Sunteți pe pagina 1din 97

B HAGAVAD -G ITA

POEMĂ INDIANĂ

TRADUCERE S, I NOTE
DE

Preotul IOAN MIHĂLCESCU


Procesare s, i tehnoredactare LATEX

Vlad S, ovărel

Versiunea  ©ASEA  Martie 


INTRODUCERE

Cuvântul Bhagavad însemnează în limba sanscrită „Cel Prea Înalt“ sau „Sublim“, iar
Gita însemnează „cântec“. Amândouă la un loc însemnează dar „Cântecul celui Prea
Înalt“ sau „al celui Sublim“.
Cel Prea Înalt sau Sublim, căruia a fost închinat acest cântec este Vis, nu, zeul
mântuitor, în întruparea sa în persoana lui Kris, na, sau a opta din cele zece avatare.
Bhagavad-Gita nu e operă de sine stătătoare, ci e numai un episod din celebra
poemă epică Mahabharata, în care se descriu luptele fratricide dintre tribul Pandavilor
s, i al Kuravilor, urmas, ii lui Barata, zeul lunii.
Subiectul Bhagavad-Gitei îl formează descrierea clipelor, când os, tile învrăjbite
stau fat, ă în fat, ă, gata de încăerare. Atunci Argiuna, căpetenia Pandavilor, fu cuprins
de jale, privind la mult, imea vitejilor din ambele tabere protivnice s, i din cari mult, i
aveau să piară curând în luptă crâncenă. Acest gând muè inima bunului rege, care era
gata să arunce armele, când conducătorul carului său de războiu, care nu era altul decât
însus, zeul Kris, na, îmbrăcat în trup omenesc, îi însuflă curaj de luptă s, i-l încredint, ă, că
biruint, a va fi de partea sa. Mai întâi o lungă cuvântare, după aceea arătarea slavei sale
dumnezees, ti în toată plinătatea s, i grozăvia s, i apoi iarăs, o cuvântare mai scurtă decât
cea dintâi, dar destul de lungă, sunt mijloacele prin care zeul înflăcărează la luptă pe
regescul muritor.
Cele două cuvântări sunt o disertat, ie filosofică în care se împacă cele două sisteme
de cugetare rivale, care s’au cristalizat cu vremea în două s, coli filosofice: sankya s, i
yoga.
Cel dintâi sust, inea, că omul se mântues, te prin cunoas, tere, cel de al doilea că la
mântuire se ajunge prin meditat, iune.
În spiritul celui dintâi, Kris, na spune lui Argiuna: Părerea de rău de cei mort, i, ca
s, i de cei cari au să moară, nu este întemeiată, căci eu s, i tu s, i tot, i am existat totdeauna
s, i vom exista deapururi. Precum în viat, ă, omul trece prin diferite faze, ca: copilăria,
tineret, ea s, i bătrânet, ea, tot astfel trece s, i după moarte, căci murind, nu încetează de a
mai fi, ci numai se îmbracă într’alt trup. Ceeace există cu adevărat, trebue să existe
deapururi, iar ceeace nu există cu adevărat, nu există niciodată. Prin urmare, nimeni
nu poate ucide pe altul, nici nu poate fi ucis. Sufletul se îmbracă cu un nou trup, cum
se îmbracă trupul cu ves, minte. Pentru celce se nas, te moartea este tot atât de sigură, ca
Preotul Ioan Mihălcescu

s, i nas, terea pentru celce moare. Nu plânge dar pe ceice au să moară, ci luptă, socotind
deopotrivă plăcerea s, i durerea, câs, tigul s, i paguba, biruint, a s, i înfrângerea.
În spiritul celui de al doilea sistem, Kris, na zice: Dacă cunos, ti această învăt, ătură
(yoga), es, ti liber de legăturile faptelor s, i orice lucru ît, i izbândes, te. Nici o piedică nu-t, i
poate sta în cale s, i numai put, in de vei fi pios în acest fel, scapi de mari primejdii s, i
es, ti statornic, pe când cei cari se conduc de cuvântul Vedelor nu pot fi statornici, căci
privesc întotdeauna la fructele faptelor. Vedele au deaface cu efectele celor trei însus, iri
ale lucrurilor, fiint, elor s, i faptelor (care sunt: bunătatea, activitatea s, i întunerecul). Tu
fii mai presus de efectele celor trei însus, iri, nu purta grijă de noi câs, tiguri nici de
păstrarea a ceeace ai, ci fii concentrat asupra ta însut, i. Numai fapta, nu s, i fructul ei,
să-t, i fie la inimă. Fii liber însă s, i de înclinarea spre nelucrare. Mai de pret, decât
fapta este adâncirea sufletească. Activează dar în adâncire sufletească. Cine leapădă
toate dorint, ele inimii s, i este mult, umit prin sine însus, , are suflet statornic. Cine nu
se turbură în nefericire s, i nu dores, te nici o bucurie s, i nu e stăpânit de frică s, i de
mânie, este un înt, elept cu suflet statornic. Sufletul unui om este statornic, dacă el îs, i
trage înapoi simt, urile din fat, a oricărui lucru, cum îs, i trage broasca t, estoasă membrele
sub carapace. Cine se ocupă de celece cad sub simt, uri, simte înclinare spre ele, iar
din înclinare se nas, te pofta, iar din poftă mânia, din mânie neputint, a de a deosebi
bine lucrurile, din aceasta confuziunea memoriei, apoi pierderea rat, iunii s, i în sfârs, it
complectă desordine. Dimpotrivă, cine se mis, că între lucrurile supuse simt, urilor cu
totul liber de ură s, i fără părtinire, dobândes, te linis, te sau as, a numita stare a lui Brahma,
iar cine rămâne statornic în aceasta până la sfârs, it, dobândes, te fericirea lui Brahma.
La întâmpinarea lui Argiuna, că, dacă adâncirea sufletească e mai de pret, decât
fapta, pentru ce atunci îl îndeamnă la luptă, Kris, na îi răspunde celece urmează s, i cu
aceasta împacă cele două sisteme de cugetare potrivnice:
Sunt două feluri de adâncire sufletească sau de pietate ori de cucernicie: sub forma
cunos, tint, ei s, i sub forma faptei. Numai prin nelucrare nu ajunge nimeni la desăvârs, ire.
Nimeni nu poate sta nici o clipă fără să facă ceva. Cine se abt, ine dela fapte, dar
gândes, te la cele sensuale, este un făt, arnic. Dimpotrivă, cine-s, i stăpânes, te simt, urile
s, i lucrează desbrăcat de afecte, este cucernic. Acest fel de a lucra este mai bun decât
nelucrarea. Fără să faci ceva nu t, i-ai putea păstra nici măcar viat, a. Lucrează dar fără
ură s, i fără părtinire. Renunt, area la fapte s, i faptele izvorâte din pietate duc la fericire.
Cele de al doilea sunt mai de recomandat.
Care este adevărata cucernicie, cum o înt, elege Kris, na, o spune el mai departe ast-
fel: Asupra mea cată să-t, i îndrept, i simt, urile s, i cugetarea. În mine să rămâi s, i să lucrezi.
Eu sunt Făcătorul s, i Nimicitorul lumii. Eu sunt gustul apei, lumina soarelui s, i a lu-
nii, silaba sfântă a Vedelor, sunetul spat, iului, vigoarea omului, mireasma pământului,


Bhagavad-Gita

strălucirea focului. Eu sunt viat, a tuturor fiint, elor s, i asceza ascet, ilor. Eu sunt sământ, a
ves, nică a tuturor viet, uitoarelor. Fiint, ele, care sunt supuse însus, irilor de bunătate, ac-
tivitate s, i întunerec, sunt toate din mine s, i în mine, dar eu nu sunt în ele. Toate sunt
înfăs, urate într’o amăgire dumnezeească, care purcede din cele trei însus, iri. Numai cei
care îs, i iau refugiul la mine, scapă de această amăgire. Pe cel care mă pret, uies, te mai
presus de orice, îl pret, uiesc s, i eu la fel. Cine rămâne în mine, cunoas, te pe Brahma.
Cine moare cu gândul la mine, se contopes, te cu fiint, a mea. Deaceea, gândes, te-te la
mine în fiece clipă. Ceilalt, i se întorc înapoi pe calea mort, ii. Oricine jertfes, te altor zei,
tot mie îmi jertfes, te, dar nu în forma cuvenită. Cine mă caută pe mine, chiar dacă ar
fi născut din pântece de mamă prihănit, a aflat adevărata cale. Nu prin citirea Vedelor,
ori prin pocăint, ă, jertfe, sau prinoase ajunge cineva la mine, ci numai s, i numai prin
adorarea mea. As, a numai poate fi cineva una cu mine. În acest spirit să-s, i împlinească
fiecare datoriile s, i să aducă jertfe, dar fără să-s, i facă socoteli de vreun fel de câs, tig,
fără ură s, i fără părtinire.
Acesta este fondul filosofic al Bhagavad-Gitei, căci povestirea, sau mai exact în-
ceputul povestirii luptelor dintre Pandavi s, i Kuravi, este numai un simplu prilej pentru
desfăs, urarea acestui fond, care este făcută cu adevărată măestrie s, i într’o desăvârs, ită
formă literară. Pentru aceste două escelente însus, iri – de fond s, i de formă – Bhagavad-
Gita este socotită ca o capodoperă a literaturii mondiale, ca cea mai frumoasă poemă
filosofico-religioasă a bogatei literaturi indiene. Wilhelm de Humbold a numit-o chiar
„cea mai frumoasă, poate chiar singura poemă cu adevărat filosofică din toate litera-
turile (cunoscute) ale lumii“ s, i s’a crezut dator să mult, umească lui Dumnezeu că i-a
dăruit atâtea zile, că a ajuns să citească s, i această poemă.
Misticii au găsit în ea s, i înt, elesuri ascunse, de o adâncime rară, ceeace face ca
Bhagavad-Gita să fie s, i una din capodoperile misticii mondiale.
În ce prives, te vechimea Bhagavad-Gitei, învăt, atul sanscritolog german Garbe –
întemeindu-se pe constatarea de elemente eterogene nu destul de bine contopite în
alcătuirea ei – coboară redact, iunea ei definitivă până în veacul II după Cristos, pe
când filosoful s, i sanscritologul Deussen o pune între anii - înainte de Cristos.
În limbile europene, Bhagavad-Gita a fost tradusă întâia dată în limba stăpânito-
rilor Indiei, în englezes, te, de Wilkins, în . Tot în englezes, te a mai fost tradusă
după aceea de I.C. Thomson, în , apoi de indianul Kashinat Trimbak Telang, în
 s, i , s, i în fine de I. Davies, în .
În frant, uzes, te a fost tradusă de Languinais, în , de Eugen Burnouf, în ,
de Annie Besant et Bhagavan Bas,  s, i de Em. Senart, în .
În nemt, es, te au tradus-o: C.R.S. Peiper, în , I. Lorinser, în , R. Boxberger,
în  Franz Hartmann, în  s, i  (cu adnotări mistice), R. Garbe, în , Paul


Preotul Ioan Mihălcescu

Deussen, în  s, i  s, i Leopold von Schröder, în .


În românes, te a fost tradusă în anul  de poetul D. Nanu, după o edit, ie populară
a lui Burnouf. Traducerea de fat, ă este făcută după: Burnouf, Garbe, Deussen, Schröder
s, i după Hartmann (în ce prives, te interpretarea mistică), iar notele explicative au fost
luate s, i din diferit, i alt, i autori. T, in să adaug că traducerea e gata de nouă ani, dar abia
acum a putut fi dată la tipar. Fie ca ea să dea cititorului o cât mai exactă idee de ceeace
este în original Bhagavad-Gita!
 Januarie, .
TRADUCĂTORUL


I
DESCURAJAREA LUI ARGIUNA

Dritaras, tra :

. Istorises, te-mi, o Povestitorule , ce isprăvi făcut-au ai nos, tri s, i ai lui Pandu


viteji, atunci când s’au adunat cu tot, ii în t, ara Kuravilor, ca să se războiască între
ei?

Povestitorul:

. Când Duryodana a văzut as, ezată în linie de bătae os, tirea Pandavilor, apropia-
tus’a el, craiul, de dascălul său s, i a grăit as, a:

. „Prives, te, Maestre, puternica os, tire a Pandavilor, pregătită de luptă de către
înt, eleptul tău ucenic, de fiul lui Drupada .
 Legenda, care stă la temelia descrierii acestei lupte, spune că între tribul Kuravilor si al Pandavilor s’a
,
încins o luptă aprigă pentru stăpânirea regatului Hastinapura, dupăce regele Yudis, tira s, i-a pierdut, în jocul
la noroc, tronul, averea s, i sot, ia.
Os, tile potrivnice s’au întâlnit în Darmaks, etra, s, esul sfânt sau t, ara făgăduită, care fusese mai nainte în
„stăpânirea înt, elept, ilor“.
Sâmburele legendei este de sigur istoric, misticii însă îl socotesc fictiv s, i atribue întregei opere caracter
mistic.
După ei, ar fi vorba, în acest capitol, de lupta între bine s, i rău, care se dă atât în sufletul fiecărui om,
cât s, i în întreaga natură. Argiuna – care n’ar fi altceva decât omul în genere – este înconjurat în viat, a sa
pământească de o întreagă oaste de iluziuni, pe care el cată să le învingă, ca să poată ajunge la cunoas, terea
adevăratei sale firi dumnezees, ti. Lupta împotriva iluziilor este grea, pentrucă multe din ele îi sunt dragi s, i
el se simte legat de ele.
De oarece Darmaks, etra însemnează „cunoas, tere de sine însus, “, lupta pentru stăpânirea s, esului sfânt sau
a t, ării făgăduite ar fi străduint, a omului de a ajunge la cunoas, terea de sine sau de a se ridica din starea de
păcat la starea originală de curăt, ie morală, sau de a cuceri paradisul „t, ara înt, elepciunii“.
 Dritarastra, regele din Barata, era orb si căpetenia Kuravilor.
, ,
 Povestitorul este conducătorul carului de războiu al lui Dritarastra.
,
 Pandu, dela care-si trag numele Pandavii, era fratele Iui Dritarastra. Când se începe lupta între urmasii
, , ,
săi s, i ai lui Dritaras, tra, Pandu era deja mort.
 Duryodana era fiul cel mai mare al lui Dritarastra. Numele său însemnează „plăcere“.
,
 Cu acest predicat este numit viteazul Drona, maestrul care deprinse cu arta războiului pe fiii lui

Dritaras, tra.
 Drupada era rege în Pencala si socrul celor cinci fii ai lui Pandu, cari tineau – toti cinci – în căsătorie
, , ,
pe fica sa Kris, na sau Draupadi. Fiul lui Drupada, de care e vorba aci, era Dristadyumna.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Sunt printre ei viteji, arcas, i iscusit, i, cari se pot măsura în luptă cu Bima s, i cu
Argiuna , iar Yuyudana s, i Virata s, i Drupada au venit cu carele de războiu.

. S, i Dris, taketu s, i Sekitana s, i viteazul craiu din Kasi s, i Purujit s, i Kundibogia


s, i Saivya , cel puternic ca un taur,

. s, i curagiosul Yudamanyu s, i vânjosul Uttamanya s, i feciorul lui Subadra , s, i


tot, i feciorii Draupadii as, ijderea cu carele lor de războiu .

. Ascultă acum, ca să s, tii, tu, cel mai bun dintre cei de două ori născut, i, s, i numele
căpeteniilor oastei noastre:

. Mai întâi tu însut, i, apoi Bis, ma s, i Karna s, i Kripa biruitorul în lupte, s, i As-
vataman s, i Vicarna s, i feciorul lui Somadata, cu carul lui până acum nebiruit
în lupte,

. s, i mult, i alt, i viteji, gata să-s, i jertfiască viat, a pentru mine, cu arme felurite s, i tot, i
cunoscători ai artei războiului.

. Os, tirea noastră însă, condusă de Bis, ma, nu este destul de tare, iar a celorlalt, i,
condusă de Bima, e tare.
 Bima si Argiuna sunt cei mai viteji dintre cei cinci fii ai lui Pandu. Numele celorlalti trei sunt:
, ,
Yudis, tira, cel mai în vârstă, Nakula s, i Sahadeva, cei mai tineri. Bima însemnează pentru mistici „hotărâre“.
Duryodana „poftă“ s, i Yudis, tira „resemnare“.
 Yuyudana, fiul lui Satyaka.
 Virata era rege peste Matsya si aliat al fiilor lui Pandu.
,
 Dirstaketu, rege peste Sedi.
,
 Sekitana era un print.
,
 Kasi este un alt nume al Benares-ului.
 Purugit era fratele lui Kuntibogia, care era rege peste Kunti.
 Saivya, regele Sibi-lor.
 Yudamanyu si Uttamanya sunt doi războinici pandavi, despre care nu se cunosc amănunte.
,
 Fiul lui Subhadra este Abhimanya.
 Draupadi sau Krisna, fica lui Drupada (vezi nota 7 din pag. 7), a avut cu fiecare din cei cinci bărbati
, ,
ai ei mai mult, i fii, cari au luat parte cu tot, ii în acest războiu.
 Numele tuturor vitejilor cari se luptă aci între ei înfătisează, după mistici: puteri sufletesti, înclinări,
, , ,
pofte, arte s, i s, tiint, e, unele în luptă cu altele, pentrucă stau în serviciul omului, care la rându-i stă în slujba
păcatului. Carul de războiu este, după această tălmăcire, trupul omenesc.
 Bătrânul Bisma era unul din căpeteniile Kuravilor, si totodată unchiul lui Dritarastra.
, , ,
 Karna era printul din Anga.
,
 Cine era acest Kripa, ca si alti câtiva dintre fruntasii Kuravilor, ale căror nume se amintesc mai departe,
, , , ,
nu ne-e cunoscut.
 Asvataman era fiul lui Drona, (vezi nota  din pag. ).
 Vicarna este numele unuia din fiii lui Dritarastra, dar mai purta acest nume si un fiu al lui Karna.
, ,


Bhagavad-Gita

. Strânget, i-vă dar cu tot, ii în jurul lui Bis, ma, fiecare după rânduiala felului de
arme cu care luptă“.
. Atunci bătrânul căpitan al Kuravilor – Bis, ma – umplu de bucurie inima craiului,
suflând în cornul său de scoici, care răsună ca mugetul unui leu.
. Alte cornuri de scoici, nenumărat de multe, s, i tâmpine s, i tobe s, i goarne răsunară
deodată s, i se făcu o larmă fără seamăn.
. Tot atunci făcură să răsune ceres, tile lor cornuri s, i Kris, na s, i Argiuna, cari stau
într’un măret, car de războiu, tras de patru cai albi .
. S, i Sburlitul (Kris, na) suflă în cornul numit „adunător de neamuri“ , iar Prădal-
nicul (Argiuna) în cel zis „dăruit de zei“, în vreme ce groaznicul Pântece de lup
(Bima) suflă în marele corn, care spinteca văzduhul ca un bucium.
. Craiul Yudis, tira, feciorul lui Kunti, suflă în „cel nebiruit“, Nakula s, i Sahadeva
în „cel duios“ s, i „cel cu flori împodobit“.
. Iar craiul din Kasi, vânjosul arcas, , s, i Sikandin , în strajnice care de războiu, s, i
Dris, tagiumna s, i Virata s, i nebiruita odraslă a lui Satyaka ,
. Drupada s, i fiii Drupadii s, i fiul lui Subadra, Abimanyu, cel cu brat, e puternice,
tot, i din toate părt, ile suflară, fiecare în parte, în cornurile lor.
. Alarma sfâs, iè inimile cetas, ilor lui Dritaras, tra, când el făcu să vuiască cerul s, i
pământul.
. Când Argiuna, care avea pe steag o maimut, ă , văzu pe părtas, ii lui Dritaras, tra,
as, ezat, i în linie de bătae s, i când săget, ile începură să zboare încoaci s, i încolo, îs, i
încordă arcul s, i el, vlăstar al lui Pandu,
. s, i rosti, o Stăpâne al pământului , aceste cuvinte către Kris, na:
 Calul este simbolul puterii si al ascultării, iar culoarea albă închipueste curătia morală. Ambele sim-
, , ,
boale se potrivesc dar pentru Kris, na.
 După legendă, acest corn ar fi fost răpit demonului Pansagiana.
 Sikandin este unul din fiii lui Drupada, care ucise în luptă pe Bisma.
,
 Adică Yuyudana.
 Maimuta de pe steagul lui Argiuna – de care nu trebue să uităm că înfătisează pe om în genere –
, , ,
însemnează, după mistici, că omul a pierdut prin păcat firea sa spirituală s, i s’a apropiat de cea animală, sau
că după trup omul apart, ine regnului animalic, pe când după suflet îs, i are obârs, ia în Dumnezeu.
 Vocativul acesta, ca si Barata (versul ) si altele mai departe, se referă la Dritarastra, căruia Povesti-
, , ,
torul îi istorises, te desfăs, urarea războiului.


Preotul Ioan Mihălcescu

Argiuna:

. „Opres, te carul meu de războiu, o Neclintitule în mijloc între ambele os, tiri,

. ca să văd bine pe ceice s’au rânduit aci cu gând de războire s, i pe cel cu care mă
voiu măsura în lupta ce va începe;

. să văd pe ceice s’au adunat să se hărt, uiască cu noi, pentru a face pe plac fe-
ciorului lui Dritaras, tra (Duryodana)“.

Povestitorul:

. După ce Pletosul (Argiuna) grăi astfel către Sburlitul (Kris, na), o Barata, acesta
opri frumosul car în mijloc, între cele două os, tiri

. s, i în fat, a lui Bis, ma, a lui Drona s, i a tuturor print, ilor, zise: „O, fiu al Pritei ,
prives, te colo pe Kuravii adunat, i în cete“.

. Atunci văzu fiul Pritei, părint, i s, i bunici, s, i dascăli, unchi, frat, i, fii, nepot, i s, i
prieteni,

. socri s, i rude în amândouă os, tirile. Când văzu fiul Kuntii toate aceste rude ale
sale, unele în fat, a altora ca dus, mani, fu cuprins de adâncă jale s, i zise îndurerat:

Argiuna:

Când văd, o Kris, na, pe rudele mele stând fat, ă în fat, ă, gata să se încaiere,

. mădulările mi se moaie, gura mi se usucă, tot trupul îmi tremură s, i părul mi se
face măciucă,

. arcul Gandiva îmi cade din mână s, i mă cuprind fiori. Nu mai mă pot t, ine pe
picioare s, i capul îmi vâjâe.
 Argiuna este numit aci si în versul următor fiu al Pritei, iar în versul  fiu al Kuntei, pentrucă mama
,
sa se numea atât Prita cât s, i Kunti.


Bhagavad-Gita

. Văd s, i semne de rău cobitoare, o Părosule s, i nu-mi pare nici o ispravă să-mi
ucid rudele în luptă.

. Nu râvnesc biruint, ă, o Kris, na, nici stăpânire s, i plăceri. La ce ne folosesc
stăpânirea s, i bogăt, ia s, i chiar viat, a, o Câs, tigătorule de vaci?

. Acei pentru cari râvnesc stăpânire s, i bogăt, ii s, i plăceri stau gata să se războiască
cu mine s, i să-s, i piardă viat, a s, i avutul,

. ei, cari îmi sunt dascăli, părint, i, fii, s, i bunici, unchi, socri, nepot, i, cumnat, i s, i
rude.

. Pe aces, tia nu-i pot ucide, o Madhusudana, chiar de ar fi să fiu eu ucis. Nu-
i pot ucide nici chiar pentru stăpânirea peste câte trele lumile, necum pentru
stăpânirea pământească.

. Dacă am ucide pe partizanii lui Dritaras, tra, ce bucurie am putea simt, i, o Cercetă-
torule de oameni, cu toate că ei vin armat, i împotriva noastră?

. Nu trebue deci să ucidem pe oamenii lui Dritaras, tra, cari sunt rudele noastre;
căci ce mult, umire am putea avea, o Madava, dacă ne-am ucide rudele?

. Chiar dacă ei, orbit, i de lăcomie, nu văd ce vină grămădim asupră-ne,
distrugându-ne semint, ia s, i cu ce păcat ne încărcăm, făcând silă prietenilor,

. cum să nu recunoas, tem noi, că trebue să fugim de un asemenea păcat, când ne
dăm seama cât de mare vină este a ne ucide neamurile?

. Dacă se nimices, te o semint, ie, se nimicesc ves, nicele datorii ale semint, iei de a
aduce jertfe, s, i dacă se nimicesc acestea, tot neamul e amenint, at de pieire.

. Unde stăpânes, te lipsa de pietate, acolo femeile se depravează, o Kris, na, iar dacă
femeile se depravează, se produce amestecarea castelor , o Urmas, al lui Vris, ni.
 Lui Kris, na i-se dau o sumedenie de apelative. Aci se numes, te „Pletos“; în versul următor „Câs, tigător
de vaci“; în versul  „Madhusudana“; în versul  „Cercetător de oameni“; în versul  „Madava“; în
versul 41 „Urmas, al lui Vris, ni“ etc.
 Misticii pun în locul cuvintelor „amestecarea castelor“ „amestecarea celor buni cu cei răi“ si explică
,
depravarea morală ce decurge din depravarea femeii prin lipsa de pietate învăt, ând, că femeia o reprezintă
voint, a sau principiul generator din om.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Amestecarea aceasta duce în iad s, i pe distrugătorul semint, iei s, i semint, ia însăs, ,
căci strămos, ii cad din ceruri, dacă încetează aducerea de jertfe.
. Prin aceste păcate ale distrugătorilor de familii s, i prin amestecarea castelor, ca
urmare a lor se nimicesc ves, nicele datorii ale neamurilor s, i ale semint, iilor.

