Sunteți pe pagina 1din 353

11

f;=

DINU C. ARION

0.
'4]

CURS DE

ISTORIE DIPLOMATICA
(1713 = 1914)

Predat la Academia de Inalte Studii Comerciale i Industriale


Sectia Consular
Anul II
,

Li
4
r

1
11

'II

'P

BUCURESTI 1930
0

www.dacoromanica.ro LB
-
DINU C. ARION

CURS
DE

ISTORIE DIPLOMATICA
(1713 1914)

Predat la Academia de Inalte Studii Comerciale i Industriale


Sectia Consular
Anul II

BUCURESTI 1930
www.dacoromanica.ro
DE ACELAS AUTOR :
Le Nomos Georgikos" et le Rgime de la
Terre dans l'Ancien Droll Roumain. Ed.
Sirey. Paris 1929.
Din Hrisoaoele lui Mircea-cel-Beitrem. Bucu.
resti 1930.

www.dacoromanica.ro
INTRODUCTIE
Cuprinsul acestei carfi ill constitue cursul de istorie diplo-
matica,ce 1-am predat la Academia de Ma lte Stadii Comerciale
Si Industria le, secfia consulara, anal II, in timput anului scolar
N29-1930. Fireste, un asemenea curs, ce cuprinde in 36
leefii, 250 ani de istorie diplomatidi, nu poate fi deceit un
curs elementar al acestei nzaterii. Desvolteiri tut pot s4 abunde;
.e mulfuMitor nuntai a isi liniamentele generale ale diverse-
lor tendinfi de politidi exterioareA, ce au miinat relafiunile ci
destinele statelor, si prectzt am putut ea detalii caracteris-
tice, luminiind o epocei.
5i a trebuit diteodata,fiind dat an auditoria de elevi, acolo,
unde am crezat necesar, ca sirt lamiuresc caracterul particular
al unor relafiuni exterioare, sei daa explicafiuni, ce intrei gn
domenial altor disciplini ale Istoriei ea fcicfind parte din
istoria social& sau politic4 internei. Astfel am tins la claritatea
unui tablou istoric, redus de necesitafile unui program ,seolar.
Am voit, spre animarea expunerei, s peistrez cursului carac-
terul sau specific de prelegerea vorbitd insuflefitel de cuvnt.
Fiind dat condifiunile cursului, n'am pant relata politica
exterioara a Romiiniei In,,anzananfimile ei, ci am trebuit sa o
privesc ea inglobatti in aspectele istoriei europeene, ce le tra-
tez. Dar este si an interes Wait a o privi astfel. Ceici asa
fiind, cd fara noastra a putut dintr'un rot pasiv, sd ajunga a
fuca, limitele unor posibilitafi mereu cresdinde, un rol tot
mai ((Jetty, aceasta e spre gloria ei si spre lindemnul nostra
al tuturor.
AUTORUL

www.dacoromanica.ro
LECTIA I.
Principiile Istoriel Diplomatice.
Donutilor,
Inainte de a pasi la desvoltarea cursului de istorie diplo-
matica, care va cuprinde perioada de timp, ce se intinde dela
pacea de Utrecht pang la izbucnirea rdzboiului mondial, deci
-doua secole (1713-1914), cu o introducere asupra rstimpului
dela pacea de Westfalia pana' la pacea de Utrecht (1648-1713),
cred ca se cuvine, spre mai buna intelegere de catre Dv. a eve-
nimentelor petrecute, de a fixa in prealabil unele principii.
Stabilirea acestor principii, o cred necesard, caci daca ele
vor lumina pe de o parte, inlantuirea de cauze si efecte, ce
.compun trama evenimentelor, ce voi avea onoarea a le expune
inaintea Domniilor Voastre, pe de alta parte, vor explica lega-
tura, care o are istoria diplomaticA cu Istoria in general -sub
ce aspect aceastA metodd speciala a istoriei generale, trebueste
privita pentru complectarea cunostintelor, ce va sunt necesare.
Domnilor, ce este Istoria? Se poate vorbi oare de dansa,
calde o stiint? Se poate cugeta asupra ei, ca despre o arta? sau
este (o discipling a spiritului uman, care analizeaza $i sinte-
lizeazA, conform unor .regule specifice? S'a .dat de catre istorici
ilustrii, de catre cugetatori adanci, definitii interesante. Nu
infra iti cadrul acestui curs, de a insista asupra lor, si de a
face un lung' sir de citatii. Mentionez numai cateva, care mi
se par axiome, dela care pot pleca pentru desvoltarea ideelor
mele, cad ele corespund, dupa judecata mea, cat mai apropiat,
cu ceeace mintea omeneasca priveste ca adevarul.
Definitia istoriei, data de Leopold Ranke, suna astfel :
Istoria lumei cuprinde manifestarile intretesute ale tuturor na-
tiunelor si ale tuturor epocelor, intrucat, actionand unele asupra
celorlalte, ele apar succesiv si compun laolalt o alcatuire in
viata" 1) . -

A lui Ernest Bernheim: Istoria este stiinta desvoltarii


oamenilor in activitatea lor ca fiinti sociale2).
1) Vorrede zur Weligeschichte (Introducerea la istoria lumei) pag. VI, VIII.
2) Lehrbuch der historischer Methode pag. 4 (Carte de invitgturii a me-
todei de istorie).

www.dacoromanica.ro
6

A lui Nicolae Iorga: Istoria este expunerea sistematica,


fara scopuri straine de dansa, a faptelor de orice natura, do-
bandite metodic, prin care s'a manifestat indiferent de loc si
de timp, activitatea.omenirei"1).
Daca din numarul de definiii, prin care istoriciii $i Isto-
riografii, incerc sa-$i sintetizeze concepfiile lor asupra istoriei,
ani ales aceste trei, pentru a vi le expune, e, ca ele strang cat
mai de aproape o idee si un sentiment, care ne intereseazd in
primul loc, anume: ideea de stat i sentimentur de viata.
Trec, fireste, asupra teoriilor despre alcatuirea $i fiinfa sta-
tului; un singur lucru sa refinem aci, anume: c. statul este sin-
gura prganizafie, prin care o societate omeneasca ii poate
manifesta i indeplini tendinfele sale proprii, inteun anumit
stadiu de civilizafie.
Statul spune istoricul Lamprecht ocupd o situafie
centrala in mijlocul desvoltarii (sociale). El e punctul, prin
care trec toate tendinfele forfelor sociale, fie c aceste tendinte
pornesc dela dansul, fie Ca pornesc dela alte grupari sociale"2),,
si aiurea. Statul nu este inceputul, ci finitul stiinfei istorice si
de oarece este finitul este si incoronarea noua directie isto-
rica..., e convins, c statur e cea mai importanta din .toate alca-
tuirile omenesti, ca viata statului este floarea viefei istorice";
dar, adauga Lamprecht, ea crede totdezdata, c aceasta inflorire,
nu poate fi infeleasa, pand la oaresicare punct decat, daca sunt
scrutate cu exactitate, ramurile si trunchiul, foile si radacinile
desVoltarii istorice 3). Seignobos, la randul lui, susfine : Cum
faptele generale, sunt mai ales de natura politica si c e mai
greu, sa le organizezi intr'o ramura speciala, istoria generala,
a farms confundata cu istoria politica" 4).
Iat deci situafia in istorie, a conceptului de stat. Intr'insul
se concentreaza i palpita viata societafii, ce dansul o cuprinde.
Iar in domeniul istoriei, statele ne apar, ca tot atatea zone dis-
tincte, cu influenfe reciproce, in care se manifesta, cu caracter
propriu, activitatea parfilor de omenire, ce fiecare le confine.
Activitatea omeneasca, viata oamenilor, ce pulseaza inaun-
trul statului, cu toate manifestarile sociale, iota motorul, ce pine
in miscare greoaea masinarie a statului. $i, fireste, cu cat viala
e mai bogat, cu cat pasiunile, ce o insufra, sunt mai puternice,
cu cat organizafia interna, prin care ele se manifesta, e mai
bine alcatuita, cu eat in concertul celorlalte state, statul astfel
activat, apare cu mai multi soft de a-si indeplini aspirafiunile.
la care se crede menit.
1) Conceptia actualg a istoriei si geneza ei (in lectia de deschidere a cursu-
lui de istorie).
2) Was ist Kulturgeschichte ) Deutsche Zeitschriff fur Geschichtwissenschaft.
I. 1896-97 (Ce este istoria culturii).
3) Der Arbeitsgebiet geschitlicher'Forchung. Zukunft avril 18% pg. 27
(Zona de lucru a cercetiirif istorice).
4) Introduction aux Etudes Historiques Paris 1898 pag. 214,

www.dacoromanica.ro
7

A studia rapoartele statelor intre ele, a cerceta astfel soarta


lendintelor, ce le exteriorizeaza fiecare societate, cuprinsa si al-
catuita intr'un stat, fatal de alte state, a asista la organizatia ma-
nifestrilorr a acestor tendinti, apoi la esecul sau la triumful
lor, iata obiectul istoriei diplomatice. Lath' cum conduce, stu-
Azliind evolutia statului, din punct de vedere exterior, la scru-
tarea cu exactitate, conform definitiei lui Lamprecht, a ramu-
rilor si a trunchiului lui, a foilor si a radacinilor desvoltrii
istorice.
Astfel luat, prin el insusi faptul prezentei Francezilor
in Crimeea, poate starni mirare. Se poate intreba cineva, cu
drept cuvant, ce cautau armatele franceze la Sebastopol. Cautau
un lucru: sa. stearga tractatele dela Viena din 1815, care puse-
sera Franta sub supravegherea Europei, gata totdeauna, ca in
1840, sa inabuse cu forta, oricare miscare a ei, dac ar socoti-o,
ca o reluare a ideelor Revolutiei. Si de aceia tractatele dela
Viena fusesera considerate, ca un oprobiu, de care suferea in-
tr'adnc pinia publica franceza. Si, de fapt, tractatul dela
Paris, din 1856, a fost revansa Frantei asupra tractatelor dela
Viena, gratie careia s'a putut consolida Imperiul al II-lea. Astfel
-tractatul dela Varsovia dela 1717, consacra pentru Petru cel
Mare, dreptul de imixtiune in guveramntul Poloniei. $i aceasta,
patruzeci de ani dup stralucitele campanii ale lui Sobietsky la
Hotin si la Viena, unde am jucat si noi rolul nostru, fie alaturi, fie
in !contra lui. Armata lui Stefan Petriceicu si a lui Grigore Ghika,
trecura la Hotin, in randurile polone, precum oastea lui Stefan
Cantacuzino si a lui Gheorghe Duca, se impotrivira, alaturi de
Turci, la Viena, regelui polon.
In ceeace priveste pe Poloni, dreptul de amestec al Ta-
rului, nici chiar o jumatate de secol, dupa aceste pagini de
glorie, arata ce putreziciune sociala se ascundea sub aparen-
ele fortei.
Dar aceste tendinti, pe care istoria diplomatic le studiaza,
In diversele lor faze, notand izbanda sau neizbanda, nu sunt,
deck produsul activitatii interioare a statelor, a pasiunelor
produse de societati inauntrul lor si care la randul lor, le
mama% Pasiunele, ele, sunt produse de idealuri 5i de nevoi, ca
orisicare lucru omenesc; de idealuri mai mult deck de nevoi.
cad ele au dus mai departe omenirea, in eterna lor nesatisfac-
tune, in perpetua lor schimbare la fata, deckt nevoile econo-
mice, ce sunt in realitate de tip unic.
pasiunele iata ce intereseaza la aspectul (societatei.
Transpuse pe un plan individual, omenesc, ele atrag nobila
definitie a lui Barbey d'Aurevilly: Istoria nu este deck ceeace
suntem noi: o pasiune sau o idee, caci omul nu este altceva,
deck aceasta, Cand este ceva"1).

1) Les Oeuvres et les Hommes, pg. 4 ed. Quantin. 1888.

www.dacoromanica.ro
8

kaportate la societate, fie in politica internO,) fie in poli-


tica externa, dupa, directiile lor, ele sunt produSt- de aceia$i
oameni, exista in stare latentii sau se manifesta in sanul
masselor sau in elementele active ale unei societati, poarta deci
semnul vremurilor, in care s'au nascut, warm i marca parti-
culard a exponentilor, ce le-au formulat i suStinut. Formulari
de politica externa si directive' de politica interna, au aceia5i
origina; nu putem intelege pe. cele dintai, clack' nu avem sub
ochi pe cele din urma. Un stat nu poate exterioriza, decat pa-
siunile, ce II sustin $i nu le poate exterioriza, decat dupd felul
si puterea organizatiei sale interne, politice i sociale. Si numai
pasiuni, mari si nobile alese, in sensul etimologic al cuvan-
tului, si pdata alese, disciplinate in compunerea si exercitarea
lor, pot asigura viata societatii i statului respectiv. Altminteri.
e inferioritate si anarhie: pacate, ce nu le iarta istoria. La in-
divid, ca $i la popor, trebue s. existe, dup axioma lui Bossuet,.
une Ante maitresse du corps qu'elle anime" sufletul stapark.
fiind el insusi stapanit.
Fireste, ca in ori si care lucru omenesc, aceasta activitate
exterioard a statului, trebue sa tina cont de spatiu si de timp.
Dar ele sunt conditiuni intrinseci ale formatiunei specifice ale
societatilor $i statelor respective' si iri expunerea mea, sunt ca
atari, totdeauna subintelese.
Din toate aceste cauze, istoria diplomatica este complementul
istoriei politice a unui stat, precum aceasta din uring este o
intretesatura cu istoria lui sociald. Sunt evenimente de ordin
exterior, atitudini, campanii diplomatice, apoi negocieri, aliante,
razboaie, tractate, a caror chee se ggseste in situatia politica
a 'statului respectiv. Toate aceste fenomene, de care se ocupa
istoria diplomaticg, sunt patrunse de ideele, ce doming socie-
tatea acestui stat, de mentalitatea, in care &Ansa traiege pre-
cum si de modul de a fi i de, a lucra a organizatiei puterilor
publice ale lui. Spiritul public al societatilor, dinteo anumit
epoch', se transpune astfel in negocieri $i prin prizma lui se
impun, se aranjeazd si se legiuie'sc interesele in tractate. Astfel
e firesc a zice, ca pacea dela Westfalia, e conceputg Inca sub do-
minatia mentalitatii pasiunelor religioase, ca sub coloritul a-
cestor pasiuni, se aranjeazd statutul Europei, pentru aproape
trei sferturi de veac; c tractatele dela Utrecht poarta marca
spiritului monarhic, ce ajunsese s concentreze idealurile tsi
puterile sociale; ea pacea dela Viena din 1815, e alcatuit de
o conceptie reactionara a statelor invingatoare, in contra Prin-
cipiilor Revolutiei franceze $i ca" pacea dela Versailles, stabi-
leste in liniile sale 'generale si mai ales, ca mentalitate, tin
triumf, intarziat de un veac, al acestor principii.
Domnilor, dup enuntarea unor definitii, care sa-mi set--
veasca ca puncte de plecare' a expunerei ureic, am ajuns la
doua concluzii, ce ne interese'aza: in primul punct, anume, la
ideea de stat, apoi la activitatea sociala a ace'stui stat

www.dacoromanica.ro
_

Dar acest stat, pentru a-$i manifesta vointa ltd in exterior,


pentru a ajtrnge s impuna aceasta. voint, s Inchege in con-
ventiuni internationale, idealurile lid, astfel ca aspiratiunile lui
sa devind din idee, trup teritorii alipite, bogatii castigate
sau recuperate, situatiuni stabilizate mai mult Inca, sa ajtinga
s insufleteasca, prin spiritul, ce-1 domina, litera tractatelor.
trebuie s parvina, prin calea cea mai scurta, la realizari.. Mai
Inuit decat in ori $i care alte imprejurri, trebue$te profitat in
circumstantele internationale, principalmente i principialmente
de situatiuni $i de timp. Si de aceia, in evenimentele, ce alca-
tuesc obiectele de studiu anumit ale istoriei diplomatice, per-
sonalitatea oamenilor de stat, exponentii intereselor statului,
ce clan$ii ii reprezinta, joaca un rol covar$itor.
In polilica exterioard, omul de stat nu mai are, ca in po-1
-Utica interna, tot mecanismul constitutional, care sa-1 ajute in
actele lui de guvernare, care sa-i gradueze vointa in aplicarea
ei sau sal i-o mascheze, sa-i marcheze atitudinele sale sau sa i le
acopere. Prin insu$i natura lucrurilor in politica exterioar, el
e singur. Recursul lui la clauze constitutionale interne, constitue
un ajutor akatoriu, de care partenarii sai internationali, nu tin
cont, dect, ca de o simpld stare de fapt $i nu-1 ia cleat, ca
atare, in consideratie. E singur, -rata' de celelalte state, cu toata
rdspunderea, ce decurge din asemenea situatiuni, cu toata onoarea
sau intreg oprobriul, ce i se trage.
De aceia, mai mult decat ori $i care altul, omul de stat,
ce-$i reprezinta astfel tara, trebue sa aiha simtul realitatilor,
_al realittilor, alcatuite de statul, ce-1 reprezint, al realit-
tilor, ce decurg din situatiunea lui, fata de celelalte state. El
trebue s tie, precum am vazut, nu numai ce vrea poporul sau,
sau straturile sociale, prin care se activeaza, dar i ce poate
realiza i (lath' interesul statului e in conformitate cu aceastd
-Amin% $i aceast putinta. El trebue s $tie asemenea, ce poate
statul sa realizeze inteo anumit situntie internationala. Si sunt
cazuri tragiice, cu mari repercusiuni asupra soartei ulterioare a
statului, din nereusita solutionare a tuturor acestor contingente.
Ludovic XV, a vazut just in yolitica, ce a urmat-o, dupa
pacea dela Aix-la-Chapelle (1748). Incontestabil, du$manul de
cdpetedie al Frantei, pe continent, nu mai era Imperiul habs-
butigic, scazut in puteri, ci noua putere germand, Prusia, care
se ridica $i care dans les Allemagnes" isi crease o situatie prea
forte in dauna influenfei politicei franceze. Pe de alta parte,
Anglia, isi continua vechea cearta cu Franta pentru intaietatea
mdrilor $i devenea aliata Prusiei. Nu putea fi atitudine, mai lo-
gica, decat aceia a Frantei contra Angliei $i Prusiei, $1 deci
nimic mai natural, decat o apropiere cu Austria $i cu aliata ei,
Rusia. Ludovic XV, a adoptat aceasta politica. A facut astfel
rasturnarea aliantelor le 'Renversement des Alliances". Dar
Regele, a Intampinat din partea spiritului public, obisnuit cu
politica lui Richelieu, si a lui Ludovic XIV, o vie $i constanta

www.dacoromanica.ro
10

opozitie in razboiul de Sapte Ani, care a fost consecinta acestei


aliante, politica lui a fost -sabotata. $i nereu$ita razboiului,.
prin moartea subit a Tarinei Elisabeta, prin schimbarea de ati-
tudine a Rusiei, a purtat regalitatii franceze, o lovitura, care a
fost una din multiplele cauze ale pieirei ei. Dar tnai mult Inca,
a contribuit a intri in_opinia franceza o dcgmk care a avut in-
semnata ei repercusiune pana in politica Imperiului II: aceia a
menajarii Prusiei. Dansa n'a fost strina, aceasta dogma, de
atitudinea pasiv a Frantei irr 1866.
Comparati nereu$ita aceasta, conflictul acesta intre condu-
Caton si societate, cu alta solutionare reu$ita a unei politice
exterioare. Vorbesc de politica lui Bismarck. Fire$te, in spatele
lui, era dorinta de'unitate a poporului german. Dar cafe obsta-
cole de invins $i externe $i interne! Nu pot vorbi aci, de toate
fazele acestei infaptuiri. Dar pot lmuri principiul lui: el a
$tiut ce poate Prusia $i ce vor $i cat pot ceilalti protagoni$ti.
El $tia, ca Franta nu-1 va ataca, cand dansul va ataca Austr,ia:.
intr'acest scop avusese cu Napoleon III intrevederile dela Biar-
ritz (1864-1865). Cand a oprit la Nikolsburg armatele prusace,
victorioase la 'Sadova, $tia asemenea ce repercusiune in viitor-
va avea aceasta menajare a inamicului.
Cand in afacerea ducatului de Luxemburg, adica a preten-
tillor lui Napoleon III de teritorii germane, dupa ce inainte
avusese vederi asupra Belgiei, ca rasplata a atitudinei sale pa--
sive, in 1866, rezultand' din intrevederile dela Biarritz, Bismarck
a diVulgat aceste cerinte ale' Frantei, a $tiut sa starneasca astfel
revolta tuturor Germanilor $i !mai ales a Germanilor de Sud,
confederatii cei noi $i nesiguri, asupra eternelor incalcari ale
nesatiosului vecin de peste' Rin. Si in sfar$it, cand in 1870, prin
depe$a dela Ems, Franta a aparut provocatoare, el a avut in-
treaga Germanie impotriva ei. El $tiuse' sa izoleze Franta, pro-
fitand de tgre$elile ei la tractatul dela Paris din 1856, fata de
Rusia, de manevrele ei d'onate din 1866, fata de Austria $i de-
Italia, de atitudinea ei dubioask fata de Anglia, in chestiunea
Belgiei din 1868.
Oamenii de stat sunt astfel exponentii politicei statelor lor
respective. Studiul istoriei diplomatice, poarta asupra lor, mai
mult deck o face istoria politica $i aceasta este una din ca-
racteristicele ei. $i cu drept cuvant. Daca in ei se_ concentreaza,
pentru a cauta sa se intrupeze, aspiratitmile unui stat, prin con-
$tiinta, prin pregatirea, $i prin calitkile lor, sunt destinati sl
incerce reu$ita sarcinei, ce le este menit. ,Lor li se poate
aplica ceeace scrie Ludovic XIV despre regi 1). Am fdcut
cateva reflexii asupra conditiei lor aspr $i riguroas. Ei tre'-
buesc sa dea un cont public tuturor secolelor $i intregului uni-
vers, de toate faptele lor, $i totu$1 nu-1 pot desvalui nil-1-11'1mi in
acela$ timp, caci astfel s'ar impotrivi intereselor lor celor mai
mari si ar descoperi secretul actiunei lor".
1) Memoires pg. 13 ed. L. Tallandier, Parin

www.dacoromanica.ro
11

Astfel cu oamenii de stat, astfel cu diplomatii, care prin


prestigiul lor, prin situatia si prin increderea, ce au stiut sa.' o
inspire, au pufut contribui la rezultatul dorit al indeplinirei
ainei politici.
Si este un spectacol totdeauna nou $i interesant de a ur-
mari firul tuturor manevrelor cu conversatii, atitudini de
presd, de politica, de saloane oficiale sau oficioase, prin care
-un &lid politic cauta sa se inchege. Caci dansul in toate impre-
jurarile, are a face, tocmai intru indeplinirea sa, cu fortele cele
mai alese, ce adversarul sau, partenarul sau, Ii opune, cu oamenii
si cercurile sale sociale cele mai reprezentative, ce aduc inainte,
sub aparentele unei curtenii obligatorii, elementele primordiale,
si ireductibile ale fiintei omenesti: ambitie, ongoliul, lacomia,,
-invidia, ura toate ajunse la un maximum de tensiune prin
ideia suprem a patriei respective, a tot ce danp reprezinta
ca idealuri $i nevoi, toate mascate sub arta convorbirilor sub-
iri $i a vorbelor pline de intelesuri si subintelesuri. Arta di-
plomatica, tocmai, consist nu numai in a cunoaste situatiu-
nile terenul, intrucatva, pe care te bati, dar si de a pro-
fita de greselile de mai-1ml si de cuvinte ale adversarului. Caci
in asemenea momente', mai ales in preziva incheerei unui tractat,
ce pune capt unui conflict -international, atunci, and forta, e
gata sa _termine argumentele ei de fapt, mintea isi reia din
nou drepturile sale. E aci un spectacol special al inteligentei,
pus in serviciul statului, pe care ni-1 ofera istoria diplomatica.
Dar pe langa aceste colocviuri ale partenarilor interesati,
trebuelte tinut seamd de situatiunile celorlalte state, ale cdror
pondere, deci ale caror influenta variaza cu vremea, schimband
aspectul general al unei epoci istorice. Astfel un element, care
schimba fata Europei, dup pacea dela Utrecht, contribuind la
finitul unei sari, asa cum a fost stabilit prin tracta,tele dela
Westfalia, este aparitia Rusiei lui Petru cel Mare. E un factor
oriental, dar totusi influenteaza -directivele politicei franceze,
occidentala din mijlocul secolului XVIII. Vom vedea ce
mare influenta are asupra politicei europeene pacea victorioas
pentru japonia, dela Portsmouth din 1905, reguland chestiu-
nile asiatice intre dnsa $i Rusia, dupa razboiul rnanciurean.
$i stim in prezent, ce influent are asupra destinelor lumei
moderne, aparitia Statelor-Unite, ca factor activ de politica exte-
rioara in marele razboi $i apoi la pacea dela Versailles. In
studiul isioriei diplomatice, infalnim aceast caracteristica: in-
terdependenta de puteri.
Flute, e bine croit acum e vorba sa coasem", spunea Ca-
terina de Medicis lui Henric III. E vecinic aceiasi problema,
care se pune oamenilor politici, cnd idealurile contrarii ale Sta-
telor, n'au ;gasit alt solutionare, deck razboiul. Prin termi-
narea lui se creiaza "Situatiuni notia, rapoarte ndua de forta,
.stint interese noud impuse de idealurile statului invingator, ce
lrebuesc indeplinite, sunt interese permanente, ce le reprezinta

www.dacoromanica.ro
12

statul invins, ce trebuesc $i ele puse in cumpna. $i este men-


talitatea generala a civilizatiei momentului, ce le prive$te toate
subt aspectul ei special.
Caci, Domnilor, ce este un tractat? Definitia lui curenta 4
generala este aceia a unei conventiuni intre doted sau mai multe-
Puteri. 0 conventiune, care din punct de vedere formal, e egala
cu oricare conventiune incheiat intre terti. Dar de fapt este
ceva mai mult $i ceva mai pufin, deck aceasta.
Sa ne amintim, spre mai dark' lamurire, rdefinitia unui
drept: un drept, afirma Edmond Picard, e un raport de folo-
sinta a unui subiect asupra unui obiect, protejat de constrlin-
gerea sociala". Un contract intre terti, este deci o recunoa$tere
reciproca de drepturi, asigurata prin constrngerea organelor de
stat. Aceasta constrangere, este sigura infr'un stat organizat. Dar
un tractat, care nu e altceva, deck un contract intre state, nuli
vede totdeauna infaptuirea sau dainuirea lui asigurata, printeo .
constrangere signed. De aceia din punct de vedere juridic, este
mai putin deck o conventiune intre terti. $i aceasta constitue
un adevar, asupra caruia nici nu trebue sa mai insist.
Dar, totu$i lun tractat, este mai mult, deck o asemenea
conventiune intre terti. E ceva mai mult, pentru ca in tractate,
stau cristalizate etape din perpetua evolutiune a statelor. Aceasta
cristalizare a timpului fugitiv, e un act dintre acelea, care, con-
form plasticei locutiuni a lui Ranke, vorbind de intrevederea
la Canossa 0, se poate lua cu maim. E un lucru tangibil. In-
tr'insul se fixeaza, precum am spus, rapoarte noua de forte,
interese invillgatoare de indeplinit, interese permanente de res-
pectat totul sub lumina mentalitatii momentului.
Astfel la Viena, in 1815, Franta invinsa a fost mentinuta
totu$i la rangul de Mare Putere; era aci pentru toate statele,
un interes permanent, ca ea sa eXiste ca atare. A$a o vroia.
mentalitatea momentului a Europei, de a readuce lucrurile la
starea anterioara Revolutiei $i Regatul Frantei se impunea in
acest mod. Interesele invingatorilor, se atis-faceau prin retro-
cedarea teritoriilor, anexate odinioara de Napoleon I, prin ali-
piri de teritorii in Italia, in Polonia, precum $i in Germania,.
de pe urma recezului din 1803.
Astfel $i cu situatia creata prin tractatul dela Paris la 1856,
Principatelor dunarene: ele reprezentau, in modul cum se in-
fati$a atunci Chestia Orientului, un interes permanent al Eu-
ropei la &rile Dunarii, privit prin prizma principiului natio-
nalitatilor, ce putuse, cum am spus-o mai sus, sa se descatu-
$eze din lanturile dela 1815.
Fire$te, in elaborarea acestor tractate infra, intr'o puternica
doza, ceeace in metoda istorica, se cheama factorul psyhologic.
De calitatile omului de stat $i ale diplomatului, de patrun-
1) Der Kampf Heinriehs IV und Gregors VII (Lupta lui Enric IV si lui
Grigore VII) ed. Berlin 1877, pg. 61.

www.dacoromanica.ro
13

derea lui, de promptitudinea de a lua o decizie, sau de rab-


darea lui de a o lua la momentul oportun, atarna reu$ita in-
teresele statului. E o victorie a mintei pentru cel, ce reu$este
astfel a obfine un maximum fie asupra fortei, cnd corn-
penseath o victorie a acesteia, fie in folosul ei, cand o valo-
rifica pc o inalta scara.
Exemplul ne este dat astfel de Mazarin, in tractatele dela
Westfalia, cand, urmnd politica lui Richelieu,- reuseste sa ob-
tina, pentru Franta, un maximum de influenta in Germania sf a-
ramitata 5i Imentinuta in aceast stare de dansul, in dauna
Imperiului habsburgic invins $i chiar a aliatilor sai, state ger-
mane protestante $i Suedia, a caror protector se fact De Met-
ternich, in politica lui din 1813, and, dupa armistitiul dela
Plesswitz, devine la Dresda, arbitrul situatiunei, hotarand soarta
Europei, in contra lui Napoleon, dar pastrind totu$i o atitu-
dine aparte a Austriei in Germania 5i in Orient. De Talleyrand
la Viena in 1815, c'and grupeazA statele secundare in jurul
Frantei, in contra protagonistilor aliati, de a caror ambitie,
se lemeau; cnd desparte pe Austria de Prusia pe chestia
Saxei; cand astiga in folosul Frantei pe Anglia intAi, apoi pe
Rusia principiului legitimist. De Bismarck apoi la tractatul dela
Berlin din 1878, cnd stie sa igtupeze in contra Rusiei invinga-
toare toate Puterile, pentru a-i anihila victoria $i a mentine o
Austrie puternica in Orient, astfel cum o vroia dansul pentru
alianta prevazuta.
In a$a mod, sub impulsul idealurilor si nevoelor societ-
tilor, mnate si legiuite de oamenii de stat, demni de aceastai
menire, se nasc aceste statute ale Europei $i ale lumei, in care
dupa expresia lui Jacques Bainville, trebuesc stabilite pentru
popoare, odata cu mijlocul de a garanta libertatile ..i existenta
lor, principiul regulator al relatiunilor lor"1). Studiul inlan-
tuirei de cauze si efecte ale politicei exterioare a unui stat, care
aduc hasterea acestor tractate; modul cum se realizeaza in
aceste relatiuni dela stat la stat, astfel stabilizate in mod juridic,
acele pasiuni, acele idealuri interioare ale fiecarui stat, despre
care VA vorbeam la inceputul prezentei teeth; modul, apoi,
cum rimbatrnesc aceste tractate, cum ele se perimeaza, and
nu mai corespund nici cu mentalitatea, nici cu cerintele ideale
sau economice ale societatilor, nici cu rapoartele de forta in-
trinseca $i latent ale statelor caci sanctionarea lor consta
numai in corespunderea lor'cu multiplele nevoi ale statelor a-
ceasta constitue alta caracteristica a istoriei diplomatice.
Amvazut cum aceasta isforie se leaga de Istoria, privita
din punct de vedere general; de acolo am degajat conceptele:
1) de stat, si 2) de activitate sociala, care ne intereseaza.
Am incercat sa prindem caracteristicele ale istoriei diplo-
mafice; $i le-am catalogat astfel:
1) Heurs et Malheurs des Francais, pg. 61.

www.dacoromanica.ro
14

1) Influenta individuala a oamenilor de stat.


'2) Interdependienta statelor.
3) Caracterul specific al tractateIor.
De aci inainte, voi proceda la studitil analitic al epocei,
sus numite, la inceputul acestei lettii, a istoriei diplomatice;
amanuntit, pe cat ne-o permite programul Academiei si timpul,
de care dispunem.

www.dacoromanica.ro
LECTIA H.-
Pacea de la Westfalia (1648). v Epoca lui Ludovic XIV.
Facile dela Pirenei (1659). Aix-la-Chapelle (1668). Nime-
gue (1678). Ryswick (1697). Leopold I. Pacea
de la Karlowitz (1699).
Domnilor, precum v'am anunfat in lectiunea de deschidere,
voi vorbi astdzi despre tractatul dela Westfalia i fireste, voi
vorbi si despre unele cauze, care l'au provocat.
Cum v'am spus, sunt unele directive mari, ale' spiritului
omenesc, care totdeauna influenteaza, cu ,,pasiunele, care le pro-
voaca, lacele idealuri, care ele insi-le sunt sorginfea marilor
miscari, ce se traduc apoi in razboaie si in tractate.
Care a fost cauza principala a rdzboiului, ce a pricinuit
tractatul dela Westfalia? A fost aceast mare dire'ctiva a spi-
ritului omenesc, care se cheama Reforma. Reforma a fost o
revizutre i o noud indreptare a religiunei catolice, ins sor-
gintea ei adanca in spiritul omenesc, a fost acea sete de a cu-
noaste, de a cupiinde tot ce poate' s, alcatuiasca domeniul su-
fletului Si domeniul cunostintei. Dansa s'a tradus cu mult
inainte chiar de izbucnirea Reformei lui Luther, &Ansa a existat
in spiritul omenesc, chiar din Evul Mediu 0 astfel, notam ca
prime manifestari ale acesiei dorinti de a patrunde domeniul
cunostintei Si domeniul sufletesc, pe un Dante, pe un Leo-
nardo da Vinci in literatura, iar aiurea, ca miscare generala.
pe Wicleff in Englitera, pe un Huss In Boemia. Iar m-arindu-se
din ce in ce mai mult, prin aportul, pe care-1 aduce in Occi-
dent, refugiarea invatatilor dela Curtea byzantina, descoperirea
din ce in ce mai deas, a capod'operilor antichitatii, aceastd sete
de cunoastere, s'a tradus, pentru spiritele inalte, printeo re-
nastere literara si filozofica considerabila, care se traduce in
Franta prin operile lui Rabelais si ale lui Montaigne; in
Germania, prin manifestrile unui Erasmus, ale unui Just
Lipse. Iar in spiritul religios, se realizeaza aceasta reforma
reltgioas, care se cheama Reforma lui Luther, lui Calvin $i lui
Zwingli.
Era deci, dup cum spuneam, o miscare individualista a
spiritului omenesc 0 ea se realizeaza acolo, unde prin insust
felul de cugetare 0 de a fi al rasei, ea gAsesie un loc propice,
pentru a se desVolta. Astfel, ide'ea Reformei, se desvolta Mai

www.dacoromanica.ro
16

cu seamd la popoarele de rasa germanica, unde nu fusese pri-


ma& intrucatva in mod distinctiv, disciplina romano-eatolica,
unde nu exista timp de sute de ani o mare disciplin politica.
De aceea, Reforma patrunde acolo $i se manifesteaza $i printre
$efii politici ai acestei Germanii, ai acestui Slant Imperiu, im-
parfit in atatea i atatea principate, prase i episcopate. Ei
bine, Reforma era un minunat prilej de independen% $i auto-
nomie pentru fiecare din aceste principate, pentru fiecare din
aceste ora$e. A fost deci, o mi$care individualist& care s'a ma-
nifestat mai intai" de toate, cum am spus, in spirite, pentru ca
apoi sa se realizeze in toate alcatuirile politice ale farilor ger-
manice.
Acest lucru fire$te, cd manifestat in mod general, dela
inceputul Reformei, dar in ceeace prive$te Boemia el s'a ara-
tat, mai ales in- timpul lui Rudolf II, Imparatul habsburgic,
care este obligat a da Boemilor acea Scrisoare de Majestate
(1609), prin care le asigura libertatea de cult, pe care ins suc-
cesorul sau, Matheas de Habsburg, incerca sa le revoace (1618).
Aceastd revocare aduce isbucnirea semnalului Razboiului
de Treizeci de Ani, prin faimosul eveniment dela Praga: arun-
carea prin fereastra a comisarilor imperiali. Boemia i$i proclaina
independenfa i alege rege pe Frederic V, e14ctoru1 ei palatin.
Impotriva lui pornesc atunci Imperialii, precum $i Spaniolii
lui Philip IV, ace$tia din urmd sub conducerea generalului
Spinola, iar primii sub conducerea generalului Tilly, care in-
vinge pe Boemi la Muntele' Alb, in 1620.
Aceasta Victorie a Imperialilor era de mare importanta
pentru Franfa. Franfa a trait in tot rastimpul veacului XVI sub
teroarea marelui Imperiu al lui Carol Quintul, cele doua state,
care alcatuiau acest imperiu Spania $i Austria fiind sub
acela( lsceptru $i putnd, prin urmare, s prinda Franfa in
cle$te. Infelegerea celor doi suverani, a Regelui Spaniei $i Philip
IV cu Imparatul Ferdinand H, repune din nou chestiunea in
toata vigoarea ei $11 atunci Richelieu, care ajunsese in Consiliul
de Sus, in Aprilie 1624, ia de pe atunci toate masurile pentru
a preintampina acest pericol. $i fiindca nu putea s intreprinda
nici un razboi Franfa era Inca in perioada de formafie,
avea de terminat rezolvarea diferitelor conflicte cu strainii, pre-
cum $i cu protestanfii dinauntrul ei, avea de suprimat ramasi-
tele alcatuirei feodale, care se manifestau Inca ksub Idomnia
lui Ludovic XIII neputnd prin ufrnare s se duck' ea in-
sasi in razboi, suscit impotriva Imperiului habsburgic di-
ferifi inamici. Astfel mai intai a suscitat Danemarca. Dane-
marca e ins invinsa in anul 1629. Atunci, suscita pe Suedezi.
Acestia erau pe atunci sub domnia lui Gustav-Adolf, una dintre
cele mai principale capetenii .militare si politice din istorfa
moderna. Dnsul a primit ca sa. fie aliatul,. sau mai bine zis
maina infaptuitoare a lui Richelieu, prin tractatul dela St. Jean-de-
Mauriennes, incheiat la 1630, ins mai presus de toate, el in-

www.dacoromanica.ro
17

-telegea sg infiripeze in Germania interesele sale speciale, sue-


deze, $i voia sA infiiinteze impotriva Imperiului ltabsburgic,
un imperiu protestant, care s fie ins sub protectia Suede-
zilor. El intrd in Germania, invinge pe Imperiali mai peste
tot, la Breitenfeld $i la Lech, dar moare el insusi, in
plind victorie, la Liitzen (1632). Dup moartea lui, Suedezii
sunt batuti.
Urmeaia atunci o perioadA foarte turbure, in care un general
al lui Ferdinand II, anume Wallenstein, incearcA el insusi s
ia tronul imperiului; este insa asasinat- (1634) prin Uneltirile
Habsburgilor. Suedezii sunt afinitiv invinsi la Nordlingen
(1634) si afacerile Imperiului pAreau din nou asigurate, ceeace,
dup cum spuneam, nu putea Franta sA supoee i atunci ea
intervine direct.
Inutil sg descriu toate peripetiiile acestui razboi. Retineti
numai un fapt, anume ea' dAnsa se aliaz5 (1635) cu Olanda, cu
Savoia, cu Suedia cu care reinoeste tractatul de Milan%
$i astfel invinge pe Imperiali in mai multe bAt5lii, din care
cea mai important are loc 1a Rocroy (1643). Tractatele dela
Mfinster si Osnabrck, pun capAt rdzboiului si ele constituesc
ceeace se obisnueste, in limbajul diplomatic, a se chettla pacea
dela Westfalia (1648).
In baza acestor tractate, Franta lua Alsacia, Suedezii luau
Pomerania si alte mici intinderi, Hanovra si Brandenburgul
sunt mrite. Bavaria chiar, aliata Casei de Austria, are profitele
ei, 'dar in afar5 de toate aceste clauze teritoriale, ceeace este
foarte important si din care tin ca D-v s5. vA faceti un punct
de realdm d'aci inainte, este CA se creiaz5 un intins particula-
rism in Germania.
Sunt excesiv de numeroase statele, care se creaz5 in Ger-
mania pe atunci, sunt vreo doul sute de State suverane, 15sAnd
la o parte pe cele mai mici, in numAr total de.circa dou mii, care
aveau oarecari legturiii feodale $i asupra carora nu trebue at
insistm. Prin urmare, erau circa dou'd sute de state. suverane,
care aveau dreptul, ca oricare stat suveran, s inchee pace, s5
declare rzboi, sa aib5 ambasadorii lor, reprezentanti la di-
ferite Curti, s5-si spung pirerea in Dieta dela Ratisbona si
mai ales, fiecare dintre acesti stiverani aplica religia, conform
axiomei: cuius regio, ejus religio", adica religia de stat se ia
dup5 religia suveranului, ce nu putea fi dear a majorittii.
In (plus, Franta are dreptul s5-5i aila5 reprezentantul ei la
Dieta din Ratisbona si Franta garanteaz5 chiar respectarea
tractatului, de care e vorba.
Vedeti dar, ce minunat prilej de anarhizare complect era
aceast pace dela Westfalia si ce rninunat prilej de oricare in-
tervenire, pentru Igarantarea lui, exista pentru Franta.
Franta, isi urma desvoltarea ei politic5, externa, prin frac-
tatul dela Pirenei, ostilitjile dintre Franta si Spania an con-
tinuat mai departe, clup5 tractatele dela Wtstfalia i n'au luat

www.dacoromanica.ro
18

sfar$it, deca prin acest tractat, care s'a incheiat la 1659 prin.
achizitiuni (Roussillon $i Artois), in dauna Spaniei. Insa.' Spa-
nia, Inca de dinainte de pacea dela Westfalia i$i pierduse ase-
menea preponderenta in Italia. Dar aci se intAmpla un fapt
foarte important. Anume, cd Ludovic XIV, ia in cdstorie pe
fiica lui Philip IV, Maria Tereza t$i era inca o fiica a lui Phi-
lip IV, care se mritase cu Leopold I. A$a indt, succesiunea
tronului spaniol nu mai putea s fie acaparata pe deantregul
de unul dintre ace$ti doi suverani. Nu mai era prilej pentru
Franta, ca s cada din nou in clestele imperiului unui Carol
Quintul Spania si Germania precum nu era fireste, pri-
mejdie pentru Imparatul Germaniei, ca sa' se constiitue un
stat foarte mare al Frantei $i al Spaniei reunite.
Prin tractatul acesta ins, se asigura Mariei Tereza, solia
lui Ludovic XIV, o dota de 300.000 ducati aur. Aceasta data',
fire$te, data fiind starea de mizerie a Spaniei, care se ruinase
in razboiul acesta de 30 ani pentru &Ansa 40 ani aceast
data, nu putea fi ,platit. Si atunci, Ludovic XIV, dui-A moartea
lui Philip IV, conform unui drept de devolufiune, pentru tarile
Flandrei $i pentru Franche-Comte, adica. un drept de pro-
prire prbportional asupra unei parti din succesiune infra'
in Franche-Comte $i vrea sa o ocupe. Dar atunci, intampina din
partea unui alt stat, din partea Olandei, o rezistenta puter-
nica.
Pacea se inchee din nou, intre Franta $i Spania, la Aix-
la-Chapelle, in 1668, princare Franta renunta la Franche-Comte,
i$i complecteaza granita, cu oaresicari teritorii dela Nord-Est
$i dup aceasta, pentru a domina pe Olandezi, porneste o
campanie impotriva lor.
Aceasta campanie impotriva Olandei, este insa zadrnicit
prin aria de caracter a unui om de stat, anume Wilhelm de
Orania, care reu$e$te s grupeze in jurul Olandei Ipe toti
acei, pe care-i ingrijorase Franta: Germania, Spania Dane-
marca, Brandebmigul, Brandeburgul se afla pe atunci sub
stapanirea Marelui Elector, Frederic Wilhelm I, care a pus
bazele unui puternic stat militar prusian, prin victoria asupra
Suedezilor, aliatii Frantei, la Foerbellin (1675).
- Aceast campanie dus de Ludovic XIV impotriva Olandei,
a luat sfar$it prin pacea dela Niemegue, in privinta careia, Bo-
lingbroke, un om de stat englez din timpul Stuartzilor, spune
urmatoarele:
Franta era inconidrata de o multime de inamici, tati in-
teresati la distrugerea ei; dar asemenea intemeietorilor turnu-
lui de Babel, vorbeau limbi diferite $i tot astfel precum aces-
tia n'au fost in stare s edifice, dansii n'au fost in stare s
distruga din lipsa de intelegere".
Inteadevar, pacea dela Niemegue (1678), a fost in rea-
tate o pace victorioasa pentru Franta: &Ansa i$i complecteaza

www.dacoromanica.ro
19

teritoriul cu o parte din Flandra. Paseste apoi, la intrirea ei


interna.
Pentru aceast intarire internA, Ludovic XIV, a crezut de
cuviinta s revoace Edictul dela Nantes (1685). Edictul dela
Nantes, a fost dat de Henric IV bunicul lui Ludovic XIV
gi printeinsul, asigura protestantilor din interiorul regatului
francez, libertatea de cult si anumite cetati de sigurantd,
acestea, in urm, au calzut, ultima la Rochelle, cuceritd fiind de
Richelieu.
Aceasfa masura, care nu trebue judecata dupa vederile
noastre din ziva de azi, a fost luati. de Ludovic XIV, dar in
realitate, ea a fost chemata de intreaga suflare a Frantei. Totusi,
aceast masura pentru statele protestante si anume pentru 0-
landa si Anglia, a fost o lovitur de biciu, care i-a starnit, cu
atat mai mult impotriva Frantei. Wilhelm de Orania, care era
sufletul acestei miscari protestante impotriva Frantei catolice,
parvine s refaca impotriva lui Ludovic XIV, a alfa alianta,
alianta numit a Ligei- de Augsburg (1686), care ,cuprinde
Austria, Spania; Suedia, Brandeburgul.
Anglia fusese pand atunci prietena si aliata Frantei, fiindca
in aceasta tara domnia, in acele timpuri, dinastia Stuartilor
domnie intrerupta de revolutia lui Cromwell, prin decapi-
tarea lui Carol I dinastie care era inrudit cu dinastia Bour-
bonilor si care era chiar stipendiata de Ludovic XIV, pentru
cauzele politicei sale.
Carol II, cel dintai Stuart de dupd revolutia lui Cromwell,
iiu s'a luptat cu tendinta protestanta sub forma ei anglicana,
pe clad fratele si urmasul sau Iacob II, a stArnit i prin ab-
solutismul lui si prin favorizarea catolicilor el insOi tre-
__cuse la catolicism pe care voia OA fad, egali in drepturi cu
protestantii, o miscare aproape unanima impotriva lui, de care
a stiut admirabil sa profite Wilhelm de Orania. Dnsul luase
in casatorie pe fiica lui Iacob II, Maria, si astfel, avnd un
drept de mostenire asupra tronului englez, el vine in Anglia
si, cu tot consimtamntul poporului englez, nobili, parlamen-
tart, eclesiasfici, negustori, rurali, defronnza pe socrul isau
(1688).
Ludovic XIV, fata de aceasta miscare aproape generala,
manifesta foarte multa cumintenie si-si desvalue planurile sale
orintr'o instructie cOtre d'Avaux, care era trimisul sau la Stock7
holm. In aceste instructiuni el arat, ea s'ar multumi, pur si
simplu, cu oaresicari rectificari de fruntarii, Ca renunta la suc-
cesiunea Spaniei, daca Leopold I renunta si el si ca se abate
dela 'orice gaud de politica imperialisfa, facnd pur i simplu,
o politica de asigurare a granitelor 'sale.
Pacea 'dela Ryswick, e.3te incheiata la 1697. Ea mentine
statu-quo-ul, afara de mici modificari de fruntarii si recunoaste
pe Wilhelm de Orania ca rege al Angliei. Dar Ludovic XIV,

www.dacoromanica.ro
20

ramane cu p enorm influenta in Germania. Stipendia suve-


rani si intelectuali germani. E momentul Europei franceze.
Era p stare de pace, dar aceasta stare de pace era s o-
turbure rdzboiul Succesiunei Spaniei.
V'am spus, ca cei doi pretendenti la succeskhea Spaniei
erau pe deoparte, Ludovic XIV, iar pe de alt parte, Leopold
I. Pentru a putea scdpa ide acest razboi, Ludovic XIV, are gin-
dul de a se intelege cu acela, pe care-1 judeca a fi sufletul tu-
turor coalitiunilor, cu Wilhelm de Orania, $i ajunge cu acesta
chiar la o intelegere (Tractatul dela Haga 1698), prin care
imparte intrucdtva succesiunea Spaniei cu Habsburgii: primeste
Neapole $i Sicilia $i renunta la Milano in favoarea lor si la terito-
rii, care nu aveaua tingere direct cu Spania ; ramanand ca Spania,
dupd acest plan, sd fie data unui fiu al electorului Bavariei,
care $i dansul, prin filiatiune, avea oarecari dre'pturi de mo$,
tenire. Acest plan, fusese inteles de Wilhelm de Orania $i de
Ludovic XIV, fard stirea Imparatului Leopold I. Insd se in-
tmpla iin eveniment, care nu era a$teptat, anume ca moare
acest copil al electorului bavarez $i atunci se repune chestiu-
nea din nou, in intregul ei.
Carol II, regele Spaniei, recunoa$te ca mostenitor al sail,
pe ducele de Anjou, sub sfatul lui Porto Carrero. Ludovic XIV,
primeste testamentul (1700), caci voia mai bine sa aib5 Spa-
nia cu dansul, decat s5 o aiba impotriva lui, pentru ca, daca
renunta ducele de Anjou, sau in lipsa lui, ducele de Berry, a-
tunci mo$tenirea trebuia sa. treaca Habsburgilor. Dar, condi-
tional cu acceptarea mo$tenirei spaniole, 'nepotul lui Ludovic
XIV, trebue sa." renunte la drepturile sale ereditare asupra Fran-
tei. Astfel Spania $i Franta, in nici un caz nu trebuiau sa se
uneasca sub acela$ sceptru.
Din aceasta cauza a 'acceptdrii mostenirei spaniole de chi-
cele de Anjou, izbucne$te razboiul in care intra aproape in-
treaga Europa. Franta are impotriva ei intreaga Germanic, are
Brandenburgul, are Olanda si Anglia. Are insa de partea ei,
Spania, Portugalia, Bavaria $i Savoia.
Lath deci, situatiunea acestui razboi, care, vom vedea, ca
se inchee cu tractatele dela Utrecht. Dar Inainte de a ajunge
la aceste tractate, este bine, ca s ne aruncam putin vederile $i
asupra statelor, care contribuesc la aceasta alianta impotriva
Frantei.
In Anglia, s'a petrecut urmatorul lucru: Anglia era acum
sub domnia lui Wilhelm de Orania, care nu a vazut cu ochi
buni isbucnirea acestui razboi de Succesiune a Spaniei. Dar
Wilhelm de Orania, a privit Anglia, ca un instrument al fpla-
nurilor sale impotriva Frantei. Dansul era Olandez, a ajuns
sa fie chemat la tronul Angliei, dar totdeauna vom vedea aceasta
tendinta a Regilor, care au lost chemati peste continent, pentru
a domni in Anglia, anume ca Anglia s serveasca numai ca
instrument al politicei lor continentale. Era deci, o diminuare

www.dacoromanica.ro
21

a rolului propriu zis, al AngUei. De ce trebuia, ca Anglia s


serveasca, mai presus de toate, unor scopuri continental; pana
cand prin desvoltarea ei, a ajuns sa se afirme? Fiindca ,,in
veacul XVII, Anglia era Inca in plina perioada a transformarii
sale sociale. Dinastia Stuartzilor, a fost gonita pentru prima
data de Cromwell, $i a fast gonita fiindca reprezenta tendinta
spre realizarea unui principiu de absolutism, pe care Carol I
vroia sa-1 aplice si in Anglia, $i care, era contrar tuturor tra-
ditiunilor sale, atat politice cat i sociale. Dar Cromwell, fiind
un element revolutionar, era considerat de poporul englez, prin
natura lui, ca contrar tendintelor engleze, care sunt mai presus
de toate, tendinte de ordine $i de traditii. Asa incat, revenirea
Stuartzilor sub Carol II (1660), pe care 1-am amintit adineaori, a
fost primit cu foarte mare bundvointa, cu entuziasm chiar, de in-
tregul popor. Ins, fireste, Carol 11, continuand acea po-
litica, care pusese Anglia in serviciul Frantei, nici aceasta nu le
convenea Englezilor. Pe de alta parte, s'a manifestat in ten-
dintele lui Carol II, acea reactiune impotriva Parlamentului.
Si aceasta reactiune, aceasta luptai impotriva Parlamentului, II
face din ce in ce mai putin popular, pand and prin trecerea la
catolicism a succesorului sau, Iacob II (1685), intreaga nobilime,
care il sustinuse, si care infiintase de pe atunci partidul conserva-
tor tory pe cand partidul liberal era al parlamentarilor
wigh chiar intreaga nobilime 11 parseste, pentru a-I adopta
pe Wilhelm de Orania.'
Vedeti, toate aceste framandri, nu permiteau Inca Angliei
sa-si afirme puterea ei, i de aceea ea nu putea sA joace un
rol de prim rang $i ea, a prut chiar unui am politic de talia
lui Wilhelm de Orania, numai ca un instrument de politica
continental, iar nu de politica engleza, propriu zisa. Aceasta,
in ceeace prive$te Anglia.
In St. lmperiu, Leopold) I, care succedase' lui Ferdinand
II, este prins intre doul politici: pe de o parte, politica visu-
rilor sale, care era de a reinfiinta imperiul lui Carol Quintul,
iar pe de alt parte, politica, pe care' trebuia s'o duca impotriva
Tureilor.
Turcia, era atunci sub influenta unui fenomen istoric remar-
cabil. Turcia a fost totdeauna un stat militar, un stat cuceritor,
care din moment, ce nu mai putea cuceri, din diferite cauze,
incepea sa decada. Lucrul acesta 1-a observat familia Kfiprilli,
d familie, ce a dat_ o serie de' mari viziri, care pricepand acest-
rost intim al statului turcesc, au voit sa reia sistemul cuce-
rirelor. Atunci, sub aceasta familie de mari viziri, cum au fost
Mohamed, Ahmed si altii, Turcii isi reincep cucerirele si eel
dintai, care a fost expus loviturilor Turcilor, a fost t'Ocmai
Leopold. Impotriva Vienei, precum si impotriva Poloniei, se
pornesc atunci campaniile vizirilor. Impotriva Poloniei, nu au
avut noroc, fiindca au dat peste Sobiestky, care era un batman
cu mult prestigiu, $i care a stmt s5 mentinhi Polonia uniti

www.dacoromanica.ro
22

impotriva atacurilor turcesti. Dar Turcii, au gjuns i pand la


Viena, pe care au asediat-o, dar care a fost despresurata de ca-
tre Sobiestky (1683).
Noi, am jucat rolul nostru in aceste azboaie, ca la Hotin, de
exemplu, cu armatele moldovene i muntene, d sub tefan
Petriceicu i Grigore Ghica, trecute de partea Poloniei (1673).
In ceeace priveste asediul Vienei, ramane cel putin tiri, dupa
care erban Cantacuzino, care era cu armatele turcesti, favo-
rizau pe ascuns, pe Germani. Duca comanda contingentul mol-
dovenesc.
Toate acestea, trebue s vi arate, Ca Imperiul german era
sub o puternica presiune din partea Turcilor, i de acest lucru,
trebuia s se ocupe Imparatul. S'a gasit atunci, printre gene-
ralii sai, o seam de oameni, care 1-a14 sfatuit sa." se indrepte
mai ales impotriva Turcilor, s se intinda inspre Orient, si
sa lase Occidental intr'un statu-quo, care era onorabil si s
nu se mai gandeasca la chestiunea Succesiunei Spaniei.
Sub indemnul acestor oameni, cum erau Eugen de Sa-
voia, cafe de altminteri era Francez, era fiul contelui de
Soissons si Olympiei Mancini , Carol de Lorena, mark-
graful Ludovic de Baden, Germanii progreseaza impotriva Tur-
cilor. Ei parvin s stranga in anul 1684, la Andrussowo, o a-
lianta a altor state crestine Venetienii i Rush ca sa por-
neasca o cruciadd impotriva Turcilor, ce este insemnata prin
cucerirea Crimeei de catre Rusi; prin aceea a Moreei de catre
Venetieni, prin victoria dela Zenta si dela Szalankenen de catre
Imperiali, sub conducerea lui Eugen de Savoia si a lui Ludovic
de Baden, si care se incheie apoi, prin pacea dela Kar1Q-
witz (1699), ce consacra cucerirea aproape a intregei Unga-
rii in afara de Banat de catre Imperiali. In acest rastimp,
la 1691, Leopold I, declar alipit catre Imperiul Habsburgilor
principatul Transilvaniei.
In aceasta perioada, noi am avut rolul nostru, pe care-I
vom studia in lectiunea viitoare. Ceeace avem de vazut acutn,
este faptul, ca.' Germania desi Ii confirma cucerirele sale prin-
tractatul dela Karlowitz care a fost o revansa, orientala a
pacii dela Westfalia totusi din cauza Succesiunei Spaniei,
este obligat sa revind in Occident si lasa, atunci tot rolul de eli-
berare a crestinilor, tot,rolul de respingere a Turcilor, Puterei,
pe care Germania o chemase in ajutor, anume celalalt Imperiu
de Nord, Imperiul rusesc al lui Petru I. Imperiul rusesc va
profita de aceasta atragere catre Occident a Imperiului Habs-
turgilor, pentru ca dansul, sa inainteZe in Orient.

