CURS - Estetica - PDF Filename - UTF-8''CURS Estetica-1 PDF

Estetica in industrie si constructii
CUPRINS
CAPITOLUL 1
ESTETICA INDUSTRIALA SI IN CONSTRUCTII.4
1.1. Generalitati. Definitie4
1.2. Scurt istoric al esteticii industriale si in constructii...5
1.3. Legile esteticii industriale si in constructii.9
CAPITOLUL 2
PRINCIPII, CATEGORII, NOTIUNI ESTETICE SI
FUNCTIILE ESTETICII11
2.1. Principii estetice..11
2.2. Categorii estetice15
2.3. Notiuni estetice16
2.4. Functiile esteticii industriale..18
2.4.1. Functia sociala18
2.4.2. Functia economica.19
2.4.3. Functia educativa19
CAPITOLUL 3
ELEMENTE DE REALIZARE ESTETICA A PRODUSELOR
INDUSTRIALE SI DIN CONSTRUCTII.21
3.1. Forma21
3.1.1. Consideratii generale.21
3.1.2. Forma, figura, imagine...21
3.1.3. Efectele psihologice ale formelor.22
3.1.4. Modalitati de realizare a formelor obiectelor..25
3.1.5. Forma si functia..27
3.1.6. Forma si materialul.28
3.1.7. Forma si tehnologia28
3.2. Culoarea...30
3.2.1. Definirea culorii30
3.2.2. Caracteristicile culorii.31
3.2.3. Surse de culoare.32
3.2.4. Clasificarea culorilor si a amestecurilor de culoare..32
1
3.2.5. Combinatii si contraste de culori..34

3.2.6. Relatia forma-culoare.37
3.2.7. Efectele psihice si afective37
3.3. Proportia...38
3.3.1. Legi de proportionalitate38
3.3.2. Metode de punere in proportie.40
3.4. Iluzia optica..45
3.4.1. Consideratii generale.45
3.4.2. Iluzia optica geometrica.45
3.4.3. Iluzia optica de culoare..48
CAPITOLUL 4
ESTETICA INDUTRIALA SI ERGONOMIA.49
4.1. Ergonomia o stiinta multidisciplinara..49
4.2. Conditii de munca.49
4.3. Relatia dintre om-masina57
4.4. Factorii de mediu..58
4.5. Ergonomia produsului..66
4.6. Aspecte psihologice in ergonomie.67
CAPITOLUL 5
ESTETICA INDUSTRIALA IN PREZENTAREA PRODUSELOR68
5.1. Consideratii generale.68
5.2. Relatia dintre estetica si calitatea ambalajelor..68
5.3. Investigarea functiei psihologice a esteticii ambalajelor..69
5.4. Forma ambalajelor.70
5.5. Culoarea ambalajelor70
5.6. Grafica ambalajelor71
CAPITOLUL 6
ESTETICA INDUSTRIALA IN PROMOVAREA PRODUSELOR.72
6.1. Imaginea firmei produselor..72
6.2. Caracteristicile materialelor utilizate in promovarea
produselor...72
6.3. Materiale publicitare..73
6.4. Elemente de insotire a produsului..75
6.5. Spatii de prezentare..76
2
CAPITOLUL 7
DETERMINAREA CALITATII ESTETICE
A PRODUSELOR INDUSTRIALE.78
7.1. Cercetarea calitatii estetice a produselor..78
7.2. Expertiza estetica a produselor..84
Bibliografie87
3
CAPITOLUL 1
ESTETICA INDUSTRIALA SI IN CONSTRUCTII
1.1. Generalitati. Definitie
Estetica industriala este o disciplina care s-a impus in societatea

contemporana deoarece are o larga aplicabilitate. Ea poate fi definita
ca stiinta a frumosului in domeniul productiei industriale, fiind o
activitate creatoare ce imbina in egala masura utilul cu frumosul,
teoria cu practica, generalizarea si creatia materiala, conform unor
principii si metode stiintifice. Estetica industriala este o expresie a
stiintei, tehnicii si artei, extinzandu-se si asupra unor aspecte ale
mediului inconjurator uman care sunt conditionate de catre productia
industriala.
Estetica este o stiinta globala care cuprinde atat elemente de

proicetare cat si elemente de psihologie a formelor, de teorie a
consumurilor, de sociologie a gusturilor etc, scopul esteticii
industriale fiind acela de a oferi designer-ului platforma necesara in
toate actiunile practice ce urmeaza sa le intreprinda.
Cerintele impuse esteticii industriale au un caracter specific

interdisciplinar ea situandu-se intr-o zona de intersectie a mai multor
discipline cum ar fi: estetica cotidiana, ergonomia, stiinta
comportamentului si a mediului ambiant, cercetarea stiintifica a
viitorului, bionica si cercetarea stiintifica supra spiritului creator si a
puterii de creatie.
Denumirea de estetica provine de la cuvantul grecesc AISTETIKOS

avand intelesul de fenomen care se refera la perceptia senzoriala.
Ea s-a constituit ca disciplina filosofica specifica abia in secolul al
XVII-lea, termenul de estetica fiind introdusde filozoful german
ALEXANDER BAUGMARTEN in lucrarea sa intitulata "Aestetica"
publicata in 1750, separand termenul de estetica de cel de logica.
Estetica generala studiaza frumosul in toate formele de manifestare,
atat in natura cat si in domeniile creatiei umane si are un important
rol formativ si educativ in societate.
4
In cunoscuta revista americana "Time" se facea mentiunea ca:

"Estetica industriala este fenomenul cel mai esential al secolului XX".
Procesul fundamental de modernizare a productiei materiale este
subordonat dezideratului principal de ridicare a nivelului de civilizatie
prin satisfacerea cerintelor materiale si spirituale ale omului.
In acest curs ne vom ocupa de "stiinta frumosului implicat in

domeniul productiei industriale". Implicarea esteticii in toate
domeniile a constituit un factor de real progres, contribuind la
umanizarea produselor, activitatii si vietii. Azi apare evidenta
preocuparea ca obiectul cu destinatie practica, produs industrial, sa
retina atentia si prin infatisarea sa placuta. In acest scop se disting
urmatoarele modalitati:
a. folosirea ornamentului si decoratiei aplicate produsului deja
conceput la parametrii functionali acceptabili. In acest caz
decorarea formei obiectului este o operatie suplimentara care nu
are utilitate, ea conferindu-i numai calitati estetice.
b. proiectarea estetica a produsului concomitent cu proiectarea sa
tehnica e o modalitate care confera obiectului calitati estetice
inerente. Forma obiectului este dependenta de functionalitatea la
care acesta trebuie sa raspunda.
c. exista si o situatie intermediara in cazul formelor care, desi nu
cuprind ornamente aplicate, sunt concepute independent de
functionalitate, situatie in care forma premerge functiunii.
1.2. Scurt istoric al esteticii industriale si in constructii
Tendinta omului de a modela lumea si de a o transforma in folosul

sau, este straveche. Productia in serie mare a condus la ieftinirea
obiectelor si la democratizarea consumului. Un obiect este dorit
numai daca este placut. Domeniul esteticii este vast, intinzandu-se
de la obiectul de uz cotidian, pana la cele mai complexe aparate, de
la ansamblul coerent al locuintei pana la intreg environment-ul uman.
In zilele noastre, estetica industriala ocupa un loc primordial, atat din

punct de vedere economic - ca factor e seama a productiei - cat si
din punct de vedere social - ca factor educativ, estetic si creator de
mediu. Dezvoltarea accelerata a industriei si constructiilor a creat pe
5
langa avantaje si unele neajunsuri, in sensul ca s-au accentuat
preocuparea fata de cantitatea si functionalitatea produselor in
dauna calitatii estetice adancind prapastia dintre arta si industrie.
Preocuparile fata de estetica produselor au capatat particularitati

specifice in diverse tari ale Europei functie de personalitatea
creatorilor si psihologia creatorului. Astfel apar curentele la moda in
arta: L'ART NOUVEAU in Franta si Belgia, JUGENDSTIL -
Germania, SECESSION - Austria, cuvinte care au inceput sa fie
cunoscute si in tara noastra (Transilvania si Bucovina) unde formele
decorative ale tiparului, graficii comerciale si ale obiectelor au creat o
ambianta unitara in mobilier si arhitectura. Pentru realizarea esteticii
produselor, la noi s-au organizat scoli de arte si meserii unde multi
meseriasi " artisti internationali" au devenit virtuozi realizatori, nu
numai in domeniul productiei industriale dar chiar si in cel al artelor
pure. La aceste scoli s-au format sculptorii Brancusi si Paciurea
exemple nesingulare.
O contributie importanta la fundamentarea si dezvoltarea ideii de

fuziune dintre arta si productia industriala de serie a avut-o printre
altii si francezul PAUL SOURIAU (1852 - 1925) si care a
fundamentat si dezvoltat doctrina denumita a functionalismului in
lucrarea "LA BEAUTE RATIONELLE" (1904). El sustinea ideea
incidentei utilului cu frumusetea rationala a obiectelor dand
importanta functionalitatii. Si in Germania au existat preocupari fata
de estetica produselor, adeptii acestor idei fixandu-si drept tel deviza
Muncim pentru perfectiune. Ei au fost pregatiti in scoala de arte si
meserii infiintata in anul 1907 de catre HERMAN MUTESIUS si
intitulata DEUTSCHER WERKBUND care depindea direct de
ministerul comertului si industriei din Germania. In jurul acestei scoli
s-au adunat in scurt timp cei mai buni specialisti din industrie,
meserii, comert, etc. care urmareau coordonarea tuturor eforturilor,
indreptandu-le in directia unei calitati cat mai rationalizarii muncii, a
tehnologiilor si in general a produselor industriale.
Standardizarea elastica si permanent dinamica era considerata ca o

forta vitala prin intermediul careia se putea promova noul,utilul si
frumosul stabilind criterii variabile, suscetibile si admise de bunul
gust. Dupa primul razboi mondial cele mai multe produse sunt
studiate si proiectate in cadrul unoi noi conceptii, produsele
6
industriale implicand o angajare importanta din punct de vedere al
repetarii, al standardizarii si al seriilor mari sau mici. Creatorul
industrial nu-si mai putea permite sa aiba o cunoastere incompleta
sau gresita pentru ca un produs realizat in mii sau sute de mii de
exemplare costa mult producandu-se pagube materiale si spirituale
in viata consumatorilor.
Creatorul trebuie sa gaseasca solutii practice, dinamice si rezolvari

eficiente in raport cu nivelul si gustul epocii si mai ales cu cel
individual al consumatorului. Designer-ul trebuie sa fie un bun
inginer, un bun comerciant, un bun artist, sociolog si chiar psiholog.
Un continuator al preocuparilor scolilor lui HERMAN MUTESIUS a

fost WALTER GROPIUS, care a infiintat in 1919 scoala "BAUHAUS"
si care afirma ca a descoperit modalitatea de a coordona eforturile
tuturor creatorilor de elemente artistice si tehnice concentrandu-le in
directia unei armonii si eficiente sporite a relatiei dintre util si frumos
in cadrul arhitecturii, prelucrarii materiei prime si circulatiei
produselor creand o asociatie de mestesugari.
In cadrul acestei scoli s-au realizat prototipuri de mobilier, corpuri de

iluminat avand forma, coloritul si functionalitatea realizate intr-o
maniera deosebita utilizand pe scara larga, materii prime noi prin
realizarea unor combinatii inedite in forma si colorit.
In 1933 dupa 14 ani de functionare scoala este desfiintata de nazisti,

iar WALTER GROPINS si elevii sai sunt nevoiti sa paraseasca tara
si sa emigreze in America. Acestia au continuat initiativele scolii
BAUHAUS reproiectind o serie de produse care le-au diferentiat net
de cele vechi prin forma, colorit, suplete, eleganta si frumusete.
Dintre emigrantii din Europa in America se remarca inginerul francez

RAYMOND LOEWY care a contribuit prin ideile sale la proiectarea si
reproiectarea unor produse si tehnologii ce au adus mari beneficii
fabricantilor americani. In 1929 el a scris celebra sa lucrare "La
Laideur se vend mal" (uratul se vinde rau) si prin care arata rolul
important al esteticii produselor pe pietele mondiale.
Intre 1930 - 1934 majoritatea produselor mai importante din
economia americana au fost reproiectate. S-a realizat cu aceasta
7
ocazie un adevarat stil industrial de proiectare si reproiectare a
produselor.
Astazi tot mai multi patroni sunt constienti ca-si pot mari profiturile
daca implica design-ul in aria intreprinderilor lor. Cu toate acestea
sunt multi manageri si tehnicieni din intreprinderi mici si mijlocii care
au o idee vaga despre design-ul industrial. Astfel, ei se gandesc la
produse elegante, la accesorii scumpe dar mai putin la creatorii de
design care sa poata realiza produse frumoase. O serie de activitati
de conceptie in diferite domenii se incheie acolo unde incepe
executia. Proiectantul obiectului in serie asista neputincios la felul
cum masina repeta la nesfarsit cele mai mici erori de conceptie.
Estetica industriala se naste din:

- relativa independenta a masinii;
- necesitatea de a crea obiecte care nu sunt concepute pentru un
individ anume, ci pentru o multitudine de anonimi, cu toata
diversitatea de caracteristici care decurge de aici.
Omul nu creaza numai dupa legile necesitatii, ci si dupa legile

frumosului. In limbile romanice: "ars-artis" inseamna pricepere,
indemanare; "artifex" inseamna mestesugar sau muncitor. In limbile
germanice: "kunst" - arta - deriva din verbul "konnen" care inseamna
a fi in stare, a putea. Arta si tehnica se intrepatrund structural. Orice
arta cuprinde si un procedeu tehnic de realizare, si orice obiect creat
printr-un anume procedeu tehnic tinde catre o oarecare valoare
estetica.
Spre sfarsitul secolului XX, o serie de inventii tehnice mai vechi isi
gasesc acel echilibru intre tehnic, economic, ergonomic, functional si
formal care face ca un obiect sa poata fi produs industrial in serie si
folosit eficient. In acest sens, se pot da doua exemple graitoare:
inventia masinii de cusut si a bicicletei.
Necesitatea studierii esteticii formelor industriale a fost relevata in

Anglia inca din 1832 cand Sir Robert Peel atragea atentia ca
produsele industriale engleze, in ciuda superioritatii lor tehnice,
prezinta deficiente din punct de vedere al "pictorial design-ului". Ca
urmare s-au creat in Anglia o serie de scoli de "arte si meserii". Pe
aceasta linie a mers Henry Cole (1808-1882) unul din promotorii
8
gandirii functionaliste engleze. Oameni de gandire si sensibilitate
deosebita, cum au fost John Ruskin (1819-1900) si poetul si artistul
William Morris (1834-1896) ganditor socialist utopic, au socotit
masinismul ca un rau in sine.
1.3. Legile esteticii industriale si in constructii
In anul 1951 Jaques Vienot a fondat revista "L'Estetique industrielle"

in care a publicat o serie de studii schitand pentru prima data legile
fundamentale ale esteticii industriale. Prin aceste legi el a incercat
stabilirea unui echilibru intre factorii de baza care conduc la
dezvoltarea productiei de bunuri corespunzand criteriilor esteticii
industriale. Punand in practica aceste legi se ajunge la atingerea
scolului final al esteticii industriale si anume: orice productie
industriala trebuie sa fie generatoare de frumusete si bun gust.
Aceste legi sunt:

a) Legea economiei. Economia mijloacelor si materialelor folosite
(pretul de revenire minim) sa nu dauneze valorii functionale si
nici calitatii obiectului considerat ca o conditie determinanta a
frumosului util;
b) Legea aptitudinii de utilizare si a valorii functionale. Este normal
ca numai obiectele perfect adaptate functiei lor sa raspunda
criteriilor esteticii industriale. Estetica industriala implica o
armonie intima in caracterul functional si aspectul exterior al
produsului;
c) Legea unitatii si a compozitiei. Elementele constitutive ale unui
produs sa fie concepute unele in raport cu altele si in acelasi
timp toate in functie de ansamblu. Obiectele functionale sa
corespunda legilor de echilibru static si dinamic in proportiile pe
care le prezinta forma lor si tinand seama de proprietatile
materialelor folosite;
d) Legea armoniei intre aspect si functie. La produsele care satisfac
legile esteticii industriale nu exista conflict ci numai armonie intre
satisfactia estetica pe care o simte spectatorul dezinteresat si
satisfactia practica a celui care-l utilizeaza;
e) Legea stilului. Pentru un obiect util nu se poate pretinde a avea
un caracter de frumusete permanenta decat daca este conceput
in afara influentei modei. Din caracteristicile estetice ale
9
produselor utile ale unei epoci, rezulta un stil care este expresia
acesteia;
f) Legea evolutiei si a relativitatii. Estetica industriala nu are un
caracter static, ea este in continua schimbare. Frumusetea
obiectelor utile este functie de stadiul de dezvoltare a tehnicii
care necesita un timp de maturizare pentru a ajunge la stadiul de
dezvoltare care-i va permite sa gaseasca o expresie estetica
echilibrata si tipica;
g) Legea gustului. Estetica unui produs util se exprima prin
structura, forma, echilibrul proportiilor, detalii de prezentare,
culoarea, linia sa si alegerea materialelor care asigura un plus
de gust produsului;
h) Legea satisfactiei. Elementele care dau frumusetea unui obiect
util trebuie sa actioneze asupra tuturor simturilor umane,
impresionand nu numai vederea, ci si auzul, pipaitul, mirosul si
gustul;
i) Legea miscarii. Obiectele destinate sa se miste in spatiu (aer,
apa, pamant) isi gasesc in miscarea pe care o au, caracteristica
esentiala a esteticii lor;
j) Legea ierarhiei si a finalitatii. Estetica industriala nu poate face
abstractie de finalitatea unui produs. Se stabileste astfel o
ierarhie morala intre diversele proiecte si anume proiectele care
vizeaza un obiectiv nobil legat de progresul umanitatii sunt
prioritate celor care se refera la activitati minore sau au caracter
distructiv si a caror admiratie fara rezerva este periculoasa;
k) Legea probitatii. Estetica industriala implica cinste si sinceritate
in alegerea materiilor si materialelor folosite. Nu este permisa
utilizarea cu buna stiinta a unor acoperiri, placari sau carosaje in
scopul disimularii unor materiale sau caracteristici susceptibile a
compromite buna functionare a produsului;
l) Legea artelor implicate. Estetica industriala implica o integrare a
gandirii artistice in elaborarea produselor utile, apeland la
elemente de exprimare specifice diferitelor modalitati de creatie
artistica pe care le adapteaza scopului.
10
CAPITOLUL 2
PRINCIPII, CATEGORII, NOTIUNI ESTETICE
SI FUNCTIILE ESTETICII
2.1. Principii estetice
Acest principiu se defineste ca o lege fundamentala a unei discipline,

