Scoala clasica (Scoala universalistilor)

Reprezentanti: Taylor, Fayol, Weber, Sloan, Gulick, Urwick, Gilbreth, Allen.

In cadrul acestei scoli pot fi identificate doua curente:

curentul managementului stiintific;

curentul teoriei administratiei generale a organizatiei.

Taylor, considerat fondatorul teoriei managementului stiintific a recomandat folosirea

metodelor stiintifice pentru identificarea celei mai bune modalitati, celei mai eficiente proceduri de a
executa o anumita sarcina si operatie. A criticat practicile traditionale de management si a recurs la o
analiza stiintifica pentru folosirea unor metode mai bune de management.

Dupa mai multe analize si cercetari, Taylor a identificat trei cauze:

credinta falsa a lucratorilor ca orice crestere a productivitatii poate atrage dupa sine
scaderea numarului locurilor de munca;

sistemul de conducere care este deficitar ii obliga pe muncitori sa limiteze productia, sa

lucreze intr-un ritm lent pentru a-i proteja interesele;

metodele de munca sunt ineficiente, irositoare de efort.

Taylor este dusman al risipei de timp si de efort uman, el enuntand patru principii
fundamentale ale managementuluistiintific si anume:

1. dezvoltarea unei stiinte pentru fiecare element al unei munci individuale care include reguli de
miscare, elemente standardizate ale muncii si conditii adecvate de munca;

2. selectarea stiintifica a muncitorilor posedand abilitatile necesare executarii sarcinii urmate de

formarea, invatarea si dezvoltarea muncitorului;

3. cooperarea cuprinzatoare si mutuala cu muncitorii inclusiv folosirea celor mai adecvate

stimulente in acest scop pentru a determina ca intreaga munca sa fie executata in conformitate cu
principiile stiintei;

4. diviziunea muncii si a responsabilitatii intre muncitori si manager.

Multe dintre ideile si propunerile lui Taylor au fost preluate si astazi fiind dezvoltate si
aprofundate, cum ar fi: constituirea unor compartimente specializate, folosirea unor metode moderne
de organizare, selectia stiintifica a personalului, ridicarea calificarii. Taylor ramane fondatorul stiintei
managementului organizatiei, mai ales prin studiile efectuate asupra organizarii muncii, metodele sale
fiind preluate de catre alti specialisti-sotii Gilbreth, intemeietorii studiului muncii, Morris Cooke fiind
primul care a aplicat principiile managementului stiintific in organizatiile din sectorul public si
educational, in special primarii si universitati.

Cel de-al doilea curent si anume teoria administratiei generale a organizatiei il are ca
reprezentant pe Henri Fayol cu lucrarea sa Administrarea industriala si generala in care si-a
prezentat opiniile sale personale cu privire la managementul adecvat al organizatiilor si al oamenilor
din cadrul acestora.

Fayol a introdus unele concepte de baza si anume:

conceptul de functiune a organizatiei;

conceptul de functie a managementului;

14 principii care sa ghideze actiunea managerilor.

 Datorita acestora este considerat adevaratul fondator al managementului modern. Henry Fayol
concentreaza aspecte invatate din propria experienta- de 50 de ani intr-o intreprindere franceza, intr-
un numar de 14 principii generale si anume:

1. diviziunea muncii;

2. autoritatea;

3. disciplina;

4. unitate de comanda;

5. unitate de directie;

6. subordonarea intereselor individuale celor generale;

7. remunerarea;

8. centralizarea;

9. filiera ierarhica;

10. ordinea;

11. echitatea;

12. stabilirea personalului;

13. initiativa tolerata, incurajata si rasplatita ;

14. spiritul de apartenenta la organizatie.

O parte din aceste principii sunt utilizate pe larg si in organizatiile contemporane, asa cum
sunt: unitatea de comanda, unitatea de directie, disciplina, autoritatea ierarhica.

