (2002), A randomized controlled trial to


compare alternative strategies for preventing infant crying and sleep problems in the first 12
weeks: the COSI study, Primary Health Care Research and Development 2002; 3: 176183

Carti

F. Ruppert, (2010), Simbioza si autonomie, ed, Trei, Bucuresti, pag. 92-98

H.R. Schaffer, (2010), Introducere in psihologia copilului, ed. ASCR, Cluj-Napoca, pag. 99-116

Notite de curs

Surse online

http://oureverydaylife.com/can-babies-self-soothe-30527.html