Val

Valul este unda format la suprafaa mrilor sau oceanelor prin micarea oscilatorie a apei,
datorit vntului sau cutremurelor.

Un val (sinonim talaz) este o ondulaie a unei suprafee ntinse de ap (lac, mare, ocean), ca
rezultat al micrilor de oscilaie determinate de aciunea vntului, de cutremure, de variaia
brusc a presiunii atmosferice, de atracia Lunii i Soarelui i de deplasarea unei nave prin ap.

Dup cauzele care le dau natere, deosebim:

a) valuri de vnt;

b) valuri seismice;

c) valuri anemobarice;

d) valuri de maree;

e) valuri de nav.

n afar de aciunea cu rol modificator asupra uscatului, valurile de vnt formate pe suprafaa
mrilor i oceanelor constituie unul dintre principalele elemente hidro-meteorologice care
influeneaz direct sigurana navigaiei.

Valurile de vnt se formeaz n urma aciunii intermitente a vntului asupra stratului de ap de la

suprafaa mrii aflat n stare de repaus. Aceast aciune const ntr-o apsare, concomitent cu
frecarea maselor de aer n micare de particulele de ap, care sunt scoase din poziia de echilibra
i determinate s execute o micare de oscilaie. Iniial se formeaz ncreituri mici, numite
valuri capilare" care, la ncetarea vntului, se amortizeaz datorit tensiunii superficiale. Dac
vntul se intensific i acioneaz un timp mai ndelungat, dimensiunile valurilor cresc, ele
transformndu-se n valuri gravitaionale. Valurile gravitaionale sunt denumite:

a) valuri libere (free waves), care dup ncetarea vntului i micoreaz treptat
dimensiunile, consumnd energia nmagazinat n procesul de frecare ntre ele a
moleculelor de ap i

b) valuri forate (forced waves), care continu s se dezvolte, ca urmare a persistenei i

intensificrii vntului, transformndu-se n valuri de furtun".
La valurile de furtun, crestele sunt spulberate de vnt, iar pe pantele lor apar pete albe de spum
numite berbeci" (white horses); ncepnd cu agitaia de gradul 10, crestele valurilor foarte nalte
cad spre nainte (deferleaz) cu zgomot caracteristic, asemntor unui muget puternic. Dup
ncetarea vntului, valurile de furtun trec ntr-o faz de stabilizare, cnd forma lor devine
regulat, iar dimensiunile lor nu se modific un timp mai ndelungat; aceste ondulaii regulate
formeaz o agitaie a mrii numit hul".

Din punctul de vedere al formei, valurile pot fi:

a) bidimensionale la care crestele sunt foarte lungi i paralele ntre ele;

b) tridimensionale care n afar de creste lungi se caracterizeaz i printr-o lungime

mare i

c) izolate la care creasta are form de cupol, fiind lipsite de scobituri.

Mai deosebim:

a) valuri lungi la care lungimea este mult mai mare dect adncimea mrii i

b) valuri scurte a cror lungime este mai mic dect adncimea mrii n zona lor de
formare.

n momentul cnd valurile ajung pe fundurile mici din dreptul coastelor ntinse are loc
fenomenul numit deferlare"; dac deferlarea se produce deasupra unui banc aflat la distan de
coast, valurile de acest gen se numesc brizani".

n cazul coastelor abrupte i cu adncimi mari, precum i n cazul construciilor hidrotehnice,

valurile se lovesc de peretele vertical al acestora i apoi se reflect i, combinndu-se cu valurile
incidente dau natere unor valuri cu amplitudine mare, a cror for de izbire este considerabil i
a cror creast se ridic la nlimi mari (chiar pn la 60 m). n unele sectoare, coastele sunt
supuse unor distrugeri uriae provocate de aceste valuri de spargere. Ptrunznd ntr-un bazin
portuar, valurile de vnt sau de hul se lovesc de peretele vertical al cheurilor, se reflect i apoi
intr n interferen cu valurile noi, dnd natere unei agitaii deosebite numit resac" sau
clapoti", caracterizat prin valuri scurte cu pant mare i cu oscilaie pe vertical; aceast
agitaie ngreuiaz staionarea navelor la cheu i creeaz dificulti operaiunilor de ncrcare
descrcare.