a unei arte sau a unei stiinte, aplicabila unei clase largi de sisteme
sau fenomene fara a reflecta proprietatile specifice ale acestora.
Ca principii estetice se pot aminti: echilibrul, simetria, ritmul,

proportionalitatea si dinamica.
a) Echilibrul - se poate defini ca o stare de stabilitate, de liniste si

de armonie intre diferitele parti ale unei structuri sau fenomen. El
este perceput ca moment de repaus in procesul miscarii fiind
relativ in raport cu miscarea. Tendinta de echilibru, conservare si
ireversibilitate, defineste ordinea care prezinta dispunerea
elementelor unui sistem intr-o schema de relatii care-i asigura
integritate si stabilitate calitativa. Unitatea este proprietatea unor
obiecte, procese sau fenomene complexe de a se manifesta ca
un tot unitar in care elementele componente se coreleaza
pastrandu-si in acelasi timp individualitatea. Echilibrul este
opusul notiunii de dezechilibru dupa cum ordinea este opusul
dezordinii si unitatea opusul diversitatii. Asupra echilibrului, o
influenta o au unele proprietati ale imaginilor cum ar fi: ponderea
vizuala, directia si omogenitatea.
Ponderea sau greutatea este asimilata cu forta gravitationala care

atrage obiectele spre pamant, adica in jos, cu toate ca ponderea
poate actiona si in alte directii. Ponderea poate fi influentata de unii
factori cum ar fi: amplasarea, adancimea spatiala, marimea,
culoarea, izolarea, forma. O forma masiva amplasata central poate fi
contrabalansata de forme mai mici dispuse excentric. Ponderea este
direct proportionala cu adancimea atinsa de o zona din campul
vizual. O forma mai mare va avea o pondere mai mare daca ceilalti
factori sunt egali. Culorile vii au o pondere mai mare decat cele
11
inchise, ponderea este sporita de izolare. Forma regulata a figurilor
geometrice simple le face sa para mai grele. Directia fortelor vizuale
este determinata de mai multi factori intre care se poate aminti si
atractia exercitata de ponderea elementelor invecinate.
Omogenitatea creeaza echilibrul unei imagini prin amplasarea
uniforma a unor elemente repetitive egale ca pondere (ex: modelele
de pe tapete).
In cazul echilibrului se intalnesc doua relatii:

- relatia sus-jos, cand pentru redarea echilibrului portiunea
inferioara a unei imagini vizuale trebuie sa fie mai grea, centrul
de greutate fiind plasat sub centrul geometric;
- relatia dreapta - stanga pune in evidenta faptul ca vederea spre
stanga e mai clara si mai precisa. O imagine e citita de la stanga
la dreapta.
b) Simetria - e proprietatea unui ansamblu la un centru, o axa sau

un plan. Ea este proprie atat lumii naturale (minerale, vegetale,
animale) cat si creatiei umane asigurand armonie, echilibru si
proportionalitate. Simetria se clasifica dupa mai multe criterii si
anume:
- Dupa sistemul de referinta:
- in spatiul tridimensional
- in plan
- pe o dreapta
- Dupa elementele in raport cu care se produce:
- de translatie
- de oglindire (bilaterala)
- in raport cu o axa
- in raport cu 2 axe
- in raport cu o suprafata plana
- in raport cu 2 suprafete plane
- Dupa proportia in care se realizeaza:
- absoluta
- relativa
- de contraste (antisimetrie)
c) Ritmul se obtine prin desfasurarea in succesiune ordonata a

doua sau mai multe elemente ale unei structuri caracterizata prin
perioada, alternanta si simetrie.
12
Perioada indica repetarea unui element. Alternanta reprezinta
schimbarea unui element cu altul. Simetria exprima caracterul
regulat al repetarii anumitor fenomene. Ritmul poate fi compus din
perioade de alternante egale ca durata sau cu durate diferite ale
perioadelor si alternantelor obtinandu-se ritmuri incetinite sau
accelerate. O structura este echilibrata daca numarul de elemente
care se repeta nu este mai mare de 5. Orice dezordine in
desfasurarea normala a ritmului se numeste aritmie.
Fig.2.1.
Ritmul poate fi realizat (fig.2.1) prin dispunerea diferita (fig.2.1a, b,

c), prin modificarea dimensiunilor (2.1.d), a formei (2.1 e) sau a
culorii elementelor componente (2.1.f). Asezarea elementelor la
intervale regulate da impresia de neterminat si pentru a elimina
aceasta impresie se marcheaza inceputul si sfarsitul (fig.2.2).
Fig.2.2
13
Ritmul se poate considera si ca o simetrie de translatie si se poate
realiza pe orizontala cand da senzatia de micsorare a inaltimii
obiectelor sau pe verticala cand creaza senzatia de marire a inaltimii
obiectelor si de reducere a greutatii lor.
d) Proportionalitatea caracterizata prin legi specifice e una din

insusirile de baza ale lumii materiale ea contribuind la realizarea
echilibrata a unei creatii. Ea reprezinta raportul dintre
dimensiunile partilor unui intreg sau intre fiecare dintre aceste
parti si intregul. Operatia de determinare a rapoartelor
dimensionale se numeste punere in proportie.
e) Dinamica - este determinata de tensiunea directionala a unei

imagini aceasta depinzand de forma si orientarea obiectului
analizat. Principalele modalitati de realizare a dinamicii unei
imagini sunt: oblicitatea, modificarea gradientului dimensional,
utilizarea unei forme dinamice, utilizarea miscarii stroboscopice,
utilizarea culorii si luminii, utilizarea iluziilor optice.
Prin oblicitate se obtin unele tensiuni directionale care transmit

efectul de dinamism. Aceste tensiuni pot mari si efectul de
adancime. Un contur trapezoidal e mai dinamic decat un dreptunghi,
iar un contur cu varfuri rotunjite este mai dinamic decat un contur
poligonal.
Miscarea stroboscopica se obtine prin schimbarea gradata a lungimii

si inaltimii unui obiect care se contracta si se inalta trecand de la o
stare de repaus stabil pe sol la o stare de forta dominanta de
ascensiune.
Culoarea si lumina pot conduce la contraste de suprafata asa incat

culoarea care ocupa o suprafata mult mai redusa fata de proportiile
propuse are tendinta de a se concentra devenind foarte
provocatoare, iesind cu mult in evidenta fata de celelalte.
In cazul iluziilor optice s-a constatat ca imaginile receptate tind sa ia

forma cea mai buna, mai echilibrata din punct de vedere vizual,
imaginea reala diferind de cea perceputa.
14
2.2. Categorii estetice
Categoria exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale

obiectelor si fenomenelor din realitatea obiectiva, fiind rezultatul
procesului evolutiv de cunoastere umana. Categoria estetica
desemneaza reactia emotiilor umane fata de realitatea obiectva
reprezentand un instrument de recunoastere estetica a lumii. Ea este
determinata de raportul stabilit intre afectivitatea contemplatorului si
obiectul contemplat. principalele categorii estetice sunt: frumosul,
uratul, tragicul, comicul, gratiosul, sublimul, grotescul, armonia,
disarmonia, etc.
a) Frumosul reprezinta reflectarea in constiinta umana a

proprietatilor reale, materiale ale obiectelor care sunt apreciate
pozitiv din punct de vedere estetic. Frumosul industrial ca si
frumosul in general nu are un caracter normativ, invariabil sau
abstract, el este generat de calitatea obiectelor fabricate, de a
avea o perfectiune evidenta, clara si emotionala, declansand o
reactie estetica pozitiva din partea consumatorului. Frumosul
este o categorie prin care se reflecta insusirea omului de a simti
emotie in fata operelor de arta, a fenomenelor, a fiintelor si
obiectelor din natura si care are ca izvor principal armonia
formelor, culorilor, sunetelor, miscarilor, etc.
b) Uratul este categoria opusa frumosului. El reflecta insusiri

disarmonice, disproportii resimtite ca disagreabile si
respingatoare. Uratul este un flagel social care trebuie combatut
promovand permanent frumosul, rolul acesta revenind esteticii
industriale. Creatia artistica poate insa sa intervina asupra
uratului din realitatea cotidiana in mod constructiv
transformandu-l intr-un mijloc de a produce emotie artistica
pozitiva.
c) Tragicul este categoria estetica ce exprima un conflict care duce

la infrangerea sau disparitia in urma unor imprejurari nedorite a
unor valori umane, a unor idealuri sau a unor categorii sociale
valoroase. Tragicul se regaseste in general in creatia artistica.
d) Comicul este categoria estetica in a carui sfera include in

general fenomene, situatii, personaje din viata sau din arta care
15
provoaca rasul. In viata si in arta comicul poate aparea sub
multe forme, nuante sau aspecte cum ar fi: zeflemeaua, gluma,
ironia, sarcasmul, etc. El se poate exprima prin: afisul satiric,
reclama satirica, caricatura etc.
e) Gratiosul este categoria estetica care vizeaza maiestria totalei

depasiri a dificultatilor de finalizare a unei actiuni sau de
modelare a unei structuri printr-o extrema suplete si continuitate
a traiectoriilor gestice, grafice, melodice etc.
f) Sublimul este categoria ce exprima insusirea unor obiecte sau a

unor procese din natura si societate de o amploare neobisnuita.
El provoaca sentimente de admiratie si consternare, uneori de
teama fata de realizari umane de o maretie neobisnuita.
g) Grotescul este categoria estetica contrara sublimului redand

uratul fizic si moral printr-o imagine infricosatoare, fantastica,
monstruoasa, fabuloasa.
h) Armonia este o categorie estetica si filosofica care reprezinta

coeziunea si coordonarea partilor componente ale unui intreg,
coerenta interiorului cu exteriorul, unitatea continutului si a
formei, armonia fiind un atribut al frumosului. Contrarul armoniei
este disarmonia.
2.3. Notiuni estetice
Notiunea poate fi definita ca forma logica fundamentala de exprimare

care reflecta insusirile esentiale si generale ale unei clase de obiecte
sau fenomene. Ea se dezvolta pe baza practicii social istorice, nu e
fixa, imobila, externa ci variabila, supla, elastica, redand realitatea
obiectiva. In estetica se intalnesc notiunile de: compozitie, continut,
forma, stil, stilizare, gust, kitsch, moda, modernitate, masura, etc.
a) Compozitia reprezinta modalitatea de organizare armonioasa

conform principiilor proportiilor, ritmului, simetriei, etc, a maselor,
formelor, luminii, in scopul obtinerii unui tot organic unitar din mai
multe elemente componente. Diferitele componente trebuie
astfel dispuse incat intregul sa fie corect structurat si sa aiba o
logica interna riguroasa.
16
b) Continutul reprezinta totalitatea elementelor constitutive ale unui
sistem, totalitatea caracteristicilor interne ale unui obiect sau
fenomen, totalitatea relatiilor si proprietatilor unui obiect sau
fenomen.
c) Forma reprezinta totalitatea relatiilor existente intre elementele

unui sistem, infatisarea exterioara a unui obiect sau fenomen,
fiind o constructie conceptuala ce reflecta un continut intr-un
mod mai mult sau mai putin adecvat. Continutul si forma se
presupun reciproc, corelatia lor fiind o conditie a existentei
obiectului sau fenomenului.
d) Stilul e un mod de exprimare al gandirii intr-un anumit domeniu

caracteristic unei anumite epoci istorice sau a unei zone
geografice. Stilul ca notiune estetica cuprinde toate manifestarile
activitatii umane (inclusiv a creatiei artistice). Stilul poate fi: al
unei epoci istorice (gotic, baroc, rococo, etc) sau al unei tari
(national - romanesc, brancovenesc, etc).
e) Stilizarea apare ca o consecinta a modelarii diverselor

componente structurale ale unei creatii pentru evidentierea ideii
esentiale. Ex.: Brancusi a stilizat forma pana la redarea unei idei,
astfel a redat infinitul in "coloana fara de sfarsit", zborul in
"Pasarea maiastra", tacerea meditativa in "Masa tacerii",
tandretea in "Poarta sarutului", etc.
f) Gustul reprezinta capacitatea de a intelege, sesiza si aprecia

frumosul sau uratul (in natura sau in arta) finalizata cu
sentimentul de satisfactie sau insatisfactie. Gustul este subiectiv,
relativ si schimbator, dar se poate educa reprezentand cert
gradul de cultura, punand in evidenta personalitatea individului.
La baza formarii si educarii gustului stau: cultura, traditia si nu in
ultimul rand moda.
g) Kitsch-ul desemneaza arta de prost gust, pseudoarta, precum si

toate produsele artistice concepute in spiritul exploatarii doar a
unora dintre stimulii ce intra in compunerea artei (stimuli de ordin
biologic, etic sau magic). Cuvantul este un neologism
imprumutat din limba germana. Este arta pseudoartistilor
realizata in scopuri mercantile provenind din reproducerea sau
17
copierea unor opere de arta remarcabile, multiplicate si
valorificate comercial. In acest fel se poate naste un public
kitsch orientat spre vulgaritate, mistic si melodramatic.
h) Moda reprezinta totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unei

colectivitati la un moment dat si intr-un anumit mediu social. Ea
se identifica intotodeauna cu noutatea, are un caracter de
efemeritate prin aparitia perpetua a elementelor noi spre care se
concentreaza mereu preferintele, chiar daca aceste elemente noi
provin din prelucrarea creatoare artistica a unora din trecut.
i) Modernitatea este notiunea ce reprezinta caracterul a ceea ce

este modern, a ceea ce se impune intr-un anumit cadru social,
istoric, prin cerintele spirituale si materiale ale societatii.
Modernitatea autentica are un caracter dinamic transformandu-
se in clasic atunci cand aparitia unei noi epoci devine o
necesitate fireasca inevitabila.
j) Masura este notiunea care desemneaza unitatea intre cantitatea

si calitatea unui fenomen. Ea reprezinta unitatea dintre continut
si forma, fiind una din premizele frumosului si este realizata de
creatorul de bunuri prin corelarea adecvata a mijloacelor cu
formele de expresie artistica in scopul atingerii unui ideal estetic.
2.4. Functiile esteticii industriale
Valabilitatea ideilor, principiilor si metodelor esteticii industriale este

dependenta de valoarea sociala, economica si educativa. Estetica
industriala trebuie sa se implice in activitatea de productie si
desfacere a bunurilor industriale.
2.4.1. Functia sociala
Procesul tehnico-stiintific contemporan afecteaza intregul complex al

productiei industriale inclusiv conditiile de munca. Industria moderna
solicita nu atat forta fizica a muncitorului cat capacitatea de
concentrare a atentiei, precizie si rapiditate in reactiile fata de stimulii
furnizati de sistemul pe care-l actioneaza. Pentru realizarea acestor
deziderate este necesara o conceptie clara si optimala a locului de
munca pe plan formal, cromatic, acustic, etc. O conceptie rationala a
18
masinilor, sculelor, pupitrelor de comanda. Toate aceste cerinte nu
pot fi indeplinite fara a lua in considerare principiile esteticii
industriale. Estetica industriala este deci corelata direct cu factorul
uman productiv, cu natura si particularitatile muncii sociale,
contribuind direct la umanizarea procesului muncii.
2.4.2. Functia economica
Estetica industriala printr-o seie de parghii importante poate duce la

cresterea eficientei economice si imbunatatirea calitativa a productiei
industriale. Parghiile economice ale esteticii industriale pot actiona
fie asupra produsului, fie asupra productivitatii muncii si anume:
a) in primul caz se poate actiona asupra calitatii lui, a pretului de

productie si deci a pretului de cost, inlesnind desfacerea
avantajoasa a produsului pe diferite piete.
b) in ceea ce priveste productivitatea muncii estetica poate duce la

