Negru Voda Cel mai misterios personaj din

istoria romanilor

Foto (1)

De mai bine de sapte secole, istoria ne vorbeste despre Intaiul Domn al Tarii Romanesti,
Intemeietorul (sau Descalecatorul daca preferati) Negru Voda. Cu totii am invatat despre el inca
din clasele primare si, daca ne este permis, l-am asemuit cu un erou legendar capabil sa infrunte
toate imperiile vremii si sa ii uneasca pe valahii munteni intr-un singur stat. Stie, insa, cineva cine
a fost acest enigmatic personaj? Ii cunoastem originile, numele real sau macar fizionomia din vreo
gravura medievala? Stim despre el mai mult decat faptul ca i-a supus, cel mai probabil prin forta
armelor, pe voievozii si cnejii locali din Muntenia si ca s-a autointitulat Mare voievod?

O enigma cat o istorie

Legendele si povestirile cu privire la "descalecarea" Negrului Voda in Muntenia, undeva in jurul
anilor 1290-1310, apar nu numai in hrisoavele medievale valahe ci si in cele straine, fapt ce scoate
din discutie lipsa de autenticitate a acestei realizari. Este cert ca un personaj important a venit atunci
din "Tara Ungureasca" pentru a-i supune pe liderii locali sub o unica stapanire, eveniment favorizat,
probabil, si de tensiunile politico-militare din Europa (Ungaria era cuprinsa de puternice tulburari
interne, in timp ce tatarii isi continuau ofensiva catre Portile de Fier). De ce trebuie sa acceptam o astfel
de teorie? Un motiv important il constituie chiar Diploma Ioanitilor, document intocmit in anul 1247, la
numai cinci decenii distanta de presupusa "descalecare", document prin care regele ungur Bela al IV-lea
vorbeste, printre altele, de prezenta voievozilor locali Litovoi si Seneslau, precum si de cea a cnejilor
Ioan si Farcas. Este cert ca orice personaj din afara sferei de influenta a coroanei ungare care ar fi
incercat sa se impuna in fata acestor lideri locali, nu ar fi putut fi decat unul care sa o faca prin
forta armelor si mai putin prin diplomatie.

Un argument in plus al luptelor duse de misteriosul Negru Voda cu voievozii si cnejii munteni il
constituie si scrisoarea ambasadorului regelui Dusan al Serbiei, Nicolo Luccari, cel care scria, in anul
1352: "Negro Voeuoda din natione Ungaro padre di Vlaico nel 1310 s'era impadronito di quella parte
di Valachia" - Negru Voda, de natiune ungara, tatal lui Vlaicu, cucerise in 1310 acea parte din Valahia.
Vom reveni asupra acestui citat.

Inainte de a aprofunda aceasta afirmatie, trebuie sa mentionam si numele personajelor asupra carora
planeaza banuiala "intemeierii Tarii Romanesti". Este vorba de cunoscuta dinastie domnitoare:
Thocomerius/Tihomir (cca 1290 - cca 1310), Basarab I (1310 - 1352), Nicolae Alexandru (1352 - 1364)
si fiii acestuia din urma, Vlaicu (1364 - 1377) si Radu I (1377-1383). Ei sunt cei care domina politica
interna valaha pe toata durata secolului al XIV-lea, deci, doar unul dintre ei poate fi misteriosul Negru
Voda.

Revenind la scrisoare ambasadorului Nicolo Luccari, nu putem decat sa concluzionam ca diplomatul in

cauza se afla in fata unei grave erori ( nu singura, din pacate, Luccari facand grave confuzii intre geti si
goti si intre daci si dani). Vlaicu, cel la care face referire italianul, este fiul lui Nicolae Alexandru dar,
nici macar acesta din urma nu putea cuceri Valahia in anul 1310 (an asupra caruia italianul pare destul de
sigur), atata vreme cat a fost asociat la domnie cu tatal sau de abia in anul 1342. Mai mult ca sigur ca, in
anul 1310, Nicolae Alexandru nu era decat un copil. Ramane astfel, prezumptia ca doar Basarab I
sau tatal sau, Thocomerius/Tihomir, ar fi putut fi acel atat de enigmatic Negru Voda.

In aceeasi ordine de idei, patriarhul Macarie de Antiohia trimite data descalecarii in anul 1290, in vreme
ce un hrisov din vremea lui Matei Basarab indica anul 1292 ca an al intemeierii Tarii Romanesti.

Si totusi, cine este Negru Voda?

Cu siguranta ca, pana la descoperirea unor noi documente medievale care sa faca lumina in acest caz,
misterul va continua sa planeze asupra personajului atat de controversat, Negru Voda. Istoricul Neagu
Djuvara afirma in a sa "Thocomerius - Negru Voda, un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii
Romanesti", ca doar tatal lui Basarab I putea fi acel Intemeietor. Ca argument, istoricul aduce in
discutie faptul ca anul 1310 este, de fapt, anul mortii lui Thocomerius si cel al urcarii pe tron a lui
Basarab I. Nici vorba de lupte in acel an. Mai mult, Neagu Djuvara afirma ca Basarab a fost
recunoscut ca primus inter pares (Mare voievod intr-o traducere libera) de catre toti voievozii si
cnejii munteni, fapta ce ar fi ramas in memoria boierilor valahi ca adevarata data a descalecarii.
Cu siguranta ca o astfel de recunoastere nu ar fi putut veni decat ca urmare a unor merite deosebite ale
tatalui sau.

