Moara cu noroc

Tema si viziunea despre lume

In contextul literarturii marilor clasici , Ioan Slavici fundamenteaza analiza
psihologica in literatura romana , urmarind atat sufletul individual , cat si pe
cel colectiv. Scriitorul ardelean creeaza o geografie literara cu tipurile umane
si atmosfera ei specifica , pe fundalul unei civilizatii conditionate istoric si
moral , o lume care se afla la granite dintre rural si urban , personajele
incadrandu-se in tipologii umane si ilustrand principii etice prin destinul lor.
Scriitorul se apropie foarte mult de canonul classic al junimistilor , realitatea
sociala fiind reflectata faraidealizare in nuvelele si romanul sau Mara, fiind
si el un dusman al formelor fara fond maioresciene.
Nuvela Moara cu noroc(publicata in volumul Novele din popor 1881) se
subscrie speciei literare prin dimensiunile relative reduse(17 capitole),
tendinta spre veridicitate, intriga riguros construita, firul narativ unic si
accentual pus pe evolutia personajului principal. Caracterul realist al acestei
nuvele este conferit, printre altele, si de atitudinea critica a naratorului ,
veridicitatea faptelor prezentate, plasarea actiunii in repere spatio-temporale
regasibile in realitate si specificul personajului principal care este un individ
determinat social si ilustreazatipul carciumarului-reprezentantul unei intregi
categorii sociale.
Slavici este fondatorul analizei psihologice in literatura romana , fapt
reflectat si in aceasta nuvela prin accentul pus pe conflictul interior al
protagonistului care prevaleaza si prin utilizarea unei tehnici de investigatie
psihologica precum notatia gesturilor , monologul interior si cel adresat si
uneori si folosirea stilului indirect liber pentru autoanaliza.
Tema nuvelei este de factura etica si psihologica si se refera la urmarile
negative si consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra
individului, ducand la declinul sau spiritual si moral. Pe un plan mai profund,
temaacestei opere vizeaza si destinul, ca fatalitate impusa de intensitatea
trairilor sufletesti ale personajelor (fatum).
Titlul confera ambiguitate si ilustreaza prin procedeul antifrazei ironia
autorului, fiind construit cu scopul de a scoate in evidenta conotatiile
antinomice ale termenilor. Slavici foloseste cuvantul moara si nu han
pentru a-i extinde sensul, moara fiind un loc al miscarii neintrerupte, un
punct in care se schimba balanta destinului unui personaj. Este un univers al
patimilor, prin care omul ajunge la adevarata coborare in infern, un loc al
pervertirii sufletesti, in care se altereaza principiile sanatoase ale vietii, pentru
ca moara macina destinele, asa cum este prezentata si in alte opere literare,
precum Moara lui Califar, de Gala Galaction si chiar in Don Quijote de la
Mancha de Miguel Cervantes.
Intamplarile din naratiunea realista sunt relatate la persoana a III-a, din
perspectivaunui narator omniscient si omniprezent. Interferenta dintre planul
naratorului si celal personajelor se realizeaza prin folosirea stilului indirect
liber.
Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totusi in mod linear, iar
inlantuireadintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la
inceputul nuvelei),descrierea la timpul prezent (capitolele al II-lea si al III-
lea), semnalarea uneirelatii temporale de anterioriate fata de cele povestite
inainte (capitolul al XVI-lea). Inlantuite cauzal si temporal, faptele capata
verosimilitate si veridicitate,conferind nuvelei caracter realist.
Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, fapt
indicat de secventele descriptive de la inceputul capitolului al II-lea. Timpul
desfasurariiactiunii este a doua jumatate al secolului al XIX-lea, moment
al aparitiei sidezvoltarii relatiilor capitaliste la sat, iar indicii temporali de
ordin religios indicaderularea actiunii in interval de un an, de la Sfantul
Gheorghe, cand Ghita ia inarenda carciuma, pana la Paste, cand locul arde,
iar protagonistii mor.
Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat. In
expozitiune,Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la
Moara cu noroc. Carciuma este asezata la o rascruce de drumuri, izolata de
restul lumii, inconjuratade pustietati intunecoase. O vreme, afacerile lui
Ghita prospera, acesta fiindrecunoscut pentru sociabilitatea sa si pentru
tenta umana pe care o confera locului.Relatiile de familie sunt de asemenea
infloritoare, batrana fiind garantul ordiniimorale. Odata cu aparitia lui Lica
Samadaul, seful porcarilor, se declanseazaintriga nuvelei, precum si conflictul
interior al lui Ghita. Desfasurarea actiuniiilustreaza procesul instrainarii
carciumarului fata de familie, care, innebunit deideea inavutirii, devine
complicele lui Lica la diverse nelegiuiri. Mustrarile deconstiinta ale lui Ghita
alterneaza cu momentele sale de sinceritate, in care isi cereiertare de la sotie.
Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fostul tovaras al luiLica,
deoarecere desi doreste demascarea Samadaului, vrea sa pastreze si o parte
din castigurile ilegale. Punctul culminant reprezinta dezumanizarea lui Ghita.
Lasarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, in timp ce
pleaca incautarea jandarmului pentru a-l instiinta ca Samadaul are
la el banii furati.Dezgustata de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica.
Cand afla acest lucru,Ghita o omoara, fiind la randul sau ucis din ordinul lui
Lica. Deznodamantul estetragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica
mistuie carciuma, iar porcarulsfarseste prin a se sinucide pentru a nu fi prins
de Pintea. Singurii supravietuitorisunt batrana si copiii, exemplificand finalul
moralizator al nuvelei.
