Astmul bronsic la adolescenti si adulti

Generalitati
Pacientii cu astm bronsic au o respiratie dificila. Dificultatile in
respiratie pot apare din cand in cand sau in cazurile severe in fiecare zi.
Crizele de astm pot apare pe toata perioada vietii (boala cronica), ele
putand fi controlate prin tratament medicamentos.

Astmul bronsic produce dificultati respiratorii deoarece poate produce

inflamatia bronhiilor (principalele ramificatii ale traheei ce patrund in
plamani). Inflamatia debuteaza gradat si in timp poate determina
contractia muschilor situati in jurul bronhiilor (bronhospasm). Acest efect poate duce la ingustarea sau
blocarea cailor respiratorii, ingreunand respiratia, ceea ce poarta denumirea de episod acut de astm
(denumit si atac, exacerbare sau criza).

Episoadele acute de astm bronsic pot fi rare sau dese, usoare sau severe. Cel mai des simptomele pot fi
controlate la domiciliu folosind un plan de actiune (plan scris in care se precizeaza care sunt medicamentele
necesare si cand este necesar un consult medical de specialitate). Daca, criza este severa poate fi nevoie
de tratament de urgenta. Aceste exacerbari pot duce la deces, dar numai in cazuri rare.

Chiar daca pacientul prezinta putine episoade acute acesta are caile respiratorii inflamate si are nevoie de
tratament. Daca inflamatia nu este controlata astmul poate duce la schimbari permanente la nivelul
bronhiilor, afectand definitiv functia plamanilor.

ratament
Sus
Tratament - Generalitati

In ciuda faptului ca astmul bronsic nu poate fi vindecat, simptomele pot fi controlate folosind medicamente,
in special corticosteroizii si beta2-agonistii cu administrare inhalatorie. Medicul specialist va colabora cu
bolnavul pentru a elabora un plan de actiune si tipul de tratament necesar. Cu ajutorul acestui plan se
incearca sa se indeplineasca scopurile tratamentului astmului bronsic:
- sa se reduca inflamatia cailor aeriene astfel incat sa incetineasca modificarile lor pe termen lung
- sa scada severitatea, frecventa si durata crizelor de astm bronsic prin evitarea expunerii la stimuli
- sa se trateze episoadele acute cand apar
- sa asigure o viata normala (adolescentul sa poata participa la activitatile zilnice cum sunt scoala, activitati
sportive si activitatile recreative) prin reducerea simptomelor.

Tratament de urgenta

Daca bolnavul are un episod sever de astm bronsic (o zona rosie pe planul de actiune pentru astm bronsic)
se administreaza medicamentele indicate in planul de actiune si trebuie contactat de urgenta medicul
specialist pentru a decide actiunile urmatoare. Aceste actiuni sunt importante daca fluxul expirator de varf al
copilul nu revine in zona verde sau ramane in zona galbena dupa administrarea medicamentelor. Pacientul
trebuie dus la camera de urgenta in acest caz. In spital, el va primi corticosteroizi si beta2-agonisti inhalatori
si posibil se va administra oxigen pentru a imbunatati respiratia. Pacienta trebuie sa informeze personalul
medical din camera de garda daca este posibil sa fieinsarcinata. Medicii vor supraveghea functia
respiratorie si starea copilului. In functie de raspunsul functiei pulmonare la acest tratament se va decide de
catre medicii spacialisti daca pacientul va ramane internat sau i se va schimba planul de actiune si
tratamentul. Unele persoane au un risc crescut de a deceda din cauza astmului. Pacientii vor fi internati in
serviciul de terapie intensiva unde vor fi intubati, pentru o respiratie corespunzatoare. Acesti bolnavi trebuie
sa apeleze la medic chiar daca simptomele lor sunt de intensitate redusa.
Tratament initial

Sunt multe feluri in care poate fi abordat tratamentul astmului bronsic. Dupa ce a pus diagnosticul de astm
bronsic, medicul specialist va discuta cu bolnavii cateva aspecte importante despre tratament. Acestea
sunt:
- corticosteroizii cu administrare orala sau injectabila (corticoterapie sistemica): acest tip de medicamente
poate fi administrat pentru a controla simptomele inainte de a incepe terapia zilnica; in viitor se vor mai
administra atunci cand apar brusc simptome severe, cum sunt dificultatile de respiratie (episoade acute de
astm bronsic); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila;
corticoterapia sistemica cuprindeprednisonul si dexametazona
- corticosteroizii cu administrare inhalatorie: acestea sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen
lung al astmului bronsic; ele reduc inflamatia cailor aeriene ale copilului si atunci cand sunt administrate in
fiecare zi se realizeaza controlul bolii si previn episoadele acute; acest tip de corticosteroizi
cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de
fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu durata scurta de actiune: sunt folositi in tratamentul episoadelor acute de astm, ele
relaxeaza caile aeriene si copilul va respira astfel mai usor; aceste medicamente cuprind albuterolul si
pirbuterolul
- educatia continua despre astm: cu cat pacientul stie mai multe despre boala cu atat le este mai usor sa
controleze boala, ei trebuie sa aiba in vedere ca marea majoritate a simptomelor pot fi controlate si ca
pacienti ale caror simptome nu pot fi controlate sunt putini
- modul cum trebuie folosit corect inhalatorul, dispozitiv care introduce medicamentele direct in plaman,
daca este folosit corect simptomele pot fi controlate cu succes; multi specialisti recomanda folosirea, odata
cu inhalatorul aspacer-lui (piesa a inhalatorului care se introduce in cavitatea bucala in momentul inhalarii).
Scopul pe termen scurt al tratamentului este acela de a controla simptomele, scopul pe termen lung este de
a preveni aparitia acestor simptome astfel incat pacientul sa aiba o viata normala. Exista cateva aspecte
particulare care trebuie luate in considerare in legatura cu astmul bronsic al adultului si adolescentului:
- astmul si sarcina: daca o femeie avea astm inainte de a fi insarcinata, simptomele ei se pot imbunatati
sau inrautati in timpul sarcinii. Gravidele cu astm necontrolat au riscul de a dezvoltacomplicatii ale astmului
la persoanele varstnice: pacientii varstnici au un simptome mai severe si un risc de deces mai mare decat
pacientii tineri. Ei pot avea si alte boli care necesita administrarea altor medicamente ce pot inrautati
simptomele astmului bronsic
- astmul indus de efortul fizic: efortul fizic poate determina aparitia simptomelor acute, dar acest lucru
poate fi prevenit prin administrarea de medicamente imediat inainte de efortul fizic
- astmul si interventiile chirurgicale: pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a
dezvolta complicatii in timpul sau dupa operatie decat persoanele sanatoase.

