Sunteți pe pagina 1din 7

CONCEPTUL DE

FOLCLOR
Folclorul desemneaz totalitatea creaiilor artistice ale
unei culturi spirituale populare,asociate unei etnii sau unui grup
de etnii. Studiul folclorului intr n sfera mai multor discipline
tinere, ntre care prima aprut a fost folcloristica. Dei interesul
pentru cultura poporului exist dintotdeauna, ornduirea
informaiilor ntr-un sistem de convenii, clasificarea lor i
studierea n mod tiinific nu s-au produs mai devreme de a doua
jumtate a secolului XIX.

Folclorul literar este o parte semnificativ ce


cuprinde totalitatea creaiilor literare ce se caracdterizeaz prin
oralitate, sincretism, tradiionalism, sutor anonim i spirit
colectiv, el constituind aa numita literatur nescris, produs al
gndirii i simirii oamenilor simpli.Acesta se poate defini prin
trei cuvinte : dor, doin, colind, ce reprezint specificul spiritual
ntre popoarelor lumii.Folclorul literar cuprinde specii ale
genului epic(basme, povestiri, snoave, balade), liric(doine,
cntece) strigturi i chiar dramatic(tatrul popular,irozii,scenete).
Acestora li se adaug creaiile cu caracter
setenios(proverbe, zictori) cele legate de magie (descntecul) i
enigmistic (ghicitorile).Marile teme i motive ale literaturii culte
i au sursa n folclor, deoarece aici apar pentru prima dat
motive, ca :transhuman, testamentul ,al dezrdcinrii, motivul
zidului prsit al adoraiei i blestemului i teme ca :jertfa
pentru creaie, comunicarea om-natur, binele i rul, iubirea
cu dorul i jalea, revolta, ireversibilitatea timpului, etc. De
aceea , creaia popular oral face parte integrat din literatura
naional, ea reprezentnd un nesecat izvor de inspiraie, material
de prelucrare i ,mai ales, model de limb pentru scriitori.

Folclorul
romanesc
(caractere generale)

Folclorul romnesc reprezint totalitatea crea iilor


culturii spirituale romneti. Sintagma se refer la produciile
etniilor vorbitoare de limba romn n toate dialectele ei
(majoritar dacoromn, dar i aromn, meglenoromn i
istroromn), semnalate n interiorul granielor romneti.
Urmrind firul istoriei, folclorul Romnilor include i
creaiile atribuite etniilor premergtoare populaiei romne ti
(traco-daci i presupuii proto-romni, n situaia n care nu exist
izvoare istorice care s ateste o populaie la nord de Dunre n
Evul mediu timpuriu, pn n mileniul doi al erei cretine).
Cunoscut la nivel regional mai ales n urma studiilor
cu un caracter tiinific ntreprinse n secolul XX, folclorul pe
teritoriul Romniei a fost mprit n numeroase zone folclorice,
n funcie de regiuni, vi ale rurilor mai importante, judee sau
subregiuni ale unui jude.
Folclorul ajunge s fie divizat chiar i n funcie de
sate sau comune. Acest sistem de diviziuni, aparent exagerat,
evideniaz multitudinea de obiceiuri, tradiii, datini care,
nsumate, relev identitatea romnilor, existena lor strveche.
Principalele zone folclorice romneti sunt
urmtoarele: Criana, Banat, ara Moilor, ara Oaului,
Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Arge, inutul Mehedini,
zona Harghitei, care sunt n continuare subdivizate n zone mai
mici, delimitate de un grad mai mare de particularitate n privin a
produciilor folclorice.
Termenul de folclor este propus in 1446 de ctre
arheologul englez Wiliam Toms. Sensul cuvntului e culegerea de
materiale ce se iau din popor. Etimologic cuvntul apare
folk=popor, lore=nelepciune.
La noi in tara termenul de folclor a fost folosit de
Bogdan Petriceicu Hadeu iar din punct de vedere a ariei pe
care o cuprinde putem spune numai faptele artistice pe cale
orala (muzica populara, literatura populara si dansul popular)
Folclorul reprezint totalitatea realitilor folclorice cu
trasaturi si forme creata sau asimilata de un popor, att in
mediu rural ct si in urban care se transmite pe cale orala intr-
un anumit spatiu geografic fara a se ti exact autorul.

Poporul roman a pastrat forma originala a


obiceiurilor, datinilor, creatiilor materiale si cultural-artistice.
Acestea, strans legate de viata sociala a taranului, l-au insotit
de la nastere pana la ultima suflare. Folclorul este prezent in
sculptura populara, tesaturi, cusaturi, ceramica, zicatori,
strigaturi, ghicitori, poezii basme, legende si desigur si in
muzica. tiina care se ocupa cu folclorul se numete
Folcloristica iar de studiul muzici populare se numete
Etnomuzicologie.
Muzica populara aparine cultului naional si face
parte din patrimoniul naional.

Prin folclorul muzical poporul roman si-a cantat dragostea,


dorul, jocul, durerea, deznadejdea, eroii, insotindu-si fiecare
moment al vietii prin cantec.
Muzica populara, in prima perioada a fost singura forma de
manifestare si prima etapa a muzicii romaneti.
Creatia populara are urmatoarele trasaturi specifice:
Caracter anonim (nu este cunoscut autorul)
Caracter oral (este transmis pe cale orala de la om
la om, de la un loc la altul, din generatie in generatie.)
Caracter colectiv (cantecele sunt preluate de
colectivul din care face parte creatorul, devenind astfel un
bun al intregii colectivitati, extinzandu-se ca valoare
spirituala pe intreg teritoriul tarii, spre exemplu: cantecele
Perinita si Doina apartin numai poporului roman.)
Caracter sincretic (consta in participarea mai
multor arte la fenomenul artistic: literatura, poezia, muzica,
coregrafia, etc.)

Cntecul propriu-zis

Este cel mai rspndit gen al muzici populare. Difer de la


un loc la latul. Are o forma strofica specifica. Versurile sunt
alctuite din 7-8 silabe ntlnindu-se si arhaisme. Din punct de
vedere ritmico-melodic e simpla dar cu accente expresive
potrivite textului si genului muzical. Este cel mai bogat gen
muzical. Tematica cuprinde sfera de preocupri si de triri care
aparin tuturor vrstelor si categoriilor sociale.

Interprei: Maria Dragomiroiu, Maria Ciobanu, Mioara


Velicu, Maria Tanase, Maria Lataretu, etc.
Mioara Velicu

MIHUTI BOGDAN-FLORIAN
ANUL II ,SECTIA CANTO