sporirea randamentului, la imbunatatirea conditiilor de igiena, de
protectie a muncii si la organizarea stiintifica a locului de munca.
Economia de mijloace si materiale utilizate, un pret de cost
minim, fara diminuarea aspectelor esentiale (functionalitate,
durabilitate, utilitate) ale produsului industrial sunt momente
determinate pentru realizarea frumosului industrial. Modalitatile
de elaborare a produselor industriale, de organizare a locului si a
ambiantei muncii, presupune in esenta crearea unor forme a
unor compozitii care se caracterizeaza prin eliminarea
elementelor inutile, prin adecvarea deplina a formei si structurii
obiectului, deci prin obtinerea de forme simple, clare, expresive,
dar si economice totodata.
2.4.3. Functia educativa
Problema educatiei estetice nu trebuie legata numai de domeniul

artistic sau al artelor plastice majore ci si de avantul nemaiintilnit al
creatiei tehnice cand produsele industriale patrund si subjuga mediul
cu materiale noi, cu aparate si masini noi. Estetica industriala
reprezinta un mijloc important in formarea si dezvoltarea culturii
estetice a omului contemporan alaturi de creatia artistica. Atitudinea
19
estetica a oamenilor se formeaza in procesul activitatii materiale de
productie. Omul modeleaza materia imprimand obiectelor masura
inerenta fiecaruia potrivit legilor frumosului si armoniei. In epoca
contemporana existenta umana nu mai poate fi conceputa in afara
mediului tehnico-industrial. De aici rezulta si faptul ca productia
industriala trebuie sa satisfaca nu numai tendintele tehnico-utilitare ci
si pe cele estetice. Se impune deci educarea sensibilitatii estetice
atat a producatorului cat si a beneficiarului produsului industrial.
Dezvoltarea capacitatii de a realiza produse care sa satisfaca cele

mai inalte exigente functionale si estetice constituie unul din
mijloacele importante de educatie estetica a omului contemporan. O
ambianta cotidiana cu calitati estetice deosebite ofera satisfactie in
desfasurarea activitatii umane, mareste receptivitatea la frumos,
dezvolta capacitati de apreciere a oricarei valori estetice, fie artistice
sau extra artistice, contribuind la perfectionarea sensibilitatii estetice
a oamenilor. Dezvoltarea esteticii industriale in epoca actuala a fost
determinata de capacitatea acestei discipline de a participa la
fabricarea unor produse in care sa se integreze armonios
functionalitatea cu economicitatea si cu frumosul. Promovarea
corecta a cerintelor esteticii, evitarea subestimarii sau supraestimarii
valorii estetice a produsului industrial, sunt mijloace de baza pentru
afirmarea functiei educative a esteticii industriale. Estetica industriala
contribuie efectiv la impunerea unui anumit stil industrial la cultivarea
si rafinarea gustului consumatorilor, la crearea frumosului industrial.
20
CAPITOLUL 3
ELEMENTE DE REALIZARE ESTETICA
A PRODUSELOR INDUSTRIALE SI DIN CONSTRUCTII
3.1. Forma
3.1.1. Consideratii generale
Forma reprezinta modalitatea de manifestare exterioara a oricarui

obiect sau fenomen, fiind expresia continutului acestuia. Universul
este alcatuit dintr-o varietate infinita de obiecte exprimate printr-o
diversitate de forme, rezultate in cadrul unor procese naturale sau
dirijate de catre om.
Caracteristicile exterioare ale formelor au definit epoci cultural

artistice si de civilizatie si au permis clasificarea dupa mai multe
criterii:
a) perioada arhaica (primitiva) caracterizata prin forme utilitare;
b) perioada clasica ii sunt specifice formele echilibrate;
c) perioada baroca care s-a manifestat prin forme incarcate, svelte,
dinamice, dezechilibrate;
d) perioada moderna in care se utilizeaza formele abstracte,
structurile geometrice.
Unele culturi au impus anumite forme care le-a reprezentat spiritul,

cum ar fi:
- culturile egipteana si maya au impus forma de piramida;
- cultura greco-romana a impus coloana si arcul;
- cultura chineza a impus forma de pagoda;
- cultura contemporana a creat conditii pentru multiplicarea rapida
a formelor contribuind la standardizarea acestora in toate
domeniile vietii si activitatii productive impunand in special
formele si structurile regulate geometrice.
3.1.2. Forma, figura, imagine
Termenul de forma este completat sau inlocuit cu cel de figura sau

imagine. Figura geometrica e un ansamblu de puncte, linii si
suprafete. Figura poate fi deci considerata ca un mijloc de percepere
21
a formei. Imaginea e o modalitate de reflectare a realitatii obiective in
constiinta umana pe cale senzoriala sau logica, deci maginea e o
reprezentare mentala a formelor.
In concluzie, orice forma poate fi reprezentata prin imaginea ei

reflectata in constiinta umana.
3.1.3. Efectele psihologice ale formelor
Pentru ca un obiect sa fie frumos (sa aiba calitati estetice) e necesar

ca forma lui sa fie armonioasa si sa fie corelata cu compozitia.
Forma provoaca o reactie emotionala, ea place sau displace, atrage
sau respinge, aceste reactii fiind determinate in special de proportiile
estetice ale formei.
Unul din elementele de baza ale formei care influenteaza reactiile

emotionale ale receptorului, este gradul de complexitate al acesteia,
existand o legatura intre acesta si satisfactia estetica (fig. 3.1).
Fig. 3.1
Frumusetea formelor geometrice e cunoscuta din antichitate. filozofii

greci au identificat cele cinci poliedre regulate convexe ca fiind figuri
cosmice cu elemente primordiale din care ei considerau ca este
forma Universul.
Astfel, Platon considera ca:

- poliedrele cu fetele patrate sau triunghiuri echilaterale:
simbolurile Pamantului;
- tetraedrul regulat sau cubul: simbolul aerului;
- octaedrul: simbolul apei;
- icosaedrul : simbolul focului;
22
- dodecaedrul: simbolul Universului deoarece se apropie cel mai
mult ca forma de o sfera. In el se pot inscrie toate celelalte patru
poliedre regulate asa cum Universul cuprinde in interiorul lui tot
ceea ce exista.
Fig. 3.2
In perioada moderna s-au facut incercari de determinare a unor

masuri estetice pentru forme, in special pentru cele geometrice,
astfel matematicianul si esteticianul G. D. Birkoff foloseste relatia
O
M = (3.1)
C
in care M este o masura estetica, O - satisfactia provocata de o
anumita armonie, ordine a formei analizate; C - efortul de perceptie
care depinde de gradul de complexitate al acestora.
Aceste masuri estetice sunt prezentate pentru cateva contururi

poligonale in figura 3.3. Se observa ca aceasta masura estetica este
cu atat mai mica cu cat gradul de dezordine si numarul de elemente
este mai mare.
23
Fig. 3.3
S-au facut studii de estetica informationala care au dus la concluzia

ca pe langa reactia de placere sau neplacere ele sunt asociate unor
semnificatii sau determina aparitia unor senzatii, ca de ex.:
- Linia dreapta sugereaza hotarare, rigiditate, forta, zveltitate.
- Linia curba reprezinta ezitare, flexibilitate, feminitate, senzatia de
alunecare.
- Linia franta induce agitatie, miscare, sentimentul de rautate,
generand efectul de neterminat, linia orizontala produce senzatia
de sustinere, de echilibru, de stabilitate, poate transmite
sentimentul de nostalgie sau tristete.
- Linia verticala este simbolul efortului ascendent al cresterii,
reprezinta bucuria si optimismul.
- Linia inclinata denota instabilitate, in timp ce doua linii inclinate
una spre cealalta indica un inalt nivel de stabilitate, conform
figurii 3.4.
24
Fig. 3.4
Alternarea liniilor orizontale cu cele

verticale exprima existenta unior grave
probleme interioare. Doua drepte
perpendiculare sugereaza echilibrul,
conform figurii 3.5.
Fig. 3.5
Linia inclinata la 450 amplasata intre o orizontala si o verticala, in

dreapta verticalei induce optimism iar in stanga pesimism. Liniile
inclinate intre verticala si cea de la 450 sugereaza zveltete,
0
detasarea de pamant, in timp ce liniile amplasate intre cea de la 45
si cea orizontala sunt atrase de acestea, devin instabile si par a se
prabusi.
Formele dispuse vertical par mai grele,

mai masive decat aceleasi forme
amplasate oblic, conform figurii 3.6.
Cubul e simbolul integritatii, transmite un
sentiment de siguranta, de determinare,
sfera e volumul care reprezinta perfectiunea,
finalitatea. Fig. 3.6
Formele poligonale, prismatice, piramidale creeaza senzatia de

stabilitate, de liniste, motiv pentru care se mai numesc si forme dure.
Cilindrul, conul, elipsoidul, torul induc senzatii de miscare numindu-
se din acest motiv si forme moi.
3.1.4. Modalitati de realizare a formelor obiectelor
La realizarea formei unui obiect se urmareste in general simplitatea

acestuia, utilizarea de elemente usor perceptibile, logice sau care sa
poata fi surprinse cu efort minim de ochiul observatorului.
25
Punctul e elementul cel mai simplu de exprimare a formei.
Linia e constituita dintr-o multime de puncte care pot produce variate

efecte estetice astfel:
- linia subtire e mai flexibila, fiind un mijloc de expresie a miscarii;
- linia groasa e rigida si greoaie;
- linia dreapta este perceputa mai usor decat linia franta;
- linia franta regulat se percepe mai usor decat cea franta
neregulat;
- linia dreapta provoaca impresia de echilibru;
- linia curba e dinamica, din acest motiv fiind mult folosita in
creatiile apartinand stilurilor rokoko si baroc.
Suprafetele dure pot fi inmuiate prin rotunjirea varfurilor poligoanelor

de contur sau curbarea laturilor. Suprafetele mari se recomanda sa
fie divizate in suprafete mai mici. Utilizarea suprafetelor
dreptunghiulare e mai avantajoasa in raport cu a celor patrate,
raportul dintre laturi putand fi ales judicios. Suprafetele patrate se
utilizeaza in contrast cu suprafetele circulare sau triunghiulare.
Suprafetele delimitate de contururile concave sunt greoaie in
comparatie cu cele definite de contururi convexe, conform figurii 3.7.
Fig. 3.7
Volumele dau forma spatiala a obiectelor. Volumele geometrice au

caracteristici estetice superioare altor volume. Inmuierea volumelor
(prismatice si piramidale) se face prin inlocuirea muchiilor cu
suprafete de revolutie sau prin transformarea suprafetelor plane in
suprafete curbe (bombarea peretilor). Inmuierea trebuie facuta in
limitele unor proportii corecte, exagerarea conducand la un aspect
greoi, grosolan al obiectului. Un volum masiv, greoi poate fi modificat
intr-unul simplu, usor prin modificarea zonei de sprijin (fig. 3.8a, b, c)
prin impartirea in mai multe volume (fig. 3.8c, g, h, m) sau se poate
aplica simultan combinatii ale acestei metode, cum ar fi modificarea
conturului si impartirea in mai multe volume (fig. 3.8f,l).
26
Fig. 3.8
3.1.5. Forma si functia
Pe parcursul evolutiei istorice a societatii omenesti s-a constatat

existenta a doua tendinte de manifestare a relatiei dintre forma si
functie:
a) forma si functia raman neschimbate pe toata durata de viata a
obiectului (ex: ciocanul, cuiul, acul, barca, securea, etc.);
b) forma variaza in functie de progresul tehnic, functia ramanand
neschimbata (ex: telefonul, masina de scris, etc.).
Fig. 3.9
27
3.1.6. Forma si materialul
Aceeasi forma se poate realiza din mai multe materiale dupa cum
acelasi material poate avea mai multe forme. Materialul nu este
numai un element structural ci si unul expresiv ce caracterizeaza
suprafetele si volumele. Utilizarea materialelor pentru realizarea
diferitelor obiecte trebuie sa indeplineasca legile esteticii industriale,
cum ar fi:
- legea economiei;
- legea gustului;
- legea probitatii;
- legea artelor implicate.
Materialele trebuie sa corespunda functiei obiectului, sa permita

realizarea formei concepute, sa corespunda din punct de vedere al
proprietatilor fizico-mecanice la solicitari, sa permita prelucrarea
printr-o tehnologie facila si sa fie ieftine.
In urma unei analize efectuate intre forma unui obiect si materialul

din care acesta este confectionat se remarca urmatoarele aspecte:
- forma initiala are o evolutie lenta atata timp cat nu se modifica
materialul. Variatia formelor este determinata doar de tendinta
generala a stilului, gustului si modei;
- aparitia unui material cu proprietati si caracteristici noi folosit la
realizarea unui obiect existent nu modifica imediat forma
acestuia in general. materialele noi nu-si gasesc de la inceput
forme noi. Intre momentul de aparitie al unui nou material si al
unei forme noi exista un fenomen de intarziere. La inceput,
materialului nou i se atribuie forma veche a obiectului pana cand
se concepe o forma noua.
3.1.7. Forma si tehnologia
Problemele tehnologice sau lipsa unor utilaje pot face sa apara

situatii in care piese sau subansamble care satisfac conditiile
functionale de rezistenta, ergonomice, de protectie a muncii si
estetice sa creeze dificultati in executie sau sa duca chiar la
imposibilitatea de a fi executate. De aceea apare inerenta cautarea
unor solutii economice si rapide de executie si montaj. Importanta
compozitiei formale este deci de prim ordin. Intre forma si tehnologie
28
exista o relatie biunivoca: forma e dependenta de tehnologia aplicata

dar si tehnologia depinde de forma. In primul caz pentru conceperea
formei trebuie sa se tina seama de realizarea acesteia cu costuri
minime ale tehnologiei alese. De exemplu un lagar se poate obtine
prin trei procedee tehnologice, cum ar fi: turnare, sudare si aschiere.
Se observa in figura 3.10 ca in functie de tehnologia adoptata se
modifica forma elementelor de prindere dintre partile functionale ale
lagarului (busca lagarului si flansa de montare).
Fig. 3.10
In figura 3.11 este prezentata o furca la care portiunea de trecere

dintre bratele acesteia si parghia de fixare difera ca forma,
diferentele respective determinand alegerea modului de prelucrare.
Fig. 3.11
29
3.2. Culoarea
3.2.1. Definirea culorii
Culoarea este alaturi de forma una din componentele fundamentale

ale lumii inconjuratoare. Ea este principala forma de perceptie
vizuala a semnalelor emise de lumea exterioara. Varietatea
coloristica a mediului inconjurator a dat omului repere de orientare
permitand aparitia si dezvoltarea capacitatii de memorare a
fenomenelor si formarea experientei coloristicie care s-a dezvoltat
odata cu experienta formala, spatiala, fiind nemijlocit legata de
aceasta.
Dezvoltarea experientei coloristice se bazeaza atat pe insusirea si

aprofundarea unor teorii stiintifice, obiective despre culoare cat si pe
cunoasterea efectelor subiective, psihosenzoriale si fiziologice ale
culorilor.
Culoarea constituie un important obiect de studiu pentru numeroase

discipline: fizica, chimia, fiziologia, psihologia, ergonomia, estetica,
etc.
Cercetarea stiintifica a culorii incepe in secolul XVIII si ia amploare

deosebita in secolele urmatoare, odata cu dezvoltarea industriei
textile si de pielarie, implicit a industriei colorantilor, precum si a
productiei industriale de bunuri de larg consum. In prezent in lume
exista numeroase institute specializate in cercetarea interdisciplinara
a culorilor, cercetare la care participa specialisti din cele mai diferite
domenii: fizica, chimie, medicina, psihologie, arhitectura, etc.
Colorimetria e o ramura a stiintei care se ocupa cu studierea
caracteristicilor culorii, ea are un caracter interdisciplinar, apeland la
fizica, biologie, psihologie, etc. pentru definirea culorilor si a
proprietatilor acestora.
Din punct de vedere fizic culoarea reprezinta o radiatie caracterizata

de o anumita lungime de unda. Din lungul spectru al radiatiilor
elementelor magnetice, omul percepe vizual un domeniu extrem de
restrans situat intre radiatiile ultraviolete si cele infrarosii cu lungimea
de unda cuprinsa intre 400 si 750 nm. Acestea sunt cunoscute sub
numele de radiatii luminoase. Culorile ocupa in aceasta banda
urmatoarele intervale aproximative:
30
- violet: 400-440 nm
- albastru: 440-500 nm
- verde: 500-570 nm
- galben: 570-610 nm
- rosu: 610-750 nm.
Culoarea este o senzatie naturala perceputa vizual, provocata de

lumina alba descompusa in cele 7 culori ale spectrului (rosu,
portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet) sau de obiectele
care reflecta anumite unde vizibile de diferite frecvente.
Leonardo da Vinci a fost cel care a scris primul tratat de pictura in

care se vorbeste despre lumina si culoare depasind simplele teorii
ale manualelor anterioare de pictura.
Lumina alba se descompune in cele 7 culori spectrale la trecerea

printr-o prisma triunghiulara, fenomen reversibil cunoscut sub
denumirea de dispersia luminii.
Spectrul vizibil cuprinde unde electromagnetice cu lungimi de unda

intre 4000 si 8000 de A (Angstrom). Senzatia de culoare pe care o
dau corpurile se datoreaza proprietatilor lor de absorbtie, reflectare si
patrundere.
Culoarea se mai poate defini ca senzatia vizuala produsa de

totalitatea radiatiilor luminoase de diferite lungimi de unda care
permit ochiului deosebirea elementelor vecine luminate
simultan.Senzatia de culoare depinde de trei factori:
a. structura obiectului perceput si in special calitatea suprafetelor
sale;
b. cantitatea si calitatea razelor luminoase;
c. sistemul ochi-creier care percepe si prelucreaza mesajul.
Colorantul este o substanta colorata, naturala sau artificiala solubila

intr-un solvent sau mentinuta intr-un mediu de suspensie pe care-l
coloreaza corespunzator.
3.2.2. Caracteristicile culorii
Insusirile culorilor care participa la impresia creata de ele sunt:

