Reconquista Iberica

Reconquista a fost un fenomen foarte vechi, debutand in secolul al VIII-lea, dupa cucerirea Peninsulei
Iberice de catre arabi. Desfasurarea Reconquistei poate fi impartita in trei etape:

1.perioada cuprinsa intre secolele IX-XII

2.perioada decisive pentru succesul fenomenului din secolul XIII

3.perioada de sfarsit a conflictelor cu musulmanii din secolele XIV-XV

In a doua jumatate a secolului al IX-lea aproape toata Spanie tarzie era ocupata de musulmani. Exceptie
facea o fasie ingusta de teritoriu din partea nordica a peninsulei unde supravietuisera o serie de formatiuni
politice independente. Pe teritoriul fostei Galicii era situate regatul Asturiilor, care si-a luat numele de
Leon. Prin conducatorii sai inruditi cu vechile familii de regi de la Toledo, el continua antica regalitate
vizigota. Un avantaj suplimentar era, pentru Leon, faptul ca pe teritoriul sau se afla manastirea Sfantul
Iaob (Santiago) de Compostela.

Un alt stat crestin era comitatul Barcelonei (viitoarea Catalonie) care continua vechea marca franca. La
sfarsitul secolului X, Barcelona se va detasa complet de Francia de vest, incepand o existent politica
independent. Dincolo de Ebru, s-a constituit regatul Aragonului, unit cu Barcelona in 1137.

Castilia (tara castelelor) a lut nastere in conditiile expansiunii Leonului si colonizarii spre sud, in directia
orasului Toledo. In secolul X, ca urmare a contraofensivei spre nord a arabilor (soldata cu ocuparea
temporara a Barcelonei, in 985, si a Sfantului Iacob de Compostela, in 997) si a dezorganizarii
consecutive a regatelor crestine, Castilia s-a desprins de Leon si s-a organizat sub forma unui regat
independent. In anul 1232, cele doua regate s-au reunificat, dar sub egida Castiliei.

In secolele IX-X, aceste regate erau aproape complet isolate de restul crestinatatii, o izolare care era nu
numai geografica, ci si religioasa si liturgica, de vreme ce, pana in secolul XI, crestinii din peninsula au
urmat regulile unui ceremonial religios propriu-liturghii mozarabe. Secolul X coincide cu perioada de
apogee a Califatului de Cordoba. Perioada secolelor IX-XI s-a caracterizat, la inceput, prin succese
alternative. Castilia se extinde spre sud, reusind sa ocupe temporar Valencia in 1065 si Toledo in 1085.
Navarezii s-au stabilit pentru cativa ani la Saragossa capitala si principalul loc intarit al musulmanilor.
Aceste succese au incetat odata cu debarcarea in peninsula, la Ageciras, la 30 iunie 1086, a Almoravizilor,
musulmani fundamentalist veniti din Africa de Nord. La 23 octombrie 1086, in batalia de la Zallaca,
castilienii au fost zdrobiti, ceea ce a pus in pericol intreaga crestinatate iberica. Un alt val de Almoravizi i-
a infrant pe castilieni la Ucles, in 1108. In 1146, Peninsula Iberica a fost ocupata de o noua secta politico-
religioasa venita din nordul Africii, Almohazii.

- Aragonul a devenit al doilea regat ca marime si insemnatate. Anvergura maritime a acestuia a devenit
evident in 1282, prin anexarea Siciliei de catre Pedro al III-lea. Regatul Navarrei a cazut in declin in
secolul XIII fapt dat de intrarea sub stapanirea contilor de Champagne (ceea ce a marcat inceputul
influentei franceze in teritoriu).

-Secolul XIII este epoca in care au inceput sa se precizeze institutiile locale si central ale puterii
monarhice si Cortesurile, adica adunari representative ale diferitelor stari: cler, nobilime, cavaleri. S-a
constituit o retea de orase dotate cu largi privilegii numite fueros.