www.dacoromanica.ro
LECTIA HI.
5erban Cantacuzino. Constantin Brncoveanu. Constantin
si Dimitrie Cantemir. Carol XII (1682-1718). .; Tractatele
dela Prut. (1711). Stockolm (1719-20).
Nystadt (1721).
Domnilor, precum v'am anuntat, voi vorbi astazi, despre
circumstantele politicei exterioare romanesti in rastimpul, care
se intinde inainte chiar de pacea dela Westfa lia, pina la
tractatul dela Passarowitz.
Domnilor, exista la noi o politica crestind, care se baza
pe aplecarea Voevozilor nostrii spre eliberarea Munteniei, sau
cel putin pentru o soarta a ei mai bung, spre alianta cu Im-
periul Habsburgilor. Fundatorul acestei politici, a fost marele-
nostru Voevod, Mihai Viteazul. Stiti cd &nail, ca locotenent al
Imparatului, cucereste Ardealul; tot in -aceast calitate, cuprinde
Moldova, insa este biruit de o coalitiune a nobililor unguri si
de Poloni, cu toate sforta'rile sale, si Ia urm este ucis de
generalul Basta, comandantul Imperialilor (1601).
Dup dansul, marele succesor al sau, Radii Serban, apare
de asemenea ca un aliat al Imparatului, fireste inteo situa-
tiunepubordonat, caci Voevodul Tarii Romnesti, nu se putea
compara cu Imparatul dela Viena, insa era o alianta tot in
scopul acestei politici crestine. Dansul, bate in doua rAnduri;
nobilimea (din Ardeal, anume, pentru prima oara la Brasov-
(1602) si a doua oara (1610), in acela$ loc. In prima lupta,
Romanii ucid chiar pe Moise Secuiul, care fusese intronat de
Unguri, iar a doua oara invinge pe Gabriel Bathory, care fu-
sese si dansul, dup5 un rastimp, ales principe al Ardealului,
dupd Moise Secuiul.
Aceasta politica a Munteniei, era contrail tendintelor no-
bilimei tinware, care stapnea de fapt. si conform dreptului
public, transilvania.
Nobilimea ungureasca, a avut totdeauna o politica a ei
contrara Casei de Habsburg. Ea se organizeaza in Transilva-
nia, care a fost sediul politic al ei, si unde au putut s infiin-
teze un principat tributar al Portei. In aceasta tendinta a ei,
nobilimea ungard se arnesreca in razboiul de Treizeci de Ani si sub
conducerea unuia dintre cei mai mari principi ai ei, anume

www.dacoromanica.ro
24

Beth len Gabor, ia parte activd, impotriva Impdratului, in ra'z-


boiul acesta de Treizeci de Ani; este insd batut de Wallenstein la
1626 si nevoita sA incheie cu Impratul, pacea dela Presburg.
Imperiul, dupd pacea dela -Westfalia, fusese atacat de ca-
tre Turcia. El atunci se bucurd de o vremelnic6 alianta cu
Franta i gratie ajutorului francez invinge imperiul otoman la
tlia dela St. Gothard. Se incheie o pace cu Turcii la Vas-
var, in Septembrie 1664, in baza cAruia Imperiul, ia in st-
pnirea sa, cele 13 comitate exterioare de Transilvania, din-
coace din punct de vedere al Imperiului de Tisa.
Aceasta 'cucerire a Austriei Ins, nemultumeste enorm no-
bilimea (unigar si atunci se naste impotriva Impratului, o
nou miscare considerabild care se, traduce prin conspiratia
dela Kassau, o conspiratie in care figureaza numele cele mai
mad ale patriciatului ungar, Frangipani, Rakoczy, Wesselenyi,
Nadasdy; toti acestia vor sh. se elibereze de sub stAp'anirea
ImpAratului si conteaz5, pe doug ajutoare : ajutorul francez $i
ajutorul turcesc.
E inutil s'a va explic toate peripetiile acestei conspira-
tii. Seful ei, anume Teleky, este ins dovedit incapabil; con-
spiratia avorteaz, dar renaste sub forma unei alte miscri
de sub conducerea unui alt set anume Tkly. Acest Tkoly,
este seful acelor luptAtori, care purtau in ungureste numele
de Kuruczy" (Kuruti).
Tokly, este sustinut de trimesii lui Ludovic XIV, anume
A kakia si Reverend.
Vom lurma, ell prilejul unei priviri asupra domniei lui
Serban Cantacuzino $i a lui Brncoveanu, toate evolutiile' acestei
miscari a Kurtililor".
La '1678, se urea pe tronul Munteniei, Serban Cantacu-
zino. Dela inceput, ansul, urmeaza o politicA nationalk cres-
tin, despre care v'am vorbit, acea a lui Mihai Viteazul siARadu
Serban $i in 1682 il vedem in intelegere cu contele Caprara,
trimesul lui Leopold I. cu contele Csaky, care' dorea s obtin5
tronul Unigariei, impotriva majorittii nobilimei din aceastA tarsi.
InsA pregAtirile asediului Vienei, care incepe la 1682, intre-
rune aceste negocieri i II vedem pe Serban Cantacuzino, Voe-
vodul Munteniei, la 1683, lu'and parte la asediul Vienei, pe
and Contingentele moldovene erau comandate de Gheorghe
Duca.
La asediul Vienei, Serban are un emisar, anume Kunitz,
si prin acesta care se vede c ijuca un roI de spion in fo,-
losul Germanilor el trimete stiri despre starea asediatori-
lor, lgeneralului Staremberg, cornandantul Vienei ; si trimete
de asemenea incurajAri contelui Csaky, cu care p5streazi 1eg5-
turi tainice. Dupl" asediul Vienei, Serban incearca o alta poli-
tic vedeti in gindul lui Serban Cantacuzino, era princi-
nialmente, politica crestinA,Incearca atunci 0 apropiere cu So-
bi estky, in 1684, prin Stefan Petriceicu, fostul Domn, al Mol-

www.dacoromanica.ro
23

dovei. Insa, repede Ii revine dela aceasta politic polona,


pentru ca el baga, de seama gandul, pe care it avea Sobiestky
fata de Moldova, gand care se traducea in dorinta de anexiune.
Inteadevar, Sobiestky, cauta pur si simplu, sa ocupe Mol-
dova pentru el, fdra.' sa mai tind seama de tractatele, care le-
g'au aceasta Ora' cu Poarta si care ii asigurau o situatiune in-
ternational, alta decal a unui teritoriu anexat. Sobiestky, in-
vadeaza. in Moldova la 1686, are intalnire cu Constantin Cante-
mir, de care este batut in lupta dela Boian. Cantemir, 'din
motive tactice, se retrage mn fata lui Sobiestky, ii atrage in
Buceag, unde ostile polone mor de sete i stint nevoite sa pa-
raseasca Moldova.
Cu ocazia trecerii lui prin Iasi, Sobiestky, chefuia in pa-
latul Domnului Moldovei si atunci s'a nscut un cantec, pe
care vi-1 spun ca amintire anecdotica a acelor timpuri, cantec,
prin care isi batea joc de fugarul Cantemir.lata-1:
Constantine,
Fuge bine,
N'ai nici cas,
N'ai nici masa',
Nice dulce jupneasa".
Dar in orice caz, aceast tactick a lui Cantemir, isi d .
roadele sale, de oarece, Sobiestky, este nevoit a se retrage, la-
sand doar foc si parjol in tara Moldovei i lasand o amintire
curioasa in unele biserici, ca la liar lau cei care sunteti Mol-
doveni o puteti controla. In unele biserici, la Kir tau, exista
inscriptii %cute cu cutitul,purtand semnaturile diferitilor capitani
si ofiteri din oastea lui Sobiestky.
Deci, oastea polona est2. distrusd. $erban, ramane in ex-
pectativa i atunci, el incearca o alta politica, anume o
fat de Curtea Rusiei. In acest scop, el trimite la Moscova
pe arhimandritul Isaia, pentru a intra in legaturk cu Curtea
ortodoxa pravoslavnica de acolo. Mare le motiv, care il facea
pe Serban Cantacuzino sa incerce a infra in legatura cu Rusia,
era acela al unitatii de credint. Rusia, aprea fard. de Po Ionia
catolica, fata de Austria avand aceiasi religiune, ca purtatoarea
credintei, campioana credintei pravoslavnice, ortodoxe. $i a-
tunci, acest element joaca ui rol mare in toate incercarile de
apropiere ale tarilor noastr2, fat de tarile crestine..
Inteadevar, marele argument, am spus, era tocmai ten-
dinta de eliberare a intregului crestinisin, subjugat de Turci.
Insa, fireste, c Domnii Munteni, preferau sj aiba 'campioni
de aceiasi credinta crestink' ca i dinsii, cleat pe un campion
de alta credinta, fie luteran, fie catolic. $i aceasta reiese, din-
teo scrisoare, pe 'care acest arhimandrit o trimite lui $erban:
pack' soarta ii ajutk pe Rmleni sa fi.e mai tari decal-
Turcii i sa ia sub puterea lor %rile crestine pravoslavnice
sau sA cucereasca Tarigradul, atunci credinta pravoslavnica

www.dacoromanica.ro
26

va cadea si se va desradacina, caci attinci Ramlenii vor lua


toate mdnastirile i bisericile $i ii vor sili s ceara unirea".
Insa, nici aceasta politica nu reuse$te, fiindca Rusii erau
aeparte, iar Germanti erau aproape. Veterani era comandantul
trupelor austriace din Transilvania j insusi erban ii roaga
pe acesta sa nu tread prin tara sa i sai nu o pund inteo si-,
tuatiune grea fata de Poarta suverand, care ar putea s o ju-
dece ca atiata ostirei invadatoarc.
Dar presiunea invadatorilor, devine din ce in ce mai pu-
ternica, pana cand Serban, crede ca, a venit momentul de a
da cartile pe ifa i atunci trimete o delegatie compusa din
lordache Cantacuzino, Serban Cantacuzino un nepot al stt
Constantin Balaceanu si Stefan Vladescu, care aduceau Impd-
ratului Leopold, o supunere neconditionata a lui (1688).
Primea sa fie Damn subordonat, si tributar al Imperiului
austriac. Ins, delegatia nu ajunge la Viena, cand dansul tnoare,
se spune, otravit desi lucrul nu este probat tocmai de
succesorul sdu, Constantin Brancoveanu, care atunci, el, adopta
o altd politica (1688).
Brancoveanu !crede, c n'a venit momentul pentru o ase-
menea alipire a tarii la politica austriaca si trimite pe un boer,
anume pe Preda Prscoveanu, s impiedece delegatia de a
pasi mai departe intru indeplinirea misiunei sale. La aceast
veste, doi boeri din delegatie, se revolt, anurne Balaceanu ai
Vladescu. Balkeanu, trece chiar fatis, de partea Austriacilor
si devine candidatul lui Leopold la tronul Munteniei, Impotriva
lui Brncoveanu.
Brancoveana, trimete o alta delegatie atunci. pe Serban $1
Petre Greceanu la Brasov, la generalul Haus ler, care comanda
-armata austriaca din Transilvania. Aceast deregatie a Grece-
nilor, avea tocmai de scop, sa-1 roage pe Haus ler, sa nu inva-
deze in Muntenia, tocmai pentru motivul ca sa nu compromital
-pc domnitorul ei.
Insa, yin contingente turcesti, yin contingente 'Mare, soseste
chiar un contingent moldovenesc, sub hatmanul Bogdan par-
-ticipa si armata munteana, si lupta are loc la Zarnesti, si se
terming prin lnvingerea Austriacilor, lupta in care Haus ler este
prins de insusi maim. lui -Moly, care in acest scop participase
la lexpeditie si Balaceanu moare' de oarte vitejeasca in foiul
acestei lupte (1690).
Prin acest ajufor dat Turcilor, Brancoveanu capata Incre-
'derea lor. Insa, dnsul, tergiverseaza, doresfe sa, -Nog politica
cu doua fete si caut. s fie bine si cu Imparatul, si in acest
scop, el Inlesneste pe sub ascuns toata corespondenta diplo-
matica a igeneralului Veterani care venise la comanda dup
prinderea lui Haus ler corespondenta, care era foarte greu
de facut cu Curtea Imparaleasca.
Asa incat, Brncoveanu, este bine vazut de amandoua par-
Ins este foarte rau vizut de diplomatia franceza care

www.dacoromanica.ro
Z7

in acel moment, era reprezentat la Poart de catre minis-


trul Costagnerai de Castagneres. Acesta, protejeaza pe candi-
datul lui Ludovic XIV la tronul Munteniei si anume pe contele
TOkOly.
brancoveanu, avea deci sd lupte impotriva enormei influ-
ente, pe care o avea atunci Regeie-Soare, la Poarta Otomana.
El cautd atunci s se apropie de Alexandru Mavrocordat Exapo-
ritun, care era marele dragoman al Portei, personaj considera-
bil in politica external si leagal intelegere cu dansulb in rico-
pul de a putea sa se mentina. Intre timp, Tok lily, moare, insal
miscarea lui este continuata de un alt nobil ungur anume Francisic
Rakoczy II. Acesta, continua rolul, pe care 1-a avut inainte
Toko ly; este ca $i predecesortil lui, stipendiat de catre re-
gele Frantei, care era incurcat pe atunci in marele rdzboi al
Succesiunei spaniole si cauta peste tot aliati, ca sa-si poata
usura situatiunea. Francisc Rakoczy II, apartinea neamului Ra-
koczylor, care a domnit in Transilvania si care a fost prieten
cu principii nostri: Gheorghe I, Gheorghe II, pe' urinal Francisc
I $i el Francisc II (1706). Prin urmare, acesta din urma, pri-
meste ajutorul pe care il trimete Ludovic XIV, insa, ca si mis-
carea lui Tka ly, miscarea lui avorteald.
Brancoveanu, este silit de imprejurdri, ca s abandoneze
aceasta tendinta de politica germand. El este tacum marele
intendent al armatei turcesti, pentru care aduna zahareaua. In
sfarsit, este bagat cat se poate in politica Portei Otomane, a-
ceasta cu atat mai mult,cu cat Turcii avusesera succese la in-
ceput, care ins se transformasera la urma, in esecuri, prin veni-
rea pe cmpul de lupta oriental al principelui -Eugenia de Sa-
voia, care invinge pe Turci in Septembrie 1697, in marea IA-
talie dela Zenta.
Alexandru Mavrocordat, intra in functiune atunci si se incep
negocierile dela Karlowitz, ce se incheie pe baza principiu-
lui lui uti possidetis" adica pe baza intinderilor, care au fost
cucerite $i pastrate de caltre invingator $i care mai-este Impe-
riul habsburgic pAna la Tisa.
Dela pacea dela Karlowitz incoace, situatiunea Iui Bras/leo-
veanu ramne astfel in mainele politicei otomane. El trebue sa
joace cum i se canta la Constantinopol si acest joc era forte
costisitor, caci pentru mentinerea situatiunei sale, el trebuia tot
timpul sa plteasca bani $i. iar bani.
Este oarecum o perioada de liniste atunci, insa intervine
un nou factor, anume razboiul suedo-ruso-polon.
Am vazut, ca prin alianta dela Andrussowo (1684), toate
Puterile crestine, intrucitva, s'au ridicat impotriva Portei, ins
nici una nu era in stare, in afara de Imperiu, ca sa d'uca la bun
sfAr$it, o asemenea intreprindere.
Pe tronul Rusiei, se urea atunci until dintre cei mai mari
suverani, pe cari i-a avut omenirea, Petru I cel Mare. Acesta
hotaraste, sa-si organizeze tam in chip oocidental, spre a
www.dacoromanica.ro
28

putea duce la sfarsit asigurat, tendintele sale de a pune Rusia


in randul Marilor Puteri $i chiar sa le intreacd.
Nu este cadrul aci, de a va spune tot ce a facut dansul, ca
reformei interioare. Ma nrultumesc, a v aminti, ca a creat o
armat i o flotd, care putea sa fie la inltimea tendintelor
sale cuceritoare.
Astfel, dansul, cu aceast armata cucere$te Azovul (1696).
Apoi calatore$te prin Europa, pentru a se perfectiona in $tiinta
politica occidentala, pentru a studia toate reformele, care s'ar
impune pentru tara lui, (acesta intre anii 1697-1698), $i
aceste calatorii ale sale in Olanda O. in Anglia, au fcut epoca,
nu numai in istoria Rusiei, dar $i in istoria Iurnei". (Macaulay).
Rusia era ortodoxa. Deci, prin insa$i religia ei, era pornita
impotriva Suediei luterane, impotriva Poloniei catolice $i im-
potriva Turciei pagane. Dar mai era $i increderea, pe care
trebuia s'o inspire poporului, pentru care religia juca un rol
de capetenie, in conceptiile lui de viata.
Po Ionia era in plink' anarhie. Pe cand celelalte state, evo-
luau spre o organizatie politica $i sociala moderna, Po Ionia
a ramas la vechea ei organizatie feodala, care se manifesta
printeo complect anarhie in faimoasele sale diete sau die-
tine, cand erau mai mici i unde trebuia si se la hotariri,
ca alegere de suveran, incheere de tractate, hotariri, care erau
de cea mai mare insemnatate, $i care punea in joc existenta
statului. Ori, in acele diete, era o complect anarhie, a tuturor
acestor nobili, a tuturor acestor patricieni, care nu voiau sa
cedeze nimic din drepturile lor, a$a cunt le mostenisera.
In afara de aceasta, ca si Turcii, care duceau un razboiu
perpetuu impotriva necredincio$ilor cre$tini, Polonii duceau un
razboi perpetuu impotriva acelora, care nu erau de aceia$i cre-
din% cu dan$ii. Aceasta era conceptia lor de slat; era o con-
ceptie de cruciati, de soldati, nu de oameni politici. Fireste,
cd in asemenea conditiuni, ca i Turcii, an$ii nu putuserd ca
sa." inchege, nici in domeniul politic, nici in domeniul social
5i nici in cel economic, acele realizari practice, care fac taria
nnui popor.
Ei, prin situatiunea lor, fusesera aliati ai Frantei $i astfel
dupa, Henry de Valois (1575), care fusese chiar rege al Polo-
niei pentru putin timp, ei primesc cu placere candidatura prin-
cepelui de Conti (la 16.97), care era o rudd a lui Ludovic XIV.
Insa aceasta candidatura n'a avut sorti sa reu$easca.
In aceasta perioada insa, Po Ionia a avut de-aface cu dotta
dinastii, care s'au interesat mai de aproape de &Ansa i anume,
cu dinastia Hohenzollern din Prusia $i. cu casa Ascagnienilor
de Saxa, aceasta din urma, prin persoana lui August I, care
trece dela hiteranism la catolicism $i devine rege al Poloniei,
fiind ales de Dieta (1697). Una dintre primele rnasuri, pe care
le-a luat acest suveran, a fost sa mute capitala dela Var$ovia
la Dresda.

www.dacoromanica.ro
29

Ca rege al Poloniei, dnsul se aliaza cu Brandenburgul si


cu Rusia, impotriva lui Carol XII, ins* lovitura nu fusese bine
calculata, de oarece, in aceastal dorintk a lor, de a rdpi Suediei
toate domeniile sale, care inconjurau Marea Baltick si se aflau
in afara de peninsula scandinava, au cazut, spre nenorocul lor.
peste una din capacitatile militare cele mai mari, pe care le-a
avut lumea, adica peste Carol XII.
Inteadevar ,regele Suediei, Carol XII, ii bate pe toti. De-
buteazd prin a-i bate pe Rusi, in faimoasa lupta dela Narva, in
Noembrie 1701, dupa care face acele campanii -victorioase din
Polonia si Saxa, insa permite Tarului, ca sa-si revina in fire
sa-1 bata la rndul lui, pe el, la Pultava in 1709.
In rastimpul acestui rdzboi, Petru cel Mare, pusese bazele
Petersburgului, la 1703. Atunci, sub impulsul Frantei, sub sfa-
turile ministrilor sal, la Stambul, baronul de Ferriol i baronul
Des Alleurs, se arat Sultanului primejdia de Nord, sub infa-
tisarea lui Petra cel Mare.
A fost o veche aliant, acea a Frantei cu Turcia. Francisc I,
in marea primejdie, .in care se afla, de a fi strivit de Carol
Quintul, adica intre Spania, pe de o parte si Germania pe de
alta, a fault apel la Soliman Magnificul, care i-a venit inteadevar
in ajutor. $i acest prim pact de prietenie, a fost apoi soli-
dificat, prin acele legaminte internationale, cu caracter con-
sular si tocmai aceasta v intereseaza ,care se numesc ca-
pitulatiunile.
Aceast prietenie, s'a perfectat sub Ludovic XIV si de aceia
sfaturile ambasadorilor francezi, erau totdeauna ascultate, cu
sfintenie, de cdtre conducatorii Imperiului otoman. $i atunci,
aceasta politica franceza, nu se intinde numai asupra Portei, ci
si asupra acelor Puteri, care erau capabile A' fad o diversiune
impotriva Imperiului [german, cnd atesta ataca Franta. Toate
aceste state, ca : Suedia, Polonia precum si nobilimea ungard, toff
erau aliatii naturali ai Frantei, mai cu seama in timpul lui Ludovic
XIV, dud fiinta Frantei, isi ia o definitiva caracterizare.
Dar tocmai in aceasta epod, asistam la aparitia unui stat
puternic, care avea tendintele sale de supunere, ba chiar de in-
locuire a acestor state de mna doua: este vorba de Imperiul
lui Petru cel Mare. Ori, acest lucru, fireste, ca nu putea sa placa
politicei franceze. De aceia, vedem acest sfat, acest indemn al
ambasadorilor francezi, pe care i-am numit, de a profita tocmai
de prezenta marelui vrasmas al lui Petru cel Mare, a lui Carol
XII la Bender, unde se refugiase dupa Pultava, pentru a putea
porni o actiune impotriva Rusiei
InteadevAr, Poarta otomana, ascultnd de indemnurile am-
basadorilor francezi, face pregatiri de razboi, si nume'ste atunci
pd Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei aceasta in 1711
ca unul ce putea mai bine sa corespunda sfaturilor si planu-
rilor razboinice ale Portei. Turcii ii judecau ca om de incredere

www.dacoromanica.ro
30

al lor, fiind recomandat la domnia Moldovei de Devlet OhiraL


khanul 'Mari lor.
Dimitrie Cantemir, a fost una diritre figurile cele mai in-
teresante, pe care le-am avut vre,odata. Dansul era un invatat,
era un istoric si era un filozof. El insotise pe Kara Mustafa
la Viena si-si facuse acotot convingerea vazand' tnai ales de-
zastrul dela Zenta, de decaderea, fatall dupa parerea lui, a
Imperiului otoman. De aceia, acum, el incearca sal puna Mol-
dova pe picior de razboi cu Turcia i intra,' in leg-a:turd cu Petru
cel Mare.
Cantemir, in Moldova, care era foarte slabit, nu gseste
deck prea putine elemente militare si in loc de a aduce un ajutor
real imparatului Petru cel Mare, care venea cu oastea in spre
sud, el nit poate contribui deck cu slabe contingente.
Pe atunci, in Moldova, tot ce era setos d'e aventuri, de vi-
tejie si de prada., se inrola in regimente strdine. Avem astfel
in armata polona, regimente valahe, gsim o capetenie ca Con-
stantin Turculet, despre care s'a pstrat o amintire, iar in ran-
durile Rusilor, se distinge polcovnicul Grigoras.
Din aceasta cauza, Cantemir, cum spuneam, nu poate gasi
printre supusii si, eletnente dornice de lupta, deck la o sin-
gura clash, clasa mazililor, unde afla elemente destoinice.
Tarul vine la Iasi, este primit de catre Cantemir; se face
un tractat de aliant intre Petru cel Mare si domnul Moldovei.
prin care se asigura continuarea dinastiei lui Cantemir, !in
schimbul ralierei la politica ruseasca a Moldovei. Sunt date asa
numitele privilegii cle supunere catre Tar. Dimitrie Cantemir
mai da un Universal o proclamatie catre Ord, prin care o
cheama la artne (1711).
In timpul acesta, Brancoveanu rmsese la Ur lati in ex-
pectativa. Dar cand a vazut oastea imperiald flamanzita, cand
a vazut Ca Toma Cantacuzitio, unelteste impotriva lui, ca trece
cu cavaleria lui la corpul generalului Rhone si ea, impreun en
dansul ataca Braila fara folos decisiv, a rimas din ce in
ce mai convins de puterea Turcilor, fata de Rusi, si n'a dat
nici fun ajutor Rusiei. El pastreaza neatinsa zahareaua, ca s'o
dea Portei invingatoare, iar cand marele vizir, Baltazi Mohamed.
a triumfat la Prut, impotriva lui Petru cel Mare, cnd acesta
din urma, a trebuit prin conventiunea dela Vadul Husului, (Julie
1711), sa facd preliminarile unei pad, atunci Brancoveanu a
trecut cu totul de partea Turcilor.
Ins era prea tarziu. Pacea e inchee prin tractatul dela
Prut (1711), prin care se cedeaza Azovul; pentru Suedia nu se
cere nimic, iar pe Petru cel Mare, il lasA sa Se retraga cu armata.
E probabil ca darurile Ecaterinei, sotia Tarului, au stiut sa con-
vinga pe marele vizir. Turcia a scapat astfel ocazia dre a strivi
in fase, 'pe cel mai mare dusman al ei.
Astfel parasit de Cantacuzinestii si de Mavrocordatii, care
5tiindu-1 compromis, vanau pentru dansii tronul Munteniei, parit

www.dacoromanica.ro
31

de catre ambasadorul francez, baronul de Alleurs, de catre contele


-Tolstoi, ambasadorul lui Petru cel Mare, Brancoveanu este ri-
dicat din scaun in Aprilie 1714 si cu fii sli i cu ginerele sau,
este executat la Constantinopol, in August 1714. .

Duph o ultima incercare cu $tefan Cantacuzino in Mun-


tenia, de a guverna cu domn phmntean. Poarta vazand insemna-
tatea ce o capAta in politica ei, fata de ambele cloud mari im-
perii vecine, %rile romanesti, va pune, profitand de profunda
lor stare de slabiciune sociala, agent de incredere ai ei, ca domni
asupra bor. Acestia vor fi Fanariotii. $i acestia vor fi, cei din-
-CAL fiii Exaporitului Constantin, Nic6lae si Ion Mavrocordat.
In timpul acesta, Imperiul german, eliberat prin tractatul
dela Utrecht, de grijile occidentale, reincepe rzboiul impo-
triva Turcilor. Eugen de Savoia, ii invinge la Petervardein si
la Belgrad, in 1716.
Turcii, plateau acum stump, greseala de a fi lasat s scape
din *mina lor pe Petru cel Mare, cid acum aveau deaface nu.
numai cu Imperiul german, dar si cu Imperiul rusesc.
Ori cum, la Passarowitz, se inchee pacea (1718), tot pe
baza principiului uti possidetis", prin care se asigura Impe-
riului 'german, teritoriile pe care le cucerise, aniline Banatul de
Temisoara, Oltenia aceasta spre mare bucurie a partidului
nationalist al nostru, care nu vedea, decat binevoitor aceast
politica austriaca, pentru scaparea tarilor romanesti; partid re-
prezentat prin doi mari boeri, anume: Cornea Brailoiu si Stoico
Bengescu si in plus, se asigura libertate'a de cult crestinilor
din Imperiut ptoman. Oltenia incepe deci sa fie guvernata de
catre Austriaci si guvernatorul ei este cel, care a ocupat-o cel
diitai, generalul Stainville.
In timpul acesta, Petal cel Mare, vine la Paris la 1717, ca
sa, ofere prietenia sa Frantei. Se crede destul de puternic, acum,
ca ,sa poata intra deadreptul in rolul unei Mari Puteri, fata de
Puterile occidentale. Franta insa refuza aceast prietenie, din
motivele, ce le voi desvolta in prelegerea viitoare. $i atunci,
Tarul Rusiei revine astfel in valtoarea circumstantelor 'sale
-orientale. In 1718, piere in fata Friederikshaldu-lui Carol XII,
care revenise in tara lui, pentru a face fata coalitiunei, ce se
formase impotriva lui in timpul absentei sale. Aceasta coali-
tiune, se compunea din Prusia, Rusia, Danemarca si Hanovra,
care sfarseste mai cu seama duph moartea lui Carol XII, prin
a invinge Sued'ia si prin a-i rapi obiectele poftelor lor, anume
acele provincii, ce inconjoara Marea Baltica, exterioare ,Pe-
ninsulei Scandinave, si a ehror anexiune s'a consfintit prin tele
patru tractate dela Stockholm (1719-1720) si prin tractatul
dela Nystadt (1721) prin tare Hanovra ia Brema si Verden,
Prusia Stettin si o parte 'din Pomerania, Danemarca Schleswigul,
Rusia Livonia, Carelia, Ingria si Estonia, si Anglia cal:4th' co-
inertul liber in Sund.

www.dacoromanica.ro
LECTIA Ilf.
124zbolul Succesiunei Spaniel. Pacea i Tractatele de la_
Utrect (1713). Quadrupla-Alianta (1717).
Alberoni Carol VI Walpole.
/ ,
Domnilor, asa dar, am lasat cursul meu, privitor la Pute-
rile occidentale, in preziva luptei, care va incepe pentru succe-
siunea Spaniei. In aceasta lupta, se impotrivesc, nu numai doi
oameni, ci doul principii, reprezentate prin acesti doi oameni.
Este principiul dreptului divin pe de o parte, care sta la baza
monarhiilor, pe de alta parte; principiul dreptului constitu-
tional. $i cei doi protagonisti, care duceau, ca reprezentanti ai
acestor doua principii, lupta, era pe de o parte Ludovic XIV_
pe de alt parte Wilhelm de Orania.
Wilhelm de Orania, nu are sa vadd desfasurarea luptei;
el la( Oturit inainte ca s inceapa (1702). Totusi, el a fost inspi-
ratorul i uneltitorul coalitiunei, pe care trebuia s'o faca sa se
lupte pentru principiul, ce-I reprezenta.
Massillon, unul dintre cei mai mari eclesiastici ai veacului
XVII, care a adus atata lumina in biserica franceza, WA' cum
ii descrie in oratia funebra a Delfinului:
Un principe profund in vederile sale, dibaciu in formarea
aliantelor si in reunirea spiritelor, mai norocos in a provoca
razboaele, deat in a combate el insusi, mai de temut in taina
camerei de sfat, cleat 1n fruntea ostirilor, un inamic, pe care
ura numelui de Francez, II pusese in stare sa conceapa lucruri
man i sa le execute, unul dintre acele genii, care par sa se
fi nscut, pentru a misca, dupa vrerea lor, popoarele si suve-
ranii, un om mare, daa n'ar fi voit sa fie rege".
Pe ide alt parte, ne apare Ludovic XIV. Sainte-Beuvel
II caracterizeaza astfel in cateva cuvinte:
Ludovic XIV, nu avea decal bun simt, dar atunci avea mult
bun simt".
Si in aceast lupta, dnsul desfasoara nu numai acest bun
simt, idespre care vorbeste Sainte-Beuve, dar o energie, care-
atinge chiar sublimul.
Domnilor, v'am spus, care era principiul, pentru care lupta
Coalitiunea, condusa de Anglia: principiul dreptului constitu-
tional, acest principiu al legei, ca emanatiune a vointei popo-
rului.

www.dacoromanica.ro
33

lat cum Macaulay, la sfarsitul istoriei lui, a celor duoa


Revolutii engleze (1648-1688), caracterizeaza el aceast vedere:
A lipsi regalitatea de atributiile sale misterioase si a sta-
bili principiul, ca regii domnesc in virtutea aceluias drept, con-
form caruia proprietarii numesc pe reprezentantii comitatelor
sau in virtutea cestuilalt drept, conform caruia judecatorii acorda
ordine pentru habeas corpus", era un lucru absolut
- necesar si-
gurantei libertatilor noastre".
Dar era in acelas timp, nu numai un conflict Intre aceste
doua principii de drept, ci si o deplasare a axei de lupta, care
se manifestd in acest razboi.
['aria acum tara vrajtuasul de capetenie al Frantei, fusese
Imperiul. De aci inainte, Imperiul cade pe planul al doilea si
se tidied, ca protagonist al Iuptei, dusk* in contra ei, Anglia. An-
glia era aceia, care ducea lupta, conform acestui principiu de
lege, pe care dansa a stiut s si-1 faure'asca si acum stia sa-1
extind.
VA citez acum cateva cuvinte, pe care le spune decanul le-
gistilor englezi, lui Wilhelm de Orania. Acest batran, se numea
Maynard si vine ca sa-1 felicite pe regele Wilhelm de Orania
pentru intronarea lui (1688).
Domnule Serjeant ii spune Principele desigur, ca
ai supravietuit tuturor avocatilor epocei D-tale".
De Monsegniore, spune dansul si dad n'ar fi fost
Alteta Voastr asi fi supravietuit $i legilor".
Vedeti dar, Wilhelm de Orania, vine ca un aparator al
acestui principiu al legilor.
Dar pentru Anglia, nu era numai un principiu de aparat.
Spania in acel moment, poseda imperiul colonial cel mai in-
tins si asupra acestui imperiu colonial, Anglia impreuna cu
aliata ei, Olanda, isi pusese ochii, ca sa si-1 apropieze.
Dar mai era Inca' un alt punct, asupra caruia dansele erau
intelese si care devine cu timpul, d'upa cum yeti vedea, de in-
teres european. Era anume acela ca Franta sa nu se intindd
asupra Tarilor de Jos, asupra Belgiei actuate. Olanda nu suferea
acest lucru. Si yeti vedea, cum premisele acestei politici, in
veacul urmator, vor face din Belgia, tail neutra si pentru care,
acum cincisprezece ani, vedeni Anglia ca trage spada si infra in
razboi. $i tocmai Ludovic XIV ocupa Belgia, gonind garnizoa-
nele olandeze din cetatile, ce formau Bariera" in contra Fran-
tei, conform tractatului dela Ryswick (1697).
Lupta a fost crancena atunci, Franta a fost invingatoare
la inceput. A invins la prima btalie dela Hochstaedt, ins fiind
coplesit de numar, tradata de unii aliati, ca Savoia, si pail-
sita de altii, ca Portugalia, prin tractatul impus de Lord Me-
thuen (1703), Franta e batuta in mod sangeros. Se succed
atunci esecurile: a doua batalie dela Hochstaedt, Turin, Ouder-
narde, se ia Lille si Ludovic XIV incepe sa trateze. Dar,
nu i se acorda nici o atentie $i i se cere, pentru a avea un ar-

www.dacoromanica.ro 3
34

mistitiu nesigur si de prea patina durata, ca el insusi sa-i atace


pe aliatii sai, Spaniolii, sa-1 detroneze pe nepotul sau. Acest
lucru il face din contra sa-si concentreze puterile. AdresTazd un
mesaj Frantei, pentru a scoate dintr'insa ultimele resurse. Si
atunci ii vine o soarta norocoa3ia, prin moartea imparatului ger-
man, losef I, care succedase lui Leopold I (1711).
A fost atunci pentru Franta salvarea.
Ludovic XIV era lovit nu numai ca suveran, dar si
in viata lui de om si de parinte; rand pe rand ii mor copii,
ii mor nepotii, moare ducele de Burgundia, moare sotia acestuia,
mor doi fii ai lor, moare ducele de Berry, asa incat singura
sperant a monarhiei franceze rezida acum intr'un plapand stra-
nepot al lui, al treilea fiu al ducelui de Burgundia, acela care
trebuia sa devind mai tarziu Ludovic XV.
Se succedau atunci mai departe infrangerile, in deosebi la
Malplaquet (1709), batalie sangeroaal si pentru invingatori.
,Existii o pagind foarte rfrumoasa din jurnalul marchizului de Dan-
geau, care a fost unul dintre oamenii, care 1-au apropiat mai
mult pe Ludovic XIV si carerl descrie pe batrinul rege, in zilele
ploioase din Versailles, in apartamentele reci ale palatului,
asteptand la fereastra curierii trimisi de armatele sale de Nord
si care veneau tot timpul cu stiri rele.
In momentele acele, Ludovic XIV a stiut s fie in-
teadevar mare. Sa Ira citez o pagind din celebrele memorii ale
ducelui de Saint-Simon, care nu l'a iubit, dar care a trebuit sa
se pleCe in fata tariei de caracter a lui.
In mijlocul acestor dureri familiare, aceastd neinduplecare,
aceastd tarie sufleteascd, aceasta indiferent exterioard, aceasta
grije de a tine franele statului cat mai e posibil, aceast spe-
ranta in ciuda tuturor desnadejdiilor, si aceasta datorit curajului,
intelepciunei, iar nu orbirei, aceasta exteriorizare a regelui, in
toate manifestarile lui, este un lucru de care foarte putini
oameni ar fi- capabili si aceasta singur i-ar fi dat numele de
mare, care i-a fost harazit atat de prematur".
V'am spus imprejurarea, care a fost salvarea Frantei, anume
moartea impratului Iosef I, care dispare fara a rasa copii.
li succede atunci pe tronul Imperiului, arhiducele Carol, toc-
mai acela, care era pretendentul aliatilor, pentru a fi incoronat
rege al Spaniei si prin aceasta dubla imprejurare de a fi
pretendent la tronul Spaniei si de a fi in acelas timp in capul
Sfntului Imperiu, pentru Puterile maritime, ca Olanda si ca
Anglia, se renastea atunci imperial lui Carol Quintal, pe care
aceste tari nu mai aveau nici un interes sa-1 vada reinfiintandu-se.
Ele se luptau tocmai ca s impiedice reunirea coroanei spa-
niole cu o coroana puternica de pe continent.
Tratativele, care se urmasera intre trimisii Frantii si tni-
mi0i Angliei la Gertruydenbourg pana acutn ---, WI nici
un rezultat, acum din contra ajung la rezultate practice, prin-
tr'un artnistitiu, pe care-1 acorda Anglia (Londra 1712, Octom-

www.dacoromanica.ro
35

brie) si prin clauzele, care devin tractat la Utrecht, la inceput


cu Anglia, apoi cu Olanda (1713). Anume, se admite renun-
tarea lui Filip V la tronul Frantei si aceastd renuntare este in-
registrata de catre Parlamentul din Paris si de catre acea adu-
nare, parlamentara intru catva, a Spaniolilor, care se numeste
Cortezii".
Intre timp, profitand de absenta Englezilor, maresaluI Vil-
lars bate, la Denain, in lulie 1712, pe Eugen de Savoia. Aceasta
biruinta a Francezilor, grabege incheerea pacii $i pacea se
inchee atunci nu numai intre Puterile maritime, Anglia si Olanda,
dar si cu toate celelalte Puteri si cu Sf. Imperiu, la Utrecht,
in 1713 (11 Aprilie).
Tractatul dela Utrecht, care se descompune in tractatul dela
Utrecht propriu zis si in tractatele dela Rastadt si Bale, ad-mite
ca acest principiu al legei, al vointei poporului s intre in dreptul
international, cad Franta recunoaste prin acest tractat in-
tronizarea Casei de Hanovra, ca succesoare a Reginei Ana,
care si &Ansa succedase cumnatului ei, Wilhelm de Orania.
Aceasta regina, Ana, era fiica lui Jacob II, acel Stuart care
fusese isgonit din Anglia, precum am spus si deci Stuartii
exilati, erau mai de aproape erezi, decat Casa de Hanovra.
Franta mai .recunoaste prin acest tractat, Marelui Elector, succe-
siunea Neufchatelului, impotriva pretentiei legitime a printului
de Conti.
Totusi, Franta, separata' de Spania prin aceast renuntare
a familiei lui Filip V, ramane intreaga, Rinul ii serveste
de frontiera in Alsacia.
Va dau acum cateva puncte, pe care sa le considerati ca
statute ale Europei pentru veacul XVIII.
Imperiul capata Neapole, Milano $i Sardinia; Savoia se
inn-este cu nordul Italiei $i devine regat; Brandeburgul este
recunoscut ca regat, se intinde in Germania de Vest; Hanovra
devine electorat; Saxa pstra Polonia; Olanda capat a. dreptul
sa pund garnizoane intr'o linie de cetdti din Belgia si anume:
Maestrich, Limbourg, Oudenarde, Charleroi, etc., care o
apara in contra Frantei. Nu este vorba cleat de un drept de
protectiune; Ora indsi ramane sub suveranitatea Imperiului.
E al doilea tractat al Barierei.
Primul fractat al Barierei din 1706, tot in contra Frantei,
fusese incheiat intre Imperiu si Anglia. Acestea sunt cele cateva
puncte in ceeace priveste Europa. Anglia ins isi pune atunci
bazele imperiului sau colonial $i astfel &Ansa e principala be-
neficiara a luptei.
Inteadevar, Anglia capat in marea Mediterand, Port Ma-
hon din Baleare, Gibraltar; in America capata Acadia, Terra
Nova $i-si complecteazd astfel domeniul american, unde inainte
chiar, prin emigratiunea cadetilor de familie g a unor secte reli-
gioase, a stiut sa creeze in partile acelea, care trebuiau sa devina

www.dacoromanica.ro
36

mai tarziu State le-Unite, un imperiu colonial deja considerabil.


Cpt asemenea privilegii de negot cu coloniile spaniole.
Insg se mai intampla altceva.
Vedeti, Ludovic XIV era prea mare om de stat $i prea
incercat, ca sa nu-0 dea seama de aceasta schimbare $i in
opinia publicg europeana $i in axa politicei exterioare a Frantei.
El a inteles aproape de moarte scrie Bainville Ca lupta
in contra Casei de Austria era un anacronism. i atunci trimete
pe contele de Saint-Luc cu instructiuni la Viena, pentru o unire
tot atat de avantagioasi pentru Franta, cat i pentru Casa de
Austria, o unire tocmai necesaea pentru mentinerea linistei Eu-
ropei.
Pe de altA parte, admirati aci vederea clara a acestui
batein el semnaleaza ca viitori vrAjmasi ai Frantei, Bran-
denburgul devenit regat $i Hanovra devenit electorat $i legat
de Anglia prin uniune personala.
Dar nu numai in aceastg schimbare de axa a politicei sale
externe, Ludovic XIV, se arata perspicace. El isi cla seama si
de mi$carea opiniei publice din insusi regatul sari $i atunci
pentru a-1 apara pe cat se poate de eventualitAtile viitorului,
stiind, Ca toed nadejdea monarhiei se rezama pe acest copil
plgpand, care urma s devie Ludovic XV, formeaza un
consiliu de regenta, compus din ducii de Maine $i de Tuluza, fii
ce-i avusese cu doamna de Montespan $i pe care ii legitimeaza
printr'o scrisoare a Parlamentului din Paris, consiliul fiind pre-
zidat de nepotul sau Filip de Orleans, acela care mai tarziu tre-
buia sa devina Regentul.
Incepuse pe atunci o mi$care, care se Meuse- imprejurul
ducelui de Burgundia, ca o reactiune in contra modului de
guvernare a lui Ludovic XIV, pe care aceasta miscare, sub
conducerea lui Fenelon o gasea ca prea absolutg. Aceastg mis-
care tindea la crearea unor corpuri intermediare intre monarh si
popor. Fireste, ca aceste corpuri intermediare ar fi fost compuse
in realitate de catre nobilime $i de catre burghezime, adicg tot
de clasele superioare ale corpului social. Parlamentele, conform
acestei miscAri, care s'a format imprejurul lui Fenlon $i sub
autoritatea ducelui de Burgundia, trebuia sg joace rolul acestor
corpuri intermediare, sa fie reprezentanta politica a acestor for-
matiuni sociale.
Ei bine, Filip de Orleans, profita de aceasta mi$care si
dansul, impotriva vederilor liii Ludovic XIV, face apel la
Parlamentul din Paris, pentru ca, dupg moartea Marelui
Rege (1715) sa-i caseze testamentul, sa-1 anuleze $i & ea-
rning, astfel, dansul singuruf regent al Frantei. Era aci o noua
tendintg, care-0 facea aparitia precum v'am spus, o tendinta de
reactiune impotriva principiilor rigide ale domniei lui Ludovit
XIV. Aceasta reactiune, care-si capata acum un $ef, in per-
soana Regentului, avea o aplecare speciala ; era un val de
anglomanie, cel dintai val de anglomanie, care se revarsa asupra

www.dacoromanica.ro
37

Frantei. Era vederea noua, care se de$tepta la privirea functionarii


Parlatnentului englez, a Camerei Comunelor si a Camerei Lor-
zilor, $i se incerca $i in Franta s prinda aceast idee $i acest
fel de a fi.
Era, prin urmare, o reactiune impotriva absolutismului lui
Ludovic XIV, de$i acest absolutism, $i aci a fost iar
o vedere profunda a batranului monarh a servit mult mai
mult Frantei, decat au servit organizatiile elective de stat ce-
lorlalte natiuni vrajma$e ei, de oarece Franta a avut la indemana
$i poseda ori cand $i cat de iute toate mijloacele pentru a le
combate, pe cand, $i Wilhelm de Orania, $i Regina Ana, $i
Impratii germani, pentru toate luptele lor au trebuit ca s con-
teze, unii cu Camera Comunelor, altii, cu Dieta de la Ratisbona,
spre a obtine mijloacele $i trupele pentru ducerea luptei mai
departe.
V'am spus, ca Ludovic XIV prevazuse pe cei doi vrastna$i
ai Frantei : Prusia $i Hanovra. Prusia se inaltase la
rangul de regat $i prin aceasta inaltare dansa trasese o polifa
asupra viitorului, pentru ca de aci inainte, ori care rege al Pru-
siei trebuia s incerce sa fie demn de acest titlu. Se spune cz
Eugeniu de Savoia, la auzul acestei ingaduinti, ce o daduse
Leopold I, ca viLorul rege al Prusiei, Frederic I, sa primeasca
coroana regala (in 1701), ar fi exclamat: ar trebui spanzurati
sfetnicii, care au indemnat pe Majestatea Voastra s primeasca
aceast inaltare a Prusiei la rangul de regat".
Hanovra, de asemenea, se inaltase prin insasi urcarea pe
tronul Angliei a electorilor sai i iirezenta lui Gheorghe I de
Hanovra pe tronul Angliei, (1714) trebuia acum sa" schimbe
politica intreaga a Puterilor occidentale, de pe urma unei si-
tuatiuni similare, pe care dansul o avea cu Regentul din Franta.
Filip V al Spaniei renuntase, inteadevar, la tronul
Frantei. Dar aceast renuntare, cum era privit de opinia pa-
blica, de aceia, care o compuneau atunci, adica din nobili, de
burghezi si de publicisti? Ca un act de mare violent impotriva
acestor Qrincipii de legitimitate mOnarhica, care constituia fondul
dreptului public european de atunci. Dar el insusi, Filip V
nu primea aceasta renuntare, decat ca valabild pana la o even-
tual moarte a aceluia, care trebuia sa fie Ludovic XV.
Duna moartea lui Ludovic XV, dansul era un lucru
cunoscut in cercurile politice de atunci urma s-$i reia liber-
tatea de actiune $i voia, in acest caz, ca pstrandu-si tronul Spa-
niel pentru el, sa puna pe tronul Frantei pe unul dintre fii sai.
Impotriva acestei tendinte, fire$te ca se ridica Anglia, dar
se ridica i Regentul Frantei.
Filip de Orleans, odata ajuns singurul regent al Frantei
voia s asigure tronul familiei sale, urma$ilor sai, i atunci,
dansul gaseste in prezenta thiar a lui Gheorghe de Hanovra
pe tronul Angliei, tron pe care-1 ocupase conform vointei po-
porului, iar nu conform principiului de legitimitate, cad con-

www.dacoromanica.ro
38

form acestui principiu de legitimitate, nu ansul, ci Stuartii ar


fi urmat pe tron Reginei Ana, Regentul deci, gseste o situa-
tiune identica aproape cu a sa in Anglia, de care profit si
care este expriniat prin aceste cateva cuvinte, transmise de un
memorialist al timpului. (Duclo3, in Istoria Regentei).
Stair adica ambasadorul Angliei la Paris a convins
pe acest principe (pe Regent), ca Regele Gheorghe avea ace-
leasi interese ca si dansul. Ca sa-i castige mai bine increderea,
convenea, ca Gheorghe era un uzurpdtor fatal de Stuartii
dar, adauga el daca slabul urmas al familiei regale fran-
ceze, Ludovic XV, ar muri, dnsul, Regentul, in ciuda
tuturor renuntarilor ar parea tot ca un uzurpator fata de Re-
gele Spaniei".
In consecinta, aliatul sa.'u cel mai sigur, era Regele
Gheorghe".
Si acesta 1"a convins pe Regent, ca impreund cu ministrul
sau Dubois sa, inceapd sa realizeze o politica anglo-fild, a carei
baza era o recunoastere reciproca, intrucatva, a drepturilor deja
stabilite a Casei de Hanovra asupra Angliei, si o recunoastere
tacit, subinteleas, dar reala a drepturilor Casei de Orleans
asupra Frantei. Aceasta directiv constituia Secretul Regen-
tului".
Prin -conventiunile din Hanovra, la 1716, pe care le inchee
pe de o parte Dubois, ministrul francez, pe de alta parte Stan-
hope, ministrul englez, sustinut de partidul whig, reese o re-
?noire a tracthtului dela Utrecht. Prin aceste tractate dela Ha-
novra, se admite o extensiune a electoratului Hanovrei asupra
teritoriilor suedeze de pe trmul marii Baltice, Brema si Verden,
de care am vorbit in lectiunea trecut. Hanovra voia s capete
aceste teritorii i gseste in Franta un aliat.
Franta, pe de alta parte, promite Angliei darimarea portului
Mardyck. Acest port incepuse sa fie inltat de catre Ludovic
XIV, pentru a inlocui Dunkerque-ul, a carui darmare o pre-
tinsese Anglia, prin tractatul dela Utrecht (1713).
Aderd si Olanda la aceasta aliant si care, astfel, devine
o tripla aliant la Haga. in 1717, prin care se acorda Olandei
unele avantagii comerciale.
Deci, alaturi, de Anglia si de Olanda, Franta isi continua
politica ei. Din cauza .acestei rivalitti cu Suedia de pe urma
aliantei engleze, Franta refuza prietenia, pe care venise sa i-o
ofere Petru cel Mare, in care Anglia vedea un concurent in
Baltica si manevreazd in asa fel, incat Hanovra, aliata sa, vi
ia parte la tractatele dela Nystadt si Stockholm, de care am
vorbit, pentru a cApAta acele teritorii, suedeze Walla atunci,
anume orasul Brema i Verden.
Pe imparatul Carol VI, care stapanea acum Sf. Imperiu,
Stanhope, il castiga prin schimbul eventual cu Spania al Si-
ciliei, in locul Sardiniei.
Domnia atunci in Spania, Filip V. Acesta ia in a dona

www.dacoromanica.ro
39

casatorie pe Elisabeta Farnese, care ii aduce unele drepturi a-


supra unor anumite teritorii din Italia.
Pe de alt parte, politica Spaniei era condusa de una din
cele mai curioase si interesante figuri, pe care le intalnim in
istorie, de Alberoni.
Acest Alberoni, era un Italian de origina foarte obscurd
Era o fire ciudatd, un caraghios, care Ikea tot felul de gium-
buslucuri si care prin aceste aparente canta sg obtina favoarea
nobililor, si a ajuns, astfel sg placa lui Fill"). V, care sub
acest aspect hazliu, a stiut sg descopere un om foarte capabil.
Inteadevar Alberoni a stint sa dea Spaniei un impuls in
toate ramurile de activitate. A stiut sa creeze in acel regat,
ruinat de rgzboiul Succesiunei, o armata si o flota, cu care Spania
a putut sa-si mentind pretentiile sale in Marea Mediterana.
Ins la urma urmei, Spania nu putea singurd sal lupte si
sa triumfe impotriva acestei Cuadruple Aliante, caci acurn erau
Franta, Anglia, Olanda si Sft. Imperiu impotriva ei. Sft. Im-
periu cauta sa-si fac jocul lui de a castiga in Italia cat mai
mari teritorii ; Anglia$i Olanda cdutau sa-si insuseascg cat
mai mari intinderi coloniale in dauna Spaniei, iar Franta, sub
Regent, cauta sa-si asigure, in eventualitatea aproape sigura
pe atunci a mortei lui Ludovic XV, succesiunea tronului francez
casei de Orleans.
Dar lucrurile s'au intors alminteri.
Acest rdzboi impotriva Spaniei, ce se terming, prin btlia
-dela Palerma, la 1718, unde flota englezg distruge flota spa-
niolg, ia acum o noud fazg.
Flota spaniola este refacuta de regele ei, de Filip V,
-care dupg ce disgratiaza pe Alberoni, isi ia ca prim ministru
pe Riperda. La randul lui, acesta incearca o alta ,politica, care
trebuia s dea roade $i.sA provoace unele schimbri, de care
ne vom ocupa in lectiunea viitoare, ale politicei continentale.
Anume, dnsul convinge pe Filip V de necesitatea unei inte-
legeri cu Imparatul Carol VI.
Carol VI la randul lui voia s'a. profite de drepturile sale
de suveran al Belgiei pentru a-$i creia o -flag. $i aceste dota
interese maritime alturate, al Spaniei $i al Sft. Imperiu i-a adus
la o intelegere ei, Habsburgii pe de o parte 5i Bourbonii din
Spania pe de alta, nu facusera, pang' atunci, cleat jocul Puterilor
maritime sfasiindu-se intre ei!
Carol VI, v'am spus, voia sa-si creeze o flota. Pen-
tru aceasta el acorda Companiei Indiilor Orientale un privi-
legiu de comert si ii dal ca centru principal, Ostanda (1722).
Directorul acestei companii, Capitanul Merville un Francez,
un om destoinic, da acestei Companii o intindere foarte mare,
incepe sg se ocupe din ce in ce mai mult de comert si in
sfarsit, face o concurenta, nepermisg dupd parerea Englezilor,
burghezimei comerciale a Angliei.
$i atunci, protesteaza Anglia si cu aceasta ocazie, prin

www.dacoromanica.ro
40

cuvintele ministrilor englezi, Walpole si Townsend se desvalue


tot gandul politic al ei, care nu era, cleat acela de a capata
teritorii coloniale si trmuri maritime cat mai mari, in dauna
aliatilor sal Olanda, Franta si Sf. Imperiu si c singurul
scop al ei era striumful acestei politici, care-i aducea, in prima
rand, castig banesc si bogatie, pe baza carora putea duce mai
departe politica ei de cuprindere cat mai mare a intregului
pamant.
Acest protest are loc la 1725 si marcheaza o data in
istoria diplomatica, pentru ca se desvalue printr'insul tendintele
maritime ale Angliei, despre care v voiu vorbi in lectia vii-
toare si care formeaza axa politicei sale intregi, imprejurul
careia va sti si-si grupeze prietenii si va sti sa-i invinga even-
tual pe dusmani.