Tratament de intretinere
Dupa initierea tratamentului, este important ca pacientul sa afle cat mai multe despre boala si sa dezvolte
impreuna cu medicul specialist un plan general de management al bolii. Pentru realizarea acestuia este
necesara o buna colaborare intre pacient si medic. Deoarece boala astmatica ia nastere dintr-o interactiune
complexa intre factori genetici, de mediu si ai sistemului imun nu se poate aplica acelasi plan tuturor
pacientilor. Managementul bolii astmatice consta in:
- un plan de tratament zilnic: acesta evidentiaza in scris modul in care trebuie tratata inflamatia din plamani;
planul ajuta la prevenirea sau incetinerea dezvoltarii efectelor astmului pe termen lung si precizeaza
medicatia zilnica necesara; planul zilnic de tratament include un "jurnal al astmaticului" in care sunt
inregistrate fluxurile respiratorii de varf (maxime), simptomele, factorii declansatori si medicamentele de
urgenta folosite in episoadele acute; acest plan valoros ajuta pacientul si medicul specialist in efortul lor de a
controla boala; planul de tratament zilnic se combina frecvent cu planul de actiune
- planul de actiune: contine indicatii menite sa ajute bolnavul in controlulul episoadelor acute astmatice la
domiciliu si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori, ce pot fi apoi evitati sau modificati, ajuta
bolnavul sa isi constientizeze simptomele si ajuta medicul sa ia decizii rapide in legatura cu tratamentul
- monitorizarea fluxului respirator de varf: este usor de subestimat severitatea simptomelor, acestea putand
fi trecute cu vederea pana cand plamanii functioneaza la aproximativ 50% din valoarea cea mai buna a
fluxului respirator de varf specifica individului in cauza; masurarea fluxului respirator de varf este un mod
eficientde a urmari functia pulmonara la domiciliu si poate fi de ajutor pentru pacienti deoarece cu ajutorul
sau se poate observa cand are loc deteriorarea functiei pulmonare inaintea ca aceasta sa scada la un nivel
periculos; el se masoara cu ajutorul unui dispozitiv numit peak-flow-metru
- un plan care urmareste factorii declansatori sau factorii ce inrautatesc boala: in prezenta factorilor
declansatori simptomele sunt amplificate, de aceea e importanta evitarea expunerilor pacientului la
substante iritante (fum, aer poluat) sau la substante la care poate fi alergic (parul unor animale)
- un plan pentru tratamentul altor probleme de sanatate: daca pacientul are si alte afectiuni asociate cum
este de exemplu infectia sinusurilor (sinuzita) sau boala de reflux gastro-esofagian, este necesar
tratamentul acestora
- folosirea corecta a medicamentelor indicate: medicul specialist poate ajusta dozele medicamentelor in
functie de controlul pe care il realizeaza asupra astmului bronsic.

Medicamentele folosite sunt:

