Bulbul de ceapa ( Allium cepa, fam Liliaceae)

Celula vie
Bulbul de ceapa (tulpina subterana metamorfozata) este tunicat. Tunicile,
baze de frunze (teci) sunt invelite complet unele de altele. La exterior ele
sunt uscate, moarte; spre interior sunt carnoase, vii, pline cu substanta de
rezerva. Ele inconjoara un mugur terminal si sunt inserate pe un disc
tulpinal, de pe care pleaca radacinile adventive, adesea deashidratate.
Celulele alungite formeaza un tesut epidermic. In interior se vede bine
nucleu, sub doua aspecte:
1. Lenticular, vazut din profil, situate langa peretele vertical al celulei
2. rotunjit, vazut din fata, situate in citoplasma de langa un perete
vertical al celulei.
Peretele scheletic la mijlocul grosimii sale apare vizibila o
linie fina, numita lamela mediana , de natura pectica, care
separa cele doua cellule vecine; de o parte si de alta se
observa cate o zona alba, apartinand fiecareia din celule,
acestea sunt ingrosarile celulozice. Peretele este deci pecto-
celulozic (celulele vegetale prezinta perete celulozo-pectic).
In grosimea sa exista strangulari: acestea sunt punctuatiile.
Citoplasma se prezinta ca o masa granulara, hialina, a carei
substanta fundamentala numita hialoplasma, se deplaseaza
fara incetare datorita curentilor (miscarilor) citoplasmatici. Ea
tapiseaza peretii celulari, numindu-se citoplasma parietala,
inconjoara nucleul, numindu-se citoplasma perinucleara,
traverseaza volumul vacuole, numindu-se citoplasma
trabeculara.
Nucleul si alte organite nucleul este organitul cel mai
important. Prezinta la periferie o anvelopa (membrane dubla)
iar masa sa fundamentala, fin granulara constituie
nucleoplasma, in care sunt vizibili doi nucleoli. In plus , in
citoplasma se mai pot observa si alte organite , mult mai mici
numite mitocondrii.
Limitele citoplasmei sunt constituite din doua membrane
biologice vii, simple: cea externa, alipita de peretele scheletic,
 este plasmalema, iar cea interna, la periferia vacuolei, este
tonoplastul.
Vacuola ocupa o pozitie centrala si reprezinta partea optic
vida a celulei, cea mai vasta.

Celula moarta
Aceasta se poate observa la microscopul fotonic cu ajutorul unor solutii de
lugol sau reactive iodo-iodurat.
Miscarile citoplasmei nu mai sunt vizibile. Hialoplasma si nucleul s-au
coagulat si colorat in galben, iar incluziunile hialoplasmei si nucleoli
nucleului in brun. Amplasarea vacuolei corespunde zonelor necolorate si
necoagulate ale celulei.
Membranele biologice sunt distruse: limitele citoplasmei si vacuolei nu mai
sunt vizibile. Cu ajutorul lugolului putem observa o aoreola negranulata in
jurul nucleului.

Tuberculul de cartof (Salanum tuberosum, fam. Solanoceae)

Amiloplastele sunt izolate in mediu de montaj. Se pot distinge trei tipuri de

amiloplaste:
1. simple (cele mai frecvente)
2. semicompuse
3. compuse (mai rare).
In aceste plastide, granula sau granulele de amidon ocupa totalitatea
volumului amiloplastului; substanta plastidica este extrem de redusa si
anvelopa plastidiala lipita de amidon.

. Aceasta din urma prezinta linii concentrice ce reprezinta linii de separatie

a depunerilor successive de amidon sau straturi (strituri). Aici gasim o
pata, punctiforma, centrica sau excentrica hilul- zona a primei depuneri
de amidon.
Amiloplastul simplu contine o singura granula de amidon, cel
semicompus elaboreaza mai multe granule de amidon, fiecare avand un
hil propriu, aceste granule fiind toate formate intr-un singur amiloplast.
Amiloplastul compus e constituit din doua sau trei amiloplaste distincte,
alipite unele de celelalte printr-o zina de contact densa.
Fiecare patura sau strat de amidon, compusa din amiloza (20-25%) si din
amilopectina (75-80%) corespunde unei depuneri de amidon in timp de 24
de ore. Liniile concentrice, vizibile la microscop separa diferitele paturi.
Coloratia amiloplastelor
Se foloseste solutie de lugol (colorant specific amidonului VIOLET).
Granula de amidon, practic singura vizibila, este colorata in violet.