HISTOLOGIA SI

PATOLOGIA
GINGIEI
Clasificarea gingiei

Gingia este impartita din punct de vedere anatomic in gingie marginala, gingie atasata
si gingie interdentara.

1. Gingia marginala sau gingia libera cum mai este denumita este marginea terminala a
gingiei care inconjoara dintele asemeni unui guler. Ea formeaza peretele
moale al santului gingival.

Santul gingival este spatiul dintre dinte si epiteliul gingiei libere cu o forma de V.
Determinarea adancimii acestui sant este un important parametru clinic si se realizeaza cu
sonda parodontala obtinandu-se astfel adancimea de sondaj diferita insa de adancimea
santului. Aceasta valoare estecuprinsa intre 2 si 3 mm.

2. Gingia atasata este continuarea spre apical a gingiei marginale pana la mucoasa mobila,
linia de demarcatie dintre cele doua numindu-se jonctiunea muco-gingivala. Gingia
atasata este de o consistenta ferma, rezilienta si este atasata de periostul subadiacent. Latimea
gingiei atasate este un parametru clinic important. Aceasta este distanta dintre jonctiunea
muco-gingivala si proiectia pe suprafata externa a gingie marginale a fundului de sant
gingival. In mod normal are dimensiuni cuprinse intre 3,5mm. pana la 4,5 mm. in zona
frontala si 1,9 mm. in zona laterala. Jonctiunea muco-gingivala este constanta de-a lungul
vietii, variatiile latimii gingiei atasate se datoreaza modificarilor de pozitie a portiunii
coronare.

3. Gingia interdentara ocupa ambrazurile dentare de sub aria de contact interdentar avand
forma de piramida sau col prezentand o depresiune ce leaga papila interdentara vestibulara de
cea orala.

Caracteristici microscopice ale gingiei:

Din punct de vedere histologic gingia este alcatuita din doua tipuri de tesuturi si anume:
tesutul conjunctiv care este acoperit de un tesut epitelial scuamos stratificat.
1) Epiteliul gingival:

Se pot distinge 3 arii ale acestuia si anume: epiteliul oral sau extern, epiteliul sulcular
si epiteliul jonctional. Principalele celule ce se gasesc in epiteliul gingival sunt keratinocitele
pe langa care se mai afla celule Langerhans si melanocite. Alaturi de aceste celule se afla
si fibrele gingivale.

a.) epiteliul oral sau extern acopera creasta si suprafata extrerna a gingiei libere cat si
gingia atasata si este keratinizat sau parakeratinizat.

b.) epiteliul sulcular este un epiteliu scuamos startificat subtire si nekeratinizat, acopera
santul gingival de la nivelul coronar al epiteliului jonctional pana la creasta gingiei
libere. Epiteliul sulcular este foarte important deoarece poate actiona ca o membrana
semipermeabila prin care produsele nocive bacteriene trec in gingie si fluidul tisular
din gingie patrunde in sant.

c.) epiteliul jonctional este o banda de epiteliu scuamos stratificat si nekeratinizat in

care celulele pot fi grupate in doua straturi: bazal si suprabazal cu o grosime de 0.25
pana la 1.35 mm. Epiteliul jonctional este atasat suprafetei dentare - jonctiunea
epiteliala- care este intarita de catre fibrele gingivale ce strang epiteliul pe dinte.

2) Tesutul conjunctiv

Se mai numeste si lamina propria este compus din doua straturi si anume stratul
papilar subadiacent epiteliului si stratul reticular ce se afla in contact cu periostul.

a.) Fibrele gingivale sunt fibre de colagen de tip I avand functiile:

1. strang gingia marginala pe dinte

2. confera rigiditatea necesara gingiei pentru a rezista la presiunile

masticatorii pentru a nu fi indepartata de pe dinte

3. unesc gingia libera cu cementul si cu gingia atasata adiacenta

Sunt impartite in 3 grupuri si anume:

a.) fibre gingivo-dentare: sunt fibrele din suprafetele vestibulare, linguale si interproximale ce
sunt ancorate in cement la baza santului gingival avand directii spre creasta gingiei libere,
spre suprafata externa a acesteia, spre periostul tablei vestibulare si interdentar.