- corticosteroizii inhalatori: sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen lung al astmului bronsic;
acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de
fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu actiune lunga (salmeterol, formoterol) sunt folositi uneori cu corticosteroizii inhalatori
- corticotisteroizii orali sau injectabili (sistemici) sunt folositi in tratamentul simptomelor severe sau acute,
cum estedispneea (episod astmatic acut); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat
cei cu administrare injectabila; corticoterapia sistemica cupride prednisonul si dexametazona
- medicatia de urgenta ce include beta2-agonistii cu durata scurta de actiune
si anticolinergicele (ipratropiu) se foloseste in episoadele acute astmatice; daca sunt folosite de mai mult
de 2 ori pe saptamana, excluzand folosirea zilnica in astmul indus de efort, inseamna ca este nevoie de
tratament pe termen lung; folosirea in exces a medicatiei de urgenta poate fi daunatoare
- educatia: este importanta cunoasterea bolii.
Cand pacientul are astm bronsic si reactioneaza la alergeni este nevoie de teste cutanate pentru a
depista alergenii. Imunoterapia cu vaccinuri antialergice poate fi de ajutor in rare cazuri. Pacientul poate
duce o viata normala controlandu-si simptomele prin simpla urmarire a planului de tratament si a celui de
actiune. Daca simptomele nu sunt controlate boala poate progresa afectand permanent bronhiile.
Consideratii speciale in tratamentul astmului includ:
- astmul si sarcina: daca o femeie avea astm inainte de a fi insarcinata, simptomele ei se pot imbunatatii sau
inrautati in timpul sarcinii. Gravidele cu astm necontrolat au riscul de a dezvolta complicatii
- astmul la persoanele varstnice: pacientii varstnici au un simptome mai severe si un risc de deces mai mare
decat pacientii tineri. Ei pot avea si alte boli care necesita administrarea altor medicamente ce pot inrautati
simptomele astmului bronsic
- astmul indus de efortul fizic: efortul fizic poate determina aparitia simptomelor acute, dar acest lucru poate
fi prevenit prin administrarea de medicamente imediat inainte de efortul fizic
- astmul si interventiile chirurgicale: pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a
dezvolta complicatii in timpul sau dupa operatie decat persoanele sanatoase.
Tratament in cazul agravarii bolii

Daca simptomele astmului bronsic nu se amelioreaza sub tratament:

- trebuie contactat medicul specialist care sa determine daca nu exista o afectiune cu simptome
asemanatoare astmului cum este sinuzita
- trebuie studiat "jurnalul astmaticului" pentru a identifica noi factori declansatori (ca de exemplu parul unor
animale); medicul specialist poate indica calea cea mai buna pentru a evita acesti noi factori
- trebuie reevaluata medicatia pentru a fi siguri ca este administrata in doze corecte si ca este cea mai
potrivita
- trebuie reevaluate planurile astmatice pentru a fi siguri ca sunt cele mai bune.
Daca medicamentele sunt ineficiente in controlul inflamatiei cailor aeriene, medicul specialist va verifica in
primul rand daca pacientul foloseste inhalatorul sau spacer-ul corect. Daca el este folosit corect medicul
poate creste dozele, inlocui medicamentul sau poate adauga un medicament nou la tratamentul existent.
Uneori medicul poate recomanda si alte medicamente cum ar fi:
- medicamente inhibitoare ale degranularii mastocitare (cromoglicatul de sodiu, nedocromil)
- teofilina
- medicamente ce modifica calea de metabolizare a leucotrienelor cum sunt zafirlukast, zileuton
si montelukast
In cazul in care pacientul nu raspunde la tratament, acesta trebuie modificat fie crescand doza de
corticosteroid, fie introducandu-se alte medicamente. In general aceste medicamente sunt prescrise de
catre un medic specializat in astmul bronsic. Atunci cand pacientul prezinta astm bronsic si are o reactie
pozitiva la alergeni trebuie efectuate testele alergice. Imunoterapia poate fi de ajutor in rare cazuri.
De retinut!

Odata diagnosticat astmul bronsic, este importanta initierea tratamentului. Pacientul se poate simti bine in
marea majoritate a timpului, astfel incat acestuia ii vine greu sa creada ca are o boala cronica; astmul
bronsic, chiar si cel usor, poate produce modificari ale cailor aeriene care grabesc sau inrautatesc scaderea
fiziologica a functiei pulmonare ce apare cu inaintarea in varsta.