S-a observat n general c valurile se propag pe grupuri distincte, care se succed la intervale
aproximativ egale i ntre care marea pare mai puin agitat. Valurile din fiecare grup au nlimi
diferite, vitezele lor de propagare fiind inegale. Din acest motiv se produce fenomenul de
interferen, care determin o cretere progresiv a nlimii. Din experiena i observaiile de
multe secole ale navigatorilor s-a ajuns la concluzia c al noulea sau al zecelea val din cadrul
unui grup este mai nalt i mai periculos dect celelalte.
Elementele valurilor

Frontul valului este linia care trece de-a lungul crestei valului i care este aproximativ
perpendicular pe direcia de propagare a profilului acestuia.

Panta valului este unghiul format de tangenta la suprafaa valului cu linia orizontal n
punctul de tangen. Are valori diferite i de regul se ia cea maxim. n practic se
calculeaz prin raportul dintre nlimea valului i jumtate din lungimea sa.

Viteza valului este distana parcurs de creasta valului n unitatea de timp. Este un
element al valurilor de translaie i se apreciaz n m/s sau mile/h, calculndu-se prin
raportul dintre lungimea valului i perioada sa.

Creasta valului este partea superioar a unui val, care este spulberat pe vnt puternic.
Este linia ce unete punctele cu cotele maxime ale valului.

nlimea valului este distana msurat pe vertical ntre creasta valului i linia de cea
mai mic cot a scobiturii imediat urmtoare. Se apreciaz din vedere sau cu aparate
speciale, iar valorile se dau n metri sau picioare. nlimea obinuit a valurilor oceanice
este de 5 m, iar valorile maxime msurate pn n prezent sunt urmtoarele:

21 m n bazinul nordic al Oceanului Pacific;

15,6 m n bazinul nordic al Oceanului Atlantic;

14 m n emisfera sudic;

11,5 m n Oceanul Indian.

Scobitura valului este un termen care se refer mai ales la partea cea mai adnc a vii
dintre valuri.

Lungimea valului este distana n metri sau n picioare msurat pe orizontal ntre dou
creste sau scobituri succesive de val. Valorile medii ale valurilor oceanice sunt cuprinse
ntre 69 m i 110 m. Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor
numeroase observaii sunt urmtoarele:

170m n bazinul nordic al Oceanului Atlantic;

214 m n bazinul sudic al aceluiai ocean;

 233 m n Oceanul Pacific;

342 m n bazinul sudic al Oceanului Indian.

Perioada valului este intervalul de timp contat n secunde n care dou creste succesive
de val trec prin dreptul unui punct fix de observaie sau timpul necesar ca o creast de val
s parcurg o distan egal cu lungimea valului.

Reflexia valurilor este fenomenul de respingere a valurilor de ctre peretele vertical al

construciilor hidrotehnice sau al falezelor abrupte n zone cu adncimi mari. n cadrul
acestui fenomen are loc combinarea valurilor reflectate cu cele incidente, lund natere o
agitaie puternic numit clapoti" sau resac", deosebit de periculoas n unele bazine
portuare, pentru navele staionate la cheu. Reflexia valurilor are loc i n zona central a
unui ciclon tropical, unde se produce o agitaie a mrii foarte puternic din cauza
valurilor care se propag din direcii diferite.

Refracia valurilor este schimbarea direciei de propagare a valurilor ori de cte ori
frontul acestora se apropie de linia coastei sub un unghi de nclinare. n cadrul acestui
fenomen are loc o modificare a lungimii valurilor, a cror creast n final capt o
orientare paralel cu linia coastei.

Maree
Mareele, ridicarea si coborarea periodica a tuturor apelor oceanelor,
incluzandu-le pe cele ale marilor deschise si golfurilor, sunt rezultatul
atractiei gravitationale exercitata de Luna si Soare asupra Pamantului si
asupra apelor acestuia.

Luna, fiind mult mai apropiata de Pamant decat Soarele, este cauza principala a formarii
mareelor. Cand Luna se afla intr-o anumita pozitie fata de Pamant, aceasta exercita o atractie
puternica asupra apei, care se ridica in acel loc deasupra nivelului normal al acesteia. Astfel ia
nastere fluxul. La randul lui, Pamantul este atras catre Luna cu o forta mai mare decat apele din
partea opusa si se retrage fata de ele, creand astfel al doilea flux, in partea diametral opusa. In
celelalte parti ale Terrei, unde apa nu este atrasa de nici un corp, ia nastere refluxul. Impreuna,
fluxul si refluxul, formeaza mareele.

