Motto:

Dac ar fi dup mine, a scrie cuvntul asigurare pe ua fiecrei case i pe fruntea fiecrui om
pentru c sunt convins c sunt sacrificii neconceput de mici, familii ntregi pot fi protejate mpotriva
catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna... Abia atunci a putea fi mulumit, cci
asigurarea protejeaz familia n cazul ivirii unei nenorociri i a unor pagube irecuperabile...
Winston Churchill
I. Asigurrile ca mijloc de protecie i primele forme de distribuie a riscului
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupai de prevenirea i evitarea unor evenimente
nedorite care pot avea efecte negative nsemnate, cu implicarea unor posibile traume psihice i
pierderi financiare semnificative. Conceptul de asigurare i are originile n vremuri strvechi,
aceasta fiind puternic ancorat n condiiile generale ale dezvoltrii societii omeneti, evolund o
dat cu transformrile economice, sociale i istorice.
Dintotdeauna a existat o multitudine de pericole care au ameninat viaa i integritatea corporal a
oamenilor. Fenomene negative au distrus total sau parial bunurile produse i acumulate de ctre
acetia, provocnd pagube imense. Anumite tipuri de riscuri au existat de cnd lumea, cum ar fi
catastrofele provocate de forele naturii: furtunile, cicloanele, uraganele, seceta, inundaiile, frigul,
ngheul, furtunile de zpad, seismele etc. Alte riscuri au aprut i s-au diversificat de-a lungul
timpului, riscuri ce sunt cauzate chiar de ctre om: accidentele rutiere, feroviare, aeriene i de
navigaie, accidentele de munc avnd ca i cauz eroarea uman, riscurile generate de derularea
activitilor comerciale i financiare etc.
Oamenii au ncercat nencetat s se apere de aceste pericole. S-a constatat ns c ameninri
precum cele generate de forele naturii sunt aproape imposibil de controlat, chiar i n condiiile
actuale, chiar i cu tehnologiile avansate de astzi. Din aceast cauz, indivizii au devenit
preocupai de identificarea unor modaliti adecvate de atenuare a efectelor financiare negative
generate de aceste pericole. Un exemplu concret n acest sens este crearea unor rezerve bneti la
care s fac apel n momentul n care se nregistreaz o pierdere financiar ca urmare a producerii
unui anumit risc: distrugerea unor bunuri de un cutremur de pmnt, sau decesul unei persoane ca
urmare a unui accident, de exemplu. Astfel au luat natere primele forme embrionare de asigurri.
Asigurarea este un mijloc de acoperi o parte a riscurilor cu care se confrunt persoanele sau firmele
n activitatea lor de zi cu zi. Altfel spus, rolul asigurrii este acela de a oferi oamenilor securitate, de
a-i ajuta pe cei care sufer pagub. O dat cu trecerea timpului, oamenii au neles c pierderile pot
fi mai uor suportate atunci cnd sunt mprite ntre mai multe persoane, prima form de protecie
practicat reprezentnd constituirea unor comuniti bazate pe aceleai interese i dispersarea
riscului.
Civilizaiile din Asia i Orientul Mijlociu Islamic, dar i cele din Europa Medieval, au foste cele
care au aplicat primele tehnici ale asigurrii, care s-au extins, o dat cu comerul european, spre
America de Nord i restul lumii. Metodele de asigurare s-au dezvoltat n funcie de nevoile existente
la un moment dat, apariia distribuiei sau transferului riscului fiind determinat de anumite
circumstane.Printre primele domenii n care s-a impus distribuia riscului ca o necesitate sunt:
navigaia, agricultura, ntrajutorarea membrilor unei comuniti i acoperirea cheltuielilor de
nmormntare.

Inca din antichitate au aparut institutii apropiate de cele care asigurau protectia individului si
a bunurilor sale din zilele noastre. Este vorba de existenta societatilor de intrajutorare naturala a
cioplitorilor in piatra din Egiptul antic, de organizare a transporturilor in caravane, de organizare de
asociatii a caror activitate consta in a acorda ajutor membrilor lor si familiilor acestora in caz de
incendiu, deces, boala.