Optiuni de medicamente

Administrarea medicamentelor este o parte importanta a tratamentului astmului bronsic. Datorita faptului ca
exista multe tipuri de medicamente, frecvent este greu pentru pacient sa isi aminteasca sa le ia pe toate.
Pentru a corecta aceasta problema pot fi de folos mesaje lasate la indemana lui, ca de exemplu pe usa de
la frigider. Marea majoritate a medicamentelor antiastmatice sunt administrate pe cale inhalatorie. Pe
aceasta cale, o anumita doza din medicament poate fi administrata direct la nivelul bronhiilor, evitand sau
scazand efectele secundare pe care le are medicamentul in restul corpului. Forme de prezentarea
medicamentelor inhalatorii includ inhalatoarele sinebulizatoarele cu pudra uscata sau doza fixa. Acestea
din urma sunt mai frecvent folosite. Medicii specialisti recomanda ca toti cei ce folosesc inhalatoare cu doza
fixa sa foloseasca si un spacer ce e atasat la inhalator. Cu ajutor spacer-ului medicamentul ajunge la nivelul
plamanilor mai bine decat cu inhalatorul simplu, iar pentru multi pacienti e mai usor de folosit. Folosirea
spacer-ului in administrarea pe cale orala a corticosteroizilor, reduce efectele secundare ale acestora si
scad folosirea celor cu administrare orala. Colaborarea cu medicul specialist, este necesara pentru a stabili
cea mai buna cale de administrare a medicamentului. Este importanta urmarirea dozelor din inhalator si sa
se schimbe inhalatorul atunci cand pacientul a folosit numarul de doze indicat pe eticheta produsului. Acest
lucru nu numai ca previne situatia in care pacientul are nevoie de medicament si inhalatorul este gol, dar de
asemenea impiedica copilul sa inhaleze doar gazul propulsor ramas in inhalator dupa ce substanta activa a
fost epuizata.
Alte medicamente ce pot fi administrate in unele situatii sunt:
- anticolinergice (ipatropiu) si sulfatul de magneziu sunt folosite de obicei pentru episoadele acute
severe
- alte medicamente, cum sunt ciclosporina A, omalizumab, metotrexat si aurul. Ele pot fi folosite daca nu
se observa nici o imbunatatire a bolii sub tratament. Aceste medicamente sunt prescrise doar de medicul
specialist.
Medicamentele se introduc pe rand, cate unul pentru a controla boala cu un numar cat mai mic de
medicamente. Dozele din fiecare medicament trebuie sa corespunda severitatii bolii. De obicei se incepe cu
o doza mai mare pentru a reduce imediat inflamatia, dupa care doza din ultimul medicament adaugat este
redusa pana la cea mai mica valoare eficienta (terapia este numita "step-down"). Aceasta abordare se
presupune a fi cea mai eficienta metoda de a controla inflamatia bronsica si este mai buna atunci cand se
incepe cu doze mici si apoi cresterea lor pe masura ce se dovedesc a fi efciente (terapie numit "step-up").
Deoarece medicatia de urgenta reduce rapid simptomele, copii uneori pot abuza de aceste medicamente, in
loc sa le foloseasca pe cele cu actiune lenta si durata lunga de actiune. Acest abuz are efecte daunatoare,
cel mai important fiind scaderea efectelor pe termen lung ale acestor medicamente. Abuzul poate indica ca
simptomele nu mai sunt controlate si se impune contactarea medicului specialist. Poate fi dificil sa se
administreze un numar mare de medicamente pentru tratamentul astmului, pacientul se poate
incurca sau poate sa uite sa ia unele medicamente. Pentru a intampina aceste dezavantaje trebuie intelese
motivele si pacientul trebuie ajutat, de exemplu trebuie sa lipeasca biletele pe usa de la frigider cu ce
medicamente trebuie sa ia si cand trebuie administrate. Este recomandat sa se foloseasca cat mai putine
medicamente in tratamentului varstnicilor cu astm bronsic, deoarece acestia frecvent folosesc si alte
medicamente pentru alte boli. Aceste medicamente pot influenta medicatia administrata in astmul bronsic.
Unii pacienti au simptome doar in anumite perioade ale anului (astm bronsic sezonier). Daca se cunoaste
care este perioada de aparitie a simptomelor, se recomanda administrarea medicamentelor inainte de
debutul simptomelor (administrare profilactica).

Astmul bronsic in timpul calatoriilor

Majoritatea pacientilor cu astm bronsic pot calatori liber. Daca pacientul calatoreste in zone izolate si face
eforturi fizice intense, cum sunt de exemplu plimbari prelungite, poate creste riscul de a avea un atac acut
de astm bronsic. Aceste crize sunt periculoase mai ales prin faptul ca accesul la un serviciu medical este
dificil. Au fost identificati intr-un studiu factorii de risc pentru un episod acut de astm bronsic in timpul
calatoriilor. Acestia includ administrarea beta2-agonistilor de cel putin 3 ori pe saptamana inainte de
calatorie si activitatea fizica intensa in timpul excursiei. Atunci cand calatoresc pacientii cu astm bronsic
trebuie sa aiba la ei medicamentele prescrise pe care trebuie sa le foloseasca conform indicatiilor medicului
si o reteta in caz de nevoie.

De retinut!
O atentie speciala trebuie acordata adolescentilor cu astm bronsic. Acestia pot vedea in boala un factor care
le ingradeste independenta si care ii separa de anturaj. Parintii trebuie sa ii sustina si sa ii ajute sa si urmeze
tratamentul. Este important ca:
- parintii trebuie sa ii explice adolescentului ca astmul bronsic reprezinta doar o parte din viata lui
- adolescentul trebuie sa se intalneasca singur cu medicul specialist, acest lucru il va incuraja sa se implice
activ in tratamentul bolii
- medicul trebuie sa realizeze un plan de tratament care sa ii permita adolescentului sa isi continue
activitatile zilnice si sa execute exercitii fizice care favorizeaza dezvoltarea functiei pulmonare
- adolescentului sa ii fie explicate riscurile utilizarii drogurilor si a fumatului
- pacientul sa fie incurajat sa cunoasca alte persoane cu astm bronsic
Alte tratamente

Vaccinurile antialergice (imunoterapia) se folosesc la pacientii ce prezinta simptome astmatice, atunci cand
se gasesc in prezenta substantelor la care sunt alergici (alergeni). Se pare ca aceste vaccinuri reduc
simptomele si scad necesarul de medicamente la unele persoane. Totusi, ele nu sunt la fel de eficiente
pentru toti alergenii. Vaccinurile nu se administreaza daca astmul este slab controlat. Vaccinurile antialergice
sunt similare cu celelalte vaccinuri, deoarece contin doze mici din una sau mai multe substante la care
pacientul este alergic, astfel incat scade reactivitatea organismului la aceste substante.