. Dacă datoriile semint, iilor sunt date uitării de către oameni, atunci, o Cercetă-
torule de oameni, aces, tia se prăbus, esc în iad. As, a ne spune datina sfântă.
. Vai! Suntem gata să facem un mare păcat, căci vrem să ne ucidem rudele din
cauza poftei de stăpânire s, i de plăceri.
. Pe legea mea! Mi-ar fi mai plăcut să mă ucidă oamenii lui Dritaras, tra, fără ca să
le fac ceva“.

Povestitorul:

. As, a grăi Argiuna, la începutul luptei. După aceea se as, eză jos în carul său, s, i
frământat de gânduri, lăsă să-i cadă din mână săgeata s, i arcul.

 Prin „strămosi“ misticii înteleg aci sufletul omenesc. Dacă sufletul omului nu primeste într’una din
, , ,
viet, ile sale pământes, ti hrana trebuitoare, pe care i-o dă religiunea, atunci el e robit trupului, s, i în viat, a
următoare se va întrupa într’o fiint, ă inferioară. Aceasta ar fi căderea din cer a strămos, ilor.


II
CUGETARE S, I RESEMNARE
Povestitorul:
. Când Madhusudana văzu pe Argiuna as, a de cuprins dejjale, cu ochii plini de
lacrămi s, i descurajat, îi zise:
. Pentru ce, o Argiuna, es, ti coples, it de descurajare tocmai acum când e să dai în
lături piedici din cale? Descurajarea e nedemnă de cel nobil Ea închide cerul s, i
face de ocară .
. Fiu al Pritii, nu te lăsa învins de slăbiciune, căci aceasta e nedemn de tine.
Aruncă departe grija doborâtoare s, i ridică fruntea sus, Biruitorule al dus, manilor
tăi.

Argiuna:
. Cum as, putea, o Madhusudana, să trag cu arcul în Bis, ma s, i în Drona, pe cari-i
pret, uesc atât de mult?
. Mai bine mănânc pâine cers, ită în toată lumea, decât să ucid pe aces, ti bărbat, i
vrednici de cinste. Cu toate că ei râvnesc avutul nostru, totus, bucuria ce as,
simt, i, dacă i-as, ucide, ar fi pătată de sânge.
. Nu s, tiu, dacă ar fi mai bine ca noi să-i învingem pe ei, sau ei pe noi, căci dacă
am ucide pe cei cari ne stau împotrivă, strâns, i în jurul lui Dritaras, tra, nici noi
n’am mai putea trăi .
 Cu acest capitol se începe partea filosofică, urmată de aplicatiuni morale si precepte religioase, a
, ,
Bhagavat-Gitei. Capitolul de fat, ă cuprinde principiile sistemelor filosofice Sanchya s, i Yoga, că adică, cu
ajutorul cunos, tint, ei, omul ajunge să se convingă de vremelnicia s, i nimicnicia a tot ce este material s, i de
ves, nicia sufletului. Singură această cunos, tint, ă duce la libertate s, i nemurire, care se desăvârs, esc în unirea cu
Dumnezeirea. Mistica este de aci înainte la largul ei.
 Madhusudana însemnează „învingător sau omorâtor al gigantilor“. Misticii învată că fiecare om trebue
, ,
să fie un învingător asupra sa însus, , asupra înclinărilor rele ale sufletului său, dar că această biruint, ă nu se
poate dobândì iară ajutorul harului dumnezeesc. Aci mistica indiană se apropie de mistica cres, tină, care
învat, ă: „Dumnezeu e gata să ajute celorce se luptă s, i nădăjduesc în harul său după cum ne dă s, i prilej de
luptă, ca să ies, im biruitori“ (Urmarea lui Isus).
 Teama si îndoiala si încă si mai mult descurajarea lipsesc de fericirea cerească pe cel stăpânit de ele,
, , ,
pentrucă aceasta stă în cunoas, terea adevărului din orice suflet, zice mistica.
 Pentru cine cunoaste si pretueste numai viata trupească, ea nu mai are nici un rost când plăcerile ei nu
, , , , ,
mai pot fi gustate.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Inima îmi este cuprinsă de jale s, i mintea mi se opres, te în loc, nes, tiind ce trebue
să fac. Te rog dar pe tine, spune-mi, ce să fac? Povăt, ues, te-mă, căci sunt ucenicul
tău s, i-t, i stau la picioare.

. Nu văd ce mi-ar putea ajuta să îndepărtez grija, care-mi turbură simt, urile, chiar
de as, fi eu singur stăpân peste tot pământul, ori de as, i sta mai pre sus de zei.

Povestitorul:

. As, a grăi Pletosul către Sburlitul, spaima dus, manilor către Câs, tigătorul de vaci:
„Eu nu vreau să mă lupt“ s, i a tăcut.

. Zâmbit-a prietenos Kris, na, s, i a spus, o Bharata, celui descurajat, aceste cuvinte
în mijlocul celor două os, tiri.

Cel Prea Înalt:

. „Tu jeles, ti pe cei ce nu sunt de jelit, cu toate că cuvintele ît, i sunt înt, elepte. Cel
înt, elept nu plânge nici pe mort, i nici pe vii.

. N’a fost timp în care eu s, i tu s, i tot, i aces, ti stăpânitori peste oameni să nu fi existat
s, i nu va fi nici un timp în care să încetăm de a exista .

. Precum sufletul, când este în trup, trece prin copilărie, tineret, e s, i bătrânet, e, tot
astfel se va îmbrăca într’un nou trup. Înt, elept, ii s, tiu aceasta în chip sigur.

. Numai alipirea de materie produce [în om], o fiu al Kuntii, frig s, i căldură,
plăcere s, i durere. Acestea însă vin s, i se duc, căci sunt trecătoare. Suportă-le
pe toate cu răbdare, o Barata.

. Bărbatul care rămâne neclintit în fat, a acestora, o Taurule între bărbat, i, înt, eleptul
care rămâne nepăsător la durere s, i plăcere, acela e pregătit pentru nemurire.
 Adevărata fiintă a omului – zic misticii – stă în ceeace este dumnezeesc în el. Acesta este vesnic
, ,
s, i neschimbat, nu se nas, te s, i nu moare, cum spune s, i Meister Eckhart: „În fiint, a sufletului putem vedea s, i
cunoas, te pe Dumnezeu s, i cu cât omul se apropie mai mult în această viat, ă de fiint, a sufletului prin cunos, tint, ă,
cu atât e mai aproape de cunoas, terea lui Dumnezeu. În tine însut, i este s, i sălăs, lues, te adevărul. Nimeni din
ceice-l caută în lucrurile din afară, nu-l găses, te. Pe Dumnezeu îl găsesc cu toată sigurant, a în lăuntrul meu“.


Bhagavad-Gita

. Ceeace nu există nu poate lua fiint, ă, ceea-ce are fiint, ă nu poate pieri. Deosebirea
dintre ceeace nu există s, i ceeace există o cunosc ceice cunosc adevărul.

. Să s, tii că celce a făcut lumea este ves, nic. Nimeni nu poate nimici ves, nicia.

. Trupurile sunt vremelnice, iar celce însuflet, es, te trupul e ves, nic, netrecător s, i
nemăsurat; de aceea luptă-te, o Barata.

. Cel care socotes, te că cineva ucide, ca s, i cel care socotes, te că cineva poate fi
ucis, nu cunoas, te adevărul: nimeni nu ucide nici nu poate fi ucis.

. Nimeni nu se nas, te nici nu moare, n’a luat început s, i nici va lua cândva, ci
rămâne în veci ceeace e din veci s, i nu e ucis, dacă i se ucide trupul.

. Cum ar putea cineva ucide sau face să ucidă, o fiu al Pritii, ceeace s, tie că nu
poate nimici, că e ves, nic, nenăscut, netrecător?

. Precum un om îs, i leapădă hainele vechi s, i îmbracă altele nouă, tot as, a leapădă
sufletul trupul cel vechiu s, i îmbracă altul nou .

. Sabia nu rănes, te sufletul, focul nul arde, apa nu-l înneacă, vântul nu-l usucă.

. El nu poate fi rănit, nu poate fi ars, nu poate fi înnecat, nu poate fi uscat. Ves, nic,
de fat, ă în orice loc, nestrămutat, nemis, cat s, i totdeauna acelas, este el .

. Nevăzut, fără întindere s, i neschimbat este în firea lui. Dacă îi cunos, ti aceste
însus, iri, nu trebue să plângi pe nimeni.

. Dar s, i dacă crezi, că el se nas, te din nou s, i moare, iarăs, i nu se cade să plângi pe
nimeni.
 Aci se vede lămurit ideea despre trecerea sufletelor dintr’un trupîntr’altul. Misticii o explică astfel:

La moarte, elementele materiale care alcătuesc trupul se descompun, pentru a se asocia din nou s, i a forma
alte trupuri. Există dar o continuă trasformare a trupurilor. La rândul său, sufletul, părăsind trupul, se în-
toarce, după un oarecare timp de odihnă, într’un nou trup. întruparea sau încorporarea se face incons, tient s, i
potrivit legilor sufletes, ti de mai multe ori, pânăce sufletul ajunge la cons, tiint, a de sine. De acolea în colo se
întrupează când vrea.
 Sufletul are trei feluri de însusiri: animalice, omenesti si dumnezeesti. Numai în virtutea celor două din
, , , ,
urmă, omul este o individualitate s, i are cons, tiint, ă de sine. Moartea atinge numai partea animală a sufletului.
O psihologie asemănătoare cu aceasta a misticii orientale se află în următorul text din Paracelsus: „Omul
are rat, iune îngerească s, i animalică. Cea ves, nică este ves, nică s, i dela Dumnezeu s, i rămâne în Dumnezeu.
Cea animalică este asemeni dela Dumnezeu s, i se află în noi, dar nu e ves, nică, căci trupul moare s, i ea
moare odată cu el, de oarece nimic animalic nu rămâne după moarte. Moartea este încetarea a ceeace este
animalică în noi, nu a ceeace este ves, nic“.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Moartea pentru celce se nas, te s, i renas, terea pentru celce moare sunt cel mai sigur
lucru . De aceea, nu trebue să te întristezi de ceeace nu se poate schimba.

. Începutul s, i sfârs, itul fiint, elor este nevăzut, numai viat, a lor trupească este văzută.
De ce te plângi de aceasta?

. Ca o minune prives, te unul sufletul, ca o minune îl trâmbit, ează altul, ca o minune
aude al treilea vorbindu-se de el, dar niciunul din cei cari aud numai vorbindu-se
de el, nu-s, i poate da seama ce este.

. În orice trup în care sălăs, lues, te, el nu poate fi nimicit. De aceea, nu plânge pe
nici o fiint, ă, o Barata.

. Nu sta la îndoială, ce trebue să faci fat, ă cu datoria de a te lupta, căci nimic nu
este mai de laudă pentru un ostas, ca lupta făt, is, ă.

. Ostas, ii privesc o asemenea luptă ca o poartă deschisă a cerului, o fiu al Pritii,

. iar dacă nu-t, i vei îndeplini această datorie sfântă, ît, i vei pierde drepturile s, i
cinstea s, i vei fi acoperit de rus, ine,

. s, i rus, inea va rămâne asupra ta deapururi, iar pentru un om cinstit, rus, inea este
mai rea decât moartea,

. s, i vitejii cari mânuesc carele de războiu vor crede, că tu de frică dai înapoi dela
luptă s, i vei fi dispret, uit de ei, cari până acum te-au stimat.

. As, ijderea s, i dus, manii te vor vorbi de rău s, i se vor îndoi de vitejia ta. S, i ce ar
putea fi mai dureros decât aceasta?

. Dacă vei fi ucis în luptă, vei dobândì cerul , dacă vei ies, i biruitor, vei fi stăpâ-
nitor pe pământ. Scoală dar, fiu al Kuntii, s, i pornes, te la luptă.
 Misticii lămuresc încarnarea asemânând-o cu asocierea si disocierea elementelor chimice din procesul
,
analizei s, i al sintezei. Precum acestea se combină întotdeauna din nou în acelas, fel după orice separare a
lor, tot astfel s, i la încarnare, elementele s, i însus, irile sufletes, ti, posedate de om într’o viat, ă, se adună din nou
s, i formează un caracter asemenea cu cel din viat, a precedentă, dar o nouă individualitate.
 Străduinta sau lupta de a învinge patimile nu este nefolositoare omului nici chiar când el nu iese
,
biruitor, căci el moare cu cugetul împăcat că s, i-a făcut datoria s, i experient, a făcută de el este ca un capital
bine plasat, cu care el începe o nouă viat, ă.


Bhagavad-Gita

. Pregătes, te-te de luptă, net, inând seamă nici de plăcere, nici de durere, nici de
câs, tig, nici de pagubă, nici de biruint, ă, nici de înfrângere . As, a nu vei cădea în
păcat.
. T, i-am spus acestea din punctul de vedere al filosofiei Sankya . Ascultă acum
ce învat, ă s, i sistemul Yoga . Dacă pe acesta t, i-l vei însus, i, prin meditat, ie, te vei
libera, o fiu al Pritii, de legăturile faptelor,
. s, i nu va mai fi pentru tine nici o nădejde de înălt, are, nici putint, ă de cădere (prin
peregrinarea sufletului). Cine îs, i însus, es, te cât de put, in din această cunos, tint, ă,
scstpa de mare nevoie.
. Înt, elepciunea, care rămâne neschimbată, e una singură, pe când învăt, ăturile nes-
tatorniciei sunt nesfârs, ite s, i felurite, o vlăstar al Kuravilor.
. Vorbe frumoase au pe buze cei neînt, elept, i, cari se desfătează de cuvintele Vedei
s, i zic, o fiu al Pritii, că nu e nimic mai de seamă ca acelea.
. Nădejdea lor e că pot ajunge în cer prin fapte bune s, i cred că renas, terea e urmare
a faptelor sică păstrarea datinelor religioase le aduce fericire în viat, a aceasta s, i
în cea viitoare.
. Cine se lasă amăgit de aces, tia, îs, i are privirile at, intite spre fericirea pământească
s, i cerească, dar din învăt, ătura care are în sine statornicie s, i se întemeiază pe
adâncirea în sine însus, nu se va împărtăs, i.
. Vedele se mărginesc la cele trei însus, iri ale lucrurilor , tu însă, Argiuna, des-
barăte de aceste trei însus, iri. Desbară-te de contrazicerile firii s, i caută linis, tea
în adevărul ves, nic, fără grijă de cele materiale s, i cons, tient de tine însut, i.
. Precum lacul, în care se adună apă din toate părt, ile, poate fi de folos în multe
feluri, tot as, a s, i Vedele pentru brahmanul înarmat cu cunos, tint, ă.
 Unicul mobil al faptelor omenes, ti, aprobat s, i recomandat de mistică, este iubirea lui Dumnezeu, pe
care o găsim s, i în Urmarea lui Isus în aceste cuvinte: „Cine iubes, te pe Dumnezeu din toată inima, nu se
teme de moarte, nici de osândă, nici de judecată, nici de iad, pen-trucă iubirea desăvârs, ită apropie pe om de
Dumnezeu“.
 Sistem rationalist de filosofie, după care-cunostinta este totul, deci si mântuirea sufletului se ajunge
, , , ,
tot prin cunos, tint, ă.
 Yoga este sistemul de filosofie mistică, după care reflexiunea sau meditarea este lucrul de căpetenie.

Pe tărâmul pur religios, Yoga recomandă unirea cu Dumnezeu s, i se siles, te s’o realizeze în viat, ă.
 În acest verset se combate punctul de vedere al directiunii filosofice numită karma, care, în opozitie
, ,
cu yoga, învat, ă că faptele au cea mai mare valoare s, i că deci s, i mântuirea se obt, ine prin fapte bune.
 Despre acestea se tratează mai jos, în capitolul XIV.


Preotul Ioan Mihălcescu

. O îndeletnicire stă în aceea ca să faci ceeace ea ît, i impune, iar nu să tragi foloase
din ea. Nu urmărì folosul ce ai putea trage din faptele tale, dar nici nu te da lenei.
. Fă ceeace ai de făcut în cea mai deplină resemnare s, i nu te gândì la răsplată,
o Biruitorule. Fii nepăsător în fericire, ca s, i în nefericire. Nepăsarea aceasta se
chiamă yoga .
. Fapta e cu mult mai pre jos decât căutarea cunos, tint, ei, o Biruitorule. Caută-t, i
scăparea în cunos, tint, ă. Vai de ceice urmăresc răsplata!
. Cine caută cunos, tint, a nu ia seama la faptele bune sau rele. Urmăres, te dar
cunos, tint, a. Ea duce s, i la săvârs, irea de fapte.
. Înt, elept, ii, cari caută cunos, tint, a, renunt, ă la răsplata faptelor s, i, liberat, i din
cătus, ele renas, terilor, merg acolo unde nu e nici o suferint, ă.
. Când sufletul va fi cunoscut haosul lumii atunci vei fi scârbit de ceeace pot, i
învăt, a s, i ai învăt, at din Cărt, ile sfinte.
. S, i când cunos, tint, a ta se va împotrivi Scrierilor sfinte s, i va sta neclintită în
meditat, ie, atunci ai dobândit yoga.

Argiuna:

. Cum se poate cunoas, te, o Sburlitule, cel statornic în cunos, tint, ă s, i neclintit
în meditat, ie? Cum vorbes, te cel nestrămutat în cugetul său ? Cum stă s, i cum
merge?

Cel Prea Înalt:

. Cine leapădă toate plăcerile inimii sale s, i găses, te mult, umirea numai în sine s, i
prin sine, acela poartă numele de statornic în cunos, tint, ă.
. Cine rămâne nezdruncinat în suferint, ă s, i în bucurie, nestăpânit de patima fricii
s, i a mâniei, acela se numes, te nestrămutat în cugetul său sau muni.
 Aci yoga ia un înteles deosebit de cel obisnuit, iar în versurile următoare (-) se pledează pentru
, ,
superioritatea ei fat, ă de faptă (karma).


Bhagavad-Gita

. Cine n’are nici o înclinare personală, cine în fericire nu simte mult, umire s, i în
nefericire nu simte părere de rău, acela are cunos, tint, ă adevărată.

. Cine îs, i întoarce simt, urile dela lucrurile din afară, cum îs, i strânge broasca
t, estoasă mădularele sub t, eastă, acela are cunos, tint, ă statornică.

. Lucrurile ce cad sub simt, uri n’au nici un farmec pentru cel care nu le dores, te.
Însus, gustul îl pierde celce renunt, ă cu totul la gustare.

. Câte odată, simt, urile înfuriate târăsc cu ele chiar inima înt, eleptului, o fiu al
Kuntii.

. Cine s, i-a învins simt, urile s, i se afundă cu supunere în dumnezeirea mea s, i cine
le s, i conduce prin puterea dumnezeească, acela are cunos, tint, ă statornică.

. Cine dimpotrivă se gândes, te la plăcerile simt, urilor, îs, i va simt, i inima atrasă de
ele. Din această atract, iune se nas, te pofta, iar din poftă patima.

. Din patimă se nas, te orbirea mint, ii, din orbirea mint, ii turburarea t, inerii de
minte, din turburarea t, inerii de minte pierderea cunos, tint, ei, iar când se pierde
cunos, tint, a s, i omul e pierdut .

. Cine însă prives, te lucrurile ce cad sub simt, uri cu simt, uri care s’au desbrăcat de
plăcere s, i neplăcere s, i are stăpânire de sine, acela dobândes, te pacea, pentrucă
sufletul îi e linis, tit.

. Pacea lăuntrică îl scapă de orice grijă, căci inima celuice a dobândit pacea va
ajunge îndată la statornicie.

. Cine nu se resignează n’ajunge la cunos, tint, ă, cine nu se resignează nu se


adânces, te în sine, cine nu se adânces, te în sine n’are pace, cine n’are pace de
unde ar putea avea bucurie?

. Mintea celuice ascultă de nestatornice simt, uri este purtată încoaci s, i încolo, ca
o corabie pe mare, bătută de vânturi .
 Procesul căderii omului în robia patimilor, expus în versul acesta s, i în cel precedent, e descris astfel
de Urmarea lui Isus: „Mai întâi se nas, te în suflet cugetarea la un lucru oare care, după aceea o puternică
închipuire, vine apoi plăcerea s, i pofta cea rea s, i în sfârs, it cedarea“.
 Aproape cu aceleasi cuvinte zugrăveste Urmarea Iui Isus starea omului nestatornic: „Precum corabia
, ,
lipsită de cârmă e purtată de valuri încoaci s, i încolo, tot as, a omul nestatornic, care nu rămâne credincios
hotărârii luate, e purtat într’o parte s, i într’alta de vântul părerilor“.


Preotul Ioan Mihălcescu

. De aceea, o Voinice, cine-s, i stăpânes, te simt, urile în fat, a lucrurilor ce cad sub
simt, uri, acela are cunos, tint, ă adevărată.
. Noaptea tuturor fiint, elor este zi pentru celce are stăpânire de sine s, i ziualor este
noapte pentru el.

. Precum apele se linis, tesc în nemărginitul ocean, tot astfel se potolesc în el
poftele s, i gustă pace. Nu tot as, a e cu cel mânat de plăceri.
. Omul care se leapădă de toate poftele s, i trăes, te fără dorint, e, fără pret, uire s, i fără
iubire de sine, acela dobândes, te pacea.
. Aceasta însemnează a trăi în Brahma, o fiu al Pritii. Cine a ajuns la aceasta, nu
mai este nelinis, tit. Cine stărues, te în aceasta dobândes, te, când moare, nirvana
în Brahma.

 Adică contopirea cu Divinitatea.


III
RESEMNAREA ÎN FAT, A FAPTELOR
Argiuna:

. „Dacă, după părerea ta, o Cercetătorule de oameni, cunos, tint, a pret, ues, te mai
mult decât fapta, pentru ce atunci mă îndemni la o faptă as, a de crudă?
. Cuvintele tale cu două înt, elesuri îmi uluesc mintea. Spune-mi hotărât, care din
două e drumul ce duce la mântuire?“

Cel Prea înalt:

. „Cum t, i-am spus deja, o Neprihănitule, sunt în lumea aceasta două căi ce duc
la desăvârs, ire: calea cunos, tint, ei, recomandată de sanchya s, i calea faptelor, re-
comandată de yoga .
. Cine nu se apucă de nimic nu poate ajunge la odihna de veci. Cine nu face nimic
nu poate atinge desăvârs, irea.
. Nimeni nu poate exista nici măcar o clipă, fără să facă ceva, pentrucă fiecare
este silit, chiar contra voint, ei de însus, irile firii sale, să facă ceva.
. Cine împiedică organele simt, urilor să-s, i îndepliniască funct, iunile s, i stă în nelu-
crare, iar cu inima e lipit de lucrurile ce cad sub simt, uri, acela e nebun s, i se află
pe o cale gres, ită.
. Cine însă t, ine în frâu simt, urile, prin puterea rat, iunii, iar prin organele pipăitului
face ceva, fără ca totus, să fie robit de ceeace face, acela e cu totul altfel.
. Îndeplines, te ceeace trebue, căci fapta pret, ues, te mai mult decât nelucrarea. Însăs, i
viat, a trupului n’ar fi cu putint, ă, dacă n’ai face ceva .
 În acest capitol se continuă expunerea învătăturii, că mântuirea se dobândeste prin fapte izvorâte din
, ,
meditat, ie sau din afundarea în Dumnezeu, sau din unirea mistică cu el, ceeace este acelas, lucru.
 În realitate yoga nu recomandă faptele, ci meditatia ca mijloc sigur pentru mântuire. Puterea mântu-
,
itoare a faptelor o propoveduia karma. Aci însă ne aflăm în fat, a unui sistem sincretist, a sistemului karma-
yoga, care pret, ues, te deopotrivă s, i meditat, ia s, i faptele pornite din ea. Este întocmai învăt, ătura despre mân-
tuire a bisericii nostre ortodoxe s, i a celei romano-catolice, că adică omul se mântues, te prin credint, ă s, i prin
fapte bune, în opozit, ie cu învăt, ătura protestantă, că mântuirea se obt, ine numai prin credint, ă (sola fide).
 „Dumnezeu nu vrea să fim niste netrebnici, cari să nu stim nimic, să nu putem nimic, să nu întelegem
, , ,
nimic“, zice Paracelsus.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Chiar dacă nu t, inem seamă de faptele ce impune datoria de a aduce jertfe, lumea
tot rămâne legată de fapte. De aceea, fiu al Kuntii, fă fapte, dar nu-t, i lipi inima
de ele.
. Când Ziditorul a toate a făcut pe oameni s, i le-a poruncit să aducă jertfe, le-a zis:
„Datorită jertfelor vă vet, i îmmult, i. Ele vă vor aduce împlinirea dorint, elor.
. Prin jertfe venit, i voi în ajutorul zeilor s, i zeii într’al vostru. Ajutându-vă unii pe
alt, ii, dobândit, i cea mai mare fericire.
. Dacă venit, i în ajutorul zeilor prin jertfe, zeii vă vor împlinì dorint, ele. Cine se
împărtăs, es, te de cele dăruite de ei, fără ca să le dea în schimb ceva, e un hot, .
. Oamenii buni mănâncă numai ce rămâne dela jertfă s, i se curăt, ă prin aceasta de
orice păcat. Cei răi, cari gătesc mâncări numai pentru ei, vor pieri.
. Fiint, ele trăesc cu hrană, hrana se face din ploae, ploaia se datores, te jertfei, jertfa
ia nas, tere din faptă.
. Fapta izvorăs, te din cuvântul Vedelor, cuvântul Vedelor din Cel ves, nic; prin ur-
mare, atoate cuprinzătorul cuvânt al Vedelor îs, i are temelia în jertfă.
. As, a se învârtes, te roata împrejur s, i cine n’o pune în mis, care aci jos, duce o viat, ă
ticăloasă, e jucăria simt, urilor s, i în zadar trăes, te,
. pe când omul care se bucură în sine, care simte mult, umire de sine s, i care se
îndestulează cu sine, nu mai are nimic de făcut .
. Un asemenea om n’are în vedere nici un scop în ceeace face, nici un scop în
ceeace nu face s, i nu caută în nici o fiint, ă un punct de reazim pentru scopurile
sale.
. Fă dar întotdeauna ceeace trebue să faci, dar desinteresat. Cine îs, i împlines, te
datoria desinteresat, ajunge cea mai înaltă treaptă de desăvârs, ire.
. Numai prin fapte au ajuns craiul Gianaka s, i alt, ii la desăvârs, ire. Lucrează s, i tu,
ca să fii un îndemn pentru alt, ii la împlinirea datoriei,
. căci ce face omul cel mai sus pus, aceea fac s, i ceilalt, i oameni s, i de ce se conduce
el, de aceea se conduce s, i mult, imea.
 Adevăratul întelept zice însă cu autorul Urmării lui Isus: „În toate si mai pre sus de toate, sufletul
, ,
meu, odihnes, te-te deapururi în Dumnezeu, căci Dumnezeu este odihna de veci a sfint, ilor“.