O forma de dispersie a riscului dar nu si de protectie o reprezenta cea practicata de negustorii

chinezi care isi distribuiau marfurile pe mai multe vase ce urmau sa o transporte reducand astfel
riscul ca intreaga cantitate de marfuri sa fie supusa pierderii.

In Evul mediu odata cu dezvoltarea schimburilor comerciale, cu amplificarea acordarii de

imprumuturi au aparut regulile principale care au stat la baza asigurarii moderne.

Evolutia asigurarilor este strans legata de dezvoltarea comertului pe mare si a asigurarilor

maritime care au infl in mare masura toate celelalte tipuri de asig., in special pe cele de transport.

Primele polite de asigurare maritima sunt scrise in limba italiana si reprezinta modelul de
baza caruia s-au dezvoltat ulterior contractele de asigurari inclusiv politele Lloyds din Anglia. Cel
mai vechi contract de asigurare care s-a pastrat a fost subscris la Genova in 1347, iar prima
companie de asigurari maritime dateaza din 1424 tot la Genova. Intr-o polita din 1385 se acopereau
urmatoarele categorii de riscuri: calamitati naturale, riscurile marii, incediul, aruncarea marfurilor
peste bordul navei, confiscarea de catre autoritatile locale.

Termenul polita care deserveste astazi desemnarii contractului de asigurare provine de la

cuvantul italian poliz care inseamna certificat sau atestat.

Cuvantul prima inseamna in limba italiana prima care desemneaza suma platita inainte,
mijlocind transferul riscului asiguratului asupra asiguratorului.

Secolul XIX desemneaza inceputul asigurarilor moderne. Dupa aparitia asigurarilor

maritime au urmat asigurarile de viata a caror baza a fost pusa de finantistul italian Tonti care a
creat in Franta primele tontine. Tontinele sunt asociatii constituite pe o perioada determinata de
timp in decursul careia membrii asociatiei varsau la fondul comun o cotizatie anuala in functie de
varsta. La expirarea termenului pentru care a fost constituita asociatia sumele capitalizate se
imparteau intre membrii supravietuitori.

La Londra dupa marele incendiu din 1666 au fost create primele asigurari contra incendiilor.

Ulterior au aparut si alte ramuri ale asigurarilor si anume: asigurari impotriva accidentelor,
asigurari impotriva mortalitatii animalelor, asigurarea cailor de cursa, asigurari impotriva furtului,
asigurare de raspundere civila.

Timp indelungat, insa, reticentele de ordin moral au incetinit dezvoltarea anumitor categorii
de asigurari, este cazul asigurarilor de viata, fata de care anumiti juristi considerau ca era imoral sa
inchei pacturi asupra vietii umane. Asigurarea de raspundere civila era criticata intru-cat s-a crezut
ca daca o persoana sau o intreprindere se asigura impotriva consecintelor, greselii, sau neglijentei
sale ar determina o conduita expusa riscurilor si ar multiplica pagubele. (existenta riscului moral).

In cz, factorii determinanti care au condus la aparitia asigurarilor sunt de natura ec si sociala.

Dintre factorii economici se pot enumera:

a) schimbarea conditiilor economice generale, trecerea de la o economie exclusiv agricola la una

diversificata (industrie, breasla, comert) care a condus la cresterea si adancirea raporturilor dintre
oameni si a cauzelor generatoare de pagube. Importanta banilor in relatiile comerciale a favorizat
ideea compensatiei banesti a pagubelor.

b) dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor targuri, inmultirea expeditiilor pe mare au

atras necesitatea asigurarii marfurilor si a navelor impotriva riscurilor pe timpul transportului.

Dintre factorii sociali amintim:

a) accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populatiei in orase si aparitia noilor tipuri de

locuinte care au incurajat si aparitia fenomenelor producatoare de pagube.

b) organizarea breslelor care au favorizat solidaritatea acestor grupuri in care membrii isi acordau
ajutoare reciproce in caz de pagube. Aparitia asigurarilor moderne pe plan international a fost
determinata de dezvoltarea calculului actuarial ale carui etape principale sunt:

- logaritmul numerelor mari (Blaise Pascal 1654);

- primul tabel de mortalitate (Christian Huyghens 1657);

- primul calcul de rente viagere (Yean de Witt 1670);

- primul tratat de actuariat (Richard Price mijlocul sec. XVIII).