www.dacoromanica.ro
LECTIA V
PAcile dela Viena (1725-1731-1738) si rAzboiul Succesiunel
Poloniei. Frederic-Wilhelm I, Regele Sergent.
Conferinta de la Nemierov (1736).
Data trecuta m'am oprit la acele reprezentatiuni ale mi-
nistrului Walpole, $eful cabinetului lui Gheorghe II de Ha-
novra, prin care dansul fdcea atenta Curtea dela Viena asu-
pra concurentei, pe care el o exagera, aratandu-o, ca se face
sub forma neleala, a zisei Companii a Indiilor Orientale, pe
care Carol VI-lea o infiintase la Ostanda, sub directiunea capi-
tanului Merville (1722). Aceasta protestare desvalue astfel tinta
politicei engleze, care era in acel moment de a capata privi-
legiul necontestat al comertului colonial, daca nu coloniile in-
sasi a celorlalte puteri. Dansa nu voia astfel sa gaseasca, in
afara de concurentii deja existenti, cum era Franta $i Spania, un
alt concurent nou.
Carol VI, intelege aceasta tinta a politicei Angliei $i de-
nunta alianta sa cu dansa (1725).
Walpole era un partizan convins al pacii, fiindca' vedea
in aceastd pace modul cel mai sigur, ca comertul englez si
poata propd$i, spre a putea imbogati clasa burghezd a Angliei.
Puterea Angliei asemenea se putea intinde prin cuprinderi $i
cuceriri pa$nice cum a fost cazul emigrarii cadetilor de
familie $i a sectelor religioase in coloniile nou fundate $i nou
.achizitionate prin pacea dela Utrecht. Dar Walpole nu inte-
legea, ca aceasta pace s profite asemenea $1 natiunilor con-
curente, Spania $i Franta, cum le profita, caci Franta, sub
guvernele lui Bourbon i lui Fleury, Spania sub acelea lui Pa-
lino, rare ori au avut, o era mai mare de prosperitate $i
atunci dansul, care a fost pana atunci propavaduitor al pacii,
incepe sa se converteasca la ganduri razboinice $i sa priveasca
fara teama $i fard prejudecata pacifica, o era de rdzboi a
Angliei, care ar trebui sa-i aduca tot atat de multe foloase,
cum ii adusese $i era de pace.
Motivul de rzboi era gasit: era acela pe care, trebuia sai-i
dea succesiunea Casei de Austria.
Murise Josef I in 1711 $i domnia Carol VI ; insa Carol
VI ca $i Josef I, nu avea descendent masculin, ci numai fete.
Si atunci, dansul pentru a inlocui regula, de pana atunci,
care dadea dreptul de succesiune barbatilor, cauta s impun

www.dacoromanica.ro
42

tuturor Curtilor suverane, prin iscalituri, prin irecunoasteri, utt


nou mod de succesiune, in folosul fetei sale, Maria Tereza...
Dansa numea acest act de atare recunoa$tere Pragmatica Sane-
tio", Pragmatica Sanctiune, nume, ce i-a dams.
Insa, dad aceste Curti suverane faceau dificultati, dar to-
tusi sfar$eau prin a primi aceasta Pragmatica Sanctiune, erau
prea multe interese, pe care dansele le aveau la lichidarea suc-
cesiunei Casei de Austria, pentru ca aceasta recunoastere s
fie sincerd.
Inteadevar sa examinam putin starea de pe atunci a Eu-
ropei.
Avem pe de o parte Hanovra. Hanovra, precum $titi, se
afla atunci sub suveranitatea Casei de Brunswick-Hanovra, care
domnea de asemenea 5i in Anglia $i pentru suveranul hanovrian,
care era aceiasi persoana cu regele Angliei, interesele sale ha-
novriene depa$eau chiar interesele sale engleze. In Hanovra
era stapan absolut, in Anglia, nu. Cum am spus'o, suveranul
hanovrian considera Anglia, ca un instrument pentru indepli-
nirea scopurilor electoratului sau. Danskil vroia s. intinza acest
electorat, pe cat se putea in Germania, precum am vdzut, ca
l'a intins in dauna Suediei; iar acum pandea prilejul succesiunei
austriace, Ca sd-1 poata intinde in dauna Sf-tului Imperiu.
Pe de alt parte era Franta.
Franta, se afla Inca sub dominatiunea ideelor traditionale
de lupta. importiva Sf-tului Imperiu, Insusi Regentul, insusi
ministrul sau Dubois trebuia s cedeze intrucatva opiniei pu-
blice de pe atunci $i s reia o idee, care se postulase inca de
mai inainte, chiar sub domnia lui Ludovic XIV: aceia a in-
coronarii, ca imparat, a unuia dintre fii electorului de Bavaria..
Vom vedea cum aceasta idee s'a indeplinit mai tarziu.
Dubois insa mai Meuse altceva i acesta a fost chiar ul-
timul sat.' plan. El voia s vadd impotriva lmperiului Anglia,
Olanda $i Franta. El se impacase tot in acest scop in anul 1721,
cu Spania prin cesiuni de teritorii dandu-i acestui stat Florida
$i Luziana i prin combinatiunile matrimoniale, anume logodind
pe fata lui Filip V $i a' Elisabetei Farnese, cu Ludovic XV,
iar pe de alta parte logodind pe fata Regentului cu printul
de Asturii, care era eredele tronului spaniol. Prin aceste corn-
binatiuni el asigura mai departe problema, principala a intregii
regente, care era precum am spus, de a inlocui la succesiunea
eventuala a Frantei Casa de Bourbon prin casa inrudita. ei,
prin aceea a Orleamilor, voind sa pund pe tronul Frantei
dupa moartea eventuala a lui Ludovic XV, care era un copil
bolnavicios, pe unul din fiii Regentului.
Dar Dubois moare la 1723, iar Regentul cu un an mai
tarziu, adid la 1724. $i atunci Ludovic XV este proclamat
rege; succede si vine ca prim ministru al sail ducele de Bourbon,
a cdrui familie era vrajnia5a. Casei de Orleans, $i atunci 'pentru_
a curma toate aceste intrigi, pentru a sparge aceste combina-

www.dacoromanica.ro
43

tiuni intre Casa de Orleans si Casa Bourbonilor din Spania,


ducele de Bourbon grab este casaltoria lui Ludovic XV cu Maria
Leszincka, fiica regelui Polon iei, Stanislas Leszinscki ; trimete
inapoi, pe fiica Regelui Spaniei la parintii ei.
Filip V infuriat de ruperea acestei logodne, de rstur-
narea tuturor planurilor sale, se impaca cu Imparatul prin
tractatul, pe care 1-am amintit in lectiunea trecutd, prin primul
tractat dela Viena incheiat la 1725.
Vedeti dar in Franta a doua concurenta serioasa la succe-
siunea Casei de Austria. Dar mai era o a treia concurenta
$i anume Prusia
Prusia era inteadevar o creatiune a principilor SAL Prin-
cipii de Hohenzollern au stiut in acele intinderi de nisitp, in acel
pamant neproductiv, sa creeze un regat prin o admirabild ad-
ministratie,. atat publica cat $i financiard $i prin atragerea tu-
turor colonistilor, care fugeau din patria lor de origind, fie
din cauza persecutiunilor religioase, fie din cauza mizeriei pro-
venite din starea de razboiu.
A fost un plan, pe care nu pot aci sa-1 descriu, fiindca nu
am vreme, dar un -plan urmarit de toti suveranii Prusiei, in-
cepand cu Marele Elector, urmat de fiul sau primul rege al
Prusiei, Frederic I, continuat de al dollea rege al Prusiei
Frederic Wilhelm I, un plan continuu, ereditar intrucatva, de
a coloniza si de a admitlistra, pe cat se poate de bine, po-
pulatia regatului Prusiei. In aceasta centralizare cad in-
treaga administratie se concentra, conform ideelor timpului, in
mana regelui dansii aveau in fatal pe marele model al vea-
cului XVII I, pe Ludovic XIV, regele Frantei si credea prin
acest absolutism, cd il imita, precum il imita in toate manifes-
trile de arta, in toate manifestrile publice, in toate exteriori-
zdrile de viat somptuasa, pe care o vazuse $i o mai ,vedea
strdlucind la Versailles.
Dacd in aceste imitafii ale vietei publice $i aparente, su-
veranul Prusiei era in limita adevarului, insa prin domnia prin-
cipiului de absolutism nu era in aceasta limit. Pentruca in
adevar, Franta Se afla sub domnia unui rege absolut, dar ab-
solutismul francez era cu totul de alta natural, decat absolu-
tismul, care domnea in Prusia. Absolutismul francez, pentru
formarea lui a trebuit, s tina cont de toate imprejurarile, de
toate evenimentele, care au tesut istoria Frantei ; $i in dsimnia
absoluta si in executarile foarte fericite ale lui Ludovic X IV
trebue deci sd tinem cont de toate traditiunile, de toate tendin-
tele claselor sociale $i ale institutiunilor lor si a caror concen-
trare formase in decursul veacurilor, regatul francez. Pe cand
dincolo, fie in Prusia, fie in Hanovra, dar mai cu seamal in
Prusia, suveranul era inteadevar absolut, intrucat acest regat
.a fost numai o creatiune a lui, in -Emma tractatelor dela We'st2
falia.
Tractatele dela Westfalia facuse intrucatva tabula rasa"

www.dacoromanica.ro
44

de toate instittrtiunile sociale si politice, care existau inainte


si nu a. fost incurajat prin politica franceza, -decat o singura.
tendint, adica tendinta particularistica a. spiritului germanic,
care precum am spus, in domeniul intelectual se manifesteaza
prin individualism $i care in domeniul politic s'a manifestat
prin infiintarea celor aproape. cloud mii de state, dintre care
mai imult de doua sute suverane.
Prin urmare regele Prusiei, ca de pild Frederic Wil-
helm I, este mult mai despot, cleat a fost vre-odata Lu-
dovic XIV. Inteadevar, acest Frederic Wilhelm I isi ia ca
deviza nicht raisonieren", adica nu cumva tineva s ratio-
neze, totul trebue s fie executat ad literam", dupa poruncile lui.
Dupai modul lui de a fii, strict, aspru $i militaros ca un sergent
fata de soldati, a ramas in istorie subt numele de Regele-
Sergent.
Inainte de toate dansul suprima toate cheltuelile inutile pe
care le fcea predecesorul sau, primul rege al. Prusiei Fre-
deric I. De pilda, cheltuiala lui de incoronare a fost de 2548.
taleri $i 9 pfenigi, pe cat vreme cheltuiala de incoronare a lui
Frederic I fusese de 6 milioane taleri. El vegheaza cu cea mai
mare strictete la gestiunea finantelor, $i de ci gasim un
exemplu rmas celebru, anume cand un consilier de rdzboiu
fusese prins cu oarecare prevaricatiuni. Ei bine, a fost imediat
spanzurat in virtutea axiomului: nicht raisonieren"; nici nu i
s'a dat ,dreptul sa se apere.
Avea ca principiu, ca dansul este generalul suprem si mi-
nistrul de finante al unui personagiu, din, care el facuse o
abstractiune: regele Prusiei. El, regele Prusiei era in serviciul
regelui Prusiei.
0 singura manie avea: aceia de a recruta oamenii inalti $i
frumo$i pentru garda lui si atunci pentru acest lucru era capabil
chiar s faca ingaduinti diplomatice $i politice mari, nevoind
ciodatd, ca sa-$i compromita aceasta armat, pe care o adu-
nase om cu om., sa cheltuiasc acesti bani, pe care ii adunase
taler cu taler, pentru indeplinirea unor scopuri politice, care
puteau sd-1 oblige s cheltuiasca din acesti bani si s ucidd
din acei oameni.
Era si acesta un motiv al politicei sale absentioniste. Dar
mai era un all motiv al acestei politici.
Dansul se gasea in situatiunea de a fi in acela$ timp rege
in Prusia si elector in Brandenburg. Ca elector in Branden-
burg, el facea parte din Sft. Imperiu; ca rege al Prusiei insa nu.
Este aceiasi situatiune, pe care o avea electorul hanovrian; ca
rege al Angliei era in afara de Sft. Imperiu, ca elector in
Hanovra facea parte din Sft. Imperiu. Ca elector de Branden-
burg, Frederic-Wilhelm I a aratat inteadevar o fidelitate re-
marcabila legamintelor feodale, pe care le avea fata de imp-
ratul dela Viena. Sunt dou afirmatii caracteristice, prin care
dansul isi manifesta aceast politica:

www.dacoromanica.ro
45

Domnule Francez spunea dansul ministrului francez


La Chtardie lasati in pace Sft. Imperiu".
hist' peste cateva zile i$i aduce aminte, ca. el era $i rege
al Prusiei $i ca.' in consecinta trebuie sa vegheze $i asupra in-
tereselor regatului prusac $i spunea aceluia$ ministru:
Goniti-1 pe imparat din Italia, daca voiti. Sa ma ia dracul,
daca li mai trimit un singur om1".
Irish' prins in aceasta dilemd, Frideric Wilhelm I, nu pu-
tea s fie cleat un absentionist. $i-a pastrat atunci banii si
armata lui, care dupd moartea sa se ridica la 80.000 de
oameni. A pastrat-o pentru planurile, pe care trebuia sa le
realizeze tocmai cu prilejul succesiunei Casei de Austria, fiul
sau, regele ce trebuia s domneasca sub numele de Frederic II.
Carol VI, fcea $i el ce putea pentru asigurarea mo$-
tenirei sale. El, cum am spus, $i-a ales ace'ast cale juridica
de a obtine subsemnarea recunoa$terei de catre Curtile suverane
a acelei Pragmatica Sanctio".
Dar, acest imprat era inapoi cu veacul sail.
Intr'adevar ceiace caracterizeaza epoca aceia $i ceeace cu-
prinde moravurile tuturor Curtilor suverane din Germania
in afara. de Curtea de la Viena este o libertate de moravuri,
mai muIt, decat aceasta, o licenta de moravuri, care mergea
'Ana la grosolanie. Erau absolut descatu$ate orice legaturi de
religie $i de moral. Fire$te, in mentalitatea $efilor de state
nu putea decal sa rsara cultul fortei, precum in manifestdrile
lor de viata el nu putea &cat sd se invedereze prin Acea lipsa
de orice frane morale.
Nu incape in cursul meu sa va spun drarnele de familie,
care se petrec in multe din acele Curti ale Germaniei, mai
cu seamd in Curtea de Hanovra; nu incape sa va. at-at amanuntit
modul cum 'lust* acest rege Frederic Wilhelm I a tratat pe
fiul au, pe and era principe ereditar, cand dansul, ca fatal
si ca rege, s'a gsit nemultumit de purtarea lui; dar infra
in cursul meu s va amintesc ca pullet de plecare al staril
de spirit, care domnia atunci in Curtile din Europa Cern-
tral, aceast brutalitate, -acest cult fail rusine ,a1 fortei, pe
care suveranii trebuiau in mod logic, s-1 intrebuinteze si in
politica lor exterioard $i au intrebuintat-o, cum yeti vedea,
in politica, pe care o vor avea impotriva Casei de Austria.
Carol VI insa credea in atotputernicia tractatelor este
o tendinta de spirit, care a existat $i mai tarziu $i cre-
thud in aceasta atotputernicia, suspenda chiar pentru a ob-
tine asentimentul Angliei privilegiul Companiei Indiilor 0-
rientale de la Ostanda, mai intai pe $apte ani $i apoi ii abroga
in mod definitiv. Prin tractatul dela Viena se impaca cu Anglia,
prin abrogarea acestui privilegiu; Parma si Toscana revin Spa-
care sub instigatia Angliei, pornise din nou razboi, cu
niei,
Habsburgii, pentru sustinerea pretentiilor ei in Italia, iar An-

www.dacoromanica.ro
46

g/ia si Spania recunosc dreptul de succesiune a lui Carol VI.


asa cum se stabilise prin Pragmatica Sanctio", (al doilea
tratat de la Viena, Iu lie 1731).
RAmAnea totusi o putere neimpAcat si anume, Franta.
Acolo, in Franta apar cloud figuri, caracteristice de ministrii;
apare figura cardinalului Fleury, care devine primul ministru
al lui Ludovic XV in locul ducelui de Bourbon si apare
figura lui Chauvelin, rninistrul Afacerilor StrAine, care intrunise
atunci toat tendinta de pornire a opiniei publice impotriva
Austriei.
Opinia publicd voia ra'zboiul cu Austria si gseste ca motiv
cAsatoria ducelui Francisc de Lorena cu Maria Tereza, ereda
conform acestei Pracmatice Sanctiuni, a lui Carol VI. Franta
nu voia $i nu putea sd admita ea ducele de Lorena, sotul impA-
rdtesei viitoare sa." domneascd, ca duce suveran la marginea
fruntariilor sale si aceasta provoacA rzboiul numit al Succe-
siunei Poloniei. Dece rdzboiul este asa numit al Succesiunei
Poloniei, o vom vedea imediat.
Franta se aliazA cu Spania impotriva Austriei. Spania isi
urma mai departe planurile Elisabetei Farnese de castiguri
teritoriale in Italia. Este momentul, cAnd se desfAceau si se
refAceau aliantele, in mod zilnic, aproape; cAnd se schimbau
teritorii intre ele; cAnd se aranjeau diferite combinatiuni, care
a doua zi erau stricate. Era un moment de nebunie a Europei,
precum il caracterizeazA un diplomat englez, Lordul Chaster-
field. -
Acest rAzboi al Succesiunei Poloniei incepe la 1733 si se
terminA la 1738.
Anglia voia ins sd-si asigure posibilitatea de a face o
alianta cu Imperiul in cazul cAnd n'ar primi Franta me-
diatia sa si astfel s porneaseg din nou la cucerirea domer
niului colonial spaniol, care era tinta tendintelor sale. Ins, car-
dinalul Fleury, prevAzuse aceastA miscare a Angliei si deja
in 'plin rdzboi, incA in 1734 incepuse el tratativele sale, cu
Imperiul, tratative, care sfArsesc prin a se indeplini prin a treia
pace dela Vienaoincheiatd in 1738.
lar se fac schimbdri de teritorii; se dd Lorena Frantei;
regatul Siciliei se &A Spaniei; Toscana revine Austriei, iar
cele douA Puteri aliate, Spania si Franta recunosc in 1738,
Pragmatica Sanctiune.
Dar, Domnilor, ce se petrecuse in Orient in timpul acesta?
Aceasta trebue sa v'o spun pentru ca yeti vedea, cA va ajunge
prin a ne interesa pe noi, Romnii in modul cel mai apropiat
si pentru ca. existA precum v'am spus la deschiderea cursului
meu, o stare de interdependentA intre toate miscArile de po-
litica' exterioarA ale statelor ciclului european.
Petru cel mare murise la 1725, insd inainte de a muri el
fAcuse o campanie in Daghestan, in anul 1720, campanie
care isi are importanta ei si astfel incerease, ea intr'o a

www.dacoromanica.ro
47

treia parte din imperiul rusesc s ajunga la mare. Incercase


mai intai la Sud, apoi in spre vestul Marii Negre, iar acum,
incearca in partea de rasarit a acestei mari.
Dupa moarte, Ii succede Ecaterina I. De fapt Insa puterea
este acaparata de Menzicoff cu diferite familii mari, care nu
vedeau in dominatiunea ruseascd, cleat un mijloc personal de
imbogatire i putere; astfel erau familiile Dolgoruki, Galytzine.
Tolstoi, Jugisinski. Se face atunci revolutii de palat lucru
obisnuit in acele Curti orientale si tronul este ocupat pe
rand de Petre II (1727) si de Ana Ivanovna, nepoata lui Petru
cel Mare, care isi aduce favoritii ei, Biren, Osterman, Munich
din nobleta germana a provinciilor baltice (1731).
Se Incepuse negocierile dintre Curtea dela Petersburg si
Curtea dela Viena, negocieri contra inamicului comun, contra
Turcului, pe care Rabutin, ministrul austriac la Varsovia, ii
arata ca o prada bung de impartit intre aceste cloud mari puteri,.
Austria si 'Rusia. Ceiace este interesant aci este tendinta, pe
care o invedereaza in modul acesta precis Casa de Austria, de
a imprti_ Orientul turcesc cu Rusia. Se inchee intre ambele
imparatii un tractat in contra Portei otomane (1726).
Inainte de aceasta insd vederile lui Petru cel Mare si aci
gasim o vedere geniala a lui s'au indreptat asupra Poloniei
si dansul, calcand tractatul dela Prut din 1711, de care am
voi-bit si care ii interzicea de a se amesteca in afacerile polonezet,
calcand asa dar, clauza acestui tractat, inchee cu Po Ionia, la 1
August 1717, un tractat, prin care el, Tarul, este recunoscut, ca
garant al liberttilor poloneze. VA rog s notati aceasta data.
Dar acest principiu de garantie a liberttilor interne ale
unui stat, se extinde, sub domnia lui Ana Ivanovna, nu numai
asupra Poloniei, dar si asupra unui alt stat apropiat, vecin, si
anume, asupra Suediei.
In Suedia, dupa moartea lui Carol XII (1718), s'au intamplat
turburari, de care a stiut s profite aristocratia pentru a proclama
tronul, mai inainte ereditar al Suediei, ca tron electiv. Se produc
lupte pentru tron si unul dintre candidati, anume ducele Frede-
ric de Holstein, face apel la ajutorul Rusilor, pentru mentinerea
drepturilor sale, pe care le sprijinea o parte a acestei aristocratii,
care acum lua exemplul dela Poloni. Duce le abroga clauza trac-
tatului dela Nystadt, ce interzicea amestecul Rusilor in consti-
tutiunea interna a Suediei.
Vedeti dar, cele doug mari vecine ale Rusiei, Suedia $i
Po Ionia, erau in plina anarhie.
In anul 1733, adicd dupa ce, gratie manevrelor lui Rabutin
se incheiase intre Imperiu $i Rusia aceasta in 1726 an
tractat de alianta ofensivd si defensivd impotriva Turcilor, dupg
incheerea lui moare August II, regele. Poloniei. $i imediat
atunci pentru proclamarea succesorului, care era si dansul electiv,
intervine Rusia.
Unul din candidati era Stanislas Lescinski, care era socrul

www.dacoromanica.ro
48

regelui Frantei. Atunci August III, fiul lui August II, candidatul
Rusiei, chiama pe Ru$I, in virtutea tractatului dela 1717, pentru
garantarea libertatilor poloneze.
Rusia infra in Po Ionia in 1733 si impune pe August III.
Franta, care sustine pe Stanislas Lescinski, face o demonstratie
$i trimite o expeditie franceza, care debarcd la Danizig, sub co-
manda marchizului de Ple lo; expeditie, care insa n'are nici un
rezultat, deck acela ca marchizul de Plelo, sa cad5 vitejeste
in fruntea trupelor sale (1734).
Dar, precum am spus Franta, pe motivul atunci serios
de distorie a ducelui de Lorena cu Maria Tereza, declara
chiar in acel an, in 1733, razboi Casei de Austria.
Prin urmare, pe aceste dou motive, de sus tinere pe deo-
parte a candidaturei lui Status las Lescinski la tronul Poloniei,
pe de alt parte de nepermitere ca ducele Francisc sa ccintinue s"
donmeasca in Lorena, fiind in acela$ timp sotul Maria Tereza,
se declar razboi Casei de Austria $i iata de ce acest razboi
poarta in istorie numele de razboiul pentru Succesiunea Poloniei.
Profitul Ru$ilor era ins in Orient. Inteadevar politica po-
lona, prin incoronarea lui August III la Varsovia (1733) $i prin
toatal miscarea internI a regatului polon, in loc de a se concentra la
Varsovia, se concentreaza la Moscova. Totusi marea tinta a
Ru$ilor pentru acel moment nu era Inca Po Ionia, ci era Turcia,
asupta careia Rusia voia s $tearga ru$inea tractatului dela Prut.
In Turcia domnea anarhia, pe care o provocase atat starea
Jauntrica, atat moravurile, administratia Turcilor, modul lor de a
concepe un guvernmant $i un stat, cat $i moartea lui Ahmet III,
care fusese inlocuit prin Mahmud I.
Fire$te toate acestea produc o mi$care de dezorganizare,
care ii face pe Turci incapabili pentru moment de a porni ei
in$i$i o expeditie razboinica.
Era pe atunci ambasador al Frantei pe langd Inalta Poarta,
marchizul de Villeneuve. Acest marchiz de Villeneuve, pe care
11 vom mai intalni in lectiunea viitoare, a fost unul dintre cei
mai mari diplomki, ce Franta i-a avut acolo $i care si-a
inteles misiunea in mod desavarsit. A incercat sa galvanizeze
Turcia spre a o porni impotriva Rusilor ,$i impotriva dusma-
nului de totdeauna al Frantei sau cel putin, in contra aceluia,
care se credea atunci dusman de totdeauna impotriva Sf,
Imperiu.
Peritru aceasta el intrebuinteaza diferiti agenti, intre care
cloud figuri foarte interesante, anume Bonneval, care apare ca un
reorganizator al armatei turce$ti $i apoi baronul de Tott, care a
fost trimis de catre Villeneuve in Crimeia ; acesta a trecut
fire$te $i prin Dobrogea $i a lasat memorii foarte interesante
in aceasta privint. A vazut toati desf$urarea de forte a Tata-
rilor din Crimeia si felul de trai al Dobrogenilor $i al Basa-
rabenilor.
Totusi aceast sfortare a lui Villeneuve nu poate insa sa

www.dacoromanica.ro
49

provoace o reactiune a Tumid. Si totu$i cele dou mari Puteri,


care fuseser Intelese prin tractatul dela 1726, anume Sft. Im-
peritt $i Rusia, declarg ele rzboi Turciei. In prealabil ins'a, dele-
gatii lor, se reuniser la Nemierov, in 1736, proclamnd acolo
punctele, pe care le pretindeau dela Turci $i care sunt urmtoa-
rele: independenta Munteniei si a Moldovei sub protectiunea
Rusiei; abandonarea tuturor Ttarilor subt aceia$ protectiune;
navigatia liberd in Marea Neagr, in Bosfor $i in Marea Egee;
abrogarea tfactatelor existente intre Rusia $i Turcia.
Aceste puncte au fost inaintate Turciei, dar fire$te, c' nu au
fost primite.
In urma acestei neprimirei a punctelor dela conferinta dela
Nemierov. Imperialii sub generalul Walis, ce inted in Mun-
tenia in 1737 $i Rush au sub maresalul Munich, care ia Azovul
in 1736, atacd impreurfa imperiul turcesc.

www.dacoromanica.ro
LECTIA VI
Oltenia subt Austriaci. Pacea dela Be lgrad (1739).
Frederic II, Rege (1740). Rfizboiul de Succesiune a
Austriei. PAcile dela Breslau (1742), Dresda
(1745), Aix-la-Chapelle (1748).
Domnilor, am lsat Orientul Europei in ceeace, ne priveste
pe noi, la pacea dela Pasarovitz (1718). E bine ca sa ne arun-
cam o privire asupra evenimentelor, care s'au petrecut in aceastd
parte a Munteniei, ce a fost data Austriei prin numita pace.
In Muntenia, chiar inainte, ca aceast hucat de teritoriu roma-
nese s fi fost data Casei de Habsburg, continua sa persiste,
intr'un partid, vechea tendinta nationalista, care a fost inaugurata
de Mihai Viteazul. Exista un partid sub conducerea boerilor
Barbu Cornea Brailoiu $i Stoica Bengescu, care la auzul luptei,
ce se desfasura intre Turci $i Crestini, formase o militie si
venea sa lupte alaturi de Austriaci impotriva Turcilor. Se dau
lupte cu Turcii la Bengesti $i la Vieropl. Capri miscarii se
inteleg cu boerii din Muntenia, precum Gole$tii, si altii.
In cursul anului 1716, acesti boeri pun maim pe insusi domnito-
rul fanariot Nicolae Mavrocordat, care reprezenta politica tur-
ceasca in tara noastra, II duc la Sibiu, si il remit generalului
Stainville, care comanda armatele imperiale $i apoi toti acesti
boeri inchiu la Targoviste, un act asemenea actului de unire al
Transilvaniei (1691), care consimtea aceast cedare a tarii lor,
Muntenia. Ei il socoteau ca un triumf politic si pentru cauza
romaneasca si pentru cea crestina. Printr'insul se leagd sa fie
de aceia$i parere in toate chestiunile ce privesc patria, nefiind
nici unuia permis a lucra pentru folosul sau particular, ci
pentru cel comun (1716).
0 asemenea miscare s'a incercat $i in principatul vecin, de a
pune maim pe domnul Mofdovei, Mihail Racovit, dar acolo nu
a intampinat ajutor din partea boerilor. Incercarea a fost facuta
din partea unui cdpitan german, Frei*. Mi$carea nu a isbutit.
Capitanul $i-a pierdut capul, iar un boer, Cuza, ce-1 ajutase, a
fost spanzurat de domnitor.
In orice caz ceeace nu a izbutit in Moldova, a izbutit in
Muntenia $i o delegatie de boeri a fost trirnis la Viena.
Noul domnitori Ion Mavrocordat, a aprobat conventiunea

www.dacoromanica.ro
51

relativ la cedarea Olteniei, facut intre boeri si Stainville, in


Februarie 1717.
E bine sd retinem cateva nume dintre acesti boeri. In
afard de Barbu Brailoiu si Gheorghe Cantacuzino, mai era
si Grigore Bleanu, Radu Golescu i Ilie Stirbbei, care
chiar sunt numiti in primul sfat superior al Olteniei, sub pre-
sedintia banului Gheorghe Cantacuzino. Deasemenea vornici
(prefecti) sunt numiti cativa boeri. Intreaga aceasta organizatie,
infiintat in Februarie 1719, se numea Chezariceasca Adminis-
tratie" si la inceput a fost romneascd, gratie incapatanarii
acestor boeri, de a 'Astra un caracter rominesc Olteniei.
Insa gAndul Austriacilor era potrivnic acestei tendinte na-
tionaliste a boerilor. Dela inceput Generalul Stainville desfiinta
militia romaeascd, apoi de cate pri. murea un consilier de sfat,
vreun vornic, Ii inlocuia fie printr'un German, fie printr'un boer,
creatura a politicei germane. Astfel c, putem considera, ca raiz-
boiul, care a izbucnit intre Rusia si Austria pe de o parte si
Turcia pe de alta parte, a pus capat unei miscari anexioniste.
Primul ban nuinit de Turci a fost boerul Constantin Argetoianu.
E bine, ca s reamintim punctele conferintei dela Nemierov,
de care v'am vorbit lectiunea trecuta, pentruca vor forma puncte,
pe care le va ridica Rusia. Mai intai punctul urmator, pe care
vroia cu orice pret sd-1 indeplineasca, pentruca dorea sa" stinga
amintirea rusinoasd a tractatului din urma dela Prut: abrogarea
tuturor tractatelor de mai inainte si in special a celui amintit dela
Prut, care era o piedica pentru Rusia de a se amesteca in afa-
cerile Poloniei. Apoi era trecerea Tdtarilor sub suveranitatea
Rusiei si libera navigatiune pe Marea Neagra, Marea Egee si
Marea Mediterand.
In acest razboi, Turcii au fost infranti de catre Rusi, insd
ai Turcii la rndul lor au invins pe Austriaci. Atunci Munich,
conducatorul armatelor rusesti, intervine pe langa Osterman,
cancelarul Rusiei, care avea trecere foarte mare pe langa "Farina
Ana Ivanovna, sa-I ajute la incheerea pcii. Munich, in trecerea
lui in Muntenia a obligat pe boerii moldoveni, s subscrie la
unele puncte, intre care sunt urmatoarele:
S fie Moldovenii cu toata inima Imprtesei Rusiei".
SA nu aibd corespondenta cu neprietenii Rusiei".
Boerii pribegi cu Grigore Ghica, sa se intoarcd in Ora
pand intr'un an, iar cei, care nu se vor intoarce, sd nu aiba
iertare".
Doudzeci de mu de oaste s armeze tara i s o hraneasca
si s sada' prin targuri pe unde s'ar socoti.
Trei mii de salahori 's nu lipseasca; peste toti anii sa
lucreze pe la cetati, la ce ar trebui.
Pentru oamenii de oaste ce vor fi bolnavi, s cheltuiasca
cu ei.
Ofiterii ce vor veni cu cele 20.000 de ostasi, iardsi sa ii
se dea cele necesare.

www.dacoromanica.ro
52

Muscal, grec sau alti oameni straini sa nu incapA la nici o


dregatorie in Ora, ci numai cu negutAtorie.
Cati boeri $i cati slujitori, ce ar fi la vreo dregdtorie, s
incalice, sa mearga cu totii la oaste $i leafa s le dere imparatia,
iar birul $i nevoia tarii ce le-ar fi partea sa-$1 deie.
Nouazeci de pungi de bani s dea plocon lui Munich acum.
O sutd de pungi de bani s se dea lui Munich in toti anii,
Nimeni s nu tagaduiascA bucatele sau haine sau bani
turce$ti sau grecesti, ca cu capul lor vor da seama".
Vedeti, sunt printre ace$tia $1 pretentiuni personale ale ge-
neralului Munich. Aceasta politica personald o vom intalni mai
la toti acei conducatori de o$ti, care in numele sfintei Rusii vor
veni sa scape pe credincio$ii moldoveni sau munteni.
Prin pacea dela Belgrad, 1739, se retroceda Belgradul $1
Oltenia Turcilor, Rusia pstra Azovul, insa cetatea se clarama;
asemenea 'Astra cuceririle sale in Daghestan. Ceeace aro dea-
semenea insemnatate e clauza referitoare la interdictia Rusiei de
a se amesteca in afacerile interne ale Poloniei. Acest tractat de aci
inainte marcheala un punct in politica ruseasca si anume abti-
nerea ei pentru moment, dela orice agresiune impotriva Turciei
O. indreptarea tuturor vederilor sale asupra Poloniei.
A$a stateau lucrurile la 1740, cand se intampla cloud morti,
care schimba fata lucrurilor in Occident. In primavara, anului
1740, moare regele Friederic Wilhelm, de care v'am vorbit, iar
in Octombrie 1740, moare $i Carol VI, Imparatul Austriei,
acela care fAcuse toate sfortirile, ca modul de succesiune cel nog,
pe care vroia sa-I stabileascA in favoarea fiicei sale, sa fie
aprobat $i semnat de toti suveranii Europei, prin aderarea lor
la Pragmatica Sanctiune.
La tronul Prusiei veni Frederic II, una din cele mai insem-
nate figuri, pe care le ofera istoria $i care va inalta Prusia dela
rangul de Putere secundara la rangul de Putere principala.
Pentru aceasta va intrebuinta toate darurile, cu care 1-a inzestrat
natura $i ele erau opuse naturei tatAlui lui.
Istoricul Lavisse ni-1 arat pe Frederic Wilhelm sub as-
pectul unui boer de tail" $i inteadevat, and administra tara lui,
cum un bun gospodar, ce era i$i administreaza mo$ia, intrebuinta
pentru aceasta toata brutalitatea $i grosolania, dar in acela$ tirnp
si toata onestitatea caracterului ski. Intre fiu $i parinte erau deo-
sebiri fundamentale. Pe cat era fatal de grosolan $i de brutal
in manifestatiunile sale, pe cat intelegea numai metoda educa-
tivA aplicata prin forth', pe atat fiul era o fire artistica, aplecat
spre artele frumoase $i inclinat spre speculatiuni filosofice.
Aceasta delicatete a naturei sale, nit parea sa" o corecteze, in
prima lui tinerete, simtul datoriei $i orgoliul prea inaltei sale
situatiuni, ce le-a dovedit, cand a fost rege. Regele-Sergent nu
gasea nimic asemanator lui, nici demn de coroana regal in
acest artist efemeiat. $i tendintile fiului salt au inspimantat
pe Frederic Wilhelm. Regele-Sergent credea, Cali vede toata

www.dacoromanica.ro
53

opera lui amenintata, periclitat, prin fiintarea mai departe la


tron a acestui fiu atat de deosebit de dansul. Ceeace dansul
vroia sd impuna in mod caracteristic Trusiei, aceia punctualitate
in indeplinirea datoriei, aceia credinta oarba in dinastie, aceia
fidelitate, mergand pand la marginea extrema, pand la moarte,
aceste principii de educatiune, le vedea amenintate, le vedea
distruse printr'un fiu, care nu-i semana. Atunci, cum era o fire
drastica 0 brutal, cauta prin mijloace de forth' sa constrang pe
fiul ski s intre in vedexile sale. De aci conflict intre tata $i fiu,
conflict, care muse pada' acolo, in cat tatal loveste pe fiu, chiar in
fata altor persoane. Fiul Incearca sa fuga prin complicitatea a
doi ofiteri: locotenentii Keiht $i Katt; face o tentativa de evadare
in Franta, cu intentiunea de a se duce de aci la rude, in Anglia,
tentativa, care nefiind bine aranjata a fost descoperita, ei prinsi
$i incercarea nereusit a avut ca rezultat de a aduce condamnarea_
la moarte a locotenentului Katt celalalt complice fugise
chiar in fata fiului, dui-A.' ce tatal statuse un moment dat la in-
doial, dacd trebue sau nu sa-1 desmogeneascd. Aceasta nu era
de loc pe convenienta lui Frederic II $i atunci el face ;,mea
culpa" 0 pdrintele 11 trimite la Custrin ca acolo, ascultnd de
toate legile, pe care tatal ski le faurise, sa-0 faca o educatiune
din nou. Inteadevar la Ciistrin, sub guvernarea disciplinei de
fer, isi transforma caracterul sail. De unde pand aci i$i ddduse
frau liber imaginatiei sale, de unde pada' acum purta urd $i ne-
respect pentru regulele 0 legile %cute de tatal sau, de unde nu-i
vedea 0 ii dispretuia pe ofiteri $i nu iubea armata, el se trans-
forma' cu totul 0 devine cel mai destoinic militar $i mai tarziu,
omul, care a dat meseriei militare indltarea ei desavarsit; si
10 desvolta calitatile sale de rege 0 de general. Acele calitti,
pe care le avea indscute, anume: sensibilitatea de intelegere si
inclinatiunea catre speculatiuni filosof ice, le va intrebuinta pentru
capatarea unor avantagii de natura Jealista, pe care singur
vede, di trebuie sa le aiba spre profitul regatului salt Va
deveni un politician profund $i dibaciu, care va intrebuinta toate
mijloacele inteligentei sale superioare, numai pentru capatarea
de avantagii politice tangibile regatului sau, lisand spiritului
sau ironic 0 filosofiei sale sceptice datoria de a inlitura $i &d-
rama scrupule nefolositoare.
10 aducea aminte de acel mic discurs, pe care la varsta de
doisprezece ani, li tinuse tatil sat':
Fritz, asculta ce-ti spun: sa intretii... totdeauna o armata_
mare 0 bund. In ea poti avea ce1 mai bun prieten; fail aceasta
nu te poti sustine. Vecinii nu vor altceva, cleat sa ne vada cii .
ne dam peste cap. Cunosc intentiile lor, vei invata sa le cu-
no$ti $i tu. Cred ca nu te vei gandi la vanitate. Leaga-te de
realitti. (Halte dich an das Reele).
Domnilor, dansul va aduce la indeplinire tot ce predece-
sorii sal au pus in lucru : Marele Elector, prin ridicarea Pru--
siei, dupa pace* dela Westfalia, Frideric I prin inaltarea ei la_

www.dacoromanica.ro
54

rangul de regat, si deci de aci obligativitatea pentru urmasi de a


face o Prusie demna de regat; Regele-Sergent prin sistemul sau
educativ aplicat cu fort si minutiozitate, sistem, care !And astazi
a fost o caracteristica a Prusiei. Aceste sfortari ale trecutului,
Frederic, care simlea i gandea ca un rege, le va aduce la in-
deplinire. Pentru aceasta isi va aminti o axioma a tatdlui stt:
Totusi ramnem stapan si rege si facem, la urma urmei,
ceiace vrem. (Wir bleiben doch Herr und Knig und machen am
Ende was wir wollen).
Domnilor, s'a fcut oarecare comparatie intre Frederic
II si Ludovic XIV. V'am descris liniatura mare a domniei
lui Ludovic XIV. Ludovic XIV, desi a fost ut{ rege mare
$i desi si-a fcut pe deplin datoria lui de rege, nu a
facut altceva, decat cd a perfectionat si a fixat la maximum de
puteri, un regat, care era constituit, caci inchegarea lui era deja
fcuta prin toate lucrarile de concentrare consecutive, timp de
cateva sute de ani, Inca' dela Capetieni, dela moartea lui Carol
cel mare chiar si continuate cu indArjire de toti regii Frantel.
Cu Prusia din 1740 era altceva. Era o Putere secundara, care
daca vroia cum vroia Frederic II sa ajungd Putere mare,
trebuia sa-si faca loc iute si brusc printre statele mari. Atunci
state, care contau, in Europa, ca Puteri mari erau: Franta, An-
glia si Sf. Imperiu. Era de capatat un loc intre aceste mari
puteri. Era o munca deosebit de sarcina lui Ludovic XIV. Ori
acesta a fost opera, politica lui Frederic II.
La moartea lui Carol VI, Frederic trebuia s rezolve
problema aceasta i de aceia el nu lasa s treaca asemenea oca-
ziune, de a marl Prusia, deoarece si alte Puteri trebuiau sa in-
tervina pentru a se mari. Astfel starea de echilibru de pand acum
era sa fie din nou distrusa si Frederic chiar astepta aceasta, dar
nu trebuia distrusa in dauna Prusiei. Sub pretextul unui pretins
drept de mostenire infra in Silezia si o ocupa (1741, lanuarie).
In acelas timp se naste, la vestea Imortei Imparatului o miscare
de o fort extraordinara, in Franta, a opinei publice, o pornire
general impotriva imperiului austriac. Franta credea, ca.' era
momentul venit, ca sa puna la parnnt pe vechea ei dust-nand
Casa de Austria. Ludovic XV, ce se afla sub influenta
binefacatoare a cardinalului Fleury, primul sari ministru,
se vede asaltat de aceastd pornire a opiniei publice. El nu voia
atunci acest rdzboi si intrebuinteaza spre a-si marca expectativa o
locutiune: sa stam pe rnuntele Paginotte", adica pe acel munte
legendar, pe care puteai s vezi venind" evenimentele. Lu-
dovic XV ins, sub influenta miscarii opiniei publice, revine
asupra primelor sale sentimente si incepe a intrebuinta o di-
plomatie a lui personald, impotriva diplornatiei oficiale de ex-
pectativ a cardinalului Fleury. Aceasta diplomatie secret
il duce s faca o intelegere cu Bavaria (Nymphenburg,
Mai 1741) $i armatele franceze, aliate cu arrpatele bavareze,
infra sub maresalul Belle-Isle in Germania (1741).

www.dacoromanica.ro
55

In acest timp, Regele Filip V al Spaniei revine $i el la


gandurile lui de cucerire a Italiei. La vederea acestor sfortari, a
tuturor Puterilor europeene, Maria Tereza se refugiaza in Un--
garia, unde e incoronatd ca Regina a Ungariei, la Presburg, (11
Septembrie 1741). Cand a aparut in fata magnatilor unguri, ei
au exclamat, faimoasele cuvinte : moriamur pro rege nostro
Maria Teresia". Dar, faptul in sine, e ca gase$te un sprijin, in
Dieta ungara,pe care il plateste prin avantagii mari date nmg-
natilor unguri, condusi de capeteniile lor, PAlfy $i Esterhazy.
In acest timp Frederic ocupa Silezia. Avusese o prima in-
talnire la Mollvitz cu armatele Reginei. Lupta a fost 'Mg in-
doelnica, cu tot geniul militar al regelui Prusiei. Cavaleria con-
dusa chiar de dAnsul, a fost infrnta, $i numai infanteria con-
dusa de maresalul Schwerin, prin ofensiva ei a restabilit situatia.
Dupa ce a ocupat Silezia, Frederic II cauta acum s ia o ati-
tudine de arbitru. Motiveaza aceasta invadare in Silezia pe mo-
tivul, cA dansul, care era rege al Prusiei $i astfel reprezentantul
in modul cel mai real $i evident al tendintei protestante in Ger-
mania, nu putea sa lase sa treaca acest moment, fard ca sa capete
un avantaj marcant in aceasta Germanie, unde se invederase
elementele protestante fata de cele cloud puteri catolice, anume
Franta $i Austria. Era aci un motiv, pe care-I calla scoala istorica
germand in cap cu Ranke, pentru a arata aceasta invadare a
Sileziei sub un aspect cat se poate de favorabil. Dar marele istoric
englez Macaulay nu vede de loc sub acelas aspect aceasta ac-
actiune a lui Frederic. Si parerea lui e aceasta:
Chestiunea Sileziei, daca nu ar fi privit deck pe Frederic
5i Maria Tereza, posteritatea,tot n'ar fi impiedicata sa recunoascd,
ca Regele Prusiei s'a facut culpe$ de o perfidie odioasa: dar
e o condamnare inca mai severa, pe care &Ansa trebuia sa o
rosteasca contra unei politici, care trebuia sa aiba $i care in-
teadevar a avut consecinti de plans, pentru toate nafiunile euro-
peene. SA mid asupra capului lui Frederic tot sangele varsat in
acest razboiu, in toate %rile globului: sangele coloanei dela
Fontenoy, sangele muntenilor scofieni macelariti la Culloden.
Crima lui starni flageluri mai groaznice in tali, in care numele
Prusiei era necunoscut. Ca sd poata jefui un vecin... Negrii se
batura intre ei pe coastele Coromandelului si Pieile Rosh s'au
scalpat pe marele lacuri ale Americei de Nord".
Razboiul devine general. Francezii, v'am spus, erau in Ger-
mania $i pun mana chiar pe Praga-. Frederic, in aceasta situatie,
ofera un armistitiu Austriei, in Octpmbrie 1741, care pentru
moment II scoafe din lupta. Acest armistitiu dela KleinSchnel-
lendorf, a fost obtinut gratie mediatinnei Angliei.
Anglia in acest an 1741, era inca sub guvernamntul par-
tidului whig ub conducerea lui Walpole, care dad nu refuza
sa faca un razboi, care sa strice concurenta celorlalte Puteri ma
ritime ca Franta ..$i Spania, totusi era mai mult inclinat spre
pace deck spre mijloace violente. Dar in afard de aceasta, An-

www.dacoromanica.ro
56

glia nu vedea cu plcere armatele lui Frederic urtnrind acelea$i


tinte ca i armatele franceze. Aceasta alianta, ce era indreptata
in contra Austriei, nu era pe placul politicei engleze, ce se temea
de o preponderenta a Frantei in Germania. Atunci, pentru a
izola Franta, Anglia a intervenit $i a obtinut un armistitiu intre
Prusia $i Austria. Astfel, pentru moment, precum am spus, in
Octombrie 1741, armatele lui Frederic se retrag din lupta, lip-
sind armatele franceze de concursul lor. Frederic ofera chiar
pace Mariei l'ereza, sub conditiunea cedarii Sileziei. Maria
Tereza refula i atunci din nou incepe razboiul.
In acest timp, Dicta Sf. Imperiu decide (Ianuarie 1742)
incoronarea la Francfort a electorului Bavariei, subt numele de Ca-
rol VII. La auzul acestei trangnisiuni a coroanei imperiale de pe
capul Habsburgilor pe capul Wittelsbachilor, a fost o explozie
de bucurie la Paris, care e demna de retinut.
Jacques Bainville o judeca astfel: Pericolul incepu sa fie
la Berlin, dar multimea continua sa-1 vadd la Viena".
Frederic inchee cu Austria pacea dela Breslau, din 1742,
prin mediatia luf Hynforth, ambasadorut englez la Viena, pace
prin care cea mai mare parte din Silezia e data de Maria Tereza.
Maria Tereza face acest sacrificiu pentru a se putea intoarce
cu toate puterile impotriva Frantei. Inteadevar dnsa ramne
singura in fata Frantei, dar pentru moment numai, caci in cursul
anului 1742 sentimentele razboinice isbucnesc in Anglia cu a$a
tarie, incat Walpole e rasturnat i in locul lui vine o ramura
mai rdzboinica a aceluia$ partid whig, sub conducerea lui Pulte-
ney $i a lui Carterets. Sub noul guvern, Anglia se alaturd cu
toate mijloacele ei razboinice Ausriei. Francezii pierd batalia
dela Dettingen (1743) $i trebue sa se retraga la barierile Rinului.
Armatele engleze $i olandeze fac campanie in Tarile de Jos im-
potriva armatelor franceze. Astfel .se infiripeaza iar marea alianta,
care era s puna capt Frantei, cu ocazia razboiului de Succesiune
a Spaniei.
Dar daca Franta e parasita in aceasta grea imprejurare, de
pe urma intrigilor Angliei, de BaVaria $1 de Savoia, care inchee
respectiv pace cu Sf. Irnperiu, cea d'intAi. la Worms (1743),
a doua la Niederschnfeld (1743), e ajutata ins, in aceasta
imprejurare grea, de amestecul din nou in lupta a Prusiei.
Frederic facuse inteadevar pacea dela Breslau, insa se vedea
amenintat la rndul lui, daca Imparateasa ar fi devenit acum,
prin ajutorul dat de Anglia, a tot puternica in Germania. Si
atunci din nou dnsul reintra 1n campanie, declarnd razboi
Puterilor Maritime $i Sfntului Imperiu. Cu Puterile Maritime
se poate intelege repede $i face pace (August 1745). Ins con-
tinua rdzboiul contra Austriei i Saxei, care erau aliate. Cu
Austria $i Saxa a incheiat mai firziu pacea dela Dresda din
Decembrie 1745, prin care ele consintteau din nou la cuce-
rirea Sileziei. Franta ramase iiar singura in fata Angliei
$i a armatelor hanovriene $i olandeze. Armatele franceze

www.dacoromanica.ro
57

sunt invingatoare la marea batdlie dela Fontenoy, unde


se pronunta acele cuvinte celebre, intre cele doua coloane
de infanterie, pe de o parte englezA si pe de alt parte
franceza, ce se impotriveau. Ofiterii ambelor coloane s'au salutat
in mod cavaleresc i apoi ofiterii englezi, adresandu-se eelor
francezi, le--au strigat: Domnilor ofiteri,ordonati oamenilor D-v.
sa traga, faceti foc"; iar ofiterii francezi le-au raspuns: Domni-
lor Englezi; trageti maiinainte D-voastra" (1745).
In acest timp, Franta trimetea ajutoarele sale pretendentului
Carol Eduard de Stuart, care invadase Scotia si astfel izbucneste
un razboi cunoscut in literatura istoricd sub numele de razboiul
lacobitilor. In acest razboiu pretendentul invingator intai la
Preston Pans (1745), este invins apoi la Culloden (1746) si
silit s fuga. Aceast incercare nu a facut altceva, decal a mrit
si intarit Casa de Hanovra in Anglia.
Anglia vAzand, ca situatiunea era de asa natura, incat &Ansa
nu putea sA invingA Franta, i nici pe de altA parte Austria pe
Prusiay mijloces,te pacea, care se face in anul 1748, la Aex-la-
Chapelle. Aceasta pace e modelul unei pad albe. Singurul be-
ligerant. care a profitat a fost Prusia, de oarece numai ei Ii
rdmase o provincie, Silezia, a carei posesiune se consfintea
prin pacea aceasta.
Dela aceastd pace a ramas o zicatoare in Franta: travailler
pour le roi de Prusse", adicA a lucra pentru regele Prusiei.
inteadevar a tost singurul, care a capdtat un avantaj, de pe .
urma pacii.