Bhagavad-Gita

. Nu există nimic în cele trei lumi, o fiu al Pritii, ce eu (ca Dumnezeu) as, fi
îndatorat să fac, nici nu este ceva de dobândit, pe care eu să nul fi dobândit s, i cu
toate acestea eu lucrez necontenit,

. căci, de s’ar întâmpla vreodată ca eu să nu lucrez neobosit, oamenii ar urma
pilda mea, o fiu al Pritii.

. Toate lumile ar cădea în nelucrare, dacă nu mi-as, împlini lucrul meu s, i m’as,
face pricină de turburare s, i de pieire a făpturilor .

. Precum cei nes, tiutori lucrează în vederea unui interes, tot astfel cel s, tiutor cată
să lucreze desinteresat, ca să îndemne s, i pe alt, ii la aceasta, o Barata.

. Cel s, tiutor nu trebue să turbure în cugetul lor pe cei nes, tiutori, cari lucrează
pentru interes, ci să-i îndemne să facă orice cu voie bună, lucrând el desinteresat.

. Orice se săvârs, es, te, se îndeplines, te prin jocul fort, elor naturii, dar omul, amăgit
de cons, tiint, a de sine, zice: Eu le-am făcut.

. Cine cunoas, te însă adevărul, o Voinice, face deosebire între natură s, i puterea
ce stă la temelia mis, cărilor s, i cine cunoas, te puterile care lucrează în puteri s, i
forme, nu se t, ine legat de lucruri.

. Amăgit, i de schimbările materiei, oamenii sunt orbit, i de ele, se lenevesc s, i nu le


cunosc firea. Cel s, tiutor nu se amăges, te de acestea.

. Închină-mi mie toate faptele tale, avându-t, i gândul îndreptat spre Spiritul cel
prea înalt, s, i atunci fără nădejde s, i fără interes, vei lupta neînfricos, at.

. Cine urmează cu credint, ă s, i fără s, ovăire această învăt, ătură a mea, poate ajunge
la mântuire chiar s, i prin fapte.

. Cine este în îndoială s, i nu urmează această învăt, ătură a mea, este un rătăcit s, i
nebun s, i merge la pieire totală.

. Înt, eleptul lucrează potrivit firii sale. Toate fiint, ele urmează deasemeni firii lor.
La ce ar sluji să le împiedici?
 „Dacă numai o clipă n’ar rosti Dumnezeu cuvântul său, cerul si pământul ar pieri. În luminoasa
,
oglindă a ves, niciei, în ves, nica cons, tiint, ă de sine a Tatălui, îs, i crează El o icoană a sa însăs, , pe Fiul său.
În această oglindă se reflectează toate lucrurile s, i le putem recunoas, te, nu ca creaturi, ci ca Dumnezeu în
Dumnezeu“, (Eckhart).


Preotul Ioan Mihălcescu

. Fiecare organ al simt, urilor ori iubes, te ori urăs, te lucrul ce are în fat, ă. Nu te pleca
nici înaintea iubirii nici a urii, căci amândouă sunt vrăjmas, ii cei mai vicleni ai
omului.
. Este mai bine să-t, i îndeplines, ti, chiar s, i mai rău datoria ta decât mai bine pe a
altuia. Da, este mai bine să pieri îndeplinindu-t, i datoria, decât să trăes, ti s, i să n’o
îndeplines, ti.

Argiuna:
. Dar ce îndeamnă pe om, chiar contra voei sale, s, i parcă-l împinge cu deasila să
facă rău, urmas, al lui Vris, ni?

Cel Prea înalt:


. Pofta s, i mânia, care izvorăsc din patimă. Învat, ă să cunos, ti pe aces, ti mistuitori s, i
pustiitori dus, mani.
. Cum este focul înfăs, urat de fum, cum e oglinda acoperită de praf, cum e fătul
închis de pântecele mamei, as, a este lumea învăluită de rău .
. Chiar s, tiint, a înt, eleptului este întunecată de acest vrăjmas, neadormit, care ia
chipul poftei s, i e foc mistuitor, o fiu al Kuntii.
. Organele simt, urilor, mintea s, i inima sunt culcus, ul lui . De aci pornes, te de în-
tunecă s, tiint, a s, i umbres, te sufletul.
. De aceea, înainte de toate, stăpânes, te-t, i organele s, i alungă dela tine răul, care
otrăves, te cunos, tint, a s, i viat, a.
. Simt, urile sunt bune, mai bune decât simt, urile este însă inima, mai bună decât
inima este mintea s, i mai bun decât mintea este sufletul.
. T, ine minte dar, că sufletul e mai bun decât inima, întăres, te-l prin Sufletul
suprem s, i combate, o Voinice, acel dus, man, care se ascunde în poftă s, i e greu
de prins.

 „Dacă pe tine însuti nu te poti face asa cum ai vrea să fii, atunci cum vrei ca altul să fie după placul
, , ,
tău?“ (Urmarea lui Isus).
 „Toată lumea în cel rău zace“, zice sfântul Evanghelist Ioan (I epistolă ,
 ).


IV
RESEMNAREA ÎN FAT, A CUNOS, TINT, EI
Cel Prea înalt:
. Această ves, nică învăt, ătură, numită yoga, am împărtăs, it-o eu lui Vivasvant .
Acesta a împărtăs, it-o lui Manu , iar Manu lui Iks, vaku .
. În felul acesta a trecut din generat, ie în generat, ie s, i a ajuns până la vechii înt, elept, i
reges, ti, iar după aceea s’a pierdut cu trecerea vremii, o Biruitorule.
. Astăzi ît, i împărtăs, esc t, ie această străveche învăt, ătură a yogei, pentrucă tu es, ti
închinătorul s, i prietenul meu. De aceea, ît, i încredint, ez această adâncă taină.

Argiuna:
. Tu te-ai născut mai pe urmă, iar Vivasvant mai nainte, cum să înt, eleg dar cu-
vântul tău, că tu ai propoveduit cel dintâi această învăt, ătură?

Cel Prea Înalt:


. De nenumărate ori, ne-am născut până acum s, i eu s, i tu. Eu cunosc nas, terile
mele, dar tu nu le cunos, ti pe ale tale, o Biruitorule.
. Des, i din fire eu sunt nenăscut s, i ves, nic s, i stăpân al tuturor făpturilor, totus, ,
pentrucă îmi stăpânesc firea după voint, ă, mă nasc când vreau în lumea materiei.
. Fiecare dată, când legile sunt călcate în picioare s, i domnes, te nelegiuirea, eu mă
nasc în chip omenesc .
 Numai cunoas, terea de sine însus, , care se dobândes, te prin luminarea internă, împărtăs, ită de fiint, a
dumnezeească întrupată de nenumărate ori pentru mântuirea omului, numai aceea scapă pe om de amăgirea
eului, îi dă libertatea spirituală s, i-l unes, te cu Dumnezeirea. Pentru o asemenea cunoas, tere faptele nu sunt o
piedică.
 Zeul soarelui.
 Manu este numele generic a  întelepti, cari au mântuit lumea în cele  perioade ale creatiunii,
, , ,
numite, după numele lor, manvantara.
 Iksvaku este dat aci ca întemeietorul yogei.
,
 Învătătura despre întruparea Dumnezeirii pentru mântuirea omului se găseste si în brahmanism si în
, , , ,
budism, dar în vis, nuism e capitală. Aci Vis, nu se întrupează de  ori. Cea mai însemnată din întrupările
sale este cea făcută în persoana lui Kris, na.
Preotul Ioan Mihălcescu

. În fiecare perioadă a viet, ii lumii, eu mă nasc pentru ocrotirea celor buni s, i
pieirea celor răi s, i pentru întărirea pietăt, ii.
. Dumnezeească este nas, terea mea, dumnezeesc s, i lucrul meu. Cine cunoas, te
aceasta cu adevărat, acela nu se va nas, te iarăs, după ce va muri, ci se va uni
cu mine, o Argiuna.
. Mult, i sunt, cari – desbărat, i de patimi, de frică, de ură, gândind la mine, cătând
scăparea în mine curăt, it, i prin practicarea cunos, tint, ei – se contopesc în fiint, a
mea .
. S, i în măsura în care se întorc către mine, în aceeas, măsură îi iubesc s, i eu s, i as, a
sunt pretutindeni oameni cari umblă în căile mele.
. Răsplata faptelor o urmăresc oamenii s, i pentru aceasta se închină zeilor, căci
iute se arată în lumea muritorilor răsplata ce urmează faptelor.
. Eu am făcut cele patru caste s, i le-am împărt, it privilegiile s, i îndatoririle. T, ine
minte, eu, Cel neschimbat, sunt Făcătorul tuturor.
. Faptele pe mine nu mă prihănesc, pentrucă nu caut răsplată pentru ele. Cine mă
cunoas, te astfel, nu e încătus, at de fapte.
. Înaintas, ii, cari au dorit mântuirea, as, a au lucrat. Lucrează s, i tu cum au lucrat
înaintas, ii.
. Ce este „a lucra“ s, i ce „a nu lucra“? Iată o întrebare la care nici înt, elept, ii nu pot
răspunde. Ît, i voiu lămurì dar acea lucrare, a cărei cunoas, tere izbăves, te de rău.
. Cată să înt, elegi lucrarea s, i nelucrarea s, i ceeace se întâmplă din pricina nelu-
crării. Fiint, a lucrării e greu de înt, eles.
. Cine vede în nelucrare lucrarea s, i în lucrare nelucrarea, acela este un înt, elept
între oameni, un resignat, unul care îndeplines, te toate lucrările.
. Cine n’are nici o plăcere s, i nici o dorint, ă în tot ce face s, i ale cărui fapte sunt
trecute prin focul cunoas, terii, acela este numit de cei cunoscători înt, elept.
 Cufundarea în Dumnezeire se găseste si în cuvintele Mântuitorului: „Celce mănâncă trupul meu si bea
, , ,
sângele meu, acela petrece în mine s, i eu în el“ (Ioan , ). Cufundarea în Dumnezeire nu este cufundarea
în neant, ci ies, irea din existent, a vremelnică, trecătoare s, i intrarea în existent, a ves, nică, netrecătoare. „Când
Dumnezeu Tatăl a dat nas, tere tuturor făpturilor, mi-a dat nas, tere s, i mie, am purces din el deodată cu toate
făpturile s, i am rămas totus, în el. Astfel noi, oamenii, suntem unicul său fiu, pe care Tatăl l-a născut din
veci“, zice Meister Eckhart.


Bhagavad-Gita

. Cine s’a desbrăcat de dorint, a de răsplată a faptelor s, i e totdeauna mult, umit s, i
nu trage nădejde, acela, chiar dacă face ceva, e ca s, i cum n’ar face nimic.

. Desbrăcat de orice dorint, ă, cu gândurile înfrânate, departe de tot ce leagă de
viat, ă, unul ca acesta face numai cu trupul ceeace face s, i, des, ì lucrează, nu
păcătues, te.

. Acesta e mult, umit cu ceeace-i aduce întâmplarea, stă mai presus de contrazicer-
ile viet, ii, nu e stăpânit de iubirea de sine, e nepăsător în fericire s, i în nefericire
s, i, des, ì lucrează, nu cade în vină.

. Pentru el, care n’are nici un interes, care e liber s, i cu gândul la adevărata
cunos, tint, ă s, i care orice faptă o prives, te ca o jertfă, nu există faptă.

. Brahma este ofranda sa, Brahma jertfa sa, lui Brahma îi aduce olocaust s, i în
Brahma se va contopì el, a cărui meditat, ie este fapta lui Brahma.

. Unii dintre pios, i cinstesc jertfa ca ceva adus zeilor, alt, ii dimpotrivă aduc jertfă
însăs, jertfa, jertfind în focul lui Brahma (renunt, ă la ea).

. Alt, ii jertfesc auzul s, i celelalte simt, uri în focul renunt, ării de sine, pe când iarăs, i
alt, ii jertfesc în focul simt, urilor cele auzite s, i alte lucruri ce cad sub simt, uri.

. Alt, ii jertfesc toate funct, iunile simt, urilor s, i ale suflului de viat, ă în focul mistic
al înfrânării de sine, care este aprins de cunos, tint, ă.

. Alt, ii aduc jertfă avutul lor, sau jertfesc postind sau meditând sau studiind Vedele
sau căutând cunos, tint, a.

. Alt, ii jertfesc expirat, ia inspirat, iei sau inspirat, ia expirat, iei, reducând expirat, ia s, i
inspirat, ia cu gândul de a ajunge să fie cu totul stăpâni pe respirat, ie .

. Alt, ii practică cumpătarea s, i jertfesc viat, a viet, ii. Tot, i aces, tia se exercitează în
jertfire s, i prin jertfirea lor însăs, i se s, terg s, i păcatele lor.

. Cine gustă cu acest gând resturile de jertfă, se cufundă în ves, nicul Brahma.
Celce nu jertfes, te, nu dobândes, te nici măcar lumea aceasta, cu atât mai put, in pe
cealaltă, o tu cel mai bun dintre Kuravi.
 Aceste exercitii sunt începutul minunatelor probe de răbdare si de stăpânire de sine pe care le dau
, ,
fachirii.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Sunt multe feluri de jertfe care se aduc lui Brahma celce este pretutindeni. Să
s, tii, că toate pornesc din faptă. Dacă vei cunoas, te aceasta, te vei mântuì.
. Mai bună decât jertfa materială este jertfa care constă din cunoas, tere, o
Biruitorule al vrăjmas, ilor. Toate jertfele la un loc s, i deodată le aduce, o fiu
al Pritii, cine are cunos, tint, ă.

. Dobândes, ti această s, tiint, ă, dacă te as, ezi la picioarele învăt, ătorului, îi pui în-
trebări s, i-l slujes, ti. Înt, elept, ii, care cunosc adevărul, conduc la cunoas, terea ade-
vărului.
. Când vei cunoas, te adevărul, nu vei mai fi chinuit de îndoieli, o fiu al lui Pandu,
căci vei vedea toate fără deosebire în tine însut, i s, i prin tine în mine.

. Chiar de ai fi omul cel mai încărcat de păcate, dacă cunos, ti adevărul, plutes, ti
peste marea rătăcirilor, fără teamă de primejdie.
. Precum focul material preface în cenus, ă lemnul aprins, o Argiuna, tot as, a pref-
ace faptele în cenus, ă focul cunos, tint, ei.

. Nu este pe pământ alt mijloc de curăt, ire, care să fie asemenea cunos, tint, ei s, i
aceasta o află cu vremea în sine însus, celce se desăvârs, es, te în meditat, ie (yoga).
. Credinciosul ajunge la cunos, tint, ă, dacă o râvnes, te numai pe ea s, i dacă-s, i în-
frânează simt, urile. Când a dobândit s, tiint, a, va trece în scurtă vreme la pacea de
veci.

. Nes, tiutorul s, i necredinciosul, fiind stăpânit, i de îndoială, vor pieri. Nici lumea
aceasta nici pe cealaltă n’o dobândes, te s, i nici o bucurie n’are, cel chinuit de
îndoială.
. Faptele nu sunt o piedecă pentru celce le jertfes, te meditat, iei s, i sfărâmă îndoiala
prin lumina cunos, tint, ei s, i e stăpân pe sine însus, , o Prădalnicule.
. De aceea, o Barata, taie, cu sabia cunos, tint, ei, îndoiala ale cărei rădăcini sunt
nes, tiint, a s, i care-t, i turbură inima, deprinde-te cu meditat, ia s, i aibi curaj.

 „Si vet, i cunoas, te adevărul s, i adevărul vă va face liberi“ (Ioan , ).
,


V
RENUNT, AREA LA FAPTE S, I SĂVÂRS, IREA DE FAPTE

Argiuna:

. O Kris, na, tu prfcpovedues, ti renunt, area la fapte s, i în acelas, timp săvârs, irea de
fapte. Spune-mi lămurit, care din amândouă e mai bună?

Cel Prea înalt:

. Atât renunt, area la fapte cât s, i săvârs, irea de fapte duc la mântuire. Dintre amân-
două însă mai bună este săvârs, irea de fapte.

. Acela renunt, ă cu adevărat la fapte, care nu urăs, te s, i nu poftes, te, căci, dacă în
sufletul lui nu e nici o patimă, lesne se poate desface de legăturile existent, ei.

. Numai cei nes, tiutori vorbesc de cunos, tint, ă s, i fapte ca de două lucruri deosebite.
Cine are una, o are s, i pe cealaltă.

. T, inta care se ajunge prin cunos, tint, ă, se ajunge s, i prin faptă. Cunos, tint, a s, i fapta
sunt în fond una . Cine s, tie aceasta, este pe calea cea dreaptă.

. Renunt, area este grea, o Voinice, pentru celce nu s’a lepădat de sine, pe când
înt, eleptul care s’a lepădat de sine ajunge us, or la Brahma.

. Pentru celce cu inimă curată s’a lepădat de sine s, i are stăpânire de sine s, i-s, i în-
frânează simt, urile s, i se simte una cu tot ce există, faptele nu sunt nici o piedecă.

. Cine se leapădă de sine s, i cunoas, te adevărul, îs, i dă seama, că nu el este celce
săvârs, es, te o faptă oare care. S, i dacă el vede s, i aude s, i pipăe s, i miroase, dacă
mănâncă s, i merge s, i doarme s, i respiră,
 Faptele la care trebue să renuntăm sunt toate cele care decurg din nestiintă si din poftele trupesti.
, , , , ,
Ele sunt rele. Faptele pe care trebue să le săvârs, im sunt cele pe care ni le dictează mintea luminată de
cunoas, terea adevărului unirii tainice a omului cu Dumnezeirea.
 Raportul ce se stabileste aci între cunostintă si fapte este acelas ca cel dintre credintă si faptele bune,
, , , , , , ,
după învăt, ătura cres, tină: credint, a adevărată nu se poate să nu se arate prin fapte bune. Deosebirea este numai
că, pe când cunos, tint, a este un element sufletesc pur intelectual, care n’are întotdeauna în sine puterea de a
duce la săvârs, irea faptei, credint, a este produsul colaborării intelectului cu voint, a s, i cu sentimentul s, i nu se
poate să rămână numai teorie, fără să se traducă în fapte.
Preotul Ioan Mihălcescu

. dacă vorbes, te s, i lasă să i-se facă sau face însus, ceva, dacă închide s, i deschide
ochii, îs, i dă seama că numai organele simt, urilor sale se îndeletnicesc cu lumea
simt, urilor.

. Cine face toate faptele sale în numele lui Brahma s, i nu se gândes, te la răsplată,
acela nu se pătează de păcat , cum nu se pătează foaia nufărului de apă.

. Sfint, ii (yoghii), cari renunt, ă la răsplată, pentru a-s, i păstra sufletul curat,
săvârs, esc faptele numai cu trupul, cu inima s, i cu mintea.

. Celce se leapădă de sine, renunt, ă la răsplata faptelor s, i dobândes, te pacea ne-
trecătoare. Celce nu se leapădă de sine, lucrează sub imboldul poftelor, t, ine la
răsplată s, i e încătus, at de fapte.

. Sufletul cons, tient de sine sălăs, lues, te, vesel s, i stăpân peste simt, uri, în cetatea cu
nouă port, i (trupul) nefăcând sau îndemnând să se facă ceva.

. Stăpânul lumii nu crează nici făptuirea nici faptele, nici legătura dintre faptă s, i
răsplată, ci acestea le face firea proprie fiecărei fiint, e.

. Cel atot puternic nu e cauza nici a faptelor bune nici a celor rele ale cuiva, ci
întunecarea cunos, tint, ei de către necunos, tint, ă este cauza pentru care rătăcesc
făpturile .

. Celor în cari această nes, tiint, ă este înlăturată de cunos, tint, a sufletului, li se de-
scopere adevărul, prin cunoas, terea de sine îns, is, i s, i ea le luminează ca soarele.

. Cine cunoas, te aceasta s, i se face una cu ea s, i rămâne neclintit în ea s, i o prives, te


ca cea mai înaltă t, intă, acela merge acolo unde nu mai este întoarcere s, i păcatele
îi sunt s, terse prin această cunos, tint, ă.

. Înt, eleptul înzestrat cu această cunos, tint, ă vede una s, i aceeas, în învăt, atul s, i smer-
itul brahman, în bou, în elefant s, i chiar s, i în câine s, i în mâncătorul de carne de
câine (svapaka).
 „A mânca, a bea, a priveghea, a dormi, a lucra, a se odihni si a îndeplini celelalte trebuinte firesti este
, , ,
o mare povară pentru omul pios, care dores, te să fie liber s, i deslegat de orice păcat“, (Urmarea lui Isus).
 Aci, ca si în versul precedent, se înlătură predestinatia absolută si se apără liberul arbitru.
, , ,
 „Ferice de cel pe care-l învată întelepciunea potrivit cu fiinta ei, iar nu prin imagini trecătoare si prin
, , , ,
cuvinte“, (Urmarea lui Isus).


Bhagavad-Gita

. Ceice s’au deprins să vadă acelas, lucru în tot ce există, cuceresc lumea chiar în
viat, a lor pământească, căci neprihănitul Brahma se află deopotrivă în toate , de
aceea s, i ei se află în Brahma.

. Nu te da cu totul bucuriei, când t, i-se întâmplă ceva plăcut . Dacă cunos, ti pe
Brahma s, i rămâi neclintit în această cunos, tint, ă te afli în Brahma.

. Cel al cărui suflet nu e robit de lumea din afară, găses, te în sine însus, ceeace-l
face fericit s, i dacă se lasă din tot sufletul în voia lui Brahma, dobândes, te feri-
cirea netrecătoare.

. Toate bucuriile, care răsar din venirea în atingere cu lumea, sunt un izvor de
suferint, ă s, i au început s, i sfârs, it, o fiu al Kuntii. Înt, eleptul nu se bucură de ele.

. Cine s, tie chiar aci pe pământ să se desbere de legăturile trupului, de plăcere s, i
de mânie, este cucernic s, i fericit.

. Cine găses, te în sine bucuria, mult, umirea s, i lumina, este un yoghi, e una cu
Brahma s, i ajunge la topirea sa în Brahma (nirvana) .

. Topirea în Brahma o ajung înt, elept, ii, dacă s’au curăt, it de păcate, au lepădat
îndoiala, sunt stăpâni peste ei îns, is, i s, i le pare bine de bunăstarea tuturor fiint, elor.

. Cine stă mai presus de plăcere s, i de mânie, îs, i t, ine gândurile în frâu s, i se
cunoas, te pe sine însus, , ajunge la topirea în Brahma.

. Cine nu se lasă înrâurit de lumea din afară s, i-s, i îndreaptă privirile între
sprîncene, cine-s, i potrives, te inspirat, ia s, i expirat, ia s, i respiră pe nas,

. cine-s, i stăpânes, te, ca un sfânt, simt, urile, inima s, i mintea s, i râvnes, te numai mân-
tuirea, ca cea mai înaltă t, intă s, i se desface de orice dorint, e, temeri s, i patimi,
acela e mântuit de veci.
 Conceptiunea panteistă din brahmanism se întâlneste adesea si în Bhagavad-Gita, cum e d. p. aci.
, , ,
 „Socoteste-te ca un oaspete si călător pe pământ si nu lua seama la treburile lumii“, (Urmarea lui
, , ,
Isus).
 „Sileste-te să-ti depărtezi inima de dragostea către cele văzute si să te înalti către cele nevăzute; căci
, , , ,
cei cari ascultă de simt, uri îs, i pătează cugetul s, i pierd harul lui Dumnezeu“, (Urmarea lui Isus).
 Nirvana este în krisnaism ceva deosebit de ceeace este în budism. Acolo este nimicire, stingere, aci e
,
ceva pozitiv: starea de fericire ce simte sufletul unit cu Dumnezeirea.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Cine mă recunoas, te pe mine ca primitorul tuturor jertfelor s, i al pocăint, ei, ca
pe Stăpânul tuturor lumilor s, i prietenul a tot ce viază, acela intră în odihna de
veci .

 „Aceasta este viata de veci: să te cunoască pe tine, unicul Dumnezeu adevărat si pe acel pe care tu l-ai
, ,
trimis, pe Isus Cristos“ (Ioan ,  ).


