Se supun cte exista, Si de mii de ani ncoace Vreme trece, vreme vine, Lumea-i vesela si trista; Toate-s vechi si noua toate; Alte masti, aceeasi piesa, Ce e rau si ce e bine Alte guri, aceeasi gama, Tu te-ntreaba si socoate; Amagit att de-adese Nu spera si nu ai teama, Nu spera si nu ai teama. Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu rami la toate rece. Nu spera cnd vezi miseii La izbnda facnd punte, Te-or ntrece nataraii, Multe trec pe dinainte, De ai fi cu stea n frunte; In auz ne suna multe, Teama n-ai, cata-vor iarasi Cine tine toate minte Intre dnsii sa se plece, Si ar sta sa le asculte?... Nu te prinde lor tovaras: Tu asaza-te deoparte, Ce e val, ca valul trece. Regasindu-te pe tine, Cnd cu zgomote desarte Vreme trece, vreme vine. Cu un cntec de sirena, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca sa schimbe-actorii-n scena, Nici ncline a ei limba Te momeste n vrteje; Recea cumpana-a gndirii Tu pe-alaturi te strecoara, Inspre clipa ce se schimba Nu baga nici chiar de seama, Purtnd masca fericirii, Din cararea ta afara Ce din moartea ei se naste De te-ndeamna, de te cheama. Si o clipa tine poate; Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi si noua toate. De te-ating, sa feri n laturi, De hulesc, sa taci din gura; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Privitor ca la teatru Daca stii a lor masura; Tu n lume sa te-nchipui: Zica toti ce vor sa zica, Joace unul si pe patru, Treaca-n lume cine-o trece; Totusi tu ghici-vei chipu-i, Ca sa nu-ndragesti nimica, Si de plnge, de se cearta, Tu rami la toate rece. Tu n colt petreci n tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine. Tu rami la toate rece, De te-ndeamna, de te cheama: Ce e val, ca valul trece, Viitorul si trecutul Nu spera si nu ai teama; Sunt a filei doua fete, Te ntreaba si socoate Vede-n capat nceputul Ce e rau si ce e bine; Cine stie sa le-nvete; Toate-s vechi si noua toate: Tot ce-a fost ori o sa fie Vreme trece, vreme vine. In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te ntreaba si socoate. (1883, decembrie)