Politica include procesul decizional i procesul de implementare a deciziilor de ctre un

grup care emite i impune reguli pentru membrii si . Mai concret, politica nsumeaz arta
i tiina de a guverna. Politica poate fi definit drept procesul n care un grup de oameni,
cu opinii sau interese iniial divergente, adopt decizii colective care n general sunt
acceptate ca fiind angajante pentru grup i impuse acestuia.

Economia reprezint sfera de asigurare material de ctre om a activit ii vitale a sale. Ea

reprezint unitatea dintre dou laturi, legate indisolubil. Acestea sunt for ele de produc ie
i relaiile de producie i, deci, pe de o parte, ansamblul de instrumente, mijloace de
producie, iar, pe de alt parte ansamblul de rela ii dintre oameni, care in de
instrumente, obiecte, mijloace de munc, distribuire, schimb i consum a produselor
obinute.
Relatia dintre economie si politica
Relatia dintre economie si politica are un caracter biunivoc: sectorul politic influenteaza
economia, iar starea si evolutia economiei influenteaza viata politica.

Fig. 1: Legatura biunivoca dintre economie si politica

Pe de o parte, sectorul politic (partidele aflate la putere, Guvernul etc.), prin actiunile sale
exercita influente asupra alocarii resurselor disponibile, a distributiei veniturilor,
stabilizarii fluctuatiilor macroeconomice, asupra dezvoltarii economice etc.;
Pe de alta parte, economia exercita influente asupra sectorului politic prin:
a) influenta rezultatelor economice asupra gradului de popularitate al partidului la putere
(Guvern) si asupra sanselor sale de a fi reales;
b) dependenta sanselor de a pune in aplicare diferite politici prin utilizarea resurselor
economice disponibile solicitate de sectorul public.
Politica economica se desfasoara, insa, in cadrul unui sistem institutional. Statul, prin
institutiile sale abilitate, foloseste un set de instrumente pentru a atinge anumite obiective.
Ele se clasifica dupa mai multe criterii:
1) Dupa felul motivatiei agentilor economici exista mai multe categorii de instrumente:
- economice (stimulative),
- moral-educative,
- de comanda (administrative);
2) Dupa modul de influentare a comportamentului agentilor economici se cunosc:
- instrumente directe (controlul preturilor, calitatii produselor, al poluarii, al chiriilor etc.),
- instrumente indirecte (parghii financiar-monetare);
3) Dupa domeniile de aplicare se disting:
- instrumente fiscale, monetare, de credit,
- nivelul ratei de schimb,
- control direct pe pietele de marfuri, pe piata muncii, pe pietele de capital,
- schimbari in sistemul institutional.
Folosirea instrumentelor produce efecte asupra obiectivelor. Determinarea legaturilor
dintre instrumente si obiective, masurarea intensitatii si sensului acestor legaturi, alegerea
combinatiilor dintre instrumente, pe de o parte si, dintre obiective, pe de alta parte sunt
operatii deosebit de complexe, care stau la baza diferitelor decizii de politica economica.
Guvernul este acela care sta in centrul actiunilor politice. El influenteaza intr-un sens sau
altul sectorul economic prin folosirea instrumentelor de politica economica: politica
fiscala, politica monetara, politica ratei de schimb valutar si politica veniturilor. Scopul
acestor politici este de a atinge anumite obiective, cum ar fi: reducerea inflatiei, cresterea
nivelului de ocupare a fortei de munca, cresterea veniturilor, cresterea PIB etc.
In functie de rezultatele economice obtinute, Guvernul poate fi apreciat sau sanctionat de
electorat la urnele de vot, respectiv prin realegere sau respingere.