VI
PRACTICAREA STĂPÂNIRE DE SINE
Cel Prea Înalt:

. Cine-s, i îndeplines, te datoria, fără să se gândiască la răsplată, este un renunt, ător,
este un sfânt; nu tot as, a cel ce nu aduce jertfe s, i nu lucrează.
. Ceeace se chiamă renunt, are, este adevărata sfint, enie, căci nimeni nu se poate
numi sfânt, o fiu al lui Pandu, dacă nu renunt, ă la dorint, ele sale.
. Pentru piosul care vrea să ajungă sfânt, calea este săvârs, irea de fapte, iar după
ce s’a făcut sfânt, calea este ohihna,
. căci, când cineva nu mai are legături cu lumea simt, urilor s, i cu faptele, când a
renunt, at la toate dorint, ele , atunci s’a ridicat la treapta de sfânt.
. Fiecare să se stăpâniască pe sine prin sine însus, s, i să nu se înjosiască, de oarece
fiecare îs, i este prietenul sau dus, manul său însus, .
. Prietenul său însus, îs, i este atunci când s’a învins pe sine prin sine; cât timp însă
durează încă dus, mănia a ceeace în el nu este el însus, , îs, i este dus, manul său
însus, .
. Sufletul celui care s’a învins pe sine s, i a ajuns la odihnă este mult, umit cu sine
însus, s, i nu e turburat nici de frig nici de căldură, nici de plăcere nici de suferint, ă,
nici de cinste nici de ocară.
. Cine caută mult, umire numai în cunos, tint, ă s, i stă mai presus de lucruri s, i-s, i
stăpânes, te simt, urile, se chiamă sfânt resignat (yoghi). Cu nepăsare prives, te
acesta la bulgări de pământ, la pietre s, i la aur.
. El rămâne neschimbat fat, ă de prieteni s, i de tovarăs, i, de indiferent, i s, i de pro-
tivnici, de dus, mani s, i de rude, de buni s, i de răi. După aceasta îl cunos, ti.
. Sfântul se cade să petreacă neîncetat în singurătate, să fie stăpân pe simt, irile
inimii sale, fără să as, tepte ceva, nici să aibă ceva.
 Desăvârsita stăpânire de sine este acelas lucru cu sfintenia. Se expune idealul sfinteniei krisnaiste,
, , , , ,
care stă într’o mult, ime de privat, iuni trupes, ti s, i în meditat, iune. Sfint, enia nu se poate ajunge în cursul unei
singure viet, i, ci prin străduint, a mai multor viet, i consecutive.
 „Scopul vietii noastre ar trebui să fie: biruinta asupra noastră însine, câstigarea zilnică a unei cât mai
, , , ,
mari stăpâniri peste noi îns, ine s, i sporirea în bine“, (Urmarea lui Isus).
Preotul Ioan Mihălcescu

. Într’un loc curat să-s, i facă un scaun, nu prea înalt nici prea jos, acoperit cu o
pătură, cu o blană de căprioară s, i cu iarbă kus, a.
. Acolo să-s, i concentreze mintea asupra unui punct, să opriască mersul gândurilor
s, i al simt, urilor, să se as, eze pe scaun s, i să se exerciteze în meditat, ie, pentru a-s, i
curat, i sufletul.
. Cu trunchiul, gâtul s, i capul într’una nemis, cat, să priviască necontenit la vârful
nasului, fără să se uite înlături.
. În cea mai deplină linis, te sufletească s, i fără nici o teamă, neclintit în juruint, a de
ucenic de brahman, stăpân peste voint, a sa s, i cugetând la mine, să se exerciteze
în meditare, cufundat în mine.
. Petrecând totdeauna astfel s, i stăpânindu-s, i simt, urile, sfântul dobândes, te odi-
hna de veci, al cărei punct culminant este nirvana.
. De meditare nu se împărtăs, es, te nici celce mănâncă mult nici celce nu mănâncă
de loc. As, ijderea, nici celce doarme prea mult nici celce veghiază necontenit, o
Argiuna.
. Cine e însă cumpătat în mâncare s, i în odihnă, în plimbare s, i în lucru, în somn s, i
în veghe, se împărtăs, es, te de meditat, ia potolitoare de suferint, e .
. Cine îs, i înfrânează cugetarea s, i se gândes, te numai la eul său superior s, i nu mai
dores, te nici o plăcere, acela poartă numele de ucenic de sfânt.
. Ca o făclie a cărei flacără nu pâlpâe, pentrucă e as, ezată la loc adăpostit, as, a este
sfântul care-s, i stăpânes, te gândurile s, i s, i-a resemnat sufletul.
. Ajungerea gândirii la deplină linis, te, prin adâncirea în meditat, ie, aflarea
mult, umirii numai în sine, după ce eul a fost privit numai prin eu,
. gustarea acelei plăceri fără margini, numai cu mintea înt, eleasă s, i mai presus de
simt, uri, cum s, i stăruirea în această stare, fără abatere dela adevărul ves, nic,
. atingerea a ceeace mărturises, te cugetul că e tot ce poate fi mai înalt s, i mai bun,
cum s, i stăruirea în aceasta neclintit de nici o suferint, ă,
 Cu totul altfel este în crestinism. Aci „calea către Dumnezeu trece prin usa dragostei“, cum zice
, ,
Angelus Silesius.
 Versul acesta si cel precedent arată, că meditarea cerută de Krisna, ca conditiune pentru mântuire, nu
, , ,
esclude satisfacerea trebuint, elor fires, ti ale trupului, ci recomandă numai t, inerea căii de mijloc.


Bhagavad-Gita

. această stare de înălt, are, în care suferint, a nu se mai poate atinge , să s, tii că
poartă numele de yoga. Acestei yoga se cade să i-se dedea fiecare cu hotărâre s, i
cu stăruint, ă.

. Renunt, ând fără deosebire la toate plăcerile ce izvorăsc din dorint, ă, înăbus, ind
prin voint, ă cons, tientă organele simt, urilor,

. se ajunge treptat-treptat la odihnă, la potolirea simt, urilor s, i a inimii s, i, dacă se


stărue în aceasta, la a nu mai gândi nimic.

. Când nestatornica, schimbătoarea inimă vrea să ia câmpii, trebue silită s, i adusă
la ascultare fat, ă de suflet.

. Sfântul, care s, i-a adus inima la ascultare, gustă cea mai înaltă fericire, căci nici
o patimă nu-l mai frământă s, i e unit cu neprihănitul Brahma.

. În felul acesta purtând grijă de sufletul său, sfântul se curăt, ă de păcat s, i se bucură
de nemărginita fericire a unirii cu Brahma.

. Acel al cărui suflet s’a unit, prin meditat, iune, cu Brahma, vede sufletul său în
toate fiint, ele s, i toate fiint, ele în sufletul său s, i în tot locul aceeas, fiint, ă.

. Pe cel care mă vede pe mine în toate lucrurile s, i toate lucrurile în mine, nu-l
voiu părăsi nici eu pe el nici el pe mine.

. Cine mă recunoas, te în orice fiint, ă s, i tinde spre unirea cu mine , acela locues, te
în mine, oricare ar fi starea în care s’ar afla.

. Cine vede în orice lucru aceeas, esent, ă s, i nu se nelinis, tes, te dacă e fericit sau
nefericit, acela e sfânt pe deplin (yoghi).
 „Atunci simturile amutesc, vointa sufletului si vointa lui Dumnezeu se contopesc, si se îmbrătisează cu
, , , , , , , ,
dragoste în armonie desăvârs, ită. Atunci sufletul nu mai poate săvârs, i decât lucrurile lui Dumnezeu, pentrucă
în el nu mai trăes, te nimic altceva decât Dumnezeu. Atunci se dă drumul unei săget, i, a cărei durere nu se
simte. Atunci se deschide curata s, i limpedea fântână a leacurilor harului, care luminează ochiul lăuntric,
ca să simtă cu nespusă plăcere mângâierea cercetării lui Dumnezeu, în care se găsesc cu prisosint, ă bunuri
spirituale, de care nu s’a auzit vreodată, nici nu s’au propoveduit, nici nu s’au scris în vre o carte“, (Meister
Eckhart).
 „Cine rămâne neclintit în bucurie ca si în durere, nu e departe de a fi asemenea cu Dumnezeu“,
,
(Angelus Silesius).
 „Dacă te-ai lepădat cu totul de tine si te-ai dat lui Dumnezeu, atunci ceeace faci si ceeace simti nu
, , ,
este al tău, ci al Dumnezeului tău, căruia te-ai încredint, at, după cum cuvântul nu este al celui ce-l aude, ci
al celui ce-l rostes, te“, (Meister Eckhart).


Preotul Ioan Mihălcescu

Argiuna:

. Yoga pe care o propovedues, ti tu, o Madhusudana, că ar sta în indiferent, ă, nu
poate avea durată sigură din pricina nestatorniciei inimii,

. căci schimbătoare, furtunoasă, silnică s, i caprit, ioasă e inima, o Kris, na, s, i t, inerea
ei în frâu e tot as, a de greu de adus la îndeplinire ca s, i a pune frâu vântului.

Cel Prea înalt:

. Fără îndoială, Viteazule, e greu sa t, ii în frâu inima , pentrucă e nestatornică,


totus, , prin deprindere s, i renunt, are se poate domoli, o fiu al Kuntii.

. S, tiu că sfint, enia cu anevoie se ajunge de cel care n’are stăpânire de sine, dar
cine e stăpân pe sine însus, , o poate ajunge, dacă o caută cu tot dinadinsul.

Argiuna:

. Ce se întâmplă, o Kris, na, cu cel care are credint, ă, dar nu se poate stăpâni, a
cărui inimă e nestatornică în renunt, are s, i care n’a ajuns la desăvârs, ire?

. Nu va pierde el s, i lumea aceasta s, i pe cea viitoare s, i nu se va risipi ca un nor


gonit de vânt, pentrucă a rătăcit în nes, tiint, ă s, i în nesigurant, ă pe calea ce duce la
Brahma, o Puternice?

. Această îndoială cată să mi-o împrăs, tii tu cu totul, o Kris, na, căci nimeni afară
de tine n’ar putea s’o împrăs, tie.

Cel Prea Înalt:

. Unul ca acela nu piere, o fiu al Pritii, nici in lumea aceasta nici în cealaltă, căci
nu poate pieri nimeni care a făcut ceva bun,
 „Începutul tuturor ispitelor este s, ovăirea sufletului s, i put, ina încredere în Dumnezeu“, (Urmarea lui
Isus).


Bhagavad-Gita

. ci va intra în cerul celor drept, i s, i va petrece acolo mult, i ani; după aceea se va
nas, te din nou într’o casă de om bun s, i fericit;
. sau se va nas, te în familia unor înt, elept, i yoghi, ceeace e cel mai greu lucru de
ajuns în această lume.

. Atunci el va dobândì aceeas, înt, elegere pe care a avut-o în viat, a de mai nainte, o
favorit al Kuravilor, s, i de acolo va porni mai departe pe calea desăvârs, irii.
. În virtutea străduint, elor sale de mai nainte, va fi înclinat, chiar contra voei sale,
să cunoască yoga s, i va trece dela vorbă la faptă.
. S, i dacă va continua cu hotărâre, se va curat, i de păcate ca un sfânt s, i, după ce se
va lămurì pe deplin prin mai multe nas, teri, va merge în sfârs, it pe calea cea prea
înaltă.
. Yoghi stă mai presus de ascet, i, mai presus de cei cari au numai multă
cunos, tint, a , mai presus chiar decât cei cari fac fapte bune. Fii dar yoghi, o
Argiuna.

. Dintre tot, i yoghii mi-e mai drag cel care se cufundă în mine cu sufletul său s, i
mă adoră cu credint, ă.

 „Cu cât cineva s, tie mai mult despre Dumnezeu, cu atât se încrede mai mult în Dumnezeu s, i petrece în
el, în sălas, urile lui“, (Paracelsus).
 „Precum sufletul este cu ochiul ochiu si cu urechea ureche, tot astfel si cu Dumnezeu este Dumnezeu.
, ,
El se unes, te cu fiecare putere dumnezeească, cum sunt în Dumnezeu acele puteri s, i Dumnezeu se unes, te cu
sufletul, ca fiecare putere a sufletului. Ambele firi se contopesc s, i sufletul încetează să mai fiint, eze, când îs, i
atinge cea mai înaltă formă de existent, ă“, (Meister Eckhart).


Preotul Ioan Mihălcescu


VII
PRACTICAREA CUNOS, TINT, EI

Cel Prea înalt:

. Dacă tu, o fiu al Pritii, te supui mie în spirit s, i, întemeindu-te pe mine, te dai
meditat, iei, mă vei cunoas, te sigur s, i deplin. Ascultă acum, anume în ce fel.

. Ît, i voiu împărtăs, i acum acea cunos, tint, ă, acea s, tiint, ă desăvârs, ită, dincolo de care
nu mai rămâne nimic de cunoscut aci jos pe pământ.

. Dintr’o mie de oameni abia dacă e unul care caută desăvârs, irea s, i dintre cei cari
caută desăvârs, irea s, i o ating, abia dacă e unul care mă cunoas, te într’adevăr.

. Pământul, apa, focul, aerul s, i eterul, simt, imântul, cunos, tint, a s, i cons, tiint, a indi-
viduală alcătuesc firea mea, împărt, ită în opt.

. Trebue să s, tii însă, o Puternicule, că eu mai am o fire deosebită de aceasta, o fire
superioară, care e suflet viu s, i însuflet, es, te întreaga lume.

. Aceste două firi ale mele sunt pântecele de mamă al tuturor fiint, elor; ia bine
seama, eu sunt izvorul din care t, âs, nes, te s, i în care se întoarce toată lumea
fiint, elor .

. Nimic nu e mai presus de mine, o Prădalnicule. Cum atârnă de at, ă mărgăritarele,


as, a atârnă lumea de mine.

. Eu sunt gustul apei, o fiu al Kuntii, strălucirea lumii s, i a soarelui, silaba sfântă
(om) a Vedelor, sunetul eterului, vigoarea bărbat, ilor.

. Eu sunt mirosul plăcut al pământului, lucirea focului, viat, a tuturor fiint, elor, as-
ceza ascet, ilor.

. Eu sunt, s’o s, tii, o fiu al Pritii, sământ, a ves, nică a tuturor vietăt, ilor, înt, elepciunea
înt, elept, ilor, fala celor falnici .
 Krisna descopere fiint, a sa dumnezeească, pe care nici un muritor n’a putut-o cunoas, te.
,
 „Toate lucrurile sunt în Dumnezeu s, i dela Dumnezeu, căci afară de el s, i fără de el nu este nimic.
Ceeace sunt în realitate făpturile, sunt în Dumnezeu, de aceea de fapt numai Dumnezeu există. Dacă ar lua
cineva făpturilor fiint, a dată lor de Dumnezeu, ele n’ar mai fi nimic“, (Meister Eckhart).
 „Sunt diferite daruri, dar acelas Dumnezeu, care e totul în toate“, (I Corinteni , ).
, 
Preotul Ioan Mihălcescu

. Eu sunt tăria celor tari, liberă de orice poftă s, i patimă, eu sunt, taur al lui Barata,
iubirea din fiint, e, care nu se împotrives, te nici unei legi.

. Toate cele trei stări: a bunătăt, ii, a act, iunii s, i a întunerecului din mine purced; să
s, tii aceasta. Nu eu sunt din ele, ci ele din mine .

. Aceste trei stări ale însus, irilor tuturor lucrurilor orbesc lumea de nu mă cunoas, te
pe mine, care sunt mai presus de ea s, i ves, nic.

. Aceasta este acea din mine născută s, i din însus, irile lucrurilor alcătuită amăgire
(maya), care cu greu poate fi înfrântă. Numai cine îs, i ia refugiul la mine poate
s’o biruie.

. Nu se refugiază la mine însă făcătorii de rele, pătimas, ii s, i cei robit, i materiei,
cari, orbit, i de amăgirea cunoas, terii, îs, i pun încrederea în firile drăces, ti.

. Sunt patru feluri de oameni buni cari mă cinstesc, o Argiuna: cel apăsat, cel
setos de cunos, tint, ă, cel doritor de bine s, i cel înt, elept.

. Dintre aces, tia, înt, eleptul este cel mai de seamă, pentrucă e în totdeauna smerit
s, i cu gândul la Cel unul singur. De aceea, el mă s, i iubes, te mai mult decât orice
s, i eu îl iubesc pe el.

. Buni sunt tot, i aces, ti oameni, dar înt, eleptul este ca eul meu însus, , zic eu, pen-
trucă, cu sufletul lui smerit, nădăjdues, te în mine ca ultimă scăpare.

. Înt, eleptul, după ce se nas, te de mai multe ori, se topes, te în mine. „Lumea aceasta
este Vasudeva (Kris, na)“, îs, i zice un asemenea om greu de găsit.

. Alt, ii, a căror cunos, tint, ă este întunecată, când de o plăcere când de alta, îs, i iau
refugiul la alt, i zei, silit, i când de o nevoie când de alta a firii lor.

. Eu sunt celce dau credint, ă nestrămutată ori cui vrea să cinstiască pe zei sub
orice formă.

. Înarmat cu această credint, ă, unul ca acesta caută să înduplece pe un zeu s, i
dobândes, te dela el împlinirea dorint, elor, care de fapt pornes, te dela mine.
 Dumnezeu stă mai presus de natură. Natura nu este Dumnezeu, ci manifestarea puterii dumnezeesti.
,
Raportul dintre natură s, i Dumnezeu se expune mai departe, în capitolul XIV.


Bhagavad-Gita

. Răsplata acestor oameni cu mintea mărginită este mică; ceice cinstesc pe zei se
duc la zei , cine mă cinstes, te pe mine, vine la mine.
. Mărginit, ii aceia socotesc că eu as, fi numai cel fără formă, care a luat formă;
prea înalta, nemuritoarea, neasemănata mea fiint, ă ei n’o cunosc.
. Nu oricine mă poate cunoas, te pe mine cel învăluit în vraja misterului. Această
lume îns, elătoare nu mă cunoas, te pe mine, cel nenăscut, cel ves, nic.
. Eu cunosc toate fiint, ele, o Argiuna: pe celece au fost, pe celece sunt s, i pe celece
vor fi, pe mine însă nu mă cunoas, te nici una.
. Toate fiint, ele lumii create cad în gres, ală din pricina orbirii ce răspândesc pofta
s, i ura, o Barata.
. Oameni cari pun capăt răului prin fapte pioase scapă de amăgirea contrazicerilor
s, i mă cinstesc pe mine cu nestrămutare.
. Cei cari caută scăparea în mine s, i râvnesc izbăvirea de bătrânet, e s, i de moarte,
ajung la cunoas, terea principiului creator (Brahman), a eului propriu s, i a oricărui
lucru.
. Cine mă cunoas, te pe mine ca Cel de fat, ă în fiint, e, în zei s, i în jertfe, mă va
cunoas, te în duhu-i smerit s, i când se va sfârs, i.

 Zeii (devas) sunt, după conceptiunea indiană, inteligente superioare, bune sau rele. Ei au viată foarte
, , ,
lungă, dar nu sunt nemuritori, căci încetează de a mai exista odată cu sfârs, itul fiecărei perioade (manvantara)
din istoria lumii. Dumnezeirea, care este unică, e mai presus de zei. Ea singură e ves, nică. „Dumnezeu nu
e absolutul. Absolutul, not, iunea cea mai generală, care cuprinde în sine s, i pe Dumnezeu, poartă numele de
Dumnezeire“, zice Meister Eckhart.


Preotul Ioan Mihălcescu


VIII
LĂSAREA IN VOIA SPIRITULUI SUPREM
Argiuna:
. Ce este acel principiu creator (Brahman), ce este eul propriu s, i ce este lucrul, o
prea înalte spirit, s, i ce este a fi de fat, ă în fiint, e s, i în zei?
. S, i cum poate cineva, care e îmbrăcat în trup, să fie de fat, ă în jertfe, o Madhusu-
dana, s, i cum pot ceice se înfrânează să te cunoască pe tine, când se sfârs, es, te cu
ei?

Cel Prea Înalt:


. Principiul creator este existent, a supremă s, i netrecătoare; eul propriu este firea
fiecăruia s, i lucru se chiamă jertfa, care este esent, a s, i începutul tuturor fiint, elor.
. Starea mea de fat, ă în fiint, e este firea mea materială, starea de fat, ă în zei este
subiectul cunoscător, starea de fat, ă în jertfe este eul meu îmbrăcat în trup, o tu
cel mai nobil dintre cei întrupat, i.
. Cine se gândes, te la mine în cel din urmă ceas, când se desparte de trup, se
cufundă în fiint, a mea. Despre aceasta nu mai e nici o îndoială;
. căci la cine gândes, te cineva în clipa din urmă, când se desparte de trup, în acela
se cufundă, o fiu al Kuntii, fiint, a sa prefăcându-se în fiint, a aceluia .
. De aceea, îndreaptă-t, i gândurile întotdeauna spre mine s, i luptă [împlinindu-t, i
datoria]. Dacă-t, i îndrept, i simt, urile s, i mintea spre mine, te vei topì în mine, cu
sigurant, ă.
. Cine gândes, te, cu mintea smerită prin studiu s, i meditat, ie neîmprăs, tiată, la
supremul, cerescul eu al cunos, tint, ei (Purus, a), acela se topes, te în el, o fiu al
Pritii.
 Krisna se identifică pe sine cu Spiritul suprem, cu Dumnezeirea si descrie calea pe care muritorii pot
, ,
ajunge la nemurire, adică cum poate să se scape cineva de reîncarnări s, i cum se poate cufunda în fiint, a
supremă.
 Ceeace cugetă si simte omul în cele din urmă clipe de viată pământească, imprimă desigur o anume
, ,
direct, iune sufletului despărt, it de trup. Dacă gândirea s, i simt, irea sa sunt îndreptate spre spiritele superioare
s, i bune, sufletul său va intra în legătură cu acele spirite. Dacă sunt îndreptate spre spiritele rele, cu acelea
va avea de aface. Dacă sunt îndreptate spre Spiritul suprem, se va întoarce la el.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Cine gândes, te la cel fără început s, i fără sfârs, it, la atoate stăpânitorul, la cel
necuprins cu mintea, la atot t, iitorul, care nu poate fi nici într’un chip înfăt, is, at s, i
care luminează în întunerec ca soarele,

. cine se gândes, te la el, în ceasul mort, ii, cu gând neclintit, smerit s, i întărit prin
venerare s, i meditat, ie s, i cu simt, urile adunate, acela se cufundă în spiritul suprem,
dumnezeesc .

. Am să-t, i descriu pe scurt calea pe care cunoscătorii Vedelor o numesc calea
nemuririi, pe care merg ceice se înfrânează s, i sunt fără patimi s, i pe care s, i-o
aleg ceice se dedică viet, ii sfinte.

. Cine închide toate us, ile simt, urilor , îs, i stăpânes, te inima, îs, i t, ine respirat, ia s, i
ajunge astfel la statornicie în meditat, ie,

. cine moare rostind silaba om , care închipues, te pe unicul s, i ves, nicul principiu
al creat, iunii s, i se gândes, te la mine, când se desparte de trup, acela merge pe
calea cea dreaptă.

. Cine gândes, te necontenit la mine s, i nu-s, i îndreaptă gândurile spre altceva , este
un înt, elept pios s, i pentru unul ca acesta eu sunt lesne de ajuns, o fiu al Pritii.

. Cei cari au ajuns la mine, nu se mai nasc din nou în acest sălas, trecător al
durerilor, căci au atins desăvârs, irea cea mai înaltă.

. Toate lumile, până la lumea principiului creator, se întorc din nou la obârs, ia
lor , o Argiuna, cine însă se cufundă în mine nu se mai nas, te din nou.
 „Cine are în sine pe Fiul lui Dumnezeu, are viata, si cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu în sine, n’are
, ,
adevărata viat, ă“, (Ioan ,  ).
 Ceeace se percepe cu simturile priveste numai pe omul din afară, pe omul trupesc, iar nu pe omul
, ,
lăuntric sau sufletesc. Cine vrea să sporiască în cele sufletes, ti, să petreacă mai mult în acestea.
 Silaba om simbolizează adevărata existentă, fiintă si slavă a Dumnezeirii. Pentru a o putea rosti în
, , ,
ceasul mort, ii, mistica învat, ă că omul trebue să fi ajuns la adevărata existent, ă s, i să se fi deprins să simtă în
sine slava dumnezeească.
 Aceasta nu însemnează, că omul nu trebuie să aibă nici o altă îndeletnicire, ci precum orice ar face,

el nu uită că trăes, te s, i are cons, tiint, ă de sine, tot astfel, dacă e pios, gândul său e necontenit îndreptat spre
Dumnezeu. Aceasta o recomandă s, i sfântul apostol Pavel, când zice: „Ori de mâncat, i, ori de bet, i, ori altceva
de facet, i, toate spre slava lui Dumnezeu să le facet, i“, cum s, i autorul Urmării lui Isus prin cuvintele: „Dacă
nu-t, i pot, i aduna gândurile s, i simt, urile fără întrerupere, fă-o în tot cazul de două ori pe zi: dimineat, a s, i
seara“.
 Lumile sau împărătiile spiritelor sunt, după credinta indică, în număr de sapte. Cele din urmă trei se
, , ,
numesc ale lui Brahma. Nici una din ele nu este ves, nică, ci durează cât o manvantară.