31
- tonalitate
- puritate
- luminozitate
Tonalitatea sau tenta de culoare este calitatea prin care se

deosebeste o culoare de alta. Aceasta este determinata de lungimea
e unda a radiatiei luminoase.
Luminozitatea poate fi definita din punct de vedere fizic ca o

masura a fractiunii din fluxul incident pe o suprafata, reflectat sau
difuzat de aceasta si reprezinta intensitatea energiei iradiante. In
practica, luminozitatea este proprietatea care permite sa se
aprecieze o culoare ca fiind mai inchisa sau mai deschisa.
Puritatea sau saturatia unei culori este o masura a proportiei de

culoare pura, spectrala in senzatia cromatica globala si variaza
invers proportonal cu apropierea de intunecarea maxima sau de
luminozitatea maxima. Ea se poate defini ca grad de indepartare a
unei tente de tenta neutra.
3.2.3. Surse de culoare
a) Surse de culoare optico-geometrice sunt determinate de

fenomenul de absorbtie, reflexie, refractie, interferenta, dispersie
si difractie a razelor luminoase la impactul cu suprafata unui
corp. Ex.: refractia luminii printr-o prisma si descompunerea ei in
culorile spectrale;
b) Surse de culoare bazate pe fenomenul de absorbtie si emisie de
energie. Ex.: incandescenta, luminiscenta si radiatia corpului
negru;
c) Surse de culoare chimice. Moleculele cu legatura conjugata,
materiale conductoare si semiconductoare, ele sunt de fapt
substante care se utilizeaza in industria colorantilor, lacurilor si
vopselelor si in artele plastice in calitate de coloranti.
3.2.4. Clasificarea culorilor si a amestecurilor de culoare
La folosirea culorilor trebuie avute in vedere principalele legi fizice si

de perceptie care le guverneaza. Culoarea e o senzatie naturala
perceputa vizual, provocata de lumina alba, descompusa in cele
32
sapte culori ale spectrului (rosu, portocaliu, galben, verde, albastru,

indigo si violet sau de obiectele care reflecta anumite unde vizibile
de diferite frecvente.
Culoarea nu apare decat in prezenta luminii indiferent daca se refera

la senzatia subiectiva de culoare sau la proprietatea unui corp de a fi
colorat. Lumina alba rezulta din combinarea culorilor spectrale dar
ea poate rezulta si din combinarea a doua culori spectrale. Culorile
care formeaza astfel de perechi se numesc culori complementare.
Spre deosebire de culorile spectrale care sunt radiatii prin
combinarea vopselelor pe baza de pigmenti apar culori care nu
exista in spectrul luminii albe cum sunt: negru, maro, gri, ocru,
obtinandu-se si alte nenumarate tonuri. Toate acestea se numesc
culori naturale.
Senzatia de culoare pe care o dau corpurile se datoreaza

proprietatilor lor de absorbtie, reflectare si patrundere. La extremele
acestor fenomene se afla corpul alb opac care reflecta toate radiatiile
luminoase si cel negru opac care absoarbe toate radiatiile. Intre cele
doua extreme se afla o intreaga gama de griuri toate acestea fiind
considerate nonculori.
Culorile se clasifica in:

- culori primare (cele care nu pot fi obtinute prin combinarea altor
culori): rosu, galben, albastru;(fig. 3.12)
- culori secundare sau binare (compuse de gradul 1) rezultate
din compunerea a doua culori primare: portocaliu = rosu +
galben, verde = galben + albastru, violet = rosu + albastru;
- culori tertiare (compuse de ordinul 2) rezulta din compunerea
culorilor binare: portocaliu + violet = maron roscat; portocaliu +
verde = ocru; verde + violet = gri bleu.
Perceperea culorilor e conditionata de lumina dar si de sensibilitatea

cromatica a individului. Culorile secundare obtinute prin combinarea
a doua culori binare nu se pot obtine prin amestecul lor in cantitati
egale. Ele depind de cantitatile pigmentilor respectivi asa incat
alegerea nuantei care va reprezenta culoarea intermediara corect
gradata (echidistanta) se realizeaza subiectiv prin sensibilitatea
autorului.
33
Fig. 3.12
In 1939 s-a incercat parametrizarea culorilor prin masuratori

spectrofotomagnetice realizate de catre o comisie internationala.
Problema este insa complicata de faptul ca fiecare tip de vopsea are
la baza alti pigmenti si deci alte nuante pentru aceeasi culoare,
pigmentii pentru ulei sunt altii decat cei pentru tempera sau pe baza
de nitrodiluanti.
Germanul MNSEL a incercat un sistem de etalonare coloristica

realizand peste 16.0000 de etaloane de culoare mata sau lucioasa.
3.2.5. Combinatii si contracte de culori
In cadrul compozitiei coloristice IOHANNES ITTEN distinge sapte

contraste:
a) contrastul culorilor in sine - cel mai simplu. Culorile primare

sunt expresia contrastului maxim al culorilor. Intre doua culori
34
binare contrastul scade, iar intre culori tertiare contrastul devine
din ce in ce mai neclar. Albul si negrul sunt factori importanti in
compozitia cromatica; albul slabeste puterea culorilor iar negrul
le pune in evidenta.
b) contrastul clar - obscur se refera la luminozitatea culorilor

avand ca exemplu extrem contrastul alb absolut (luminozitate
100) si negrul absolut (luminozitate 0). In realitate albul cel mai
curat este cel al sulfatului de bariu, iar negrul cel mai inchis este
cel al catifelei negre. Negrul se dovedeste foarte greu de obtinut
trebuind sa se suprapuna 20-30 culori pentru a-l obtine. La
vopselele de tempera luminozitatea albului este de aproximativ
85 iar al negrului de 19. Intre acestea sunt o multitudine de
tonalitati de griuri.
Griul poate lega ca intermediar neutru contraste de culori violente

absorbind puterea lor si castingand in calitate. In schimb prin
amestecul culorilor cu alb sau negru ele pierd din stralucire.
c) contrastul rece - cald se refera la senzatia de temperatura intr-

un spatiu direct legata de tonalitatea generala a coloritului.
0
Diferenta de temperatura subiectiv resimtita este de 3-4 C,
culorile reci slabind impulsul circulatiei sanguine, iar cele calde
accentuandu-le. In natura obiectele indepartate primesc tonalitati
reci din cauza efectelor vizuale ale aerului, motiv pentru care
contrastul rece-cald are efect sugerand departarea sau
apropierea.
d) contrastul complementarelor. Alaturate, aceste culori isi pierd

stralucirea la maximum (prin amestec ele se distrug, rezultand
nuante de gri folosite in rapoarte cantitative juste dau o impresie
de stabilitate. Perechea de culori complementare galben - violet
da si contrastul maxim de clar-obscur. Perechea rosu-verde
creaza contrastul maxim de cald-rece.
e) contrastul simultan este fenomenul prin care imaginea care

apare in ochiul observatorului face ca o mica uprafata gri pe o
pata de culoare de baza sa para a avea o tenta de culoare
complementara. Daca imaginea este privita indelung culoarea de
baza isi pierde intensitatea, iar culoarea simultan creata se
intensifica.
35
f) contrastul de calitate. Prin calitatea unei culori se intelege

gradul ei de puritate (saturatie). Acest contrast apare intre culori
saturate si culori amestecate, mate si ambigue. Saturatia unei
culori poate scadea prin amestecul cu alb, care face culoarea mai
rece, amestecul cu negru - scade luciul si luminozitatea culorilor
amestecul simultan cu alb si negru, deci cu gri avand ca efect
neutralizarea culorilor si dupa caz o modificare sau nu a
luminozitatii. Amestecul in diferite proportii a culorilor
complementare da nuante de gri.
g) contrastul de cantitate se refera la dimensiunea suprafetelor

colorate. Suprafata si stralucirea unei culori pot determina
puterea de activitate a culorilor.
Valorile care s-au stabilit pentru stralucirea culorilor sunt:

- galben - 9
- orange - 8
- rosu - 6
- verde - 6
- albastru - 4
- violet - 3
Pentru alegerea si armonia culorilor este necesar sa se tina seama

de urmatoarele:
- natura suprafetei;
- pigmentatie;
- granulatie;
- natura luminii incidente (exterioara, interioara, lumina alba,
colorata, constanta, variabila);
- culorile alese sa fie clare, saturate, in plina lumina si mai adanci
in penumbra, pe fundaluri;
- sa fie preferate combinatiile in care nu sunt implicate prea multe
culori deoarece ochiul pe acestea le prefera;
- ochiul prefera anumite intervale optice;
- ochiul prefera varietate in raportul dintre intinderea suprafetei
ocupate si intensitatea culorii acestuia.
36
3.2.6. Relatia forma-culoare
Intre culori si forme se pot stabili relatii expresive: patratului, ca

simbol al fortei si stabilitatii, ii corespunde culoarea rosie.
Triunghiului cu unghiurile sale ascutite si agresive ii corespunde
galbenul. Forme similare (roz romb - trapez) vor corespunde unor
culori apropiate (de ex. oranj pentru trapez). Cercul, perfect inchis si
echilibrat, da senzatia de destindere. Cercului ii corespunde culoarea
albastra. In momentul in care formele sunt intarite prin culorile
potrivite efectul expresiv e accentuat.
3.2.7. Efectele psihice si afective
Efectele psihice si afective ale culorilor se folosesc in scopul

impresionarii din punct de vedere estetic. Dupa modul de
impresionare se cunosc culori calde (rosu, galben, portocaliu) si
culori reci (albastru, verde, indigo).
Dupa datele din tabel se pot trage cateva concluzii:

- rosul este o culoare care atrage privirea si retine atentia. El
simbolizeaza forta si pasiunea. Aceasta culoare trebuie folosita
cu grija. Un rosu prea inchis poate duce la stari de agitatie si de
depresie pe cand un rosu mai deschis da impresia de
seninatate;
- portocaliul invioreaza, inlesneste comunicatia, da impresia de
curatenie si intimitate;
- verdele este o culoare tonica. Verdele pal creaza senzatia de
delicatete, verdele auriu sugereaza energie, verdele galbui este
obositor, verdele inchis sugereaza boala si deprimare;
- rozul pal sugereaza delicatete iar rozul accentuat da impresia de
intimitate si distinctie;
- galbenul este o culoare tinereasca;
- albastrul deschis este culoarea sanatatii iar albastru indigo
poate fi deprimant;
- negrul este culoarea doliului, iar cand i se da luciu sugereaza
eleganta si distinctie;
- albul inspira prospetime si puritate;
- bronzul este o culoare care creeaza impresa de soliditate si
durabilitate. El nu este niciodata vulgar sau brutal.
37
Semnificatia culorilor este diferita. In tarile africane negrul reprezinta
spiritul binelui in timp ce albul pe cel al raului. La europeni situatia
este inversa. Pentru chinezi si japonezi culoarea de doliu este albul.
Verdele la europeni simbolizeaza invidia, la asiatici bucuria si
speranta. Galbenul la europeni este lasitate, gelozie iar la asiatici
puritate.
3.3. Proportia
Omul a constatat ca toate obiectele create de natura, perceptibile

prin simturile sale, se integreaza intr-un sistem universal al armoniei,
al proportiilor. Observatiile ulterioare au condus la formularea
matematica a acestor legi organice de proportionalitate si la
stabilirea metodelor practice de aplicare a lor in activitatea de
concepere a bunurilor materiale.
3.3.1. Legi de proportionalitate
Natura si creatia umana sunt guvernate de doua legi de

proportionalitate si anume: legea sectiunii de aur si legea cresterilor
organice.
a) Legea sectiunii de aur. In conformitate cu aceasta lege un

segment se imparte in raportul de aur atunci cand se gaseste un
punct in interiorul lui care il imparte in segment minor (m) si segment
major (M), iar raportul minor/major este egal cu raportul major/intreg.
m M
= (3.2)
M m+M
Grafic, aceasta se explica ca in figura 3.13 si se poate demonstra
prin asemanarea triunghiurilor.
Fig. 3.13
38
b) Legea cresterilor organice exprima matematic fenomenul natural
al insumarii si reporducerii printr-un sir de numere recurent, dublu
aditiv de forma:0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, la care se observa ca
fiecare termen al sirului este egal cu suma celor doua numere care-l
preced +13, -8, +5, -3, +2, -1, 1, 0, adica:
Un=Un-1+Un-2 (3.3)
Acest sir se mai numeste si sirul lui Fibonacci si care nu este o

insiruire banala de numere pentru ca este frecvent intalnit in natura
in special in regnul vegetal (ramificarea si infrunzirea plantelor,
dispunerea semintelor pe discul florii soarelui, etc). Acest sir are o
serie de proprietati interesante:
- suma primilor n termeni ai sirului este mai mica cu 1 decat
termenul de ordinul n+2.
U1+U2+U3++Un=Un+2-1 (3.4)
- suma primilor termeni de ordin impar este egala cu termenul de

ordin par imediat urmator.
U1+U3+U5++U2n-1=U2n (3.5)
- suma primilor termeni de ordin par este egala cu termenul de

ordin impar imediat urmator micsorat cu 1.
U2+U4+U6++U2n=U2n+1-1 (3.6)
- produsul a doi termeni consecutivi ai sirului difera de produsul
termenilor vecini cu 1 .
n
UnxUn-1=Un-1xUn+2+(-1) (3.7)
- patratul oricarui termen al sirului difera de produsul termenilor

vecini cu 1 .
U 2n =Un-1xUn+1+(-1)n (3.8)
- suma patratelor primilor n termeni este egala cu produsul

termenilor de ordin n si n+1.
39
U 12 + U 22 + U 32 + ... + U 2n = U n xU n +1 (3.9)
Sirurile de forma [0, n] se pot obtine prin inmultirea termenilor sirului

[0, 1] cu n.
3.3.2. Metode de punere in proportie
Un obiect este armonios, are un aspect placut atunci cand este bine
proportionat si cand intre partile lui componente si intre aceste parti
si intreg exista un raporturi dimensionale judicioase care maresc
impresia estetica.
Operatia de determinare a raporturilor dimensionale inseamna

punere in proportie. Metodele cele mai frecvent utilizate sunt:
a)Triangulatia
Metoda triangulatiei utilizeaza triunghiuri dreptunghice avand

anumite relatii intre laturi pentru construirea formei spatiale a unui
obiect si reglarea schemelor de proportionalitate dintre elementele
constitutive ale acestuia, conform figurii 3.14 si 3.15.
Fig. 3.14 Fig. 3.15
b)Recurenta
Recurenta este caracteristica unui fenomen sau proces real sau

logic de a reveni asupra lui insusi in conformitate cu o anumita lege.
In geometrie figurile recurente sunt figurile care raman asemenea cu
ele insele in cazul cresterii sau descresterii lor prin insumare,
respectiv prin scadere sau multiplicare.
40
De exemplu, poligoanele regulate inscriptibile intr-un cerc sunt
poligoanele pentru care proprietatea de recurenta este usor
evidentiata.
Un numar recurent de triunghiuri echilaterale se obtine prin dublarea

laturilor, respectiv prin dublarea razei cercului circumscris care
devine raza cercului inscris in triunghiul echilateral urmator. In acest
mod se obtine o progresie geometrica cu ratia egala cu 2.
Tot triunghiuri recurente sunt si cele care au dimensiunile laturilor

r 3 , 2 r 3 , 4 r 3 unde r este raza cercului, conform figurii 3.16.
Fig. 3.16
Laturile patratului formeaza o progresie geometrica cu ratia de

forma: L, L 2 , 2L, 2L 2 , 4L,... , unde L este latura patratului de
baza pentru sirul considerat.
La fel se construiesc sirurile de octogoane convexe si stelate din

figura 3.17.
41
Fig. 3.17
La sirul recurent de pentagoane convexe se considera pentagonul

circumscris unui cerc ca pentagon inscris in cercul urmator rezulta
un sir de pentagoane pentru care laturile sunt functie de raza R a
cercului de baza intr-o progresie geometrica cu ratia: ( 1) 5.
La fel se construiesc si pentagoanele stelate si decagoanele

convexe si stelate, conform figurii 3.18.
Fig. 3.18
42
c)Modularea
Prin modulare se intelege utilizarea unei unitati de masura unice, de

baza, prin care repetarea sau subimpartirea ei serveste la
dimensionarea atat a tuturor elementelor componente cat si a
intregului. Aceste dimensiuni de baza poarta numele de modul.
Modulul poate fi :
- proportional (intrinsec) care nu depinde de unitatea de masura,
el servind pentru punerea directa in proportie;
- conventional (extrinsec) care depinde de dimensiunea unei
notatii, el fiind impus din afara, in mod conventional, numit si
modul anorganic sau metric;
- tehnic care este un modul hibrid reprezentand o combinare intre
un modul conventional care fiind introdus intr-un produs devine
in acesta modul proportional.
In sec. XIX si XX odata cu revolutia industriala, modularea s-a impus

din motive tehnice si economice, in special in activitatea de
standardizare. Le Corbusier in lucrarea Le Modulor aparuta in 1949
a incercat sa stabileasca proportiile optime intre diferitele parti ale
corpului omenesc care sa stea la baza conceptiei atat in arhitectura
cat si in productia de bunuri de larg consum.
Le Corbusier a incercat sa faca legatura intre sistemul de masuri

anglo-saxon, sistemul organic bazat pe unitati naturale: tolul, piciorul,
cotul si sistemul metric anorganic.
Metoda modularii permite realizarea de forme provenind de la un

element de baza (modulul) care prin combinatii succesive si
respectandu-se anumite reguli conduce la realizarea unor creatii
echilibrate.
In Japonia exista un sistem modular bazat pe dimeniunile umane

aproximativ 90x180. Acest modul arhitectural dublu patrat se
numeste TATAMI si e utilizat pentru determinarea spatiilor
functionale de locuinte, conform figurii 3.19.
43
Fig. 3.19
In constructia de masini forma e subordonata in primul rand functiei.