www.dacoromanica.ro
LECTIA VII
Caracterile politicei Frantei, a Angliei, a Prusiei
In secolul XVIII. Resturnarea Aliantelor
Tractatele de la Versailles i de la Westminster (1756)
Domnilor, data trecutd, ne-am oprit la pacea dela Aix-la-
Chapelle. Cred, cA e bine ca in interesul cursului nostru, s5
ne oprim asupra acestei paci; sa desvoltdm putin toate rezul-
tatele; care au predominat la concluzia ei.
Am vAzut intai pe Frederic; in tot timpul acestui razboi,
jucand rolul unui arbitru al situatiunei si incheiand sub media-
tiunea Angliei un armistitiu la Klein-Schnellendorf, dupa ba-
tdlia dela Molwitz, armistitiu procurat prin intermediul amba-
sadorului englez, Hyndforth.
De ce aceasta interventiune a Angliei? Pentruca Anglia
din principiu nu voia ca sa fie aldturi de armatele franceze si
armatele prusace, spre a distruge armatele austriace si sal dea
loc tmei victorii franceze. Pe de and parte in capul ministe-
rului englez era Walpole, care desi nu era un adversar declarat
al rdzboiului, vedea insd in situatiunea pacified a Angliei o
desvoltare a puterei si a comertului ei. El sustinea pacea ca 5i
ministrul francez Fleury; care dansul vedea inoportunitatea unui
razboi al Frantei in contra Austriei si credea cu drept cuva it,
cA timpul de vrasmasie dintre Bourboni si Habsburgi era trecut.
El era in mod tacit inteles ca s dea drumul cum spunea
el tineretului sa danseze si cand vor fi tinerii osteniti st
inchida balul. Pe de alta parte Bavaria isi vedea ambitia sa-
tisfacutd prin rolul, care 1-a jucat in locul Austriei, prin aceia,
ca electorul ei fusese incoronat sub numele de Carol VII; ca
imparat la Francfurt. Asa ca din aceasta tesatura de interese;
se intrevede axa de impotrivir o. si de ajutorare a Puterilor.
Cum v'am spus, Frederic ramane spectator 5i dansul pro-
pune ajutorul sdu si unora i celorlalti. Face propuneri de
pace dupd Klein-Schnellendorf Mariei Tereza; daed-i lasa Si-
lezia. La refuzul acesteia; razboiul reincepe. Frederic ii bate
pe Austriaci la bAtalia dela Chotusitz; dupa care. victorie se
inchee pace la Breslau (1742), tot sub mediatiunea englezd
si prin intermediul aceluias Hyndforth. Maria Tereza incepe sa
inteleaga, Ca vrastnasa ei de capetenie' nu mai era Franta
cum fusese mai inainte si chiar in timpurile recente.
Anglia izoleaza Franta: mijloceste pacea Sardiniei cu y,Re-

www.dacoromanica.ro
59

gina Ungariei" la Worms (1743) a Bavariei asemenea la


NiedenscOnfeld (1743).
Anglia pe de altd parte e plina de indulgentA fatal de Fre-
deric II si in a doua parte a rdzboitilui.
Austriacii bat pe francezi la Dettingen (1743) si Ii arunca
pe frontiera Rinului, pe eand in Sud se luptd cu Francezii si cii
Spniolii chiar in Provence; unde o. armata austriacI face o in-
cursiune.
In aceastd situatiune Frederic intervine din nou alAturi de
noul elector al Bavariei; pentruca vedea i dAnsul, c dusmanul
principal al lui era Austria; deoarece obiectul certei era insusi
predominanta in Wile germanice. Electorul Bavariei e bAtut
si inchee pacea dela Fuessen (1745). Desi strAns ca intr'o cap-
calla; Frederic invinge pe Austriaci si pe Saxoni in bAtalia dela
Hohen-Friedberg (1745) si dela Kesselsdorf (1745).
In timpul acesta cardinalul de Fleury speriat de invaziunea
austriacA in Provence, .de infrAngerea francezilor la Dettingen
(1743) si de ajutorul, pe care nu incetau Engleziii alaturi de
Olandezi i Hanoverieni sd-1 trimit Austriacilor, in mod con-
tinuu; fAr InsA ca ei sa." fi declarat rdzboi, scrie faimoasa lui
scrisoare secret cdtre Maria Tereza, pe care e bine s'o sem-
nalAm, pentrucd e prima miscare a unei tendinte, care va domni
in viitor. In aceast scrisoare ardta toatel punctele de comuni-
tate de !interes, pe care Austriacii le-ar avea in chestiunea
germanicd ala'turi de Franta. Maria Tereza; care era inca sub
influenta dusmniei in contra Bourbonilor, publica aceasta scri-
soare si atunci sub oprobiul opinieii publice, Fleury moare (29
Ianuarie 1743). Moartea lui fu semnarea declaratiunei de rAz-
boi a Angliei. Fu rdsturnat Walpole. In locul lui veni -atunci o
alta parte mai fazboinicA a aceluias partid whig, sub condu-
cerea lui Pulteney si Carterets i rdzboiul e declarat (17-13 sep-
tembrie). Francezii sunt infrAnti in colonii (la Louisbourg).
Reintrarea in razboi a lui Frederic II e pentru Englezi in
primul moment; o revelatie, care luceste ca o raid de lumina'
asupra viitoarei lui tendinte politice
Inteadevar Englezii yid atunci, cd Austriacii, cu care* aveau
intelegere, ca s dal-Arne Franta, in loc sal continue campania
pe Rin alAturi de armatele bor, care operau in Flandra $i in
TArile de Jos; e'i duc armatele in Italia; .insai nici aci nu intervin
in mod activ; pentru darAmarea armatelor franceze. Pe con-
tinent partida rAmne ne'decisa din cauza inactivitAtii Austria-
cilor si pe de altd parte din cauza acestei aplecari a Mariei
Tereza in contra lui Frederic II. Fireste c aceast neclarifi-
care a situatiei duce repede la o intelegere politicA i astfel
frederic inchee pacea cu Puterile Maritime (26 August 1745);
mai tArziu si cu Austria pacea dela Dresda (Dec. 1745); care
consfintea stApAnirea Sileziei $i el rAmAne din nou, pentru a
doua oard, in afarA de luptd, ca un arbitru al situatiei. Pentru
Anglia dispare atunci .interesul unui rAzboi continental, insd

www.dacoromanica.ro
60

,exista mai departe interes pentru razboi colonial. Dansa M-


cuse ralzboiull Mai cu seama impotriva Frantei, pentru a-i lua
imperiul colonial; pe care Franta era pe cale Sa-1 cladeasca
in mod grandios; atat in America cat $i in India. Pe continent,
de aci inainte; pentru Anglia nu mai era cleat un singur scop,
anume de a avea un soldat in Europa,. care sa lupte pentru in-
teresele ei. Pentru moment; Anglia vede inulitatea razboiului
pe continet, ducele de Newcastle inlocueste pe Pulteney,
ca mai putin razboinic, pentru incheerea unei paci.
Aceasta era situatiunea, cand se inchee pacea dela Aix-la-
Chapelle, care se face in Franta sub ministeriatul mai pacific
al lui d'Argenson -in 1748.
Despre aceast pace, v'am spus cateva cuvinte: ca -a fost
o pace alba: in afara de Silezia, care ramanea lui Frederic, (si
ca Regina Ungarier, era recunoscuta imparateas, lucrurile au
fost restabilite ca inainte de razboi.
Franta incepuse in prima parte a celei de a doua jumatti
a veacului XVIII sa cladeasca in Canada si in India un imperiu
colonial de mare intindere, format de oameni remarcabili. Au
venit in Canada oameni cum au fost Jolliet, Cavalier de la
Salle; Jumainville si Varenne de la Verendrie, care au pus ba-
zele imperiului sau colonial. In India; insa un om de o concep-
tiune aproape genial, anume marchizul de Dupleix, prin in-
telegerile sale cu diferiti printi din India, pe care aproape mai
pe toti Ii atrasese; fondeaza o serie de state subordonate si
vasale; sub protectoratul francez. Astfel Franta era pe punctul
de a-si forma o formidabila colonie franceza; cu mult mai multi
sorti de isbandid, decat Englezii. Impotriva lui Dupleix gsesc
Englezii un om de egala energie si pricepere. La inceput
functionar al Companiei Indiiilor, Clive fu genial prin concep-
tiile si capacitatea lui de a conduce lupta Hindusilor impo-
triva Francezilor, insa mai mult invins cleat victorios, la de-
buturile sale.
In Franta, era insa un dezavantaj, ce nu exista in Anglia.
Pe Candi in Anglia, aceste intreprinderi coloniale, peste tot,
nu numai in ce priveste America $i India erau sustinute si ur-
marite de un entuziasm nedescriptibil al tuturor; in Franta era
cu totul altceva. Continua s se manifeste aceiasi stare de
spirit; de care v'am vorbit, aceiasi criza de autoritate, de care
suferea monarhia; criza, care pornise prin casarea de catre Re-
gent a testamentului lui Ludovic XIV. Aceast miscare se va
continua, manata de publicisti i sustinutd de toate Parlamen-
tele Frantei, ce vor sa iasa din caracterul lor mai mult jude-
catoresc de pana acuma; vroind s joace mai ales un rol politic,
cad Parlamentele refuzau cu indarjire ca s inregistreze impo-
zitele. Era o lupta a marei burghezimi impotriva regalitatei;
care avu ca rezultat o puternica sporire a crizei financiare,.
ce e caracteristica domniei lui Ludovic XV. Miscarea, va creste
pentruck era dusk' de toate spiritele laminate", care de pe

www.dacoromanica.ro
61

atunci au pornit aceste directive intelectuale; ce se vor sfarsi


in a doua jumaitate a veacului XVIII, prin advenirea Enciclope-
distilor. Ea este cu totul indiferenta unei intreprinderi colo-
niale. Poporul francez se entuziasma de constitutia engleza,
mergand pand acolo in cat patura lui luminata enunta, c e
de datoria Frantei de a-i da atat ei insasi cat si omenirei; o
constitutie nou5; un nou mod de A privi lucrurile in conducerea
socialA si politica. a omenirei. $i atunci in mod practic; mis-
carea condusa de filozofi se entuziasmeaza de constitutia en-
gleza; deci. de constitutia unei vrasmase a Frantei pe de o
parte; pe de alta parte de directivele in ce priveste admi-
nistratia Statului ale lui Frederic II. Regele Prusiei; avusese
marea dibacie de a le prezenta poporului francez sub o form
luminatd". Astfel, exista in Franta aceasta miscare a intelec-
tualilor, conforma cu tendintele spiritului francez de logicl
extrema $i de conducerea lucrurilor pana la extremitatea lor
logica, spre realizare. Opinia publica tuminaM, simpatiza atit
constitutia engleza, cat $i politica administrativa a lui Frederic.
Erau deci inclinatiuni catre cete doua Puteri, vrasmase Frantei.
Aceste tendinti erau destul de importante; fail a mai vorbi de
o turburare a ordinei religioase, care fusese provocata prin
interpretarea unei bule papale; Unigenitus". Parlamentele se
amestcaser in aceast afacere $i cochetau cu filozofii in contra
iezuitilor. In acest timp Ludovic XV; care a fost un spirit po-
litic patrunzatori insa cu marele pacat de a nu avea energia
de a implini ideele sale politice, Ludovic XV vedea c, ajutorul
pe care-1 daduse lui Frederic II, era in contra intereselor Fran-
tei; pentrtcca cre'ia in aceasta Germanie pe care Franta o
vroi s o mentind in starea pacii dela Westfalia o Putere
militarA de mama intaia; ce ameninta sa atraga spre dansa
toata Germania protestanta si astfel s o unifice $i s ridice
in contra Frantei un obstacol insemnat. Pe de altd parte; Re-
gele isi dadea seama, a Anglia marea ei vrasmase nu
putea sa aib. o mai bund aliata centinentald decat Prusia lui
Frederic II, de oarece intre Anglia si Prusia nu era nici un in-
teres contrar; care' sa-i despartd. Sacrificiul facut de Franta in
spirit de pace; anume rechemarea lui Dupleix nici n'a fost tinut
in seama de Anglia (1752). In timpul acesta razboiul intre
Franta si Anglia continua, cnd mai lent cand mai violent, In
Canada si in Indii, in ciuda pacii dela Aix-la-Chapelle.
Pentru complectarea acestui tablou politic e bine s vedem
ce se intampla in Orient. In Rusia,- moare Ana Ivanovna (1740)
$i ii succede tin copil; Ivan IV, iar acestuia Ii urmeaza in mod
violent Ana Leopoldovna, care a fost $i dansa detronat in
1742 de catre Tarina Elisabeta, o nepoatA a lui Petru cel Mare.
Toate aceste revolutii s'au facut la Curtea din Petersburg; cum
se facea la Constantinopol rasturnarea Sultanilor, cum se in-
tampla la toate Curti le orientale prin a$a zisele revolutii de
palat, gratie ajutorului unor curtezani si unor favoriti ajutati

www.dacoromanica.ro
62

de o trupd oaresicare, care punea mana pe capul statului,


ii depuneau sau 11 omorau. Astfel stim ea' lovitura de Stat a And
Ivanovna s'a fAcut cu ajutorul lui Biren si a Anei Leopoldovna
se fAcuse cu ajutorul lui Munich, acel maresal pe care 1-am
intalnit in tdrile noastre; fiind un adversar al lui Osterman,
alt favorit.
Ce e important, e cA 'farina era foarte aplecatd cAtre po-
litica francezA. Frederic in memoriile sale spune clar, c aceastd.
aplecare a E1isabet0 nu era catusi de putin moraliceste dezin-
teresatA, favoritul ei fiind un hirurg francez,. Lestocq. Pe de
and parte Tarina Elisabeta fusese ajutatd in lovitura ei de
palat de La Chetardie, ministrul lui Ludovic XV, care dcveni aman-
tul ei. Pe de altd parte; cancelarul ei, Bestufjeff, era bine dis-
pus spre politica austriacd dar nu in mod, pretinde-se, dizintere-
sat. Tot astfel cu PoloniCInteresele pendinte la Varsovia ale Po-
lonilor se fAceau bneste prin intermediul acestuia; care vroia
cu tot dinadinsul sd-si pdstreze aceast situatiune de potentat
in Polonia. Pentru el nu era decat o singurd primejdie: aceea
de a vedea Polonia incAputd pe mana lui Frederic si scdpatA
din mainele lui.
De aceia in 1747, a convins pe -farina la sfarsitul rAz-
boiului --"sA trimeatA un contingent rusesc in ajutorul Austria-
cilor, care insd nu ia parte la luptd, sosind prea tarziu.
Dar in Polonia, nu era numai politica prusacd primej-
dioas, era si politica francezd. Regele Ludovic XV voia ca
in Polonia sd ajungd rege un print francez si atunci organizeazA
o diplomatie a sa personald secretd, numit Secretul Regelui.
Ca scop al acestei organizdri politice; dansul vroia ca sA pund
pe printul de Conti; pe tronul polon. Insd o altd organizatie
a D-nei de Pompadour tindea s punA pe acest tron pe un
frate al Delfinei Frantei, care era o principesd saxond, Maria
Josefa de Saxa i anume pe printul Xavier de Saxa. La un mo-
ment dat, Ludovic XV renuntd la interesele sale raliindu-se
D-nei de Pompadour si ministrul sdu din Polonia; de' Broglie,,
primeste instructiuni s lucreze in acest sens.
Acest lucru fireste, cd nu e tocmai pe placul Rusiei, insd,
Tarim nu se tidied contra acestor tendinte ale Frantei. Le ad-
mite; pentru moment, pentrucd ceeace voia &Ansa mai presus
de toate pentru continuarea vederilor sale in intregul Orient;
era s se facd prietena Frantei, care era protectoarea tuturor
tdrilor orientale si astfel toate aceste tdri nu se vor mai putea
prevala de puterile si prestigiul Frantei, de oarece Rusia ar
apare ca prietena ei.
In ceeace' priveste Austria, Maria Tereza avea un singur
gand: reluarea Sileziel:
S vedem cum se potriveste aceastA tendintd a Mariei Te-
reza cu acelea ale poporului englez. Poporul englez nu avea_
decat pasiunea coloniald, de' a castiga cat mai multe colonii
in dauna Frantei. Franta; am vdzut, a 'vrut sd facd oarecari con-

www.dacoromanica.ro
63

,cesiuni Englezilor; ca s nu intre in conflict cu ei si in 1752


recheama pe Dupleix. El raspund prin trimiterea lui Clive
inapoi in Indii. La sfarsitul anului 1754 razboiul continental,
scrie Frederic; intre cele cloud natiuni era inevitabil. Se re-
marca Ins c. ministrul din Versailles a lucrat cu mai multa
masura si moderCie si c procedeele cele rele veneau toate din
partea Englezilor". Englezii au continuat razbolul in colonii.
In Canada, militia engleza se formeaz a. ajutata de Pieile-Ro-
sii. Ludovic XV era lipsit de ajutorul lui Frederic pe conti-
nent, pentruca in tractatul, pe care Franta II avusese cu Prusia,
dupil pacea dela Aix-le-Capelle, nu se garanta posesiunile in-
diene ale Francezilor. In aceasta privinta Frederic scrie in me-
moriile sale: Curtea din Versailles parea s'a creadd Ca regele
Prusiei era -lath' de Franta; ceeace era despotul Valahiei fata
de Poarta; un print S.ubordonat, gata sa faca razboiul, and ar
fi primit ordin".
Dela inceput Ludovic XV stia parerea lui Frederic; ca, nu
va lupta cu Franta pentru interesele ei coloniale. In asemenea
conditiuni, planul lui Ludovic XV se baza pe ce'eace e denumit
rasturnarea alianitelor: alianta cu Austria si Rusia impotriva Pru-
sia. Se incheie la Versailles cele dotia tractate de alianta cu
Rusia i cu Austria (1756).
Scoala contimporand franceza in cap cu Albert Sorel a
stabilit, a nu a fost o fantezie aceast rasturnare a aliantelor,
sau o voita aplecare impotriva luumei luminate" si protestante,
pe- care o reprezenta Frederic sau a tendintelor tiberale; pe
care le reprezenta constitutia engleza; din contra, a fost un
plan bine stabilit. Volumul XV din Istoria Frantei, de Michelet,
e o fantezie, prin aratarea profund gresita si tendentioasa a
motivelor acestei aliante, pe care nu stie cum sa o ponegreasca.
Fireste a Frederic, care aratase mare dibacie, and a atras
pe langa sine pe filozofi; a -Matt o propagartda impotriva aces-
tei rsturndri a aliantelor.
Spuneam ca Doamna de Pompadour avea organizatia ei
diplomatica secret, care inclina inspre aceasta rasturnare a
aliautelor. Frederic sustinea, ca era pentru,motivul de a fi in
corespondenta personala cu falnica Imparateasa i s fie che-
mata Chere amie" de catre aceasta mare principesa. D-na
de Pompadour fireste; era foarte inantat de a juca un rol
inserimat in aceast nota politica, de care Frederic spunea c
reprezinta o politica, personala a ei, Cotillon II", cum o bote-
'zase dansul. De asemenea e natural, a Imparateasa Austriei
sa caute sd fie bine cu aceasta doamna, care avea influenta asu-
pra lui Ludovic XV, si care a fost una din femeile cele mai in-
teligente ale timpului. A fost singura dintre toate femeile
dela Curtea francezay, care a avut un cap politic. A lasat urme
folositoare ale influentei sale. Intre altele a creat in 1751
scoala militara dela Paris; mutata mai tarziu de Napoleon I
la Saint-Cyr.

www.dacoromanica.ro
64

Fireste, Ca Casa de' Austria a vrut sa, se punk' bine cu


aceasta doamna si atunci imparateasa trimite pe un om de
stat, pe Kaunitz, la Curtea franceza s aseze fundamentele
acestei aliante intre Habsburgi si Bourboni. Mai tarziu Kau-
nitz e inlocuit prin Stahremberg, care continua sa' se conduca.
de instructiile primite' dela Kaunitz. Franta era atunci condusa
de cardinalul de Bemis,. o fire foarte curioas. Facea parte
din acel grup de barbati de langa Tron, care fluturau pe langa
frumoasele Curtei. Era autor de versuri si de comedii galante.
Cei mai multi nu vedeau in acest mod de a fi altceva, cleat un
mijloc de inaintare si de profit. Inteadevar Bernis a profitati.
caci a ajuns ministru prin Doamna de Pompadour. $i ca mi-
nistru a continuat mai departe s faca versuri si comedii de
salon. Sub acest aspect frivol; sub aceasta aparenth usuratica
se ascundeau ins calitati superioare. El a incheiat cu StrahremL
berg o conventiune; care asigura Frantei, in caz de victorie un
teritoriu in Belgia dela Ostanda la Chimay. Restul ar fi con:
stituit un regat sub infantele' de Parma, ginerele lui Ludovic
XV. Era o schith a viitoarei Belgii.
lath instructiile pe care Choiseul, ministrul francez la Curtea
din Viena, cand pleca din Paris le-a primit dela Cardinalul
Bernis:
Obiectul politicei acester Coroane franceze a fost si va
fi intotdeauna de a juca in Europa rolul superior, care convine
vechimei sale, demnithtii si marirei sale; s micsoreze orice
putere ce ar incerca s se ridice deasupra ei, fie c. ar voi s-i
usureze posesiunile; fie cd si-ar aroga o nedreapth superiori-
tate, fie in sthrsit, c ar cauta sa-i rapeasca influenta $i cre-
ditul au in afacerile generale".
Acum va citez continfiarea acestor instructiuni, pentru ca e
bine, ca sa le apreciem ca, atunci cand vom djunge la Napo-
leon III, le yeti vedea, c principial politica franceza s'a schim-
bat; dar nu spre binele Frantei.
Pentru a savarsi lucruri atat de mafi, Majestatea Sa a
intrebuintat in 1733 pe regele Sardiniei si in 1741 pe regele
Prusiei, tot astfel precum Cardinalul de Richelieu a intrebuintat
odinioara coroana Suediei si pe mai multi principi ai Impe-
riului; insa cu aceast deosebire; ca Suedezii, pltiti destul
de putin de Franta; i-au rdmas credinciosi, dar ea -Nand prea
puternici pe re'gii Sardiniei si ai Prusiei; pe acesti doi prin-
cipi i-am -Mart niste ingrati; i niste rivali. Mare si importanth
lectie; care' trebue s ne instiinteze pentru totdeauna, ca trebue
sa conducem pe ambii principi mai mult prin teama i prin
speranta, cleat prin mariri de teritorii. Asemenea ne priveste
de a pastra pe priljcipii imperiului in sistemul nostru mai mult
prin ajutoare de protectii; deck prin stipendii; in general, ar
trebui ca si unii i ceilalti s 'depinda de noi prin trebuintele
lor; dar ar fi totdeauna foarte primejdios sa facem s depindI
sistemul nostru de recuno$tinta lor".

www.dacoromanica.ro
65

Napoleon III ar fi trebuit sa aiba in vedere aceste instruc-


tiuni ale frivolului Bernis.
In orice caz; se fac pregatiri de razboi. Vom reveni asu-
pra lor in lectiunea viitoare. Ceeace e principal; e c se con-
tinua conferinta dela Bagatelle, in vederea aliantelor.
Ludovic XV devine pivotul aliantei; ce se incheie prin trac-
tatul dela Versailles; la .care la parte 0 Rusia in anul 1756.
Frederic vazuse nemultumirea Angliei contra Austriei, care
se batea in Germania 'cu ansul, iar nu pe Rin Impotriva
Frante si atunci profitnd de aceasta nemultnmire a Angliei
0 de interesele; pe care le avea Casa de HanOvra de a pastra
euibul ei familiar, inchee i dansul un tractat, prin care Prusia
i Anglia 10 garanteaza reciproc posesiunile; tractat care se
semneala tot in 1756, la Westminster. Astfel, iau fiinta cele
dou tractate de alianta, care au format cele doua grupe, ce
se vor ciocni in razboiul de Sapte Ani.

www.dacoromanica.ro
LE CTI A VIII
Riboiul de $apte Ani (1756-1763) Pacile dela Hubertsburg
si dela Paris (1763). / Preliminrile primului
partaj al Poloniei (1764-1766).
Am lasat Puterile continentale igrupandu-se in noi aliante,
care vor duce la un conflict, la cel mai mare conflict din veacul
XVIII. Sa cercetam rezistenta si puterea de agresiune a fie-
caruia dintre participanti. Prusia dupd Frederic H era' de mult
in asteptarea unui conflict si cauta sa. se inarmeze. Frederic
a pus bazele unui sistem de guvernamnt; care proclamndu-1
pe dansul ca cel dintdi servitor al Statului (Ordonanta din 1748)
Ii atribuia .cele mai intinse si absolute puteri. Astfel incal
fata de Austria,. Frederic II al-Area ca un suveran absolut. El
introdusese prin sistemul sau de guvernamnt o discipling lu-
minatd. 5i Maria Tereza se pregatea de lupta. Armatele ei
au fost refacute conform armatelor prusace de maresalul Lascy;
artiieria de marete duce de Lichtenstein, iar organizarea inte-
Hoard, mai concentrata, se refacea in mbd destoinic sub ideele
lui Kaunitz. Astfel intarite cele doua Puteri mari, care erau
s fie principalele antagoniste; in viitorul conflict, Prusia si
Austria, se pregateau de lupta.
Domnilor; in memoriile sale' Frederic II marturiseste, ca
aflnd printeun anumit spion; Weiss, formatiunea coaritiei si
c electorul Saxei era si mareasca contingentul dela 18.000
la 40.000 oameni; dar ca Rusia nu va fi gata de razboi deQat
in anul 1758; in consecinta, pentru a preveni aceasta marire de
contingente i atacul din partea Rusilor; ataca el insusi pe Sa-
xoni; ocupa Drezda, blocheaz trupele saxone i le constrange
sa capituleze in Septembrie 1756 la Pirna.
VA citez, cateva randuti din memoriile sale, pentruca re-
prezintd un interes deosebit; de oarece cuvintele, pe care le
scrie se pot aplica tot asa de bine; modului de a vedea al Pu-
terilor Centrale din 1914.
In ceeace priveste numele atat de teribil de agresor, el
constitue o sperieloare zadarnica, care nu putea sa opreasca
cleat spirite timide 5i de care nu trebuia sa se tie seama inteo
conjunctura importanta, in care era vorba de salVarea patriei.
Caci adevaratul agresor este acela, care obliga pe celalt s
se inarmeze si astfel trebue sa-1 previi prin intreprinderea
unui razboi mai putin dificil spre a inlatura un razboi mai pri-

www.dacoromanica.ro
67

mejdios, caci intre doul, rele trebue sal alegi pe cel mai mic.
8i la urma urmei, sA-1 acuze sau nu pe regele Prusiei inarni-
cii sai, ea' dnsul e agresorul, tot aceia$i treab5. este $i aceasta
nu schimbd nimic afacerii in sine, de oarece conjuratia Pute-
rilor Europei in contra Prusiei era format.
Domnilor; cum v spun, el infra in Saxa in Septembrie
1756, dezarmeaz armata saxon i silote pe Saxoni sa ca-
pituleze la Pirna. Trupa in afard de ofiteri, infra' in ar-
mata prusacg. Regele polon, care era $i electorul Saxei se
retrage in Polonia,_ nu insa lard. a angaja din armata ce-i mai
famasese, o parte din trupele sale, Mariei Tereza $i cu alt
parte retrAgAndu-se in Polonia.
In acela$ timp, Franta declara i dinsa razboi Prusiei
pe un motiv foarte interesant; pe baza violrii tractatului din
Westfalia. Pe baza acestui tractat; Franta declar deci rAz-
boi $i intr in lupta nu cu un contingent de 24.000 oamenii
cum promisese Mariei Tereza; ci cu 100.000 oameni.
Sub imboldul ei; senatul suedez 'atiti cal nu mai era re-
gele care avea putere dominant.in statul suedez, ci senatul
Suedia se declara aliat cu Puterile care formase alianta Int-
potriva prusiei i trupele ei intra in Pomerania cu gAndul de
a o cuceri.
In aceast situatio si vliand inaintarea armatelor austriace,
sub maresalul Daun, venind in ajutorul lui Carol de Lorena,
Frederic da o batailie mare la Praga, in contra acestuia din
urm; in care moare maresalul prusac Schwerin. 0 cdaiga,
insa la fandul lui e atacat de maresalul Daun; $i e btut in
mod grozav "de acesta la batalia dela Kollin (18 Iulie 1757).
AceastA Mane are ca repercusiuni o aplecare imediatA a cer-
curilor germanice, a tuturor acelor state mici, suverane sau nu,
care ascultau de influenta celui mai tare; cand de Prusia, cAnd
de Austria, cand de Franta. De data aceasta, vAzAnd Ca re-
gele Prusiei se afl inteo situatiune foarte precara, fireste
cA armatele cercurilor germanice sub conducerea maroalului
Hildburghausen se aldturd de annatele franceze. Soubise si
Hildburghausen pornesc impotriva lui Frederic.
Francezii sub Richelieu luptau impotriva Englezilor $i im-
potriva Hanovrienilor de sub comanda dueelui de Cumberland;
Ii invinge si 1e impune o conventiuney care prevede capitu-
latiunea armatei hanovriene. Printeo u$urinta condantnabila, a-
ceasta capitulatiune nu este executata" $i armata hanovriank cu
toate c s'a semnat aceast conventiune dela Closterseven, in
Septembrie 1757, totu$i famane Inca inarmat.
Nu e mai Rutin adevarat, ca Frederic inving de catre Aus-
triad; lipsit de ajutorul Englezilor $i vAzAnd trupele hano-
vriene capitulate, vazand c'd se apropie armatele ruseiti impo-
triva-i, se afla in situatiune grea. Este o carte frumoasa a ma-
resalului von Schlieffen acela care a fa'cut planul strategic
impotriva Rusiei $i impotriva Frantei e numit aceast

www.dacoromanica.ro
68

carte Regele", in care vorbind de Frederic II in acele zile,


dupA btalia dela Kollin; il area_ cum singur dintre toti ge'-
neralii sai nu disperase de soarta si destinele Prusiei; Ca se
gandea sa fad, fatA situatiunei si in orice caz se decisese
sa cugete, sa aptuiased si s moard ca un rege"; penser,
agir et mourir en roi". In aceasta situatiune $i cu aceastA de-
cizie, porneste el contra Francezilor $i impotriva armatei cer-
curilor germanice; cu tot ce putea dispune, vre-o 20.000 oa-
meni; si in batalia dela Rossbach (5 Noembrie 1757) ii bate,
apoi se intoarce contra Austriacilor la Leuthen (5 Decembrie
1757) si Ii zdrobe$te.
Iii acest timp, veni la putere in Anglia, unul din cei mai,
mari oameni de stat pe care i-a avut Anglia vreodata, William
Pitt; caracterizat de Frederic ca cel mai bun cap al Angliei".
Inteadevar; in acest om se implinea toata Vigoarea poporului
englez. El a stiut sa aduca la indeplinire planurile Engliterei
de a pune bazele celui mai mare imperiu colonial. Un publi-
cist din acele vremuri; a facut o comparatie a imperiului co-
lonial englez, socotindu-1 vin eveniment de importanta impe-
riului roman (Burke). Pitt prevede, ca era o lupta pe viata
si moarte; ca intre Anglia i Prusia nu era nimic, care sh le
desparta si el aranjeaza la 11 Aprilie 1758 tractatul dela
Londra cu Frederic, prin cars i Se da un sprijin de 4 milioane
de scuzi, iar regimentele hanovriene, ce Ii pastrasera arma-
mentul reintra in campanie aldturi de Prusia; &Aland con-
ventia dela Clostersevern.
In acest timp intervine si Rusia, unde domnia Tarim Eli-
sabeta, o vra$masia hotarita a lui Frederic, pe cand mosteni-
tont! eventual, tzareviciul Petre, care luase in casatorie pe Zoe de
Anhalt-Zerbst, aceia care Va deveni mai tarziu imparateasa
Caterina II, era tin admirator al regelui Prusiei. ,
Maresar\ul Lehwald, un locotenent al lui Frederic, desi in.-
vins in Prusia orientald (Grossjagendorff; 3 August 1757), nu
se vede urmdrit de Rusi imediat dupa, ivictoria lor, ci dui-A un
timp numai, apoi chiar dan$ii se retrag. De ce? Stabilirea lor in Po-
Ionia era pentru Rusi mai important; cleat strivirea regelui
Prusiei. Frederic se intoarce; am vazut, dup Rossbach, impo-
triva Austriacilor; castigand impotriva lor victoria dela Leu-
then, care dup spusa lui Napoleon I, era suficienta sa-i asi-
gure nemurirea in eeeace priveste conceptiunea sa tactica. In
seara acestei victorii care consfintea triumful Prusiei si mai
cu seama vigoarea Prusiei, puterea ei de rezistenta si organi-
zatiunea temeinica a armatei sale si era ca un indiciu asupra
viitorului Puterilor organizate sub imboldul spiritului protes-
tant, se inalt in seara aceea de hatalie un cantee de slava
catre Dumnezeu: Nur danket alle Gott" (Acum multumiti cu
totii lui Dumnezeu); vechiul imn de glorie al lui Luther.
Domnilor; cum v'am spus, Rusii se retrag dupa batalia dela
Grossjagendorff. Despresurat de Austriaci si Francezi, Fre-

www.dacoromanica.ro
69

oderic se indreapth impotriva ganeralului rus Fermor $i ca$-


tiga. batalia dela Zorndorf (25 August); insa rAzboiul se con-
tinua cu sorti de isbandA $i de nenoroc. Frederic nu poate sA
impiedece unirea armatelor austriace ale lui Laudon cu cele
rusesti ale lui Solticoff. Le ataca; insa e batut i strivit la
bAtAlia dela Kunersdorf in 1759, 12 August. Frederic se crede
atunci doborit. El scrie lui Finkenstein totul e pierdut" $i a-
learga inapoi la Berlin ca sa cada cel putin cu onoare. frisk'
spre marea lui mirare, nu se vede urmarit de armatele du$-
mane. Nu cred sa fi fost aci o ezitare suspecta. Era pe lnga
gindul stabilirei in Po Ionia ci o invidie; care se nascuse intre
cele doua capetenii de armatd. Rusul spunea: Domnilor Aus-
triaci; nu ati facut nimic. E rAndul vostru s cAstigati victo-
ria. Mai mult decal ta cr4tig o victoria pentru Tarim mea; nu
pot sa fac. Acum e rAndul vostru ca s c4tigati o noua WA-
lie". Aceasta cearta Ii permite lui Frederic s se refacd si
sa-i scrie lui Voltaire: Asistati la miracolul Casei de Branden-
burg".
In acest timp lupta se intete$te $i in Canada. Marchizul
de Montcalm ca$tigase victoria dela Oswego (1756). Dar En-
glezii reactioneazA; inving in India pe marele Mogol, aliatul
Frantei, descendentul lui Aureng-Zebb la Plessey (1757). In Ca-
nada; Montcalm insusi cade cu glorie in lupta dela Quebec, in
care moare i invingatorul salt, generalul englez Wolff, &And
insa Canada patriei sale (1759).
Atunci vazAnd aceasta situatiune, Bernis, ministrul de ex-
terne, pe care 1-am cunoscut la incheerea tractatului dela Versail-
les, se descurajeaza$i este inlocuit cu Choiseul, contele de Stain-
ville. Acesta era un Loran. DAnsul vede situatia periclitata $i
din partea Austriei $i atunci incearca sa ca$tige ca noi aliati, alte
state.- Reuse$te sa inchee cu Spania in August 1761; Pactul
de familie intre ambii suverani ai familiei de Bourbon $i astfel
trage in lupta pa Spania alAturi de Franta. Insd nici acest aju-
tor nu restabileste situatiunea Frantei. Din contra; Pitt vede
cu placere, ci la prada franceza se adauga si cea spaniola. In-
-teadevar, in curAnd cad in mAinile Englezilor toate insulele
Antile. Odata atinse toate obiectivele Angliei; aceste succese
ii dadeau lui Pitt o formidabila popularitate si din aceasta
cauz5 Parlamentul $i Coroana hotarasc delmisionarea lui. In lo-
cul lui e chemat Lord Bute; care formeaza cu partidul su un
minist n- tory (1762). Pitt, care de$1 era sustinut de acea
imensa popularitate; nu abuzeaza de &Ansa $i se retrage. In-
teadevar, vazuse toate dezideratele Angliei indeplinite $i a-
tunci sub ministefiatul lid Bute se incep negocierile de pace
cu Franta.
Astfel in acel moment; Frederic e Orbit de Anglia. Fi-
re$te; c aceasta era o grea lovitura. Lovitura, pe care o pri-
me$te ins e compensata printr'un eveniment din Rusia; prin
anoartea neasteptata a Tarinei Elisabeta in 1762. In locul ei

www.dacoromanica.ro
70

veni printul mostenitor, care' domni putin sub numele de Pe-,


tru III. Petru III era un admirator al lui Frederic si primul sair
ordin a fost ca trupele sale' sa, paraseasca pe aliatii ca unele con-
tigente ale lor sa se .intoarca catre Frederic pentru a-i da aju-
tor impotriva vrasmasilor sai. lath deci o hsturnare a situa-
tiei. Insa Petru III devine odios prin guvernarea lui. Era un.
anormal, aproape un nebun, un dezechilibrat. Masurile, pe care
le lua, nemultumeste pe toath lumea. Intre allele desfiinta atat
privilegiile, cat si sarcinile nobilimei.
Conform constitutiei lui Petru cel Mare, nobilirnea avea pri-
vilegii, dar si sarcina de a servi statul. Pe de alta parte Petru
III, admite la o egala libertate de cult toate sectele religioase
ale Rusiei si astfel se propaga secta religioasa a raskolnicilor,
care vor provoca sub Caterina II formidabila revolutie a lui
Pugatchef.
Toate acestea hotdrsc pe Caterina II de .a depune pe Pe--
tru III, sotul ei. Reuse$te cu ajutorul fratilor Orloff si a con--
telui Panin, care era ministru de externe i depune pe Tar,.
care e omorit cateva zile mai tarziu si Caterina II ajunge im-
parateasa Rusiei (lunie 1762). Dadsa retrage ajutorul dat lui
Frederic de. Petru i pe de alta parte avand alte planurii de-
cat predecesoarea ei Elisabeta, incepe tratativele de pace at
dansul.
Frederic II in timpul acesta, putuse sa lupte impotriva
Austriacilor si Ii invinsese in mai multe' randuri, mai cu seama_
la Liegnitz i Torgau, asa hick echilibrul puterilor era res-
tabilit. Pierderi erau de toate partile. Imparateasa Austriei se-
hotaraste si &Ansa la pace, resemnata ca toti participantii raz-
boiului. Ea se inchee la Hubertsburg (1763). Aceasta pace era
consacrarea, ca mare putere a Prusiei, proprietara definitva
a Sileziei si care gratie fortei sale de rezistenta extraordinara
si gratie geniului re'gelui su ca'pata un prestigiu enorm. In
jurul ei se grupe'aza toate tendintele i aspiratiunile centrelor
germanicei care' incep sa-si dea seama de puterea i insem-
nrtatea sa.
A doua putere invingatoare a fost Anglia, prin pacea pe
care o semneaza la Paris; tot in acel an. Franta prin tractatul
dela Paris, pierde India; le ramanea acolo Francezilor numai
cateva contoare comerciale, pe care le are si astdzi, iar in A-
merica, Anglia lua intreaga Canada si America toata dela gu-
rile fluviului Saint-Laurent pand la acelea ale fluviului Missi--
sipi. Anglia lud O parte din Luiziania a Spaniei. Franta nu pas--
tra asemene'a in America decat insulele Saint-Pierre si Mique-
lon si dreptul de a, pescui in insula Terra-Nova. (Pacea dela
Parisi 1763).
Astfel se stabileste in mod definitiv imperiul colonial en-
glez. E foarte curios de a vedea, cum aceasta pace, care a fost
asa de profitabild Angliei, totusi a starnit o foarte' mare ne-
multumire in populatia ei. Aceasta pentruca Englezii voiau.

www.dacoromanica.ro
71

tsa striveasca Franta; s o duel la ruina. Poporul englez se de-


clara nemultumit de aceasta pace.
A treia invingajoaro era Rusia. Rusia luase inteadevar partea
cea mai glorioasd impotriva armatelor prusace. Ea pusese, prin
-victorii obtinute d trupele sale, in primejdie existenta chiar
a Prusiei i se vedea nu numai atras; dar apropriata de po-
litica Puterilor occidentale $i centrale, cum era Prusia, i prin
imprejurarea poloneza' si prin identitatea de interese.
In adevar, in acela$ an (1763), in care se inchee aceasta pace,
moare August III $i ministrul san Brad. El fusese sustinut de
catre Austriaci i Ru$i $i c ,de fapt, nu fusese rege al Polo-
niei, ci pur si simplu un subordonat al Coroanei imperiale ru-
se$ti. Toata administratiunea se afla in mainile rusesti si se
,facea prin vointa Rusiei.
Imprteasa Caterina II a vrut sa intinda avantagiile acestei
situatiuni mai departe si de aceia hotara'ste de a-si infiripa
stapanirea in acest regat, prin punerea pe tron a amantului ei,
Stanislas Poniatowski.
Stanislas Poniatowski trecea drept ultimul Piast. Piastii
alcatuisera ir vremurile trecute; o dinastie, care domnise in Po-
Ionia. Ca atare avea pretentii la tronul poIonez.
Caterina se intelege cu Frederic II; care urmarea i dansul
aceiasi prada $i nu ar fi permis ca sa mid numai in mana
altora; lard ca $i el s profite. Se intelege prin tractatul dela
Sf. Petersburg (1764), prin care i$i garantau reciproc posesiu-
nile, i$i dadeau ajutor armat $i impuneau o constitutie Polo-
nilor; prin care se reducea liberum veto $i hotarea deciziunea
Dietei, la o majoritate. Toate acestea erau fa'cute pentru a asi-
gura in mod formal, venirea p tron a lui Stanislas Poniatowski.
Se proclamasera si Frederic $i Caterina protectorii desidentilor
luterani $i ortodoxi din Polonia.
Frederic II scrie in memoriile sale:
Puterile straine, care s'ar gandi s se amestece in alegere
in contra -vointei Rusilor $i a Prusacilor; ar fi trebuit astfel
sa se gandeasca mai indelung".
Inteadevar, Stanislas Poniatowski, e ales rege al Poloniei
la 7 Septembrie 1764 prin puterea trupelor rusesti. Caterina II
trimise acolo pe Repnin, care se purta in mod violent, ca si
cand Polonii ar fi fost supu$ii imparatesei. El impuse o serie
de masuri $i modificari in constitutia polona, pe care le fcuse
pentru a hotari $i a$eza cu forta pe amantul Caterinei pe tronul
POloniei.
Care ar fi fost Puterile, la care facea aluzie Frederic? Pen-
tru moment erau Franta pe de o parte, Austria pe de alt
parte. Caci Austria nu putea privi la granitele ei o marire fa-
cuta in favoarea numai a Prusiei i Rusiei. Pentru Franta o dis-
trugere a Poloniei insemna pierderea unui vechiu aliat; la care
.se mai gandea Inca in vederea viitoarelor razboaie impotriva
Germaniei $i a Sf. Imperiu. Atunci incepe o politica a Frantei

www.dacoromanica.ro
77

spre ajutorul Poloniei. Confederafiunea dela Radom reunea pe totii


patriotii polonezi impotriva planurilor ruse$ti $i prusace; sub
conoucerea lui Mokranowsky $i Branicki (1766). Insa PoIonia
e invadata de catre armatele Caterinei pe motivul de a apara
pe rege. Si politica Frantei era sa fie slab condusay de oarece
regalitatea prin pierderea razboialui de Sapte Ani, era submi-
nata. Impotriva principiilor vechi se ridicasera Parlamentele,
care continuau politica lor de a nu inregistra impozitele, iar ar-
mata era nemultumit de conducerea, ce i se daduse, in time
pul razboiului. Inteadevar a fost o slabiciune a monarhiei de
a se incredinta conducerea armatei generalilor de Curte, dintre
care cei mai multi au fost slabi; caci ca generali capabili
nu putem cita cleat pe ducele de Richelieu $i de Saint Ger-
main ; erau insa, altii ca Soubise $i de Contades, care aa
adus ru$ine armatelor franceze.

www.dacoromanica.ro
LECTIA IX
Prima partaj al Poloniei (urmare). Intevederea de la
Neisse (1769). Inceputul rzboiului ruse-turc (1768).
Domnilor, am vazut inteiegerea, care a avut bac intre Pru-
sia i Rusia; am vazut impreun tractatul din 1764; care era
menit sa prepare aceast imprtire a Poloniei intre cele cloud
Puteri ale Nordului, de oarece prin alegerea lui Poniatowski, se
faceau primele demersuri intru acest scop.
Inteadevar, totul era facut prin mentinerea anarhiei mai
departe, nimic pentru stabilizarea unei ordine de lucruri, care
ar fi permis o consolidare a Republicei poloneze. Nu Se des-
fiintase nici liberum veto cauza principala a acestei anarhii.
Nu se luase nici o rnasura pentru transformarea monarhiei elec-
tive intr'o monarhie ereditara. Pe de alta parte nu se lua de
asemenea nici o masura pentru linistirea elementelor nemultu-
mite; cum erau desidentii ortodoxi, care fuseserd exclusi din
tolt viata publick de oarece prin tractatul dela 1736, dnsii
erau declarati ca neapti de a ocupa orice functiune publica. A-
cestia fireste care constituiau o masa compacta de supusi po-
lonezi, Rutenii de azi s'au adresat Caterinei pentru a
cere protectia ei, precum desidentii luterani, exclusi de aseme-
nea din viata politick cautard protectia lui Frederic.
Atunci in acel moment; o familie foarte puternic a. din aris-
tocratia poloneza; anume familia Czartoryski, a cautat prin
mijloace de dibacie politica; sa scape tara lor de abizul, in
care se prvalea. Dnsii vroiau s consolideze Republica Polo-
niei prin reforme, ce le credeau necesare i pentru a ajunge la
acest scop al lor, se gindeau s intre in vederile politicei ru-
sesti, s ajunga la guvernare, gratie instrumentului ales de
-politica ruseasca, anume prin Stanislas Poniatowski, care era
el insusi o ruda de a tor. Si astfel odata ajunsi la guvernmnt,
avAnd puterea in mand se putea purcede la reformele jude-
cate de dnsii, ca necesare. Dar Acest rusofilism al lor a fost
denuntat imediat de catre contimporanii lor si impotriva lor se
formeaza atunci confederatiunea dela Radom (1766); care are
ca sef pe Makranowski si Braniki; despre care am si vorbit.
Clndurile de cucerire a Poloniei; pe care ins Caterina
vroia s o cuprind numai ii folosul Rusiei; erau impartasite
si de Frederic, fireste, insa in folosul regatului sau. El de
mult, de cnd era print mostenitor, in anul 1731, desvaluie

www.dacoromanica.ro
74

intr'o brosurd curioask adresata unui domn Nasmer, unul din


intimii lui, concepfiunile sale asupra Poloniei. In aceia0 bro,
$ur citim urmatoarele fanduri:
;,Am spus mai sus ca farile prusace sunt atit de imprd$-
tiate $i separate, Tuck cred, c cel mai necesar dintre toate pro,
ectele de fkut, este de a apropia 0 de a coase piesele deta-
sate, care apartin partilor, ce nu mai sunt in posesiunea noastra
astfel Prusia polona".
Prusia polond in timpuri apartinuse Prusiei; dar spune
Frederic:
1,Eu nu judec decal ca un politic pur $i fr sa- ma pre-
valez de argumente de drept, spre a nu face prea multe di-
gresiuni".
Sorel comentnd aceasta fraza a lui Frederic; adauga: A-
ceste digresiuni juridice Frederic le tine drept inutile $i pedante".
Domnilor, in momentul acela, dupa razboiul de Sapte Aai,
constatam o eclipsare a politicei franceze la Constantinopole,,
cauzata fiind de catre aceasta rasturnare a aliantelor; care a
precedat $i a urmat acest razboi.
Inteadevar; Poarta se obisnuise, limp de sute de ani, cu
politica traditionala .a Trantei, indreptata in contra Casei de
Habsburg, precum se obisnuise dansa i cu politica Casei de
Habsburg, indreptata in contra ei insa0 i acum vedea tu mi-
rare; ca aceste cloud vrsma$e de odinioard, intre, care una Ii
fusese prietend vreme indelungata; isi jurasera prietenie 0 du-
sesera razboi in contra unui inamic comun. De aceasta nedu-
merire a Portei profita Prusia; care prin ministrul ski; prie
ten el insu0 cu ministrul 'rusesc, ajunge s convinga pe Poarta,
ca alegerea lui Stanislas Poniatowski; din Septembrie 1764,
nu era lucru, care sa poata interesa pe Turcia. DAnsa deci se
abtine dela orice amestec
- politic in, acest eveniment al Repu-
blicei polone.
In jurul noului ales, familia Czartoryski acum i$i cauta te-
meiuri solide pentru ducerea mai departe a politicei ei,
Ea cauta un sentiment, care sla electrizeze massele amorfe
ale populafiunei poloneze. Gasi numai in sentimentuI ca-
tolic fluidul, ce le putea igalvaniza. Fire 0e, ea aceasta exal-
tare a catolicismului a avut ca consecinta o persecutare a ele-
mentelor, ce nu erau catolice; astfel ortodoxii i luteranii. A--
tunci Caterina; care se instituise protectoarea elementelor orto-
doxe, dii ordin trupelor sale sa puna mina pe deputafii apar
tinnd confederatiunei dela Radom 0 sa-i deporteze din Po,
Ionia. Dieta poloneza e de asemenea invadati de trupele sale,
care o terorizeaza 0 ea nu poate lucra deck cu consimfimntul
comandanfilor ru0. Rezultatul a fost ca Dieta proclaim menfi,-
nereau lui liberum veto ;$i a libertifilor polone (Noembrie
1764).
In Februarie 1768; intervine un tractat intre Po Ionia $i,
Rusia. Rusia se angaja: sa ,conserve; sa apere i sa asigure in

www.dacoromanica.ro
75

;tegritatea Republicei ; jar Republica isi punea constitutia sub ga-


rantia Rusiei. Aceast garantare a libertatilor polone de catre
Rusia; facuta prin forta baionetelor, a aparut filozofilor, ca
-ultimul cuvnt al tolerantei. Dansii in mod unanim au aplau-
Ndat victoria acestei tolerante impotriva fanatismului catolic; f dr5
_sa bag de seama insk c aceasta toleranta nu era victorioas.
decal gratie violentelor $i faradelegilor trupelor lui Repnin
Unul din ei exclama: Tarina pare ca cid legi Polonilor din
dragoste pentru neamul omenesc".
Fireste, ca in contra acestor masuri i prin exaltarea sen-
timentului catolic, Polonii au reactionat. In local confedera-
liun:i dela Radom distrusk campionii patriei se aduna sub
Krasinski in Februarie 1768; inteo noua confederatie, ace&
--dela Bar.
1,Polonii scrie Sorel omorau in numele credintei si
Rusii in numele tolerantei".
Acum e momentul, cand intervine Choiseul. Acest minis-
tru vedea pericolul, in care se afla o veche i atat de trebuin-
cioas aliatk cum era Polonia, pentru Franta i incerca s
o scape. Cu tot sarcasmul filozofilor, dansul le souffleur de
Musjapha", cum il ironiza Voltaire, reia firul politicei tra-
ditionale; pentru a incerca prig aruncarea Turciei in razboi, o
salvare a Poloniei.
S ne amintim, Domnilor, conferinta dela Niemierow ; cum
de pe atunci Rusia si Austria i$i impdrteau teritorii ; cum Rusia
ii adjudeca Azovul, Crimea, Basarabia, cmn Austria i in-
su$ea Serbia, Albania $i Sangiakul de Novibazar. Tot dupa
Acest plan, Muntenia $i Moldova trebuiau s devina un re-
gat sub protectoratul rusesc; dar cum mentiona raportul lui
Keralio din 1780, impratul Carol VI, i$i rezervase dreptul
s ceard : la Valaquie" $i Molddva, precum $i rambursarea
cheltuelilor de razboi
De acest plan, Turcia scapase, precum am viizut prin pa-
cea dela Belgrad (1739). Insa dansa era expus totdeauna
acelora$ pofte, $i aceea, ce se putea intampla azi Poloniei, i se'
putea Intmpla maine ei
Sub sugestia lui Choiseul, Sultanul Mustafa III intelege
acest lucru. Dansul hotarste razboiul impotriva Rusiei $i con-
form unui obicei barbar; ambasadorul rusesc e arestat $i dus
la Edykule. Razboiul e declarat (6 Oct. 1768) a doua zi dela
luarea Cracaviei de catre Rusi. Acum $i Turcii se luptau pen-
tru libertatile polone; si ei erau campionii lor, caci temeiul ofi-
cial de razboi II concepusera pe motivul lindraznelei; ce o
..avea Rusia de a vroi sa nimiceasca aceste libertati poloneze
(1768)..
Acest razboi inceput cu atit entuziasm de catre Turci; nu
le merge insa. bine; armatele rusesti ii afirma superioritatea
bor, inving trupele otomane la Hotin, Cahul $i cuceresc cetatile
,basarabene. Mai mutt; flota ruseasca, sub comanda lui Orloff

www.dacoromanica.ro
76

si avnd ca consilier technic pe Englezul Elphinstone, par-


curgind Marea Baltica si Oceanul Atlantic; ajunge in Me-
diterana, in apele turcesti si nimiceste in batalia dela Tchesme,,
flota otomand. Astfel armatele rusesti erau stapane pe Cra-
covia; invingatoare a Polonilor si a Turcilor. Intr'un transport
de entuziasm Voltaire isi exalteaza ,astfel sentimentele:
Alah, Caterina, aveam dreptate. Am fost mai bun profet
ca Mahomed, and am, vazut pe Caterina triumfatoare a im-
periului otoman si pacificatoare a Poloniei".
Dar acest triumf al politicei rusesti nu convenea nimanui.
Nu convenea mai intAi de toate lui Frederic. Dansul in po-
litica lui poloneza a fost mainat de o grip., care domina cuge-
tarea sa
Nu existau scrie dansul cleat cloud solutii: sau dc
a opri Rusia in cursul imenselor sale cuceriri, sau ceeace era
mai cuminte a incerca prin dibacie sa traga el un profit din ele",
De aceia, sub pseudonimul contelui de Lynar, el expunea pla-
nurile sale de impartire a Poloniei.
Acest conte scrie Frederic lui Solms, ministrul saiu lat
Petersbutig a avut ideea ciudat de a uni toate interesele
principilor in favoarea Rusiei si de a da deodata o alt intor-
satura afacerilor Europei. El vrea, ca Rusia sa ofere Curtei din
Viena orasul Leopold si imprejurimile sale, precum si Zips-ul;
s ne dea notia Rusia polona cu Varsovia, impreuna cu dreptul
de protectie asupra Dantzigului, si cd Rusia, pentru a se des-
pagubi de pierderile rizboiului, a .pun man& pe partea Po-
loniei; care i-ar conveni; atunci nemai fluid invidie intre Pru-
sia si Austria, ele vor ajuta pe Rusia, care mai de care, impo-
triva Turcilor".
Planul contelui de Lynar era acela; care trebuia sa fie
irrfaptuit trei ani mai tarziu.
Pentru Frederic e lucru la'murit. Pparta era un element
compensator; ce se putea indrepta fie contra Austriei, fie con-
tra Rusiei. Deci imperiul otoman nu trebuia slbit. Pe de
alt parte, Prusia nuTsi putea capita avantagii, deck in Polo-
nia; Turcia fiind prea departe de clansa, pentru a putea fi o-
biectivul unor cuceriri. Reese de aci si asupra acestui punct
atrag atentia D-voastra; Ca tot jocul lui Frederic consista in a
indrepta si pe Rusia si pe Austria spre prada poloneza; cru-
tnd astfel si imparalia turceasca; crutandu-ne si pe noi, de
oarece numai in Polonia putea Prusia sa se mareasca intr'un
consens comun cii Curtile dela Viena si Petersburg. In con--
secint nu trebue nici razboi; nici eventuala intelegere intre
Austria si Rusia pentru cuceriri pe Dunare sau in Balcani. Cu
ofice pret trebuia inlturata politica pactului dela Niemierow..
Amnciouk Rusia si Prusia trebuiau sa fie libere pentru inde--
plinirea uneltirilor sale; ce urmau 'sa se 5desfsoare in Po-
Ionia.