Bhagavad-Gita

. Cei cari s, tiu, că o zi a lui Brahma are o mie de perioade cosmice s, i noaptea lui
as, ijderea, s, tiu într’adevăr ce e ziua s, i noaptea.
. În zorii zilei purced din cel nevăzut toate cele văzute, iar în amurg se întorc din
nou în el .
. Acest nesfârs, it s, ir de fiint, e, care se urmează unele pe altele, piere când vine
noaptea, o fiu al Pritii, s, i începe din nou când se ives, te ziua, însă nu prin voia
lor;
. dar acea substant, ă, superioară, a Celui nevăzut s, i ca s, i el nevăzută s, i ves, nică,
nu piere ca lucrurile create .
. Această substant, ă simplă, care se numes, te Ves, nicie s, i care e descrisă ca scop
final, la care cine ajunge nu se mai întoarce, este locuint, a mea supremă.
. Ea este, o fiu al Pritii, supremul subiect al cunos, tint, ei (Purus, a), la care se ajunge
numai prin cucernicie. În el se cuprind toate fiint, ele s, i prin el s’a făcut întreaga
lume.
. Ît, i voiu spune acum, o Barata, vremea în care murind înt, elept, ii se nasc din nou
sau nu se mai renasc.
. Se întorc în Brahma înt, elept, ii pios, i, cari mor în timpul ars, it, ei dogoritoare, ziua,
în jumătatea luminoasă a lunii, în cele s, ase luni, cât soarele merge spre miază
noapte . Această cale se chiamă a zeilor.
. Ajung în împărăt, ia luminii lunii s, i trebue să se nască din nou înt, elept, ii, cari mor
când e timpul cet, os, noaptea, în jumătatea întunecoasă a lunii, în cele s, ase luni
cât soarele merge spre miazăzi . Aceasta se cheamă calea strămos, ilor.
 O perioadă cosmică sau o viată a lumii era socotită că are . de ani solari. O mie de asemenea
,
perioade fac .. de ani, care e lungimea unei zile a lui Brahma. Noaptea fiind considerată egală cu
ziua, o zi s, i o noapte a lui Brahma fac .. de ani.
 Credinta că lumea ia nastere în fiecare dimineată a zilei lui Brahma din însăs fiinta lui si că seara se
, , , , , ,
întoarce în el sau se nimices, te, este o mos, tenire din perioada brahmanică a religiunii indiene.
 În vesnicie, în vointa vesnică, a existat o natură, dar a existat numai ca spirit si nu si-a manifestat fiinta
, , , , , ,
decât în oglinda voint, ei, adică în înt, elepciunea ves, nică, (Iacob Böhme).
 După mistici, arsita ar însemna căldura dragostei, lumina ar fi lumina cunostintei, soarele de asemeni
, , , ,
soarele înt, elepciunii, iar luna ar închipuì inteligent, a care merge sporind.
 Ca si în versul precedent, misticii văd aci în ceată rătăcirea, în noapte nestiinta, în luna jumătate
, , , ,
slăbirea cons, tiint, ei, în mergerea soarelui spre miazăzi scăderea înt, elepciunii. Această interpretare s’ar
referi nu numai la om, ca individ, ci s, i la omenire în genere: în perioada de aur din viat, a omenirii, soarele
înt, elepciunii stă foarte sus, în cea actuală stă foarte jos,


Preotul Ioan Mihălcescu

. Aceste două căi, una luminoasă, cealaltă întunecoasă, sunt din veci pentru lumea
viet, uitoarelor. Una duce acolo de unde nu mai e întoarcere (nirvana), cealaltă
duce iarăs, în lume.
. Orice înt, elept, care cunoas, te aceste două căi, nu se poate rătăci, o fiu al Pritii.
De aceea, o Argiuna, îndeletnices, te-te deapururi cu meditat, iunea.

. Înt, eleptul, care s, tie aceasta, dobândes, te mai mult decât ceeace se făgădues, te
celorce citesc Vedele, aduc jertfe, practică asceza s, i dau milostenie. El ajunge la
Fiint, a supremă.


IX
PRACTICAREA S, TIINT, EI ÎMPĂRĂTES, TI
S, I A TAINEI ÎMPĂRĂTES, TI
Cel Prea Înalt:
. T, ie, care mă ascult, i cu luare aminte, am să-t, i descoper cea mai mare taină s, i
anume o cunos, tint, ă însot, ită de s, tiint, ă , pe care, dacă o ai, vei fi izbăvit de rău.
. S, tiint, a împărătească, taină împărătească este acest prea înalt mijloc de curăt, ire,
us, or de priceput sfânt, us, or de îndeplinit s, i netrecător.
. Oamenii, cari nu cred această învăt, ătură, o Învingător al dus, manilor, n’ajung la
mine, ci se întorc înapoi pe calea mort, ii s, i a peregrinării sufletelor.
. Întreagă această lume s’a desfăs, urat din mine cel atotsimplu. Toate fiint, ele sunt
cuprinse în mine dar eu în ele nu.
. S, i totus, fiint, ele nu sunt cuprinse în eul meu dumnezeesc. Aceasta este marea
taină dumnezeească; Eu cuprind toate fiint, ele, dar nu sunt cuprins în ele, căci
eu sunt făcătorul lor .
. Precum vântul se simte în tot locul, dar e îngrădit de spat, iu, tot as, a sunt în mine
toate fiint, ele. Aceasta cată să iei bine seama.
. Toate fiint, ele se întorc înapoi în substant, a mea, când se încheie o perioadă cos-
mică (kalpa) s, i le produc din nou la începutul unei noi perioade.
. Sprijinit pe firea mea materială, eu dau din nou viat, ă la toată sumedenia de
fiint, e, fără voia lor, ci numai prin puterea mea.
. Totus, , aceste lucruri nu-mi iau din timp, o Prădalnicule, ci stau cu totul linis, tit
s, i n’am de aface cu lucrurile .
 Stiinta si taina împărătească, care se descopere aci sunt că Krisna sau Dumnezeirea cuprinde în sine
, , , ,
toate fiint, ele, dar nu e cuprins de ele, pentrucă el le-a creat. Cine cunoas, te aceasta s, i trăes, te corespunzător
se va uni de veci cu Dumnezeirea.
 Multi socotesc ca cea mai înaltă cunostintă satisfacerea curiositătii lor. Adevărata cunoastere a ade-
, , , , ,
vărului stă în aceea că adevărul este în noi îns, ine s, i că la aflarea lui se ajunge prin credint, ă. Unii vor să
priviască s, i să înt, eleagă lucrurile ves, nice s, i dumnezees, ti s, i să stea în lumina ves, niciei, în timp ce inima lor
se sbate între ieri s, i azi, între timp s, i spat, iu“, (Meister Eckhart).
 Aceste cuvinte exprimă conceptia despre un Dumnezeu personal si creator al lumii. Cu aceasta
, ,
kris, naismul s, i vis, nuismul în genere se ridică cu mult deasupra panteismului brahmanic, des, ì nu se des-
face cu totul de cătus, ele lui.
 Fiindcă Dumnezeu este autorul legilor universale, el nu este supus nici unei legi.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Pentrucă vreau, firea mea produce toate celece se mis, că s, i celece nu se mis, că.
Aceasta e pricina, o fiu al Kuntii, pentru care lumea vietăt, ilor nu stă pe loc.
. Cei slabi de minte nu mă iau în seamă când mă îmbrac in trup , pentrucă nu
cunosc fiint, a mea de Stăpân al lumii.
. Nădejdea, faptele s, i s, tiint, a lor sunt des, erte, pentrucă au în vedere prostes, te firea
demonilor, care este nedumnezeească s, i amăgitoare.
. Oamenii cu mintea luminată însă se încred în mine, o fiu al Pritii, în firea mea
dumnezeească s, i adoră cu spirit statornic ceeace au cunoscut ca obârs, ie ves, nică
a tuturor fiint, elor.
. Aces, tia mă slăvesc fără încetare s, i se străduesc către mine, mă cinstesc cu
credint, ă s, i se roagă mie cu smerenie.
. Alt, ii mă cinstesc prin jertfa cunos, tiint, ei lor pe mine cel atotsimplu s, i care totus,
mă întind în toate părt, ile, în felurite chipuri.
. Eu sunt jertfa, jertfa zeilor s, i a manilor. Eu sunt sucul plantei, rugăciunea, untul
de sacrificiu, focul sacrificiului s, i ceeace se sacrifică .
. Eu sunt tatăl, mama, îngrijitorul s, i ziditorul acestei lumi . Eu sunt obiectul
cunos, tint, ei, curăt, ia, silaba om, Rig-Veda, Sama-Veda, s, i Yagiur-Veda.
. Eu sunt calea, nutritorul, stăpânul, martorul, sălăs, luirea, scăparea, prietenul, în-
ceputul s, i sfârs, itul, spat, iul s, i adăpostul s, i sământ, a ves, nică.
. Eu încălzesc (ca soarele), eu opresc s, i dau ploaia, eu sunt nemurirea s, i moartea,
eu sunt existent, a s, i neexistent, a.
. Pe mine mă roagă să le deschid calea la cer cunoscătorii celor trei Vede s, i bău-
torii de soma, cari s’au desbărat de rău s, i aduc jertfe. Aces, tia ajung în lumea
sfântă a căpeteniei zeilor s, i gustă în cer bucuria cerească a zeilor.
. După ce au gustat destul timp bucuriile lumii ceres, ti, când puterea faptelor lor
bune s’a sfârs, it, se întorc din nou în lumea muritorilor. Aci, urmând rânduelilor
celor trei Vede s, i dorint, ei lor, mor din nou s, i se renasc.
 Si despre Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în Isus Cristos zice sfântul Ioan Evanghelistul: „În lume
,
era s, i lumea printr’însul s’a făcut s, i lumea pe dânsul nu l-a cunoscut“, (Ioan ,  ).
 Dumnezeu este viata si lumina lumii. „Dela el, prin el si pentru el sunt toate“, (Romani ,
, , ,  ).
 Compară psalmul .


Bhagavad-Gita

. Cine însă mă adoră pe mine s, i nu se gândes, te la nimic altceva, dobândes, te prin
mine împărăt, ia de veci.
. Chiar s, i cei cari jertfesc altor zei s, i-i adoră cu credint, ă, tot pe mine mă adoră, o
fiu al Kuntii, dar fără să s, tie,
. căci eu primesc toate jertfele, eu sunt domnul jertfelor, dar asemenea oameni nu
mă cunosc într’adevăr s, i de aceea se întorc din nou în lumea materiei.
. Cine cinstes, te pe zei, se duce la zei; cine cinstes, te pe strămos, i, se duce la
strămos, i; cine cinstes, te pe demoni, se duce la demoni; cine mă cinstes, te pe
mine, vine la mine.
. Dacă cineva îmi aduce ca prinos o frunză, o floare, un fruct, apă, dar din toată
inima, s, i cu umilint, ă, le primesc cu plăcere .
. Orice faci, orice mănânci, orice jertfes, ti s, i orice dărues, ti sau ît, i impui ca în-
frânare, adu-le mie ca prinos, o fiu al Kuntii.
. În acest chip vei scăpa de urmările bune ori rele ale faptelor s, i te vei uni cu
mine, fie că te ai lepădat de fapte ori te ai legat de ele.
. Eu sunt acelas, pentru toate fiint, ele, nu urăsc pe nimeni s, i nu prefer pe nimeni,
ceice mă cinstesc însă sunt în mine s, i eu în ei.
. Chiar dacă unul cu purtare foarte rea mă cinstes, te pe mine s, i nimic afară de
mine, va fi socotit ca bun, fiindcă s’a hotărât pentru adevăr.
. Acesta se va îndrepta s, i va dobândì pacea de veci. Fii încredint, at, o fiu al Kuntii,
că cine mă adoră pe mine cu adevărat, nu va pieri,
. Căci cine caută scăpare la mine, o fiu al Pritii, chiar dacă e zămislit în păcate,
sau e femeie, sau negut, ător, sau slugă, se află pe calea cea dreaptă.
. Cu atât mai mult brahmanii sfint, i s, i regii înt, elept, i. Pentrucă te afli în această
lume trecătoare s, i plină de ispite, adoră-mă pe mine.
. Îndreaptă-t, i gândul spre mine, înalt, ă-t, i inima către mine, jertfes, te-mi mie,
adoră-mă s, i astfel, plecându-te mie s, i pret, uindu-mă mai mult decât orice, te
vei topì în mine.

 „Adevăr zic vouă, că cel ce va da un pahar de apă în numele meu, nu-s, i va pierde plata“ (Matei ,
 ).


Preotul Ioan Mihălcescu


X
VRAJA DESFĂS, URĂRII PUTERII
. Ascultă mai departe, o Puternicule, prea înalta învăt, ătură ce vreau să-t, i
împărtăs, esc, pentrucă te iubesc s, i vreau să te mântues, ti.
. Nici cetele zeilor, nici marii înt, elept, i nu cunosc obârs, ia mea, căci eu sunt în-
ceputul zeilor s, i al înt, elept, ilor.
. Cine mă cunoas, te pe mine ca Cel nenăscut s, i fără început, ca pe puternicul
Stăpân al lumii, trăes, te între oameni fără să rătăciască s, i se curăt, ă de păcat.
. Mintea, cunos, tint, a, chibzuint, ă, răbdarea, iubirea de adevăr, stăpânirea de sine,
linis, tea, plăcerea, durerea, existent, a, frica s, i curajul,
. nevinovăt, ia, sângele rece, mult, umirea, înfrânarea, dărnicia, cinstea s, i rus, inea,
toate aceste însus, iri ale fiint, elor purced dela mine.
. Din fiint, a mea sunt cei s, apte mari înt, elept, i mai vechi de cât lumea s, i cei patru
Mani sunt fiii mei spirituali, iar fiint, ele sunt creatura lor.
. Cine cunoas, te într’adevăr această desfăs, urare a puterii mele s, i puterea mea de
vrajă, a atins o înaltă treaptă a meditat, iei. Aceasta e sigur.
. Eu sunt începutul lumilor . Din mine îs, i ia fiint, a tot ce există. Înt, elept, ii s, tiu
aceasta s, i mă cinstesc cu dragoste s, i smerenie.
. Ei cugetă necontenit la mine, viat, a lor e închinată mie; între ei se încurajează s, i
pe mine mă laudă necontenit, de aceea sunt mult, umit, i s, i fericit, i.
. Celorce se lasă în voia mea cu dragoste s, i mă adoră cu suflet nefăt, arnic, le
dăruesc adâncimea cunos, tint, ei prin care ajung la mine,
. s, i compătimindu-i mă sălăs, luesc în sufletul lor s, i cu facla cunos, tint, ei împrăs, tiu
întunerecul nes, tiint, ei.

 Krisna, ca Dumnezeirea însăs, este acel care prin desfăsurarea sa în timp si în spatiu produce tot ce
, , , , ,
există. El este începutul, mijlocul s, i sfârs, itul tuturor fiint, elor. Tot ce este puternic s, i bun s, i frumos s, i de
seamă este o parte din puterea sa întreaga lume a vet, uitoarelor e o parte din fiint, a sa.
 „La început era Cuvântul. . . Toate printr’însul s’au făcut si fără de dânsul nimic nu s’a făcut din câte
,
s’au făcut“, (Ioan ,  )
Preotul Ioan Mihălcescu

Argiuna:

. Tu es, ti supremul Brahma, prea înalta locuint, ă, cel mai bun mijloc de curăt, ire, o
Doamne! Ves, nicul, cerescul suflet al totului, Tatăl zeilor, Cel nenăscut, Cel ce
este în tot locul.

. As, a te numesc tot, i înt, elept, ii s, i însus, Narada, dumnezeescul înt, elept, dimpreună
cu Asita s, i cu Bevala s, i cu Vyasa , precum tu însut, i mi-ai spus.

. Cred că toate acestea sunt adevărate, o Părosule, dar nici zeii nici demonii nu
pricep, o sfinte, obârs, ia ta.

. Numai tu singur te cunos, ti prin propria ta putere, o Fiint, ă prea înaltă, Făcător al
lumilor, Stăpân al totului, Dumnezeu al Dumnezeilor, atott, iitorule.

. Lămures, te-mi fără înconjur ceres, tile tale desfăs, urări de puteri, de care este
pătrunsă s, i făcută lumea.

. Cum te-as, putea eu cunoas, te numai cu mintea mea, o Tainicule, s, i în ce formă
de existent, ă te as, putea pricepe, Sfinte?

. Lămures, te-mi chiar mai mult s, i mai cu deamănuntul puterea ta magică s, i
desfăs, urarea puterii tale, o Stăpân al lumilor, căci cuvintele tale sunt mai dulci
decât ambrozia.

Cel Prea Înalt:

. Ei bine! t, i le voiu lămurì, căci ceres, ti sunt desfăs, urările mele, s, i numai în trăsă-
turi generale t, i-le voiu arăta, pentrucă fără margini e mărirea mea.

. Eu sunt, o Pletosule, sufletul ce sălăs, lues, te în inima fiecărei făpturi. Eu sunt
începutul, mijlocul s, i sfârs, itul tuturor fiint, elor .

. Eu sunt Vis, nu între Adityas , soarele strălucitor între stele, Mărici între Mărut, i ,
luna între luceferi.
 Câte patru sunt înt, elept, i renumit, i din vremurile mai vechi.
 „Eu sunt Alfa s, i Omega, începutul s, i sfârs, itul, Cel ce a fost, este s, i va fi“, (Apocalips, ,  ).
 Visnu e o personificare a soarelui si Adityas sunt zeităti ale luminii.
, , ,
 Măruti sunt zeităti ale furtunii si Mărici e una dintre ele.
, , ,


Bhagavad-Gita

. Eu sunt Sama-Veda între Vede , Vasava între zei, inteligent, a între organele
simt, urilor, spiritul în fiint, e.

. Eu sunt Sancara între Rudras, i, Kuvera între Yaks, as, i s, i Raks, as, i , Pavaka între
Vasus, i , zeescul munte Meru între munt, i.

. Între preot, i, sunt cel dintâi, Vrihaspati , o fiu al Pritii, între conducătorii de os, ti
sunt Skanda între ape oceanul.

. Între marii înt, elept, i eu sunt Brigu , între cuvinte silaba om , între prinoase res-
ignarea, între munt, i Himalaya.

. Între pomi, eu sunt smochinul sfânt , între înt, elept, ii dumnezees, ti Narada ,
între gandarvas Citrarata , între ascet, i Kapila .

. Între cai, eu sunt Uccaihs, ravas , care s’a născut odată cu amarila , între
elefant, i Airasvata , între oameni împăratul.

. Între arme, eu sunt trăsnetul , între vaci Kamaduk , între amant, i Kandarpa ,
între târâtoare Vasuki .
 Sama-Veda era folosită în cult, de aceea, din acest punct de vedere, avea întâietate fat, ă de celelalte
Vede.
 Vasava este un alt nume a lui Indra, zeul suprem al atmosferei.
 Rudrasii sunt divinităti ale furtunii, subordonate lui Indra; Sankara sau Siva este căpetenia lor.
, ,
 Yaksasii si Raksasii sunt genii răufăcătoare; Kuvera, unul dintre ei, era zeul bogătiilor.
, , , , , ,
 Vasusii erau zei inferiori.
,
 Muntele credintei si al lumii, în jurul căruia sunt asezate cele  insule ale lumii si se învârtesc stelele.
, , , ,
 Marele preot, domnul rugăciunii, preotul între zei.
 Zeul războiului.
 Cel mai mare înt, elept.
 Cuvântul mistic care tinea locul numelui Divinitătii supreme, Brahma.
, ,
 Pomul vietii.
,
 Un semizeu.
 Căpetenia gandarvilor, adică a geniilor cari erau priviti ca muzicanti ceresti.
, , ,
 Un cunoscut filosof, întemeietorul sistemului Sanchya.
 Calul lui Indra, simbolul puterii, iesit din unda mării, când zeii au bătut marea, cum se bate laptele în
,
putineiu.
 Băutura nemuririi, ambrozia.
 Elefantul lui Indra, simbolul întelepciunii si al măririi fizice, iesit din mare, ca si calul aceluias zeu.
, , , , ,
 Arma lui Indra.
 Vaca cerească, simbolul fertilitătii, acea care împlineste orice dorintă.
, , ,
 Zeul dragostei.
 Regele serpilor, simbolul stiintei.
, , ,


Preotul Ioan Mihălcescu

. Între s, erpi, eu sunt Ananta , între mons, trii marini Varuna , între strămos, i
Aryaman , între judecători Yama .

. Între daityas, eu sunt Prahlada , între ceice numără sunt timpul, între fiarele
pădurii leul, între pasări vulturul.

. Eu sunt vântul între lucrurile care curăt, ă. Rama între viteji, delfinul între ani-
malele mării, Gangele între râuri.

. Eu sunt începutul, mijlocul s, i sfârs, itul făpturilor, cunoas, terea eului suprem între
cunos, tint, e, teza celor ce dispută.

. Între litere eu sunt a, s, i înt, elesul în compunerea cuvintelor; eu sunt timpul ce nu
trece, atoatet, iitorul, care e de fat, ă pretutindeni.

. Eu sunt moartea care seceră totul s, i născătorul a tot ce se nas, te; între zeit, e eu
sunt cinstea, frumuset, ea, slava, t, inerea de minte, înt, elepciunea, statornicia s, i
răbdarea.

. Între imnele din Sama-Veda, eu sunt Brihatsaman , între versuri sunt gayatri ,
între luni Margas, irs, a s, i între anotimpuri primăvara.

. Între ceice îns, eală, eu sunt jocul cu zaruri s, i strălucirea lucrurilor lucitoare; eu
sunt biruint, a, hotărârea s, i bunătatea celor buni.

. Între fiii lui Vris, ni, eu sunt Vasudeva , între Pandavi, Prădalnicul , între sfint, i
Viasa , între învăt, at, i Us, ana .
 Un s, arpe mitic, cu o mie de capete, simbolul inteligent, ei.
 Vechiul zeu vedic al cerului s, i apoi al oceanului, patria mons, trilor marini.
 Cel dintâi dintre strămosi, Adam.
,
 Zeul infernului, judecătorul mortilor.
,
 Regele magilor, fiul demonicului urias Hiranyakasipu.
,
 Simbolul timpului care macină tot, edax rerum.
 Un viteaz legendar, privit ca o întrupare a lui Krisna.
,
 Râul sfânt, simbolul vesniciei.
,
 Unul din cele mai însemnate imne ale Sama-Vedei.
 Cea mai însemnată formă de vers din Rig-Veda.
 Cea dintâi lună a anului si cea în care se culegeau fructele.
,
 Un alt nume a lui Krisna ca zeu al lumii.
,
 Argiuna.
 Celebrul autor (mitic) al Mahabharatei.
 Un mare poet si sfânt din vremurile de demult, pomenit deja în Rig-Veda.
,


Bhagavad-Gita

. Eu sunt nuiaua dascălului, viclenia învingătorului, tăcerea între taine, s, tiint, ă
între s, tiutori.
. Ceeace este pentru toate vietăt, ile sământ, a, aceea sunt eu, o Argiuna; nimic din
tot ce se mis, că s, i din ce nu se mis, că, nu fiint, ează fără mine.
. Nesfârs, ită este cereasca desfăs, urare a puterilor mele, o Biruitorule, s, i t, i-am dat
numai câteva pilde de ceeace ea este.
. Tot ce este puternic s, i bun, frumos s, i de seamă, tot, să s, tii, este o parte din
puterea mea.
. Dar la ce-t, i foloses, te toată această felurită s, tiint, ă, o Argiuna? Întreaga lume a
viet, uitoarelor este o parte din fiint, a mea .

 Aci întâlnim iarăs, panteismul, de care autorul părea că s’a desbărat în capitolul precedent.


Preotul Ioan Mihălcescu


XI
DESCOPERIREA PERSONALITĂT, II LUI DUMNEZEU
Argiuna:

. Sunt acum cu totul luminat, pentrucă ai binevoit să-mi descoperi această prea
înaltă învăt, ătură mistică despre suprema cunoas, tere de sine.
. Mi-ai spus cu deamănuntul despre începutul s, i sfârs, itul lucrurilor s, i despre
desăvârs, irea ta netrecătoare, o fiint, ă cu ochi de nufăr.
. Mi-ai descris astfel fiint, a ta, o prea înalte Stăpâne, fă acum să văd dumnezeescul
tău chip, o Spirit prea înalt.
. Dacă crezi că este cu putint, ă să-l văd, Stăpâne, atunci arată-mi, Doamne al
meditat, iei, pururelnicul tău eu.

Cel Prea Înalt:

. Prives, te, fiu al Pritii, sutele s, i miile mele de chipuri felurite s, i ceres, ti, care se
arată în tot felul de colori s, i forme.
. Vezi pe Adityas, Vasus, Rudras, As, vini s, i Marut, i, iată, o Barata, multe chipuri
minunate văzute mai’nainte.
. Iată aci de fat, ă, în trupul meu, o Pletosule, întreaga lume a celorce se mis, că s, i a
celorce nu se mis, că. E tot ce tu vrei să vezi.
. Cu ochiul tău pământesc însă nu mă pot, i vedea, ît, i voiu da dar un ochiu ceresc.
Cu acela vei vedea suprema mea fire mistică.

Povestitorul:

. După ce a grăit astfel, Hari , Stăpânul marei puteri magice, a arătat feciorului
Pritii supremul său chip dumnezeesc,
 În acest capitol se descrie arătarea în formă materială a lui Hari sau Krisna. Chipul lui este îngrozitor
,
s, i se aseamănă foarte mult cu acela în care este înfăt, is, at fiorosul Siva, zeul distrugerii.
 Hari este un alt nume al lui Krisna.
,
Preotul Ioan Mihălcescu

. cel cu multe guri s, i ochi, cu multe priviri minunate, cu multă podoabă cerească,
cu multe s, i de multe feluri arme ceres, ti,

. cu cununi s, i ves, tminte ceres, ti acoperit, cu miresme ceres, ti uns, Fiint, a care
cuprinde în sine totul, nesfârs, ită, cu fet, e întoarse către toate părt, ile.

. Dacă ar luminà deodată o mie de sori pe cer, strălucirea lor abia ar fi asemenea
cu aceea a marei Fiint, e.