-Victorii decisive impotriva musulmanilor au fost la Las Navas de Tolosa din 16 iulie 1212.
Castilia si Aragonul au ramas cele mai puternice structuri politice ale peninsulei. Institutia monarhica a
Castiliei s-a consolidate in timpul lui Alfonso XI gratie mai multor masuri precum: supravegherea
oraselor cu ajutorul unor trimisi speciali numiti corregidores (corectori), instituirea alcabala-ei (taxa
avantajoasa care aducea mari venituri, pe tranzactiile comerciale), infiintarea curtii supreme de justitie,
numita Audiencia, in 1371. Fiind cele mai puternice state din peninsula, acestea au intrat deseori in
conflict: de exemplu secolul XV care a culminat cu razboiul civil din Castilia, 1475-1479). Casatoria
dintre Ferdinand de Aragon si Isabela de Castilia si guvernarea lor comuna, incepand din 1479, au deschis
o noua epoca, cea a unificarii si desavarsirii luptei de recucerire impotriva musulmanilor. In timpul
domniei lor s-a reconstituit Sfanta Hermandada (1476).

Spania secolului XVI: domniile lui Carol Quitul (1516-1556) si Filip al II-lea
(1556-1598)
Nascut la Gand, la 25 februarie 1500, viitorul Carol al V-lea (Quitul) era fiul lui Filip de Habsburg (cel
Frumos), ducele Burgundiei, si al Ioanei de Castilia. In 1515, primind ducatul patern si un an mai tarziu
coroana Spaniei, Carol a fost numit si imparat impotriva redutabilei candidature a lui Francisc I, regale
Frantei. Unul dintre cei care l-a sustinut pe Carol a fost marchizul Mercurino de Gattinara, cancelar al
imperiului, umanist. Conceptia sa despre imperiu i-a fost insuflata si lui Carol. Aceasta reunea atributele
medievale: sacralitatea, natura ei de drept divin, rolul imparatului de lider moral si politic al intregii
crestinatati, contracararea prin cruciada a tuturor dusmanilor lui Hristos. Teritoriul pe care il mostenise
acesta era un conglomerate de formatiuni politice. Carol a dorit sa ajunga la o unitate a acestui teritoiu,
insa nici una dintre aceste componente nu era dispusa sa-si sacrifice interesele particulare, sprijinind o
politica de cretralizare care contravenea intereselor fiecareia.

-Carol era dator sa apere cauza catolicismului roman amenintata de Reforma.

In cadrul Dietelor imperiale de la Augsburg si Regensburg, imparatul a incercat sa negocieze cu principia

protestanti si teologii lutherani un compromise doctrinar. Acestia nu au ajuns la un acors, prin urmare
Carol a fost nevoit sa deschida ostilitatile. La 24 aprilie 1547, trupele imperial i-a infrant pe principia
protestanti, insa aceasta victorie nu a putut fi fructificata in sensul impunerii compromisului religios
urmarit de imparat.

Prin pacea de la Augsburg din 1555, incheiata in urma initiative lui Ferdinand, sanctiona, prin principiul
cuius region eius religio, impartirea religioasa si politica a teritoriilor nord-alpine. Imparatul a abdicat la
25 octombrie 1556, la Bruxelles.

Mostenit de Filip II in 1556, regatul Spaniei a devenit cea dintai putere europeana a secolului. Acesta a
preluat partea cea mai mare formata din: Spania, Napoli, si Sicilia, Milano, Tarile de Jos. Ca si tatal sau
isi ia misiunea de a intari autoritatea Castiliei in regat, de a distruge protestantismul si Islamul, de a
promova Contrareforma, limitand pretentiile politice franceze.

Politica religioasa a regelui era indreptata impotriva a doi dusmani declarati: protestantii si musulmanii
( cei convertiti eraun numiti morisci). Urcarea pe tron a lui Filip II si debutul Contrareformei au fost
semnele ca Biserica si regalitatea spaniola erau mai putin ingaduitoare cu conduit maurilor convertiti. La
25 decembrie 1568, moriscii s-au razvratit, Don Juan de Austria reusind sa-I invinga abia in 1570. Cea
mai importanta consecinta a represiunii impotriva protestantilor si moriscilor a fost intarirea Inchizitiei
spaniole.

-In 1580 Filip II a anexat Portugalia

Ruinarea comertului englez cu postavuri in urma rebeliunii antispaniole a Tarilor de Jos, distrugerea
Anversului de catre spanioli, in 1576n si executia Mariei Stuart, in 1587, au facut ca razboiul dintre cele
doua parti sa devina inevitabil. Dupa o serie de confruntari, batalia decisive (navala) anglo-spaniola a avut
loc in 1588 si s-a incheiat cu Victoria englezilor.

Tratatul de la Vervins din mai 1598 a consacrat, in mod formal, esecul politicii europene a lui Filip II.

In consecinta se poate spune ca Spania a fost victim propriei grandori, declinul fiind vizibil incepand cu a
doua parte a secolului XVII.