www.dacoromanica.ro
77

In acel moment; in Februarie 1769, dansul comunica Ca-


terinei planul contelui de Lynar.
Dar; nici Austriei, nu-i convenea triumful Caterinei, caci
un g'and mana si pe Impdrat si pe Kaunitz mdrirea impa-
ratiei habsburgice. Dnii nu se puteau consola de pierderea
Sileziei, si dacd puterea faptelor Ii obligau sa se inchine', cel
putin trebuia; ca aceasta pierdere sa fie compensata. Se pri-
cepe ingrijorarea lor, valnd inaintarea Rusilor in Polonia ;
se prepara de catre Kaunitz anexarea in Polonia a comitatului
Zips, ca o compensatie a stabilirei Rusilor in aceasta republica.
Fireste, fiind data aceastd stare de spirit, cd invitatia lui
Frederic de a lua contact cu Curtea imperiall dela Vienay a
fost bine primita i Iosef II se intalneste cu Frederic la Neisse,
in August 1769. Primul punct desbatut a fost chestiunea Si-
leziei. Frederic II o arata confirmand astfel Inca odata princi-
piile pacii dela Hubertsburg tot atat de necesara Prusiei,
precum e necesard Frantei Alsacia si Lorena. Intr'o atmos-
fera voila' i creata de Frederic, de patriotism germanic,
dlinsul ataca apoi chestiunea; care il interesa mai presus de
toate.
Peste 20 de anispune dnsul lui Iosefeu nu voi mai fi,
dar alianfa noastra va fi necesard in contra oamenilor acestia".
Oamenii acestia erau Ruii. losef II ia act de aceste avansuri
ale Regelui, se rezerveaza si scrie mantei sale:
Cred c regele Voieste sincer pacea, dar voeste sa ne an-
gajgm intr'o afacere rea".
Dar insusi pregatirile, pe care dansul de acord cu Kaunitz
le facea pentru anexarea Zipsului; 11 duceau tocmai intr'acolo,
unde vroia Regele i anume la o impartire a Poloniei. Suve-
ranii s'au desp5rfit; promitandu-si o neutralitate reciproa.
A treia Putere, care nu era deloc mulfumita, de noul pres-
tigiu al Rusiei, era Franfa. Curtea ruseasca, pe eat de favo-
rabila sub fosta farina Elisabeta, ii era acum ostild- sub Ca-
terina; iar clienfii traditionali ai Frantei, Polonii i Turcir, se
vedeau unii distrusi i ceilalti ameninfati de distrugere de c-
tre armatele rusesti.
Armatele rusesti inainteaia cum am spus in mod
victorios in -Wile romnesti sub conducerea printului Galitzin
si a baronului Elmpt.
Galitzin si Elmpt; infra in Iasi in 26 Septembrie 1769,
unde primesc juramantul mitropolitului si al boerilor i Elmpt,
cere en o deputatie de boieri sa mearga la Caterina. "Farina
in declaratia ei catre popoarele ortodoxe, de'clark c ur-
meazd politica lui Petru cel Mare si se arata, ca campioana
a ortodoxiei. Poarta spunea &Ansa mi-a deelarat raz-
boi, pentru c ea in aceasta calitate de campioana a ortodbxiei
a sprijinit cauza dezidentilor ortodoxi din Polonia".
Ea, caut urmeala. &Ansa mai departe s'a" arunce
in marea nelegiuire i corpul i sufletul creFtinilor, ce tilesc

www.dacoromanica.ro
78

in Moldova, Valachia, Bulgaria, Hertegovina, Macedonia si


in celelalte parti ale imperiului otoman".
Rusii din Moldova; tree in Muntenia, chemati fiind de
Grigore Ghica si de catre boeri. Grigore Ghica era pe ascuns
partizan al Caterinei si in scopurile politicei sale, el se lasa
a fi prins de catre armata ruseasca. Caterina Ii trateaza cat-de
de bine. Ii d cadouri obgate se 'vorbesto de o tabachera cu
nestimate; care i-ar fi dat-o. Ii primeste un fin al lui in corpul
cadetilor si ii asigura viitorul ei sprijin pentru candidatura lui
in Moldova.
Sub indemnul lui Elmpt precum am spus-o se alca-
tueste o deputdtie de both in Moldova; care pleaca s poarte
Tarinei plangerile i reclamatiunile Moldovenilor. Deputatia
e compusa -din episcopul Inochentie de Husi, de Bartolomeu
Magureanu, egumenul Solchiei, de Benedict, egumenul Molda-
vitei; apoi de Ion Pa lade biv,vel-logolat, de Enache, Milea,
biv-vel spa-tar; iar deputatiunea Munteniei era compusd din
episcopul Grigorie al Ramnicului, de vistiernicul Mihail Canta-
cuzino si de logofatul Nicolae Brncoveanu.
Marcie motiv de aplecare al acestor tari spre protectia ru-
seasca era cel religios. In cartea moldoveneascd; pe care o
purtau boierii se citeste utmatoarele tanduri:
Intarind inima cea blagorodnica autocraticeasca a mo-
narhiei oastre spre ispravirea noastr a celor Wet credinta
din robia jalnicd otomaniceasca..." De pe urma acestei aple-
earl spre protectiunea ruseasca, Turcia declard haini pe locui-
torii tarilor romnesti ii astfel Ii arata ca scosi din legi pentru
Musulmani; prada deci buna de jefuit, de prddat $i de omorat.
Anglia continua a se teme do Franta. Dansa se afla .dup
pacea dela Paris in plina lupt social, pentru asezarea institu-
tiunilor parlamentare. Este epoca eroica a pamfletelor, epoca
scrisorilor lui Junius (1769-72). John Wilkes e ales in contra
paturii aristocratice in comitatul de Middlesex si duce o lupta
demagogica impotriva tronului. Iar daca la Londra erau tur-
burdri de strada, in colonii erau revolte.
O natiune scrie Macaulay, vorbind de patria lui zgu-
duit prin factiuni; un tron atacat prin insultele cele mai vio-
lente; o camera a comunelor urata i dispretuita de, natiune".
In Scotia de asemenea nu se uitase Inca amintirile san-
geroasei desidenti a Iacobitilor si in America so incepuse lupta,
care trebuia sa dnc la elib2rarea i.
Anglia astfel parea scoasa din mid; pentru Choiseul
dansa nu parea, decat o Polonie insulard.
Asa fiind, totusi Anglia apare ca o prietena a Caterinei
pe baza vrajmsiei franceze, de oarece, precuni am spus, Ca-
terina, era ostila Frantei 'si de oarece Anglia baZata pe flota
ei, Vroia sa proifte de o scadere atat a fortelor cat $i a pre's-
tigiulni Frantei in Orient, pentru a o inlocui acolo..

www.dacoromanica.ro
LE CTIA X
Primul partaj al Poloniei (urmare). Intrevederea dela
Neustadt (1770). -- Tractatul Subsidiilor (1771).
Domnilor, ultima oar am lsat pe Austria si pe Prusia
intelese aSupra scopului de urmat in politica polonezd si a 0-
rientului, anume de a atrage vederile Rusiei din Principatele
dunarene si de a le indrepta asupra Po Ionia.
Pe de alta parte; vedem cejelalte puteri, Franta si Anglia,
sinigurele dott Puteri, care mai aveau o fortg eficace in Eu-
ropa, in imposibilitate aproape de a interveni. Anglia din cauza
luptelor dintre particle; care se duceau pe strad si in publi-
cistica; Franta din cauza tuturor dificulttilor; ce le intampina
guvernele lui Ludovic XV prin opozitia, fie a Parlamentelor,
fie a publicistilor; astfel ca, in arena politica nu se ciocnesc
cleat Prusia; Austria, Rusia si Turcia, caci nu se mai putea
vorbi de Po Ionia, care nu mai conta ca stat ; urma sa ser-
veasca drept pracra primelor trei Puteri.
Rusii i-am vazut isi continua inaintarea lor victo-
rioas. Ii vedem intrati in Valachia; dup ce batuserd la Ca-
hul armatele turcesti; iar pe de alt parte, flota kr condus
de Orloff si de un amiral englez Elphinstone; trece prin Occi-
dent, prin Marea Baltica, in Mediterana si distruge flota
turcd la Tchesme.
Asa fiincli cele doua partenere, anume Prusia si Austria,
cauta sa-si reuneasca puterile si are loc o noud intrevedere in
August 1770 la Neustadt. Frederic II isi deSvlue mai accen-
tuat jocul sail; cu atat mai mult, cu cat confederatiunea dela
Bar; condusa de Krasinski caruia Franta ii trimisese in ajutor
un general, Dumouriez, lupta impotriva Rusiei, ce-si accentua
din ce in ce mai mult stapanirea ei in Polonia.
Atunci se face o intelegere mai apropiath intrem Kaunitz
si Regele Prusiei, in scopul de a impune vederilor lor Rusiei
si Anume de a 0 impiedeca ca sa se stabileascai in Principatele
dunarene. Frederic ii spune clar lui Kaunitz: .,Furnizati-mi
artne, ca sa o sperii pe Rusia". In iacest scop Regele intri-
gheaza la Constantinopol si Turcii fac apel la mediatiunea
Prusiei si Austriei pentru a S2., sfar0 acest razboi dintre ei si
Rusi.
Domnilor; iata ce scrie Frederic:
Imparatul mi-a spus, cit nici dnsul (Iosef II), nici mama sa

www.dacoromanica.ro
80

(Maria Tereza) nu vor suferi ca Rusia sd ran-lank' stapana pe


Moldova si Valachia; in schimb se vor impotrivi pentru cu-
ceririle sale in Turcia, pentru ca Austria nu Vrea sa vadl prin-
cipatele in mainile Rusiei".
Daca Caterina va refuza aceast compensatiune se va face
unirea Austriei $i Prusiei impotriva ei. Caterina trebue s fie
speriata $i nu se poate speria, deck prin aceast metoda dt
mediatiune. Frederic trimite atunci; pentru o accentuare a po-
liticei sale $i ca srvada Caterina, ce importanta cid chestiunel
orientale, pe fratele sau Enric de Prusia, care capatase un re-
nume in razboiul de Sapte Ani. II trimite pentru a preveni pe
Caterina, ca singurul mijloc de a impiedeca nn razboi intre
Austria $i Rusia e ca Tarina sa renunte la Tatari $i la
tarile romane$ti.
Austria urmarea o politica a ei. Daca nu intelegea, ca t-
rile romanegi sa cada in mAinile Rusiei, intelegea ins, ca cel
putin o parte din ele sa. cada in mainele el. Avern o scrisoare
a imparatului Iosef, catre-fratele ski Leopold de Toscana, prin
care ii desvaluie gandurile sale ide a se reveni la vechea poli-
tica a Austriei de anexiune a Oltenia
In acela$ timp, Imparatul & lordin ca trupele austriace s
inainteze in Polonia $i sa pcupe cele dank' starostii de Zipst
$i Sandecz (Decembrie 1770). Aceasta o face; ca nu cumva
Rusia sa poata capata avantajii $i anexiuni definitive in Po-
Ionia; fara ca Austria s ,aiba partea ei.
Frederic nu astepta deck acest gest, pentru ca sa inter-
vina $i dnsul. Atunci in Decembrie 1770; ca rdspuns la a-
ceasta anexiune a Austriei, isi iniinde $i el cordonul de trupe
in Prusia poloneza.
;,Trebue & fii lipsit de dibacie sau inamolit intr'o amor-
tire stupida, ca sa nu profiti de tin prilej atat de priincios",
scrie el in memoriile sale.
Fireste ea; Caterina fag de aceste miscdri consecutive ale
Austriei, pe de aka parte ale Prusiei, iSi da seama, ca nu cumva
pentru o prada orientala, cum erau Wile romanesti sa nu scape
din mana prada, pe care astazi si-o asigurase prin alegerea lui
Poniatowski si prin silniciile facute de catre Repnin. Atunci ia
in seama mai serios oferta de mediatiune a Austriei, yaci nu
vroia ca sa vada amandoud Wile Austria; Prusia sta-
bilite in Polonia in locul unei prazi, care nu se $tia daca o va
putea pastra, in tdrile romane$ti, de oarece armatele austriace
primisera oarecari insarcinari. Rusii erau lin Oltenia $i erau
gata sa treaca Dunarea, dar nu a puteau trece din cauza tru-
pelor austriace, care stateau la granita Banatului $i a Transil-
vaniei $i ii supravegheau.
Dui-A un timp; Tarina are o conversatie cu printul Enric,
in Ianuarie 1771, $i atunci ii spune:
1,Austria a pus maina pe doua starostii in Polonia. Dar
de ce oare nu ar face toata lumea tot asa..."

www.dacoromanica.ro
81

Aceasta fraza ,spusa pe un ton de gluing, la un bal al am-


!basadorului prusac, nu putea s hu aiba. urtnri.
"farina se grabeste sa scrie lui Frederic in sensul unei ade-
fad la vederile lui.
Era o accentuare; o reusit a politicei lui Frederic II, cad
isbutise s atraga in Po Ionia pe Caterina.
In acest timp; Austria se gsea inteo situatiune delicatk
Inca din Decembrie,1770.
Choiseul fusese disgratiat de Ludovic XV. Era un moment
de eclipsare aproape totala a Frantei. Erau dificultati foarte
mari cu Parlamentele i cu opinia publica. Ludovic incercase
s solutioneze aceasta situatie $i (in acest scop Ii expulzase e
iezuiti. Vrea sa atraga pe filozofi $i pe publici$ti, insa ace$tia
erau contrar politicei sale externe, pentru c prosldveau pe
Caterina $i pe Frederic. Era impotriva politicei sale $i lumea
religioas, nemultumita. de expulzarea iezuitilor, $i nu vroia
szi auda de aceasta politica turco-fila a lui Choiseul. Toate a-
ceste lucruri obliga pe Ludovic XV sa ii demita (1770). Dar
timp de $ase luni nu chiama pe nimeni.
Pe de alta parte,. Anglia era impotriva Austriei. Deci Aus-
tria se vedea izolata pe de o parte, iar pe de alta parte in
mandria lui, Kaunitz, nu permitea ca Franta sa indrazneasca"
sa se amestece in politica ei extend. Vazandu-se izolat; in-
-cepe sa oscileze intre Berlin $i Constantinopole. Aceasta izo-
lare a Austriei, aceasta intelegere, care incepe sa se infiripeze
intre Caterina $i Frederic II, face pe un istoric mare al Fran-
tei; Albert Sorel, sa scrie: In Ianuarie 1771, se cuvine a
se scrie in istorie cuvintele faimoase: Finis Polonie".
Era necontestabil, ca, se va ajunge la aceasta situatiune.
Insa$i Austria daduse exemplu prin operatiunile, care unmau sa se
faca in Polonia prin anexiunile acute de ea, a starostiilor sus nu-
mite. -Dar aceasta operafiune, daca Ii convenea ca politica lui
Frederic, totusi nu-i convenea ca metoda, pentru ca gasea, ca
.e facuta in mod prea timid. El intelegea; ca sa se faca impar-
-tirea Poloniei, dar insa aceasta impartire sa fie o operatiune
eficace, care sa multumeasca pe toate partenerele. Sa nu, se
fact' pe o scant mica', fart importanta, care nu ar fi putut cle-
at sit compromitt scopurile sale. Morala lui Frederic se pu-
tea rezuma in aceste cuvinte: numai o opeiratiune serioast este
un act politic, care ?onoreaza pe autorii ei; pe cand una facuta
pe o scant mick ar fi trecut drept o hotie, care i-ar dezonora".
Atunci pentru a ajunge la aceasta operatiune, ed preseaza pe
Caterina din ce in ce mai mulf in isensul vederilor sale; a unei
parasiri a tarilor dunarene; $i in schimb a unei impartiri a
Poloniei.
In acest timp, Imparatul a conceput un plan, pe care vi-1
dau ca un exemplu; nu atat ca de un lucru realizabil, cat
ca un model de mentalitate politica; de fedul cum se intelegea
sa se trateze o chestiune internationala in sec. XVIII. Ini-

www.dacoromanica.ro
82

paratul Josef II simtind apropierea Caterinei de Frederic $i


nevoind a permite, ca Rusia s se stabileasca In arile roma-
ne$ti, alcatue$te un memoriu, pe care-1 adreseaza chiar mamei
sale; Maria Tereza.
Era un plan, care pune ca conditie de sprijin a Austriei
ins4i intrarea in razboi a lui Frederic pentru a. sustine Turcia
impotriva Rusiei. Prin acest mod; credea Austria, cd se va
desvalui politica lui Frederic,. care n'ar fi prima asemenea spri-
jin de, dat Turcilor. Turcia vazandu-se parasita dit Frederic; nu-i
ramanea, decat sa se arunce in bratele Austriei. Pe de alt
parte s'ar fi continual o alta politica concomitent; dar ascunsa,
de a trata, prin agenti secreti, o intelegere cu Rusia. Atunci
irnpreuna cu Rusia s'ar fi ajuns prin rolul de arbitru dat Aus-
triei, la o pace, care ar fi multumit $i pe Rusia $i pe Austria $i
care s'ar fi fkut in orice caz in dauna Turciei $i poate $i .a
Prusiei.
Cum vedem; erau lucruri foarte subtile. Nu se putea sa fie
realizabile. Vi 1-am de; ca exemplu de un plan himeric din
partea acestui cap incoronat, care urma s domneasca singur
in viitor; $i care explic o anumita mentalitate a acestui imparat.
Mentalitate, care II Va face sd ia mate alte msuri, ce vor fi
pornite din aceasta aplecare iluzionist a spiritului sdu.
Kaunitz; om pedant, dar mai putin iluzionist, decat ele-
vul u, Imparatul Iosef II, urmlarea in mod mai realist aceast
politica. In acest moment, el propune Imparatesei de a se alia
cu Turcii in -schimbul Olteniei $i al Belgradului.- Pe de alt
parte; Maria Tereza era foarte ingrijorata de toate aceste pla
nuri asupra Poloniei, care ar fi trebuit s o ducal la impartirea
unei tari catolice; care venise in ajutorul Austriei spre despre-
surarea Vienei de Turci de catre Sobiestky. Spiritul cre$tin al
Imparatesei ii cauza remuKari de con$tiinta. Toate aceste con-
sideratiuni: pe de o parte aplecarea lui Iosef II $i a lui Kaunitz
catre o politica turceasca, constrangea pe Austria intruchtva s.
incerce $i ea o apropiere fata de Rusia, unde se $tie ca Panin
din principiu era opus partajului polon.
In acel moment (1771) exista; deci o politica austriaca de
intelegere cu Rusia. Principatele ar fi fost date unui principe din
familia imperiala, Principele de Saxa.Teschen. Aceste planuri ins
nu isbutesc; politica rusofila da gre$ $i in cele din urma Kau-
nitz inchee cu Turcia in Iulie 1771; alianta cunoscuta sub nu-
mele de Tractatul Subsidiilor. In acest tractat se mentioneaza
neatarnarea Poloniei; apoi Austria trebuia sa ia toate masurile
pentru a scapa de Ru$i provinciile otomane; care fusesera sta-
partite de ea. In schimb; Austria cerea Oltenia $i mai cereae
lucru important rectificari de granita spre Moldova. Se reia
astfel vechea politica a Pritrtului Eugen de Savoia, de,- con-
strangerea Turcilor, chiar p cale diplomatic si de, intindere
a Austriacilor spre Marea Egee; prin cucerirea Olteniei $i a
Belgradului, care mai fusesera ale lor, in urma tractatului dela

www.dacoromanica.ro
83

Passarovitz. Pentru ajutorul dat; Austria trebuia s primeasca


subsidii in Valoare de 11 milioane de fiorini.
Frederic nu vedea cu nepasare aceasta aplecare a Austriei
spre Poarta; de oarece prin aceast aplecare cdtre Turci, el tre-
buia ca s culeaga roade $i avantagii: Inteadevar trebuia sa
aiba ca efect o aplecare a Rusiei catre dansul.
Chiar daca Austriacii ar face pe rail, v asigur pe capul
meu, cit unirea noastra, bine constituita cu Rusia, va forta pe
Austriaci sa treaca pe unde vrem noi" (scrisoarea lui Frederic
catre So 1ms, trimesul ski la Petersburg, 14 lunie 1771).
Frederic ajunse la un punct foarte delicat. El vroia sa con-
str5nga pe Rusia $i Austria la impartirea Poloniei, speriind
cand pe- una, cnd pe cealalta cu razboi. La inceput a speriat pe
Rusia, acum pe Austria. Insal acestea nu erau, deatmijloace spre
infaptuirea planurilor sale, iar nu chiar scopuri.
Un razboi scrie in memoriile sale ar fi fost un de-
zastru".
Aceasta, pentru ca un razboi ar fi adus o impartire a Po-
loniei $i a tarilor romnesti intre Austriaci si Rusi, la care
dansul nu ar fi fost in stare sa se opuna $i dela tare ar fi avut
siguranta sa fie exclus din tarile romnesti i ar fi avut posi-
bilitati sa fie exclus $i din Po Ionia. Asa ca a fost un moment
indoelnic, in care .nu $tia, data Va reusi $i daca aceste sperieturi,
nu se 'vor traduce printr'un razboi real 'spre dauna $i ruina
tuturor planurilor sale.
De a.ceia reia un gind, ca sa impiedece izbucnirea unui
conflict; un gaud ciudat; de a da Muntenia si Oltenia in schim-
bul partilor din Pokmia, care s'ar fi impartit intre cele trei
Paten. Era un gaud foarte ciudat, pe care cu drept cuvnt, d-1
Trandafir Djuvara in tratatul sau O stita proecte de impar-
tire a Turciei", II aratai ca un gind ascuns, care trebuia si dud
la o anexiune- deghizata a tarilor romnesti (1771).
Domnilor, asa fiind si mai ales, cal d'ansul era un nou venit,
In politica orientala, cit cancelarul Caterinei II, contele Panin,
nu-I vedea cu ochi buni $i nu avea incredere inteinsul; Ica
exista o traditiune, dela Nemierow Incoace, chiar In conflicte,
de impaciuire cu Austria; a fost un moment in care chiar pentru
Caterina II, desi aplecata personal spre Frederic, totusi po-
litica ruseasca urma sa se incline din nou catre Austria.
Acest moment era tocmai in timpul, cand Frederic se in-
.doia de succesul tratativelor sale. Aceasta manevra diploma-
tica se traduce prin o misiune secreta., pe care o formase Kau-
nitz, nestiuta de Frederic, prin trimiterea la Petersburg a con-
telui de Massim cu propuneri de impartire a Turciei intre Aus-
tria $i Rusia, dela care in orice caz, ar fi fost exclus Regiele
Prusiei.
In acest moment de scivaire; capata Frederic II confirma-
rea prin diverse conversatiuni diplomatice, p care le avea Ma-
ria Tereza cu un agent diplomatic al' Prusiei; . Rhodes ca

www.dacoromanica.ro
84

ImpArateasa nu vroia razboiul. Atunci Regele isi reia cu atat-


mai mull politica sa de amenintare. -
Majestatea Sa (Frederic) nu sovi; se hotari a se tine de
intelegerea luata cu Rusia si pentru a indulci totdeodata Curtea
,,din Viena, o maguli in speranta, ea" nu ar fi imposibil a in-
5,dupleca pe Imparteasa Rusiei, A o face sa-si schimbe vede-
rile asupra Valahiei si Moldovei, dar adauga totusi, ea (ha
s'ar intampla ruptura intre cele cloud imparatii, Majestatea
;,Sa nu s'ar putea impiedeca a .,yeni in ajutorul Rusiei, aliata lui.
Reincepe deci politica de amenintare; dar acum in mod
itwers; amenintnd acum pe"Austria Ispre a o constrnge sd
abandoneze politica ei dunareana. Frederic II trimite prin fra-
tele sail raspuns, ca tine armatele sale la dispozltia Tarinei. Dar
o sfatueste sa cedeze $i ii expune un plan de impartire a Po-
loniei.
Rusia se afla in aceasta situatiune ca; desi invingatoare asu-
pra Turcilor; nu putea sa treaca Dundrea pe motivul deja
spus; al amenintrilor austriace. Desi invingatoare asupra Po-
lonezilor; armatele ei sufereau pierderi si epidemii si trupele
dezertau, asa inat cerea ajutorul lui Frederic pentru a putea
scapa de aceast situatiune. -Farina; printr'o scrisoare din De-
cembrie 1771, catre Rege, spre a ardta aderarea ei la politica
polond a lui, ii declara c renunta la tarile romnesti.
Pe de alt parte, Frederic II, aflase de existenta tractatului
Subsiditlor, care-I incheiase Austria cu Turcia si aratandu-1
Caterinei II, distruge oricei urtn de politica austrofill
In aceasta situatiune incepe ,anul 1772 si vom vedea in
lectiunea viitoare cum planul trimis de Frederic II Caterineii
totdeodata cu of erta ferma a ajutorului sau armat, va ho-
tan primul partaj al Poloniei in 1772.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XI
Primul partaj al Poloniei (sfArsit). Tractatele deta-
Sf. Petersburg (1772). Consecinfele partajului.
Conferinta dela Focsani (1772).
Domnilor, am lsat data trectit, pe Tarina Caterina re-
nuntind, prin scrisoarea ei cktre Frederic din Decembrie 1771,
la Principatele romnesti i pe de alt parte, pe Frederic 1-ant
vazut divulgand Rusiei tractatul Subsidiilor, care lega pe Aus-
tria fatal de Turcia si prin aceasta cimentand mai mult legatu-
rile dintre Rusia $i Prusia. 132 de alt parte, Austria prin in-
termediul lui Kaunitz; Ikea $apte propozitii gradate, in care
se ocupa incepAnd cu toate tinuturile disponibile din Germa-
nia $i mergAnd pink la Wile romine$ti si tinuturile poloneze.
Cancelarul austriac simtia situatia i vedea ea; oricare ar fi
fost nazuintele sale ca sa-$i capete satisfactiuni prin alipirea
tarilor romnesti, nu era momentul sosit $i c, trebuia sa se
indestuleze prin partajul polon.
Atunci Austria pune ca principitt ceeace arata chiar con-
simtimntul ei la politica lui Frederic II, ca partajul acestor
teritorii polone sa se faca egal intre cede trei partenere. Lath
ce scrie Kaunitz lui Van Swieten, care era reprezentantul Aus-
triei la Berlin.
Pentru pastrarea Om, in caz de partaj, trebue sk ne
asiguram pe cuvntul de onoare al Regelui, c egalitatea cea
mai desavArsit va fi observat in achizitiuni". Era de fapt
aderarea la politica lui Frederic (Ianuarie 1772).
Pe de alt parte; Frederic cauta in modul eel mai practic
sa-$i ia garantiile pentru indeplinirea planurilor sale politice.
La 15 Ianuarie 1772, Solms, trimisul sau la Petersburg, im-
preun cu cancelarul .Rusiei, Panin, senmeaza. proectul de par-
taj al Poloniei. Acest proect era facut in spirituli Ca' daca Aus-
tria nu ia parte la dnsul sau nu consimte la acest partaj, la
nevoie s fie o colaborare armata impotriva ei. In orice cazi
Van Swieten, ambasadorul austriac, urmnd instructiunile lui
Kaunitz, incepe tratativele cu Frederic $i dela inceput Austria
se releveazd cu multe pretentii. Frederic primeste aceste ne,
gocieri, ia parte Ja aceste conversatiuni cii mult placere si
inteo conversatiune pe care o are cu Van Swieten, scrie Ca
delicit pe imparateasa-regina, ca are in acest moment soarta
Europei in mkt* pentru ca pacea ori razboiul atArna in aceste

www.dacoromanica.ro
86

circumstante de rezolutia, ce va lua". Aceste cuvinte erau in


mod deghizat un ultimatum. Sau se Va supune, sau in caz con-
trar va avea razboi din partea celor dota Puteri contractante
ale tractatului din 15 lanuarie 1772; Maria Tereza se supune,
pricepand situatia, insa cu mari indoeli sufletesti.
Vedeti Domnilor, trebue luat ps'ihoIogia fiecarui perso-
nagiu in parte.
Dna' Caterina si Frederic erau mai presus de orice
oameni de stat; care corespundeau icu tendintele politice ale
veaeului XVIII, si nu aveau ca indreptar, deck ratiunea de stat,
Maria Tereza era altceva. Era o catolica, un suflet de inalta
noblet i vedea marea nedreptate; care se facea prin aceasta
impartire a Poloniei. Aceasta; din punct de 'vedere sentimental.
Din punct de vedere politic; cum v'ant spus, erau multe trata-
tive in curs, exista si o politic austriaca de cuceriri in -Orient
si de eliberare a popoarelor crestine d8 sub jugul otoman spre
a le aduce sub dominatia Habsburgilor. Din punct de vedere
politic era reluarea vechei politici a printului Eugen de Sa-
voia si inainte de a se parasi aceasta politica existau reflexe;
care se manifestau Inca. Astfel cancelaria austriaca cauta ca
sa micsoreze importanta acestei reluari a tarilor romanesti;
toemai cu scopul de a o mai face posibild.
Nu ne mai rmane de castigat, scrie Maria Tereza, intr'o
conversatiune avuta cu Kaunitz, deck Moldova. i Valachia,
tri nesdnatoase si deschise Rusilory Ttarilor si Turcilor".
Atunci pentru. a da o compensatie Polonilor, Maria Te-
reza reia un gand al lui Frederic; de a le atribui aceste
Moldova si Valachia, in schimbul acelor intinderi de parnant
polone, -fie care era gata sa"/ le ia impreung cu celelalte doua
mari Puteri. Dar tocirdai aceste tari nes,anatoase si deschise
Rusilor, Tatarilor si Turcilor, erau destul de bune pentru Po-
loni.
In orice caz Austria, spune Frederic, incepea sa se con-
funde echitatea partajului cu egalitatea partilor i Ikea in
acest scop, proecte peste proecte":
Kaunitz, printr'un memoriu, pe care-1 adreseaza in. Februa-
rie 1772, Imparatesei, propune ca Austria sa ia Valachia, par-
tea de jos a Moldovei i a Ilasarabiei; iar restul Moldovei ai
Basarabiei sa-1 ia Rusia. losef vrea la rndul lui s ia Munter
nia si Moldova !Ana la Prut sau Valachia si Moldova dincoace
de Prut $i in schimbul acestor tari; cedate mai tarziu Turciei,
deci aceste tan continuand astfel s existe sub suveranitatea
ei, dansa; Austria, s primeasca dela Turci Orsova i Bef-
gradul. Iosef II mai propunea, ca Austria sa, ocupe Wile du-
nrene ca un gaj. ,
, Toate acestea nu erau .realitati, ci reflexele unei politici,
tare era eata sa dea gres. Iosef II si Kaunitz,. incercau tot
felul de mijloace pentruf a invia o mid, care era gata sa marl.
Toate erau insa- himere. Ceeace trebuie retinut e importanta;

www.dacoromanica.ro
87

pe care o aveau pentru Austria acestc ri. Totdeauna Austria


a cautat sa puna mana pe ele i vom vedea chiar la sfarsitul
acestui razboi diplomatic, in care pacea dela Kuciuk-Kainardgi,
apare ca un episod insemnat, ca parvine s. la Bucovina.
Dacrt despre Maria Tereza se putea spune; ca avea -re-
muscari, in schimb Tarim, scrie Sorel, avea un suflet impa-
sibil si ratiunea de stat ii carmuia, constiinta".
Pe acesti doi oameni; Caterina II si Frederic II, Kaunitz
incepe a-i cunoaate i atunci cand Galitzin; care era ministrul
Rusiei la Viena; 11 incunostiinteaza, c tractatul de impartire
al Poloniei fusese semnat la 19 Februarie 1772; intre Prusia
si Rusia cu invitatia la a'dresa Austriei de a-I semna si dansa;
dar si cu avizul, ea' se va face partajul, in orice caz i fara
de dansa, Kaunitz Ii arata negru pe alb Mariei Tereza, ci
nu are altceva de factd; cleat sau sa se opuna cu armele, sau
s ia parte si dansa la aceasta impartire, Maria Tereza rs-
punde: Nu avem nimic altceva de facut. Totusi nu ma pot
liniti asupra marirei acestor dou puteri si Inca mai putin
asupra faptului ca; trebue sa n2 marim si noi impreuna cu ele".
Raspunsul real al Curtei imperiale din Viena era acesta: o
adresd semnat de Maria Tereza i Iosef, prin care dansii ce
reau o perfect egalitate a partajului din Po Ionia, cerand tot-
deodata ca aceasta adresa sa li se reintoarca semnata de am-
bii suverani, al Rusiei si al Prusiei si numai atunci, cand acest
principiu al ,egalitatii partajului va fi admis, dni Ii vor
da consimtimantul. Tratativele incep imediat intre Van Swie-
ten si Frederic. La prima deschidere a conversatiunei, Frederic
Ii spune:
Imi dati voie sa v spun, aveti un foarte bun apetit".
Vedeti la ce se reduceau toate tergiversarile Austriei, la
faptul de a pretinde o parte cat mai mare. Veti vedea ea' Aus-
tria chiar va avea partea cea mai insemnat si ca. populatie si
ca intindere. Acum era venit momentul sa se infaptuiasca par-
tajul. Confederatii dela Bar, erau invinsi, cu tot ajutorul trimes
de Franta. Nu mai puteau sa reziste trupelor rusesti. Po Ionia
era la picioarele Caterinei II. Era momentul deslantuirei ape-
titurilor tuturory si predomina o idee, ca asuptia Polonilor
mice% politica era bung, de oarece erau tari civilizate, acele
care aveau un interes pentru infaptuirea ace'stei impartiri, iar
pe de alta. parte; Polonii erau socotiti, ca un popor in piing
anarhie; care in mijlocul Europei constituia, la marginea a-
cestor trei Puteri civilizate, un focar de infectie politica, care
trebuia in orice caz; extirpat prin acest partaj. Extirparea nu
se putea face, ..decat prin operatiunea totala a impartirei ei.
, Domnilor, acest punct de vedere, e desvoltat cu .foartee
mult maestrie de Frederic II intr'un opuscul; cdruia dansul
vroia sa-i dea un aspect filozofic Si care se chiama Dialogue
des Morts" (Dialogul Mortilor). In acest dialog, Frederic
care avusese 0 lunga pica in contra lui Choiseul; Ii pune in

www.dacoromanica.ro
88

-randul mortilory judecandu-1, a era mort politiceste si din


diferitele conversatiuni, pe car2 acesta le are, rees unele ganduri
din morala politica a lui Frederic. Morala politica a lui Fre-
.deric, ea- si a Iarinei, nu constau decat in realizarea unor castiguri
cat mai man l. si mai imediate, indiferent de mijloacele, care se
intrebuintau pentru realizarea lori numai s fie spre indepli-
nirea unui bine al statului lor respectiv. Orice si oricare .alt
punct de vederei care ar fi fost ridicat in contra acestui mod
de a vedea, orice alt scrupul sau principiu politic, care ar fi
putut impiedeca aceastd realizare, era..considerat, ca un lucru
nu numai ridicol, dar si inutil. Inteun 'dialog intre Socrate si
Choiseul, acesta indignat de intampinarile lui Socrate ii spune:
Capul d-tale plesuvit s invete, ca loviturile de stat nu
sunt crime Si Co' toate lucrurile re aduc glorie; sunt mari". '
Vedeti in cateva cuvinte, toata morala politica a lui Frederic.
In orice caz; adresa habsburgica trimisa de Maria Te-
reza si losef, revine purtand semndtura lui Frederic si a Ca-
-terinei; si atunci la 25 lulie 1772, se inchee, de o parte intre
Rusia si Prusia, pe 'de ,alt part2 intre Prusia si Austria, trac-
tatele dela Sf. Petersburg'. Ele sunt ratificate de Dieta polo-
neza si de regele Stanislas Poniatowski. Prin aceste trad-
tate, care constituiau prima impartire a Poloniei, Austria isi
lua Ludomeria, Rusia Rosie o parte din Volinia $i din Podolia
(Galitia actual) cu 2 milioane 6 sute de mii locuitori; Pru-
sia punea mana pe tinuturile; ce compuneau Prusia poloneza
cu 1 milion locuitoriy acelea pe Imre Frederic II le desemnase,
ca trebuind sa reving Prusici, Inca pe Cand era principe ere-
ditar (1731); Rusia, jumdtate din Rusia alba, cu orasele Vi-
tebsk $i Mohilew si cu o populatiune judecata atunci de 1 mi-
lion 6 sute mii locuitori. Am uitat s va spun ca Prusiai cand
isi adjudecase Prusia poloneza cu aproape un milion locuitori
nu dobandise cele cloud mari orase Dantzig si Thorn, pe care
le va lua mai tarziu.
Astfel se inchee primul partaj al Poloniei.
Scoala istorica germand II consideray ca o opera necesara
pentru civilizarea Europei si Ranke ghiar se felicita de mo-
tivele, care au apropiat aceste cloud Puteri germane, si care
astfel le-a fdcut ca sa lucreze in mod frateste la o opera nece-
sara civilizatiei.
WO' ce scrie Frederic, despre tractatul dela Sf. Peters-
burg:
Acesta fu sfarsitul tuturor negocierilor, care au cerut rab-
dare, trie si dibacie. De data aceasta, Europa fu scapata de un
razboi general, gata de a izbucni".
Pentru a despagubi pe Rusi de cuceririle, pe care Aus-
triacii vroiau s le inapoieze Porteiy alt mijloc nu era decat sa
le desemneze posesiuni in Polonia".
,Imparateasa ddduse pada', ocupand prin trupele sale Seg-
.nioria din Zips. Pentru ca balanta sa stabileasca intrucatva intre

www.dacoromanica.ro
89

Puterile Nordului, trebuia ca regele sa ia parte la acest partaj".


Aceasta era aprecierea lui Frederic asupra partajului po-
lonez. Dar nu numai a lui. InsA acest partaj intrucatva a depA$it si.
puterea lui de judecatA, oricat de adancal si pAtrunzA'mare era.
Va fi ma legamant pentru un viitor mai indepartat, cleat a-
cela pe care il vedea regele Prusiei.
IrteadevAr, Po Ionia va apare in politica comunA intre Pru-
sia care va deveni Germania Rusia $i Austria, totdeauna
ca un motiv de legatur 'de pradd; cand ele vor fi chemate sli
arunce ochii $i inaintea altor teritorii. Astfel vom vedea in
curnd, di Franta in timpul Revolutiei, gata s suporte tot
$ocul armatelor austriace $i prusace; va fi scapatd, fr in-
doiala prin curajul ti, dar $i salvarea ei va fi mult ajutat de
interesele comune ale Puterilor atacatoare in Po Ionia, asupra
cAreia se vor indrepta mai intai Prusia $i Austria; trimitand
inapoi pe Vistula armatele lor, care erau pe frontul francez.
Du$mania Caterinei II va intarzia trimeterea armatelor sale-
asupra revolutionarilor francezi, panA ce nu va fi terminatA
afacerea polo* panA la definitiva impArtire a Poloniei. Mai
departe vom vedea, cd geniul militar isi politic al lui Napoleon
I; in chestiunea orientald, va relua politica lui Frederic. Si mai
tarziu Inca vom vedtay In tot decursul veacului XIX, cum a-
ceasta chestiune polona va tine, legate uncle de altele pe aceste
trei mari Puteri europeene, ace$ti stalpi ai ordinei, si va in--
fluenta asupra tuturor mAsurilor politice, pe care le vor lua,
cad vs trebui intotdeauna sa se menajeze una pe alta din
cauza acestei chestiuni comune. Vom vedea dupa rAzboiul franco-
german, aliante in 1872 intre cei trei Imp Arati a cArei bafa
era aceast chestiune poloriela; pe care se altoia chestiunea
pAsirarii ordinei in Europa, precum aerie Bourgeois:
Nu au fost numai Polonii, care si-au pierdut libertatea
prin impArtirea tarii lor; au fost $i. altii". Au fost $i cele trei
tri, care au facut impArtirea.
Ceeace e interesant acum, e de a $ti repercusiunile, pe
care aceast impartire a avut-o $i asupra soartei tarilor ro--
manesti.
Domnilor, Frederic avea acum si interesul acela de a-$i
organiza teritoriile; pe care, spune dansul, a le. recapatase, con-
form unor documente. El dAduse ordin s se gaseasca $i se
gsise documentele, ca. Prusia polonI era un vechiu teritoriu_
german; pe care Po Ionia il uzurpase dela Prusia. El avea
nevoie de liniste pentru organizarea acestor teritorii. Pe de
altA parte Austria, vroia sd se intind cat mai departe. Avea .
foarte bun apetit. Intervine atunci doui lucruri; care stabi-
lizeaza intrucatva situatia. Intervine o cerere, a Turcilor de
media tiune, fata de Austriaci, de oarece se vedeau, constransi
din ce in ce mai mult de catre Rusi /$4 doreau sa_ ajungA la' .o,,
pace. Aceast mediatiune a Austriei s'a infIptuit $i primul

www.dacoromanica.ro
90

congres al pacii se deschide la Focsani in Aprilie 1772; la


care Frederic trimite agentul ski Zegelin. .
Regele Frederic avea si el motiv de ingrijorare, care il
indemna st'i impinga pe Turci la o rezigtenta.'Acegt motiv era
urma'torul: v'am ,spus, Suedezii imitand pe Poloni, isi de-
clarase tronul electiv si de fapt puterea statului era 'In mana
untti senat aristocratic, care era un cuib al anarhiei. Aceasta
tara iri anarhie era inconjurata de Caterina II, care vedea in
Suedia un alt motiv de intindere si de marire a puterei 0 a
teritoriului Rusiei.
Ins atunci Franta pareaza aceasta amenintare si sub int=
boldul ei, Gustav III, regele suedez, printr'o lovitur de stat,
disolva senatul, reinfiinteaza monarhia ereditara si scapa Sue-
dia de o soarta analoaga Poloniei (August 1772). Gustav III
primise prin ministrul francez la Stockholm, Vergennes, aceste
indicatiuni: ..
"toNumai toate atributiunile puterei suverane, reunite in
persoana regelin pot s facd IA' inceteze scatidaloasele diver-
tiuni ale factiunilor, turburarile domestice, care fortat provin
di i ele si nenorocirile; ce ele au atras asupra patriei lor".
Acest reviriment nu era pe placul Caterinei; care se ho-
trise de indata ce va scapa de afacerea turceasca, s se in-
drepte impotriva Suedezilor si pentru ace,asta face apel la Fre-
deric, de oarece printr'o clauld a intelegerei lor din Februarie
1772, dansa obligase pe Regele Prusiei sa-i acorde, in taz
de razboi cu Suedia, ajutorul sau armat. Aceasta nu-i convene
deloc lui Frederic II; de aceia el impinge. la rezistenta pe
Turci, pentru ca s`a ocupe cat mai mult armatele rusesti si sa
le impiedece de a se :indrepta impotriva Suedezilor. De alt-
minteri Turcii, care erau siguri si de ajutorul Austriei, pe care
cOntau, si vom vedea in ce imAsura, erau indreptatite aceste
sperante, si de sfaturile lui Frederic,- care erau sincere, nip
.tralativele dela Focsani si reincep rzboiul. In curand insa
se reitioesc tratativele dela Focsani la Bucurestiy in cursul
anului 1773. Deci ne gd'sim in fata unui nou congres la Bu-
curesti, la care iau parte aceste trei Puteri, care au participat
la impartirea Polonfei. ,

In acest timp, Austria isi confinua jocul ei diplorntic, care


consta in a-si 'satisface apetitul isi in afara de Polonia. Nu era
nimic, care s o irtipiedece, clack' tusase in Polonia sa nu tu-
seze si aiurea. Revenea din nOu toat vechea pblitica de in-
tindere spre tarile dunarene. Atunci, in cursul anului 1772, Kau-
nitz; insarcineaza pe ministrul austriac la Constantinopol, sa
ofere o suma de 5-6 milioane de fiorini pentru a obtine 017
tenia: losef II, care facea in acel moment o caldtorie in Gali-
-Oa, isi- abalu gandurile si asupra Bucovinei si scrise Mariei
Tereza, ea' o parte a MoldoVel, pe care o numeste Inca de pe
.atunci tinutul nemtesc (der deutsche cinut) si care e cuprinsa
.intre Obertin si Sniatin; ar face cel putin tot atat cat Oltenia.

www.dacoromanica.ro
91

In aceast stare de spirit se aflau deci cele trei Puteri marl,


Rusiai Prusia si Austria.
Dar sa vedem ce 'se petrece in acest_tirnp in tarile romane.
In tarile romane incepuse entuziasmul cu care boerii il
primise pe Rumiantof, noul comandant al Rusilor s cadd.
Incepusera locuitorii sa se plan& de jafurile, pe care le fa-
ceau armatele rusesti si mai cu seama de jafurile volinti
rilor". Existau diferite pranged, dintre care' una de o
frumoasii naivitate a jupaneselor vaduve si prin care ce-
reau anumite ajutoare. La aceste plangeri veneau ca de
obicei rspunsuri binevoitoare, pentru ca,, Tarina avea in-
teresul, ca cucerirea ruseasca sa apara plink" de bunavointa.
Ceeace cerea Rumiantof, era incasarea tuturor veniturilor, pe
care le percepeau diferiti functionari ai vistieriei; cu conditia,
ca sa fie varsate in casele armatelor rusesti. Caterina in ras-
punsurile ei, catre deputatiile moldovene si muntene va
aduceti aminte, ea' au pornit deputatii pentru a se duce la -fa-
rina si a-i depune doleantele tdrilor spunea ca. amandoud
knejiile,:moldoveneascd si munteneasca, intru toate sa fie ocar--
muite. de pe a lor judecata si oranduial". Vora continua mai
&parte cu aceste doleante si plangeri si oferte de ocarmuire
ale boerilor, data viitoare.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XII
Dori* le boerimei moldovene i muntene In timpul
rocuparii tarilor romnesti, pe vremea rzbolului ruso-turc
(1768-1774). Pacea dela Kuciuk-Kainardgi (1774)
Tractatul din 5 Mai 1775. (Rapirea Bucovinei).
Domnilor, data trecut ne-am oprit la adresele, pe care le
fcuser diferite categorii sociale, din cuprinsul boerimei, ca a-
ceia a jupaneselor vAduve si o alta a boerilor, care compuneau
cercurile diriguitoare, una in Moldova si una in Muntenia.
Cum aceste plangeri ale boerilor moldoveni si munteni,
reflecteazA o stare socialAy care era caracteristicA acelor tim-
puri, e bine sA luam cunostintA de ele si s vedem, care erau
aspiratiunile acestei clase sociale, singura, care conta in orga-
nizarea internA a tarilor noastre.
lath care sunt cererile deputatilor moldoveni. VA citez nu-
mai cateva din ele:
5,La ocarmuirea trei sA fie aristocratia, adicA s'a se aleaga
12 boeri mai mari din starea intai; care sA fie cu aceiasi cinste
si nume de boerie precum rnli inainte".
Acei care se intereseazA Mai de aproape de organizarea
boerimei i la sfarsitul veacului XVII si inceputul veacului XVIII,
organizatie, care continua in tot timpul Fanariotilor, poate sa."
citeascA pe cronicarul Grigore Urechey in editiunea CogAlni-
ceanu. Acolo se v ede intocmirea si atributiunile respective ale
fiecArui rang de boerie.
Nu vA recit toate punctele din plangerile fioerilory ci nu-
mai pe cele mai insenmate:
La toate tinuturile s se oranduiasca ispravnici, cate doi,
unde vor fi mici tinuturile unul judecAtor, unul strangAtorul
dAjdiilor si purttor de grij altor pricini. lar unde vor fi
mari tinuturile Cate 4, iarsi cu asemenea ornduialA, si aces-
tia sA fie alesi din starea cea de a doua a boerilor".
Alesii ocarmuirii la sain i., ce vor da, dupA implinirea vre-
mei, de se vor vAdi cu incredintare, cum CA au fcut viclesug
sau jafuri intru a lor ocarmuire prin stiintk unii ca aceia sA
cada cu totul din cinstea dregRoriilor si niciodata sa.. nu fie
primiti, nici la o dregatorie, nici la ocarmuire, nici la o altA
slujbA cat de mica, ci s trdiasch dupA randuiala feciorilor de
iboeri. ce vor fi vrednici.
Lire judecAtorii, ce vor fi la Iasi, cat si la alte targuri si

www.dacoromanica.ro
93

-tinuturi, sa fie si Cate un pravilar sau de partea politiceasea


sau de partea bisericeascai mult cu stiinta) din destul la ho_-
tararea pravilelori ca toate judecatile s se hotre'asca dup
dreptate si prvili".
,,St se dea un general cu o suma de osti, cat va fi din
destul pentru paza marginilor tariii care sa fie sezator in
Iasi si de aici sa randuiasca oastea pe la margini".
- Slujba cea dintai a generalului s fie ocarmuirea ostirilor,
ce vor fi de paza trei atat din straini cat si din locuitori; a
doua prin mijlocirea lui s se trimit spre visteria impara-
tesei dajdiile tarei".
Pe boerii, ce vor fi alesi la ocarmuire, fiecare cu hotarat
nume de boerie, generalul sa-i imbrace cu caftan".
Acestea sunt cateva din dorintele boerilor adresate impara-
-tesei Caterina.
La randul lor boerii munteni Ii adreseaza si ei o cerere,
insii sunt mai radicali. Ei cer totala incorporare a tarii in sanul
Rusiei.
Tara noastra sa se facal tot una cu eparhiile, ce stapaneste,
prea puternica imparatie a Rusiei i la vremea pacei; ce se
va face, sa nu se lase sa cddem iarasi la tiraneasca cea dintai
a Agarienilor".
De vreme ce locul nostru din nestatornicia Turcilor a cazut
sub desavarsit neoranduialai ne rugam ca .-sa se aseze in tara
noastra legile si oranduelile Rusiei po deplin".
Cum vedem era din partea acestor boori, o cerere mai ra-
dicalk care tindea in orice caz la o incorporare, fie total, fie
ctt oarecare ramasite do autonomie, in cuprinsul Rusiei. Fireste,
c daca judecam noi, in starea Romaniei Mari, stat puternic
si independent, vedem Ca aceast cerere nu strluceste prin dem-
nitate. Dar cum am mai spus, i cu prilejul altor pricini, nu
trebue s judecdm, v'am vorbit in acest mod si la revocarea
edictului din Nantes nu trebue sa judecdm cu mentalitatea
zilelelor de azi, faptele trocutului. Nu trebue sa supunem asprei
judecati pe nenorocitii de boeri, care vazusera in ce -stare ca-
zuse tara lor, care nu mai zareau alt mijloc de indreptare, decat
o apropiere spre ocarmuirea crestineascay si astfel doreau sd
fie mai bine incorporati Rusiei, &cat Turciei in situatiunea
de atunci. Astfel se explica aceasta adresa.
In acest timp tratativele la Bucuresti erau rupte. V'am spus,
ca dup tratativele dela Focsani din 1772, incepusera la Bucuresti
alte tratative in 1773. Sub pretentiile prea mari ale Rusilor,
Turcii le rupsesera, insa repede sub constrangerea evenimen-
telor militare; se redeschid alte tratative, in care se iliscuta multe
punctei intre care si un punct interesant, anume c Rusii ce-
reau ca Grigore Ghika, care fusese domnitor al Munteniei si se
lsase prins de Rusii sa fie din nou damn in Muntenia, ca
print ereditar. E bine s se stie acest lucruy pentru ca Grigore
Ghica a fost omul Rusilori si soarta lui se explica bine prin

www.dacoromanica.ro
94

aceasta situatiune. Tratativele se continua. Kaunitz prevede toata


situatiunea particulard a Austriei, care-si indeplinise planurile
sale polone, pentru a urmari mai departe politica orientala
pornit de Printul Euigeniu de Savoia de a-si infiripa alte pla-
nuri de mrire in spre Orient. De data aceasta isi fixeaza ochii
in mod definitiv asupra Bucovinei. Prof Rand de ofensiva neno-
rocita.' a generalului Rumiantof, asupra Silistrei, care, se ter-
mina' cu o retragere a Rusilor peste Dunare; ofera mediatiunea
Austriei, ambelor Puteri. Pe de alta parte, Rusia era sub lovi-
tura revoltei lui Pugatchef (17073). V'am spus, and am deschis
vorba de succesorul Elisabetei; de Petru III si de nenorocitele
sale tendinte, cum incuraja acel misticism, ce s'a manifestat tot-
deauna in diferite secte religioase ale Rusiei si atunci mai cu
seama in aceia a raskolnicilot. Ori, aceasta incurajare a lui Petru,..
aduce o dezvoltare mare a acestefi secte a raskolnicilor i actin'
acestia se rscoald sub un capitan al Cazacilor de Don, care
se da el insusi ca Petru III. Aceasta miscare antreneaza o imensai
multime de %rani, amenintand prin revolta lor intreaga Rusie.
Constrangerea revolutiei facea pe Caterina 11 sa nu primeasca
cu ochi rui acest amestec al Austriei in afacerile sale cu Turcii.
Pe de alta parte fiedste, ca si Austria nu vroia ca aceasta
mediatiune, sa fie facuta in mod dezinteresat. De aceia preci-
zeaza Kaunitz, vederile sale .de intindere teritoriali si incepe
prin a declara ca indispensabila o linie asupra raului Sbrucz,
punand chiar sa mute stalpii de frontieri pana la aceasta linie.
Austria intampina din partea lui Panin, ministrul rus, o foarte
mare bunavointa. Dar mai mult inca, Frederic II, care fusese
prevenit de aceasta inaintare a Austriei, se declari incntat de
aceasta idee a lui Kaunitz; pentru ca el vrea sa rotunjeasca,
teritoriul sau peste marginele tractatului dela Sft. Petersburg
si atunci el insusi inainteaza dealungul raului Netze in Cu-
javia $i isi anexeaza peste limitele tractatului inca 200 de sate.
Pe de alt parte Frederic era liberat de Suedia, caci izbuc-
nise un rdzboi de mica importanta intre Suedia i Danemarca
si el mijlocise pacea.
Kaunitz profita de aceasta libertate, pe care i-o Vasa atat
Frederic; cat si Panin, i fiind asigurat de aceasta, anunta pe
Turci; ca Austria nu se poate dezinteresa del prelungirea ruz-
boiului i ca trebuie sa ia sfarsit. Aceasta atitudine a lui Kau-
nitz ccrespunde unei ofensive a lui Rumiantof, care bate pe
Turd la Bazargic si la Sumla siMarele Vizir trimite sol la
cartierul generalului rus; pentru a incheia pace) in orice condi-
tiuni. Rumiantof atata astepta. Atunci se inchee la 21 lulie
1774, adica in ziva aniversarii tractatului dela Prut, ca o ster-
gere a rusinei acestuia, pacea dela Kuciuk-Kainardgi. Aceasta
e o data, Care trebue bine insemnata, pentru ca joaca un oare-
care rol din punct de vedere international.
VA citez cateva articole din aceasta pace, care cuprinde 28,

www.dacoromanica.ro
95

.de articole. Nu le enumar pe toate; ar fi inutil i pentru mine


$i pentru D-voastra. lat cele mai insemnate:
,Art. 3. Liberarea tuturor tarilor de sub suprematia Portii,
Rusia dobandind din cetatiie fatal-esti: Kertsch; Ienikale si
Oceakov.
Art. 7. Sub lima Poarta fagadueste a protegui printeun mod
statornic religiunea crestina i biseridle acesteia; ea (Id voie
.apoi ministrilor Ctirtei imperiale a Rusiei de a face in toate
ocaziunile reprezentatii atat in favoarea noudi biserici din Con
stantinopole; de care se va vorbi la art. 14, cat i 'pentru acei
ce o servesc, fagaduind a le lua in bagare de searna.
Art. 9. Invoirea comertului rusesc in toate orasele turcesti
$i pe Dunre; punerea pe picior egal al Rust lor; cu Francezii $i
Englezii i invoirea Rusilor de a stabili consulate in toate ora-
sele unde ar simti trebuinta".
Art. 16. Privitor la Wile romane:
Imperiul rusesc inapoiaza Sublimei Porti toata Basarabia
cu orasele Akerman, China si Ismail,' cu orasele i satele $i
,,cu tot ce confine aceasta provincie; mai inapoiaza de asemenea
si cetatea Benderului".
Tot . asa inapoia Sublimei Porti cele doua principate a
Valachiei si a Moldovei cu toate oraselei oraselele i satele $i
tot ce confine. Sublima Poart le primeste cu condiiunil fa-
gaduite in mod solemn si cu pazirea lor cu sfintenie. Anume:'
l. De a observa fata Cu toti locuitorii acestor principate de
oorice demnitate, rang, stare, chemare sau ne'am, ar fi, fara cea
mai mica exceptie amneFtia absolutd i vecinica uitare, stipulata
in art. 1 al tractatului in favoarea tuturor acelora, cad ar fi cornis
Inteadevar vreo crima sau ar fi fost presupusi a avea scopul de
a jigni interesele Sublimei Portif restabilindu-i in primele lor
demnitati, ranguri si posesiuni si inapoindu-le averile, de care
s'au bucurat inaintea rdzboiului de fatd.
II.. De a nu impiedica nici un scop libera inchinare a reli-
giei crestine si de a nu pune nici o piedica la ridicarea de noi
biserici i la repararea celor vechi, precum a fost si mai inainte.
Poarta consimtea de asernenea, ca dupai cum vor fi impre-
jurarile acestor dou principate, ministrii Curti:1i Imperiale ai
Rusiei; residenti langa dansele, s poata vorbi in favoarea for
.si fagadueste a-i asculta cu considerarea ce se cuvine unei Puteri
prietene i respectate". -