. Atunci văzu urmas, ul lui Pandu în trupul Dumnezeului Dumnezeilor întreaga
lume, care e atât de felurită în înfăt, is, ările ei, ca s, i cum ar fi fost un singur lucru.

. Cuprins de mirare, cu părul zburlit, Câs, tigătorul de avut, ii îs, i plecă încet capul
înaintea zeului, îs, i împreună mâinile s, i zise:

Argiuna:

. În trupul tău, o Zeu, văd pe tot, i Dumnezeii,


Văd ceata nesfârs, ită, a tot ce are viat, ă,
Văd pe Brahma stăpânul, s, ezând pe flori de nufăr ,
Cu chip de s, arpe genii s, i pe tot, i înt, elept, ii.

. Te văd cu mii de brat, e s, i guri s, i ochi s, i piepturi,


Cu chip ce n’are margini s, i nici asemănare,
Făr’ de început s, i mijloc s, i fără de sfârs, it,
O Zeu atotputernic s, i atotcuprinzător!

. Pe cap tu port, i coroană, în mâini ai disc s, i ghioagă,


Din care se revarsă ocean de strălucire.
Orbit sunt de lumina-t, i cu-a soarelui la fel
S, i care totul umple cu splendorile ei

. Tu es, ti Cel unul singur s, i t, inta cunos, tint, ei,


Tu es, ti cârmaciul lumii s, i sufletul ei es, ti.
Ca păzitorul ves, nic al ves, nicilor legi,
Ca sufletul a toate s, i ves, nic te cunosc.
 Nufărul este simbolul evolut, iei.


Bhagavad-Gita

. Nici început, nici mijloc s, i nici sfârs, it având,


Cu brat, e fără număr, puteri nemărginite,
Ca ochi soare s, i lună, cu luminoasă gură,
De-a ta căldură, Vis, nu, pătrunsă-i firea toată.

. Totul în lumea ’ntreagă s, i toate-a lumii părt, i


De tine, o zeu, sunt pline. De tine unul singur.
Cele trei lumi cuprinse-s de groază când s’arată
Măret, , înfricos, at, Prea Înalte, chipul tău.

. În cete nesfârs, ite, sfielnice, supuse


Se apropie tot, i zeii de tronul tău ceresc,
Iar sfint, ii s, i ’nt, elept, ii, strigând: „Mărire t, ie“
În ne’ntrecute imne, cântând, te preamăresc.

. As, vinii s, i Mărut, ii, Rudras, ii s, i Vasut, ii,


Tot, i zeii laolaltă, tot, i Manii, Sadhyas, ii,
Spre tine îs, i înalt, ă privirile cu spaimă
S, i ’nfiorat, i de groază le pleacă Adhityas, ii.

. S, i de-al tău trup gigantic cu brat, e, piepturi multe,


Cu ochi fără de număr s, i coapse s, i picioare,
Cu guri s, i dint, i puternici s, i pântece ’nfoiate
Făptura se ’nfioră s, i eu sunt prins de tremur.

. Înalt până la ceruri te văd, o Preamărite,


Cu ochii tăi de pară mă umpli de cutremur,
Cu gura ta din care t, âs, nesc deapururi flăcări,
Odihna mea s, i pacea, o Vis, nu, faci să piară.

. Căci râsul tău e rânjet cumplit ce dă fiori


De moarte cui te vede s, i gura ta-i vulcanul
Ce ves, nic varsă flăcări. De robul tău, o rege,
Al lumii ’ntregi stăpân, îndură-te s, i-l iartă.

. Fiii lui Dritaras, tra ’n tine-s, i găsesc moartea


S, i mândra ostăs, ime din regi alcătuită,
Din Bis, ma, Drona, Karna s, i-a oastei noastre floare,
Din ceice-s mai de frunte printre vitejii nos, tri.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Gâtlejul tău teribil s, i dint, ii tăi de tigru


Îi fac ca să dispară ca într’un vârtej de mare.
Din ei pe unii-i văd chiar, cu mădulări stâlcite,
Cum spânzură în aer, în golul dintre dint, ii-t, i.

. Cum apa’n mări se duce de râuri săltătoare


S, i’n goană nebunească se’ntrece să se scurgă,
As, a’n al tău gâtlej de pară arzătoare
Se prăvălesc vitejii os, tirii noastre mândre.

. Ca musculit, a, care pieirea s, i-o găses, te


În flacăra luminii spre care se avântă,
As, a lumile toate aleargă cu pas, i repezi
Spre-al tău gâtlej năpraznic, ce toate le înghite.

. Ale tale guri de foc sorb viat, a cu nesat,


Din tot ce-i însuflet, it, iar lumina ce ’mprăs, tii,
Ca s, i razele ce vers, i, în scrum preface totul.
Vis, nu, as, a-i privirea ta. Deaceea es, ti tu zeu cumplit.

. O chip atât de groaznic, spune mie; Cine es, ti?


Căci în fat, a ta mă plec, fii mie îndurător!
S, i să te cunosc râvnesc peste fire de aprins,
Dar în felul cum te-arăt, i, n’as, putea să te pricep.

Cel Prea Înalt:

. Hei! Eu sunt timpul, care, în mersul lui nainte,


Sfărâmă tot în cale s, i ’n primul rând pe om.
Din tot, i vitejii cari îi vezi pe-aceste câmpuri
Niciunu-afar’de tine, nu va scăpa cu viat, ă.

. Aibi dar curaj s, i luptă cu ’ncredere ’nainte,


Dus, manul nu va ’nvinge, biruitor es, ti tu.
Al meu brat, este care îl culcă la pământ,
Iar tu es, ti numai arma cu care-i doborât.


Bhagavad-Gita

. Pe Bis, ma, Drona, Karna, ca s, i pe Yayagrata


S, i pe ceilalt, i protivnici, eu i-am ucis deja.
Păs, es, te dar nainte s, i nu te ’nfricos, a.
Tot, i vor cădea ’n t, ărână. Victoria-i a ta.

Povestitorul:

. Când purtătorul de cunună, Argiuna, auzi aceste cuvinte din gura Pletosului, îs, i
împreună mâinile, îs, i plecă us, or capul s, i, plin de spaimă s, i de respect, zise către
Kris, na:

Argiuna:

. E foarte drept, o Kris, na, ca lumea să tresalte


De mare bucurie în fat, a slavei tale,
Ca demonii să fugă cu groază dinainte-t, i,
Iar sfint, ii să se plece cu-adâncă mult, umire.
. Căci t, ie se cuvine să te slăvim deapururi
Mai mult chiar ca pe Brahma, din care-au ies, it toate.
Pe tine, nesfârs, itul, care cuprinzi pe toate
S, i es, ti după voint, ă, sau, dacă vrei, nu es, ti.
. Mai ’nalt decât tot, i zeii, din creatori întâiul,
A lumii s, i-a s, tiint, ei comoară nesecată,
Hotar al existent, ei, tu cel fără hotare,
Cu chipuri nesfârs, ite, făcut-ai tot ce este.
. Tu es, ti Varuna, Vayu, s, i Agni, Yama, luna,
Tu ai chemat la viat, ă pe om s, i orice fiint, ă.
Deaceea totu-t, i cântă, în coruri nesfârs, ite,
Mărire, mult, umire, cerescule Părinte.
. Mărire aduce t, ie adâncul s, i’nălt, imea
S, i cerul s, i pământul. Mărire t, ie, Doamne!
Tăria ta-i nespusă, puterea uimitoare,
As, a că tu es, ti totul s, i toate sunt în tine.


Preotul Ioan Mihălcescu

. În marea-mi nes, tiint, ă, t, i-am zis ades’ prieten,


S, i Kris, na s, i Yadava, ca ori s, i care zeu,
Recunoscând mărirea-t, i de cel mai mare zeu
Cu mintea mea ’ncâlcită sau inima-mi us, oară.

. Dacă cumva gres, it-am s, i cinstea nu t, i-am dat,


Când am glumit cu alt, ii, când am s, ezut la masă,
Când am fost la plimbare, ori când acasă stat-am,
Te rog cu umilint, ă, iertare-mi dărues, te.

. Părinte a toată lumea, stăpâne al viet, ii,


Izvor de ’nt, elepciune, ocean de cunos, tint, ă!
Asemenea cu tine nu-i nimeni pe-aste lumi
S, i cu a ta putere nimic nu se măsoară.

. Mă plec dar înainte-t, i, mă cuceresc în totul,


Mă rog cu umilint, ă de mila ta cea mare:
Îndură-te de mine ca mama de-a sa fică,
Ca prietenul de prieten, c’amantul de-a sa dragă.

. Acum sunt încântat, că sufletu-mi putu zări


A ta divină fat, ă, cum n’a visat vreodată.
Dar ceeace am văzut, grozav m’a ’nfricos, at
S, i as, vrea să văd acum s, i chipul tău plăcut.

. Să-t, i văd pe cap cununa s, i’n mână toroipanul


S, i discul aurit purtând ca rege al tuturora.
As, a mi-te arată, Stăpâne a toată firea,
Cu chipul blând de tată, cu inima senină.

Cel Prea Înalt:

. Chipul meu cel prea slăvit, o Argiuna îl văzus, i


De mărire ’nconjurat, în lumină ’nfăs, urat,
Cu vrăjile lui toate, lumea oglindind în el,
Cum dintre vii niciunul nu l-a mai văzut.


Bhagavad-Gita

. Nici al Vedei cititor, nici cel mai bun jertfitor,


Nici celce gândes, te adânc s, i nici omul milostiv,
Cum nici cel mai sfânt ascet n’au văzut cu ochii lor
Ce văzus, i tu, muritor, prin harul meu cel nespus.
. Gones, te fric’ acuma s, i nu pierde curajul,
Că mă văzus, i în chipul care pe om spăimântă,
Căci iată vreau ca iarăs, să mă ’nfăt, is, ez t, ie
În forma care place făpturii tale s, ubrezi.

Povestitorul:

. Dupăce Vasudeva grăi astfel către Argiuna, i-se arată din nou cu chipul său
blând s, i marele Spirit mângâe astfel pe celce se înfricos, ase.

Argiuna:

. Pentrucă te văd iarăs, în chipul tău omenesc s, i blând, iată m’am linis, tit s, i mi-am
venit în fire, o Cercetătorule de oameni.

Cel Prea Înalt:

. Chipul în care tu m’ai văzut e greu de văzut. Zeii îns, is, i doresc să mă vadă cu
acel chip.
. Nu prin citirea Vedelor, nici prin asceză, prin milostenie sau prin jertfe poate
ajunge cineva să mă vadă cum m’ai văzut tu .
. Cine însă mă cinstes, te numai pe mine s, i se lasă cu totul în voia mea, o Argiuna,
poate să mă cunoască cum sunt eu în fiint, a mea s, i să se cufunde în mine, o
Spaima dus, manilor.
. Cine face lucrurile mele, mă cinstes, te mai mult decât orice s, i mă adoră. Cine se
leapădă de lume s, i iubes, te toate fiint, ele, acela vine la mine, o urmas, a lui Pandu.

 Aceasta însemnează, că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în chip corespunzător decât prin descoperire

dumnezeească.


Preotul Ioan Mihălcescu


XII
ADORAREA LUI DUMNEZEU
Argiuna:

. Care din aceste două categorii de oameni va ajunge mai repede la unirea cu tine:
cei cari te cinstesc prin fapte s, i-t, i slujesc, ori cei cari te privesc ca Fiint, a ves, nică
s, i necunoscută s, i tind către tine?

Cel Prea Înalt:

. Cine se adânces, te cu duhul în mine s, i-mi slujes, te astfel fără întrerupere, pătruns
de cea mai vie credint, ă, acela e cel mai aproape de mine.
. Cine însă adoră ves, nicia, nevăzutul, necunoscutul, ceeace e în tot locul,
nepătrunsul, prea înnaltul, ceeace nu se schimbă,
. cine-s, i stăpânes, te organele simt, urilor, este indiferent fat, ă de tot ce i-se întâmplă
s, i se bucură de fericirea oricărei fiint, e, acela ajunge cu sigurant, ă la mine.
. Mai mare de cât aceasta este stăruint, a celor ce-s, i îndreaptă inima spre Cel ne-
cunoscut, căci numai cu greu poate fi ajuns Cel necunoscut de ceice sunt în
trup.
. Cine se gândes, te la mine în toate faptele sale , prives, te la mine ca la cea mai
înaltă t, intă a lui, se adânces, te în mine prin meditat, ie, îmi slujes, te numai mie din
toată inima,
. pe unul ca acesta îl voiu izbăvi, o fiu al Pritii, din oceanul mort, ii s, i al perigrinării
sufletelor.
. Îndreaptă-t, i dar spre mine gândul, adânces, te-t, i spiritul în mine s, i te vei sălăs, lui
în mine, când vei pleca de pe pământ. Nu te îndoi de aceasta.
 În acest capitol se arată felul practic în care omul poate adora pe Dumnezeu.
 Aceeas întrebare, care s’a mai pus de câteva ori: dacă adică omul se mântues, te prin fapte ori prin
,
meditat, ie. Aci numai se mai îndulces, te, căci se întreabă, cine va ajunge mai repede la mântuire: ceice fac
fapte bune, sau ceice se dedau meditat, iei?
 „Nu este deajuns ca lucrurile din afară să ne fie o piedică, ci trebue să folosim toate lucrurile pentru

mântuirea noastră, oricât de straniu s, i nepotrivit ar părea aceasta. În acest mes, tes, ug trebue să progresăm
necontenit s, i niciodată să n’ajungem la sfârs, it“, (Meister Eckhart).
Preotul Ioan Mihălcescu

. Dacă nu-t, i pot, i adâncì într’una spiritul în mine, caută atunci, o Prădalnicule, cel
put, in cât pot, i mai des să te dedai meditat, iei.
. Dacă nici aceasta n’o pot, i, caută să lucrezi în spiritul meu, căci s, i dacă faci fapte
bune în numele meu, ajungi la desăvârs, ire.
. Dacă în sfârs, it nici aceasta n’o pot, i face, înfrânează-t, i sufletul s, i renunt, ă cel
put, in la răsplata faptelor,
. căci mai presus de săvârs, irea de fapte bune stă cunos, tint, a, mai presus de
cunos, tint, ă meditat, ia s, i mai presus de meditat, ie renunt, area la răsplata faptelor,
iar dela renunt, are până la pacea deplină e numai un pas.
. Cine nu urăs, te nici o vietate, e prietenos s, i compătimitor, desbrăcat de egoism
s, i de mândrie, neschimbat în fericire s, i nefericire, răbdător,
. mult, umit, totdeauna smerit, cu suflet potolit s, i voe neclintită, gândind la mine
cu mintea s, i cu inima s, i mie afierosit, acela îmi e prieten .
. Celce nu turbură pe alt, ii nici nu e turburat de nimeni, celce stă mai presus de
bucurie, de necaz s, i de frică, acela e prietenul meu.
. Cine nu ia seama la lume s, i, curat, cinstit, cu încredere, nedescurajat, neur-
mărind alt scop, se lasă în voia mea, acela e prietenul meu.
. Cine nici nu se bucură nici nu urăs, te, nu se întristează nici nu dores, te s, i se
leapădă de tot ce poate fi plăcut sau neplăcut, acela e prietenul meu.
. Cine socotes, te deopotrivă pe dus, man ca s, i pe prieten , cine e indiferent fat, ă de
frig s, i de căldură, de cinste s, i de necinste s, i nu-i robit de nimic,
. cine e nepăsător în fat, a criticii ca s, i a laudei, cine-i linis, tit s, i mult, umit de orice
i-se întâmplă, fără sălas, , cu credint, ă tare s, i resignat, acela e prietenul meu.
. Cine bea din această ambrozie, pe care o dau eu, s, i mă cinstes, te stăruitor s, i cu
credint, ă, acela e mai nainte de tot, i prietenul meu.

 „Cea mai bună pocăintă este adevărata desăvârsire a vointii si întoarcerea la Dumnezeu“, (Meister
, , , ,
Eckhart).
 „Cea dintâi si cea mai mare poruncă a Legii este: să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima,
, ,
din tot sufletul s, i din tot cugetul tău“, (Matei , − ).
 „Nu stati împotrivă celui rău“, (Matei ,
,  ).


XIII
DEOSEBIREA DINTRE SPIRIT S, I CORP
. Corpul acesta, o fiu al Kuntii, se cheamă loc, vas, pântece de mamă, iar ceeace
are în el cons, tiint, ă se chiamă de cei s, tiutori cunoscător al locului, al vasului, al
pântecelui de mamă, sau spirit.

. O Barata, să s, tii că eu, spiritul, sunt în toate lucrurile. Adevărata cunos, tint, ă este
cunoas, terea spiritului s, i a corpului sau a materiei .

. Ascultă dela mine pe scurt ce este corpul sau materia, ce fel este, ce însus, iri are
s, i de unde vine, cum s, i ce este spiritul s, i care e puterea lui.

. Toate acestea au fost adesea cântate cu deamănuntul de înt, elept, i într’unele din
imnele vedice s, i expuse temeinic s, i limpede în versurile Brahmasutrei.

. Elementele materiale, cons, tiint, a individuală, rat, iunea s, i fiint, a nemanifestată,


cele zece organe ale simt, urilor , organul spiritului s, i cele cinci percept, iuni ale
simt, urilor,

. dorint, a, ura, plăcerea, durerea, simt, irea, cons, tiint, a s, i voint, a sunt pe scurt ceeace
se numes, te corp, materie sau natură s, i schimbătoarele lui forme.

. Modestia, sinceritatea, nevinovăt, ia, răbdarea, dreptatea, respectul fat, ă de cei


mai mari, curăt, ia statornicia, stăpânirea de sine,

. renunt, area la cele materiale, desbărarea de cons, tiint, a de sine, linis, tea sufletească
în suferint, ă, nas, terea, moartea, bătrânet, ea, boala,

. nealipirea de lume, nealipirea de sot, ie, de fiu, de patrie s, i de cele asemenea,


nepierderea cumpătului în împrejurări fericite ca s, i în cele nefericite,

. adorarea mea statornică, fără a mai adora pe altcineva, singurătatea, necăutarea
prieteniei oamenilor s, i a petrecerilor,
 Aci facem cunostintă cu o bună parte din fizica, psihologia, teoria cunostintei si metafizica indiană,
, , , , ,
întru cât vin în atingere cu problema mântuirii s, i din punctul de vedere al acesteea privite.
 Cunoasterea spiritului si a materiei în unul si acelas timp, cum si a raportului dintre ele merită
, , , , ,
într’adevăr numele de cunos, tint, ă adevărată sau s, tiint, ă.
 Psihologia indiană este foarte complicată. Organele simturilor, în număr de zece, se împart în două:
,
organe de intuit, ie s, i organe de act, iune. La cele dintâi se numără: văzul, auzul, mirosul, gustul s, i simt, irea.
La cele de al doilea se socotesc: cuvântul, apucatul, mersul, des, ertarea pântecelui s, i zămislirea. Mai presus
de acestea stă, ca organ central, simt, ul intern (manas).
Preotul Ioan Mihălcescu

. statornicia în cunoas, terea Eului suprem s, i pret, uirea ca scop a cunoas, terii ade-
vărului, acestea se numesc s, tiint, ă sau cunos, tint, ă, iar contrariul lor nes, tiint, ă.
. Ît, i voiu spune acum ce trebue să cunoască cineva peste acestea, ca să poată
dobândì nemurirea. Trebue să cunoască pe supremul Brahma (Parabrahma), cel
fără de început s, i care nu e numit nici existent, ă, nici neexistent, ă,
. ale cărui mâini s, i picioare, ochi, capete s, i guri sunt în tot locul, aud s, i văd totul
s, i care cuprinde în sine lumea în care sălăs, lues, te.
. El străluces, te în puterea tuturor simt, urilor s, i totus, e mai presus de simt, uri, nu e
legat de nimic s, i totus, poartă în sine totul, n’are însus, irile naturii s, i totus, gustă
s, i se bucură de însus, irile firii sale,
. este mai presus de fiint, e s, i locues, te în toate, este mis, cat s, i nemis, cat totodată.
Fiind prea spiritual, nu poate fi cunoscut, e departe s, i totus, i aproape .
. Nu e împărt, it în fiint, e, dar lucrează ca s, i cum ar fi împărt, it. E cunoscut ca t, iitorul
tuturor lucrurilor, distrugătorul s, i producătorul lor din nou.
. Este lumina corpurilor luminoase s, i mai presus de întunerec. El este cunos, tint, a,
cunoscătorul s, i obiectul adevăratei cunos, tint, e, care e în inima tuturor.
. Cu aceasta t, i-am arătat ce este corpul sau materia, cunos, tint, a s, i cunos, tint, a mai
înaltă sau supracunos, tint, a. Cine mă adoră pe mine s, i cunoas, te aceasta, va fi una
cu mine.
. Să s, tii, că atât fiint, a materiei cât s, i spiritul sunt fără început. As, ijderea să s, tii,
că varietatea formelor s, i a însus, irilor materiei provine din materie.
. În act, iunea felurită a organelor, prin care natura lucrează s, i produce, stă cauza
fenomenelor, iar spiritul este pricina că simt, im plăcere s, i durere.
. Spiritul care lucrează în natura materială se serves, te de însus, irile ce provin
din firea fiint, elor. Unirea spiritului cu însus, irile materiei este cauza producerii
binelui s, i a răului.
. Privitor, Îngăduitor, T, iitor, Stăpân s, i Eu suprem, sunt numele ce se dau prea înal-
tului Spirit al lumii. El este puterea zămislitoare s, i roditoare, principiul suprem
în întreaga natură.
 „Dumnezeu sălăslueste într’o lumină către care nu duce nici un drum. Cine n’are în sine această
, ,
lumină, acela nu-l va vedea niciodată“, zice Angelus Silesius.


Bhagavad-Gita

. Cine înt, elege astfel spiritul s, i materia cu însus, irile ei, nu se va mai renas, te.
. Unii ajung prin contemplat, iune lăuntrică la privirea sufletului, alt, ii ajung să-l
cunoască prin cugetare adâncă s, i iarăs, alt, ii prin practicarea faptelor bune.
. Alt, ii în sfârs, it, cari n’ajung la cunos, tint, ă pe aceste căi, aud adevărul dela alt, ii
s, i-l pret, uesc. S, i aces, tia se izbăvesc de moarte, dacă se t, in de ceeace au auzit.
. Ori unde ia nas, tere o fiint, ă, fie mis, cătoare fie nemis, cătoare, să s, tii că se face
prin unirea spiritului cu materia, o Barata.
. Cine vede în toate lucrurile trecătoare pe zeul suprem, cel unic, cel ves, nic, acela
vede bine;
. căci, văzând că sălăs, lues, te pretutindeni Dumnezeul unic, nu se va rănì el pe el
însus, , s, i astfel va merge pe calea cea dreaptă .
. Vede bine s, i cel care îs, i dă seama, că tot ce se produce în natură, se face de
natură s, i că sufletul n’are aci nici un amestec.
. Cine însă înt, elege, că felurimea acestor două categorii de lucruri stă în unitate
s, i că-s, i are obârs, ia numai în Cel unul singur, acela intră în Brahma.
. Sufletul suprem al lumii, care este fără început s, i n’are nici una din însus, irile
materiei, nu lucrează singur s, i nu-s, i prihănes, te curăt, ia lui dumnezeească, dacă
se întrupează, o fiu al Kuntii.
. Precum eterul, care se găses, te în toate corpurile, nu se pângăres, te, mult, ămită
spiritualităt, ii lui, tot astfel nu se pângăres, te Sufletul dumnezeesc de corpurile în
care intră.
. Cum luminează soarele toată lumea, as, a luminează spiritul materia, o Barata.
. Cine cunoas, te, cu ochiul cunos, tint, ei deosebirea dintre spirit s, i materie , ca s, i
calea pentru izbăvirea fiint, elor din legăturile materiei, acela se topes, te în cel
Prea Înalt.

 În versul acesta s, i în cel precedent se cuprinde temelia mistică s, i filosofică a moralei altruiste indiene.
 Fiinta materiei este tot as, a de misterioasă s, i anevoie de cunoscut ca s, i a spiritului. Tot ce se cunoas, te
,
de s, tiint, ele experimentale s, i de observat, ie despre materie se reduce numai la însus, irile ei. Plecând dela
această constatare, filosofia indiană – s, i mistica în deosebi – învat, ă, că spiritul, materia s, i fort, a sau energia,
sunt în ultima analiză numai forme de manifestare a ceva superior s, i unic, care poartă numele de, akasa =
camera memorială a naturii“.


Preotul Ioan Mihălcescu


XIV
CELE TREI ÎNSUS, IRI ALE LUCRURILOR

Cel Prea Înalt:

. Ca culme, ît, i voiu descoperi acum marele adevăr, s, tiint, a cea mai înaltă dintre
toate s, tiint, ele , prin a cărei cunoas, tere sfint, ii au trecut de aci la desăvârs, irea
deplină.

. Sprijinit, i pe această s, tiint, ă s, i contopindu-se cu fiint, a mea, aces, tia nu se vor mai
renas, te la o nouă creare a lumii, nici nu se vor teme de sfârs, itul lumii.

. Pântecele meu zămislitor este materia. În ea îmi pun eu sământ, a din care se nasc
toate fiint, ele, o Barata.

. Ori care ar îi formele pe care le au trupurile pământes, ti, materia este pântecele
din care ele se nasc, iar eu sunt tatăl zămislitor.

. Sattva, ragias s, i tamas sunt cele trei însus, iri ce decurg din materie s, i prin care
Spiritul ves, nic e legat de corp, cât timp e întrupat.

. Dintre acestea, sattva (bunătate, lumină, veselie), care este luminoasă s, i curată,
pentrucă are fire nepătată, leagă prin legătura fericirii s, i a cunos, tint, ei.