Numele lui Thocomerius il cunoastem dintr-un document intocmit de catre regele ungur Carol Robert de
Anjou, in anul 1332, la doar doi ani dupa dezastrul armatei ungare de la Posada. Prin acest document,
monarhul recunoaste faptele de vitejie ale lui Laurentiu, comite de Zarand, si ale fratelui sau in batalia
mai sus amintita: " ...Si mai ales atunci cand, pornind oastea noastra stransa prin porunca regala, am
ajuns in niste tinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau tinute pe nedrept in Tara Romaneasca
de catre Basarab, schismaticul, fiul lui Thocomerius". Este, practic, unica sursa din care aflam numele
tatalui voievodului Basarab. Important este, insa, modul in care monarhul ungur face referire la acest
Thocomerius. Faptul ca numele lui este retinut intr-o cronica regala nu poate decat sa confirme ipoteza
conform careia Thocomerius era un personaj important si recunoscut, cel mai probabil, o capetenie
razboinica. De asemenea, lipsa unor titluri (voievod, cneaz si, cu atat mai mult, mare voievod) sustine
ideea ca nu el a fost Intemeietorul ci, poate, cel care a pregatit terenul venirii acestuia.

Nu sustinem ca Basarab I ar fi, 100%, Negru Voda, desi istoria si putinele dovezi adunate de
istorici sustin aceasta ipoteza. Cel mai probabil, insa, Basarab ar fi venit pe tronul Valahiei din
postuira fiului unei mari capetenii si ar fi fost recunoscut de catre majoritatea liderilor munteni
drept unic stapanitor. Iar faptele sale aveau, cat de curand, sa confirme o atare titulatura.

Batalia de la Posada - actul de nastere al Tarii Romanesti

Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab daduse
destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran Carol Robert de Anjou. In anul
1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva Imperiul
Bizantin, o actiune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. Sapte ani mai tarziu, la 28 iulie
1330, voievodul muntean este alaturi de acelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva
regelui sarb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost
motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lectie rebelului valah si sa il indeparteze de la
domnie.

Trecusera doar cateva saptamani de la infrangerea vlaho-bulgarilor de la Velbuzd si Carol da ordinul de

adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se
aflau in Polonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi stransa
in campania indreptata impotriva lui Basarab. Cu toate acestea, circa 30.000 de cavaleri, cu mult mai
mult decat putea strange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Dionisie Szecsi, castelan de Mehadia,
si voievodul Transilvaniei, Tamas Szecsenyi, se aflau alaturi de rege. Primului ii fusese promis
Severinul, in timp ce al doilea urma sa primeasca o mare parte din Valahia. In fata unei asemenea
forte, Basarab cere pacea si ofera in schimbul ei Severinul, plus o suma importanta in bani. Carol il
refuza, insa, si il ameninta teatral, anuntand ca "il va scoate de barba, din muntii lui, ca pe un urs pe
acel Bazarada"

In timp ce Basarab isi aduna oastea, circa 10.000 de osteni, tarani si cavaleri, preferand sa se ascunda in
munti si sa duca o tactica de hartuire, mandra armata ungara marsaluia catre Castru, Argys (Curtea de
Arges) resedinta domnului muntean. Severinul cade primul iar Curtea de Arges este incendiata de regele
razbunator. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pamanturilor valahe de catre Basarab il
silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise,
dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odata pentru totdeauna. Drumul de
intoarcere al invingatorilor nu este cunoscut nici astazi, Posada ramanand o locatie enigmatica pentru
absolut toti istoricii. Cert este ca Basarab, intelegand ca aceasta este singura lui sansa de a invinge
floarea cavalerilor unguri, actioneaza fara sa stea in dubii.

In misterioasa trecatoare de la Posada, el taie copacii astfel incat sa poate fi pravaliti peste dusmanii sai
la o simpla impingere. Mii de pietre sunt stranse cu acelasi scop pe marginea prapastiei. Prin paduri,
arcasii si calaretii sai nu asteptau decat semnalul de atac. Iar acesta nu a intarziat sa apara. La 9
noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe
cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor. Zdrobiti
sub pietre si trunchiuri de copaci, strapunsi de miile de sageti valahe, ei vad cum victoria lor se
transforma intr-o infrangere catastrofala. Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile
regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi
(nicidecum taranii) au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu
pretul vietii garzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainele cu Desev, fiul lui
Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-l insusi regele l-au ucis cu cruzime".

Important de mentionat este ca, desi in gravurile vremii, valahii apar imbracati in sumane si purtand
straie taranesti, este greu de crezut ca doar cu o armata de tarani, Basarab ar fi putut invinge una dintre
cele mai mari armate ale Europei. Mult mai probabila ne pare ipoteza in care cavalerii valahi ar fi fost
unii atrenati si echipati asemenea celor occidentali, ei constituind nucleul armatei regulate. Ca o dovada,
Radu I, nepotul lui Basarab este reprezentat pe monede in armura vestica. Tot el comandase de la
Venetia 11.000 de camasi de zale (echivalentul platii lor de astazi s-ar ridica, cu siguranta, la zeci de
milioane de dolari), ori astfel de armuri nu erau destinate unei armate formata exclusiv din tarani. In
aceeasi ordine de idei, sa ne reamintim ca Basarab luptase alaturi de Mihail Sisman impotriva
bizantinilor si sarbilor. Sa fi facut oare aceste expeditii de lupta cu o armata de tarani? Putin
probabil

Aproape toti cavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferind posteritatii una dintre cele mai
mari si mai rusinoase infrangeri din istoria Ungariei. Regele Carol Robert de Anjou nu a mai intrat
niciodata in Valahia si nici nu a mai incercat sa lupte impotriva lui Basarab. Tara Romaneasca se
nascuse iar visul Ungariei de a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronul tarii
Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astazi il banuim a fi Negru Voda Intemeietorul.