b.) fibre circulare ce inconjoara dintele ca un inel

c.) fibre transseptale localizate interdentar ce sunt ancorate in cementul a 2 dinti adiacenti

b.)Elementele celulare

Celulele cele mai numeroase ce se afla in tesutul conjunctiv sunt fibroblastele ce au rol
in sinteza colagenului si a fibrelor elastice ca si a glicoproteinelor si glicozaminoglicanilor ce
intra in componenta substantei fundamentale.

Macrofagele si histiocitele sunt prezente in conjunctivul gingiei si sunt derivate din

monocite sanguine alaturi de celule adipoase si eozinofile.

In gingia normala din punct de vedere clinic se afla limfocite T (helper, citotoxice,
supresoare si killer) in apropierea bazei santului. Neutrofilele se pot gasi in numar mare in
conjunctiv cat si in sant. Mai tarziu apar si limfocite B cu rol in elaborarea anticorpilor
specifici antigenelor deja recunoscute.

Vascularizatia si inervatia gingiei:

Vascularizatia sanguina a gingiei provine din:

1. arteriolele supraperiostale de-a lungul suprafetelor linguale si vestibulare a osului

alveolar;

2. vasele ligamentului parodontalcare trec in gingie si se anastomozeaza cu capilarele in

zona santului;

3. arteriole din septul interdentar;

Aceste vase se anastomozeaza formand plexuri. Drenajul limfatic se face in plexul papilar si
apoi in plexul periostal al procesului alveolar pentru a se aduna in ganglionii limfatici
regionali in special in cei submandibulari. Inervatia gingiei provine din fibre ce inerveaza
ligamentul parodontal si din nervii labial, bucal si palatin.

Corelatii intre aspectele clinice si microscopice ale gingiei:

Culoarea:

Gingia libera si cea atasata au o culoare roz-coral ce este data de catre vascularizatie,
grosimea si gradul de keratinizare a epiteliului cat si de prezenta celulelor pigmentare.
Culoarea variaza de la individ la individ in corelatie cu pigmentarea cutanata astfel ca la
populatia neagra gingia are in mod normal o coloratie mai inchisa datorita melaninei.

Gingia devine mai rosie cand exista o crestere a vascularizatiei sau cand keratinizarea
epiteliului devine mai redusa. Culoare devine mai pala atunci cand vascularizatia
se reduce (in asociere cu fibrozarea) sau cand creste gradul de keratinizare al epiteliului.

Grosimea:

Grosimea gingiei este data de suma tuturor elementelor celulare si intercelulare si de

vascularizatie. Alterarea grosimii gingiei este o caracteristica comuna a bolii gingivale.

Conturul gingiei:

Conturul gingiei variaza considerabil depinzand de forma dintilor si de alinierea lor pe

arcada, de localizarea si marimea ariei de contact interproximal si de dimensiunea
ambrazurilor orale si linguale. Formeaza o linie dreapta la dintii cu suprafete relative, la dintii
cu o pronuntata convexitate mezio-distala sau vestibularizati conturul este situat spre apical
iar la dintii oralizati gingia este orizontala si subtiata.

Forma:

Forma gingiei interdentare este data de conturul fetelor proximale a dintilor si de locul
si forma ambrazurilor. Cand suprafetele proximale ale coroanelor dentare sunt plate in sens
vestibulo-oral, radacinile sunt apropiate, septul interdentar este subtire in sens mezio-distal,
atunci ambrazura cat si gingia interdentara este subtire. Atunci cand ambrazura este larga si
gingia interdentara va fi groasa. Inaltimea gingiei interdentare variaza in functie de localizarea
ariei de contact.

Consistenta gingiei:

Gingia este ferma si rezilienta si, cu exceptia marginii libere, strans legata de osul
subadiacent. Structura colagenica a laminei propria si continuarea ei cu periostul osului
alveolar determina fermitatea gingiei atasate. Fibrele gingivale contribuie de asemenea la
fermitatea marginii gingivale.