Nu se poate accepta ideea obtinerii de forme frumoase facandu-se
abstractie de considerentele functionale, ergonomice si economice.
In figura 3.20 sunt date exemple unde se regaseste recurenta.
Fig.3.20
44
3.4. Iluzia optica

3.4.1. Consideratii generale
Iluzia se defineste ca fiind perceptia falsa a unui obiect sau fenomen

care, spre deosebire de halucinatie, are loc in prezenta obiectului
sau a a fenomenului.
Unele iluzii optice sunt

cauzate de fenomenul
refractiei luminii la trecerea
dintr-un mediu in altul, astfel:
un bat introdus partial in apa
este perceput frant in punctul
de trecere din aer in apa.
Avand cunostinte bogate de

geometrie si perspectiva,
arhitectii greci Ictinus si
Calicrates si-au dat seama ca
privite din anumite unghiuri,
liniile drepte sunt percepute
de ochiul omenesc curbe. Din
acest motiv ei au curbat liniile
templului Partenan in asa fel
incat ele sa para drepte iar
coloanele le-au facut
tronconice si usor bombate,
ca in figura 3.21.
Fig. 3.21
3.4.2. Iluzia optica geometrica
Iluziile optice geometrice sunt generate de anumiti factori cum ar fi:

discontinuitatea, fragmentarea, pozitia relativa si perspectiva.
Exemple sunt date in figurile 3.22, 3.23, 3.24, 3.25, 3.26.
45
Fig. 3.22
Fig. 3.23
Fig. 3.24
46
Fig. 3.25
Fig. 3.26
47
3.4.3 Iluzia optica de culoare
Iluziile optice de culoare includ contrastele de culoare si de

stralucire. Astfel, daca o persoana se uita la o suprafata verde si
apoi la una rosie, suprafata verde i se va parea mai stralucitoare.
O pata de culoare gri pe un fond negru pare mai deschisa, iar pe un

fond alb pare mai inchisa decat privita separat.
Culorile pot crea o serie de iluzii cum ar fi:

- iluzia termica (culorile pot fi calde: rosu, portocaliu, galben, sau
reci:albastru, verde, violet);
- iluzia de modificare a volumului (culorile calde si cea alba produc
senzatia de marire a volumului, in timp ce cele reci si negrul le
micsoreaza);
- iluzia de modificare a distantelor si suprafetelor.
Culorile calde si negrul par mai apropiate de privitor in timp ce cele

reci (albastrul) le indeparteaza. Suprafetele vopsite in culori deschise
sunt percepute mai mari decat cele acoperite de culori inchise care
par mai mici.
48
CAPITOLUL 4
ESTETICA INDUSTRIALA SI ERGONOMIA
4.1. Ergonomia o stiinta multidisciplinara
Cuvantul ERGONOMIE provine din limba greaca si anume ergos -

munca si nomos - legi naturale. Ergonomia e ansamblul de stiinte in
masura sa ofere cunostinte despre munca umana in scopul adaptarii
rationale a omului la munca si a muncii la om. Ergonomia studiaza
miscarea omului, pozitia, ambianta fizica (iluminatul, cromatica,
temperatura, umiditatea, calitatea aerului), ambianta psihica, durata
muncii si a repaosului. Ergonomia se refera la interactiunea dintre
om, mijloace de munca si locul sau de munca.
In relatiile dintre om si locul sau de munca ergonomia urmareste

adaptarea mediului si a obiectelor la necesitatile omului si nu invers.
Cunoasterea solicitarilor omului in munca e necesara atat celor care

concep sau construiesc masini, echipamente, instalatii, scule sau
mobilier cat si celor care conduc si organizezaza munca. Din acest
punct de vedere ergonomia se imparte in ergonomia de conceptie si
ergonomia de corectie.
Ergonomia de conceptie (proiectiva) este domeniul institutelor de

proiectare si are drept scop adaptarea mijloacelor de munca
capacitatilor umane inca din faza de proiect.
Ergonomia de corectie se utilizeaza in acele locuri unde mijloacele

de munca au intrat deja in uz.
4.2. Conditii de munca
La conceperea unui loc de munca, ideea de baza trebuie sa fie ca,

acesta trebuie sa corespunda cerintelor fizice, psihice, fiziologice si
biologice ale omului. Omul si masina formeaza un sistem, intre cei
doi existand o relatie de stransa dependenta.
49
In primul rand trebuie sa se tina seama de pozitiile operatorului

uman in timpul lucrului pntru a se putea identifica spatiile active ale
sale. Elementele de comanda manuala sau la picior si aparatele de
verificare si control se amplaseaza in limitele impuse de posibilitatile
firesti de manevrare sau vizualizare, alegandu-se forma si
dimensiunile acestui element.
Marele posibilitati de adaptare ale omului ii permit:

a) formarea celor mai diverse deprinderi senzo-motori;
b) deprinderi perceptuale;
c) deprinderi intelectuale;
d) sa faca fata unor situatii neprevazute;
e) sa reactioneze corect in cazul unor date incomplete;
f) sa evalueze corect care din multitudinea de situatii posibile sunt
putin profitabile, etc.
Omul prezinta insa si unele deficiente cum ar fi:

a) are o perceptie mai limitata
b) sub influenta oboselii sau a unei serii intregi de factori apare
scaderea preciziei si a rapiditatii interventiei;
c) performantele omului oscileaza in timp;
a) forta si precizia sa sunt limitate;
b) omul nu poate lucra fara intrerupere;
c) atentia ii poate fi usor sustrasa.
Un element de maxima importanta il reprezinta pozitia omului in

timpul lucrului. Analiza acesteia presupune studierea dispunerii
spatiale a acestuia pe durata activitatii productive. Anumite pozitii
cauzeaza factorului uman prin cresterea oboselii ducand implicit la
solicitari fizice sau senzoriale.
Exista numeroase pozitii pe care le poate lua operatorul uman

rezultand din combinarea urmatoarelor elemente:
- pozitia corpului (asezat, in picioare, in genunchi, aplecat,
ghemuit);
- pozitia mainilor (ridicate sau coborate);
- pozitia trunchiului (vertical, rasucit, aplecat inainte-inapoi).
Spatiul activ este cel de care trebuie sa se tina seama la

amplasarea butoanelor de comanda, verificare si control, spatiu
50
raportat la pozitia normala de lucru luandu-se in considerare si
urmatorii factori: frecventa comenzilor, spatiul de care dispune
operatorul, pozitia predominanta, tipul de miscari sau deplasari,
precizia si importanta miscarilor, dimensiunile antropometrice medii
corespunzatoare zonelor geografice, necesitatea vizualizarii tuturor
aparatelor ce controleaza activitatea, logica de utilizare, nivelul de
incarcare fizica si psihica.
Se recomanada ca amplasarea elementelor de comanda, verificare

si control sa se faca in zonele optime recomandate de literatura de
specialitate, conform figurii 4.1.
Fig. 4.1
Analiza formei elementelor de comanda manuala trebuie sa tina

sema de: rolul functional al elementului in raport cu planele de
referinta ale corpului operatorului, pozitia elementelor fata de sol,
directia de aplicare a fortei, nivelul efortului necesar actionarii etc.
Dupa forma, modul de actionare si functia pe care o indeplinesc,

comenzile manuale se pot clasifica astfel:
0
- butoane pentru rotire continua peste 360 , fig. 4.2;
0
- butoane pentru rotire continua sub 360 , fig.4.3;
- butoane pentru comutatie gradata, fig.4.4;
- capete terminale pentru apasare sau tragere, fig.4.5;
- butoane de apasare cu un deget, fig.4.6;
- intrerupatoare basculante, fig.4.7;
51
- manivele, fig.4.8, tabelul 4.1;
- volane si roti de mana, parghii, etc.
Fig.4.2
Fig. 4.3
Fig. 4.4
Fig. 4.5
Fig. 4.6
Fig. 4.7
52
Fig. 4.8
Butoanele actionate prin rotire se manipuleaza cu trei degete sau cu

mana intreaga iar evidentierea lor se face prin: culoare, dimensiune
sau sonor, iar distanta de amplasare fata de alte elemente este de
25-50 mm.
Butoanele actionate prin apasare trebuie sa indeplineasca

urmatoarele cerinte: diametrul lor sa fie cuprins intre 12-30 mm,
cursa minima de 3 mm, suprafata de contact sa fie concava si
eventual rugoasa pentru a sigura un contact bun in prezenta
impuritatilor sau a substantelor alunecoase, forta de actionare sa fie
cuprinsa intre 0.250 si 1.1 daN. Pentru evitarea apasarii accidentale
butoanele pot fi protejate cu o bucsa.
Intrerupatoarele basculante se folosesc la activitati rapide si pot fi cu

doua sau trei pozitii.
Manivelele se utilizeaza in cazul in care reglajele necesita mai multe

rotatii. O manivela trebuie dimensionata in concordanta cu pozitia,
momentul rezistent, precizia, viteza de actionare si frecventa
actionarilor, conform tabelului 4.1.
53
Tabelul 4.1
Rotile de mana se utilizeaza in cazul in care se efectueaza reglaje

mai precise cu ajutorul ambelor maini.
Parghiile sunt folosite pentru comenzi rapide si care necesita forta

mare de actionare.
Manerele pot fi atasate rotilor de mana, manetelor, manivelelor sau

pot constitui elemente de comanda propriu-zise.
In scopul eliberarii comenzilor efectuate cu mana se utilizeaza

elementele de comanda la picior. In fig.4.9 sunt prezentate doua
situatii in care se observa repartizarea diferita a greutatii pe picior si
influenta acesteia asupra mentinerii echilibrului.
Fig.4.9
La proiectarea pedalelor trebuie sa se tina seama de urmatoarele

elemente:
- forta si durata de actionare;
- lungimea cursei;
- frecventa actionarii;
- spatiul disponibil in functie de amplasare.
54
Amplasarea aparatelor de verificare si control se coreleaza cu

cea a elementelor de comanda. Exista doua moduri de amplasare a
aparatelor:
- grupate in loc lateral sau dedesubtul blocului de comenzi si
asezate in aceeasi ordine ca si acesta;
- pozitionarea separata a fiecarui aparat impreuna cu comanda lui.
La compunerea unui tablou de comanda se impun urmatoarele

cerinte:
- citirea informatiilor trebuie sa se realizeze astfel incat privirea sa
cada perpendicular pe cadrane. Obtinerea informatiilor nu
trebuie sa necesite din partea operatorului deservent o
intoarcere exagerata a privirii sau a capului;
- aparatele cele mai importante si mai frecvent folosite trebuie sa
fie amplasate cat mai in centrul vizual, fig.4.10.
Fig. 4.10
Acele aparatelor trebuie sa indice situatia normala de functionare in

aceeasi pozitie (fig.11) pentru ca orice abatere sa fie usor observata
(fig.11b). Ordinea de amplasare a aparatelor sau comenzilor se va
corela cu cea de citire, sensul citirii fiind de sus in jos, fie de la
stanga la dreapta (fig.11c).
55
Fig. 4.11
Marimea caracterelor trebuie corelata cu distanta dintre tablou si

ochi. Formele de baza folosite pentru aparate sunt: rotunda,
semirotunda si dreptunghiulara. Ca moduri de afisare a datelor
exista afisul cu scala si afisajul numeric. La randul lor aparatele cu
scala pot fi cu scala fixa sau mobila.
Iluminarea scalelor aparatelor este foarte importanta si are influenta

asupra corectitudinii si vitezei de citire. Se disting doua moduri de
iluminare: directa si indirecta.
Iluminarea directa se obtine prin amplasarea elementelor de

comanda, verificare si control in prezenta unei surse de lumina cu
fluxul dirijat spre acele elemente.
Iluminarea indirecta implica existenta sursei de lumina in spatele sau

in dreptul unor materiale transparente pe care sunt inscriptionate
scala sau ale informatii (texte, semne conventionale etc).
Daca suprafetele laterale ale corpului transparent se vopsesc, se

poate obtine orice culoare pentru lumina. De asemenea, pentru
amplificarea marimii caracterelor se poate amplasa o lentila.
56
Pentru amplasarea simbolurilor se foloseste STAS 7071:1-75 pentru
masini unelte si STAS 7071:2-75 pentru masini de comanda
numerica.
Preocuparea in ceea ce priveste simbolizarea nu se limiteaza numai

la industrie. Exista o multime de alte domenii in care se folosesc
simbolurile pentru a fi transmise informatii rapid si pe intelesul
tuturor. In acest sens exista pictograme realizate de designeri care in
prealabil trebuie sa efectueze un studiu amanuntit pentru ca aceste
semne sa-si atinga scopul urmarit.
Se prezinta in figura 4.12 cateva pictograme uzuale.
Fig. 4.12
4.3. Relatii intre om si masina
Tinand seama de datele fiziologice ale omului se fac o serie de

recomandari care sa duca la scaderea efortului fizic si la usurarea
muncii si anume:
a) pentru a obtine forta musculara maxima trebuie tinut cont de

efectul de parghie si de efectul de sumare a activitatii mai multor
muschi care participa simultan la efortul muscular.
57
b) Spre exemplu in pozitia asezat forta de impingere este maxima
cand articulatia cotului formeaza un unghi de 150-1600 si cand
punctul de aplicare a fortei se afla la circa 70 cm in fata
spatarului. In pozitia asezat forta de tractiune a mainilor este
inferioara acelei de impingere. Apasarea pe o pedala este
0
maxima cand unghiul articulatiei genunchiului este de 160 si cel
0
al articulatiei piciorului de 120 .
In functie de dimensiunile antropometrice ale omului si de specificul

muncii executate se aleg inaltimile meselor de lucru pentru munca in
picioare si anume:
- la munca de precizie (cotul sprijinit) se recomanda 100-110 cm
pentru barbati; 95 - 105 cm pentru femei.
- pentru munca de indemanare 90-95 barbati; 85-90 pentru femei.
In general se recomanda realizarea unor mese de lucru cu inaltime

reglabila. Atat medicii cat si expertii in organizarea muncii insista
pentru ca munca ori de cate ori este posibil sa se efectueze in pozitia
asezat pentru ca picioarele nu sunt solicitate, consumul de energie
este redus, usureaza activitatea aparatului circulator.
Pozitia asezat are si unele dezavantaje:

- slabirea muschilor abdomenului
- curbarea spatelui
- afecteaza circulatia aparatului digestiv si respirator.
4.4. Factorii de mediu
Factorii de mediu pot produce asupra operaorului uman in timpul

desfasurarii activitatii productive o serie de efecte psihologice sau
fiziologice cu influente negative asupra sanatatii si a calitatii muncii
sale.
Factorii de mdiu ambiental se pot clasifica in functie de natura lor in:

- factori de mediu fizic si psihologic;
- durata zilei de lucru;
- repaosul;
- practica si antrenamentul;
- varsta.
58
Factorii de mediu psihologici se refera la:
- consideratia desconsideratia;
- colaborarea - lipsa de colaborare;
- buna dispozitie indispozitia;
- interesul dezinteresul;
- varietatea rutina.
Calitatea muncii este influentata de gradul de oboseala, fiind necesar

un repaos pentru diminuarea sau inlaturarea acesteia, lucru
realizabil prin urmatoarele elemente: esalonarea pauzelor, numarul
si durata timpilor de odihna, relaxarea, distractia.
Din categoria factorilor de mediu fizici fac parte:

- iluminatul locului de munca;
- cromatica;
- conditii de microclimat;
- factorii de poluare;
- zgomotul;
- vibratiile.
Iluminatul exercita o influenta importanta asupra gradului de

oboseala a omului conditionand calitatea si cantitatea muncii. S-a
stabilit ca 80 - 90% din totalul informatiilro care ajung la scoarta
cerebrala sunt percepute prin vaz. Circa 80% dintre activitatile
umane se desfasoara sub controlul privirii. Iluminarea optima implica
o cantitate si o calitate optima a luminii. Cantitativ iluminatul poate fi
descris prin intensitate si densitate. Intensitatea luminii e volumul
fluxului luminos ce cade pe unitatea de suprafata. Intensitatea se
masoara in candele. Densitatea luminii exprima gradul de iluminare
a unei suprafete in anumite conditii standard. Densitatea se masoara
in luxi.
Campul vizual al omului cuprinde o regiune de perceptie clara cu

0 0
deschiderea de 1 , o regiune medie de 40 , o regiune periferica de
0
40-60 . Acomodarea ochiului este capacitatea de a crea imagini
clare pe retina prin contractii clare ale cristalinului. Toate aceste
laturi ale acuitatii vizuale sunt influentate de iluminat iar oboseala

ochiului este invers proportionala cu iluminatul.
59
La nivel mondial exista o serie de norme cre stabilesc valorile optime
ale densitatii luminii in functie de natura si specificul diverselor
activitati tabelul 4.2.
Tabelul 4.2
Valorile intensitatii luminii in functie de natura si specificul muncii
Constrastul intre obiectul privit si mediul