Medicina complementara (alternativa)

Medicina alternativa cuprinde homeopatia, acupunctura si exercitiile pentru respiratie. Acestea au fost
folosite pentru tratamentul astmului bronsic. Exista putine studii cu privire la efectele acestor forme de
tratament, dar ele au demonstrat ca:
- nu exista dovezi care sa sustina folosirea homeopatiei, curentilor si masajul in tratamentul astmului
bronsic
- se presupune ca antioxidantii ar putea fi utili
- exercitiile pentru respiratiei care se efectueaza in timpul practicarii yoga maresc functia pulmonara
Unele persoane au folosit ephedra, un stimulant folosit pentru imbunatatirea performantelor sportive si
pentru scaderea in greutate. Ephedra, numita si ma huang, poate produce infarcte miocardice
acute, accidente vasculare cerebrale sau chiar deces. De aceea ea nu este recomandata ca tratament
pentru astmul bronsic.
Tratament pentru astmul bronsic
Tratamentul eficient al astmului consta in evaluarea severitatii astmului si monitorizarea
terapiei; controlarea factorilor de mediu pentru a evita sau a diminua declansarea
simptomelor sau acutizarile; folosirea medicamentelor pentru tratarea acutizarilor si pentru
prevenirea si rezolvarea inflamatiei cailor respiratorii; si promovarea unei educatii care sa
intretina relatii de cooperare intre pacient, familie si medic.

Tratamentul trebuie sa permita pacientului sa duca o viata normala in ciuda bolii de care
sufera, adica sa efectueze toate activitatile dorite si bineinteles sport. Medicul se va stradui
prin intermediul tratamentului sa mentina o functionare optima a plamanilor.

Tratamentul astmului consta in: - evitarea inhalarii de alergeni; tratamentul inflamatiei

bronsice; tratamentul spasmului bronsic.

In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca
reactii alergice, folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea
cantitatii de praf in camera. Aceste masuri permit deseori tratarea astmului cu o minima
cantitate de medicamente. Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana
medicamente care sa provoace o dilatare bronsica rapida, numite bronhodilatatoare.
Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar probleme respiratorii. Ele actioneaza in
cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei dilatatii mai
indelungate a bronhiilor ( medicamente cu durata lunga de actiune) sin u trebuie inhalate
decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta.

Alte medicamente utilizate in tratamentul astmului sunt antiinflamatoarele - in principal

inhalatoare pe baza de corticoizi, uneori asociati cu inhibitori de leucotriene. Inflamatia
fiind la baza tuturor simptomelor astmului, este foarte important ca aceasta sa fie tratata
corect si durabil, reducand ulterior necesarul de medicamente. Preparatele pe baza de
corticoizi reduc orice tip de inflamatie. Se folosesc in tratamentul unui numar mare de boli,
dar, pot provoaca unele efecte secundare nedorite. In cazul plamanului este vorba de un
organ in contact cu exteriorul si de acest lucru se poate profita. Inhalarea corticoidului face
ca acesta sa ajunga direct la nivelul organului tinta; astfel se pot folosi doze foarte mici de
cortizon, ceea ce scade riscul aparitiei fenomenelor secundare. Cand tehnica inhalarii este
corecta si dozele sunt adaptate nu exista in mod normal efecte secundare. Dupa fiecare
inhalare poate fi utila clatirea gurii si a gatului. Inhibitorii de leucotriene actioneaza in
special asupra susbtantelor declansatoare ale crizei de astm. Se administreaza sub forma de
comprimate si sunt foarte bine tolerate. Administrate in acelasi timp cu corticoizii permite
reducerea cantitatii acestora din urma. Exista diferite aparate de inhalare ce permit
administrarea medicamentelor moderne contra astmului: aerosoli, inhalatori pudra si mai
rar aparate de inhalat electrice prevazute cu compresoare. Toate aceste metode permit
absorbtia medicamentelor prin inhalare. La prima vedere, inhalarea pare mai usoara, dar de
fapt este mai dificil decat inghitirea unui comprimat. Utilizarea gresita a aparatului de
inhalat poate face ca tratamentul sa fie ineficient. De aceea medicul verifica sistematic
modul in care pacientul isi administreaza medicamentul. In scopul de a simplifica si mai
mult tratamentul cu inhalatori si de a ameliora rezultatele tratamentului se prescriu apoi
cateva preparate combinatecontinand in acelasi timp si un antiinflamator si un
bronhodilatator.

Ca la orice boala cronica, pacientul insusi este principalul actor in tratamentul astmului.
Medicul joaca rolul de instructor, consilier si partener. Conditia prealabila este ca persoana
in cauza sa invete sa accepte boala si sa o ia in serios. Odata procesul inceput, dificultatile
legate de astm se diminueaza progresiv. Prin discutiile cu medicul, pacientul poate intelege
mai bine evolutia bolii. Pentru a cunoaste mai bine situatia propriei boli, pacientul dispune
de un aparat ce permite masurarea cu usurinta a functiei respiratorii cu ajutorul debitului
maxim. Valorile varfului de debit expirat, masurate in fiecare dimineata si in fiecare seara
inaintea inhalarilor, furnizeaza informatii complementare obiective asupra starii bronhiilor.
Associate cu probele functionale pulmonare realizate de medic, aceste masuri permit o
autoevaluare fiabila a astmului. Prin cunoasterea simptomelor si a varfului de debit expirat (
PEF), pacientul dispune de elementele cele mai importante pentru evaluarea astmului. Cu
ajutorul medicului el invata masurile adecvate pentru tratarea bolii. Cu ajutorul medicului el
invata masurile adecvate in functie de simptome si de valorile PEF. Pacientului ii va trebui
timp si experienta pentru a deveni cel mai bun specialist al propriei boli. Este foarte
importanta discutia despre obiectivele terapiei cu medicul si fixarea acestora.