Atat inflamatia cronica cat si cea acuta produc modificari in consitenta gingiei existand
atat modificari distructive (edematoase ) cat si modificari reparative (fibrotice).

Textura gingiei:

Gingia atasata are o textura asemanatoare coajei de portocala in timp ce gingia

marginala este neteda. Aceasta forma este data de digitatiile tesutului conjunctiv ce se
intrepatrund cu tesutul epitelial. Textura suprafetei gingivale este legata si de prezenta si
gradul de keratinizare a epiteliului. Ea creste cand gingia este stimulata prin periajuldentar.

Pierderea aspectului de coaja de portocala este un semn precoce al gingivitei. In

inflamatia cronica suprafata este moale si lucioasa sau ferma si nodulara in functie de ce fel
de modificari sunt: exudative sau fibrotice.

Pozitia gingiei:

Pozitia gingiei se refera la nivelul la care marginea gingivala este atasata de dinte.
Conform conceptului eruptiei continue eruptia dentara nu se incheie cand dintele atinge
antagonistul sau functional ci continua toata viata. Eruptia activa este miscarea dintelui in
directia ocluzala iar eruptia pasiva este expunerea dintelui prin migrarea inspre apical a
gingiei. Se face dinstinctia intre coroana anatomica (portiunea de dinte acoperita de smalt) si
coroana clinica (partea dintelui ce a fost acoperita de gingie si este vizibila incavitatea bucala)
cat si intre radacina anatomica (partea dintelui acoperita de cement) si radacina
clinica ( partea dintelui acoperita de catre parodontiu).

Recesia este expunerea suprafetei radiculare printr-o modificare in sens apical a pozitiei
gingiei. Pozitia actuala a gingiei este pozitia atasamentului gingival iar pozitia aparenta este
nivelul crestei gingiei marginale. Gravitatea recesiei este data de pozitia ei aparenta. In boala
parodontala peretele inflamat al pungii poate acoperi o parte a gingiei acoperite, aceasta
insemnand ca o parte a recesiei este ascunsa si o parte este vizibila.

La nivelul gingiei intalnim diferite afectiuni. Afeciunile gingivale sunt inflamaii ale
gingiilor, evolueaz n timp i distrug osul subiacent, care susine dinii. Acestea sunt
provocate de bacteriile din placa bacterian, o pelicul incolor, aderent, care se formeaz
permanent la suprafaa dinilor. Dac nu este ndeprtat prin periaj zilnic i folosirea aei
dentare, placa bacterian se acumuleaz i poate afecta nu numai gingiile i dinii, dar i
esutul gingival i osul subiacent. Astfel, dinii se mic n alveole i cad de la sine sau trebuie
extrai de medic.

Cele mai frecvente sunt: gingivitele si parodontoza.

Gingivita ulceroasa sau ulceromembranoasa este o afectiune acutainfectioasa a

parodontiului de invelis datorita invaziei cu germenii saprofiti bucali de tip Borellia Vincenti
si cu Bacillus fusiformis.

Gingivita acuta veziculo-ulceroasa este generate de infectia acuta a parodontiului de

invelis cu diverse tulpini de virus (hepatic, aftos).

Gingivita acuta necrotico-gangrenoasa este generata de invazia parodontiului de

invelis si sustinere cu germeni anaerobi, favorizata de regula de anumite boli generale, care
prabusesc capacitatea de aparare locala.