Solicitarea Categorii de inconjurator
vizuala in functie lucrari
de specificul corespunzatoare Mare Mediu Slab
muncii
Detalii extrem Lucrari de montj 500-1000 1500-3000 5000-10000
de fine de mare precizie
Detalii foarte fine Prelucrari 300 700-1000 3000
mecanice pe
masini-unelte,
masini textile,
etc.
Detalii fine Desenare 100-200 200-500 1000-2000
Citire
Proiectare
Detalii mijlocii Montajul manual 30-70 70-200 300-700
al unor piese
mari
Detalii mari Depozitare, 10-20 30-50 100-200
ambalare, etc.
Densitatea cunoscuta si sub numele de luminanta e o trasatura fizica

a luminii receptionate de organul vizual. In functie de modul in care
se produce stralucirea poate fi: directa, emisa de o sursa luminoasa
primara si reflectata, emisa de corpurile care remit partial raza
incidenta dupa ce au absorbit o anumita cantitate de lumina,
modificand totodata directia de propagare a acesteia. Calitatea
iluminatului e determinata de sursele de lumina si de modul de
iluminare. Sursele de lumina pot fi: naturale sau artificiale.
Lumina naturala este tonifianta pentru sistemul nrvos si e preferabila

oricarui tip de iluminat artificial. Dezavantajul acestui tip de iluminare
il constituie variatiile intensitatii datorita pozitiei soarelui sau starii
vremii. Sursele de lumina artificiala sunt lampile cu incandescenta si
cele cu descarcare in gaze. Becurile cu incandescenta emit o lumina

cu nuante de rosu si galben care confere locului de munca o
atmosfera de confort, de ambianta calda. Datoria faptului ca
60
influenteaza modul de percepere al culorilor aceasta sursa e
nerecomandata in anumite locuri de munca (poligrafie, textile,
incaltaminte, etc). Tuburile fluorescente sunt preferabile din
urmatoarele motive: au un randament de 3-4 ori mai mare, au
fiabilitate ridicata si o stralucire mai scazuta (se reduce fenomenul de
orbire). Ca neajunsuri la aceste tuburi sunt oscilatiile in timpul si in
afara impulsurilor electrice.
Aceste alternante sunt cu atat mai periculoase cu cat ele nu sunt

percepute direct de catre ochiul omenesc. Lumina fluorescenta
cauzeaza dureri de cap si de ochi, cresterea oboselii fiziologice si
reducerea capacitatii de munca. Atenuarea acestor efecte se obtine
utilizand mai multe corpuri de iluminat conectate defazat.
Uniformitatea spatiala a luminantelor are un efect de imbunatatire a

perceptiei vizuale. Uniformitatea spatiala studiata arata ca niste
contraste mari in centrul campului vizual scad sensibilitatea cu 25-
50%.
Cromatica are o influenta deosebita supra starii de oboseala si

implicit asupra rezultatelor muncii. Stiintele care sau la baza
ergonomiei scot in evidenta efectele psihologice si neuropsihice pe
care cromatica obiectelor le determina supra omului. Cercetarile si
experientele facute in acest sens demonstreaza ca imbinarea
culorilor poate sa influenteze senzatia de confort, sa afecteze
functionalitatea si nivelul de solicitare a diferitelor organe anatomice.
Folosirea ergonomica a culorii are ca principale efecte scaderea

numarului de accidente de munca, reducerea rebuturilor si cresterea
productivitatii.
Conditiile de microclimat reprezinta factorii de microclimat pentru

un loc de munca. Acestia sunt: temperatura, umiditatea, viteza
aerului si factorii de poluare.
a) Temperatura
In procesul de lucru, atat piesele ce se prelucreaza cat si sculele

sunt preponderent metalice. Datorita conductibilitatii termice bune
prin contactele la care operatorul este supus acesta reprezinta un
mediu permanent de pierdere a caldurii corpurilor. Piesele de
61
prelucrat nu pot fi protejate in schimb elementele de comada
manuala a masinilor (manete, manivele, etc) pot si trebuie protejate
cu materiale termoizolante.
b) Umiditatea
Umiditatea aerului se considera normala si are efecte pozitive

asupra activitatii umane daca valoarea sa se situeaza intre 40-60 %
pentru ca sub 30% apare fenomenul de uscare a mucoaselor
oculare si respiratorii cu efecte negative asupra activitatii, iar peste
70% se perturba sistemul de termoreglare a organismului.
c) Viteza aerului
Aerisirea diverselor spatii de lucru e un factor extrem de important.

Aceasta se poate face natural sau cu ajutorul unor instalatii.
Dezavantajul aerisirii naturale consta in lipsa controlului asupra

parametrilor: temperatura, viteza aerului, debit, etc. In timp ce
sistemele mecanizate sunt consumatoare de energie si creeaza
probleme de sanatate persoanelor sensibile.
d) Factorii de poluare
Factorii de poluare chimica a mediului sunt: gazele, fumul, vaporii,

praful, diverse particule in suspensie. Pentru eliminarea lor sunt
necesare instalatii de ventilatie si filtrare.
Zgomotul este un fenomen vibratoriu complex ale carui componente

nu sunt definite precis. Pentru producatorii de masini unelte, implicit
si pentru proiectanti, problema atenuarii zgomotului e o problema
impusa prin concurenta de piata. Factorul "nivel de zgomot" poate
deveni hotarator pentru un client atunci cand are de ales intre mai
multe masini care satisfac conditiile tehnice, tehnologice si de pret.
In functie de senzatia auditiva produsa, sunetele si zgomotele pot fi

esalonate pe o scara progresiva de la slab la puternic, definindu-se
notiunea de tarie. Taria zgomotelor depinde de nivelul presiunii
acustice, de frecventa si componenta lor spectrala. Unitatea de
masura pentru nivelul de tarie este fonul (f). In vederea estimarii
62
subiective a tariei zgomotului s-a introdus scara in soni (s). Scara
sonilor e derivata din scara fonilor dupa relatia:
S=2x(f-40)x10 (4.1)
Masurarea zgomotului se face in scopul reducerii nivelului sau

pentru evitarea efectului nociv pe care-l produce asupra
organismului uman. Aparatele de masurat zgomotul poseda
dispozitive corectoare care reproduc caracteristicile auzului omenesc
otologic normal. Aceste aparate sunt de doua feluri: de atelier tip
fonometru si de investigatie stiintifica (analizoare de zgomot).
Industria e ramura economica ce se confrunta din plin cu acest factor

de mediu extrem de daunator si avand o puternica influenta negativa
asupra omului si a rezultatelor muncii sale.
Exista situatii in care se poate vorbi de mediu zgomotos si in

constructii sau transporturi. Sursele de zgomot industriale sunt in
principal masinile si utilajele folosite in procesul de productie. Intre
ramurile industriale cele mai zgomotoase se numara constructiile de
masini, metalurgia, industria textila, etc.
In vederea stabilirii nivelului de nocivitate a zgomotului, organul

auditiv al omului se comporta ca un analizor de frecventa, ca un
indicator de directivitate a sunetului si in acelasi timp ca un indicator
al tariei inaltimii si timbrului sunetului. Aceasta percepe ca sunete
numai vibratiile acustice a caror frecvente sunt cuprinse intre 16 -
6000 Hz avand o sensibilitate maxima intre 800 - 6000 Hz. Pentru ca
vibratiile acustice din domeniul auditiv sa fie percepute trebuie ca
intensitatea lor sa fie superioara unei anumite valori minime, valoare
ce variaza in functie de frecventa.
Actiunea dunatoare a zgomotului asupra organismului uman variaza

in functie de o serie de factori cum ar fi: intensitatea, frecventa si
durata expunerii.
Ergonomia isi propune eliminarea cauzelor care duc la aparitia

zgomotului si a efectelor sale atat in faza de proiectare a masinilor
cat si in stabilirea amplasamentelor si a spatiilor in care acestea
urmeaza sa functioneze. In domeniul masinilor unelte, valoarea
maxima admisibila este de 85 dB.
63
Masina proiectata nu trebuie sa fie zgomotoasa pentru ca solicitarea

auzului poate aduce prematur la stari de oboseala. Zgomotul care
este un sunet suparator se masoara in dB desi unitatea de masura a
presiunii acustice este vibralul.
-4
Urechea umana percepe sunetele intre 2x10 - 200 dB. Frecventa
sunetelor perceptiile se inscrie intre 16 - 2000 Hz. Zgomotul poate
avea urmatoarele efecte:
a) tulburari ale auzului care apar mai intai temporar ducand apoi la
degenerarea celulelor urechii intetrne. Expunerea zilnica timp de
8 ore la zgomote de nivel inferior limitei de 85 dB nu poate
produce surzire.
b) perturba orice activitate ce necesita concentrare
c) provoaca hipertensiune, tahicardie, constrictia vaselor cutanate,
micsorarea activitatii sistemului digestiv, cresterea tensiunii
musculare.
S-a observat ca zgomotul neasteptat si intermitent deranjeaza mai

mult decat cel continuu. Munca care necesita atentie pe timp
indelungat e cea mai sensibila la zgomot.
Exista trei faze in care se poate actiona pentru reducerea

zgomotului:
- emisia;
- propagarea;
- perceperea (receptarea).
In functie de faza asupra careaia se actioneaza in vederea diminuarii

nivelului de zgomot se disting: metoda activa si metoda pasiva.
Prin metoda activa se urmareste modificarea caracteristicilor sonore

ale surselor de zgomot. Inca din faza de proiectare se impun o serie
de masuri cum ar fi:
- utilizarea actionarilor hidraulice sau electrice in locul celor
mecanice si pneumatice;
- realizarea unor batiuri simetrice;
- utilizarea materialelor plastice;
- echilibrarea statica si dinamica a elementelor in miscare de
rotatie cu viteze mari.
64
- combaterea vibratiilor prin realizarea de batiuri si fundatii
speciale (pe resorturi);
- capsularea intr-o carcasa speciala dintr-un material
corespunzator care poate reduce zgomotul cu 20-30 dB;
- acoperirea peretilor incaperilor cu panouri absorbante care scad
zgomotul cu 5-10 dB.
Metoda pasiva consta in izolarea surselor de zgomot in raport cu

operatorul uman. In conformitate cu aceasta metoda, masinile unelte
se fizeaza pe fundatii speciale, antivibratorii sau pe covoare
amortizoare.
O alta solutie care poate fi combinata cu cea precedenta e utilizarea

panourilor fonoabsorbante. Cand nu se gasesc alte solutii se poate
face si protectia individuala a muncitorului. Muzica poate avea efect
asupra cresterii productivitatii cu 7% ziua si 17% noaptea. Daca este
transmisa discret, muzica se poate folosi si in birouri fiind receptata
inconstient.
Vibratiile apar in timpul functionarii masinilor unelte si a utilajelor

sunt inevitabile, efectele lor negative fiind functie de amplitudinile,
vitezele si acceleratiile cu care se desfasoara. Problema consta in a
reduce aceste miscari vibratorii si a micsora amplitudinea lor.
Vibratiile ce apar in structura elastica a masinilor pot fi: libere, fortate
si autointretinute.
Vibratiile libere sunt componente ale proceselor vibratorii si au o

durata relativ scurta datorita amortizarii. Principalele surse ale
acestui tip de vibratii sunt: pornirea motoarelor, accelerarea si
franarea maselor, schimbarea turatiilor, etc.
Vibratiile fortate apar ca urmare a actiunii factorilor cinematici si

dinamici si se modifica permanent in timpul functionarii masinilor.
Autovibratiile sunt miscari oscilatorii intetinute datorate unor factori

excitatori generati se insasi miscarea vibratorie. In functie de natura
acestor factori, autovibratiile pot fi cauzate de procesul de aschiere,
de frecarea dintre cuple si a deplasarii relative dintre scule si
semifabricat. Vibratiile mecanice sunt suparatoare pentru om iar
cand parametrii lor depasesc anumite limite devin chiar periculoase.
65
Efectele nocive ale vibratiilor pot fi eliminate daca se adopta masuri
corespunzatoare in toate fazele proiectarii si executiei masinilor.
Izolarea antivibratorie a masinilor unelte se realizeaza prin fixarea lor
pe fundatii speciale din placi masive de beton ori prin asezarea lor
pe suporti izolatori cu covoare amortizoare.
In urma montarii masinii pe suporti izolatori trebuie ca frecventa

proprie a ansamblului astfel format sa fie inferioara frecventei de
excitatie minima.
4. 5. Ergonomia produsului
Ergonomia produsului studiaza relatia om-produs-mediu. Studiul

care se efectueaza asupra produsului se refera la intreaga sa durata
de viata etapizata astfel:
- fabricatie
- utilizare
- intretinere
- recuperare
- reciclare sau eliminare
Un produs poate fi utilizat de mai multi beneficiari. Activitatea
ergonomistului consta intr-o analiza a situatiei si stabilirea unui
diagnostic in functie de care se stabilesc apoi tehnicile si
cunostintele necesare studierii problemei.
Activitatea ergonomistului trebuie sa fie permanent corelata cu

activitatea designerului. Interactiunea ergonomie - design trebuie sa
implice si a treia veriga formata din ingineri. Colaborarea
ergonomistului trebuie sa fie continua intrucat nu exista solutii unice
care sa permita utilizarea unor retete ergonomice.
4.6. Aspecte psihologice in ergonomie
Sistemul om-masina-mediu este un ansamblu format din unul sau

mai multi oameni si una sau mai multe masini care interactioneaza
pe baza unui sistem informational in cadrul unei ambiante sociale si
fizice in vederea atingerii unui scop comun. In aceasta definitie
accentul este pus pe interactiune. Colaborarea dintre psihologie si
tehnica a dus la aparita psihologiei ingineresti care este o subramura
a ergonomiei ce urmareste determinarea si prezentarea cerintelor
66
psihologice fata de proiectarea si conducerea diferitelor masini,
repartizarea corecta a sarcinilor in sistemul om - masina etc.
Organizarea, indrumarea si supravegherea adecvata a unui colectiv

confera un climat psihologic favorabil ducand la o eficienta maxima a
sitemului om-masima-mediu.
67
CAPITOLUL 5
ESTETICA INDUSTRIALA IN PREZENTAREA PRODUSELOR
5.1. Consideratii generale
Ambalajele, pe langa faptul ca indeplinesc functia de protectie si de

conservare, usureaza manipularea, transportul, depozitarea si
desfacerea produselor, ele promovand si vanzarea.
Varietatea produselor care trebuie ambalate, multimea produselor si

masinilor de ambalare si de confectionare a ambalajelor, numarul
mare al accesoriilor de protectie si prezentare, diversificarea
conditiilor de transport si distributie scot in evidenta complexitatea
problemelor de ambalare. Realizarea unor ambalaje
corespunzatoare din punct de vedere functional atrage dupa sine
pagube importante provenite din riscurile de manipulare, incarcare,
descarcare, transport, depozitare, distributie sau cauzate de factori
climatici, chimici, biologici, etc.
Pe langa caracteristicile functionale care asigura pastrarea

cantitativa si calitativa a produselor, ambalajele trebuie sa
corespunda si din punct de vedere economic si estetic.
5.2. Relatia dintre estetica si calitatea ambalajelor
In conceperea unui ambalaj in afara factorilor cantitativi aspectul

exterior este un element obligatoriu. Perceperea esteticii unui
ambalaj are la baza un complex senzorial.
Senzatiile vizuale provocate de un ambalaj conduc la o acceptare

sau la o restrangere de catre persoana interesata. In economia de
piata nu se poate vorbi de calitatea unui ambalaj fara a asocia ideea
de functionalitate cu ideea esteticii lui. In acest fel ideea de calitate
isi extinde sfera, isi imbogateste continutul iar ambalajul in afara de
functia de protectie si conservare, de usurare a transportului, a
depozitarii si desfacerii capata si functia de promovare a vanzarilor,
elementul de legatura intre consumator si produs fiind in principal
elementul estetic.
68
5.3. Investigarea functiei psihologice a esteticii ambalajelor
Pentru testarea functiei psihologice a esteticii ambalajelor se

folosesc unele aparate speciale care permit analizarea si
determinarea influentei pe care o are plastica ambalajului asupra
comportarii perceptionale spontane si asupra intentiilor unor
persoane cu vederea normala.
Testele vizuale pentru investigare sunt urmatoarele:

a) testul de lizibilitate si vizibilitate care se realizeaza cu un aparat
numit tahistoscop sau cu un viziometru, citind pe o scala de valori
a reactiei pentru fiecare element plastic supus analizei;
b) testul de stabilire a indicelui de atractie spontana a atentiei se
face tot cu tahistoscopul, prin masurarea timpului de percepere
de catre consumator a elementelor plasticii unui ambalaj, sau a
unui grup de ambalaje;
c) testul pentru determinarea aparentei dimensiunilor se realizeaza
cu psihomagnometrul prin proiectarea pe un ecran a unei pete
luminoase langa ambalajul testat;
d) testul de stabilire a distantelor de identificare se realizeaza cu un
aparat optic care permite indepartarea artificiala a ambalajului de
ochiul observatorului;
e) testul de stabilire a unghiului de lizibilitate se realizeaza cu
ajutorul unui aparat cu masa turnanta si scara gradata care
permite masurarea unghiului de citire a diferitelor elemente ale
textelor imprimate pe ambalaj;
f) testul de alegere spontana a ambalajului se face cu un aparta
care permite sa para intr-un timp dat un numar de
mabalaje.Testul urmareste selectarea spontana a unuia din
ambalajele care par in grup, intr-un timp determinat.
Aceste teste se efectueaza de catre psihologi asupra unui numar de

consumatori analizand si masurand impulsul psihic al mesajului
ambalajelor prezentate.
5.4. Forma ambalajelor
Forma unui ambalaj are un important rol functional, tehnic si

constructiv fiind intr-o oarecare masura dependenta si de materialele
din care se confectioneaza ambalajul.
69
Forma unui ambalaj de desfacere este influentat atat de
particularitatile constructive si tehnologice cat si de posibilitatea de
utilizare a materialului. La proiectarea formei unui ambalaj trebuie
avute in vedere urmatoarele elemente:
a) proportionarea corespunzatoare a suprafetelor in vederea;
b) preluarii uniforme a efortului;
c) forma sa fie realizata in conformitate cu legile echilibrului;
d) static;
e) forma de multe ori nu poate fi perceputa deodata, in intregime ci
printr-o succesiune de imagini;
f) forma ambalajului trebuie sa prezinte posibilitatea de asezare
corespunzatoare pe rafturi. Forma ambalajului poate sugera un
produs de lux sau de calitate superioara. Forma estetica a unui
ambalaj se poate crea numai pe baza studierii destinatiei
practice a functiei ambalajului dat acordand atentia cuvenita
materialelor si regulilor tehnice pe baza carora se executa
aceasta.
5.5. Culoarea ambalajelor
Culorile sunt mijloacele cele mai importante de a atrage atentia.