Vedeti acif va atrag atentia, c intervine un principiu noti,


acela delmixtiune a Curtei Imperiale rusesti in treburile interne
.ale Portei, care vor avea oarecare raporturi cit starea crestinilor
ortodoxi. Acest principiu care e arnintit in ntod special
pentru trile romanesti 11 vom regasi in tOate tractatelei pe
care Rusia le va face Warta la 1878 cu rTurcia i va fi o cauza
vecinic de amestec al Rusiel in Organizatia noasta internk pre-
cum si o mak' de impiedecare de ane dezvolta conform idea-
lului nostru national.-

www.dacoromanica.ro
96

Pacea era deci incheiat. Trupele rusesti incepeau s se re--


traga in parte. Ins in Bucovina ocupatiunei rusesti ii face loc
in mod automat o alt ocupatiune, ocupatiunea austriaca. Fara
ca s fie o intelegere juridica cu Turcia, Kaunitz d ordin tru-
pelor austriace; sa inlocuiasca pe cele rusesti.
In aceasta schimbare atat de precisd si imediata intre cele
doua ocupatiuni au contribuit mici cadouri catre generalul Ru-
rnianlof ; daruri cum a fost o tabachera imbogatita cu dia-
mante. Aduceti-va aminte de labachera, pe care a dat-o Cate-
rina II lui Grigore Ghika. Vedeti c tabacherile joaca un mare
rol in aceste vremuri. Pe deasupra i s'a mai dat si 5.000 de
ducati. Gratie acestor daruri, Rumiantof inchide ochii asupra
acestor miscari ale trupelor austriace i astfel de fapt Buco-
vina a fost ocupata de Austriaci.
y,Acest tinut al Podoliei, era vorba de Bucovina e
necesar", scrie losef II catre fratele sOu Leopold de Toscana,
ai ca sa-1 poseadd si mai bine a ocupat si cateva teritorii din
Muntenia si Moldova. Aceste teritorii, erau vecine cu Orsova
si cu tinuturile muntoase ale Secuilor. Aceasta ca o chezasie-imai
mult de a pastra Bucovina. Istoria nu a insemnat cu cat s'a pclit
Moldova inspre tinuturile secuesti. Lobkovitz, care era ministrul
austriac la Petersburg explica, ca aceasta bagatell Buco-
vina apartinea 'de fapt Pocutiei si ca Pocutia avea drept de
stapanire asupra ei, si el nu era deci, de'cat o recuperare de-
drepturi juridice, pe care Austria trebuia s'o infaiptuiascal cu
perfect dreptate!
$i Frederic (Muse ordin sa se gaseascd documente, dupI
care Prusia avea din vechime drepturi asupra Prusiei polone.
$i pentru aceste drepturi, documentele au fost gsite. Josef II
revine din nou i insista asupra ideelor sale si inteo serf-
soare a lui catre Leopold de Toscana repet aceast fraza:
1,CA era absolut necesar pentru siguranta Impriei inain-
tarea acvilelor habsburgice in Bucovina si c o ocupO in mod
definitiv".
Cum vedeti Austria si Rusia erau deplin intelese intru acest
scop. Divanul Moldovei nu era in curent cu toate aceste de-
desupturi i adreseaza o protestare Portei, prin care o face
atentd asuprA incalcarii fdcute 'de Austriaci. Insasi Grigore
Ghika are naivitatea de a ameninta Poarta cu un eventual re-
curs la Rusia, daca ea nu si-ar face datoria. Acest demers, cum
fusese aratat de Grigore Ghika, fireste ca nemultumeste mai
mult, prin amenintarea lui cu Rusia, Divanul turcesc si din ziva
aceia Ghika, care fusese reintronat dupg cerintele inssi ale Ru-
sieii devine suspect. Thugut noul ministru austriac pe langa
Poarta care vedea in Ghika o unealt primejdioasa a Rusieif
care ar fi putut sa stanjeneasca toate planurile de anexiune a
Bucovinei, intrigheaza in contra lui, ajutat fiind si de Alexandru
Ipsilante, care era dinteun neam ,vrOjmas cu Ghika. Domnul
Moldovei va plati cu Capul aceast atitudina a sa. Se adresase

www.dacoromanica.ro
97

Ghika $i Ru$ilor. Rusia raspunse, ca din mordent, ce a evacuat


amAndou Principatele, nu va putea face nirnic, de oarece ele
erau sub guvernarea Turciei. Numai Turcia poate sa ridice cu-
vntul in favoarea lor. Ce devine protectia ruseasca? Unde
ramasese dreptul ei de interventiune in favoarea principatelor?"
se intreaba X enopol.
Era o politica a fortei. Materialele juridice nu e-au scoase
la iveald, decAt numai pentru a masca aceast politica a fortei.
Nici odata drepturile Pocutiei asupra Bucovinei nu au fost
scoase in vileag. Si totu$i marele motiv, in aceast chestiune a
Bucovinei, a fost intotdeauna infatisarea pe cale diplomatica a
acestor pretinse drepturi ale Pocutiei. De fapt Austria scapase
din strnsoarea lui Frederic $i revenea la politica de impar-
tire a Turciei politica cea veche a principelui Eugen.
Caterina mntuita de revolta lui Pugatchef si de afacerile
poloneze ca $i de amenintdrile $i dibdcia lui Frederic, care
era prea ocupat cu organizarea posesiunelor noi, urma sfatu-
rile lui Panin $i se aplec catre o intelegere cu Austria.
Vont vedea ce rezultate va da aceast intelegere a acestor
dou Curti. In orice caz era o intelegere, intre Rusia $i Austria;
care facea orice interventie, din partea Moldovei inutila pentru
pastrarea Bucovinei.
Tractatul, care consfinte$te luarea Bucovinei, are loc la
5 Mai 1775. Prin acest tractat se cedeaza prin art. 1 pentru
totdeauna Austriei: parnnturile continute de o parte intre
Nistru, marginea Pocutiei, Ungariei $i Transilvaniei, de alta
parte intre limitele, incepAnd dela hotardle Transilvaniei la pa-
rAul numit Tesna $i cuprinzAnd succesiv satele: Cndreni; StAl-
picani, Capul Codrului, Suceava, Siretul $i Cernauti $i dincolo
de Prut, trecnd pe dinaintea Cernaucai loc in tinutul Cer-
nautului, care va ramne coroanei imperiale pAna la hotarul
Hotinului, pentru a da o proba neindoelnica de prietenia, afec-
tiunea $i buna vecinatate; ce exist intre Poarta $i Curtea Im-
perial".
Rusia ramble prietena cea mai bund a Turciei, dupd ce
sfAr$e$te razboiul dezastros pentru Poartd. Asemenea $i Austria
rmne prietena cea mai buna -NO de Poarta, dupa rapirea Bu-
covinei. Acestea sunt cuvintele tractatelor.
Frederic era prea multumit, ca Austria a cucerit prea mult,
mai mult cleat in tractate, ca s poata s pastreze $i el cele
200 de sate, pe care le luase peste limitele permise de trac-
tatul dela Sf. Petersburg $i intru acest scop depe$eaza pe
Zegelin, ministrul sau la Constantinopole, ca sa ia parte la tra-
tativele, ce trebuiau sa complecteze acest tractat dela 5 Mai
1775, piin care se ceda in mod definitiv Bucovina Austriei.
Vedeti, ca aceastd cedare, ne pare' nota, dupa ce am parcurs
tot ciclul primei impartiri a Poloniei, ca o urmare a acestei
impartire, ca o preluare facutd de Austria, spre a-$i rotunji te-

www.dacoromanica.ro
98

ritoriul sau si pentru ca sa-si compenseze oarecare renuntari


de ganduri dela o impartire mai definitiv a Turciei.
Vom vedeay cum va reveni si cum impreunna cu Rusia
va pasi din nou la o impartire A Turcieii pe care mai cu seama
losef ll to credea definitiva. Ce urmari reale a avut aceasta in-
telegerei vom vedea in lectiunea viitoare.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XIII
Despotismul luminat. Luarea Crimeei de cAtre Rusia
(1784) i planurile lui losef II. Starea de spirit in Franta
dupA tractatul dela Versailles din 1763. Revolta coloniilor
americane i pacea dela Versailes (1783).
Domnilor, prin tractatul dela Kuciuc-Kainardgi din 1774,
se lichideazd cbestiunea polona $i anexa ei, chestiunea tuco-
vinei. Se lichideazd prin faptul abanclonarii planurilor de cu-
cerire ale Rusiei si ale Austriei asupra tarilor romne$ti si prin
indreptarea acestor tendinte de cucerire $i de prada asupra ti-
nuturilor poloneze.
Trebue ca din aceast impartire a Poloniei s tragem unele
invtaminte. Polonia a pierit mai intai de toate prin anarhia
ei, atat sociald cat si morald. Polonia forma un stat anachronic
in mijlocul celor trei state, care reprezentau atunci, in acest
sfar$it al veacului XVIII, alcatuirile acelei miscari foarte interesan-
te, care se chema despotismul luminat". Despotismul luminat era
tendinta politica, care intrupa ea insasi o tendirrta a spiritului
uman, de a guverna tarile conform ratiunei. Fireste, ca aceastI
prea inaltare a ratiunei care se tranforma astfel in principiu
in domeniul guvernarii statelor, nu putea s fie reprezentata
$i infdptuita in realizarile ei practice, decat prim $efii de stat
respectivi, fiind dansii cei mai luminati in calitatea lor de ca-
pete ale Statelor. Ma incat avem in fruntea acestor trei state
care formau atunci Europa Centrala $i o parte din cea-orien-
tala pe cei trei despoti luminati, care se chemau Frederic
II, Caterina II $i Iosef II.
Drepturile, ordonantele, legiuirile lor se faceau conform
imperativului acestei legi extreme a ratiunei, care se aplica in
domeniul formelor etatiste.
in istoria omenirei,: aceasta epoc conteaza, caci dupa urma
ei s'a desavarsit administratiunea centralizatoare, a carei fiinta.
marcheaza o etapa in istoria popoarelory 0 etapd de vadit
progres. Fireste, ca fata de aceste Iendinti care erau un pas
inainte in istoria umanittii, pentruca ele perfectau toate sfor-
tarile anterioare, Ce le facusera statele respective de a se uni-
fica fata de aceste tendinte, anarhia feodala a Polonilor era
un anacronism. Faimoasa libertate poloneza care nu era de-
ck o ramsit a unei libertati extreme fepdale, nu se mai
putea potrivi tijnpurilor,$i trebuia sd &Ica acest stat la o deplina

www.dacoromanica.ro
100

decadentd. Fara nici o legaturd a ideei de patrie in diferitele


clase, fara patriotism de stat, care tsd-i lege intre ei pe toti ce-
tdtenii grii acesteia, ei trebuiau sa meargd la anarhizare $i de
aci la peire.
Aceasta ne e un exemplu, c cea dintai conditie de vitali-
tate a unui stat e ,de a fi in armonie cu cerintele in evolutie ale
vietei sociale. Polonia piere, pentru cd nu a putut sd ajungd
la indltimea, la care furd aduse Prusia, Austria $i Rusia de) su-
veranii lor.
Lichidarea acestei chestiuni insd a lsat de aci inainte cale
1iberd Rusiei de a-si vedea de afacerile ei orientale in spre Du-
ndre i Balcani.
In Austria, dupd impdrtirea prdzii polone $i a celei roma-
ne$ti, erau atunci diverse tendinte. Pe. de o parte tending, care
era reprezentatd prin primul impdrat pentru c pe atunci
erau doi impdrati, de oarece Maria Tereza asociase pe Iosef
la impartie. Intdia tending. era a Mariei Tereza, care nu se
gAndea, deck la pace $i voia s consolideze ceeace cd$tigase
pdnd atunci. lag ce spune dinsa relativ la starea din acel timp:
Partajul impArAtiei otomane ar fi din toate intreprinderile
cea mai primejdioasd $i mai criticabill ca aceea a republicei po-
loneze".
Sper ca nepotii mei vor mai vedea pe Turci in Europa".
Cobenzl, elevul lui Kaunitz i trimisul austriac la Peters-
burg,. spune pe de altd parte in raporturile cdtre centru:
Sustin, c Turcia existd spre interesul esential al Monar-
hiei"
Cucerirea unei provincii turcesti nu ar compensa pierde-
rea unui vecin atAt de bun".
A doua tending era a celui de al doilea suveran de pe
ldngd Maria Terezai losef II, un personaj politic, despre care
Frederic II, cnd 1-a vdzut prima oard la intrevederea pe care
a avut-o la Neisse, a spus despre dnsul:
Cnd va fi in capul statului va da foc Europei".
Iosef II era de altd tending', acea prevdzug de Frederic.
$i nu visa deck sd extincld spre Dundre imperiul austriaci
precum $i in spre Balcani.
In acest scop dnsul in 1781 adicd pe cand domnia
singur, cdci Maria Tereza murise In 1780 face un tractat de
aliantd cu Rusia, cu Caterina II, tot pe baza vechei politici,
cd marele scop al Austriei era alungarea Turcilor din Europa,
$i dacd n'o putea s'o facd singurd,s'o facd cel putin aldturi de Ru-
sia. Era tot aceia$i axiom fredericeand, pe care voia sd o impuni
$i Austria Rusiei: sau opre$ti pe Ru$i in imensele lor cuceriri,
sau sa imparti aceste cuceriri cu Ruii, s iei partea, care ar fi
cuvenit Austriei din Balcani. Caterina II, la aceste ganduri
ale lui Iosef II, incepe Prin a-i face o ofertd de extindere Asln
Italia in dauna Bourbonilor $i a Farnesilori cafe dupd cum
$titi s'au stabilit acolo in veacul XVIII.

www.dacoromanica.ro
101

Josef II, perzista insa in gAndurile sale $i aduce la aproba-


.rea Caterinei, un plan de impartire al Turciei in 1782, plan,
care e bine sa-1 cunoasteti; ca curiozitate $i in acelas moment
si ca o infiripare a IgAndurilor lui.
Prin acest plan, Basarabia, Moldova $i Muntenia trebuiau
s formeze un stat independent sub vasalitatea Rusiei. Acest
stat era destinat sub guvernarea lui Potemkin. Potemkin
precum $titi a fost unul din favoritii Caterinei $i Caterina
fireste, c ar fi socotit agreabil ca dAnsul sa ajungal sa fie su-
veranul Daciei". Prin acest plan al lui losef II se reinfiinta
aceasta Dacie in favoarea unui Rus. Mai departe Tracia cu toata
_actuala parte a Bulgariei $i Macedonia; trebuiau sa formeze
unpreund cu Constantinopole, un imperiu grecesc sub doinnia
nepotului Caterinei, Constantin. Partea Rusiei se complecta
prin cetatea Occakof, pe care ar fi stdpAnit-o in plina pro-
prietate, prin tarile, care se intindeau intre Nistru $i Bug, pre-
cum $i prim Archipelagul grecesc. Austria primia Oltenia; Ser-
bia, Bosnia $i Dalmatia; Frantei pentru ca trebuiau mul-
tumite toate Puterile europeene i s'ar fi dat Egiptul; iar
Prusiei orasele Thorn $i Dantzig.
In acest timp Ckerina, care nu era a$a de visatoare, lucra
mai real $i profita de o stare de 4ucruri nedeslusit, care era
pus5 intr'adins in acest modin tractatul dela Kuciuk-Kainardgi;
se lAsa TAtarilor o independenta absolut5; pastrAndu-se Tur-
cilor autoritatea religioasa asupra lor. Acesta era un lucru logic,
de oarece Sultanul era califul; adica comandantul spiritual al
credinciosilor mahomedani; $i astfel exercita o mare influenta
asupra 1 atarilor. Aceasta stare de lucruri a dat nastere la re-
volte. ln mijlocul Tatarilor se formase o partida ruseasca si
o alth partida turceasca; fiecarz cu $efii lor, care erau luati din
familiile odata domnitoare,
Astfel se formase o partida ruseascA sub conducerea lui
Shahim-Khan. Rusia profita de aceasta stare de revolta din
Crimea pentru a da un ultimatum infpreun cu Austria, ca
Poarta sA renunte la tot amestecul ei in Crimea $i lucru, care
trebuia sa fie tinut minte sa se statorniceasc odata pentru
totdeauna chestiunea tributului dat de %rile romAne; pentru ca
Poarta continua sA schimbe cifra datorita ca tribut de Mun-
.tenia si Moldova; dupa trebuintele ei momentane. Acest a-
mestec al Rusiei iii Crimea; se sfarseste printeo anexare com-
plecta a intregei Crimee; Rusia declarAndu-se stapAna a aces-
tei peninsule.
Turcii sfatuiti de Franta i Prusia, cedeaza i prin trac-
,tatul din 1784 consfinteste in mod juridic aceasta stare de
fapt. Fireste dupa cum spune Frederic ca $i banii Cate-
rinei au jucat un oarecare rol la aceasta consfintire, pe care
sdAnsul o ironiza astfel:
Turcii sunt in stare sl-si vnd tata, mama $i pe marele
lprofet".

www.dacoromanica.ro
102

In aceasta criza Turcia fusese sustinuta de Vergennes, caret


fusese ambasadorul Frantei la Constantinopol $i la Stockholm
acolo 1-am vazut aducand tcauzei franceze de proteguire ea_
popoarelor slabe, conform politicei orientate a Frantei, mari
servicii. Dansul sfatueste pe Turcia sa cedeze i sA dejoace
astfel planul de impartire fAcut asupra ei de losef II, care nu
astepta deck un prilej pentru a se arunca asupra Portei, in baza
tractatului de alianta din 1781 cu Rusia.
Franta era in preziva marei Revolutii, dar inainte ca mo-
narhia sa piara, a dat o ultimal" stralucire regatului francez $i a-
ceasta se datora unui suveran Olin de constiintaf care a fost
Ludovic XVI $i unui mare om de stati care a fost Vergennes.
Vergennes se ridica cu toata puterea impotriva aplecarii
de praciA impotriva acestei politici de carnasieri" cum o .
numia un istoric francez a celor trei despoti luminati.. Si
dansul isi proclamA punctul de vedere:
Daca forta e un drept i convenienta un titlu, ce va mai
fi in viitor siguranta statelor?"
Pentru a pricepe cursul evenimentelor, trebue sa ne in-
toarcem $i in Occident, parasind pentru moment Orientul $i
sA vedem istoria Frantei dup pAcile dela HubeTtsburg $i dela
Paris (1763), care au incheiat razboiul cte Sapte Ani. In cursul
acestui rdzboi, cardinalul Bernie a fost inlocuit prin Choiseul,
precum am vAzut.
Choiseul a inteles lectiile rzboiu1ui c trebuie reactio-
nat impotriva acestei dezinteresari a poporului franc& in ches-
tiunile coloniale, dezinteresare, care era caracterizat destul de
bine prin aceste cuvinte ale lui Voltaire:
Que nous valent les quelques arpents de neige du Canada?"
(Ce valoreaza pentru noi cele cateva pogoane de lapadd din
Canada?")
Pe cAnd Choiseul avea vederi de om/ de stat, care ii arata,
c marirea Frantei nu consta, deck in ducerea mai departe a
luptei in contra Angliei, pentru a mentine un imperiu coloniaL
In raporturile sale cAtre rege arata, ca adevaratul rAzboi pentru
Franta era rAzboiul din America, iar nu cel din Europa. In
orice caz, dupa incheierea pacii din Hubertsburg, el face toate
sfortarile pentru a reda o armata $i mai ales o marina puternia
Frantei.
In acest scop, el are foarte mult de luptat cu Parlamen-
tele. Vedeti cum se intretese tendintele interne ale statelor cu
tendintele lor extetrnei cum politica interioard are o imensA in-
fluent asupra politicei exterioare. Aceasta lupta. cu Parlamen-
tele, care vroiau s introduca in Stat privilegii ale burghe-
zimei $i care in acest scop faceau toate mizeriile regimului
monarhic pentru inregistrarea impozitelor Ii taia lui Choi-
seuil iarba de sub picioare. Pentru ca nu se putea face aceia ma-
rina, de care avea nevoie Choiseul, pentru a se revansa in
contra Angliei, far bani. Parlamentele aduc atunci pentru

www.dacoromanica.ro
103

ca se credeau mai luminate deck monarhia cel mai mare


rAu Frantei. Choiseuil caut sa pactizeze cu ele si in acest scop
le sacrificA ordinul Iezuitilory foarte mare i puternic in Franta.
Prin aceasta politick de pactizare cu parlamentele a lui Choi-
seuil; Iezuitii sunt expulzati din Franta.
Politica aceasta nu e aprobata de Ludovid XV si 'nu numai
'din motivul, ca vedea un pericol pentru monarhie in ace'ast
pactizare cu Parlamentele, ce parea cA le dal 9 victorie, dar
si pentruca era de un pacifism donvins si nu mai vroia sa
aibA rAzboi, sub nici un motiv.
Pe deasupra acestor motiVe lserioase, se adaugA intriga d-nei
.de Barry, ultima favorit, in contra lui Choiseuil si pentru
toate aceste cauze, Regele 11 exileazA (1770),si cheama in locul
lui intai pe d'Aiguillony apoi pe Meaupou. 0 masurA, pe card
us luat-o Choiseul pentru a mentine alianta cu Austria a fost
cAskoria Delfinului cu Maria Atitoineta, fiica Mariei Tereza.
iEl se retrage la mosiile luiy plecand eu o mare popularitate.
Ii succede in lupt cu Parlamentele, Meaupou, care era de alt po-
litica interioarA. SuprimA Parlamentele si in locul lor infiinteala
Consiiiile Superioare (1771). Era o IntreagA organizare admi-
nistrativ, pe care o va realiza i o va duce mai departe Re-
volutia franceza. In timpul ,acestor transformAri; moare Lu-
.dovic XV, in Mai 1774 $i Ii succede Ludovic XVI.
Ludovic XVI era un om patruns de datoriile sale1 dar nu
un om energic. Aceasta lipsA de energiey de putere de a duce
.lucrurile pand la sfarsity ii aduse atat lui, cat i monarhiei cele
mai mari neajunsuri. Printr'insul erau inviate din nou vechile
tendinte de reformA a monarhiei; pe care le-am vAzut la sfar-
-situl veacului XVII; ca. se formaser in jurul ducelui de Bur-
gundia. Era o reforma a monarhiei; pe care Ludovic XVI o
voia, dar nu avea destulA voint de a o infaptui. El vroia s'4"
.dea oarecari privilegii corpului burghez si nobilimei. Vroia,
insA nu stia sA organizeze. Mai cu seamA vroia binele inteun
.sensy care aduce scaderi puterilor monarhice si care nu a facut
deck sa evidentieze mai bine trebuinta unui nou regim.
Din punct de vedere al politicei externe, Ludovic XVI stia
aleagA omul. Acesta e Vergennes; pe care l'am mai vAzut
continuand politica traditional a Frantei de protectie a popoa-
relor orientale. El continua fireste alianta austriaca si pandeste
-momentul, cand poate sA-si ia revans asupra Angliei. Marina
fusese reorganizata printr'o serie de ministri energici si era
:gata sa intre in lupt.
Acest moment a venit mai impede; decal a crezut Vergennes,
s'a manifestat prin izbucnirea revoltei coloniilor din Ame-
rica in contra stapanirei engleze. Chiar din 1775 s'a dat lupte
intre colonii revoltati i armatele engleze. Vergennes a asteptat
momentui cel mai prielnic i acesta i-a aparut venind atunci, .
cand s'a declarat independenta Statelor-Unite (1777), care au
lost recunoscute ca fiintA juridicA de Franta. In acest moment,

www.dacoromanica.ro
104

Franta isi trimite escadrele ei in ajutorul Americanilor, ca.:


cetatenilor unui stat, iar nu rebelilor unei revolutii. In mani-
festul, pe care-1 adreseazd Ludovic XVI Puterilor Maritime, si
prin care motiva interventia Fran'tei,\ el Qune ca principiu c
Jazboiul acesta e apararea tuturor natiunilor maritime in contra_
uneia singure". (Bourgeois).
Natiunile maritime au inteligenta sa priceapa lucrul si rand
pe rand, intai Spania in 1779, lapoi Olanda in 1780 in-tea in razboi
alaturi -de Franta, iar celelalte Puteri ca Rusia, Suedia, Dane-
marca, in 1870, sul5 indemnul Frantei constitue o lig a Neu-
tralitatii Armate", prin care interzicea Marea Baltica navelor
engleze. Un nou principiu de drept international figura de aci
inainte, anume ca ,onarea e un patrimoniu comun, care se cu-
vine sa fie parcurs de toate pavilioanele".
In India in acest timp, Hyder-Alit suveranul statului Mah-
ratilor, infiintat in vremurile invaziilor Mongolilor aliatul
Francezilor, se lupta cu succes contra Englezilor si in ma-
rile indiene patrunde escadra Bailly-ului de' Suffren, care in
mai multe randuri bate escadrele engleze.
Precum vedeti, Franta Ii gaseste revansa i i-o urmeaz..
cu foarte mult dibacie. Vergennes na s'a lsat distrat de im
prejurdrile continentale pentru a intrerupe aceast opera de
reabilitare a Frantei.
Precum v'am spus Iosef II era dupa definitia lui Frederic II
acel om, care vroia s puna foc Europei; dupd 1778 vroia s
extincla patrimoniul Casei de Austria asupra Bavariei; unde mu
rise in 1777 ultimul deScendent al stirpei majore a Wittelsba-
chilor si venea la tronul electoral stirpa minord a lor. Josef
II vroia s profite de aceast schimbare pentru a invada in Ba-
varia, oferind in schimb Belgia candidatului la tronul Bavariei
al stirpei minore. Insa pentru aceasta trebuia sa aibe asenti-
mentul Frantei si mai cu seama al lui Frederic. Ori Frederic
nu intelegea pentru nimic in lume, sa se schimbe statul quo-ul,
care domnea in centrul Europei. El face cunoscut, Ca nu se
preteaz la o extindere a Austriei in Bavaria. Pe de alta parte;
Franta isi irnpune mediatiunea i pentru a zadarnici izbucnirea
unui razboi in continent. Fat de mobilizarea lui Frederic si
de oferta de mediatiune a Frantei, Iosef II cedeazd si se inchee
tractatul dela Teschen, care impaca lucrurile, recunoscandu-se
stirpa minora a Wittelsbachilor ca dinastie in Bavaria (1779).
Cum v'am spus, libera de a-si vedea de treburile sale mari-
time, Franta continua cu ajutorul Olandei i Spaniei, rzboiul
impotriva Angliei. Escadrele ei conduse de Contele de Grasses
si marchizii d'Estaing si de de Guischen, se lupta cii succes
impotriva escadrelelor engleze, conduse de amiralul Rodney
si la urm intr'un moment priincios Franta trimise floarea no-
bilimei sale ca : marchizul de Lafayette; ducii de Lauzun si de
Noaill ts, contele de Segur si de Rochambeau, precum i altii
ca voluntari in America.

www.dacoromanica.ro
105

Dup5 un $ir intreg de izbanzi, atat in America cat $i in


India, se inchee o pace victorioasA pentru Franta. Tractatull
dela Versailles din 1783, consfintea acest triumf al Frantei.
Spania, care fusese i dansa alaturi de Franta i$i redobande$te
Minorca $i ambele Floride: Frantei i se recunoa$te deplina
libertate de a intrebuinta Dunkerque-ul cum vroia, pentrucA pana
Jacum acest port fusese lovit de o servitute prin pacea dela
Paris din 1763. De asemenea mai primea mai multe con-
toare comerciale in India; gratie carora a putut s patrunda
mai tarziu in Annam $i Indochina, precum in Africa, Sene-
galul. Anglia recunogea asemenea fiinta de stat liber a colo-
niilor americane (State le-Unite gle Americei).
Aceast pace a fost facuta cu foarte mare moderatiune.
Ea consacra un triumf-al Frantei; ins un triumf mai mult moral,
caci Vergennes nu vroia sa-1 impingA pe calea practica pana
ja extrema lui limita, pentru cA nu vroia s aduca o prapastie
intre Franta si Anglia.
Pacea dela Versailles arata, ca eram in stare sa ne impo-
trivim Englezilor, dar nu rezolva nimic". (Jacques Bainville).
Nu rezolva nimic din cloud motive. Primult din aceste motive
e urmAtorul: Vergennes credea, ca se poate ajunge la o im-
pdcare cu Anglia. Insd Anglia nu era de loc dispusd la o impa-
care. Trecuse de marea criza a parlamentarismului; se lini$tise
lucrurile $i in toat societatea engleza era un singur gand:
acela de a se ajunge la o revan$d in contra Frantei.
Revolutia franceza, o vom vedea ca, nu va fi pentru Anglia
cleat un prilej de interveuire in contra Frantei, pentru a-si
recapata prestigiul sau maritim dupd cum revolutia din Ame-
rica fusese pentru Franta un motiv identic.
Al doilea motiv; care-1 impiedica pe Vergennes sA ajunga
la o rupturd cu Anglia era acel oriental.
Am vAzut c5 Orientul fusese socotit ca o prada de catre
Iosef II $i de catre Caterina II. Ori pentru a se putea opune
acestui plan al acestor Puteri de prada, trebuia ca Franta sa fie
liberd; pentru cA numai fiind libera, putea sa aduceun ajutor
eficace Turciei, astfel amenintata. Pe de alta parte, mai exista
o Polonie independenta $i aceasta.' Polonie nu poate fi ajutatd;
decat de o Fran-Ca liberA. Mai exista o Suedie, in care regali-
tatea i$i recapatase prestigiul si in care domnea un suveran
de mare anvergurd Gustav III. eentru toate aceste motive;
pentru ca Franta sa-si asigure [situatia pe continent; dupa cum
si-o asigurase pe mare prin izbanzile ei; trebuia pace si de
aceia pacea dela Versailles dela 1783 a fost incheiatA cu mode-
ratiune, ca s libereze Franta i sd nu impingd Anglia la un
razboi imediat de revan$a, nici s o fac,a un duman prea in-
ver$unat, gata sl rastoarne toate planurile francezt pe con-
tinent.
Chiar de atunci, incepe un val de anglofilie in Franta,

www.dacoromanica.ro
106

consfintit oficial printeun tractat de comert (1786), care aduce


industriilor engleze nascande; foarte mari avantagii.
Domnilor, acum s trecem i sa exantinam 5i chestiunea
oriental, inainte de a incheia acest ciclu, care ne va duce la
marea Revolutiune franceza. In timpul acesta dispar unii din
actorii, pe care i-am vazut .p! scena lumei. Di3pare Maria Te'-
reza; care moare in anul 1780 si fapoi Frederic II in August 1786.
Disparitia acestor doi despoti luminati; nu face, decat s
atate mai mutt opinia publica franceza, care credea Franta
inapoiata, fata de aceste state conduse de rafiune si se incepe
o apriga campanie contra lui Vergennes; prin care el era in-
demnat de a pardsi aliarga austriacd, pentru a pasi spre 0.
alianta prusaca, ce era aratata de filozofi, ca singura alianta
demna a unui stat liberal luminat", pentru a figura ca ajutor
monarhiei franceze.
Ludovic XVI stia s reziste acestei tendinte; el se opune
publicului, publicistilor si filozofilor; retine pe Vergennes, im-
potriva tuturor intrigilor, chiar impotriva sotiei sale Maria An-
toineta, care nu-I judeca dansa destul de austrofil si luand
exemplu precedent al lui Ludovic XV si al d-nei de Pompa
dour, isi fcuse o diplomatie secret, dup cum aceste dou
personaje politice avusesera ate o diplomatie a lor personala
in politica polona i saxona. Impotriva acestei tendinte, Regele
rezist i II mentine pe Vergennes pana la moartea lui.
In acest restimp losef II impreund cu Caterina II, profi-
Valid de toate neajunsurile, care erau create prin inceputurile
miscarii revolutionare, ce se pregiteau in Franta pornesc un
rdzboi impotriva Turcilor; in anul 1788.
Astfel se inchee; in preziva Revolutiei cursul evenimentelor
ale istoriei externe,. Vom vedea mai departe cum toata aceasta
politic oriental; care e astazi amorsata prin acest rdzboi al
Austriei si al Rusiei impotriva Turciei; i are influenta ei
asupra cursului Revolutiei franceze; cum evehimentele orien
tate; intamplate in Turcia si Po Ionia, vor inrauri asupra eve-
nimenteloe externe ale Frantei revolutionare.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XIV
"Rzboiul austro-ruso-turc (1787). Pacea dela $istov (1791)
Inceputul Revolutiei Franceze (1789). Genera litati asupra el.
Adunarea Constituant (1789-1791).
Domnilor; Frederic II scrisese in timpul tineretei sale o
carte; numita L'Anti-Machiavel") impotriva doctrinei lui Ma-
chiavel. A fost mai mult o carte de ironie; pentru ca in acelas
timp II ironiza si ii i aproba. Intre alte cuvinte; pe care le scri-
.sese in aceast opera; era si fraza urmatoare:
1,Profetul in fruntea a multor armate, va face totdeauna
multi prozeliti".
Aceasta fraza se poate aplica tendintelor politice, care ca-
racterizeaza alianta celor trei Puteri unite prin prada polona:
Rusia, Austria si Prusia, si mai cu seamd o arata pe Rusia, ca-
reia i se adapteald prea bine toate aceste precepte ale lui Fre-
deric. Xenopol; studiind aceasta fug a razboaelor ruso-turce,
scrie, c inteadevir Rusia s'a desvoltat dupa. preceptele lui
Machiavel si mai cu seama dup acest precept.
1,Un domnitor intelept nu poate si nu trebue s se tind de
cuvnt, cnd respectarka cuvntului i-aresi in nefolosul sau,
cnd au disprut temeiurile; pentru care el fusese dat si mai
.ales, c nici oclata nu vor lipsi unui principe motive legale pentru
a indrepta calcarea vorbei sale".
Va aduceti aminte de unele pasagii din tractatul dela Ku-
ciuk-Kainardgi, prin care Rusia se Angaja s proteguiasca pe
,crestinii din imperiul turcesc. Ori; acest tractat, care era destul
de precis in amanuntele sale; a fost pentru Rusia un vecinic
prilej de a se amesteca in imperiul turcesc. Jocul, pe care l'a
facut la inceput in afacere Ttanilor 11 va continua amestecan-
du-se dnsa cu prilejul popoarelor crestine sau chiar otomane;
'care erau nemultumite. Aceasta Ise explica prea bine; caci la
spatele ei era 0 puternica armata i ca. in principiu nu exista
decal un singur motiv, forta i iar forta. Atunci Rusia a cautat
sa se amestece in treburile turcesti; pentru c aiurea nu mai
putea s se amestece. In Suedia domnea Gustav III; care resta-
bilise regalitatea ereditard; in Polonia veghea Franta si Prusia
si mai cu seama aceasta din urna, nu vroia ca sa se mai intAmple
-un nou partaj al Poloniei; de care s profite numai Rusia.
Punctul slab era Turcia i acolo Rusia isi indreapta de aci
nainte toate puterile sale.

www.dacoromanica.ro
108

Traiau si pe atunci popoare crestine si mahomedane in ta--


rile caucaziene. Unele erau independente; altele sub domina-
tiunea Portei. Rusia cauzeaza-,o revolulie intre aceste popoarey
care sub conducerea unui sef, Iman-Mansur, se revolta in contra.
pepoarelor crestine si care fiind ajutate de Turci, dupd ce fusese
inconjurate de Rusi,macelaresc populatia crestind. Aceasta a avut
ca urmare un protest al Rusilor, caruia Turcii ii raspund printr'o
alt plangere; ea Rusii nu s'au tinut de cuvant; ca libertatea
comertului nu a existat intre tari; ea' Turcii plateau vami mult .

mai mari, decat plateau Rusii in Turcia; ea Rusii adapostesc pe


fostul domn al Moldovei, Mavrocordat, si ca refuza sa-1 predea
Turcilor, si Ca a intrat cu trupele ei in tali, care nu sunt ale
sale (1786).
In sfarsit era din nou situatia incordata intre cele doua im-
pratii: Rusia si Turcia. Pe de alt parte; Austria si dansa,
cum am spus, vroia o ratificare de frontierd dinspre partea Bos--
niei. In sfarsit, Turcii vazand ca lucrurile nu merg si ca cu cat
timpul inainta, cu atat erau mai amenintati cu forta arm'ata din
partea Rusiei si a Austrieiy se conving cd cel mai bun sistem
era ca sa reziste si ei cu forta la forta.
Atunci in August 1787 Turcia declara rdzboi Rusiei. losef 11
crede momentul venit pentru realizarea ideelor sale si declard
si el razboi, un an mai tarziu, in 1788, Turcilor. 0 sa vedem
lush; Ca in armata austriacd nu se facuse mari prefaceri. De
fapt in rdzboiul acesta, armatele crestine au intampinat o re-
zistenta mult Inai mare ca inainte si Austria nu reuseste s ia,
decat cu mari dificultti, Hotinul, in 1788. Apoi Austriacii sunt
batuti la Mehadia si dupa aceasta la Lugoj, se produce intre
trupele austriace o partied grozava, care compromite toata cam--
pania si care chiar pune in pericol viata impdratului.
In acest timp Rusii au norocut sa fie condusi de un geniu
militar: Suvarof. Comandantul suprem era Potemkin; insa el
last' libertate de actiune lui Suvarof. Acesta batu pe Turci
la Focsani si Martinesti (1789); in- urma carei batalii capait
titlul de conte Rimninski; adica dela Ramnic. Era Ramnicul
Sarat, ce curge langa. Marlines&
Rusii erneala la Iasi Austriacii Nemtii cu coada ai
lui Coburg, generalisimul lor, asa numiti pentru portul perucei .
cu coada' de _par inadita,ce facea Ipe atunci parte din portul sol-
datesc Austriacii erneazd la Bucuresti.
Donmilor, era o putere, care vedea cu oarecare ingrijorare
aceasta mrire a Rusiei. Aceast putere era Prusia. Daca s'ar-
fi marit Austria si Rusia in Orient; fireste ca Prusia ar fi ramas
pe loc si aceasta era contra intereselor sale. Atunci ministrul
Hertzberg, a lui Frederic Wilhelm II, mostenitorul lui Fre-
deric II, propune chiar un tractat Turcilor, prin care, ca o
clauza principala era si urmdtoarea: y,afacerea polond trebue.
sa fie regulat printeun.consortiu al Puterilor". Conform acestei
propuneri, Prusia ar trebui sa capete Thornul si Dantzigul si

www.dacoromanica.ro
109

iata cum: dad Turcii sunt respinsi peste Dunare, atunci Mol-
dova si Muntenia s'ar cuveni Austriacilori cu condifia de a
restitui Oalifia, Poloniei, si astfel Po Ionia, beneficiind de retro-
cedarea acestei provincii, sl cedeze Prusiei cele doua cetafi sus
numite: Thornul si Dantzigul. Cum vedefi, totul se reducea
la capAtarea unor avantagii in Po Ionia; in cazul, cAnd celelalte
domi Puteri ar caprata avantagii in Orient. Era vechea poli-
tica a lui Frederic II; care revenea.
In acest timp se intAmplased oarecare evenimente; care
pusesed pe Austriaci intr'o postura rea. Astfel se revolta TA-
rile de Jos (1787) si ministrul prusac Flertzberg se amesteck
propunAnd ca impreunA cu Austria sd potoleasca revolta. Nu e
primita propunerea lui si la urma urrnei el se decide sa -inchee
un tractat cu Turcia (1789).
losef II moare in 1790 si ii rsuccede fratele ski Leopold, care
fusese duce de Toscana si care era un spirit tot atAt de realistA
imp cat losef fusese de himeric. Domnia lui incepe sub auspicii
foarte rele. Pe de' o parte starea militar proastai pe de alta
parte Prusia aliata cu Turcii; i ar in Frarrta incepuse sa se por-
neasca o miscare, care facea ca Austria sd nu mai poata conta
pe un eventual ajutor din partea Franfei. Pentru toate acestea
motive si sub indemunl Prusiei, se incepe negocieri de pace
intre Austria si Turcia, care se infiripeaza prin convenfiunea
dela Reichenbachi 27 Iulie 1790. Aceasta convenfiune la
care a contribuit si Anglia; cAci s'a fAcut sub auspiciile An-
gliei, confine o clauza principald, anume, ca razboiul intre
Turcia si Rusia sa fie considerat ca o afacere particularA intro
aceste doua state.
In acest timp, Suvarof, continua seria victoriilor sale, prin
luarea cetafilor: Chilia; Cetatea Alba si cea mai importanta,
Ismailul, printr'un asalt sAngeros, rAmas celebru in istoria mi-
Mara.
Congresul prevazut prin convenfiunea dela Reichenbach,
se adunA la Sistov, dire sfArsitul anului 1790. Lucrurile mer-
geau foarte inceti ceeace fAcea ca Turcii s Vila o armat in
fafa Austriei, aceasta spre folosul Rusiei. Totusi, Congresul
dela Sistov, a dus la o pace, 'care S'a incheiat in August 1791,
pe baza statutului statu quo ante bellum", pentru ca interve-
nise 1111 fOarte mare eveniment ce trebuia sa aib a. o covArsi-
thare importanta pentru istoria lumei Revolufia franceza.
Nu intrA in cadrul cursului meui sa fac o istorie a Revo-
lufiei franceze; insa dupa cum v'am ,spus la inceput, eVenimen-
tele interne joaca un rol covArsitor asupra celor externe; prin
realizarea lori deci atunci sunt nevoit pentru a vorbi de Re-
volufia francezA din punct de vedere extern sA VA vorbesc
de unele etape ale Revolutiei franceze din punct de vedere in-
tern. V'am vorbit Inca dela inceputul istoriei diplomatice a vea-
cului XVIII de dificultafilei ipe care le intAmpina regalitatea
francez'a din partea Parlamentelor, care gasise punctul nevralgic,

www.dacoromanica.ro
110

si-1 exploata prin refuzul de inregistrare al impozitelor. Trebue


sa avem in totdeauna in vedere aceasta criza financiara perpetuA
a veacului. XVIII. Astfet Turgot, pe care il chemase Ludovic XVI,
considera inainte de razboiul american c daca Franta
mai face 'o datorie de un miliard; un miliard jumAtate de Byre,
(franci), nu va mai putea raspunde de situatia financiara a sta-
tului. Totu$i, Ludovic XVI, impins de Vergennes, decide acest
razboiu american in contra Angliei si am vazut ca bine a
facut din spunct de vedere francez dar flU e mai putin ade-
Ararat; c starea interna a Frantei devenise foarte precarA. Lu-
dovic XVI, conform ideelor sale, rechernase Parlamentele, care
fusese dizolvate de Meaupou, sub Ludovic XV. Parlamentele
reincep tactica lor de refuz de inregistrare a impozitelor; contra
Parlamentul, scrie Michele% se reintoarse tantos,
tot astfel precum plecase; inrit i rezistAnd reformelor celor
mai utile".
In fata dificultatilor e chemat Necker. E bine sa v reti-
neti aceste nurne; Turgot si Necker, pentru c ace$ti oameni
joaca in istorie, nu numai in istoria politica, dar si in cea eco-
nomica a Europei, un rol mare. Ludovic XVI, deci chean-ra pe
Necker, care propovaduia o politica de credite, pe cAnd Turgot
preconiza una de impuneri i econornii. El credea ca; odata si
odata, va veni momentul, cand Franta va putea sa priteasca
ciatoriile, pe care le contracta pentru intensificarea productiei sale.
Sunt diverse idei; care se perinda $i predomind in timpul
acestor evenimente. 'E ideea liberala. Ideea despotismului lu-
minat tindea spre sal:Jere. Dar ideea reprezentarii poporului;
prin un 'parlament; tindea din ce in ce mai mult s. se afirme
in straturile opiniei publice. $i atunci, sub presiunea crizei finan-
ciare si a opiniei publice, Ludovic XVI decide sa convoace Sta-
tele Generale, care erau trimese din toate provinciile regatului,
spre a pune capt crizei financiare. Aceasta idee a convocarii
Statelor Generale, pe cat a fost -atunci de entuziast primita, pe
atAt acum iscoala istorica modernd o critica i unii din cei mai
de seama reprezentanti ai ei, Bainville, scrie urmatoarele despre
clansa:
Toata lumea conta pe Statele Generale, fie ca s scape
de apasarea fiscalitatei, fie ca plata datoriei publice sa fie ga-
rantata; toti atati nerozi; nerabdatori sa, se arunce in apa, de
frica sa' nu fie ploati".
Inteadevar nu s'ar fi putut lua msuri in indreptarey deck
prin masurildrastice si de autoritate; din care principiul del or-
dine sa iasd nestirbit. Ceeace venea; impreuna cu Statele Ge-
nerale, era SA fie o diminuare a autoritatii i o expunere, pe
motivul crizei linanciare; a tuturor relelor si a ideelor, ce le
provocasera si care timp de un veac pregateau o revolta impotriva
monarhiei. Statele Generale; se adun la Versailles, la 5 Mai
1789; si 4cle atunci incepe sa se precipite evenimentele. La 20
Iunie 1789, 1prin juramantul jocului de Paume", inteo sal

www.dacoromanica.ro
ill
a gradinei Tuileries", toti deputatii Ise legara, ca nu se vor des-
parti inainte de a fi dat Regatului o Constitutie.
Acum, doming ideele, care erau atunci in curs, atat ideele, care
se infiripau de pe urma vechei constitutii engleze a reprezen-
tatiunei nationaley cat si dupai urma nouei constitutii americane a
reprezentatiunei natiund. Aceste idei noui pe atuncii precum si
vechea idee a lui Fnlon, apoi a Parlamentelor franceze a
participdrei corpurilor sociale, deja constituite, toate tind s se
infaptuiasca cu prilejul acestei Adundri a Statelor Generale.
Ele se imprteau In trei sari : Clerul, Nobilimea $i Starea a
Treia le Tiers Etat care cuprindea burghezimea. Aceste
trei categorii; trebuiau s lucreze separat. Ele insa infrangand
regulamentul Adunarii, lucreaza impreund, proclaman du-se Adu-
nare Nationala Are loc la acea intrevedere intre Mirabeau $i
marchizul de Dreux-Brz, care fusese trimis de Rege, spre a
soma Adunarea sa se retraga. Mirabeau Ii adresa aceste cuvinte :
Du-te de-i spune stdpanului D--tale, c ne-am adunat ad
din vointa poporului si c flu ne a scoate de aci, cleat forta
baionetelor".
Clerul si Nobilimea in aceasta conlucrare a acestor trei
stari", erau invinse dinainte de catre Starea a Treia. Aceasta
avea sd-si ca$tige proeminenta in stat. Sieyes Ii rezuma ten-
dintele prin cuvintele celebre': ce a fost 'Starea Treia" (le Tiers
Etat?) Nimic" ce trebue fs fie? Tot". Nici Clerul din
punct de vedere politic, nici Nobilimea din punct de vedere so-
cial; nu, mai corespundeau rolului, pentru care existasera ca insti-
tutiuni socialey nu mai prezentau o utilitate social, core,spunza-
toare cu jorganizatia lor de pe atunci. Mai mult Inca; nu mai
credeau nici Iclerii, nici nobilii, in dreptatea misiunei lor poli-
tice $i sociale. De aceia au fost invin$i.
Poporul compus din nemultumiti $i din rsvratitii garzilor
francezey iau Bastilia la 14 Iulie 178Q Aceasta a fost ca un
semnal dat peste tot. De acum a inceput o revolta impotriva
autoritatilor, pornit in numele fiscalittii la inceput $i pe urma,
intinzandu-se in toata Frantay din cauza lipsei de coeziune so-
cial; care gratie centralizarii, pe care o daduse monarhia Frantei,
se manifesta dela prima slabire a autorittii centrale. Mai
exista pe atunci un fel de prejudecatay care impiedeca pe au-
toritati de 'a intrebuinta fortai crezand in bunatate a priori"
a poporului si a manifestrilor lui. Astfely c Tata de toate
aceste manifestatiuni de rebeliune, autoritatile, fie civile, fie mi-
litare, nu indrazneau sa raspunda prin forta Asa ca peste tot
se intinsese cee,ace Twine numeste cu drept cuvant lucru care
s'a intamplat si in Rusia anarhia spontana". Ca si un
circuit electric, se intinde aceasta anarhie.
Era deci conflict de fapt intre, Rege si intre Adunarea
constituanta in icare se tranSformase Adunarea Nationald. Ea
i$i daduse, ca lozinc, datoria de a da o constitutie Frantei.
Insa pand acum nu fusese monarhia atinsa Era o criza, erau

www.dacoromanica.ro
112

dificultati, dar monarhia nu era pierdut, cand printeo lips


de vointa Ludovic XVI se lasa sal fie prins de o rebeliune a
poporului din Paris, care il ia pe el si familia lui $i-1 duce cu
forta dela Versailles la Paris (9 Octombrie 1789). Acum lucru-
rile erau mai serioase. Ele iau alt aspect. Si printre cele dintai
masuri, ce le ia Adunarea Constituanta este, aceea de a dizolva
Parlamentele. De data aceasta au rantas dizolvate pentru tot-
deauna. Astfel se inchee prin ironia soartei, lupta seculard
dintre Parlamente si Monarhie, prin dizolvarea definitiva a acestor
adundri parlamentarei nu de monarhie, ci de catre o institutie
pentru infiintarea cdreia Parlamentele, in fond, luptasera In
pornirea br anti-monarhicd.
Dar ce se petrece in tdrile vecine? In Anglia yenise la pu-
tere fiul marelui Pitt marele vra$mas al Frantei din trecut
al doilea Pitt. Acesta vedea cu foarte mult interes lucrurilei
care se petreceau in Franta. Cel dintai lucru, la care se igandesvte,
a fost, ea locul lasat in Orient de Franta, ar putea sa. fie ocupat
de Anglia si toata politica lui in 1789, tinde de a inlocui di-
plomatia franceza in toate Wile, undo fusese stapana, ca in
Suedia si mai ales in Turcia, ce cu grije o vedea amenintata de
Rusi. $i sta intr'o atenta expectativa.
Insa societatea engleza vedea cu alti ochi aceasta miscare
din Franta .Societatea engleza trecuse de criza; pe care v'am
amintit-o, dupd razboiul de Sapte Ani; isi regasise din nou sta-
bilitatea si isi regsise tradifiile. Era o societate absolut con-
servatoare, pornit in contra miscarii din Franta. Ma, ca la in-
ceput era un procesy un dezacord intre guverhul englez si so-
cietatea engleza, a carei vederi erau exprimate in publicistica
lui Burke, care ins ia sfassit prin aderarea atunci a opiniei pu-
blice la vederile lui Pitt.
Anglia profita (de aceast incurcatura a Frantei; tocmai
pentru a o provoca in mod indirect. Se ridica in acest timp o
chestiune a unor contoare spaniole din California din golful
de Noatka (Mai 1790). Cum continua s existe mai departe
Pactul de Familie dintre Bourboni,_Madridul face apel la Paris
pentru ajutorarea Spaniei i Parisul, care atunci era dominat de
Constituanta, raspunde ca acest tractat, Pactul de Familia
dintre Bourboni din 1761 era caduc, de oarece monarhia con-
form ideelor dominantey nu avusese dreptul, ca sa angajeze
Franta fat de o alta far straind. Atunci scrie ambasadorul fran-
cez din Londra: Anglia s'a convins, ca nu mai are sa se teme
intru nimic de Franta".
Vine la ordinea zilei o chestiune interesanta din punct
de vedere juridic al ideelor; care isi fac loc, pentru ca de aci
s'a nascut, s'a intins primele liniamente ale principiului ua-
tionalitatilor. Exista in Franta dou anclave, doua intinderi mici
de teritoriu cuprinse intr'insa, anume Avignonul i Comitatul,
apartinand Scaunului Papal. Aceste mici anclave, care fireste
fusesera zguduite si ele de miscarea revolutionara din Franta,

www.dacoromanica.ro
113

proclarna prin vocea poporului, ca vor sa .3e onexeze Fran-


tei. Constituanta e invitata .3a ia act de aceasta vointa a popo-
rului din cele cloud anclavei de a se contopi cu natiunea fran-
ceza. Constituanta, care declarase cu ocazia conflictului cu An-
glia, 6' Franta renun pi la orice cucerire si 01 orice tractat, care
fusese fcut in vederea cuceririlor,. nu are valabilitate, e foarte
incurcata. la oct de vointa poporului din anclavele numitei
dar o respinge la inceput cu o_ majoritate mare; apoi a doua
oard cu o majoritate mai mica si va sfarsi mai tarziu prin a
o primi. Oare girondinul Petion, Inu proclamase dreptul im-
prescriptibil pentru Franta, de a reuni popoarele, pe care le li-
bera propaganda ei? (Decembrie 1790).
Fireste, atunci, cand se porneste o revolutie nu totdeauna
cei care au provocat-o la inceput sunt sal-Atli pe dansa Ora la
sfarsit. Vedeti ce s'a petrecut in Rusia. A inceput prin a fi pro.
clamata revolutia de oameni, care mai aveau Inca oarecare res-
pect fata de ordine. Ins nu acestia a fost conducatorii revolutie
de mai tarziu. Asemenea si in Franta, Revolutia a inceput prin
conflictul Statelor Generale cu Monarhia. In ele dupa martu-
risirea contimporanilor nu existau 100/0 republicani. Dar dupa
aceia; deodata incepe miscarea demagogica, care patrunde din ce
in ce, care se concentreazd in faimosul club al lacobinilor, unde
se exprima printre ei*ful lor, Robespierre, aproape singurul cap
politic al Revolutiei. Robespierre, impreun cu adeptii lui, visa
mai departe decaf o monarhie constitutional. Voia republica.
Pentru aceasta ei imping poporul din Paris la turburari. Pe
de altd parte, Ludovic XVI se schimbase si dnsul. Do unde
fusese la inceput, in buna credinta a lui, lin adept sincer al unei
Constitutii, incepe a nu se mai intelege cu Adunarea Consti-
tuanta si mai cu seamia, de cand aceasta vrea sa-i impun
oarecari legiuiri privitoare la situatiunea clerului; prin asa nu-
mita Constitutie civild a acestuia prin care se jigneau sen-
timentele crestino ale Regelui. Se simtea de aci inainte des-
partit de Constituanta si lupta incepe, surda, intre Monarhie si
reprezentantii poporului. Regele se simtea prizonierul Consti-
tuantilor si incearca, precum facuse parte, din familia lui si
mare parte din nobili care emigrasera" incearca sa fuga
din Franta (Iunie 1791).
E de studiat un lucru interesant; mentalitatea acelora, care
au plecat din Franta peste hotare. Acea tagma a emigra-
tilor; constituit in mare parte din nobili, cauta sa se organizeze
peste hotare si sa castige la cauza lor Coroanele austriaca si
prusaca, pentru o intrare in Franta, spre a restabili lucrurile
ca mai inainte.
Vedeti, ca.' e lucru demn de studiu, caci in crezul nobi-
limei inainte isle nasterea acestei miscari revolutionare fran-
ceze nu exista ca ideal; docat o singura credinta: credinta
catre Rege. ,Numai Regele intrupa tara. Toti ceilalti sau cele-
lalte clase sociale, nu contau, nu existau. Numai Regele singur

www.dacoromanica.ro
114

trebuia respectat si scapat. E aci o ramasita foarte interesana


de studiat a vechei stari de spirit de fidelitate a vasalului catre
suzeranul lui, e intreaga armatura feadald, care persista pang,
in momentul Revolutiei, si astfel dainuiaza aceast fidelitate
fata de suverani care intrupa Patria. Pang atunci asa fusese,
pentru ca patria Francezilor nu putuse sa fie organizatay decat
prin regalitatea ei. Astfel ca; erau de bung credinta, emigratii
in tari1e straine, cand tindeau la a miscare, ce trebuia sa aduca
scaparea Regelui, reinaltarea lui.
Tocmai aceasta a facut ca toti Francezii; cari nu erau nobili,
care nu aveau aceiasi conceptie, dar care se luptau pentru tad
si sperau indreptarea spre mai bine a tarii tor, sa fie impotriva
acestor emigrati. Asa cd in ziva, in care a plecat si Regele Lu-
dovic XVI, ca sa se adaposteasc in strainatate, aceasta in-
cercare a lui a fost considerata ca o incercare de emigrare. Din.
acest moment, prestigiul regalitatei s'a sfarsit in ochii Fran-
cezilor. Regele nu a isbutit in fuga lui. A fost oprit la Varennes
(21 Iunie 1791) si readus cu sila la Paris, unde a trebuit sa-si
continue rolul lui reprezentativi fail- convingere si fall putere
in stat. In acel moment (30 Sept. 1791); se termina mandatul
Adunarii Constituante si prin o ironie a momentului Thouret
presedintele ei, care prezida sedinta de inchidere a acdstei
Constituante, se adres lui Ludovic XVI spunandu-i:
Sire, ati inchis Revolutia". 0 inchisese atat de bine, in-
cat peste tin an si jumatate ii va cadea capul pe esafodul re-
volutionar.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XV.
Revolutia FrancezA (ufmare). Adunarea LegislativA (1791).
Declaratia dela Pillnitz (1791). Declararea de rAzboiu
Austriei i Prusiei (1792). Walmy i Jemmapes (1792).
Conventiunea NationalA (1793).
Domnilor, cuvintele, pe care Thouret le-a exprimat la in-
chiderea Adunarii 'Constituante: Sire, Majestatea Voastr a
terminal Revolutia", erau expresiunea unei sincere pareri. A-
ce#i Constituanti credeau, in naivitatea lor, caci erau filozofi, cel
putin adepti ai acestora, i nimic tnu era mai aproape de haivitate,;
deck ideologia acestor filozofi Icredeau, ca e de ajuns ca sa se
dea o constitutie conform rkiunei i intelepciunei Francezilor,
pentru ca Franta s pseasca spre un drum de prosperitate
continua. Ei trau mai presus de toate ideologi si in menta-
litatea lor si-au gsit intruparea, acea tendinta- curioasa de a
duce rationamentele pana la logica lor extrema, fara a se preo-
cupa de repercusiunea practica. Ei socoteau, ca datoriile, ce
le incumbau era de ajuns sa fie scrise si create si nesocoteau
complect sfArsitul real al ideelor emise. Nu-si dadeau seama;
ca pe urma vor veni tendinte extreme; care vor trece peste a-
ceste planuri scrise. Nu stiau, ca pdata autoritatea statului !con-
testata, toate pasiunile vor izbucni, luand locul ideelor i vor
impinge Iucrurile mai departe, ntult mai departe deck filo-
zofii i le-ar fi gAndit vreodat. Erau insa i unii oameni clar
vazatori, intre acestia sunt dlotta nume, care trebuesc reti-
nute; Mirabeau si Talleyrand. Pe Mirabeau 11 vom intalni nu-
mai in prima parte a Revolutiei. A imiurit in cursul ascendental
al el Pe Talleyrand ii vom intAlni in tot timpul Revolutiei
si mai tArziu in timpul Imperiului i tarziu de tot in
timpul RegalitAtii din nou. Mirabeau vedea lucrurile mai
clar. El vedea, ca pasiunile puneau Franta in mare pericol.
De aceia ,e1 a inceput s faca o miscare inapoi, sa se aprdpie
de Rege. Mijloacele lui insa nu erau oneste, Curtea 11 cum-
pArase. In orice caz a incercat s se opuna solutiunilor noi,
extreme si a murit banuit. Era un 4:)Int al timpului, care in-
cerca s adapteze eternele trebuinti ale societatii cu necesitatile
ideologiei in miscare. Intr'o tarte despre monarhia prusaca,
scrie dAnsul aceste rnduri, care desvalue pe acest om ce
era un realist cum preciza tendintele, ce se manifestan

www.dacoromanica.ro
116

si care mai tarziu trehuiau sa njungt a fi un criteriu pentru ideele


revolutionare, in ceeace priveste dreptul international.
Schimburile de state scrie Mirabeau in cartea lui si
vorbea cu privire la impartirea Poloniei, sunt tot atat de
nedrepte ca j i rotunjirile lor. E un act de violent si de tira-
nie de a se executa aceste schimbari -Fara vointa locuitorilor".
Aceasta va constitui pentru oamenii cei mai de searna ai
Revolutiei un crez in ceeace priveste politica lor externa si Ii
voni vedea aplicat de cei, care vor succede Conatituantei.
Constituanta disolvndu-se, dui-A acele cuvinte faimoase,
rostitc de Thouret, se declard neeligibila, adica membrii ei
nu mai putea fi realesi. Noua adunare, care ii succeda se
cheind Legislativa si &Ansa prin eliminarea voita a Constituan-
tilor, a dat drumul elementelor mlai vii, mai darze si mai dor-
nice de putere. Aceste elementei pe care le vom intAlni in is-
torie, mai ales sub numele de Girondini si lacobini sunt pro-
tagcnisti Adunarii Legislative si imediat politeca interioara si
exterioara va lua o aliura mai vie, chiar extrema. Dnii erau
adepti ai ideelor Enciclopedistilori dar mai ales ale lui Rousseau.
Credeau ferm intr'un ideal, care ii facea sectari si care in mod
practic se manifestase prin declaratia Drepturilor Omului".
Ca atare in privinta politicei externe erau porniti impotriva Pu-
terilor, care prin fiinta lor, intrupau Vechiul Regim. Porniti in
contra spiritului catolic, li se parea, c exista un stat, care
intrupa reactiunea prin predominarea acestui spirit. Aceasta Pu-
tere era Austria. Dar aceasta idee corespundea cu politica tra-
di-tionalista a Frantei, acea de pornire impotriva Casei de Aus-
tria, inspirata mai cu seamd din traditia politicei cardinalului
de Richelieu, ce se impaca cu ideologia momentului, Austria
parnd a fi soldatul reactiunei.
Asa fiind, Adunarea Legislativa, avea o predilectie mar-
cat pentru Prusia, pentru c membrilor ei le ramnea in minte
toata propaganda factita la vreme oportund de Frederic II.
Isi amintea de toate ideele filozofilor si publicistilor favorabile
Regelui ,Prusiei. Credeau cu buna credinta, ca Prusia era o
putere liberala. Dar acest razboii pe care vroia sa4 poarte nu-
mai impotriva Austrieii le era lor necesar din alt punct de ve-
dere. Erau 'de o culoare extrema pana si in idealul lor politic
national. Credeau; ca singura inaintare pe cale,a progresului
nu se putea face, decit prin forma republicana. Atunci aveau
nevoie de un -eveniment de mare irdportant, care sa rupa ve-
chea traditie dintre monarhie i ara, cdci numai astfel era
posibila printr'un act de violenta, cum ar fi fost un razboi
introducerea republicei in Franta. Era si o necesitate idealista,
care astfel ducea pe Girondini in razboi. Aceast aplecare a
Girondinilor spre razhoi gasea un rasunet chiar in rndbrile
Puterilor monarhice. Puterile monarhice vazusera cu mu foarte
mare interes miscarea revolutionard din Franta. Anglia era in
expectativa, mai intai de toate, pentru ea se vedea chemata.