Mareele au un ciclu continuu. Variatiile, care, de obicei, au loc intre nivelul de apa
scazut si cel ridicat, se refera la intinderea mareelor. La majoritatea tarmurilor din
intreaga lume, doua nivele de apa ridicata si scazuta se intampla la fiecare zi
lunara, durata acesteia fiind de 24 h, 50 ' si 28 '. Doua nivele de apa scazuta sau
ridicata succesive sunt in general de aceeasi inaltime. In locuri diferite din oceanul
Atlantic aceste inaltimi variaza considerabil; acest fenomen, care este cunoscut ca o
inegalitate diurna, nu este in totalitate inteles.
Soarele exercita, de asemenea, o forta de atractie asupra apelor Terrei, dar datorita
distantei foarte mari, puterea de atractie este de doar 46% din cea a Lunii.

Tipuri de mare:
 Mare maxime - se formeaza pe durata perioadei in care este Luna plina si Luna noua, cand
Soarele, Luna si Pamantul sunt in linie; in asemenea cazuri, fluxurile sunt mai mari, iar
refluxurile mai mici decat de obicei.
Maree minime se formeaza cand Luna se afla in primul sau in al treilea patrar, aceasta
formeaza cu Soarele un unghi drept relativ cu Pamantul, fortele exercitate de catre Soare si Luna
anulandu-se aproape in intregime; diferenta dintre nivelele de apa de la flux si reflux este mai
mica decat cea normala.

Cele doua tipuri de maree, maxime si minime, au loc la 60 h dupa fazele corespunzatoare ale
Lunii, perioada de timp care intervine fiind numita "varsta mareelor".

Curentii si valurile mareelor

Odata cu ridicarea si coborarea apei pe verticala au loc si miscari laterale sau orizontale,
cunoscute sub numele de curenti mareici, care sunt foarte diferiti de curentii obisnuiti ai
oceanelor. In timpul perioadei de retragere, apa este caracterizata prin calm, odihna, si este
conoscuta sub numele de apa lenesa. Un curent care se indreapta spre tarm sau in susul apei
unui rau poate fi numit flux si ar putea provoca inundatii, iar unul care se indeparteaza in largul
unei mari sau unui ocean, sau curge in directia apei unui rau, reflux.
La diferite intervale de timp, giganticele valuri care apar la marile cu deschidere la ocean, numite
si valuri mareice, lovesc malurile cu o forta uriasa, provocand pierderi de vieti omenesti si
pagube materiale. Aceste valuri nu sunt provocate de fenomenul mareic natural, ci de cutremure,
eruptii vulcanice din adancurile oceanelor si serioase tulburari ale atmosferei.

Alt fenomen relatat este The Seiche, care apare de obicei in lacuri sau mari fara deschidere la
ocean, cum sunt San Francisco Bay din California si Lake Geneva din Elvetia. La suprafata apei
se observa modificarea nivelului acesteia, care variaza intre cativa centimetri si mai multi metri,
posibil din cauza presiunii atmosferice sau, uneori, ca rezultat al unui soc seismic produs la mare
departare. In ultimul caz, fenomenul are efect intarziat, valurile ajungand minute, chiar ore mai
tarziu.

Energia mareelor
Energia mareelor a fos folosita pentru producerea electricitatii. In vara anului
1966, in estuarul raului Rance din nord-vestul Frantei s-a produs o putere
mareica cu o capacitate de 240 000 kw. Fluxul acestui rau a trecut prin baraj,
a intors turbinele, dupa care s-a blocat in spatele acestuia. La reflux, cand
apele au scazut, apa blocata a fost eliberata intorcand din nou turbinele.
Astfel de puteri sunt cele mai eficiente daca diferenta dintre nivelul apei la
flux si cel de la reflux sunt imense, ca si in estuarul raului Rance, unde
diferenta a fost de 8,5 m. Cele mai mari maree din lume se gasesc in Bay of
Fundy in Canada, unde diferenta dintre nivelul apei la flux si reflux este de
aproximativ 18m.
Bibliografie
Lexicon maritim englez-romn, Ed. tiinific, Bucureti, 1971