. Ragias (patimă, poftă, foc) este prin firea ei patimă s, i se nas, te din patimă s, i
leagă sufletul, s’o s, tii, prin fapte, o fiu al Kuntii.
 Origina materiei este Dumnezeirea si toate lucrurile pământesti sunt din materie. Materia are trei
, ,
însus, iri, cărora este supus s, i spiritul cât timp este legat de trup. După cum sufletul lucrează sub imperiul
uneea sau alteea din aceste trei însus, iri, avem trei feluri de fapte. Numai cine se ridică mai presus de aceste
însus, iri, prin anume acte morale s, i practici mistice s, i se cufundă în Dumnezeire, numai acela scapă de
renas, teri s, i devine nemuritor. Dumnezeirea stă mai presus de aceste însus, iri. Ea nu e nici bună nici rea.
Lumea zeilor are cea mai înaltă însus, ire, bunătatea; a spiritelor are însus, irea mijlocie, patima; iar lumea
pământească are însus, irea cea mai de jos, întunerecul.
 Precum pentru cunoasterea lucrurilor materiale este nevoie de experientă, tot astfel si pentru
, , ,
cunoas, terea celor spirituale nu este deajuns speculat, iunea, ci trebue s, i experient, ă, trebue un organ prin care
să se aducă la îndeplinire. Aceasta este cunos, tint, a spirituală. Cine este lipsit de această facultate sufletească
nu se poate înălt, a la cunoas, terea lui Dumnezeu s, i a lucrurilor spirituale.
 „Sufletul este fără întindere si imaterial. El pătrunde trupul si se află răspândit deopotrivă, întreg si
, , ,
nedespărt, it, în toate părt, ile trupului“, zice Meister Eckhart. „Sufletul – zice acelas, – este substant, a rat, ională
s, i activă. Totus, nu se poate zice: sufletul meu face aceasta sau aceea, căci sufletul numai dimpreună cu
trupul constitue pe om. Sufletul este însă puterea superioară, iar nu trupul, care fără suflet e lipsit de viat, ă“.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Tamas (întunerec, jale, prostie) izvorăs, te din nes, tiint, ă s, i amet, es, te sufletele în-
trupate. Ea leagă sufletul prin nes, tiint, ă, prin lene s, i prin nepricepere.
. Sattva aduce după sine plăcere, ragias fapte, o Barata, pe când tamas
îmbrobodes, te cons, tiint, a s, i duce la orbire.
. Când ragias s, i tamas sunt năbus, ite, domnes, te în lume sattva. Când apun ragias
s, i sattva, stăpânes, te tamas, iar când dispar tamas s, i sattva, e la putere ragias.
. Când prin toate us, ile simt, urilor pătrunde în trup lumina cunos, tint, ei, atunci să
s, tii, că sattva stăpânes, te.
. Lăcomia, încăpăt, ânarea, neastâmpărul, nelinis, tea s, i pofta sunt patimile ce se
văd, când tronează ragias.
. Întunecarea mint, ii, trândăvia, nepăsarea, neghiobia s, i îndoiala se arată, când
domnes, te tamas.
. Când se desparte de trup un suflet, în care a dictat sattva, acela ajunge în lumea
neprihănită a marilor înt, elept, i.
. Când moare cineva, care în viat, ă s’a condus de ragias, se nas, te din nou în lumea
oamenilor legat, i de fapte; iar când moare unul, care s’a condus în viat, ă de tamas,
se nas, te din nou în rândul netrebnicilor .
. Roadă unei fapte bune are însus, irea de sattva s, i e neprihănită; roadă produsă de
ragias este suferint, a, iar cea produsă de tamas este nes, tiint, a.
. Din sattva ia nas, tere s, tiint, a, din ragias pofta, iar din tamas lipsa de chibzuint, ă,
amăgirea de sine s, i nes, tiint, a.
. Cei cari au însus, irea sattva se înalt, ă, cei cari o au pe cea de ragias rămân în
mijloc, iar cei atins, i de urâta însus, ire tamas cad mai jos .
 În deplină armonie cu cuvintele lui Eckhart: „Nu unitatea originară, ci cea restabilită după cădere,

este tipul cel adevărat al creat, iunii“, mistica indiană învat, ă, că ideile de păcat original s, i de reîncarnare
a sufletelor sunt o condit, iune neapărat necesară pentru desfăs, urarea individualităt, ii omenes, ti. Numai prin
căderea în păcat a întregei omeniri, a putut omul, ca individ, să cunoască întunerecul sufletesc, să se os-
tenească să-l birue prin lumina din sânul său s, i să ajungă astfel un pret, ios colaborator al lui Dumnezeu.
Trebuia dar ca el, omul, să cadă sub stăpânia materiei, pentru ca să poată cunoas, te legile de care ea se
conduce s, i să învet, e astfel cum să fie domn al naturii. Pentru înfăptuirea acestei strălucite biruint, e nu este
deajuns o singură viat, ă pe pământ, ci e nevoie de un întreg s, ir de încarnări pe diferite planete.
 Fiecare lucru tinde să se întoarcă la obârsie. Spiritul tinde în sus si-si găseste odihnă în Dumnezeu;
, , , ,
pasiunile tind la satisfacerea lor pe care o găsesc în act, iune; iar ceeace este material tinde către pământ.


Bhagavad-Gita

. Cine cunoas, te, că în el lucrează numai cele trei însus, iri ale lucrurilor s, i-s, i dă
seama s, i de ceeace este mai presus de aceste însus, iri, acela se contopes, te cu
fiint, a mea.
. Sufletul întrupat, care se desface de aceste trei însus, iri, nedespărt, ite de trup,
scapă de renas, tere, de moarte, de bătrânet, e s, i de suferint, ă s, i devine nemuritor.

Argiuna:
. După ce poate fi cunoscut, o Stăpâne, cel care s’a desbărat de aceste trei însus, iri
ale lucrurilor? Ce fel e purtarea lui s, i cum ajunge să se desfacă de aceste trei
însus, iri ale firii sale?

Cel Prea Înalt:


. Cine nu urăs, te s, tiint, a, faptele s, i prostia, când le are, s, i nu le dores, te când îi
lipsesc;
. cine nu se turbură de prezent, a acestor trei însus, iri, ci stă de o parte s, i le prives, te
cu nepăsare s, i ca s, i cum nici n’ar fi s, i-s, i zice: „Ele îs, i merg drumul lor“ ;
. cine pret, ues, te deopotrivă plăcerea s, i durerea, bulgărele de pământ, piatra s, i au-
rul, lucrurile vrednice de iubire ca s, i cele vrednice de ură, cine stă neclintit în
hotărârile sale s, i nu e mis, cat nici de laudă nici de hulă;
. cine nu caută cinste s, i nu se teme de necinste; cine stă indiferent între prieteni
s, i dus, mani s, i renunt, ă la orice îndeletnicire personală , acela se cheamă biruitor
al firii.
. Cine mă cinstes, te în chip statornic numai pe mine s, i a învins cele trei însus, iri, e
vrednic de împărtăs, ire cu Brahma;
. căci eu sunt locuint, a pururelnică a lui Brahma, comoara nemuririi ves, nice, a
legii neschimbătoare s, i a fericirii depline.

 Un asemenea om s’a desbrăcat de personalitate sau e mai presus de ea si nu mai este el cel care
,
gândes, te, voes, te s, i lucrează, ci – cum zice sfântul apostol Pavel – Duhul lui Dumnezeu lucrează prin el, (I
Corinteni ,  ).
 „Este o nebunie a vâna onoruri lumesti si a tinde să te ridici mai sus decât altii. înteleptii se multumesc
, , , , , ,
să nu fie cunoscut, i“, (Urmarea lui Isus).


Preotul Ioan Mihălcescu


XV
DESPRE SPIRITUL SUPREM

. Se zice, că smochinul sfânt îs, i are rădăcinile în cer, iar ramurile i-se întind pe
pământ. Cine pricepe noima acestei asemănări s, i cunoas, te acest pom, pricepe s, i
rostul Vedelor.

. În sus s, i în jos se întind crăcile lui, a căror sevă sunt cele trei însus, iri ale lu-
crurilor; crăcile sunt lucrurile materiale; rădăcinile se t, in prin faptele pe care le
fac oamenii.

. Înfăt, is, area sa nu poate fi cunoscută pe pământ, precum nici începutul s, i sfârs, itul,
fiint, a s, i structura lui. Cine izbutes, te să taie cu sabia duhului acest pom s, i puter-
nicele lui rădăcini,

. acela găses, te locul de unde nu se mai întorc ceice au ajuns acolo, vreau să zic,
izvorul fără început din care curge întreaga viat, ă.

. Cine nu e robit de mândrie s, i de amăgire, cine a învins înclinarea spre rău, cine
se lasă cu totul în voia Spiritului suprem s, i nu mai are nici o poftă, nici nu e
turburat de acele două lucruri protivnice, care se chiamă plăcere s, i suferint, ă,
acela a scăpat de rătăcire s, i merge în locul cel prea înalt .

. Acolo nu luminează nici soarele, nici luna, nici focul; cine ajunge acolo nu mai
vine înapoi; acolo-i locuint, a mea.
 Tot ce este lume este manifestarea fiintei sau puterii Spiritului suprem, care este nu numai creatorul,
,
ci s, i pronietorul totului. Nu ori cine însă cunoas, te aceasta, ci numai cei înt, elept, i, a căror minte este luminată
de Dumnezeire.
 Misticii văd în misticul smochin sfânt icoana vietii omenesti. Răsărit din lumină, spiritul omenesc, e
, ,
legat de materie s, i prin aceasta robit întunerecului, cât timp este unit cu trupul. El se ridică însă treptat din
această stare, prin evolut, iune s, i reîncarnare, către cons, tiint, a obârs, iei sale superioare. Ceeace t, ine spiritul
legat de pământ s, i-l constrânge să se renască adesea sunt faptele pe care el le săvârs, es, te dimpreună cu trupul
în chip cons, tient s, i de bunătate.
 Scopul moralei inspirate de religiunea lui Krisna – de altfel ca si al celei brahmanice si budiste – nu
, , ,
este numai de a face pe om bun, moral, virtuos, ci de a-l conduce la complecta lepădare de sine, de eul
său, fie acesta considerat bun sau rău, nu importă, s, i de a trezi în el viat, a dumnezeească, cons, tiint, a că în el
trăes, te Dumnezeu, că el este, sau mai exact, poate fi, una cu Dumnezeu.
Preotul Ioan Mihălcescu

. O nemuritoare părticică din mine s’a prefăcut în lumea vietăt, ilor în suflet indi-
vidual s, i trage la sine cele cinci simt, uri s, i voint, a, care t, in de materie.

. Când această părticică a Spiritului suprem intră într’un trup sau iese din el, ia
cu sine sufletul individual, cum ia vântul mirosul florilor pe care le atinge.

. Punând stăpânire pe ureche, ochiu, simt, , miros s, i gust, ca s, i pe inimă, părticica


aceea înfiripează o legătură între ea s, i lumea materială.

. Cei orbit, i n’o văd când se duce sau vine, ori când ia parte la existent, ă, fiind
unită cu însus, irile lucrurilor; cei cari au ochiul cunos, tint, ei o văd însă.

. Înt, elept, ii pios, i o văd cum sălăs, lues, te în ei dacă îs, i dau osteneala, dar cei cu
suflet nepregătit n’o văd, ori cât s’ar strădui.

. Strălucirea din soare, care luminează toată lumea, ca s, i cea din lună s, i foc, este
a mea.

. Pătrunzând în pământ, eu t, in toate fiint, ele prin puterea mea; eu fac să aibă viat, ă
plantele, eu dau sucul Somei .

. Ca foc, eu pătrund în trupul viet, uitoarelor s, i, ajutat de inspirare s, i expirare, fac
să se mistue cele patru feluri de hrană .

. Tronul meu e în inima fiecăruia. Dela mine pornesc t, inerea de minte, cunos, tint, a
s, i rat, iunea. Despre mine vorbesc Vedele. Eu sunt autorul Vedantei s, i cunoscă-
torul Vedei.

. În lume sunt două feluri de substant, ă: trecătoare s, i netrecătoare . Cea trecătoare
cuprinde în sine toate fiint, ele, cea netrecătoare este Stăpânul totului.
 Această părticică dumnezeească este ceeace formează individualitatea spirituală a fiecărui om. Divini-

tatea este dar fat, ă de totalitatea oamenilor ceeace este persoana autorului fat, ă de diferitele roluri pe care el
le joacă: una s, i aceeas, în realitate, diferită în aparent, ă, ca mod de manifestare.
 De vremece totul este făcut de Spiritul suprem si este o manifestare a lui, urmează că tot ce e făcut
,
are viat, ă s, i cons, tiint, ă într’un anumit grad. La minerale, viat, a s, i cons, tiint, a se arată prin atract, iune, coeziune,
afinitatea chimică, etc.; la plante se arată prin preferint, a lor pentru anumite elemente nutritive s, i prin unele
mis, cări de con-tract, iune, etc.; la animale se arată prin toate manifestările viet, ii zise animalice s, i instinctive,
iar la om, pe lângă acestea, s, i prin rat, iune s, i cons, tiint, ă mai desvoltată.
 Acestea sunt: ceeace se bea, ceeace se linge, ceea ce se mestecă si ceeace se înghite.
,
 Trecătoare sau divizibilă este lumea materială, care are trei însusiri: nume, caracter si formă. Netrecă-
, ,
toare sau indivizibile sunt: existent, a, rat, iunea s, i fericirea. As, a socotes, te înt, elepciunea indică.


Bhagavad-Gita

. E însă o altă substant, ă s, i mai înaltă, Spiritul suprem al lumii, care, ca Stăpânul
ves, nic, străbate s, i t, ine câte trele lumile.
. Pentrucă eu stau mai pre sus de ceeace este trecător, ca s, i de ceeace este ne-
trecător, pentru că sunt Cel Prea Înalt, de aceea sunt cinstit de oameni s, i de Vede
ca Spiritul suprem.

. Cine mă cunoas, te într’adevăr ca cea mai înaltă existent, ă, acela s, tie toate s, i mă
adoră în virtutea atots, tiint, ei sale, o Barata.
. Cu aceasta t, i-am descoperit învăt, ătura cu totul tainică, o Neprihănitule. Cine
s, tie aceasta, e înt, elept s, i a ajuns ceeace trebuia să ajungă, o Barata.


Preotul Ioan Mihălcescu


XVI
ACT, IUNEA ZEILOR S, I A DEMONILOR

Cel Prea înalt:

. Neînfricos, area, curăt, ia inimii, cunos, tint, a, resignarea, statornicia, dărnicia, în-
frânarea, jertfirea de sine, meditarea, asceza, spiritul de dreptate,

. crut, area, iubirea de adevăr, blândet, ea, renunt, area, linis, tea sufletească, compă-
timirea cu toate fiint, ele, înfrânarea poftelor, bunătatea, modestia, statornicia,

. tăria, răbdarea, stăruint, a, curăt, ia, nevinovăt, ia, neîncrederea în sine , acestea
sunt, o Barata, partea celuice s’a născut pentru viat, a dumnezeească.

. Făt, ărnicia, mândria, îngâmfarea, mânia, asprimea s, i nes, tiint, a sunt partea celor
născut, i pentru viat, a demonică, o fiu al Pritii.

. Viat, a dumnezeească duce la mântuire, cea demonică duce la robie. Nu te în-


trista, Barata, căci tu es, ti născut pentru viat, a dumnezeească.

. Sunt două feluri de firi în această lume: dumnezeească s, i demonică . Despre


cea dumnezeească t, i-am vorbit destul, să-t, i vorbesc acum despre cea demonică.

. Oamenii cu fire demonică nu s, tiu nici ce trebue să facă nici ce să nu facă.
Curăt, ie, dreptate s, i adevăr nu se găsesc la ei.

. Socotint, a lor e că în lume nu este nici adevăr, nici dreptate, nici Dumnezeu, ci
că ea s’a produs numai de întâmplare s, i are ca scop gustarea plăcerilor .

. Stăruind în această socotint, ă, prăpădit, ii aces, tia cu minte întunecată, cu privirile
urâte, sunt dus, manii omenirii s, i conrupătorii lumii.
 Cuprinsul acestui capitol se reduce la o însusire a faptelor bune ale oamenilor, care se consideră ca
,
săvârs, ite după inspirat, ia din partea spiritelor bune s, i superioare, s, i a faptelor rele, ca inspirate de genii s, i de
duhurile rele de tot felul.
 Toate însusirile enumărate până aci sunt stări sufletesti ale omului spiritual, care, prin exercitare, se
, ,
prefac cu timpul în reale puteri spirituale. Cele următoare sunt stări sufletes, ti ale omului animalic, care de
asemeni, prin exercitare, se transformă în puteri demonice.
 Firea omenească nu e pomenită aci, pentrucă ea n’are o notă caracteristică, ci devine sau dum-

nezeească sau demonică, după cum foloses, te însus, irile bune sau rele ale sufletului.
 De aci si până la sfârsit se arată felul de viată si de gândire al celor târâti de undele murdare ale
, , , , ,
materialismului s, i hedonismului, care au avut de sigur tributari din destul s, i în vechea Indie, ca s, i la noi
astăzi.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Dedat, i la plăceri fără sat, iu, vicleni, îngâmfat, i s, i pros, ti, orbit, i s, i rătăcit, i, viat, a lor
este un izvor de murdării.

. Îs, i croesc tot felul de planuri nebunes, ti s, i socotind împlinirea poftelor lor ca cel
mai înalt ideal, cred că s, i-au atins cu aceasta t, inta viet, ii.

. Legat, i de mii de nădejdi , robit, i de pofte s, i de mânie, se străduesc să adune
avut, ii pe orice căi, ca să-s, i poată îndestula poftele.

. Ei îs, i zic: „Azi mi-am împlinit cutare poftă, mâine îmi voiu împlini alta. Acest
lucru e al meu, celălalt trebue să fie asemeni al meu.

. Pe acest dus, man l-am răpus, îi voiu răpune s, i pe ceilalt, i. Mare, tare, priceput,
norocos mai sunt!

. Sunt bogat, nobil. Cine mai e ca mine? Voiu aduce jertfe, voiu fi darnic, voiu
petrece“. As, a vorbesc aces, ti orbi de nes, tiint, ă.

. Mânat, i încoace s, i încolo de tot felul de gânduri, prins, i în mreaja rătăcirii s, i
slujind plăcerilor, se prăbus, esc în fundul iadului .

. Înfumurat, i, încăpăt, ânat, i, stăpânit, i de prostie s, i de ideea că sunt bogat, i, aduc
jertfe, care sunt jertfe numai cu numele, căci nu le fac după rânduială s, i de
aceea n’au nici o valoare.

. Iubitori de sine, samavolnici, îngâmfat, i, vânători de plăceri, mânios, i, aces, ti


nelegiuit, i mă urăsc atât în fiint, a lor cât s, i într’a altora.

. Pe aces, ti nesuferit, i, josnici, dispret, uit, i oameni, pe aces, ti nelegiuit, i s, i pângărit, i
îi arunc în brat, ele demonilor .

. După ce ajung într’un demonic pântece de mamă, aces, ti netrebnici se renasc
necontenit, nu mai ajung la mine s, i merg pe drumul pieirii, o fiu al Kuntii.
 „Înteleptul caută un singur lucru: bunul suprem, pe când cel fără minte se sbate după tot felul de
,
lucruri s, i acelea mici“, (Angelus Silesius).
 „Iadul este o stare lăuntrică si cine are iadul în sine, îl poartă în tot locul. În iad arde îndărătnicia, adică
,
neantul, cons, tiint, a lipsei de fericire, la atingerea căreea s’a împotrivit în timpul viet, ii“, (Meister Eckhart).
 Fiecare merge în cotro îl mână felul vietii sufletesti sau, cu alte cuvinte, urmează legii gravitatiunii
, , ,
spirituale, adică se simte atras spre fiint, a sau puterea cu care are afinitate sufletească: cei buni spre oamenii
înt, elept, i, virtuos, i s, i spre spiritele superioare, spre Dumnezeire; cei răi spre oamenii răi, vit, ios, i, spre spiritele
inferioare, răufăcătoare.


Bhagavad-Gita

. Întreită este poarta iadului, care duce sufletul la pieire prin poftă, prin mânie s, i
prin zgârcenie . De aceea feres, te-te de aceste trei rele.
. Cine s’a izbăvit de aceste trei port, i ale întunerecului, o fiu al Kuntii, acela lu-
crează la mântuirea sufletului său s, i se află pe calea cea bună.

. Cine se leapădă de poruncile legii s, i se conduce numai de plăcerile sale,


n’ajunge la desăvârs, ire s, i fericire s, i nu se află pe calea mântuirii.
. De aceea, legea să fie călăuza ta în ceeace trebue să faci s, i în ceeace trebue să
nu faci. Ceeace porunces, te legea, aceea fă în viat, a ta pământească.

 Pofta, mânia si sgârcenia sunt înfătisate ca păcate capitale, ca izvorul din care pornesc celelalte păcate.
, , ,


Preotul Ioan Mihălcescu


XVII
CELE TREI FELURI DE CREDINT, Ă

Argiuna:

. Ce e cu aceia, o Kris, na, cari nu t, in poruncile legii, dar se închină cu credint, ă?
Ce însus, ire au aces, tia: sattva, ragias sau tamas?

Cel Prea Înalt:

. Credint, a sufletelor întrupate este de trei feluri s, i fiecare fel corespunde unui
anume fel de a fi al oamenilor, care poate fi: sau cinstit s, i deschis, sau pofticios
s, i iubitor de sine, sau prostesc s, i dobitocesc.

. Credint, a fiecăruia, o Barata, se potrives, te cu firea sa intimă . Ceeace iubes, te


omul, aceea este s, i crede el.

. Oamenii cu însus, irea sattva cinstesc pe zei, cei cu însus, irea ragias cinstesc pe
semizei s, i demoni, iar cei cu însus, irea tamas cinstesc pe strămos, i s, i genii.

. Cei cari se supun de bună voie la pocăint, ă aspră, dar care nu e conformă cu
legea dumnezeească, s, i sunt făt, arnici, iubitori de sine s, i de plăceri, pătimas, i s, i
silnici,

. sunt nis, te nesocotit, i, cari chinuesc elementele din trupul lor s, i pe mine care
locuesc în trupul lor . Soarta lor, să s, tii, e la fel cu a demonilor.
 Potrivit celor trei însusiri ale tuturor lucrurilor si fiintelor: sattva, ragias si tamas, si credinta este
, , , , , ,
de asemeni de trei feluri, după insus, irea ce o are celce o profesează. La fel este s, i cu pocăint, a, jertfa s, i
milostenia.
 Credinta este imagina cea mai desăvârsită a vietii spirituale, de aceea ea variază dela om la om, după
, , ,
individualitatea fiecăruia. Meister Eckhart o numes, te: „mis, carea sufletului, care tinde la desfacerea de tot
ce este creat s, i la unirea din nou cu Dumnezeu“.
 Cu toate că scopul nu este unicul element în judecarea valorii unei actiuni, el este totus lucrul de
, ,
căpetenie. Ori cât de bună ar părea o act, iune s, i chiar dacă n’ar fi nimic de obiectat în privint, a celorlalte
criterii pentru judecarea ei, ea este rea, dacă scopul nu e bun, cum de altfel e adevărat, că s, i dacă scopul e
bun, dar mijloacele pentru atingerea lui sunt rele, fapta e deasemeni rea. Potrivit acestei norme, pocăint, a,
care nu se face în vederea unui scop înalt spiritual, ori cât de aspră ar fi, n’are nici o valoare morală, ci e
tortură fără nici un rost ori scuză.
Preotul Ioan Mihălcescu

. De trei feluri e hrana ce place fiecăruia s, i tot as, a s, i jertfa ce fiecare aduce,
pocăint, a ce face s, i milostenia ce împarte. Ascultă cum se deosibes, te una de
alta.

. Oamenilor cu însus, irea sattva le plac alimentele care sporesc puterea de viat, ă,
vigoarea, puterea de muncă, sănătatea, buna stare, linis, tea sufletească s, i care
sunt gustoase, unsuroase sau tari.

. Alimentele iut, i, acre, sărate, care ard, ustură, produc dureri, turburări s, i boală,
plac oamenilor cu însus, irea ragias.

. Alimentele stătute, care s, i-au pierdut gustul, care miros greu, care au rămas din
altă zi sau au fost aruncate, ori nu pot fi aduse jertfă, plac oamenilor cu însus, irea
tamas.

. O jertfă , adusă, potrivit rânduelilor legii, de cineva care nu urmăres, te răsplată,
ci a adus-o din cons, tiint, a datoriei, are însus, irea sattva.

. Dimpotrivă, o jertfă adusă cu gând de răsplată sau din făt, ărnicie ori din înfumu-
rare, are însus, irea ragias.

. Jertfa care nu se aduce după rânduelile legii, fără să se împartă bucate, fără să
se rostiască cuvintele Vedei, fără să se dea zeilor partea lor s, i fără credint, ă, are
însus, irea tamas.

. Cinstirea zeilor, a preot, ilor, a dascălilor s, i a înt, elept, ilor, unită cu curăt, ie drep-
tate, castitate s, i bunătate, face ceeace se numes, te pocăint, ă trupească.

. Cuvintele care nu supără, care sunt adevărate, prietenoase s, i folositoare, dim-
preună cu studiul Vedelor, fac pocăint, a cu cuvântul.

. Veselia inimii, blândet, ea, tăcerea, stăpânirea de sine s, i curăt, ia voint, ei, fac
pocăint, a cu duhul.

. Această întreită pocăint, ă, făcută cu credint, ă de oameni cari nu caută răsplată s, i
cinstesc pe zei, are însus, irea sattva.