Efectul culorilor difera dupa lungimea de unda si frecventa de
oscilatie a acestora. Culorile in afara rolului estetic au si valori
psihologice. Rolul estetic al culorii este indeplinit atunci cand aceasta
imprima ambalajului o impresie de soliditate, pune in valoare
calitatile produsului si subliniaza caracterul specific scotand in
evidenta elementele importante ale ambalajului.
Pentru realizarea unei armonii de culori este necesara folosirea a cel

putin trei culori deoarece totdeauna doua culori o solicita pe a treia,
chiar daca aceasta e culoarea de fond a ambalajului pe care ele se
detaseaza.
5.6. Grafica ambalajelor
Grafica reprezinta elementul cu cel mai mare grad de fantezie

artistica in structura plastica a ambalajului. Expresia grafica a
ambalajului se clasifica in:
a) grafica comerciala - produsul si procedeele de folosire ale lui in
forme atragatoare prin fotografii, desene si diferite combinatii
figurative cu compozitie si policromie de efect;
70
b) grafica intelectuala - corespunzatoare tendintelor moderne ale
graficilor de afis, sintetica, usoara, schematica, neincarcata
cromatic, cu simboluri vizuale, foarte simpla de inteles;
c) grafica umoristica - pentru ambalaje destinate unor produse
zaharoase, cosmetice, etc. Necesitatile comerciale impun o
grafica simpla, sintetica si expresiva care sa dezvolte imaginatia,
sa prezinte marfa intr-o maniera atragatoare care sa aiba efect
imediat, sa contina elemente atractive, sa fie usor descifrabila.
Ilustratia unui ambalaj trebuie sa aiba o legatura de asociere cu
produsul, fie ca-l infatiseaza, fie ca-i sugereaza intrebuintare sau
ii indica provenienta. Ilustratia poate fi o fotografie sau un desen.
Desenul este de multe ori mai frumos, mai viu colorat si de
aceea este mai des folosit.
Valoarea de reclama a desenului poate fi amplificata in combinatie

cu un text care sa fie subordonat imaginii, imaginea atragand atentia
iar textul avand un rol complementar. Un loc important in estetica
ambalajelor il constituie rolul lor de reflectare a costului marfii. Sunt
grupe intregi de marfuri care datorita costului sau destinatiei
necesita o ambalare deosebit de estetica (produsele de cosmetica,
de galanterie, bijuterii, jucarii si o serie de produse alimentare).
Ambalajele realizate estetic provoaca la cumparator simtul de

incredere si igiena pentru marfa prezentata. Ele constituie un mijloc
de reclama favorizandu-le vanzarea.
71
CAPITOLUL 6
ESTETICA INDUSTRIALA
IN PROMOVAREA PRODUSELOR
6.1. Imaginea firmei si promovarea produselor
Activitatea manageriala e confruntata adeseori cu probleme legate

de lipsa informatiilor, atat in ceea ce priveste nivelul de popularizare
al firmei si a produselor sale, cat si legate de masura in care aceasta
activitate isi face efectul. Activitatea de reclama e de competenta
compartimentului de marketing. Acesta are obligatia ca prin toate
mijloacele ce le are la dispozitie sa popularizeze atat produsele cat si
firma insasi. Totodata, acesta ar trebui sa inregistreze reactia pietii si
sa-i adapteze strategia in sensul imbunatatirii activitatii si implicit a
imaginii firmei. Imaginea firmei este o notiune complexa si cu referire
nu numai la produsele si calitatea acestora dar si la imaginea
financiara a firmei reflectata prin cotatiile la bursa sau presa de
specialitate, imaginea sociala reflectata de situatia personalului
(salarii, asistenta sociala, locuinte etc), precum si alti factori.
Imaginea unei firme are doua componente:

- imaginea ideala - cea dorita de echipa manageriala si care
trebuie sa raspunda obiectivelor propuse;
- imaginea reala - perceputa de consumatori, beneficiari, clienti
etc.
Intre cele doua imagini exista diferente, cauzele acestor diferente

sunt multiple. Important este insa procesul de receptare de catre
conducatorii firmei, a imaginii reflectate. Firma trebuie sa
intrepreteze semnalele primite si sa le compare cu imaginile dorite.
Prin compararea celor doua imagini se poate obtine masura
eficientei factorilor implicati in realizarea imaginii firmei.
6.2. Caracteristicile materialelor utilizate in promovarea

produselor
Un produs poate fi considerat izbutit din punct de vedere estetic

atunci cand propune un standard nou, mai ridicat in ansamblul
existentei umane. Pentru ca un produs sa-si indeplineasca functia,
trebuie sa fie accesibil unei mase cat mai largi dintr-o anumita
72
categorie de utilizatori. Acest deziderat poate fi atins prin actiunea
unui sir de factori foarte diferiti cum ar fi: activitatea de promovare,
organizarea transportului si a distributiei pe piata, concordanta cu
linia modei, calitatea functionarii retelei comerciale si nu in ultimul
rand perceperea si comportamentul vanzatorilor.
Omul nu cumpara exclusiv ceea ce este la moda sau ceea ce este

frumos si ieftin, ci si ceea ce i se propune, ce vede mai des si ce se
gaseste mai usor, ce a constatat ca functioneaza mai bine si se
intretine mai usor etc.
Activitatea de promovare a unui produs presupune desfasurarea

unor activitati specifice, infaptuite cu mijloace corespunzatoare.
Aceste actiuni sunt:
- prezentarea produsului prin mediatizarea informatiilor referitoare
la caracteristicile functionale, posibilitatile de utilizare, intretinere
si reparare ale acestuia cu ajutorul materialelor tiparite (afisul,
pliantul, prospectul, catalogul de produs, carte tehnica, catalogul
de piese de schimb, articole si comentarii tehnice) a reclamelor
si programelor speciale, difuzate prin intermediul radioului sau
televiziunii, filmelor documentare, conferintelor si demonstratiilor
directe, insotite de explicatii pe materiale documentare;
- prezentarea firmei producatoare prin marcarea de produse si pe
documentele lor insotitoare a elementelor de identificare
(emblema, denumirea, adresa etc) a societatii;
- expunerea produselor in spatii amenajate cum ar fi standurile
expozitionale, vitrinele etc.
6.3. Materiale publicitare
Actiunea de publicitate se realizeaza prin transmiterea de informatii

cu ajutorul materialelor vizuale, auditive sau audiovizuale,
materialele vizuale fiind cele mai utilizate pentru ca perceperea lor e
rapida si drecta. Materialele publicitare sunt: afisul, anuntul, pliantul,
clipul publicitar, prospectul, catalogul de produs. La realizarea
acestor materiale trebuie avut in vedere atat regulile intene cat si
modul de receptare a mesajului transmis.
In studiul incipient, presa a fost cea care a facut oficiul de raspandire

contracost a creatiilor omenesti, desenele rupestre putand fi
considerate drept paleopublicistica.
73
a) Afisul este o instiintare tiparita cuprinzand informatii cu caracter

divers care se exprima in locuri publice cu scopul de a transmite
mesajul continut. Informatia este redata prin utilizarea de imagini
reale, simboluri, metafore, alegorii, insotite de scurte texte explicative
sau numai texte prezentate decorativ. Afisul reprezinta principalul
mijloc de actiune publicitara. In functie de informatia continuta, afisul
poate fi:
- afis de reclama cand acesta atrage atentia asupra unui nou
produs, traseu turistic, loc de agrement;
- afis cultural cand acesta face cunoscut un eveniment artistic,
sportiv, o comemorare etc;
- afis politic cand acesta ajuta la formarea unei oprinii publice prin
canalizarea unor idealuri sociale, morale sau etice in directia
recomandata de normele societatii.
b) Anuntul publicitar este o instiintare scurta, de obicei scrisa in

legatura cu un obiect sau eveniment. Anuntul scris este difuzat prin
intermediul presei, avand in acelasi timp un rol important in
finantarea presei. Un anunt trebuie sa fie limpede, scurt, concis,
atractiv ca forma si continut. De cele mai multe ori textele sunt
insotite de imagini (desene sau fotografii) pentru sporirea atractivitatii
si usurarea memorizarii. Alte modalitati pot fi incadrarea intr-o
caseta, tiparirea in intregime sau pe portiuni cu litere majuscule
pentru a deveni mai vizibil, tiparirea cu culori diferite, etc.
c) Pliantul publicitar este o brosura cu un caracter neomogen care

cuprinde informatia privind produsele sau serviciile oferite de o firma
sau informatii referitoare la un singur gen de produse sau servicii
oferite de mai multe firme. Pliantul publicitar este destinat in special
retelei de distributie, trebuind sa dispuna de o prezentare de calitate,
simpla, eleganta, la obiect. Dispunerea in pagina, conceputa ingrijit,
face ca informatia sa fie citita cu usurinta.
d) Clipul publicitar informatia devine spectacol prin intermediul

TV-ului datorita mijloacelor si formulelor regizorale. In cadrul clipului
publicitar denumirea si calitatile unui produs vor fi strans legate de
imaginea si scenariul in care apare. Prin capacitatea de auditie
foarte mare pe care o are clipul publicitar, acesta se constituie intr-un
principal mijloc de impunere a unor produse.
74
e) Prospectul si catalogul de produse sunt specifice unei singure
firme, prezentand unul sau mai multe produse, respectiv serviciile
oferite de acestea. Ele cuprind date caracteristice pentru produsul
sau gama de produse oferite (parametrii functionali, dimensiuni de
gabarit, posibilitati de utilizare, etc) avantajele in raport cu produse
similare ale altor firme sau modele mai vechi ale aceleeasi firme.
Pe langa regulile generale de intocmire a unui material publicitar, la

realizarea unui prospect sau catalog de produse, trebuie avute in
vedere urmatoarele:
- pe coperta sa apara emblema si denumirea firmei precum si
sloganul publicitar sub deviza caruia s-a realizat lansarea
produsului sau a clasei de produse scoase pe piata (ex.: mai
puternic, mai productiv, mai economic, mai odihnitor, mai comod
pentru pasageri, pentru uz personal, pentru uz industrial, etc).
- datele tehnice trebuie sa fie prezentate sintetic, sa fie usor
accesibile unui public cat mai larg, sa cuprinda caracteristicile
functionale de baza;
- imaginile sa fie clare, interesante, sa prezinte ansamblul sau
subansamblele principale dar niciodata desenele de executie;
- imaginile pot fi desene spatiale care prezinta produsul atat
constructiv cat si functional.
6.4. Elementele de insotire a produsului
Apartin atat categoriei de promovare cat si celei de identificare,

facand posibila recunosterea calitatilor marfii si a garantiei oferite de
numele firmei producatoare.
a) Firma evoluand de la denumiri simple sau nume proprii,

numele firmei contine o incarcatura simbolica ce trebuie sa
concentreze aspecte privind prestigiul si politica intreprinderii.
Firma poate fi reprezentata de un cuvant, un grup de cuvinte
comasate, o ideograma, alcatuind impreuna prin unitate grafica
si plastica, complexul de identificare purtat pe documentele
oficiale (plicuri, antete), documente administrative (facturi,
formulare, bonuri de comanda, contracte), publicatii (pliante,
brosuri, cataloage, coperti) produse (ambalaje, etichete), in locuri
de expunere (vitrine, spatii expozitionale), materiale
promotionale (obiecte publicitare, autocolante, tricouri, pixuri),
75
arhitectura (dcor, interior, fatade, structuri), materiale publicitare
(anunturi, afise, publicatii publicitare).
b) Marca (emblema firmei) simbol al eforturilor tehnice si

comerciale, marca este o adevarata tehnica concurentiala, o
valoare patrimoniala, creand o identitate vizuala firmei pe care o
reprezinta. O marca poate fi reprezentata de un simbol, o litera
emblema, o imagine careia i se poate asocia un semnal sonor, o
culoare, un miros sau un obiect. Pentru o marca originala si
distinctiva se aleg forme si corpuri de litera care sa denote
personalitatea firmei sau calitatile produsului realizandu-se
combinatii grafice figurative sau abstracte pentru a atrage atentia
si a contribui la identificarea sa ulterioara. Marca, emblema si
sigla sunt elemente purtatoare a mesajului catre clienti. Pentru o
buna percepere a mesajului, aceste elemente trebuie sa fie
caracterizate de impact vizual, inteligibilitate, coerenta cu
produsul, caracterizate de putere de sugestie, usurinta de
memorare, posibilitate de adaptare si sa fie estetice.
c) Eticheta este o combinatie de afis mic si ambalaj trebuind sa

respecte conditiile de lizibilitate, corectitudine si veridicitate a
prezentarii produsului pe care-l insoteste. Prezentata in formate
mici, 5 pana la 7 mm, in culori vesele, contrastante cu fundalul
pe care e aplicata, in combinatii care sa atraga si sa fie
percepute rapid. Ea trebuie sa contina maxim 6 cuvinte scurte
privind denumirea produsului, a firmei si marca acesteia.
d) Catalogul de firma spre deosebire de prospect care insoteste

produsul la vanzare, cuprinde intreaga gama de produse ale
firmei, detaliind insusirile marfurilor. In plus, datorita miscarii intr-
un circuit mai larg, cataloagele mai pot cuprinde si alte date
suplimentare cum ar fi: echivalenta unitatilor de masura, a
marimilor, precum si seriile de interschimbabilitate. Catalogul de
produse este un material orientativ pentru nespecialisti de aceea
trebuie sa fie usor accesibil, sa contina o informatie clara,
explicita si edificatoare.
6.5. Spatii de prezentare
Zonele de prezentare a produselor se clasifica in functie de marimea

si destinatia acestora in:
76
- spatii mici de etalare, billuri;
- spatii de expunere si dcor de dimensiuni medii (vitrinele);
- spatii largi de expunere si vanzare (standuri si expozitii).
Billul reprezinta un suport destinat unei anumite categorii de produse

care prin unitatea lor de ambalaje creeaza o zona expozitionala
restransa cu posibilitati multiple de amplasare.
Vitrina apeleaza la arta decorarii pentru a pune in valoare produsele.
In ceea ce priveste standurile si expozitiile, ultima tendinta in

publicitare este prezentarea gamelor de produse in totalitatea lor in
cadrul unor standuri expozitionale.
77
CAPITOLUL 7
DETERMINAREA CALITATII ESTETICE
A PRODUSELOR INDUSTRIALE
7.1. Cercetarea calitatii estetice a produselor
Progresul stiintei si tehnicii are implicatii profunde, esentiale in

procesul productiei materiale, cu consecinte imediate in viata
sociala. Revolutia tehnico-stiintifica se produce pe trei directii
principale: tehnologia, pregatirea profesionala a personalului si
calitatea produselor.
Criteriile care stau la baza imbunatatirii calitatii produselor sunt:

a) asimilarea unor produse noi si imbunatatirea celor existente;
b) introducerea unor tehnologii moderne;
c) imbunatatirea standardelor;
d) cresterea ponderii produselor de calitate superioara;
e) prefectionarea si modernizarea ambalajelor, materialelor de
ambalaj si sistemelor de ambalare.
Activitatile de marketing au menirea sa promoveze desfacerea

produselor de foarte buna calitate si in acelasi timp sa urmareasca
modalitatile de deservire ale clientilor, comportarea produselor in
timpul utilizarii lor in scopul remedierii deficientelor prin stabilirea
modurilor de imbunatatire si perfectionare a produselor.
Deficientele calitative ale produselor duc la o serie de nemultumiri

din partea consumatorilor, la risipa economica si uneori la pierderi de
vieti omenesti.
Functia calitatii se poate defini ca un manunchi de activitati cu