Tratamentul la salina

De un real ajutor pentru astmatici este si tratamentul la salina cure de 24-30 de zile timp de
o ora in fiecare zi. Cura poate fi repetata ciclic cu o perioada de rapaos de 3-6 luni sau ori de
cate ori este nevoie.

Sarea prin natura sa este o substanta bactericida, care nu permite dezvoltarea culturilor
microbiene, avand rolul unui dezinfectant. Prin dezvoltarea si absorbtia ionilor salini, la
nivelul cailor respiratorii , conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica, ia nastere
efectul de dilutie a depunerilor de impuritati, inclusiv microorganisme, care provoaca boli si
disfunctii respiratorii ( astm bronsic). Inspirarea de aerosoli este mai mult decat necesara,
prin absorbitia lor, actionand in primul rand asupra mucusului. Acestea duc la lichefierea si
fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii, realizand astfel extragerea materiilor straine
dintre cilii si din microcavitatile tractului respirator, determinand astfel usurarea progresiva
si de lunga durata a respiratiei.

Prin inhalarea aerosolilor, caile respiratorii sunt curatate de focarele de infectie, prezente
atat la adulti cat mai ales la copii, focare ce declanseaza si intretin numeroase boli
respiratorii ( in majoritatea cazurilor recidivante, devenind cronice) si prin a caror prezenta,
imunitatea organismului scade treptat.

Pe langa tratamentele clasice folosite in astmul bronsic pot fi folosite diverse produse
naturiste care sa imbunatateasca randamentul tratamentului alopat si implicit starea
pacientului. Astfel de produse care pot fi folosite sunt:

1. Noni caps (sirop) - 1-1-1/zi ( capsule sau lingurite) este un antialergic imperios necesar la
acesti bolnavi pentru ca se stie ca cele mai multe forme de astm bronsic ( in special la copii )
sunt alergice.

2. Omega 3 - 1-1-1cp/zi, uleiul de peste are in compozitia lui acizi grasi nesaturati cu lanturi
lungi de atomi de carbon care sunt implicati in sinteza prostaglandinelor, reglatoare a
numeroase procese biochimice. Deoarece reduc vascozitatea sangelui contribuie la
imbunatatirea conditiilor de circulatie sanguina, crescand aportul de oxigen in tesuturi.

3. Rhodiolin - 1-0-1cp/zi, cu rol anxiolitic ( este cunoscuta starea de anxietate care se

instaleaza la acesti bolnavi, in criza de astm bronsic, teama de sufocare)

4. OxyMax - 5-5-5 pic in pahar cu apa, este un supliment de oxigen biologic care contine
oxigen stabilizat. Oxigenul stabilizat este un concentrat electrolitic netoxic, care nu contine
hidrogen-peroxid si care pune la dispozitie organismului oxigenul sub forma moleculara.

5. Oregano Oil - 4-4-4pic adulti; 2-2-2pic copii , are efect antifungic si antimicrobian, avand
un spectru larg. Efectul antiinflamator este dat acidul rozmarinic care inhiba enzima numita
ciclooxigenaza 2, similar cu ibuprofenul, naproxenul si aspirina. Cele doua substante active,
timolul si carvacrolul, ajuta la fluidificarea mucusului din plamani si eliminarea spasmelor
bronsice.

Asocieri recomandate: 1+2+4 ; 1+3+4 - consum cel putin 3 luni

Oregano Oil se administreaza in bronsitele care apar frecvent la astmatici

ratament medicamentos[modificare | modificare surs]

Medicamentele utilizate n tratarea astmului se mpart n dou clase generale: medicamentele cu
eliberare rapid utilizate n tratarea simptomelor acute i medicamentele pentru controlul pe
termen lung, utilizate pentru prevenirea acutizrii ulterioare. [98]

Cu aciune rapid
Salbutamol inhalant cu doz msurat, utilizat n mod obinuit pentru tratarea atacurilor de astm.

beta2antagoniti adrenoceptori cu efect pe termen scurt (SABA), cum ar

fi salbutamolul (albuterol USAN) reprezint tratamentul de prim linie pentru simptomele
astmului.[9]

Medicamentele anticolinergice, cum ar fi bromura de ipratropiu, ofer beneficii

suplimentare atunci cnd se utilizeaz n combinaie cu SABA la persoanele cu simptome
moderate sau severe.[9] Bronhodilatatoarele anticolinergice se pot utiliza dac o persoan nu
poate tolera SABA.[71]

Agonitii adrenergici mai vechi, mai puin selectivi, cum ar fi epinefrina inhalat, au
eficien similar cu SABA.[103] Cu toate acestea, nu sunt recomandate din cauza ngrijorrii
privind stimularea cardiac excesiv. [104]

Controlul pe termen lung

propionat de fluticazon inhalant cu doz msurat, utilizat n mod obinuit pentru tratarea atacurilor de astm.