. Pocăint, a, care se face pentru a dobândì nume bun, cinste sau laudă, sau care
pornes, te din făt, ărnicie, are însus, irea ragias s, i este nestatornică s, i flus, turatică.
 Misticii iau cuvântul jertfă în întelesul de „faptă“ si anume orice faptă care se săvârseste din dragoste
, , , ,
către Dumnezeu.


Bhagavad-Gita

. Pocăint, a, care se face cu hotărârea oarbă de a se chinui singur sau pentru a
întrece pe altul, are însus, irea tamas.
. Milostenia, care se face din cons, tiint, ă, la timpul, locul s, i către persoana potriv-
ită, fără gând de răsplată, are însus, irea sattva.
. Dimpotrivă, milostenia, care se face în schimbul unui serviciu sau în vederea
unui viitor câs, tig, are însus, irea ragias.
. Milostenia, care se face la timp, loc s, i către persoană nepotrivită, sau dispret, uind
ceeace dă, are însus, irea tamas.
. Om, tat, sat sunt cele trei nume ale lui Brahma s, i prin puterea lor s’au produs în
vremile trecute preot, ii, Vedele s, i jertfele.
. De aceea, adoratorii lui Brahma, aduc jerfă, dau milostenie sau fac pocăint, ă,
rostesc silaba om.
. Tat (acesta, adică Brahma) se rostes, te la ori ce jertfă, pocăint, ă sau milostenie,
făcute fără gând de câs, tig de ceice doresc mântuirea.

. Sat (existent, ă, bunătate) se întrebuint, ează pentru a arăta realitatea s, i bunătatea
(lui Brahma). El se întrebuint, ează, o fiu al Pritii, s, i pentru o faptă de laudă.
. Sat se zice s, i stăruint, a în aducerea de jertfe, în facerea pocăint, ei s, i în împărt, irea
milosteniei. Asemeni se zice sat s, i la ceeace serves, te acestui scop (jertfă,
pocăint, ă, milostenie).

. Ceeace se face fără credint, ă când cineva aduce jertfă, sau se pocăes, te, ori dă
milostenie se chiamă, fiu al Pritii, asat (neexistent, nu bun) s, i n’are nici o val-
oare nici în viat, ă nici după moarte.

 De aceea se poate zice, că credint, a sfint, es, te faptele, dar numai credint, a adevărată.


Preotul Ioan Mihălcescu


XVIII
LEPĂDAREA DE SINE CARE DUCE LA MÂNTUIRE

Argiuna:

. Fiint, a înfrânării s, i a renunt, ării as, vrea s’o s, tiu, o Pletosule. Aceasta învat, ă-mă,
te rog.

Cel Prea Înalt:

. Prin infrânare înt, eleg înt, elept, ii renunt, area la săvârs, irea de fapte bune în ved-
erea răsplăt, ii, iar prin renunt, are înt, eleg neurmărirea nici unei răsplăt, i pentru
săvârs, irea de fapte bune.

. Unii înt, elept, i învat, ă, că ar trebui să se renunt, e cu totul la fapte, ca la un păcat,
alt, ii sust, in că nu trebue să se renunt, e la jertfe, la pocăint, ă s, i la milostenie, ca
fapte bune .

. Ascultă acum părerea mea asupra renunt, ării, tu cel mai bun dintre Baratas, căci
renunt, area, o Tigrule între oameni, este de trei feluri:

. La jertfe, pocăint, ă s, i milostenie nu trebue să se renunt, e , ci ele trebue practicate,


pentrucă servesc la curăt, irea înt, elept, ilor;

. dar trebue făcute fără gând de răsplată s, i fără a fi legat de ele. Aceasta este, o
fiu al Pritii, părerea mea limpede s, i neschimbată.

. La ceeace porunces, te datoria nu trebue renunt, at. Cine renunt, ă, o face din
neghiobie s, i o astfel de renunt, are are însus, irea tamas.

. Renunt, area la ceva ce ar putea produce durere sau de teama de prea mare oste-
neală, are însus, irea ragias s, i nu-s, i ajunge t, inta.
 Sub acest titlu se dau o multime de învătături si sfaturi morale de mare importantă. Se poate zice că
, , , ,
aceasta este partea eminamente practică a întregei lucrări.
 Iarăs vesnica întrebare: dacă mântuirea se obtine prin fapte, ori prin meditatie.
, , , ,
 Si aci, ca si în tot cursul lucrării, autorul se sileste să ia o pozitie de mijloc între sistemele yoga si
, , , , ,
karma, să le împace pe amândouă.
Preotul Ioan Mihălcescu

. Dacă, o Argiuna, se săvârs, es, te o faptă din convingerea că trebue făcută s, i nu se
urmăres, te răsplată, nici nu pornes, te din vreun interes, o asemenea renunt, are are
însus, irea sattva .

. A nu se feri de fapta neplăcută s, i a nu t, ine la cea plăcută, acesta este semnul
după care se cunoas, te înt, eleptul, care are însus, irea sattva s, i cel ce renunt, ă fără
nici o îndoială.

. Nici un om nu poate, cât trăes, te în trup pământesc, să renunt, e cu totul la fapte;
cine renunt, ă însă la răsplata faptelor, merită numele de renunt, ător.

. Răsplata de după moarte a faptelor celorce nu renunt, ă este de trei feluri: plăcută,
neplăcută s, i o amestecătură de plăcut cu neplăcut .

. Află dela mine, o Voinice, cele cinci condit, iuni ce trebue îndeplinite pentru
săvârs, irea ori cărei fapte:

. Prilejul pentru săvârs, irea faptei, săvârs, itorul, mijlocul de săvârs, ire, fapta însăs,
s, i participarea zeilor,

. ori care ar fi fapta pe care o săvârs, es, te omul, fie prin încordare trupească, fie
cu cuvântul sau cu gândul, fie că e bună ori rea, se săvârs, es, te numai datorită
acestor cinci factori.

. Cine se socotes, te numai pe sine de săvârs, itor al unei fapte, căci sunt s, i de
aces, tia, n’are cunos, tint, ă deplină s, i e un nătărău .

. Cine nu e orbit de iubirea de sine s, i n’are cunos, tint, a turburată, nu ucide s, i nu e
pătat, chiar dacă ar ucide toată lumea.

. Cunos, tint, a, ceeace se cunoas, te s, i celce cunoas, te sunt întreitul îmbold pentru
săvârs, irea unei fapte; mijlocul de săvârs, ire, fapta s, i săvârs, itorul sunt cele trei
elemente ale săvârs, irii.
 Potrivit spiritului general al învătăturii din întreaga lucrare, înteleptul nu poate dori nimic, pentrucă el
, ,
are în sine tot ce-i trebue s, i nu poate renunt, a la nimic, pentrucă eul său, cu însus, irile lui, e neexistent.
 Aceasta se poate asemăna cu cele trei stări ale sufletelor după moarte, cum le înfătisează biserica
, ,
romano-catolică, adică starea de fericire, în raiu, starea de nefericire, în iad s, i starea de purificare, în focul
curăt, itor.
 Pentrucă nu face deosebire între adevărata sa fiintă spirituală si puterile sufletesti si fizice, cu care
, , , ,
aceea stă în legătură în el.


Bhagavad-Gita

. Cunos, tint, a, fapta s, i făptuitorul pot fi de trei feluri, potrivit celor trei însus, iri ale
lucrurilor. Cum anume, ascultă dela mine:

. Cunos, tint, a, prin care se cunoas, te Fiint, a eternă în toate fiint, ele, Cel neîmpărt, it
în ceeace este împărt, it, are însus, irea sattva.

. Cunos, tint, a, care crede că vede, în feluritele fiint, e, substant, e deosebite, are
însus, irea ragias.

. Cunos, tint, a, care socotes, te fie care lucru în parte ca totul, ca fiint, ând el singur
s, i nu-s, i dă seama de adevărata cauză a totului, care nu cunoas, te adevărul s, i e
mărginită, are însus, irea tamas.

. Fapta săvârs, ită fără pornire, fără iubire, fără ură, de cineva care nu caută răs-
plată, are însus, irea sattva.

. Fapta, săvârs, ită de cineva care urmăres, te împlinirea unei dorint, e sau de unul
care e plin de îngâmfare, are însus, irea ragias.

. Fapta, săvârs, ită orbes, te, fără privire la urmările bune sau rele ce poate avea, are
însus, irea tamas.

. Făptuitorul, care nu e pornit sau stăpânit de egoism, care e statornic s, i energic
s, i nu e muncit de gândul izbânzii sau al neizbânzii, are însus, irea sattva.

. Făptuitorul, care e pătimas, s, i urmăres, te răsplată pentru fapta sa, care e poftitor,
gata să facă pagubă altuia, necurat la gând s, i înclinat spre bucurie sau întristare,
are însus, irea ragias.

. Făptuitorul, care e fără devotament, cu gânduri josnice, îndărătnic, făt, arnic,
nepăsător, lenes, , mic la suflet, îndoelnic, are însus, irea tamas.

. Ascultă acum s, i întreita împărt, ire a lucrării rat, iunii s, i a stăruint, ii, după cele trei
însus, iri ale lucrurilor, pe care t, i-o voiu arăta în amănunte, o Prădalnicule.

. Rat, iunea, care s, tie timpul potrivit când să înceapă s, i când să înceteze, când
să lucreze s, i când nu, când să priviască s, i când nu, s, i care cunoas, te ceeace
osândes, te s, i ce mântues, te, se zice că are însus, irea sattva, o fiu al Pritii.

. Rat, iunea, care nu cunoas, te lămurit ce e drept s, i ce nedrept, ce trebue făcut s, i ce
nu, se chiamă că are însus, irea ragias.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Rat, iunea, care, învăluită în întunerec, socotes, te ca drept ceeace-i nedrept s, i vede
toate lucrurile pe dos, are însus, irea tamas.
. Stăruint, a, prin care sunt t, inute în ascultare s, i supunere neclintită bătăile inimii,
respirat, ia s, i simt, urile , se zice că are însus, irea sattva, o fiu al Pritii.
. Stăruint, a, prin care cineva t, ine cu patimă la ceeace este bun, plăcut s, i folositor,
dar numai pentru răsplată, are însus, irea ragias, o Argiuna.
. Stăruint, a, prin care un orbit la minte t, ine la somn, teamă, grijă, desnădejde s, i
us, urătate, are însus, irea tamas.
. Ascultă acum dela mine, o taur al lui Barata, s, i întreitul fel de bucurie s, i anume
ceeace face bucuria s, i alungă întristarea:
. Ceeace la început are gust de fiere , iar la sfârs, it de ambrozie, bucuria care
izvorăs, te din voios, ia inimii s, i a cugetului, are însus, irea sattva.
. Ceeace la început are gust de ambrozie, pentrucă place simt, urilor, iar la sfârs, it
de fiere, o astfel de bucurie are însus, irea ragias.
. Bucuria, care orbes, te dela început s, i până la sfârs, it s, i are la temelie somnul,
trândăvia s, i neghiobia, are însus, irea tamas.
. Nu e nimic nici pe pământ nici în cer, care să nu aibă una din aceste trei însus, iri
ale lucrurilor materiale.
. Îndatoririle brahmanilor, ale ostas, ilor, ale plugarilor s, i ale servitorilor sunt
împărt, ite după însu s, irile firii fiecărora.
. Îndatoririle brahmanului izvorăsc din firea lui s, i sunt: linis, te sufletească,
stăpânire de sine, pocăint, ă, curăt, ie, răbdare s, i spirit drept, cunoas, terea adevăru-
lui, s, tiint, ă, s, i practicarea rânduelilor religioase.
. Îndatoririle ostas, ului, care decurg din firea lui sunt: vitejie, energie, statornicie,
curaj s, i stăruint, ă în luptă, dărnicie s, i înfăt, is, are de stăpân, hotărâre s, i noblet, e.
. Îndatoririle plugarului, care izvorăsc din firea lui sunt: lucrarea pământului,
cres, terea vitelor s, i negot, ul.
 Prin aceasta se face dovada, că spiritul stăpâneste în noi materia, asa cum se cuvine, căci contrariul
, ,
este spre paguba noastră.
 „Cât timp simti durere în inima ta, fie si din cauza păcatului, te afli în chinuri, esti aproape să nasti.
, , , ,
După ce ai născut, durerea încetează s, i începe bucuria deplină“, (Meister Eckhart).


Bhagavad-Gita

. Cine se simte mult, umit cu ceeace face, ori ce ar fi aceea , acela ajunge la
desăvârs, ire. Iată cum se ajunge la desăvârs, ire:
. Omul, care cinstes, te s, i iubes, te pe Celce este începutul tuturor lucrurilor s, i se află
în toate, care-s, i iubes, te îndatorirea pusă lui de fire, acela ajunge la desăvârs, ire.
. Mai bine e ca fie care să-s, i împliniască îndatorirea sa, chiar dacă n’ar face-
o destul de bine , decât să împliniască foarte bine îndatorirea altuia. Cine îs, i
împlines, te îndatorirea pusă lui de fire, nu păcătues, te.
. Împlines, te-t, i datoria pe care t, i-o impune firea, chiar dacă t, i-e greu s’o faci, căci
ori ce lucrare este însot, ită de neplăceri ca focul de fum .
. Cine nu e alipit de lume în cugetul său, cine a ajuns la deplina stăpânire de
sine s, i nu e rob nici unei pofte, acela a ajuns prin renunt, are la cea mai înaltă
desăvârs, ire a nelucrării .
. Cine a ajuns la desăvârs, ire, a ajuns la Brahma. Ascultă acum, o fiu al Kuntii,
să-t, i spun pe scurt care este cel mai înalt punct al s, tiint, ei:
. Cine are inimă curată, se înfrânează necontenit, nu ascultă de glasuri din afară
sau din năuntru, renunt, ă la tot ce e sensual s, i leapădă orice patimă s, i ură;
. cine iubes, te singurătatea, se hrănes, te cu alimente us, oare, îs, i stăpânes, te limba,
trupul s, i gân durile, socotes, te întotdeauna practicarea meditat, iunii ca cel mai de
seamă lucru s, i n’are nici o patimă;
. cine nu e robit de iubirea de sine, de samavolnicie, de mândrie, de pofte, de
mânie, de iubirea alor săi, acela poate fi una cu Brahma.
. Cine e una cu Brahma, are suflet vesel, nu se întristează niciodată s, i nu dores, te
nimic. Unul ca acela prives, te deopotrivă toate fiint, ele s, i socotes, te cinstirea mea
ca lucrul cel mai de seamă.
 Nu e nimic rău afară de vointa rea, care se arată prin păcat.
,
 Cine urmează legii firii lui nu păcătueste. Omui însă are două firii: animală si spirituală. Dacă urmează
, ,
celei animale, el păcătues, te, pentrucă aceasta îi este dată numai ca suport pentru cea spirituală, este numai
pentru o vreme a sa s, i numai în vederea celei superioare, îi este dată ca s’o supuie, iar nu să i-se supună ei,
este animalul său de muncă, iar nu conducătorul său.
 „Cine e drept în cugetul său nu trebue să dorească, să scape cu totul de înclinarea spre rău, căci fără

de aceasta, omul ar s, ovăi în toate lucrurile s, i faptele sale, ar fi prea sigur de sine s, i ar fi lipsit de onorurile
luptei s, i de învăt, ămintele biruint, ei“, (Meister Eckhart).
 Aceasta însemnează, că pentru a fi singur, omul n’are nevoie să fugă de societate, să se retragă în

pustie, ci, sufletes, te, poate fi singur, dacă vrea, chiar în mijlocul celei mai gălăgioase mult, imi.


Preotul Ioan Mihălcescu

. Cinstindu-mă, mă cunoas, te pe mine, mărirea mea s, i cine sunt eu după fiint, ă, iar
dacă m’a cunoscut după fiint, ă, intră numai decât în fiint, a mea.

. Săvârs, ind apoi toate faptele sale cu gândul la mine, ajunge prin harul meu,
scopul său netrecător.

. Săvârs, ind toate faptele tale cu gândul la mine, privindu-mă pe mine ca cea mai
înaltă t, intă, trebue, ajutat de cunos, tint, ă s, i renunt, are, să te gândes, ti la mine în
orice clipă.

. Dacă te gândes, ti la mine, vei învinge, cu harul meu, toate piedicile , iar dacă
din îndărătnicie, nu ascult, i de mine, vei pieri.

. Dacă te îndărătnices, ti în părerea ta s, i-t, i propui să nu mai lupt, i, hotărârea-t, i este
zadarnică, pentrucă însăs, i natura te va sili să lupt, i.

. Dacă însă, vei fi silit de datoria ce-t, i impune firea, să faci ceeace, în orbirea ta
nu vrei să faci, atunci vei face-o, o fiu al Kuntii, împotriva voei tale.

. Stăpânul tuturor fiint, elor locues, te, o Argiuna, în inimile tuturor s, i produce, prin
atotputernicia sa, toate lucrurile după legi neschimbate.

. La el caută-t, i scăparea cu toată fiint, a ta, o Barata, s, i vei ajunge, cu harul său ,
la odihna deplină s, i la locul de veci.

. Cu aceasta t, i-am descoperit învăt, ătura care e mai tainică decât taina. Cugetă la
ea adânc s, i fă apoi cum vei vrea .

. Ascultă acum mai departe s, i cuvântul meu, cel mai tainic din toate, căci te
iubesc în chip deosebit s, i vreau să-t, i spun ceeace ajută la mântuirea ta.

. Cugetă la mine, roagă-te mie, jertfes, te mie, pleacă voint, a ta înaintea mea s, i vei
ajunge la mine. Ît, i făgăduesc aceasta, pentrucă te iubesc.

. Lasă la o parte orice formalitate, vino la mine, ca la singurul loc de scăpare s, i
eu te voiu izbăvi de tot răul. Nu te turbura.
 „Cu darul lui Dumnezeu sunt ceeace sunt“, zice dumnezeescul Pavel (I Corinteni ,  ).
 „Fără
de mine nu putet, i face nimic“, (Ioan ,).
 Adevărata libertate a vointei, aceea care corespunde firii noastre spirituale, nu stă în a face răul, adică
,
în a asculta de înclinările josnice, animalice ale firii noastre, ci în a ne ridica mai presus de ele s, i a urma
îndemnurile spiritului.


Bhagavad-Gita

. Acest cuvânt nu trebuie să-l descoperi vreodată celorce nu fac pocăint, ă, nu sunt
pios, i s, i ascultători, cum nici celorce cârtesc împotriva mea.
. Cine însă va destăinui această supremă taină celorce mă cinstesc pe mine, acela
îmi dă prin aceasta cea mai mare cinstire s, i va veni la mine fără îndoială .
. Nu e nimeni între oameni, care să-mi arate o mai mare dragoste decât unul ca
acesta s, i nimeni altul pe lume nu-mi va fi mai drag ca el.
. Cine va citi această convorbire dintre noi amândoi, îmi va aduce jertfa
cunos, tint, ei. As, a poruncesc eu.
. As, ijderea s, i cel care o va asculta cu credint, ă s, i fără rea voint, ă, va dobândì, după
ies, irea din trup, lumea celor fericit, i.
. Ai ascultat tu, o fiu al Pritii, cu toată luarea aminte celece t, i-am spus? A dis-
părut acum îngrijorarea ce te cuprinsese din cauza nes, tiint, ei, o Câs, tigătorule de
bunuri?

Argiuna:

. Orbirea s’a împrăs, tiat, învăt, ătura ce mi-ai dat am primit-o prin harul tău, o
Neprihănitule. Acum sunt hotărât s, i nefrământat de îndoială s, i voiu face după
cuvântul tău.

Povestitorul:

. Aceasta este minunata convorbire dintre Vasudeva s, i nobilul fiu al Pritii. Când
am auzit-o, mi s’a sburlit părul.
. Mult, ămită lui Viasa am putut auzi această taină a tainelor, învăt, ătura despre
meditat, ie (yoga), as, a cum a predat-o însus, Kris, na, Domnul meditat, iei.
. Fără încetare mă bucur, o rege, ori de câte ori îmi aduc aminte de această min-
unată s, i sfântă convorbire dintre Kris, na s, i Argiuna.
 „Veniti la mine toti cei osteniti si împovărati, si eu vă voiu odihni“ (Matei ,  ).
, , , , , ,
 În capitolul IV, versul , e dat Iksvacu ca autor al yoghei, aci e Viasa.
,


Preotul Ioan Mihălcescu

. Aducându-mi aminte necontenit de această minunată arătare a lui Hari (Vis, nu),
mă umplu de nespusă uimire s, i mă simt nespus de fericit.
. Unde este Kris, na, Domnul meditat, iei, s, i fiul Pritii, cel purtător de arc, acolo e
mântuirie, biruint, ă s, i fericire neschimbată. As, a cred.

– SFÂRS, IT –


Indice

Abhimanya, 8 Deussen, Paul, 6


Abimanyu, 9 deva, 41
Anga, 8 Dirs, taketu, 8
Argiuna, 3, 4, 7–10, 12, 13, 17, 18, 21, Draupadi, 7, 8
24–26, 28, 29, 34, 36, 37, 40, Dris, taketu, 8
41, 43, 44, 46, 52, 54, 55, 57, Dristadyumna, 7
58, 61–63, 65, 73, 83, 87, 88, Dritaras, tra, 7–9
90, 92, 93, 95 Dritaras, tra, 7, 9–13, 59
Asvataman, 8 Drona, 7, 8, 10, 13, 59, 61
Drupada, 7–9
Barata, 3, 7, 9, 10, 14–16, 23, 28, 40, 41, Drupadi, 9
45, 57, 67, 69, 71, 72, 77, 79, Dumnezeu, 5, 9, 13–15, 17, 21–23, 26,
83, 87, 90, 92 31, 32, 34–37, 39–41, 44, 47,
Bas, Bhagavan, 5 48, 52, 58, 63, 65, 66, 68, 69,
Benares, 8 71–73, 75, 79, 83, 84, 92, 95
Besant, Annie, 5 Duryodana, 7, 8, 10
Bis, ma, 8, 9
Bis, ma, 8–10, 13, 59, 61 Eckhart, Meister, 14, 23, 26, 35, 37, 39,
Bima, 8, 9 41, 47, 65, 66, 71, 72, 80, 83,
Boxberger, R., 5 90, 91
Brahma, 4, 5, 20, 27–31, 35, 36, 44, 45,
52, 53, 58, 61, 67–69, 73, 85, Garbe, R., 5, 6
91
Brahman, 41, 43 Hari, 57, 94
Burnouf, Eugen, 5, 6 Hartmann, Franz, 5, 6
Hastinapura, 7
Cristos, 5, 32, 48 Humbold, Wilhelm, 5

Darmaks, etra, 7 Iks, vacu, 93


Davies, I., 5 Iks, vaku, 25

95
Preotul Ioan Mihălcescu

Iks, vaku, 25 Sahadeva, 8, 9


Saivya, 8
Karna, 8, 59, 61 Sanchya, 13, 53
Kasi, 8, 9 Satyaka, 8, 9
Kris, na, 7–9, 11, 25, 34, 39, 43, 47, 51, 54, Schröder, Leopold von, 6
57, 75 Sedi, 8
Kris, na, 3, 4, 9–11, 14, 29, 36, 40, 61, 62, Sekitana, 8
83, 93, 94 Senart, Em., 5
Kripa, 8 Sibi, 8
Kundibogia, 8 Somadata, 8
Kunti, 8–10, 14, 16, 19, 22, 24, 31, 36, Subadra, 8, 9
39, 43, 48, 49, 67, 69, 71, 80, Subhadra, 8
81, 91, 92
Kuntibogia, 8 Telang, Kashinat Trimbak, 5
Kuru, 3, 5, 7–10, 17, 27, 37 Thomson, I.C., 5

Languinais, 5 Uttamanya, 8
Lorinser, I., 5
Vasudeva, 40, 54, 63, 93
Veda, 4, 5, 17, 22, 27, 39, 44, 46, 48, 53,
Madava, 11
63, 75–77, 84, 85
Madhusudana, 11, 13, 36, 43
Sama, 53, 54
Mahabharata, 3
Vis, nu, 25, 52
Manu, 25
Vis, nu, 3, 52, 59, 60, 94
Matsya, 8
Viasa, 54, 93
maya, 40
Vicarna, 8
Virata, 8, 9
Nakula, 8, 9
Vivasvant, 25
Nanu, D., 6
Vris, ni, 11
Vris, ni, 11, 24, 54
Pandu, 3, 5, 7–9, 28, 33, 54, 58, 63
Pansagiana, 9 Yoga, 13, 17, 36
Paracelsus, 15, 21, 37 Yudis, tira, 7, 8
Peiper, C.R.S., 5 Yudis, tira, 9
Pencala, 7 Yuyudana, 8, 9
Prita, 10, 13, 15–17, 20, 23, 28, 36, 39,
43–46, 48, 49, 53, 57, 65, 79,
85, 87, 89, 90, 93, 94
Purujit, 8


TABLA DE MATERIE

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Descurajarea lui Argiuna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Cugetare s, i resemnare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Resemnarea în fat, a faptelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Resemnarea în fat, a cunos, tint, ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Renunt, area la fapte s, i săvârs, irea de fapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Practicarea stăpânire de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Practicarea cunos, tint, ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Lăsarea în voia spiritului suprem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Practicarea s, tiint, ei împărăt, es, ti s, i a tainei împărăt, es, ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Vraja desfăs, urării puterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Descoperirea personalităt, ii lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Adorarea lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Deosebirea dintre spirit s, i corp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Cele trei însus, iri ale lucrurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Despre spiritul suprem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Act, iunea zeilor s, i a demonilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Cele trei feluri de credint, ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Lepădarea de sine care duce la mântuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 