Concluziile referitoare la scoala clasica sunt:

reprezentantii sai au pus bazele stiintei manageriale si au implementat maniera de abordare

economica in management in stransa concordanta cu finalitatea economica;

reprezentantii gandirii clasice s-au focalizat mai mult pe procesul de productie si procesul de
munca, respectiv pe managementul functiei de productie al unei organizatii;

principalul obiectiv ale acestei scoli l-a constituit structura organizatorica si stabilirea unor
principii de organizare si management, care sa inlature greutatile intampinate de catre conducere in
activitatea lor practica;

o caracteristica esentiala este convingerea, chiar postulatul omul este rational adica oamenii
sunt condusi de considerente economice in procesul muncii lor;

universalistii nu iau in considerare factorul uman sau il privesc ca pe un mecanicism;

modul de tratare a relatiei manageriale cu accente pronuntate asupra laturii de organizare-

abordate atat la nivel general al organizatiei cat si la nivelul functiunii de productie;

potrivit universalistilor, organizarea este exclusiv formala, conceputa si proiectata numai de

specialisti;
 cu toate limitele sale, scoala clasica a avut o contributie importanta in perfectionarea
manageriala si a jucat un rol important in rationalizarea si organizarea productiei contribuind in mare
masura la intemeierea managementului stiintific si dezvoltarea sa ulterioara .

Peter Drucker (. Se Peter Ferdinand Drucker, n limba german, numele su sun ca Petru, 19
noiembrie 1909, Viena - 11 noiembrie 2005) - om de tiin american de origine austriac; economist,
jurnalist, educator, unul dintre cei mai influeni teoreticieni menedzhmnta secolului XX.

Biografie

Peter Drucker a fost nscut la Viena la 19 noiembrie 1909. El a crescut n Viena, n 1920 sa mutat n
Germania i a studiat n Hamburg, apoi la Frankfurt.

n 1937, el a fugit n Statele Unite ale Americii de la regimul nazist. n 1943 a devenit cetatean
american. A predat management la Universitatea din New York 1950-1971. Din 1971, profesor de
tiine Sociale i Management de la Universitatea din Claremont. ncepnd cu anul 1939 a scris 39 de
cri i sute de articole din The Wall Street Journal si Harvard Business Review. El a continuat
activitatea profesional pn la moartea sa.

El a format o teorie cu privire la economia de inovare i a societii antreprenoriale. La centrul

teoriei lui Drucker este bazat pe punctul su de vedere noua societate informaional, caracterizat
printr-o permanent schimbare. n lumea viitorului "distrugere creatoare" este o caracteristic
fundamental a societii n ansamblul su, i nu doar sfera economic. Profesioniti, manageri
provenind epoca se va confrunta cu necesitatea de a se adapta la situaia de transformri periodice,
atunci cnd acesta din urm nu mai poate fi vzut ca o excepie, i va deveni norm de via. "In
perioade de reforme structurale radicale - Drucker a scris ntr-o carte publicat n Rusia n 2003, sub
titlul" Obiectivele managementului n secolul XXI ", - a supravieui doar liderii de schimbare - cei care
prind sensibil la schimbrile de trend i s se adapteze pentru a le instantaneu, utiliznd pentru
propriile oportuniti de beneficii. " Dar, n plus, n afaceri, precum i n viaa public astzi nu poate fi
admis n cazul n care nu genereaz o schimbare, n mod constant ntrebam despre motivele pentru
lipsa de eficacitate a diferitelor aspecte ale activitii.

Toate dintre cele mai mari corporaii din lume nc de la mijlocul anilor 1940 live "de Drucker."
Drucker a crezut c este posibil s se creeze un progres economic i armonia social. Dar, aa cum
muli dintre marii creatori, Drucker a fost oripilat puii lor. "Corporatiile, care au fost construite pentru a
rezista ca o piramid, iar acum arata ca un cort" - nu fr durere recunoscut Petru n ultimii si ani.

marketing cunoscute se refer la Drucker, referindu-se la esena de marketing, cum ar fi:

Una dintre cele mai importante teoreticienii privind gestionarea, Peter Drucker spune astfel: "Scopul
marketingului - s depun eforturi pentru vnzri inutile. Scopul lui - att de bine s cunoasc i s
neleag clientul c produsul sau serviciul se va potrivi exact acesta din urm i se vinde ".