Corticosteroizii sunt considerai n general tratamentul cel mai eficient disponibil pentru
controlul pe termen lung.[98] Formele inhalate sunt utilizate n mod obinuit n cazul bolii
severe persistente, n care pot fi necesari corticosteroizi orali. [98] Se recomand n general ca
formulele inhalate s fie utilizate o dat sau de dou ori pe zi, n funcie de gravitatea
simptomelor.[105]

Agonitii beta-adrenoceptori cu efect ndelungat (LABA) cum ar

fi salmeterolul i formoterolul, pot mbunti controlul astmului, mcar la persoanele adulte,
atunci cnd se administreaz n combinaie cu corticosteroizii inhalai. [106] La copii, acest
beneficiu este nesigur.[106][107] Cnd se utilizeaz fr steroizi, cresc riscul efectelor
secundare severe[108] i chiar administrai mpreun cu corticosteroizi pot crete uor riscul.
[109][110]

Antagonitii de leucotriene (cum ar fi montelukast i zafirlukast) se pot utiliza n plus fa
de corticosteroizii inhalai, n mod obinuit mpreun cu LABA. [98] Nu exist suficiente dovezi
care s susin utilizarea n crizele acute de astm. [111][112] La copiii mai mici de cinci ani,
reprezint terapia favorit suplimentar dup corticosteroizii inhalai. [113]

Stabilizatorii mastocitelor (cum ar fi cromolina sodic) reprezint o alt alternativ

preferat la corticosteroizi. [98]

Metode de livrare
Medicamentele sunt livrate n general ca inhalante cu doz msurat (IDM) n combinaie cu
o camer de inhalaie pentru astm sau ca inhalator cu pulbere uscat. Camera de inhalaie este
un cilindru din plastic care amestec medicamentul cu aerul, fcnd mai uoar primirea ntregii
doze de medicament. De asemenea, se poate utiliza un nebulizator. Nebulizatoarele i camerele
de inhalaie sunt la fel de eficiente la persoanele cu simptome de gravitate uoar pn la
moderate. Cu toate acestea, nu exist suficiente dovezi pentru a stabili dac exist sau nu
diferene la persoanele cu simptomatologie sever.[114]

Efecte adverse
Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor inhalatori n dozele convenionale comport un risc
minor de efecte adverse.[115] Riscurile includ apariia cataractei i o reducere uoar a staturii. [115]
[116]

Altele[modificare | modificare surs]

n caz de lips de reacie la medicaia curent, sunt disponibile alte opiuni att n gestionarea
cazurilor de urgen, ct i n prevenia atacurilor de astm. Pentru gestionarea cazurilor de
urgen, alte opiuni includ:

Oxigen pentru reducerea hipoxiei dac saturaia scade sub 92%.[117]

S-a demonstrat c tratamentul intravenos cu sulfat de magneziu prezint un efect

bronhodilatator n combinaie cu alte tratamente n cazurile grave de atac astmatic. [10][118]

Heliox, un amestec de heliu i oxigen, reprezint, de asemenea, o opiune n cazurile

grave, care nu rspund la medicamente.[10]

Deoarece nu exist dovezi privind eficiena salbutamolului intravenos, acest tratament se

administreaz numai n cazuri extreme.[117]

Metilxantinele (ca de exemplu teofilina) au fost utilizate frecvent n trecut, dar nu

contribuie semnificativ la efectele tratamentelor cu beta-agoniti pe cale inhalatorie.
[117]
Utilizarea acestora n cazurile acute este controversat. [119]

Ketamina, un anestezic disociativ, are o utilitate teoretic n caz de intubaie i

necesit ventilaie mecanic n cazul pacienilor n stare iminent de stop respirator; totui,
studiile clinice nu ofer dovezi n acest sens.[120]

n cazul persoanelor cu astm sever persistent necontrolat prin inhalarea de corticosteroizi i beta-
agoniti cu durat lung de aciune, termoplastia bronic poate fi o opiune.[121] Procedura
implic eliberarea controlat de energie termic la nivelul pereilor cilor respiratorii n cadrul unei
serii de bronhoscopii.[121] n timp ce metoda poate accelera frecvena de agravare n primele luni,
ulterior pare s aib un efect de ameliorare. Nu se cunosc efectele dup un an de utilizare. [122]
Terapii alternative [modificare | modificare surs]
Numeroase persoane care sufer de astm i de alte boli cronice recurg la tratamente alternative;
studiile arat c aproximativ 50% utilizeaz o form sau alta de terapie neconvenional. [123][124] n
cazul majoritii terapiilor de acest tip, dovezile existente privind eficacitatea acestora sunt
insuficiente. Nu exist dovezi suficiente pentru a demonstra eficacitatea administrrii de vitamina
C.[125] Acupunctura nu este recomandat ca tratament, deoarece nu exist dovezi suficiente
pentru a susine eficacitatea acesteia.[126][127] Aparatele de ionizare a aerului nu prezint dovezi
conform crora ar ameliora simptomele de astm bronic sau funcia pulmonar; acest fapt se
aplic att n cazul generatoarelor de ioni pozitivi ct i negativi. [128]