www.dacoromanica.ro
117

de a inlocui-o, peste tot,. unde Franta jucase un mare rol si


mai cu seama in Orient. Pitt al doilea se exprima astfel:
;Cine nu se ocup si, nu se ingrijeste pentru Anglia de
inaintarea si progresul Rusilor in Orient, cu acela nu pot sta
de vorba".
Pe de alt parte Hertzberg, ministrul prusac, spune aceste
euvinte:
lath' o situatie, de care trebue s profitam". lar Leopold
II la randul lui, scrie in instructiile sale:
Nu trebue sa risipim aurul si sangele nostru pentru a
readuce Franta in starea ei .de putere de mai inainte".
In toata aceasta atitudine a Puterilor, solidaritatea monar-
hied cu suveranii francezi, juca un rol mic, mai cu seama, ca
suveranii erau atintiti cu ochii asupra Angliei si vroiau s stie
ee va face &Ansa. Totusi pentru a reactiona impotriva acestei
tendinte revolutionare a Frantei si pentru a raspunde emisae
rilor trimisi de Rege si, mai ales de Maria Antoineta, Regele
Prusiei si Imparatul Leopold al Austriei se adunara la Pillnitz
(August 1791) si publicard o declaratie, prin care amenintau,
cd vor interveni in Franta. Aceasta declaratie era ins fdcuta
intr'un stil of icial de cancelarie, plina de recitente. Totusi ma-
nifestul dela Pillnitz a fost interpretat in mod diferit. Pentru
diplomati, pentru cercurile oficiale nu era decat un document
de cancelarie, care marca o atitudine si dadea loc la foarte
multe atitudini posibile in viitor. Insa pentru Francezi a fost
un fel de biciuire data de toate Puterile monarhice, care in-
drazneau sa se amestece in treburile interne ale Frantei. Sorel;
vorbind despre acest manifest dela Pillnitz, se exprimd astfel:
In fata stilului vehement, ce deveneau savantele reticente?
Publicul francez a luat aceast declaratiune nu pentru ce era,
anume un expedient de cancelarie; (ci drept aceia, ce il aratau
partidul emigratilor".
E drept ca partidul emigratilor il interpreta conform, in-
tereselor lor de emigrati, ca o amenintare bine simttit si adanc
voita a Puterilor monarhice spre a restabili starea de mai
inainte.
Sub aceasta biciuire, Franta_a reactionat conform vede-
rilor unui atare partid revolutionar, curry erau Girondinii.
Revolutionarii extremi, chiar Iacobinii, care acum din rivali'-
tate; erau pentru moment contra razboiului, au acuzat monar-
hiai ea st in legatura cu monarhii de dincolo de granita, cd
vroia desmembrarea Frantei si cal singurul mijloc de a curma
aceasta era detronarea Regelui. Ei si din interes, dar si prin
generalizarea ideologiei lor, vedeau in rdzboiul, ce se pre-
gatea, razboiul popoarelor, in contra tiranilor.
Pentru Puteri nu exista atunci, deck o politica posibild,
aceia pe baza de partaj si diplomatii vechi, cum era Kaunitz,
dupd urma caruia profitase asa de .bine tara lui in partajul Po-

www.dacoromanica.ro
118

loniei credeau, c Franta va fi o a doua Polonie si ea trebuie


tratata in acelas mod.
Domnilor, asa fiind, revolutionarii castiga teren. Brissot
seful Girondinilori tint discursuri inflacarate. Ins Oirondinii
sunt loviti de un obstacol curios, anume, ca nu se hotarau sa
declare razboi Prusiei; d'esi o vedeau amestecat in declara-
tiunea dela Pillnitz. Faptul ca Prusia iscalise alturi de Aus-
tria declaratia dela Pillnitz, ii punea inteo .grozava nehota-
rire. La urma razboiul tot fu declarat de Girondinii si pentru
aceste doua motive, ce veneau .s se adauge cauzelor de rz-
boi : dii motiv intern de dainuire mai departe a principiilor
revolutionare, ce trebuia s castige lumea, de "aimbitie pentru
ei de a da Frantei un stat mai larg si mai puternic1 pe baza
principiului fruntariilor naturale, deck ii facuse monarhia si
din motivul, ca yroiau 'sb. stabileasal atat republica cat si
sa ridice partidul girondin pe un prestigiu mai mare ,,(Iunie
1792). $i in fond, Acest razboi era dorit de toate elementele
politice din Franta, icat Jsi 'de celelalfe Puteri. Era dorit de
patrioti, de Rege, si mai ales de Maria Antoineta, care vedea
scaparea Inteo inaintare victorioas a Aliatilor in Franta. Era
-dorit de emigrati, pentru ea erau siguri, c Franta va fi in-
vinsa si ca-si vor relua privilegiile lor. Era dorit de Casa
de Austria si mai apoi de Prusia; care se va alatura si dansa
Austriei. pentru partajul francez". Dar nici odat o revolutie
cat de puternica ar fi ii cat de ,adAnc ar zgudui o natiune, nu
poate rupe elementele traditionale, cu care s'a faurit acea na-
time. Razboiul, care incepe prin declaratia de razboi a Frantei
catre Austria si Imperiul (20 Aprilie 1792) e condus dupd
normele traditionale ale monarhiei franceze. Inssi directiunea
de atac in -raffle de JQS, In Belkia e va conforma unor date si
unei tactice a monarhiei franceze. Astfel revolutionarii se ho-
tarsc de a sta in expectativa pe toate fronturile si de a
ataca in -raffle de Jos. Acest prim atac al trupelor franceze
a fost nenorocit. Armata francezd condus de . Dillon1 a fost
speriatal de cativa husari austriaci si a cazut prada unei panici
asernanatoare aceleia a arthatelor austriacei la Lugoj, sfarsind
prin o fuga dezordonata si rusinoasa i omorndu-si gene-
ralul In Invalmaseala. Stirea acestei infrangeri a avut o repercu-
siune profunda la Paris. Se produce o revolutie de stradai
care permite intrg.ducerea elergentelor revolutionare in incinta
A dunrii Legislative, si .ea e gonita in mod brutal de popo-
rul revoltat (20 Iunie 1792). Castelul Turneries e invadat
Regele e insultat de drojdia populatiei. Vedeti la prima in-
cercare cat de slab se arat guvernul revolutionar francez.
Fireste, ca fata de aceasta lipsa del autoritate a AdunArii Le-
gislative, multi, care oonduceau elementele revolutionare ex-
treme, cautau s profite si sa Inlocuiasca guvernul girondin.
Atunci se naste guvernmantul revolutionar al Comunei din

www.dacoromanica.ro
119

Paris, la inceput sub conducerea lui Danton. Fiind dat puterea


de reactiune a poporului $i in fata acestei lipse de organizare
a autoritatii, Danton nu gseste alt mijloc de a guverna, deck
prin teroare $i prima manifestatiune de teroarei care e caracte-
risticai o- constituesc masacrele din Septembrie. Se da drumul
_revolutionarilor de a macelari pe prizonierii nobili
$i clerici.
in inchisori. Ca prim rdspuns acestei debandade de pe-
front, are toc lupta dela 10 August intre garda elvetiand a Re-
gelui si populatie. Poporul masacra pe nobili $i garda elvetiana
invins; ataca palatul Tuilleries $i obliga pe Rege s caute un
refugiu in incinta Adundrii. In fapt, regalitatea era decazuta din
ziva de cand Regele fusesie suspendat dupd 10 August, insd i1
mod oficial Republica se proclamd in urma acestei revolta a po-
xorului, la 25 Septembrie 1792.
In acest timp Austriacii si Prusacii inainteazd in Cham-
pagne $i la auzul celor, ce se petrecuse in Paris, ducele de
Brunswick, generalismul armatei prusace, ddu un manifest (25
Julie1792), prin care ameninta prin foc si pail, pe Parizieni, dacd
nu vor respecta pe regele tor $i nu vor reveni la ordinea anterioara.
Aceasta a fost una -din cele mai man gre$eli politicey pe care
le putea face un comandant. Acest manifest, a facut de fapt
s inceteze toate indoelile oamenilor de bine de a nu se ralia
la guvernamntul de atunci al Frantei. In mintea lor se definea
gandul acesta, astfel exprimat de Sorel:
E vorba 'de a mentine unitatea Frantei $i nu o putem
face, deck luptnd pentru guvern, oricare ar fi el".
Astfel manifestul lui Brunswick a avut ca efect, de a
strange in jurul drapelului francez tricolorul cel nou pe
toti, ei care pada acum se tinusera in rezerv.
Domnilor, dupa patru luni dela prilmele ciocniri cu armatele
revolutionare, are. loc o ciocnire mai mare la Walmy. De ce
dup atata timp? De fapt; daca Austriacii si Prusacii ar fi
manevrat repede; $i ar fi %cut razbolul conform regulelor stra-
tegice; care au fost edictate de Napoleon, ar.fi putut O. fie de
mult la Paris. Dar pe atunci se nascocise o $coalk o tactica mi-
litara nouk care nu vroi sa caute in batalii un rezultat, ci nu-
mai in 'manevre $i statele majore aliate erau patrunse de
acele principii.
Prin btlia din 20 Septembrie 1792 dela Walmy, se schim-
base situatia. Armata franceza era finlai solid $i a putut face
fata armatei lui Frederic II. A fost o simpla canonada intre
ambele parti. 200 oameni au cazut de partea Prusacilor; 30t
de cealalta parte a Francezilor. Precum vedeti nu a fost mare
lucru. Ins pe cat efortul fizic a fost de micy pe atat rezultatul
moral a fost de mare. Goethe; care insotea pe protectorul lui
ducele de Weymar in bivuacurile prusace \$i-a dat seama
de acest lucru ${1 spunea celor sie fat:
Din acea zi dateaza o nou epoca in istoria lumei. Veti
putea zice: eram $i ,eu prezinte".

www.dacoromanica.ro
120

tar istoricuL Sorel se exprima astfel :


Prusacii se simtisera invinsi, se indoird nu de puterea lor,
ci de slabiciunea inamicului $i de utilitatea razboiului.
A fost de ajuns aceasta intAlnire spre a se destepta in
sanul lor ostilitatea lor traditionala in cotitra rivalului lor de
eri, aliatul lor de azi, Austriacul, in folosul caruia, repetau
dansii; se istoveau, fara ca dansul sa-i sustind".
Vedeti; cd la cel dintai neajuns, se pune chestiunea de
utilitate a razboiului. De ce acest lucru? Pentru ca, pe langa
Franta, care era aratata de politica austriaca ca o prada, ca
si cea polona, mai exista insasi prada polond din Orient.
Atunci daca exista aceasta pradA polona, de ce oare sa se sa-
crifice contra Frantei armata si s piarza bani si timp, daca se
putea castiga un profit in Orient, chiar dacd nu ar fi fost
atat de mare, dar in orice caz cpatat cu mai putine pierderi?
Prusacii si Austriacil lsaserd inteadevar singurd pe Ca-
terina II in Orient, unde dansa putea s taie si s spanzure
cum vroia si in mod figurat, dar si in mod real mcd cu
seatna, CA Anglia sta intr'o rezerva continua.
Anglia ii placuse la inceput aceasta intunecare a Franteif
prin faptuly ea i se dezorganiza marina si ea gandul ei era sai-si
ia o revanse asupra ei. Dar Anglia mai sta in rezerva toc-
mai din cauza chestiunei orientale. Astfel &Ansa ramane in
afara, chiar la retragerea armatelor prusace si nu intervine
nici cand armatele austriace rdman singure in fata Francezilor,
ci numai atunci, dupl. ce se da o lupta intre anmata franceza si
austriaca la Jemmapes in 1792, 6 Noembrie, in care Francezii
es cu desavarsire invingatori, condusi de Dumouriez.
Aceasta insemnat victorie a armatelor franceze are ca re-
zultat un enorm avant dat miscdrii revolutionare. Daca inainte,
dupa btlia dela Walmyi Revolutia si-a mentinut fiinta, dup
batalia dela Jemmapes, ea debordeaz fruntariile si revolutio-
narii incep sa facd propaganda.
Adunarea Legislativa se dizolva si ultima ei lege electorala
proclam alegerea Conventiunei Nationale (Sept. 1792) in care
intrau toti republicanii inaintati. Dupa aceastd batalie dela Jem-
mapes3c proclama rzhoiul popoarelor in contra regilor, iar Bris-
sot declard, cd razboiul de ad inainte e o lupta pe via% si pe moarte
intre libertate si tiranie. Se pune pe de o parte principiile cele noi
de guvernamant si de relatiuni internationale si pe de alt
parte cele ce dainuisera Oita acum. Intre regimul monarhic
si intre acest nou regim revolutionar se sapd o prpastiey care
nu se poate umple decat cu singe. Rzboiul va trebui s ho-
trasca, care din aceste doul principii va fi invingtor.
La inceput in Wile germanice; mai ales in Renania, ideele
revolutionare au fost bine primitey pentru ca raspundeau unor
idei raspandite in lumea invatata,, de cultul luminelor" $i Al
ratiunei, de Aplecare spre un guvernamnt ales, ce nu ar fi
. depins numai de vointa unui monarh. Aqa incit ideele Re-

www.dacoromanica.ro
121

volutiei franceze, mai cu seama dup bAtalia dela Walmy, fu-


seserd primite cu entuziaarn de burghezimea germand. Ins
nu era sd fie acela$ lucrue dupa lupta dela jemmapes. Atunci
se va transforma tot acel entuziaSm intr'o aversiune in contra
invingAtorilor. Aceasta, pentru CO Danton, care orice s'ar spune
impotriva lui, mai cu seamd de $coala istoricd modernA, a fost
un om cu sirnt politic $i-a dat seama; cA nu era in inte-
resul Frantei $i al partidelor revolutionare, ca ideea de cruciadA
revolutionard sd fie temeiul acestui ralzboi. Atunci prin voitrta
lui $i a oamenilor, care il inconjurau, acest temei, se trans-
formA intr'un rdzboi 'de cucerire; pentru cA numai un rOzboi
de cucerire putea sd restabileascd situatiunea Republicei.
InOuntru era debandada cea mai complectd. Piata francezA
era absolut inecatd de asignate i atunci numai printr'un rdz-
boi de cuceriri se putea intretine armata, se putea scurge $i
plasa asignatele,. la invinsi, se putea asigura $i pozitiunea in-
ternA. Toate rechizitiile si plile, ce se impuneau invinsilor
trebuiau s restabileascd situatia financiard. La Paris se ajun-
sese la credinta, cA nu se putea pune capAt rAzboiului, decat
prin teroare 5i prin o actiune repede. Se poate citi un text in
Monitorul Republicei, care spune : c cu cat va fi mai ruinos
rAzboiul. cu atat va fi mai putin lung".
Vedeti acest principiu 1-a afirmat in toatd aria lui si
Bernhardi, teoreticianul german, inainte de conflagratia euro-
peart, al rAzboiului terminat repede". 1nsd oamenii Revolu-
tiei vroiau sO dea o forma' desAvarsit idealurilor lor, atat
sociale, cat $i politice. AceastA forma $i aceastd transforrnare
durabilA a idealului revolutionar nu se putea face, deck prin
desfiintarea brutal a monarhiei. Atuhci se hotdrA$te s se
cheme Ludovic XVI inaintea Conventiunei, instituit ca tribunal
revolutionar, care 11 condamna s fie decapitat. Robespierre
pronunta cuvintele tragicei situatiuni:
Nu suntem judecatori, ci oameni de stat".
Ca oameni 'de 'stat, nu ca judecAtori, dan$ii condamna
pe Ludovic XVI la moarte. Ne trebue, proclamd Saint Just,
moartea Regelui spre a funda Republica".
Era deci prin aceastd decapitare a Regelui (21/1/1793)
declarat un rdzboi lard mild intre Republica $i Puterile monarhice.
Am aruncat imAnu$a in fata Europei intregi i aceastd
mAnu$e a. fost capul unui rege", strigd Danton. InsO acest
rAzboi incepe cu cucerirea Belgiei, atat din motive strategice
$i din motive traditionale, cat $i dintr'un .motiv egoist, pen-
tru cA Dumouriez vrea saii creeze un gifvernOmant personal
in Belgia. Insist asupra acestui lucru, cOci toti generalii Re-
publicei indat ce ei cdpdtau o situatie mai mare prin arme,
vor incerca sd-i freeze o situatie a lor personald in dauna
invin$ilor$i chiar in dauna guvernAmantului, pe care ei II
reprezintau. E tendinta, care incepe cu Dumouriez $i sfan;elte
cu Bonaparte.

www.dacoromanica.ro
.122

Dar conducgtorii Revolutiei nu $tiau cat de impopularg


-pate s fie aceasta cucerite a Belgiei in ochii Angliei. An-
glia era hotarit mai mult decat oricand de a nu permite, ye-
nirea $1 stabilizarea Francezilor in Belgia. Pentru acest mo-
tiv, &Ansa se algtura, prin negogieri, de Prusia, de Austria $i
de Rusia.
Domnilor, Caterina II, in acest timp i$i vgzuse de tre-
burile ei in Orient. Dnsa impreung cu Prusacii, dupa retra-
_urea lor dela Walmy, imparti Polonia pentru a doua oaf&
in 1793. Vedeti ca Prusia, retragindull armatele, din fata Fran-
cezilor, i$i ifacuse ei insa$i mare serviciu, pentru ca poate
sg mai ia a doua prada din Po Ionia, pe cnd Austriacii de
data aceasta nu mai au nimic, fiind ocupati cu Franta.
Prin aceast a doua impartire a Poloniei, ,Prusia ia Thor-
nul $i Dantzigul, Posnania cu ora$ul Posen, iar Rusia i$i
lug toat 'Lituania dincolo de Vistula. (Tractat de partaj intre
Prusia si Rusia 1 Ianuarie 1793 rectificarea dietei dela
Grodno, Iunie Iulie 1793).
Dui-A aceasta impartire a Poloniei incepe un razboi, cad
Polonii se rascoala sub conducerea lui Kosciusko, cu diverse-
alternative la urma e invins la Macieyowitz, apoi e, batut
in lupta dela Varsovia, dupa care batalie Polonia e definitiv
zdrobit (1794).
Imparatul Austriei, care avusese naivitatea de a se plinge
Imparatesei Caterina II, reclamand 'si dnssul o parte din Po-
Ionia, prime$te un rogspuns1 dur, prin care i se spunea, cg nu
era la locul lui sa pretindg ceva, din moment ce armatdle sale
.nici nu figurasera in Polonia, iar cele care figurau pe frontul
irancez fuseserd batute in Belgia.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XVI.
Franta in contra Europei. Teroarea (1793-1794). Af
treilea partaj al Poloniei (1795). PAcile dela Bale (1795)..
Napoleon Bonaparte i Pacea dela Campo-Formio (1797).
Domnilor, am lsat cursul meu data trecutd la rispunsul,
pe care 1-a dat Caterina Il la intnipinarett lui Francisc II,
care cerea partea lui din Polonia. Acest rispuns a fost nega-
tiv i chiar aspru. Caterina flcu atent pe ImpAratul Austriei,
ca din moment ce nu luase parte la ocuparea Poloniei $i c
trupele sale fuseserd btute pe Rin, nu mai avea dreptul s.
ridice glasul, asupra partajului polon.
Thugut cel care 1-am intlnit ca ministru la Constanti-
nopole $i care acum luase locul lui Kaunitz a propus o im-
prtire a Frantei, care trebuia sk se infdptuiasc intre celelalte
Puteri. Acest plan al lui Thugut, a avut asentimentul Angliei,
care declarase rzboi Frantei. (1 Ianuarie 1793).
In acest timp, se desrantue in interior, in Franta, depe
urma Imlortei lui Ludovic XVI, o grozava anarhie. Fiecare .par-
tic facea o supra-licitatie demagogicd ; Girondinii se intre-
ceau cu Iacobinii $i in sfar$it, ca s punk culme acestei situa-
tiuni, Dumouriez, care conianda armata francezd in Belgia $i
care invinsese, precum $titi In Jemmapes se ls sd fie
bAtut de Austriaci la Neerwinden (Martie 1793). In urma a-
cestei infrngeri, fu suspectat de trddare de comisarii Conven-
tiunei, trime$i pentru a-1 cerceta, $i pentru a-si scdpa capnl,
dezerteaz i trece la Austriaci. E molmentul, cand fat de
imensul pericol, Convenfiunea suscit din sanul ei, Comitetul
Salvrii Publice, destinat s controleze pe mini$trii, de fapt
de a guverna direct. (6 Aprilie 1793).
In urma acestei tradri a lui Durnouriez,. Anversul e din
nou ocupat de trupele aliate $i la 8 Aprilie 1793, se tine o
conferint intre Anglia, Austria $i Prusia. Aceastd conferintk
interesanta, pentru c prin ea se desvAlue atitudlinea Alia-
tilor. Acolo se vede, c aceia, cdruia ii trebuise mai multI vre-
me pentru a se hotdri de a porni ittpotriva Frantei, Anglia,
era ....cea mai darz. Anglia vroia s tearg Franta ca Putere
colonial $i mare Putere $i sA reincelap vechea politick a
prinmlui Pitt. Prima -Una era ocuparea Dunkerque-lui.
EngIezii ar fi fost putin preocupati de moartea lui Lu-

www.dacoromanica.ro
124

dovic XVI, scrie Bainville, despre atitudinea lordului Auckland,


reprezentantul Angliei, daca la 21 Ianuarie 1793 nu am fi ocu-
pat deja Anversul. Atunci a inceput adevratul razboi, acela
al Angliei_ 0 al Fran fei, eternul razboi pentru "raffle de Jos,
acela$ sub ,Revolutie cai 0 isub Filip cel Frumos, razboiul
cel vechiu pentru suprematia maritima a Marei Britanii, ace-
la$ sub Ludovic XIV, Ludovic XV $i Ludovic XVI. Nu mai era
vorba de un raiboi continental cu adversari ca Prusia $i Aus-
tria, asupra carora Franta mai putea sa aibe succese. Coali-
-Oa 10 gasise $i capul si vistieria".
In adevar, din rnomentul acesta, in afara de un mic repaos
in 1802, Anglia va aduce razboiul neimpacat si continuu impo-
triva Frantei, pana cand, cap al acestei coalitii, dansa va in-
vinge pe Franta in ultima mare batalie, la Waterloo.
Din celelalte ,Puteri, Austria e cu mult mai rezervata,
cum $i raporteaza Talleyrand, caci Austriacii tot cauta ca-
sh' aibe oarecare sperante in Polonia $i de aceea erau mai pa-
tin dkji deck Anglia.
Prusia era cea mai impacatd, avusese bucata ei din Polo-
nia, se mai gandea sa Mai alba' ceva tot in Polonia $i de fapt
trupele sale aveau intalniri cat mai inofensive cu trupele frau-
ceze.
In aceastd situatie, e curios de a vedea cum persista tra-
ditia in politica externa franceza. Danton, care de la 10 Au-
gust 1792, conducea de fapt toata politica externd a guvernului
francez, continua & vada in Austria pe adversarul cel mai de
seama 0 s considere Prusia ca o aliata eventuald, iar An-
gliei ne clandu-i o important desavarsit ca vrajmas. Numai
mai tarziu, dansul si-a ,dat seama, c trebuie sa se schimbe
$i ca singura Putere, (cu care Franta ar fi putut trata, era in-
s0 Austria. De ce? Pentru ea Austria era aceia, care fusese
nemultumita la ultimul partaj polon. Dar Danton nu avu vre-
mea s revina asupra- parecilor sale de oarece sub constrange-
rea evenimentelor, ce se precipitau, e rsturnat de Robespierre.
care ii ia locul $i mai tarziu, in Aprilie 1794, il pune sub
acuzatie 0 il trimite la e$afod. In momentul condamnarii sale,
adresandu-se lui Robespierre ii striga:
Infame Robespierre, peste trei luni ma, vei urma!"
Robespierre nu vine la putere, deck purtat de evenimentele
extreme $i ca atare ',nu putea intrebuinta, deck mijloace ex-
treme. Sub dansul se deslantue Teroarea din ce in ce mai
apriga, intruck Teroarea era )ultimul mijloc de guvernare al
lfacobinilor. E curios de a vedea parerea unui istoric regalist
de frunte Bainville cum judecd dictatura terorist a lui
Robespierre:
Dictatura lui Robespierre devenea aceia a salvrii pu-
blice. Se ridicase cu prilejul rdzboiului, pe care il vroise Gi-
rondinii, fard ca Franta s fi avut un guvern capabil de a-I
conduce. De aceia in aceasta masura 0 pentru aceste motive,

www.dacoromanica.ro
125

Teroarea cu toate nebuniile ei oribile, cu toti ignobilii ei a-


genii a fost national. Ea a intins resorturile Frantei la extrem,
intr'una din cele mai mari primejdii prin care a trecut".
In acest moment, fiind dat circumstantele momentului, gu-
vernarea lui Robespierre era singurul guvern posibil. I iamicii-
erau trecuti de fruntariile Frantei, invadaseri Flandra. Erau
luate si Valenciennes si Maienta, iar Vandeenii populatia
din Nord-Vestul Frantei se rasculaserd sub conducerea no-
bililor lor si la randul lor, invadaserd Tourena si se indreptaw
spre Paris. Spaniolii, care declaraserd razboi Frantei, pentru
a razbuna pe Ludovic XVI, intrasera in Franta. Eng:ezii pu-
seserd mana pe Toulon.
In aceasta situatiune se afla guvernul francez condus de
Robespierre. Aceasta era situatia in general si ca orice situa-
tie disperatd, trebuia - analizat, cu sange rece si energic de
oamenii, care conduceau destinele Frantei, pentru a vedea, dac
mai erau Inca mijloace de scapare. Mijloace de scapare erau,
pentru ea elementele de seama, de putere si de talent, prin care
Franta putea s se mantue, anurrue elementele din armata in-
cepusera sa se infiripeze. Acum numai era armata de volun-
tari din 1792 nedisciplinata, care printeo debandadd nebuna isi
omora sefii. Era armata, care trecuse prin focul btaliilor dela
Walmy si Jemmapes. Era armata otelita In luptd, care, prin
alcatuirea unui organizator genial, cum era Lazare Carnot, era
sa capete forma ei definitivd. Carnot, a facut umalgamul, adici
contopirea elementelor voluntare cu elementele armatei vechi
regulate. I-a gsit ofiteri si din sanul natiunei si din vechile
cadre ale ofiterimei nobile. In Franta intreaga, care fusese
faurit timp de sute de ani de regii sal, exista anatatura so-
ciala, p,.! care i-o daduse situatia iti stat de sute de ani a admi-
nistratiei publice si feodale, pe care i-o daduse traditia de dis-
ciplina a unei armate instituit de secole, spiritul de ierarhie In-
filtrat de biserica catolica. Tot trecutul asigura salvarea Fran-
tei si a Revolutiei. Armata astfel deveni o forta si pe langa
aceasta forta organizata, se ridica si focul sacru al Revolutiei,
care 'din atati oameni faurea tot atati eroi.
Ne-am luptat unul contra zece, spunea until dintre ei,
filar Marselieza era alaturi de noi".
Vandea fusese o rascoald spontand compus din genti-
lomi antrenandu-si satenii, insa neorganizata, nedisciplinat si
nesustinuta la timp de Anglia. Cei mai multi dintre principii
de sange ai Casei de Bourbon, care se refuglasera in Anglia,
staruiau sa se dea ajutoare acestei rascoale. Insa Anglia avand
alte planuri, nu avea interes sa." se ajunga cat mai repede la
o imputernicire a Frantei. Anglia vroia sa scape Fraita si sa
restabileasca monarhia, dar numai in momentul, in care ar fi
vrut ea, pentru cd nu era interesul ei O. restabileasca o mo-
narhie puternica. Vroia sal joace singura un rol in domeniul
maritim si colonial si de aceia nu isi vroia un nou rival. Pen-

www.dacoromanica.ro
126

tru aceste motive Anglia nu a sustinut la anPmentul oportun rs-


coala din Vandea i ramase surda la toate apelurile princi-
pilor. Pe de alt parte, emigratii erau bravi, ins 1ipsii coml-
plect de organizare, de disciplina $i de judecata. Erau tot
atfit cl?. frivoli, pe cat erau de curagiosi. Se poate cita un episod
al acestor lupte, anume debarcarea dela Quiberon (25 Iunie
1795) incercatA in Bretania si acolo pe langA cazurile tipice
de bravura nebuna, din punct de vedere al onoarei celei mai
,inalte, se gseste si lipsa complecta si de organizare si de ju-
decatA, care nu putea a aduoa deck un dezastru oricarei in-
cercari.
Mai departe, ,Puterile aveau ochii atintiti asupra Polo-
niei i Cita vreme va (mai exista Inca o Polonie, atata timp
lupta dusk' impotriva Republicei franceze va fi dlusa cu mult
lipsa de convingere. In Po Ionia erau lupte in care Rush se
razboiau impotriva Polonilor ai lui Kosciusko. Frederic Wil-
helm II luase 20.000 pameni de pe frontul francez i Ii dusese
in Po Ionia, mai cu seatm cal Polonii avtda la un moment dat
o victorie la Varsovia.
Asa incat $i din partea Puterilor aliate era o relaxare fao
de Franta. Tot acest ansamblu de circustristante a fost pentru
Franta intocmai, ca acele baloane de oxigen, care se cla unui
bolnav, cu constitutie robustd i ratie acestora poate s
mai reziste crizei pana 1a capat Acest lucru si cu Franta. Dansa
parveni s reziste i ,prin constitutia sa robusta, dar mai cu
seamil prin greselile adversarilor. In Utatchurile de sport, in-
tr'o faza critica e adeseori de ajuns a se pastra sangele rece,
pentru a se profita de greselile adversarilor si a castiga par-
tida aproape pierduta. Acelas lucru si cu Franta.
Vandeenii nesustinuti la vreme sunt respinsi. Armatele re-
publicane bat pe Austriaci la Wattignies, in Octombrie 1793,
la Fleurus in Aprilie 1794 ,si in timpul acesta Robespierre, care
continua sistemul sau sangeros, pentru c numai asa putea
sa se sustina la putere, cade sub loviturile si reactiunile fricei
si a scarbei, la sfarsitul lui lulie 1794.
Inteo carte a istoricului Madelin, exista o pagina din care
extrag cateva randuri, pentru ga se sintetizeazd spiritul $i mea-
talitatea Conventiunei din acele momente. In aceste frazg se
aratA, cd in lupta de oratorie, care se incinsese pe de o parte
intre Robespierre si ai lui i de alta parte intre acei, care sub
conducerea lui Tallien vroia sa-1 rastoarne, simti Robespierre,
ca-i fuge terenul de sub picioare. Se duce atunci din om in om,
din loc in loc, vroind par ca s incerce de aproape fascinatia te-
roarei, ce o degaja i trecand atunci piin locul unde $ezuse Dan-
ton i se striga: sangele lui Danton te inconjoara", iar mai
departe: nu te du pe acolo. Acolo au sezut Condorcet i Verg-
niaud", pe care dansul ii trimisese la esafod.
Caderea lui Robespierre dovedea, ca se putea trAi in
Franta si mai ales ca se putea trata. Acest lucru devine intere--

www.dacoromanica.ro
127

sant, pentru ca gindurile polone iau tin ascendemt din ce in ce


mai mare asupra Prusiei. Dnsa incercase sit trateze cu Franta,
Inca de pe vremea lui Robespierre; cu eat miai mult cuvnt
acum. In Octombrie 1794, denunta tractatul de alianta cu An-
glia. Pe de alta parte Caterina II nu vecte pentru moment in
fata ei, cleat planurile ei prientale % in acest sicop cicInsa a-
trage pe Austria pentru ultimul partaj polon. Din ce motiv?
Pentru cii Ii pune o conditie. Ii da partea ei din al treilea par-
taj polon, cu conditia, ica Austria SA continue rizboiul mai in-
darjit impotriva Frantei. Care e niotivul de a indrepta Austria
in contra Frantei? Pentru cii Caterina vroia sa reia vechiul
rdzboi impotriva Turcilor $ii vroia pentru aceasta sa fie liberd.
sa lasam pentru moment Occidentul pentru a reveni $i a vedea
ce se petrecuse in acest timp in Orient.
In Orient Ru$ii au incheiat pacea cu Turcii la Iasi in 1792,
un an dupa pacea dela Sistov. Dar aceasta pace nu trebuia sa
fie, decat un armistitiu. Caterina vroia sa continue rizboiul
din nou de data aceasta singura impotriva Turcilor, pentru
a impinge planurile sale de cucerire spre Dunare i Balcani.
Ca sa fie singura, pune aceasta conditie in 1795 Austrieri de a
continua razboiul cu orice pret impotriva Frantei, caci astfel
se va desbara Caterina de Austria in Orient. Ii promite, ca Ii
va da cateva parti din Bosnia $i Serbia, partile de vest din
Balcani, ramanand ea singura in Wile romanesti $i putand sa."
_se indrepte mai deparee spre Constantinopole.
Austria primeste aceasta conctitie (Ianuarie 1795) $i astfel
Ii revine din al treilea partaj al Poloniet (1795) Cracovia.
Prusia ia Var$ovia i eritoriul dinprejur. Vom vedea, ca mai
tarziu Rusia va lua acest tinut. Rusia lua in 1795 provinciile
rutene. In acest ultim partaj se terming cu Polonia, ca stat
de sine statator.
In acest timp ce se petrecuse in Occident? In Occident se
petrecuse un fapt de mare inseminatate pentru atitudinea viitoare
a Angliei, anume cucerirea Otandei de trupele republicane,
care inteo faimoasa campanie 'de iarna, pune maim chiar pe
flota olandeza. Olanda e alipita Frantei inteun mod mai de-
ghizat sub forma de Republica batava' sub protectoratul.fran-
cez. Se continua desvoltarea traditiunilor politicei monarhice.
Prusia incheiase in 1795 primul tractat de la Bale. De aseme-
nea incheie $i Spaniolii al doilea tractat la Bale cu Franta
(Aprilie $i Iulie 1795). Tot in 1795 urma cu Franta o alianta,
indreptata in contra Angliei.
Aceste tractate Sunt acute astfel, ca Frantei sit i se recu-
noasca integritatea ei teritoriala. Aceste tractate nu dau nici
un CaStig monarhiilor prusace $i spaniole. Pentru Franta era
insa un foarte mare avantaj. Mai intai, ca guvernul ei fusese
recunoscut prin aceia, cii Ise incheiase cu el conditiuni juridice, $i
mai erau sperante pentru Franta nu numlai de a invinge pe du$-
manii ei, dar chiar de a-i doinina i du$manul vizat continua a
fi Austria.

www.dacoromanica.ro
128

E curios de a vedea in salmi Comitetului de Salvare Pu-


blica din 1795, cum foatii functionari ai monarhiei, care acurn
intrau in acest Comiret, caracterizeaza politica Bourbonilor.
Dela Henric IV pana la 1756 Bourbonii nu au cornis nici
o gre$eala capitalg".
Acest text arat cat drum se parcursese. inteun an in
mentalitatea politica internd $i cum din ce in ce mai mult politica
revolutionarilor se asemana cu politica Monarhiei. Erau spe-
rante de a readuce Anglia la planurile voite de Republica.
Din moment ce 'raffle de Jos i Republica batava erau in
mainile republicanilor, astfel ea orice mijloc de operatie si
de bazd navala fata de continent nu mai era posibil pentru ma-
rina engleza, ei sperau intr'o infrangere a Angliei pe continent.
Fire$te, ea a fost 0 iluzie, dar hu 0 mai putin adevarat, ca a-
ceasta iluzie a fost impartd$ita $i de cel mai mare capitan, de
Napoleon. El a crezut pang la Isfarit, ci va putea invinge pe
Englezi pe continent.
Razboiul impotriva Austriei $i Angliei incepu s se arate
conducatorilor Republicei ca o necesitate. Era o necesitate nu
numai din punctul de vedere al politicei externe, dar si din
punctul c:e vedere al politicei interioare, pentru el numai prin-
tr'un razboi credeau ei, ca se poate continua, ca Republica sd fie
a republicanilor impotriva reactiunei regaliste $i a moderatilor.
Acest rdzboi era singurul mijloc de a-i mentine in capul _qv-
vernului.
Pe de alta parte exista vechea chestiune fina.nciara, care
necesita o scurgere a asignatelor in tarile cucerite $i aducea
remediul venirei \in tezaurul Republicei a bogatiilor tarilor
invinse.
Dar, Domnilor, acest rdzboi, careli avea astfel aspectul
lui special $i necesitatile lui felurite, in interesul cela, care
conduceau Franta, trebuia s dea nastere $i la alte fenomene,
care vor juca un rol covarsitor in desvoltarea de mai tarziu
a ei. Impotriva acestor fenamene, oamenii, care, conduceau acum
razboiul se gseau dezarmati. caci nu-1 prevazusera la timp.
Astfel e nasterea in sanul armatei a castei hnilitare.
Mi-aduc aminte de profesorul meu Sorel, acel care a scris
faimotsa carte L'Europe et la Revolution Francaise". Spunea,
profesand la Scoala de $tiinte Politice din Paris, si inzista,
ca in timpul marelor lupte ale Frantei cu Europa intreagg, tot
ce era nobil ca sentiment, ca firei, si mai de valoare ca om, era
refugiat in armata. Armata isi trgia viata in afard de cadrele
partidelor, in afara de imprejurarile politico. Acolo se adunase
tot ce Franta putea s produca mai bun $i 'Mai inalt $i acolo
fortat, se forma o mentalitate cu totul aparte, deck aceia A
republicanilor,s care conduceau din Paris sau din alte ora$e
tlestinele Frantei. Se formase o pleiada de generali cum erau:
Kellerman, Hoche, Jourdan, Klber, Marceau, Augereau, Mas-
sena, Moreau, Laharpe, Serrurier, etc., etc. Toti reprezentau

www.dacoromanica.ro
129

personalitati de mare valoare, oameni care, puneau ui punct


de onoare de a nu avea nici un amestec in afacerile politice, ca
politicianii dela centru. Erau oamenii, care nu vedeau lucrurile
c ecat cu mentalitatea lor mi1itar i care nu lucrau deck pen-
tru motive unilitare. Cel riai mare isi va face in curand apa-
ritia pe scena razboaielor, apoi a lumei. Acesta e Napoleon
Bonaparte. DAnsul ti$i da seama, ea Republica pornita cu atAta
ideal din partea Constituantei, ajunsese in noroi i in mizerie,
in coruptie $i in sAnge $i ca nu putea sA fie scapata, decAt
prin unul dinteensii. Drumul de altfel era aratat de cel din-
tAi, care ivroise g realizeze vederi personale, in Belgia, de
Dunicuriez, de acela, care mai tArziu dezertase. $i dacA toti dis-
pretuiau dezertarea acestuia, tuturor le ramAsese mentalitatea
lui. Astfel se ridica Napoleon Bonaparte. DAnsul a parvenit,
prin protectia lui Barras, unul din Directori. Conventiunea fa-
cuse loc unei alte forme constitutionale de guvernantAnt: Direc-
toratul (1795). Bonaparte parvenise in favoarea lui Barras prin
castoria sa cu Iosefina de Bauharnais, care fusese probabil
metresa acestuia. Acesta e punctul de plecare. Mai intAi inspira
increderea Directorilor, prin inabusirea unei revolte monarhice
Gin 14 Vendemiaire (Octombrie 1795). In urma acestei afaceri,
faima generalului crescu si fu numit comandant al intregei ar-
mate Gin Italia (1796). Proc1amatia, pe care o lanseag &Ere
soldatii lui
Soldati Ai armatei din Italia! Guvernul ar vrea s -rack'
mult pentru voi, dar .nu poate s faca nimic. Sunteti goi, ran
incAltati, rau hraniti. Va voi conduce pe campiile cele [mai
manoase din ,luune: yeti gasi acolo, onoare, glorie $i avere".
Era un intreg program in aceast procIamatie. In lipsa
cea mare, pe care o ducea Franta, care nu putea nici hrani
nici intretine soldatii sai, se arata din ce in ce mai mult ne-
cesitatea de a duce un rAzboi de cuceriri, pentru a putea trail
din contributiile impuse tarilor invinse.
Atunci Bonaparte pleaca impotriva armatelor celor mai buni
tacticiani ai Austriacilor. El nu vroia sa tina cont de nimeni.
Conduce armatele dupa ideele sale $i vom vedea mai tarziu,
ca incepe tratdri i negocieri tot dupa ideele sale. De fapt
actiunea sa in Italia ii putea sa-i permita orice, pentru ca con-
ducea armata /din victorie in victorie. Prime le sale batAlii,
pe care le dadu au fost modeluri de, conceptiune tactica $i stra-
tegica. E primit cu entuziasmi enorm In Italia. Italienii vazu-
sera intr'insul un nou Cezar, un Cezar galic, care le aducea
libertatea tarii lor. DAnsul in tratarile, care incepe O. le aiba
cu Puterile secundare, cum era Venetia, knarele ducat de Tos-
cana, statul papal, Ii pune ca principiu, scrie Sorel, ca un su-
veran-principe era prea putin lucru fat de un militar $i de
un tom politic, care $tie sa lupte i s negocieze. Din victorie
in victorie, ajunge la Leoben, in aproplere. de Viena, unde in-
cepe tratari pentru pace. Si Hoche, si Moreau, in acest timp

9
www.dacoromanica.ro
130

invinseserd pe Austriaei in Germania. Ins Bonaparte nu vroia


sa stie de dan$ii. El vroia- sd-si afirme politica sa. personala
fair' de Austriad $i inchee la Campo-Formio o pace, prin care
Imparatul recunoaste Frantei frontiera Rinului $i renunt la
Belgia; de asemenea lasd Lombardia $i Milano Frantei_ Venetia
pi teritoriul ei, Bonaparte le tea Austriei. ca o pedeaps
pentru revolta ei contra Francezilor. Pacea se inchee in Oc-
tombrie 1797. In tractat se prevedea, pentru regularea "dace-
rilor germanice $i pentru a se fixa despagubirea printilor ger-
mani deposedati prin cedarea na1uIui stng al Rinului, un con-
zres la Rastadt.
Aceasta a fost prima pace cu Habsburgul dela Viena, dupa
atata amar de vreme i Atatea lupt? impotriva Austriei. Trebue
s v. citez un raport al lui Talleyrand, despre pacea dela Campo-
Formio pentru ca in el se ,oglinde$te $i se rezuma tot ca-
racteruf acestor negocieri infre Republica si celelalte monarhii:
In situatiunea, scrie Talleyrand in care se gase$te
o Republica, care s'a ridicat de curand in Europa, in ciuda
tuturor monarhiilor i pe ruinele a Mai multor din ele, care
astfel domneste prin ieroarea principiilor $i a armatei sale,
nu se poate oare zice, c tractatul dela Campo-Formio, $i ca
toate celelalte tractate nu sunt deck capitulatiuni militare mai
mult sau (mai putin frumoase? Cearta momentan adormit prin
mirarea $i consternatia celui invins, nu e de natura a fi cord-
plect terminata prin arrnele, care sunt supuse soartei zilelor
0 in acest timp ura subsista Mai departe. Inamicii vrivesc
din cauza prea marei deosebiri a ambelor parti contractante
tractatele, ce le semneazd cu noi, numai ca simple acorduri mo-
mentane de pace, similare acelor, cu care Musulmanii se mul-
tumesc sa le inchee cu dusmanii lor, fard ca s. se ia cumva
angajamente pentru o pace definitiva Ei continua a fi nu numai
dusmanii no$tri ascun5i; ei rarnian in contra noastra intr'o stare
cle coalitiune, iar noi ramanem singuri in Europa cu cele cinci
republice, pe care le-am creat $i care sunt pentru acele Puteri
un nou motiv de inglijorare".
Reese din aceste randuri, caracterul tuturor pacilor, care
se vor incheia intre Republica $i mai tarziu intre IMperiu si
Europa. Toate aceste pdci vor fi numai amistitii, nu vor fi
tractate, care sa aduca statutul definitiv al Europei. Aceasta
se va face la Viena in 1815, pentru ca, $i aci revenim la cele
ce v'am spus in prima lectiune, sunt totdeauna reguli de viata
interna ale societatei, care predomina politica externa. Pentru
cd Europa care se lupta impotriva Republicei $i mai tarziu
impotriva Imperiului, era comprfs din puteri monarhice fun-
date pe_,baze aristocratice, care se impotriveau democratiei,
inaltata ca principiu de Franta. In aceasta Europa, impartit
astfel Th cloud campuri opuse, nu putea sa se faca o pace defi-
nitiva, in care s se gaseasca un acord intre aceste principii

www.dacoromanica.ro
131

contrarii. Lupta inceput in 1792 la Walmy, nu va fi terminat,


cleat prin strivirea Frantei de Europa intreag, cnd statele ce
reprezentau vechiul regim cu conceptia aristocraticg vor triunda
impotriva principiilor democratice, puse in vigoare de' Repu-
blica'.

www.dacoromanica.ro
LE CTIA XVII.
Congresul dela Rastadt (1798). Expedifia lui Bonaparte In
Egipt (1798-1799). Infrangerile Frantei (1799). Lovitura
de Stat din 19 Brumar 1799. Consulatul. PAcile dela
Lunville (1801) si Amiens (1802).
Domnilor, am ldsat cursul meu in ultima lectiune, la citirea
acelor consideratiuni, pe care le-a fcut Talleyrand cu privire
l'a pacea dela Campo-Formio. Asupra lor voi desvolta in linii
generale, cauzele, tendintele $i temeiurile profunde, care exis-
tau pe de o parte intre statele monarhice, ce continuau sl repre-
zinte vechiul regim cu conceptie aristocraticd, pe de altd parte
intre Franta republicand, in care se infiripaserd principiile cele
noi, democratice.
Cele ce vor urma in acesti doi-trei ani, pe care ii voi des-
volta inaintea Domniilor Voastre, nu vor adeveri, decat te-
meiul celor spuse Mai $us. Precum ati vazut, la pacea, care
s'a incheiat la Campo-Formio, nu se prevedea $i nu se regula
c:ecat chestiunile referitoare Italiei, rdmannd, ca chestiu:dle ger.
manice s fie regulate printr'un alt congres, care e fixat la
Rastadt. In acest congres se discutd in realitate protectoratul,
pe care vroia sa-1 aibd. Franta asupra tdrilor germanice din Sf.
Irnperiu. Principiul politic era unmaitorul: Franta s ajungd in
sfarsit, dupd aceste lupte la fruntariile sale naturale, princi-
piul cel mare, pe care Republica il propovaduise de la bird-
timea tribunelor. Pe de alta parte, ca acest protectorat francez
sa poata multurni si _pe principii germani, gstfel ca sd ajungd
a fi protejatii Frantei, se admisese de Dieta imperiala sa se
dea malul sting al Rinului Frantei $i astfel se ajunsese la a-
ceast intindere a Frantei administrative, a corpului insusi al
Frantei pand la malul stng al Rinului (Martie 1798). Prin-
cipii igermani, care aveau posesiuni astfel anexate de Franta,
isi igdseau o desdaunare prin secularizarea tuturor posesiunilor
eclesiastice. Acest principiu a fost admis la Congresul dela Ras-
tadt (1798). Rdmsese nttmai infdptuirea lui. De fapt toga
lumea era de acord, $i Prusia $i Wurternbergul $i Austria si
Bavaria $i celelalte state. Toate statele 'germane er4u intelese,
pentrucd ceeace ansele vroiau mai presus de toate era o extin-
dere de teritoriu.