n cadrul economiei de pia contemporane statul are un rol extrem de important, el

intervenind n economie, att n mod direct, acionnd ca un agent economic, ct si n
mod indirect, prin asigurarea cadrului economico-juridic n care se desfoar activitile
economice.
Statul reprezint organizaia politic ce deine pe un anumit teritoriu monopolul
impozitrii i al legislaiei pe calea utilizrii puterii politicii prin organisme specializate n
acest sens, cum ar fi poliia i armata. Statul este organizaia politic ce are drept
caracteristic esenial puterea de constrngere.
Odat implicat statul n economie trebuie s tind n mod constant s fie un actor ca
oricare altul n jocul liber al pieei. Eliminarea real a birocraiei nu se poate face dect
prin supunerea unitilor economice controlate de stat la regulile de concuren specifice
ale economiei de pia. Rolul alocativ reflect modul de alocare a resurselor fiecrui an
bugetar. Statul se poate manifesta ca agent economic, fie prin dezvoltarea unor activiti
industriale i comerciale proprii, fie participnd la finanarea unor activiti n sectorul
privat. Existena lor ca bugete anexe se justific: prin caracterul industrial sau comercial
al activitii statului i prin scopul finanrii i natura beneficiarului resurselor, atunci
cnd se acord subvenii sau se finaneaz aciuni sociale. Rolul alocativ implic resurse
financiare pe care statul i le procura prin vnzarea anumitor prestaii, prin fiscalitate i,
dac aceste resurse nu sunt suficiente, prin mprumut.
Intervenia statului n economie nseamna participarea sa direct sau indirect, prin
politica economica a autoritailor publice centrale i a administraiei locale, la activitatea
economic, la rezolvarea problemelor economice i sociale, locale i naionale, cu
ajutorul unor anumite instrumente, prin msuri i aciuni concrete.
Rolul statului n economie crete o dat cu introducerea progresului tehnic i
diversificarea activitatii economice, creterea rolului statului n economie avnd
urmatoarele cauze:
a) insuficienta invitatiei private n unele domenii de interes general, cum ar fi:
- Cercetarea tehnico-stiintific;
- Lucrari tehnico-edilitare;
- Servicii, dezvoltarea publica i locuine;
- Transport urban de cltori;
- Lucrri de alimentare cu ap i canalizri;
- Centrale i puncte termice etc.
b) complexitatea unor probleme care se manifest n anumite perioade istorice (rzboaie,
crize economice, crize politice).
c) modificri care apar n conjunctura economiei internaionale cu influene favorabile
sau nefavorabile asupra situaiei economice a unei ri.
Se poate spune ca intervenia statului n economie are ca scop principal corectarea
neajunsurilor economiei de pia i crearea condiiilor pentru o desfurare normal a
vieii economice.
Rolul economic al statului n economie este exercitat ndeosebi prin cele trei verigi ale
statului, respectiv:
- Administraia public central;
- Administraiile publice locale;
- Administraia securitii i proteciei sociale.
Administraia public i administraiile publice locale furnizeaz, n general, servicii
nonmarfare de care beneficiaza att populatia, ct si firmele, fara o contraprestatie directa
 din partea acestora.
Surse de finantare a acestor activitati provin din bugetul centralizat al statului sau din
bugetele proprii ale administratiilor publice locale, veniturile fiind constituite prin
contributia firmelor si populatiei, sub forma de impozite si taxe.
De asemenea statul, reprezint puterea publica institutionalizata la nivelul unei tari,
putere exercitata prin institutiile statului, care exercita puterea legislativa, puterea
executiva si puterea judecatoreasca, crend cadrul propice desfasurarii activitatilor
economico-sociale, realiznd armonizarea intereselor agentilor economici ntre ei si n
raporturile lor cu statul.
Totodat prin firmele aflate n proprietatea statului se realizeaza bunuri si servicii
pentru piaa intern i cea international, statul comportndu-se ca un veritabil agent
economic.
Creterea interveniei publice, pentru a remedia imperfeciunile pieei, a antrenat o
sporire important a rolului statului in viaa economica. Creterea rolului statului a dus la
sporirea influentei sale in viaa economica, att in ceea ce privete mrimea parii din
venitul naional destinata transferurilor si suplimentarea veniturilor persoanelor in
dificultate, cat si n privina reglementarii, respectiv, a controlului legal asupra activitii
economice. Intervenia statului in activitatea economica nu a fost continua; urmnd ciclul
afacerilor, guvernele au fcut doi pai nainte si unul napoi pe drumul unei intervenii
publice mai importante. n economiile moderne, statul se implica in toate sferele vieii
economice. Instrumentele pe care le utilizeaz pentru a influenta activitatea economica
privata se mpart in trei mari categorii:
1. IMPOZITELE, care reduc veniturile contribuabililor si, prin urmare, cheltuielile
private (firmele s indivizii cumpr mai puin pentru investiii si consum), furniznd mai
multe resurse sectorului public (pentru crearea de bunuri publice). Sistemul fiscal poate fi
utilizat pentru descurajarea unor activiti (fumatul, consum de alcool etc.), prin aplicarea
unor impozite si taxe mai ridicate, si la ncurajarea altora prin aplicarea unor cote reduse
de impozite. Acestea pot fi directe sau indirecte.
2. CHELTUIELILE, ce stimuleaz firmele sau lucrtorii sa produc anumite bunuri
sau servicii (tancuri, servicii educaionale, justiie etc.) si permite transferurile de la buget
 (prestaii sociale) care asigura venituri pentru o parte a populaiei. Acestea sunt
exhaustive si cheltuielile guvernamentale.
3. REGLEMENTARILE SAU MASURI DE CONTROL, care dau sau nu dau voie
oamenilor sa desfoare anumite activiti economice. Regulile si reglementrile sunt
instrumente eficace pentru redresarea eecurilor pieei. Guvernele utilizeaz regulile, att
pentru cadrul in care opereaz piaa, cat si pentru a modifica funcionarea pieelor libere.
Regulile se refera la activitile economice. Orele intre care sunt deschise magazinele,
regulile in care funcioneaz diferite sindicate, interzicerea discriminrii intre serviciile
prestate de brbai si femei, a vnzrii si consumului de buturi alcoolice de catre copii, a
drogurilor, prostituiei, obligaia de ncheiere a unor asigurri pentru pagubele produse cu
autoturismul si altele, sunt exemple de reguli pentru desfurarea activitii economice.
Una dintre problemele deosebite ale teoriei si practicii economice mondiale o constituie
raporturile statului cu economia naional. Mai bine de doua secole, gndirea economica
a fost dominata de controversa privitoare la rolul economic al statului, tema in jurul
creia au avut loc numeroase controverse intre economiti.
In gandirea economica s-au conturat doua conceptii opuse. Prima, cea a liberalismului
economic, se caracterizeaza prin ideea neamestecului in viata economica. Reprezentantii
acestei conceptii sustineau ca economia poate fi optima numai pe baza actiunii
nestingherite a agentilor productiei sociale, schimbul dintre producatori urmand a se
desfasura prin intermediul mecanismului cerere oferta. De altfel, mesajul lui Adam
Smith era foarte clar: necesitatea eliminarii controlului efectuat de stat pe pietele
private; producatorii individuali, in urmarirea intereselor lor private, vor produce acele
bunuri necesare si dorite de consumatori. In conceptia sa, exista o mana invizibila care
ii determina pe producatori sa promoveze interesele societatii. Ca urmare, cea mai buna
politica este in general cea a laissez fair-ului.
Conceptia opusa, cea a totalitarismului economic, socoteste individul subordonat
statului, drepturile sale derivand din vointa statului.