Terapiile manuale, inclusiv osteopatia, chiropractica, fizioterapia i terapia respiratorie nu

prezint dovezi suficiente privind eficacitatea n cazul astmului. [129] Tehnica de respiraie
Buteyko pentru controlul hiperventilaiei poate avea drept consecin reducerea cantitii de
medicamente, ns nu are niciun efect asupra funciei pulmonare. [99] Prin urmare, un grup de
specialiti a concluzionat c nu exist dovezi suficiente n privina eficacitii acesteia. [126]

Prognostic[modificare | modificare surs]

Ani de via ajustai pentru dizabilitate n cazul astmului la 100.000 de locuitori n anul 2004.[130]

no data 350400

<100 400450

100150 450500

150200 500550

200250 550600

250300 >600

300350

n general, prognosticul n cazul astmului este bun, ndeosebi n cazul copiilor cu form uoar.
[131]
Mortalitatea a sczut n ultimele decenii, datorit depistrii i tratrii mai eficiente. [132] La nivel
global, boala provoac dizabilitatea moderat pn la sever n cazul a 19,4 milioane de
persoane ncepnd din anul 2004 (dintre care 16 milioane se afl n ri cu venituri mici i medii).
[133]
Jumtate dintre cazurile de astm diagnosticate n copilrie sunt vindecate complet dup zece
ani.[50] Se urmrete remodelarea cilor respiratorii, ns nu se tie dac aceste modificri sunt
benefice sau duntoare.[134] Tratamentul timpuriu cu corticosteroizi pare s previn sau s
amelioreze deficienele funciei pulmonare.[135]

Epidemiologie[modificare | modificare surs]

Articol principal: Epidemiology of asthma.

Ratele de inciden a astmului bronic n diferite ri ncepnd cu anul 2004.

no data 6-7%

<1% 7-8%

1-2% 8-10%

2-3% 10-12.5%

3-4% 12.515%

4-5% >15%

5-6%

n anul 2011, la nivel mondial existau 235300 milioane de astmatici, [14][15] boala provocnd
decesul a aproximativ 250.000 de persoane anual.[16] Ratele de inciden variaz de la o ar la
alta, cu o preponderen ntre 1 i 18%.[16]Boala este mai rspndit n rile dezvoltate dect
n rile n curs de dezvoltare.[16] Astfel, incidena este mai redus n Asia, Europa de Est i Africa.
[41]
n rile dezvoltate, boala este mai frecvent n rndul persoanele dezavantajate economic, n
contrast cu rile n curs de dezvoltare, n care persoanele afectate provin din medii mai bogate.
[16]
Nu se cunoate cu exactitate motivul acestei diferene. [16] Peste 80% din mortalitate se
produce n rile cu venituri medii i mici.[136]

Dei astmul are o inciden de dou ori mai mare n cazul bieilor,[16] formele grave se produc n
msur egal n rndul fetelor i al bieilor.[137] n contrast, n cazul adulilor, boala este de dou
ori mai frecvent n rndul femeilor[16] i are o inciden mai ridicat n rndul persoanelor tinere.
[41]

Ratele globale de astm bronic au crescut semnificativ ntre 1960 i 2008, [138][139] boala fiind
recunoscut ca problem major de sntate public ncepnd din anii 1970. [41] Ratele astmului
s-au meninut la un nivel constant n rile dezvoltate de la mijlocul anilor 1990, nregistrndu-se o
cretere recent ndeosebi n rile n curs de dezvoltare. [140] Aproximativ 7% din populaia
Statelor Unite[108] i 5% din populaia Marii Britanii sufer de astm bronic. [141] Rata de inciden n
Canada, Australia i Noua Zeeland este de 1415%.[142]

Istorie[modificare | modificare surs]

Astmul a fost recunoscut n Egiptul antic i se trata prin ingerarea unui
amestec aromatic cunoscut sub denumirea de kyphi.[143] Boala a fost catalogat n mod oficial
drept problem respiratorie specific de ctre Hipocrat n jurul anului 450 .Hr., echivalentul
grecesc al cuvntului respiraie dificil formnd baza denumirii moderne. [41] n anul 200 .Hr. se
considera c se datoreaz cel puin parial emoiilor.[23]

n 1873, una dintre primele lucrri de specialitate din medicina modern a ncercat s
explice fiziopatologia afeciunii, iar n 1872 s-a ajuns la concluzia c astmul poate fi vindecat prin
frecarea toracelui cu ununguent pe baz de cloroform.[144][145] Tratamentul medical n anul 1880
prevedea administrarea de doze intravenoase de pilocarpin.[146] n 1886, F.H. Bosworth a
presupus existena unei legturi ntre astm i rinita alergic.[147] Epinefrina a fost pentru prima
oar utilizat n tratarea astmului n 1905.[148] Administrarea de corticosteroizi pe cale oral a
nceput n anii 1950, n timp ce tratamentele cu corticosteroizi prin inhalare i beta-agoniti
selectivi cu durat scurt de aciune a nceput n anii 1960. [149][150]

n perioada 19301950, astmul era cunoscut ca unul dintre cele apte boli psihosomatice sfinte.
Se considera c este cauzat de o tulburare psihologic, tratamentul recomandat fiind adesea
psihanaliza sau o alt metod psihoterapeutic.[151] Deoarece psihanalitii interpretau respiraia
astmatic uiertoare ca un plnset refulat al copilului dup mama sa, tratarea depresiei era
considerat deosebit de important n cazul astmaticilor.[151]