Dupa simptomatologia clinica si sediul procesului patologic se pot diferentia doua forme
ce evolueaza cu manifestari exudative si formare de abces, fiind generate de invazia tisulara
cu germeni piogeni:

Abcesul gingival
Abcesulgingivo-osos

Abcesul gingival este o infectie gingivala acuta localizata, dureroasa, limitata la gingia
marginala sau papilara. In stadiul intial gingia este rosie, tumefiata, cu suprafata neteda si
lucioasa. Dupa 24-48 ore leziunea bombeaza si devine fluctuenta,iar daca nu este incizata
lasa sa se scurga o mica cantitate de puroi galben-verzui, bine legat.
 Abcesul gingivo-osos este o infectie acuta abcedanta a peretelui osos si gingival al pungii
parodontale. Invazia se produce de regula printr-o ulceratie a epiteliului versantului intern al
pungii, mai frecvent de tip serpingios, alteori dupa o perforatie a gingiei cu instrumente.

Simptomatologie. Abcesul gingival si cel gingivo-osos se manifesta prin dureri de tip

pulsatil, exacerbate de atingere, dintele afectat este dureros la percutie si prezinta mobilitate
patologica. Este insotit de limfadentita regionala, alterarea starii generale, febra, leucocitoza.
La inspectie gingia este tumefiata, congestiva, lucioasa si dureroasa la palpare. Dupa 3-4 zile
tumefiatia devine fluctulenta si fistulizeaza spontan daca nu se intervine chirurgical.

Gingivita este o boala parodontala nedistructiva.

Gingivita este o inflamatie a tesutului gingival ca raspuns la actiunea bacteriilor

din placa dentara.

In absenta tratamentului, gingivita poate evolua spre parodontita marginala profunda

(sau paradontoza) care este forma distructiva a bolii parodontale, afectand structurile
profunde ale parodontiului marginal (ligamentele parodontale si osul alveolar).

Gingivita este o afectiune reversibila. Un tratament precoce impreuna cu o igiena

orala corecta pot duce la remisa gingivitei, vindecarea fiind totala. In absenta tratamentului
insa, gingivita va progresa spre paradontoza care va duce la pierderea unor cantitati insemnate
ale osului ce sustine dintele avand ca rezultat final pierderea dintilor.

Simptome si semne

Semnele clinice ale gingivitei sunt oarecum nespecifice, manifestandu-se sub

forma semnelor clasice ale inflamatiei.

Gingiile sunt tumefiate si au culoarea rosie (gingia sanatoasa are culoarea roz deschis)

Creste sensibilitatea gingiilor iar acestea devin dureroase la atingere

Apare sangerarea gingivala mai ales in timpul periajului dentar

Respiratie urat mirositoare

 Anumiti factori de risc pot favoriza producerea gingivitei :

cantitatea prea mic de saliv,

respiraia pe gur,

o alimentaie nesntoas,

imunitatea sczut,

diabetul,

fumatul,

stresul,

modificri hormonale n urma sarcinii.

O alta afectiune este parodontoza sau boala parodontala.Aceasta este o afectiune cronica a
gingiei, de tip inflamator. Parodontoza se manifesta la nivelul tesuturilor de sustinere a
dintelui pe arcada:

- Gingie
- Ligament parodontal
- Os alveolar

Parodontoza poate duce la pierderea dintilor prin distrugerea tesutul moale si a osului care
sustine dintii. In prima faza, apare inflamatia gingiei, aparitia gingivitei.

In mod normal, cand pacientul are o igiena buna in ceea ce priveste cavitatea orala,
gingiile au un aspect sanatos, avand o culoare roz pal. Datorita igienei deficitare, consistenta
gingiei devine moale, iar culoare este una rosie, spre violaceu.De asemenea, papilele
interdentare se inflameaza si se desprind de pe dinti, apar dureri, senzatie de prurit gingival,
gingiile sangerand foarte usor, chiar si la un simplu periaj cu pariuta cu par
moale.Microorganismele de la nivelul placii bacteriene secreta acizi si toxine, care vor irita
gingiile ce vin in contact intim cu dintele. Este rareori dureroasa si cauzeaza semne relativ
minore cum ar fi inrosire, umflare si sangerarea gingiilor . Deseori gingivitele pot trece
neobservate.
 Treptat, boala evolueaza spre structurile profunde, gingia incepand sa se retraga de pe
dinti, antrenand apoi si osul alveolar, rezultand pungile parodontale. Pungile parodontale sunt
mici buzunarase formate intre os si dinte, in care se acumuleaza bacterii, tartru si nu in ultimul
rand, fragmente de os necrozat.