ajutorul carora firma realizeaza produse (sau servicii)
corespunzatoare pentru utilizare. Alaturi de alte activitati ce se
desfasoara intr-o firma, exercitarea functiei necesita numeroase
cunostinte si mijloace specifice, precum si formarea de specialisti
care sa opereze cu aceste notiuni, in ideea transpunerii lor in
practica.
78
Calitatea este o functie de prima importanta, existenta firmei depinde
de venitul provenit din vanzarea produselor sau serviciilor, iar
posibilitatea de a vinde se bazeaza pe trasatura acestora de a fi
corespunzatoare pentru utilizare (de calitate).
In figura 7.1 se observa spirala evolutiei calitatii, ce cuprinde activitati

de asigurare a calitatii in activitatile 1 si 2. In activitatea 3 inginerii
stabilesc specificatii pentru produse si materiale care sa corespunda
cerintelor de calitate impuse. Urmarind spirala, se poate observa ca
intervin apoi specialisti in aprovizionarea cu materii prime (materiale)
si piese componente adecvate. Personalul de productie contribuie la
obtinerea calitatii specificate a produsului. Controlorii de calitate
verifica daca produsul realizat poseda efectiv cerintele de calitate
impuse. Compartimentul de desfacere, prin reteaua de distributie,
ofera clientilor spre vanzare produse de calitate. Cumparatorii
utilizeaza calitatile, ei sunt un filtru care genereaza deschiderea unei
noi bucle in spirala calitatii, prin experienta acumulata ca urmare a
utilizarii produselor.
1 - cercetare;
2 - conceptie-proiectare (design);
3 - specificatie;
4 - planificarea pentru fabricatie;
5 - aprovizionare;
6 - dotarea cu aparatura de
masurat;
7 - productie;
8 - controlul procesului de productie;
9 - inspectie;
10 - probe de incercari;
11 - vanzari;
12 - operatii service.
Fig. 7.1
Sensurile notiunii de calitate atribuite la nivelul unei intreprinderi

industriale sunt:
a) "Corespunzator pentru utilizare" din acest sens deriva:
- calitatea de proiectare (design) sau clasa de calitate - reprezinta
masura in care o clasa sau categorie de produs poseda
proprietati ce genereaza satisfactie pentru utilizatori. Expresia
"calitate" se identifica cu cea de "clasa de calitate".
79
- calitatea de conformitate - reflecta masura in care un produs
este conform cu proiectul sau specificatia.
b) caracteristica de calitate reprezinta orice caracteristica distincta
a unei clase de calitate a unui produs: aspect, dimensiuni,
performante, durata de serviciu, siguranta in exploatare,
fiabilitate, durabilitate, mentenabilitate, gust etc.
Odata cu proliferarea produselor complexe de folosinta indelungata,

au aparut doua acceptiuni ale notiunii de corespunzator de utilizare:
- disponibilitatea - limita pana la care poate fi utilizat in mod
continuu produsul;
- activitatea de "service" pentru clienti - masura in care
producatorul asigura in reteaua de desfacere posibilitatea
repararii sau repunerii in functiune a produsului in caz de
defectare.
Marea majoritate a produselor sunt apreciate sub aspect estetic,

indeosebi dupa imaginea vizuala obtinuta prin: forma, desen,
culoare, informatii inscrise etc. Corelatiile dintre parametrii
economici, tehnici si estetici ai produselor constituie domeniul
cercetarii calitatii estetice a produselor. Cerintele determinate ale
valorii estetice a unui produs se bazeaza pe urmatoarele riterii:
- criteriul economic. Economia mijloacelor si materialelor folosite
daca nu dauzeaza valorii functionale sau calitatii lucrarii
considerate, este o conditie determinanta a frumusetii utile.
- criteriul aptitudinii de folosire si a valorii functionale. Nu apartin
frumusetii industriale decat lucrarile perfect adaptate functiei lor.
Estetica industriala implica o armonie intima intre caracterul
functional si aspectul exterior.
- criteriul calitatii si compozitiei. Pentru a obtine un tot armonios
partile componente trebuie concepute unele in raport cu altele si
in functie de ansamblu. Sa se satisfaca legile de proportii,
tinandu-se seama de proprietatile materialelor folosite.
- criteriul armoniei intre aspect si utilizare. Un produs care
satisface legile esteticii industriale, creeaza totdeauna armonie
intre satisfactia estetica pe care o resimte observatorul
dezinteresat si satisfactia practica pe care produsul il da celui
care il utilizeaza. Perfectiunea, performanta tehnica, confera
cumparatorului multumire si satisfactie. Fiecare perioada de
dezvoltare social - economica impune anumite exigente fata de
parametrii tehnici ai produselor, inclusi in calitatile acestia.
80
In cercetarea si aprofundarea esteticii produselor se utilizeaza

metoda bazata pe grupa de produse sau metoda bazata pe "analiza
valorii".
a) Metoada bazata pe grupa de produse este frecvent folosita pe

plan international. Cu ajutorul acestei metode se stabilesc criterii
de apreciere estetica a produselor care se bazeaza pe structura
si pe continut. Continutul estetic specific este corespondenta
intre forma perceputa senzorial si valoarea sociala, adica
unitatea produsului, usurinta de utilizare, performantele tehnice
incluse in el. Criteriul de apreciere se realizeaza prin raportarea,
compararea fata de cele mai bune produse dintr-o anumita
categorie, clasa, care se produc in tara si strainatate intr-o
anumita peroada. Aceasta apreciere o elaboreaza specialistul in
estetica industriala a clasei produsului respectiv, pe baza unei
note explicative.
Aceasta nota cuprinde:

- particularitatile de fabricatie si de imbunatatire ale produsului;
- fundamentarea solutiei estetice adoptate;
- caracteristicile tehnice si de exploatare ale produsului;
- materiale de informare;
- ambalajul;
- prezentarea unor produse analog fabricate in tara si strainatate,
sub forma unor produse finite, fotografii, prospecte (de preferat
desenele sa fie in culori), etc.
Expertii, in baza propriei experiente, a informatiilor primite, stabilesc

asa numita "scara etalon" data in figura 7.2. Expertii, fiind specialisti
si creatori verificati prin propriile lor realizari, stabilesc cantitativ
gradul de perfectiune al produsului, utiliand urmatorul sistem de
punctaj, conform figurii 7.3.
Forma, culoarea, grafismul produsului analizat, perfectiunea estetica

se compara cu produsele analoage din scara etalon.
Cele mai utilizate metode de raportare la grupele de produse sunt:
- metoda sondajului statistic asupra opiniei consumatorului;

- studiul dinamicii modificarilor structurale (culoare, forma);
81
- studiul referitor la corelatia productie-consum;
- metode de control al calitatii produsului;
- metode de selectare a deciziei optime in lansarea unui produs
nou pe piata.
Fig. 7.2
Fig. 7.3
Aceste strategii folosite cumulat sau intr-un mod adecvat unei

anumite situatii, produc rezultate deosebite legate de estetica
produselor numai daca sunt aplicate diferentiat pe ramuri, sectoare
economice si neconditonat in forme si metode stiintifice.
82
b) Metoda bazata pe "analiza valorii" este cea mai utilizata metoda
in domeniul esteticii produselor, chiar in faza de conceptie (Value
Analysis). Metoda se concretizeaza prin cercetarea sistematica a
optimului economic, prin studierea corelatiilor dintre structura si
functiile produsului si cheltuielile corespunzatoare, avand drept
obiectiv reducerea acestora prin realizarea unor modificari: in
structura produsului; la materialele folosite; in procesele
tehnologice practicate; ale surselor de livrare, etc.
Analiza valorii are drept scop obtinerea "valorii de intrebuintare"

maxime cu cheltuieli minime. In aceasta metoda, notiunea de produs
se confunda cu cea de ansamblu de functii materializat, ansamblu
de tehnici propuse beneficiarilor.
Notiunea de "functie" a unui produs se suprapune cu serviciile pe

care un produs le aduce utilizatorului ca raspuns la unele necesitati
precise si producandu-i anumite satisfactii. "Costul unei functii" este
pretul cel mai mic care trebuie platit pentru ca serviciul sa fie
satisfacator, tinand seama de tehnicile si procedeele existente. Acest
cost include si costul functiei estetice. Analiza valorii inseamna
analiza produsului nu in raport cu structura sa materiala, ci in raport
cu structura functionala, adica in raport cu serviciul pe care-l aduce.
Analiza se orienteaza spre:

- determinarea acelei parti din structura produsului si a cheltuielilor
aferente care produce un anumit serviciu;
- stabilirea elementului care sta realmente in contact cu mediul
extern, deoarece numai la acest nivel, cheltuielile s-au facut
pentru a servi direct beneficiarul.
Dupa stabilirea functiilor (serviciilor) produsului, se detaliaza analiza

fiecarui subansamblu, reper, din structura produsului, analizandu-se
functia directa sau indirecta cu mediul extern. Dupa stabilirea
functiilor produsului analizat si costul acestuia, se elaboreaza noi
situatii de realizare a aceluiasi produs, ce iau in considerare
reducerea cheltuielilor in conditiile pastrarii sau imbunatatirii calitatii
si a prezentarii estetice.
Acest deziderat se obtine revenindu-se asuprastructurii produsului,

eliminandu-se cheltuielile inutile, reducandu-se consumul de material
pe unitatea de structura prin redimensionarea pieselor, folosindu-se
83
un inlocuitor, realizandu-se structuri cu functii multiple, simplificandu-
se tehnologiile de realizare a produsului. Se alege varianta care
conduce la cel mai redus cost, astfel ca serviciul adus de produs sa
fie satisfacator, tinand cont de posibilitatile tehnologiei existente.
7.2. Expertiza estetica a produselor
Complexitatea factorilor inclusi la proiectarea, producerea si

desfacerea unui produs conduc la o activitate corelata a unui tot mai
mare numar de domenii ale stiintei: marketing, cercetare, fabricatie,
logistica (manipulare, depozitare, pastrare), estetica etc.
In conditiile actuale, fabricantul trebuie sa inteleaga ca nu vinde

numai produsul in sine ci, odata cu acesta, un volum de informatii ce
trebuie sa fie tratate estetic, astfel ca sa se realizeze in practica
valoarea de intrebuintare a produsului, asa cum a fost preconizata
din faza de cercetare-proiectare.
La nivelul firmei se impune sa se creeze un cadru organizatoric

adecvat. In acest sens, conducerea are nevoie de specialisti
"experti", care sa ajute in luarea deciziilor, care sa aiba cunostinte
largi si experienta in problemele de tehnologie moderna, problemele
pietii, motivele ce determina cumpararea produselor, sa sugereze
noi cai pentru dezvoltarea si extinderea productiei si livrarilor.
Firmele se pot clasifica in doua mari categorii:

- cele la care tendinta de imbunatatire a prezentei si calitatii
produselor are un caracter continuu si unde se impune formarea
unui colectiv de experti;
- firme la care aceste preocupari au un caracter restrans, ceea ce
conduce ca forma cea mai adecvata sa fie serviciul de
consultanta. In permanenta acestea trebuie sa se informeze, sa
se documenteze in problemele de estetica industriala.
84
Indicatorii caliatii estetice sunt aratati in figura 7.4.
Fig. 7.4
Indicatorii calitatii estetice luati in considerare de specialisti sunt:

C1 - indicatori social-economici:
1 - disponibilitate financiara
2 - fara grad de poluare
3 - uzura morala
C2 - indicatori de forma, culoare si stil:
1 - echilibru cromatic
2 - legile proportiilor
3 - ornamente
C3 - indicatori tehnico-economici estetici:
1 - parametrii tehnici
2 - fiabilitate
3 - mentenabilitate
4 - durabilitate
5 - pret de cost
C4 - indicatori ergonomici:
1 - ambianta fizica (iluminatul, temperatura, aerisirea,
umiditatea, zgomotul, culoarea)
2 - ambianta psihologica
3 - durata lucrului (pozitia in timpul lucrului)
4 - vestimentatia
85
C5 - indicatori de prezentare in activitatea comerciala:
1 - ambalajul
2 - etalarea marfurilor
3 - publicitatea si reclama comerciala
4 - transportul
Punctaj: C1 - max. 15
C2 - max. 15
C3 - max. 40
C4 - max. 15
C5 - max. 15
Stabilirea competitivitatii produselor industriale pe baza punctajului

se face astfel:
100% -85% - competitivitate (calitate estetica ) foarte buna

85% - 75% - competitivitate buna
75% - 50% - competitivitate satisfacatoare
sub 50% - competitivitate slaba.
86
Bibliografie
1. Ionel Achim Introducere in estetica industriala,

Ed. Stiintifica, 1968
2. Gh. Achitei Frumosul dincolo de arta,
Ed. Meridiane, 1988
3. Paul Constantin Culoare, arta, ambient,
Editura Meridiane, 1979
4. Iulian Cretu Initiere in estetica produselor industriale,
Ed. Tehnica,1973
5. Iulian Cretu Probleme de estetica industriala,
I.C.D.T., Bucuresti, 1971
6. E. Grandjean Principii de ergonomie, Ed. Stiintifica, 1972
7. V. Moldovan, G.C.Saramet, C.C.Saramet Forma si
culoare in constructia de masini, Ed. Dacia, 1988
8. D. Solea Estetica industriala Note de curs,
Universitatea Dunarea de Jos din Galati
9. P. Xerone Creativitatea tehnica in ingineria valorii,
C.P.L.I.M.C., Bucuresti, 1976
87

CURS - Estetica - PDF Filename - UTF-8''CURS Estetica-1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS - Estetica - PDF Filename - UTF-8''CURS Estetica-1 PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Estetica in industrie si constructii

3.2.5. Combinatii si contraste de culori..34

1.1. Generalitati. Definitie

Estetica industriala este o disciplina care s-a impus in societatea

Estetica este o stiinta globala care cuprinde atat elemente de

Cerintele impuse esteticii industriale au un caracter specific

Denumirea de estetica provine de la cuvantul grecesc AISTETIKOS

In cunoscuta revista americana "Time" se facea mentiunea ca:

In acest curs ne vom ocupa de "stiinta frumosului implicat in

1.2. Scurt istoric al esteticii industriale si in constructii

Tendinta omului de a modela lumea si de a o transforma in folosul

In zilele noastre, estetica industriala ocupa un loc primordial, atat din

Preocuparile fata de estetica produselor au capatat particularitati

O contributie importanta la fundamentarea si dezvoltarea ideii de

Standardizarea elastica si permanent dinamica era considerata ca o

Creatorul trebuie sa gaseasca solutii practice, dinamice si rezolvari

Un continuator al preocuparilor scolilor lui HERMAN MUTESIUS a

In cadrul acestei scoli s-au realizat prototipuri de mobilier, corpuri de

In 1933 dupa 14 ani de functionare scoala este desfiintata de nazisti,

Dintre emigrantii din Europa in America se remarca inginerul francez

Estetica industriala se naste din:

Omul nu creaza numai dupa legile necesitatii, ci si dupa legile

Necesitatea studierii esteticii formelor industriale a fost relevata in

1.3. Legile esteticii industriale si in constructii

In anul 1951 Jaques Vienot a fondat revista "L'Estetique industrielle"

Aceste legi sunt:

2.1. Principii estetice

Acest principiu se defineste ca o lege fundamentala a unei discipline,

Ca principii estetice se pot aminti: echilibrul, simetria, ritmul,

a) Echilibrul - se poate defini ca o stare de stabilitate, de liniste si

Ponderea sau greutatea este asimilata cu forta gravitationala care

In cazul echilibrului se intalnesc doua relatii:

b) Simetria - e proprietatea unui ansamblu la un centru, o axa sau

c) Ritmul se obtine prin desfasurarea in succesiune ordonata a

Ritmul poate fi realizat (fig.2.1) prin dispunerea diferita (fig.2.1a, b,

d) Proportionalitatea caracterizata prin legi specifice e una din

e) Dinamica - este determinata de tensiunea directionala a unei

Prin oblicitate se obtin unele tensiuni directionale care transmit

Miscarea stroboscopica se obtine prin schimbarea gradata a lungimii

Culoarea si lumina pot conduce la contraste de suprafata asa incat

In cazul iluziilor optice s-a constatat ca imaginile receptate tind sa ia

Categoria exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale

a) Frumosul reprezinta reflectarea in constiinta umana a

b) Uratul este categoria opusa frumosului. El reflecta insusiri

c) Tragicul este categoria estetica ce exprima un conflict care duce

d) Comicul este categoria estetica in a carui sfera include in

e) Gratiosul este categoria estetica care vizeaza maiestria totalei

f) Sublimul este categoria ce exprima insusirea unor obiecte sau a

g) Grotescul este categoria estetica contrara sublimului redand

h) Armonia este o categorie estetica si filosofica care reprezinta

2.3. Notiuni estetice

Notiunea poate fi definita ca forma logica fundamentala de exprimare

a) Compozitia reprezinta modalitatea de organizare armonioasa

c) Forma reprezinta totalitatea relatiilor existente intre elementele

d) Stilul e un mod de exprimare al gandirii intr-un anumit domeniu

e) Stilizarea apare ca o consecinta a modelarii diverselor

f) Gustul reprezinta capacitatea de a intelege, sesiza si aprecia

g) Kitsch-ul desemneaza arta de prost gust, pseudoarta, precum si

h) Moda reprezinta totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unei

i) Modernitatea este notiunea ce reprezinta caracterul a ceea ce

j) Masura este notiunea care desemneaza unitatea intre cantitatea

2.4. Functiile esteticii industriale