In centrul nuvelei se afla protagonistul Ghita care concentreaza
indevenirea sa, intreaga problematica a operei. Personajul se abate de la
normamorala enuntata la inceputul nuvelei si de aceea va evolua inevitabil
spre un sfarsittragic, intrand intr-un conflict interior cu o forta mai puternica
decat el-patimapentru bani. Cinstei si bunatatii le ia locul ispita irezistibila
a imbogatirii sicompromisul moral pe care aceasta il implica. Dupa ce
il cunoaste pe LicaSamadaul, eroul nostru a devenit mereu asezat si pus pe
ganduri, se facuse maide tot ursuz, se aprindea petru orice lucru de nimic, nu
mai zambea ca maiinainte. Desi la prima intalnire incearca sa riposteze
autoritatii lui Lica si sa nuaccepte cardasia cu el, Ghita nu are forta de a
renunta la bogatia ipotetica enuntatade acesta si treptat ii accepta jocul. Este
momentul psihologic ce marcheazainceputul degradarii psihice si morale
a personajului. Conflictul interiorprevaleaza actiunile, gesturile si
atitudinile lui tradeaza incertitudinea si teama,deoarece doreste sa ramana
cinstit in ochii comunitatii dar si sa continue sa-i fiecomplice lui Lica la
nelegiuirile sale. Astfel, o arunca pe Ana in bratele Samadaului
gandindu-se ca femeile sunt slabiciunea acestuia, desi fierbea in elcand ii
vedea fata strabatuta de placerea jocului. Desi devine complicele lui Licain
oradarea arandasului si uciderea vaduvei, fondul de umanitate din sufletul
luiGhita iese la iveala cand se gandeste sa renunte si sa plece de la Moara cu
noroc .Fire slaba, nu are curajul sa ia aceasta decizie si devine victima lui Lica
pentru caacesta ii descopera slabiciunea pentru bani:Vedea banii gramada
inaintea sa si ise impaienjeneau ochii; de dragul acestui castig ar fi fost gata
sa-si puna pe un an,doi , capul in primejdie. Aceasta patima ii
perverteste sufletul si-l invinge,devenind un personaj tragic. Pas cu pas ,
scriitorul demonteaza mecanismul sausufletesc , iar eroul devine, finalmente,
la fel ca personajul rebrenian, Ion, ovictima a societatii, care dispretuieste
saracia , si a imensului sau orgoliu.
Sotia lui Ghita e un personaj introdus in naratiune tocmai pentru a pune
inlumina figura pregnanta a acestuia. La inceput, prea tanara, prea
asezata sioarecum prea blanda la fire , ea este prima care inregistreaza
schimbarea decomportament a sotului ei si-l avertizeaza asupra faptului ca
Lica este un om rausi primejdios. Pe un alt plan, ea evolueaza in acelasi
ritm cu Ghita,. degradandu-
se moral: ea il accepta pe Lica mai intai din dorinta de a-si recastiga sotul ,
ulteriordin razbunare, si in final din placere intr-o complexitate a trairilor
care fac din eaun personaj memorabil.
Personaj realist , ea ilusteaza conditia femeii intr-o societate
abarbatilor(singurii numiti oameni) in care opinia ca are minte putina se
impunede la sine. Faptele contrazic, insa, aceasta parere: are ideea sa trimita
sluga la popadin Fundureni cand vine Lica pe neasteptate, descopera semnul
de la banca pebancnotele primite de Ghita , si intelege singura secretele
barbatilor. Involutia eieste spectaculoasa: nevasta tanata si sfioasa care-si
iubeste sotul ajunge adulteradin cauza jignirilor repetate si a orgoliului
ranit. Viziunea despre lume a lui Slavici are un vadit caracter
moralizator, autorulapeland la intelepciunea omului simplu pentru a
introduce in text propria saviziune etica. El rasplateste/pedepseste
personajele in functie de actiunile sigandurile lor. Astfel, finalul
nuvelei intregeste accentele moral-crestine alescenariului epic(ideea de
predestinare-Asa le-a fosta data). Scriitorul descrie , nu explica ,
conturand adevarate imagini de fresca sociala,redand prin forta limbajului
gradul de civilizatie, moravurile , cadrul economic alepocii , o lume totala,
rotunda din toare punctele de vedere. Limbajul valorificadin plin registrele
stilistice regionale, arhaice ,acestea sustinand impresia deveridicitate si
verosimilitate a lumii create.
Din punctul meu de vedere, destinul tragic al lui Ghita are un
rolmoralizator, in concordanta cu avertismentul emis de batrana in prolog.
Ghita,indecis intre tentatia inavutirii si pastrarea linistii sufletesti, e incapabil
sa aleagadrmul corectitudinii morale. In ciuda momentelor de ezitare si
regret, cade inpatima banului si se dezumanizeaza treptat. Maiestria lui Ioan
Slavici consta infinetea analizei psihologiei careia ii este supusa degradarea
morala. Consider cadrama familiei carciumarului este generata de esecul
comunicarii. Din cauzaframantarilor interioare, Ghita isi pierde nu numai
increderea de sine, ci si pe cea asotiei sale, Ana. Fericirea data de linistea
colibei se preschimba in nefericireacauzata de goana dupa avere.
Concluzionand, Moara cu noroc urmareste modul in care
conflictulexterior se reflecta in planul constiintei personajelor. Observarea
este minutioasasi serveste realizarii unor psihologii complexe. Lumea satului
transilvanean, otema predilecta a scrierilor lui Slavici, este maiestuos
zugravita si in aceastanuvela, morala religioasa fiind convertita intr-o etica a
raporturilor interumane