Parodontoza are drept cauza principala placa dentara, pelicula compusa in special de
bacterii. Placa dentara se formeaza pe dinti atunci cand amidonul si zaharurile din alimente
interectioneaza cu bacteriile care se afla in gura in mod normal.

Placa dentara care ramane pe dinti mai mult de doua - trei zile se poate intari sub linia
gingiei, formandu-se tartrul. Tartrul dentar face ca placa dentara sa fie foarte greu de
indepartat, acesta actionand ca un rezervor pentru bacterii.

Parodontoza prezinta urmatorii factori de ordin:

- Local: fumat, tartru, trauma ocluzala, carii, edentatii

- General: starifiziologice, sistemice, tratamentemedicamentoaseutilizate in epilepsie,
bolicardiovasculare, tratamentimunosupresor.

Pe langa toti acesti factori enumerati mai sus, care favorizeaza aparitia parodontozei,
mai sunt implicate si urmatoarele care au un efect la fel de daunator si anume: medicamentele,
ereditatea, inclusiv la persoanele care au o igiena orala perfecta, diabetul, schimbari
hormonale( in timpul sarcinii, in menopauza), nutritie incorecta si nu numia.

Parodontoza este o afectiune care poate fi prevenita, in mare masura. Parodontoza este, de
cele mai multe ori, rezultatul unei igiene orale deficitare.

In parodontoza, tratamentul este complex si urmareste incetinirea evolutiei bolii. In

functie de severitatea afectarii, exista mai multe moduri de a trata parodontoza.

In faza incipienta tratament nechirurgical, in care se folosesc proceduri mai putin invazive,
poate da rezultate bune :

detartrajul - elimina tartrul si bacteriile de la suprafata dintelui si de sub gingie; poate

fi realizat utilizand instrumentar stomatologic sau un dispozitiv cu ultrasunete;
netezirea radiculara - niveleaza suprafetele radacinilor dintilor, reducand depunerea
ulterioara a tartrului;
 folosirea de substante antibiotice - apa de gura antibacteriana cu care se clateste gura
sau geluri care contin antibiotice care se introduc in spatiul dintre dinti si gingii sau in
buzunare dupa curatare profunda.

In parodontoza avansata, tratamentul nechirurgical si buna igiena orala nu mai sunt

suficiente si se recurge la tratamentul chirurgical:

operatia cu lambou (chirurgie de reducere a "buzunarelor").

Procedura consta in efectuarea unor incizii mici in gingie astfel incat o portiune a tesutului
gingival poate fi ridicat, radacinile dintelui fiind expuse pentru o mai buna curatare. Daca
parodontoza a cauzat pierdere de masa osoasa, osul alveolar in care este prins dintele poate
fi reconturat inainte de sutura tesutului gingival.
grefa de tesut moale
Cand se pierde tesut gingival din cauza bolii parodontice, gingia se retrage. Daca retragerea
gingiei este semnificativa, este nevoie de inlocuirea tesutului deteriorat. Acest lucru se face
de obicei prin prelevarea unei mici zone de tesut din cerul gurii (bolta palatina) sau o alta
sursa si atasarea ei in locul afectat.
Aceasta procedura acopera radacinile expuse ale dintilor, reducerea pierderii si retragerii
gingiei, contribuind si la imbunatatirea aspectului danturii.
grefa de os
Cand parodontoza este avansata si a distrus osul din jurul radacinii dintelui, se apeleaza la
grefa de os. Grefa poate fi compusa din mici fragmente dintr-un os propriul os sau os
sinteric. Grefa de os ajuta la fixarea dintilor in locatia proprie, previne pierderea lor. De
asemenea, serveste ca o platforma pentru regenerarea osului natural.

Predominanta gingivitei si a paradontozei este mai mare in cazul pacientilor cu diabet,

iar simptomele si semnele clinice sunt mai severe.