www.dacoromanica.ro
133

Exist& o mentalitate speciala la acest congres, care era me-


mit sa dea al doilea statut Germaniei, precumi la Mfinster si
Osnabrck se daduse in 1648 un alt statut al ei. Era o menta-
litate hrapareata bazata numai pe pofta de intinderi. Frederic
Il facuse $coal, principiile lui ultra-realiste triumfau, preeum
la Westfalia mentalitatea momentului fusese supusa imperati-
velor religioase.
Thugut, care succedase lui Kaunitz, exclama:
Congresul ,austriac dela Rastadt seamand cu un balciu,
in care se precupeteste toate bunurile Imperiului".
Pe de alt parte 'Directorii aveau un mare interes sa ajunga
la acest rezultat, la protectoratul francez in Germania, cad
starea interna era profund de mizerabila $i anarhia financiara
si sociala devenea din ce in ce mai mare. Dansii nu se mai pu-
teau mentine, decat prin succese exterioare, ca orice guvern
slab. Ajunsese ca o necesitate tin succes exterior. Republica
trecea pi inteo criz. Era tot timpul amenintata, atat de mo-
,derati, cat $i de regalisti. Atunci Barras, printr'o lovitura de
stat din 18 Fructidor (Septembrie 1798), cu ajutorul genera-
lului Augereau, pe care-1 trimesese intr'adins in acest scop, din
Italia, Bonaparte pune math pe toate elementele moderate
din sanul celor Cinci Sute, ii aresteald, ins nu-i executa, caci
trecuse vremea omoririi adversarilor. Dar ii trimise in Guyana
in coloniile franceze, unde acum se trimete condamnatii de drept
comun. Era o deghizare a Irdortei, caci climatul era omoritor.
Astfel, nu rmsese pentru a conduce mai departe Franta, cleat
stanga si extrema stanga, care se baza numai pe succesele
militare si .diplomatice.
Domnilor, se trimete atunci si astfel lucrul e caracteristic,
pc Sieyes, until din intemeietorii constitutiei, la Berlin, pentru-
a incerca o alianta cu Prusia (Mai 1798). Planul era urma-
torul: de a impinge cat mai mult pe Prusia in spro Polonia,
de a-i ,asigura acolo, cu ajutorul Frantei, in dauna eventual a
Austriei, o marire cat mai mare, ca astfel Prusia s permita
acest protectorak al Frantei in trile germanice. Dar Prusia nu
vi atitudine. Se hotaraste in slat-sit, ca serviciile pe care le
aduce Frantei, sa fie acelea de a o ajuta la malul stang al Ri-
nului. lush' refuza. alianta. Pe de alt parte nici Austria nu pu-
tea, dansa al cdrui suveran era capul Sf. Imperiu, sa permit
protectoratul Frantei asupra acestor tinuturi. De aceia se tail-
gneaza lucrurile. Austria nu va permite acest protectorat, de-
cat in ziva, cand va fi cu desavarsire .invinsa, dup Austerlitz.
In timpul acesta, Bonaparte observa evenimentele. Vedea
un lucru, ca armata devenea din ce in co mai trebuincioasa
pentru politica interna, pentru cd armata si aceasta e un lucru
pe care trebue sa-1 observati nu mai era, ca in statul Vechiu-
lui Regim, o cariera, 0 meserie, o parte complect distinct
de corpurile sociale. Prin recrutarile anuale, armata era inssi
o parte din natiune. Astfel ea, ia un interes mult -mai mare

www.dacoromanica.ro
134

ca. inainte la treburile publice. Nu se, mai dezintereseaza de


ceeace se petrece in conducerea, intern i fireste, c toti ige-
neralii, care insumau tot ceeace Franta avea mai de searna
mai cu vointa, aveau ochii atintiti asupra evenimentelor in-
terne,. Unii dinfeinsii jucasera un rol insemnat in lovitura de stat
c:ela 18 Fructidor si Bainville, Vorbind despre Bonaparte, scrie:
A vazut, ca soldatul e acum stapan, ca in curand se va
simti nevoia unui guvern stabil, care ar liniti persoanele si
bunurile capatate si care sprijinit pe pamenii a caror singura
cariera era cariera armatei, trebuia astfel sa pastreze rezulta-
tele Revolufiei, al carei mai mare parvenit era chiar dansul,.
Bonaparte". El ramasese la Paris. Dar ceeace vroia sa-si pas-
treze era prestigiul i gloria dela Campo-Fonmio i pentru a-
ceasta price mijloc era bun pentru 1. Numai prin prestigiu si
glorie se putea 'Astra un ascendent asupra armatei i numai
prin armata se putea juca un rol,
Trece vremea spunea el unui confident al lui (Bourien-
nes). -- Aci la Paris lumea ma uit si nu vreau si fiu uitat",
$i atunci, pentru a impdca acest lucru: pe de o parte, pen-
tru a-si pastra prestigiul, iar pe de alt parte pentru a lovi
in principalul inamic al Frantei, anume in Anglia, singurul
inarnic, care mai ramasese,pentru ca acum cu Austria era arrnis-
titiu -- se gandeste de a reveni la mi. vechiu plan al monarhiei
franceze, plan, care impaca i interesele sale si interesele Re-
publicei. Aceasta era o expeditie in Egipt. Filozoful Leibnitz,
vizifnd pe Ludovic XIV, i-a propus odat aceasta expeditie
in Egipt. Ludovic XIV, care era un spirit realist, nu a gandit
posibil acest ;gand. .tionaparte ins, a studiat aceasta chestiune
si a convins pe Directori de a se _face aceasta xpeditie, care
trebuia s ameninte Anglia in Orient si astfer sa o atinga
in posesiunea ei vital, India. Acest plan era bine calculat pen-
tru dansul. In Orient se putea ajunge si in spre Constantino-
pole, se putea amenfnta Turcia i odata, dansul, Bonaparte,,
stapan in Asia Minora nu se stia ce se mai putea intampla,
caci in psyhologia acestui orn intra o doza mare de imaginatie.
Dansul se gandea sa reinoiasca prin cucerirea lumei, toate fap-
tele cele mai de seama, pe care le facuse Alexandru cel Mare.
Acest lucru nu se putea intampla, decat in Orient, pentru ca
numai in spatiile nelimitate si nelamurite ale lui, puterile
geniului su ,nu incapeau sa fie stavilite de nimic. Bonaparte
convinge Directoratul de necesitatea acestei expeditii, care tre-
buia sa-1 punk' in evidenta fat de toti ceilalti generali capabili.
Cu singura flota mai puternica, care ramasese Frantei, el plec
in Egipt cu 40.000 oameni, cele inai bune elemente ale ar-
matei republicane, 'generali si trupa. Dar ia cu dnsul nu
numai militari, ci i reprezentantii cei mai disfinsi ai corpurilor
savante, pentru c gandul lui era a face din Egipt a bald de
cucerire impotriva Angliei. Insotit de generali, armata si corpu-
rile savante, pleaca in Egipt la 19 Mai 1798 din Toulon.

www.dacoromanica.ro
135

In acest timp in timpul convorbirilor dela Rastadt


se intimpla un evenimont in Orient, eveniment, care va avea
o insemnata repercusiune asupra mersului Frantei. Se intampla
moartea Caterinei II. Caterina moare in anal 1798, $i. lasa pe
tronul Rusiei, pe fiul ei, Paul I, care era ca $i brbatul ei si
parintele lui, Petru III, un semi-dement. Acest semi-dement,
e ca si defuncta Tarina impotriva Republicei. ,E1, 1$i inchipuia,
ca desi ortodox, trebuie sa fie protectoral ordinului Ioanitilor,
,care stapneau Malta. Insula fusese luat de Francezi in tre-
cerea lor spre Egipt. Acest lucru il alatura de alianta, care
incepe a se infiripa din nou intre Austria, Anglia, la care acum
venea $i Rusia (1798).
Pe de alt parte Bonaparte, ameninta Oriental prin de-
barcarea lui in Egipt; $i Oriental conform cu principiile Cate-
sinei II era o zona de pradd politica absolut rezervata Rusiei;
deci nu era, permis s se arnestece altcineva fr voia ei. Prin
aceasta imixtiune a acestui parvenit de Bonaparte, care pica
ca un trdsnet din senin in Egipt, se primejduia toate
planurile Tarului. Acest lucru nu trebuia permis.
Bonaparte ajunge in Egipt, invinge cavaleria faimoasa a
Mamelucilor la batalia dela Pyramide, insa, Nelson, marole
amiral englez, calca .pe tutnele flotei franceze, o surprinde
langa Abukir (2 lulie 1798) $i in lupta, ce a avut loc o dis-
truse, cu tot eroismul Francezilor $i a amiralului francez Brueys,
care moare in lap-rd. De acurn Bonaparte e insu$i el prins in
cucerirea lui. Atunci 11 domina $i mai mult toate planurile sale
orientale. Atunci face expeditia din Siria, cautand drumul spre
Constantinopole. Turcia ii declarase razboi. In timpul acesta,
desi cu o armata 'mica, el ha porturile Iaffa. $i Gaza, insd e
oprit de Turci la Saint-Jean-d'Acre (Aprilie 1799). Nu poate
sa ia aceastd cetate. Si astfel se prabusesc toate planurile sale
nestavilite de cucerire a Orientului, care il duceau Ora in
Indii. Printeo ironie a soartei, un francez, un emigrat, Phlli-
peaux e acela, care, ajuta pe Turci ca si amiralul englez Syd-
ney Schmitt, la rezistenta cettii. Acestia ii pericliteaza com-
plect expeditia in Siria $i trebuo sa se retraga in Egipt. Pe
drum armata e decimata de ciuma, $i valand CA nu poate nici
ca & continue mult vrernie a ramne stapan in Egipt, din mo-
ment ce flota engleza ii .taiase orice comunicatii cu porturile
franceze si ca pe de alta parte Turcii ii inehid drumul in spre
India, se hotarste, mai cu seama la primirea stirilor din Franta,
a cdror sosire fu inlesnit chiar de amiralul englez, se hotaraste
s se intoarca inapoi. Care erau aceste nuvele pe care amiralul
Sydney Smitt, permise ca sa-i parvina, printr'un gand eau ?
A cestea 1 erau inteadevar dezastruoase pentru Franta.
lath' ce se intamplase: Armata rtiseasca sub conducerea
lui Suvarof, pe car& noi 1-am igasit in Orient $i in Polonia,
venise in ajutorul armatei austriace. De ce? Pentru ca tratativele
klela Rastadt nu avusese nici un fel de urmare juridica si Mai

www.dacoromanica.ro
136

mult se pornise asa nil in cercurile monarhice impotriva Re-


publicei, incat plenipotentiarii ei, care din nefericire au intarziat
cu trei zile sederea lor la Rastadt, au fost surprinsi 'de un de-
tasament de husari recrutati de prin partile secuiesti si ontorgi.
Dupd aceasta violare a dreptului ginti1or, nu ramasese-
pentru Franta, decat razboiul, de data aceasta impotriva Aus-
triei, Angliei si Rusiei. Suvarof veni cu 80.000 Rusi; i se pune-
armata austriaca la dispozitia lui. Suvarof ia comanda suprem
si porneste in 'contra Francezilor, care inaintasera pana la
Neapole, unde fundasera Republica partenopeang. li bate in
toate intalnirile. Situatia Frantei devine critica. Armatele sale
fusesera retrase pe toate frontierele. Marea era in posesiunea
engleza. Era debandada si anarhie si in interior si in armata.
Printr'o tentativa totusi de ultima sfortare, Massna in Elvetia.
si Brune in Olanda pot iopri, invaziunea aliatilor. Massena batu
armatele austro-ruse, de sub comanda lui Korsakof la Zurich si
stabileste un moment de oprire (Septembrie 1799).
Aceasta era situatia, cand Bonaparte parvine _sa se stre-
coare pe o singura fregata insotit numai de alta fregata cu
500 oameni, prsind arrdata din Egipt. Numai cu acesti oameni
debarca la Saint-Tropez (9 Oct.), seal-And ca prin minune de
sub supravegherea flotei engleze. Aci e primit cu cel mai
mare entuziasm. Fata cu anarhia interioard, 'WA de nuvelele,
care se primeau dela armatele franceze, pentru ca nu mai exist&
nici un avant si se vedea ea batalia dela Zurich nu facus(e
decat sa opreasca pentru moment inaintarea Aliatilor, -Para a-i
respinge inapoi; fat de aceasta stare de ingrijorare si de ener-
vare, rasare acel om, care invinsese peste tot unde aparuse.
In acest timp Sieyes, care se intorsese dela Berlin, unde in-
cercase alianta pruso-franceza care va fi tot timpul tnirajul
oamenilor politici, atat ai Republicei cat si ai Lutperiilor de
mai tarziu el incearca sa reformeze forma de guvernamant
a Frantei si pentru aceasta caut s aibe cu sine un general,
pe care Is-1 tina in maul si 'A-1 arate, ca pe un reprezentant
al fortei armate, ce trebuia sa sprijine aceasta forma noua de
guvernamant. Acestui general ii denega orice knportanta po-
litica in timp de pace. Ins cu Bonaparte acest gand nu era
posibil. El ia toata conducerea si pe contul lui face lovitura
de stat cunoscuta sub numele de lovitura din 19 Brumar 1799.
Aceasta lovitura de stat, trebuia sa inaugureze noua forma
de guvernamant, cunoscuta sub nutrtele de Consulat, pentru.
ca de acum nu mai erau Directori, ci trei consuli, dintre care, el,
era sa joace rolul cel mai principal.
Aceast lovitura de stat, care &idea o forma din ce in ce
mai centralizat Republicei, nu a fost precum s'a crezut, o lovi-
tura de Istat, care a ctirmat-o. Republica ca principii poli-
tice nu va fi incheiata. i terminath, cleat prin tractatele
dela Viena din 1815. Pentru un moment Consulatul, mai tar-
ziu chiar 'Imperiul, nu va face altceva, dlecat sa contintte Re-

www.dacoromanica.ro
137

-volutia. Lovitura din Brumar, departe de a fi indreptata contra


Republicei, era tocmai destinata a o stalva. Era destinata ca
sa o salveze, pentru ca ii salv'a ceeace era constructiv intr'insa,
iiin constructia ei juridic.% administrativa, sociall
Dar daca Bonaparte in politica interioar ii salva princi-
piile ei, noile ei legiuiri, despartindu-le de exagerarile lor,
-daca astfel in politica interioard ajungea la o contrabalansare
a principiilor vechi cu cele noui ale Revolutiei; in politica
exterioara era cu totul alteeva. $i el aci nu putea sa modifice
nimic din principiile de politica externa ale Republicei.
Republica franeeza a mentinut, pentru politica ei externa,
unele principii, care nu puteau s se distruga, deaf odata cu
distrutgerea ei. Aceste principii erau: fruntarii naturale, care s
intincia. Franta pana la Rin, care s pastreze Belgia ca parte
integrant din Franta; protectoratul francez asupra Germaniei
$i mai cu seatna lucrul, la care tinea enorm de mult Bonaparte,
protectoratul francez asupra Italiei $i posesiunea franceza asu-
pra insulei 'Malta. Care era motivul, ce impunea posesiunea
franceza asupra insulei Malta? Pentru ca Bonaparte nu se lasa
sa fie distrat dela planul lui oriental $i continua sa voiasea
sa intinda Franta in spre Orient. El vroia sa atinga Anglia
prin luarea oricarei haze navale din apropierea Indiilor si de
aci gandul su de a pune mna, dna nu pe Egipt, eel putin pe
Malta. Pentru indeplinirea acestui plan a pus la contributie
toate sfortrile sale, spre a-1 atinge.
Cum v'ant spus, Republica $i Consulatul, care o urrneala,
se bazau pe aceste principii de extindere a Frantei, in Ger-
-mania, in Belgia, prectun $i in bazinul mediteranean.
Dar acest lucru nu-1 putea suporta, nici Austria, nici Pru-
_sia $i in orice caz Anglia nu putea s-1 admita. Atunci reincepe
razboiul. Reincepe rdzboiul si aceSt razboi are ca prim act
_al sau btlia victorioas dela Marengo (14 tunic 1800).
La Marengo s'a petrecut un epispd, pe care il yeti vedea
repetandu-se. Victoria desavar$It a atarnat prea des de un
fir de par. La Marengo, ca la Austerlitz, la Eylau, ca la Fried-
land, pang cand la Watterloo nu se mai repet $i atunci a fost
infrangerea desavar$it pentru Francezi. La Marengo 'Ana la
ora 6 seara, batalia era pierduta pentru Bonaparte. La. acea
4ara erau deja puse coloanele austriace din formatiunea de lupta,
in coloane de mars, cad Me las, com!andantul $ef austriac eon-
sidera batalia ca ea$tigata, cand in ultimul moment apar cele
cloud divizii ale generalului Desaix, care prefac situatiunea din-
tr'o adevarata infrangere pentru Francezi, intr'o mare victorie
pentru ei. Totu$i in urma acestei Write nu se schimbh Inca
nimic. Austria continua sa. reziste. Ea nu vroia cu nici un pret,
sd cedeze din preponderenta, pe care o icaVigase in lipsa lui
Bonaparte in Italia, pe care o anexase. Dar rivalul in glorie al
.lui Bonaparte, generalul Moreau ii invingo din nou la liohen-
linden (Decembrie 1800) i ea in preziva lui Catnpo-Formio

www.dacoromanica.ro
138

ajunge avantgarda franceza aproape- de Viena. Sub impresia.


acestor evenimente, Austria 3e hotaraste s inchee pacea dela
Luneville (9 Februarie 1801).
Astfel s'a indepartat Inca odata de Republica franceza spec-
trul dezastrului.. Si Bonaparte nu putea suporta infrangerea
in situatia lui. Ca $i Iguvernele Republicei, el nu se putea men-
tine, decat prin victorii.
Bonaparte, ajuns imprat, intr'o conversatie cu Metternich,
ii spune:
Mie nu-mi e permis SA ma intorc invins la Paris. In ziva,
in care ma voi intoarce invins, va trebui s inceteze domnia
mea. Dv. sunteti guvernati de Monarbi, care domnesc de sute-
de ani in statele dv. i dansii se pot Intoarce invinsi, eu insa nu".
Tot secretul politicei lui Napoleon sta in aceste cuvinte:
de a nu se intoarce invins la Paris". De aceia atat in timpul
Consulatului cat si a Imperiului va trebui sa mearga din vic-
torie in victorie.
La Luneville se inchee pacea intre Austria $i Republica..
Conditiile pacii erau: trmul stang al Rinului, deja consacrat
prin negocierile aela Rastadt, ramane al Republicei. In Italia
se infiinteaza sub protectoratul francez Republica Cisalpina,
Republica Ligurica in partile Genovii, iar in Olanda Republica
Batava. $i ramne atunci ca teritoriile eclesiastice s serveasca
drept desdaunare principilor germani, care pierdeau teritoriile
lor prin extinderea Frantei pana la malul sting al Rinului.
In timpul acesta, se infiripeaza o prietenie, inteadevar
extraordinard intre Tarul autocrat al tuturor Rusilor Paul I
si Napoleon Bonaparte, pornit din faptul, ca Bonaparte voia,
cu orice pret sa scape insula Malta de posersiunea engleza..
Englezii pusesera din nou mana pe a, Ceeace exasperase pe
Tar. Astfel incepe prietenia aceasta intre cele dou fan, Franta
si Rusia, care urma sa nearga pan la alianta lor.
In acest timp se constitu sub impulsul lui Paul I, o liga
a puterilor neutrale: Rusia, Suedia, etc. impotriva Englezilor,
asemanatoare ligei din timpul rdzboiulta anglo-american (1 to
Dec.- 1800).
Totul era aranjat pentru aliant intre Franta $i Rusia,
dud Paul I e omorit de catre o seamia de conjurati, ofiteri
.

de ai Curtii, oelegati intrucatva a intregei paturi aristocratice


(24 Martie 1801). Vietile tuturor erau in pericol, sub tirania
acestui autocrat aproape dement. Conjuratii condu$i de Palen
$i Benigsen ii omoard si proclarnd in locul lui, ca Tar, pe fiul
sau, Alexandra I, care era un partizan al aliantei cu Englezii.
jn ace1a imp, vazind schimbarea lucrurilor, Bonaparte
incepe in lipsa unei apropieri de Rusia de a se gandi in
mod mai destoinic la o pace cu Anglia. Si .Anglia avea un
punct sensibil, ce ii dadea mult de gandit, anume Irlanda,
care era catolica, iar pe baza acestel diferente de religie existai
o stare perpetud de '-persecutiuni din partea metropolei si de-

www.dacoromanica.ro
139

-.revolta ascunsa din partea Irlandei. Era o stare de fapt si de


,drept, care constituia din aceasta insul o path' a intregului
regim englez. In Irlanda se facuse o debarcare, condusa de unul
din cei mai mari generali, generalul francez Hoche (1798). Aceasta
posibilitate de diebarcare- era pentru Marea Britanie o surs
de ingrijorare neincetat fiind speriat de venirea lui Bona-
parte la Consulat, de organizarea sa, .care se, arata destoinica.
Datorit acestor consideratiuni, Anglia se arata dispusa s ce-
deze, mai cu seama Ca' Pitt, vazand situatiunea din Irlanda si
judecand, c trebue oarecari indreptari pentru a se curma acest
rau, promisese Irlandezilor o emancipare religicas, emanci-
pare, ce nu fusese recunoscuta nici de Rege, nici de Parla-
ment si astfel trebui s se retraga, lasand guvernul lui Addington.
Addington pune principial chestia unei apropieri cu Franta,
si se incep tratative, ce reuseau cu atat mai mult, cu cat Bo-
naparte era i el foarte dornic de pace, si astfel se ajunge la In-
cheerea pacii dela Amiens (27 Martie 1802).
De ce Bonaparte era atat de dornic de pace? Pentru ca,
cu cat trecea vremea, cu atat se infiripa mai mult gandurile sale
ambitioase si dansul isi dadea seama, ca Consulatul nu era deck
drumul spre Imperiu; dar pe de alta parte pentru a ajunge aci,
trebuia sa aibe o ratificare unanima a intrekului popor si aceasta
nu o putea primi si nu putea s o aiba, deck dand poporului
cea mai mare binefacere, anume o pace cu toti fostii lui vraj-
masi. De aci dorinta lui de pace, de aceea el incurajeaza pe
cat poate aceste nelgocieri, care se termina prin pacea dela
Amiens din 1802.
Aceasta pace e stabilit pe acelas principiu, pe care l'am
constatat in Orient, apoi adeverindu-se in Congresul dela Ras-
tadt si acum se ivea din nou cu prilejul acestei paci, anume mul-
-tumirea celor puternici in dauna celor slabi.
Domnilor, Franta avusese Impotriva Angliei ca aliate pe
Olanda si Spania (tractat franco-spaniol 1795) si pacea se facea
prin sacrificarea de catre Franta a coloniilor aliatilor sai, in
folosul Angliei, anume Anglia obtinea insula Ceylan dela Olan-
dezi si Trinitad din Antile dela Spanioli.
Singurul lucru, pe care Franta vroia sa-1 aiba si la
care in cele din urma. consitnte Anglia, era insula Malta, care
trebuia sa ramana Republicei. Olandezii i Spaniolii fur ne-
multumiti, insa Bonaparte le declara: Olanda nu are sa ridice
glasul, din moment ce se facea pacea intre aceste cloud mari
Puteri, care sunt Anglia si Franta. Olanda flu are deck s taca".
Si trimesul olandez Schimmelpenninck trebui a se supuna.
Era o consacrare a principiilor lui Frederic II, ce au pre-
zidat la impartirea Poloniei.
Aceast pace dela Amiens, prin care se knpaca ultimul
,dusman, aduce o enorma popularitate lui Bonaparte si ii in-
lesnea din ce in ce mai mult drumul spre Imperiu.
Dar odata pacea Incheiata, Anglia insa-si si-a dat seama, cd
nu o poate pasha. Dar oare din ce motiv nu putea sa o pastreze?

www.dacoromanica.ro
140

Pentru ea dansa vazu, ca pastrand pacea cu 0 Franta bine ad-


ministrata si in plin propsire, de pe urma principiilor de-
mocratice, aceasta situafie constituia cea mai primejdioasa pro-
paganda democratica, in contra principiilor aristocratice, pe care-
Anglia le avea Inca ca forma' de guvernamant. Pacea aceasta
era pentru aristocrafia ei de mari proprietari, primejdia cea,
mai (mare.
Revolufia este imineuta in Anglia, scrie un istoric englez.
Spiritul public e excitat. Pasiunile democratice incep sa se,
agite. Pofta puterei, subt numele de reforme, s'a raspanclit
printre clasele medii i institufiunile farii noastre erau amenin-
fate de un soc tot a-tat de violent, ca acela ce rasturnase mo-
narhia in Franfa. Singurul remediu era sa. angajeze fan intr'un.
razboi strain: dansul ar reinoi vitejja strabund i ar face re-
formele inutile".
Sorel adauga: Anglia nu poate, flea & se ruineze, sii
execute pacea dela Amiens".
Inteadevar, de acum inainte Anglia ar fi avut s suporte
concurenfa din partea Franfei, care era in piing dezvoltare-
interna agricola i chiar industriala pe cat era posibil
atunci si care gasea in Bonaparte tot concursul posibil dat
de Stat. Franfa astfel ajunge s he'd pe4 terenul comercial, ceat
mai mare concurenta industriei si agriculturei engleze.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XVIII.
Rur .ura ',Axil cu Anglia (1803).Recez"-ul germanic (1803).
t-- Napoleon 1, ImpArat (1804). RAzboiul Franfei cu Anglia,
Rusia 0 Austria (1805) Tractatul dela Presburg (1805).
RAzboiul cu Rusia 0 Prusia (1806).
Domnilor, am terminat ultima lectie- cu arAtarea reac-
tiunei, care se produsese in Anglia in urma pAcii dela Amiens.
Am aratat, cum) Anglia vedea in aceast pace, un motiv de
profundA nemultumire.
V'am arAtat cauzele, care au provocat aceastA nemultumire si,
cA pe de alt parte aceast nemultumire (grasea si un rAsunet
la Bonaparte, in jignirea lui de a vedea, contrar stipulatiunei
pAcii, insula Malta inch' in mAinile Ennglezilor. Pe acest motiv,
Bonaparte face in fata corpului diplomatic la o serat oficial,
ministrului englez, o scenA teribil, in urma RAreia ministrul Wit-
worth se vede nevoit sa parAseascA Franta (Mai 1803).
Ultimele cuvinte, cu care Bonaparte tenmin apostrofa cAtre
Wirtworth, au lost: Malta sau rAzboiul". CAci la Bonaparte
se accentuiala tendinta Ili de a avea in Marea Mediterand un
punct de reazem, o statiune navalA, care sA-i permit, mai
tArziu, reinceperea planului sAu oriental.
Pentru Englezi, numita scenA, a fost bine venitA, pentru cA
era un motiv de ruptura a acestei pIci, pe care Regele, Curtea
si Parlamentul, o considerau ca o calamitate. Apoi Anglia voia
s pAstreze prin Malta, dominatia Mediteranei. Trebue si
pAstrAm Malta pentru Anglia, iar nu pentru alicine-va,", spunea
lordul Melville. Se bagA insa bine de seamA, a dacA Anglia
o forteazA pe Franta la un rzboi e continent, provoacA un
despotism, care nu era pe placul tuturor celorlalte state.
Haugwitz, ministrul Prusiei, precizeazI acest punct de ve-
dere, fAcAnd s observe lui Duroc, trimes la Berlin, s in-
tretina o atmosfera politica' priincioasa.
Despotismul continental, e Mai primejdios ca cel ma-
ritim".
E tromentul, and Bonaparte trimete lui Talleyrand in-
structiuni, in care prevede toate desfAsurArile viitoare ale faz-
boaelor, care vor urma de aci inainte.
Daca Austria se amestecA, fiind imping de Anglia, atunci
Anglia ne va-forta sa cucerim Europa".

www.dacoromanica.ro
142

In Anglia ruptura fuse4'e primal cu avant, ca o bun afa-


cere comercial, care s'ar fi reluat din nou, dup teama de a
fi perdut'o. Pitt, Stapanul Regilor _Europei", revine cu o foarte
mare popularitate i printr'un discurs celebru la Camera Co-
munelor, arat toat primejdia pentru intreaga civilizatie a Eu-
ropei fata de propaganda franceza si de politica iacobind. El,
printr'o imagin frumoas, denunta acest pericol al flcdrii li-
chide a principiilor iacobine, 'devastand lumea.
Mare le lui adversar, Fox, alt mare orator a mic
aceste cuvinte pe care dansul le pronunta ca o figiir re-
torica, spre a fi desmintit, dar contrar intentiilor sale, in
care se rezuma insdsi politica engleza.
Orice progres, pe care l'ar face Franta in interior -sau in
exterior, ar fi o cauza de razboi si o injurie pentru noi".
Dar chiar asa era, orice activitate a Frantei, orice pro-
gres al ei, n'ar fi fost pentru Anglia, cleat un pretext de
rdzboi. In aceasta tendinti, Anglia era menita s se intal-
neasca cu o alt ar puternica, cu Rusia.
Alexandru I, domina lumea politica externa, dupa urma
prestigiului imens, pe care Suvarof 11 castigase prin izbandele
armatelor rusesti. Suvarof a fost singurul general aliat, care in-
cepuse seria victoriilor -lath' de Francezi. Acest prestigiu cauzase
o mare mandrie printre Rusi. Ei credeau acum ca in locul Sfan-
tului Imperiu gertmanic, trebuia sal se ridice Imperiul din Orient,
sub acest nou Cezar, care urma sa fie Alexandru I. In aceasta
tendinta, Tarul era incurajat de un nobil polon, descendent al
familiei Czartoryski lifincipele' Adarn Czartoryyski. Acesta
cauta sa-1 convinga, c trebue &I fie arbitrul pacii i si eman-
cipeze pe Orecii si pe Slavii din Balcani, si in acest scop pre-
vedea alianta cu Anglia neaparata, o intelegere cu Austria de
dorit si o ostilitate probabila cu Prusia, tocmai din cauza Po-
loniei si aceasta era scopul ascuns si final al principelui
polon, pe care vroia sa o reinfiinteze si s o emancipeze subt
tin regim autonorni, subt suveranitatea Rusiei.
In fata acestei ostilitati generale, se gandea Napoleon s
loveasca la cap, adica sa atace Anglia si astfel cugeta sa fad
o klebarcare in Anglia. Pot s am tun esec, zicea dansul, dar
pOt: sa reusesc. In trei zile, cu circumstante putin favorabile,
ma fac stapan pe Londra, pe Parlament, pe Banca' si atunnci
va fi revolutie la Londra". Aceasta revolutie, fireste, nu trebuia
in mintea lui, sa fie indreptata iinpotriva Francezilor, si urma
sa fie o revolutie democratica, indreptata irdpotriva Metropolei.
Astfel se iluziona Bonaparte.
El strange atmata franceza pe rnalul Manecei, ca astfel sa
fie gata din acest vast lagar de razboi faimosul lagar dela
BOulogne s fie irribarcata i transportata in .Anglia.
Intareste aliantele sale cu "Spania si Olanda, aliante, care
incep s fie pentru'aceste dotai state, care platisera' deja cu o
parte din coloniile lor pacea dela Amiens, din ce in ce mai im-

www.dacoromanica.ro
143

povaratoare $i de- aceia ele .nu asteptau, deck -momentul priin-


cios de a se emancip,a de acest protectorat oneros al Frantei.
De asemenea Napoleon vroia o intelegere cu Prusia, unde
trimesese la Berlin pe marele sau prieten, pe genelralul Duroc,
care continua incercdrile sale de a apropia Prusia de Franta,
insa fail castig, caci Prusia era in expectativa. Prusia era in
asteptarea acelor fapte, care se petreceau in Germania prin
acea schimbare, ce incepe cu secularizarea statelor eclesiastice,
si urma, mai departe prin secularizarea micilor seniori. De
aceea r.,ii vroia s se lege, ci sa I-Arnaud libera.
(-..-t-eace se facea atunci in Germania, era o distrugere a pacii
Seta Westfalia. Pacea dela Westfalia fusese faurit de planu-
rile lui Mazarin, care nu se gandea sa fad. din Germania un
stat, ci un conglomerat de state $i statulete, ce prin interesele
lor divergente, trebuiau s fie un motiv de perpetua slabiciune
a lor $i astfel oricare din ele urma s caute un protector, ce nu
trebuia s fie altul deck Franta. Sf. Imperiu germanic, re-
prezentat prin Austria, era prea aproape de ei $i un protector
mai indepartat, cum- era Franta, era s fie mult mai suportabil.
Si ati vazut ca Franta in tot secolul XVIII, gseste motive de
a se amesteca in Germania. Acum se stabilise Republica. In mis-
carea republicana era o parte practica si una idealista. Partea
idealista, era aceia de a distrugle orice urma a Vechiului Regim
$i atunci statele eclesiastice, statele mici, statuletele, care Inca
dainuiau, pareau Republicei ca ramasiti feodale, ce trebuiau sd
fie distruse. Pe de alta parte, se cauta a se infiinta state pu-
ternice, care urmau conform politicei republicane mult mai
bine sa fie protejatele mai puternice ale Republicei, deck mi-
cile state, care erau inclinate mai curand s ceara protectia
Austriei, cum un nobil slab $i reactionar ar cere pro-
tectia celui mai mare nobil, Imparatul. De aceia, dui-A secula-
rizarea statelor eclesiastice, se proceda la desfiintarea statelor
mici laice, adica la exproprierea lor in folosul celor mai puter-
nice. Pe de alta parte, aceasta corespundea in mod practic cu un
ideal administrativ al Republicei, de centralizare $i conform cu
aceste idei, incepe s se centralizeze si Germania, precum se cen-
tralizase Franta, prin revolutie. Incepe deci exproprierea micilor
seniori, si cu atat mai mult, cu cat aceste state laice urmareau
protectia -Curtei vieneze $i aceasta adapostire, era considerata
ca un act de ostilitate fata de Franta ce cauta sa inceteze orice
alt .amestec al Habsburgilor in statele germane. (Recezul ger-
manic 1803). ,
1\/ediatizarea se face subt inspirarea $i protectia lui Bona-
parte, conform principiilor sale centralizatoare, cu amenintari la
adresa Vienei, &ea' s'ar opune.
In aceast stare de razboi, declarat _cu Anglia si stare la-
tenth' de razboi cu Austria, In fata acestei atitudini luat de Tar,
de a _se face el Cezarul Orientului $i protectorul lumei euro-
peene, ,pe de alt parte fata de atitudinea Prusiei indoelnica,

www.dacoromanica.ro
144

se precipit evenimentele si supravine faptul, care precizeaza


situatia.
Bonaparte vroia s devina imparat, dupa Consulatul pe viata
cu dreptul de a-si alege el mostenitorul, ce i-se conferise (1802).
Vroia s ajunga la forma perfect a acestei evolutii, la forma
clefinitiv a lmperiului. Pentru acest lucru, intrunea boate con-
ditiile, dar avea sa lupte impotriva celor dou eletnente extreme
a lumei politice, impotriva regalistiler si impotriva iacobinnor.
Regalistii, de and incetase anarhia si mersul maladiv al
evenimentelor interne, de cand Republica era reprezenta'a prin-
frun singur om si gratie acestui orn incepuse Franta sa 11..nasca.
din toate punctele de vedere, dnsii regalistii incepuser.6
s capete curaj, crezand ca., acum vor putea sa ajunga sa resta-
bileasca monarhia in Franta, lovind pe cel, care era in fruntea
ei; crezand, ca &cal va dispare Bonaparte, Franta lipsit de
cap, nu Iva putea rezista la imperativul de a se restabili mo-
narhia, din roarer pentru anarhia abia stapnit. Caci acum
imensa majoritate a societatii franceze, dorea ordine si se re-
bela la gandul dezordinelor Comunei si a Adunrilor din trecut
si aceasta ordine nu ar fi putut 1sa fie data, decat de un rege, in
lipsa lui Bonaparte, disprut. Acesta era calculul regalistilor.
Iacobinii, clansii, ireductibili, continuau sal viseze Republica.
Ludovic XVIII, care era inch' conte de Provence, incerca
o intelegere cu Bonaparte. Printr'o scrisoare, ce i-o adresa, ii
oferi o situatiune mare in stat, in afara de aceea de cap al
Frantei, cap al Frantei devenind el, ca rege. Bonaparte prin
o scrisoare foarte poli*oas, dar in acelas timp foarte neteda,
ii facea cunoscut, Ca nu intelege sa adopte o asemenea poli-
tica si cloaca s'ar intampla asa ceva, intelegea, ca el sa profit
de acest lucru.
Atunci din partea regalistilor, incepe un razboi de com-
ploturi contra vietei Primului Consul.
Pe de alta parte, iacobinii continuara si iei sa urzeasca pe
seama lor, comploturi contra lui, pentru a reveni la vechea forma
republicand.
In acest razboi, regalistii ascultau de un sef cu vadite
calitati de .conducere si de sange rece, George Cadoudal. Si
atat iacobinii rat si regalistii, pun in pericol viata Primului
Consul in mai mlulte rnduri (1803-1804).
Far de aceast deslantuire din partea ambelor, dar mai cu
seama din partea regalistilor, se exaspereaza. Bonaparte, ce
voeste sa [ajunga sef al acestei Republici. Dansul voeste a lua
imperiul, dup miodelul roman, pentru ca stiti, ca prin luarea
titlului de imparat de cdtre August, nu s'a desfiintat Republica.
Imperiul era legalmente o forma. a Republicei.
Ins pentru aceasta trebuia sa capteze increderea republica-
nilor francezi, care dominau peste tot, in corpurile legiuitoare,
in armata, in societate, etc. Pentru acestea trebuia s dea si el
un gaj irevocabil al sinceritatii sale. $i atunci se hotaraste sa-1

www.dacoromanica.ro
145

dea printeun botez de sange regal, asetnenea aceluia din care se


nascuse Republica.
In aceasta lupta in contra vietei lui Bonaparte, care ia o
forma din ce in ce ntai acuta, ministerul englez, nu era de
kc departe de a admite accidente fortate si fericite, care ar fi
curniat tiata Primului Consul. Fouch, seful politiei, pe de alta
parte Plfile maina pe diferite hartii, care anuntau venirea unui prin-
cipe fbncez in apropierea granitei Frantei, principe, care era
presu: as c nu era strain de aceste comploturi, si venit de
sip* acolo, ca sil profite imediat de rezultatele kr. Bonaparte ho-
i-xllste s-lsuprime. Sunase ora gajului irevocabil. Ca si Mazarin
si de Retz, stramosii lui politici, Bonaparte stia sa fac partea
focului si chiar a sangelui (Sorel). Toti ceilalti, care conduceau
Republica, un Talleyrand, un Fouche, un Cambaceres, un Sieys,
toti II incurajau la acest botez de sange regal", pentru cal toti
cautau un lucru, care sa lege norocul lor de al lui Bonaparte,
anume o complicitate. Atunci Bonaparte pune mana pe ducele
de Enghien, care se afla intr'o aventura de dragoste la Etten-
heim, in ducatul de Baden, si conform instructiunilor sale,
acesta e impuscat la 20 Martie 1804, la Vincennes.
Franta intreaga de pe urma acestui gaj irevocabil e
castigata desi la inceput a fost un moitnent de stupoare si
oroare. Acum toti republicanii stiau el Bonaparte e de ai lor.
Mersul lui spre Imperiu e de aci inainte asigurat.
Daca a fost un consimtkmant unanim al Francezilor, ins
din partea Puteritor monarhice, a fost o reactiune profunda, care
a starnit rzboiul, ce nu trebuia sa se inchida decat 10. ani mai
tarziu. S'a nscut un sentiment anuMe, ca nu mai era nimic
comun, nici un punct de intelegere cu Franta lui Bonaparte si
pentru a se ajunge la aceasta intelegere, constitutia ei va trebui
sa fie complectanlente sthimbata.
Dar o a versiune se adeverea si mai Mare, caci aceast
schimbare din Franta corespundea cu interesul politic al Ru-
siei. Tarul Alexandru ia aliurea de protector si de indrumator
al acestei reactiuni. El scrie regelui Prusiei:
Daca vad pe Majestatea Voastra angajaa pentru apirarea
independentei i pentru binele Europei intregi, o asigur ca ma
va gsi alturi de dansa". Pe de Alta parte, ministrii Kotchubey
si Woronzoff, schimbau note cu acest cuprins: Toate prega-
trite noastre militare sunt aproape executate".
La 14 Mai 1804, Imperiul francez se proclasnla cu asenti-
mentul tuturor. Trebuia s restabilim monarhia sau sa fi fcut
inutil pe 18 Brumar". (Talleyrand).
Parintii Revolutiei, filozofii, care so prosternasera in fata
lui Frederic si a Caterinei, cum oare n'ar fi aclarnat pe acest
Cezar, esit din randurile lor". (Sorel).
Dar, in aceiasi tuna, cand Bonaparte se proclam Imparat,
Pitt revine la putere cu adeziunea oarba. a intregei Anglii si el
canalizeaza toata reactiunea monarhiilor europeene, care trebuia

www.dacoromanica.ro
146

sa se deslntuiasca impotriva Frantei. Era momentul pentru An-


glia, in starea in care se gasea, de a reinvia momentul marilor
coalitiuni din 1701-1793-1798.
...Tarul semneaza dupa ce incheiase mai inainte cu Re-
gele Prusiei, un tractat de aliant cu Anglia la 11 jiIie
1805, un tractat prin care se prevedea anumite .cle
mai de mana a doua, dar alte)e, dupa care urma ca Franta s
fie readusa la vechile limite.
Iata ce scrie Sorel despre aceast situatie Razboiul va
procura Rusiei in Grermania si pe fluviul- Padul, intinderi des-
tule cu ce sa plateasca cu parnanturile din Germania si Austria.,
partile polone, pe care Ie va lua fortat dela Austria, si Prusia".
Era pentru Tar acest calcul de a impinge in Occident pe
foastele sale partenare dela impartirea Poloniei, pentru ca Rusia
sa poata lua dela ele Orli cat mai mari din aceste pamanturi
polone.
Prusia pe Rin, Austria la Milano si Venetia, Rusia la
Varsovia; Regatul Tarilor de Jos, reinfiintat; Franta in vechile
sale limite i Alexandru arbitru al Orientului. Toate acestea
erau scopul tractatului dela Viena si scopul Coaliliei, care se
inchega la 1805". (Sorel).
Inteadevar, pe baza acestui tractat dela 11 Aprilie 1805,
intre Anglia i Rusia, se vede ca se pune bazele tractatului de-
finitiv, care trebuia s 4nchee aceasta perioada a Frantei, -ce
va pune capat epocei Revolutiei.
La acest tractat adera si Austria la 9 August 1805.
In acest timp, planul lui Napoleon de descindere in Anglia,
nu se poate infaptui, pentru ea, dac era mostenitor al celei mai
destoinice armate, vazute vreodard, formata din razboaele Repu-
blicei, condusa de sefi incercati in lupte, marina lui nu se putea
reface limp de Oliva ani, mai t u seama, ca trecuse prin perioa-
dele turburi ale Republicei. Flota era rau intretinuta si rau co-
mandata. Planul lui Napoleon, nu putea sa fie infaptuit, con-
form ordinelor sale. Atunci Ii schimba planul. Escadrele -fran-
ceze i spaniole, s se repeada asupra insulelor Antile, spre a
atrage flota englez, in America, de unde sa se reintoarca re-
pede in canalul Manecei, raliind In prealabil flota spaniola.
Dar concentrarea nu se poate face. Amiralul Villeneuve, care co-
manda flota aliata, ramane la Cadix, si Napoleon prevazand
c nu mai vine, stiind ca Austria era aliata Rusiei, vazand ca-i
declard razboiu (17 ,Sept. 1805); stiind 6' de Prusia nu mai
era sigur face ceeace a facut Frederic II ca.sa nu fie atacat,
ataca cat mai repede si de pe malul Manecei, transporta toe&
armata lui, la -Grande Armee", in Padurea Neaged, la Rin,
apoi pc Dunare. Tot ceeace a urmat de acutn e de domeniul
militar. Napoleon la Ulm distruge mai intai printeo admirabila
maneyed, prima armata austriaca,-comandata de generalul Mack,
o prinde, i porneste mai departe impotriva . celorlalte .armate.
.

www.dacoromanica.ro
147

austriace si mai cu seamd impotriva Rusilor, cari se coborau


in Austria. (Octombrie 1805)..
In acest timp, mai in aceeasi zi, ca la Ulm Nelson, marele a,mi-
ral englez distrusese escadrele franco-spaniole, c'astigand marea
batalie de;a Trafalgar, in care maare, dar asigura in mod incon-
testabil 41prematia marii patriei sale. In urma acestei bililii
nu ma14poate s fie vorba de un atac impotriva Angliei.
Aceast# idee, Napoleon o $terge din mintea lui $i nu va cauta
s ra5toarne Anglia, cleat in persoana aliatilor ei. Prin rdzboaie
ccinlnentale, va cauta sa' o poata invinge. Va fi o situatie si
Folutie imposibil, care il vor duce la Waterloo.
In momentul, cnd flota franceza era distrus la Trafalgar,
dupa batdlia dela Ulm, Talleyrand prezinta un plan Impara-
tului, dui-A care Germania ar reveni Frantei, ce prin aceasta de-
venea prin excelenta Imparatia occidentala. Austria ar.,,fi des-
daunat de aceasta pierdere prin intinderea ei in Romania ac-
tual, anume in Muntenia, Moldova, Basarabia, o parte din
Serbia si din Bulgaria. Austria ar fi devenit aliata Frantei si
5'ar fi nrultumit de aceasta intindere rasaritean, pe valea Du-
/aril si in Balcani. Fire$te cd, in acele momente, Napoleon
nu se opreste la acest plan $i aceasta cu atat mai Intuit, cu cat,
nu avea timp s mediteze, caci trebuia sa' desfaca o situatiune
militar, care incepea a deveni critica pentru el. lata .C=11. In
momentul, -cnd la Ulm, ansul zdrobise prima armata austriaca,
cand flota franco-spaniola era distrus, la. Trafalgar, se inchee
la Postdam, in Octombrie 1805, un tractat secret de alianta
intre Frederic Wilhelm III $i Alexandru I, prin care Prusia,
dupd multe tergiversarl, intra i dnsa in alianta nronarhiilor.
Pe ce motiv? Pentru ca, v'arit spus, nu putea .s admit aceasta
extindere a Frantei in Germania, aceast expansiune, a princi--
piilor republicane asupra Europei i atunci- Regele ei in unani-
mitatea Curtii, a claselor inalte $i a societatii intregi, se apropie
de Rusi $i inchee acest tractat secret, prin care Armata prusacl,
indat ce va'fi gata, va trebui s cadd In spatele, si in flancu-
rife .armatei franceze,. Prusia trintite pe ministrul .ei, Haugwitz,
in lagarul lui Napoleon, cu misiunea de 'a oferi mediatiunei unei
paci intre Austria si Rusia cu Franta, dar si cu scopul ascuns
de a deverii o aliat formala din partea Austriei i Rusiei im-
potriva lui Napoleon.-Napoleon nu se lasa induplecat de Haug-
witz, ii opreste pe langai cdnsul, caci_ trebuia s c4tige timpul
de a bate pe Ru$i, upoi II trimite la Viena pentru -a conversa
cu Talleyrand. ,
In acest timp se apropiau ,de dansul annatele ruSesti. Ba-
talia, care s'a dat a fost pentru Napoleon I. prilejul celei mai
strdlucite victorii, pe care a combinat-o vreodata. Armata ru-
seascd rau condus i mai ea searrta condusa cu inctedere oarba
de tineri tnilitari, care flu aveau deck Aispret perrtru Napoleon,
cade in.; capcana intinsa- de dansul -la Austerlitz (2 Decern-
brie 1805).

www.dacoromanica.ro
148

Napoleon dup btlie, primind complimente din partea mi-


nistrului prusac, Haugwitz, Ii raspunse: complimentele, ce mi-le
adresati, erau destinate altuia, norocul armatelor a facut ca ele
st-si schimbe adresa".
Totusi pentru ea nu vroia sa aibe un nou rdzboi, in mijlocul
iernei ofera Hanovra Prusiei, pentru a o avea ca aliat in
contra Angliei. Hanovra era Inca juridiceste a Anglia Cu Austria
inchee pacea dela Presburg (26 Decembrie 1805). Printeaceia
Austria era exclus din Germania. Bavaria, Wurtemburgul, ur-
mau s fie ridicate la rangul de regat, prin contopirea micilor se-
niorii laice i prin atribuirea, Bavariei, a Tirolului luat dela
Austriaci. Dar pentru dnsul Ii rezervase e lucru caracte-
ristic toate partile Imperiului austriac, can ii permiteau o
apropiere de Orient. Astfel Venetia, Istria $i Dalmatia, iar par-
tile din Audul Italiei, le transforma in regatul Neapolului $i al
Siciliei, pe care Il d fratelui sau Iosef Bonaparte. Se apropie
astfel de Orient, pentru a relua la montentul favorabil planu-
rile sale, despre care v'am vorbit. Creiaza in acest scop du-
cate credincio$ilor lui. Sunt o multime de maresali, cari devin
duci, in Italia, in Dalmatia, apoi in Germania. Asa Bessieres, de-
vine duce de Istria; Sou lt, duce de Dalmatia, etc., etc. Era
astfel distrugerea planului lui Tallyerand $i asupra lui va atrag
atentiunea, ea' acest plan, care tindea la extinderea Austriei in
Orient, corespundea cu ideea, care a fost infiripata cu aproape
o suta de ani mai tarziu de Bismarck, de a face din Austria o
Putere oriental, prin protectoratul ei asupra Bosniel i Herte-
govinei, $i de a o impinge spre Orient, pentru a permite con-
solidarea Imperiului germanic in Occident.
In orice caz, cu Prusia, Napoleon incearca sa se mina bine
prin tractatul dela Schnbrun, prin care ceda Hanovra Prusiei
$i ii garanta integritatea (15 Decembrie 1805).
$i daca Napoleon Inte lege sa domine "in Germania prin
state protejatele sale ridicate la rangul de regate, in sud
$i in vest, cauta sa fixeze pe fo$tii sal aliati: Bavaria, Wurtem-
burgul, Saxa, prin Confederatiunea Rinului, prin care le des-
parte in mgd definitiv $i legal de Sf. Intperiu.. In aceast si-
tuatiune, Prusia se .apropie din nou de Alexandru I, cu care
Inchee un tractat secret de aliant (1 lulie 1806). $i Alexandru,
care vroise un moment sa 1nchee pacea cu Napoleon $i chiar
se semnase un tractat intre ministrul su Oubril $i Talleyrand
(20 lulie 1806), desminte acest tractat de pace si reia ostilit-
tile din nou cu Franta.
Napoleon fusese in acest moment jucat de Alexandru. Dar
cum ap? Pentru c dfinsul incepuse sl aiba asemenea trata-
live de pace cu Anglia, caci Anglia impresionata de moartea
lui Pitt (1806), care se sfarsise cu inima zdrobit de marea vic-
torie dela Austerlitz Austerlitz a ucis pe Pitt", scrie Wilber-
force incearca s inchee pacea cu Napoleon. N'a fost deck un

www.dacoromanica.ro
149

moment fugAtor, caci Anglia rupse tratativele pentru a se


apropia de Alexandru (August 1806).
Alexandru vailand pe Napoleon izolat de Anglia, desminte
tractatul lui Oubril. ,De asemenea Prusia in mod defi-
nitiv rape cu Napoleon, $i la ultimatum-ul lui Napoleon de
a demobiliza, inainteall cu artmatele ei. Acestei mi$cari de trupe,
Napoleon ii raspund'e- cu invadarea in Prusia $i noul razboi ii
permite de a desfiinta in dou 0416111 : Iena i Auerstaedt (14
Octornbrie 1806), armata prusaca in mod complect, dup o lun
de campanie.
Dar odat armata prusacA desfiintat, urma sa" se luta-
neasea cu Rush. Acest lucru mergea, mai greu. Rusia era mai
indepartata de Franta, intgrirele franceze Ii venea mai greu.
Eylau nu a fost dec:at o victorie indoelnic, caci a fost nevoit
sa permit armatei rusesti s se retragl, fail a o putea
urmri (7 Februarie 1807).
Cu putin inainte venise momentul, c'and d'ansul convinge pe
sultanul Selim de a declara rzboi Rusiei (Decembrie 1806).
Refacindu-$i armata, porneste din nou i dup o a doua ba-
tine, la Friedland, 'uncle zdrobeste armata ruseasa (14 lunie
1807), incep intrevederile de pace, care trebuiau s se termine
cu pacea dela Tilsitt (lulie 1807).

www.dacoromanica.ro
LECTIA XIX.
Primii Consuli in Principate. Fanariotii i Tractatele dela
$istov si Iasi (1791-1792). Politica orientalA a lui Napo-
leon I (1801-1806). Tractatul din 20 Julie 1806 si
negocierile cu Anglia si cu Turcia (1806).
RAzboiul russo-turc (1806).
Domnilor, ne-am oprit in preziva tractatului dela Tilsitt,
dupa batalia dela Friedland.
Pentru a explica acest tractat, care e punctul culminant al
expansfunei napOleoniene si pe de alta parte pentru a lamuri
crezul oriental, al Imparatului e necesar, ca -sa insistam putin
asupra tuturor acestor incidente, care provoaca prin inlntuirea
lor, politica orientala a lui Napoleon 1.
Tin a ajunge astfel la o mai clara expunere a acestui tractat
dela Tilsitt.
Vom relua deci politica Orientului din momentul, in care
am lasat-o. Dupd pacea dela 5itov 0791), dintre Austriaci
Turci, precum v'am spus, razboiul se continua cu Rusii. Rusii
inainteaza victoriosi in Basarabia. Sunt luate cetatile basarabene
de cdtre dansii. Cea mai mare batalie s'a dat la luarea cetatii
Ismail, o batalie, care a ramas celebra in analele militare.
In acest limp, in Anglia, Pitt era la putere si dansul era un
adversar al Rusiei. In sfarsit diipa multe vicisitudini, de o
parte si de alta si sub supravegherea Angliei care luase
rolul Frantei in Orient se inchee in Ianuarie 1792 pacea
dela Iasi, care curma razboiul dintre Rusia si Turcia.
Aceasta pace dela Iasi nu era, decat o confirmare dela
Kuciuk-Kainardgi. Prin ea se solutiona lucrurile existente, se
consacra in mod juridic abandonarea Crimeei si a insulei Taman
catre Rusia. Astf el lkiistrul ajunge frontiera intre imperiul turcesc
s,i cel rusesc. In favoarea tarilor dunarene se acorda o scadere
de bir, pe doi ani si libertate pentru locuitori :de a se rnuta ori
unde vor limp de 18 luni. Da fapt aceasta pace aduce o .aca-

www.dacoromanica.ro
151

parare a Orientului in beneficiul Rusiei, pentru ca starea Occi-


dentului, care era framntat, precurn stim, nu permitea nici
Pnisiei nici Austriei s se ocupe de chestiunile orientale, cum
ar fi voit ele. Astfel istoricul german Sybel relatnd, cd Frederic
Wilhelm II parsise primul rol in Po Ionia lui Suvarof, =drat
adan6 de aceastd parasire voit si nevoit in folosul generalului
rus, scrie: Po Ionia devine piatra de incercare a statelor. Astfel
dela Revolutie Prusia Incepe de a deveni pentru Rusia o
inamica".
In Moldova influenta ruseasca se dovedeste puternica prin
cei doi domnitori, care s'au succedat la tron, cu Mavrocordat apoi
cu Constantin Ipsilante, care era un om tinut ca foarte dibaciu
in cercurile diplomatice. El a contribuit la incheerea aliantei
auglo-turca, in timpul rdzboaelor hii Suvarof in Occident si in
timpul campaniei din Egipt In contra lui Napoleon (1799-1.801).
In Muntenia influenta austriaca se putea mentine cu oare
care succese. Printre domnitori mentionez pe Alexandru Ipsi-
lante, care a domnit intre 1774-1780 si a carui domnie e in-
semnata prin faptul ca, subt el pentru prima oare, se stabilesc
consulii celor doted man Puteri orientale Rusia si Austria, in
Mlle noastre. Astfel Lascaroff e primul consul rus la Bucuresti
si Raicevici primul consul austriac.
Franta continua in ultimii ani -de domnie a lui Ludovic
XVI sa ailaa influenta ei asigurata in Principate, prin se-
cretarii domnilor fanarioti, care de obiceu erau Francezi.
Astfel il mentionann pe Chevalier, care a fost secretarul lui
Alexandru Ipsilante, pe Hauterive secretarul lui Mavrocordat
(Firaris). Acesta a lasat cateva memorii foarte interesante deve-
nite rarisime.
Dintre totj domnii fanarioti din acest timp, singurul Mavro-:-
ghent a fost un devotat al Portei si se deosebeste de altii,
prin faptul, c sub domnia lui a inceput a se forma cea dintai
alcdtuire de osti din tail, care s'au luplat contra Austriacilor;
intre altele pe valea Prahovei, unde s'au dat diferite lupte intre
dansii, care scoborau din Transilvania si trupele lui Mavro-
gheni.
Revin acum in Occident. -

-- Bonaparte, devenit Prim Consul, glndea, ca nu exista alta


solutie posibila, deal o agianta cu Rusia, singura Putere in-
tacta pe continent si cauta o intelegere en Tarul. El a gasit in
dosarele directiunei secrete din Ministerul de Ekterne, un plan

www.dacoromanica.ro
152

care a jucat oarecare rol al unui ioarecare agent diplo-


matic, Guttin. Acesta indica o impartire a Elropei intre cele
patru mari Puteri, Franta, Rusia, Prusia, Austria. 5i in ceeace
priveste chestiunea orientala preconiza ca Consfantinopole im-
preunii cu posesiunile europeene ale Rumeliei sa ramaie Turciei.
Rusia ar fi luat Basarabia, Moldova si Muntenia, Franta Alba-
nia, Tesalia, Moreia si Candia; Austria, parte din Oltenia re-
venea pe fapet chestiunea Olteniei pe care o vroia Austria
si Serbia: Prusia ar fi luat in schimbul unor teritorii, care tre-
buiau s treaca la o noud formatiune, Hanovra, care sa o des-
pagubeasca de partea ei din Po Ionia, ce ar fi trebuit s o retro-
cedeze, pentru ca impreuna cu celelalte parti ale Poloniei sa
formeze un nou regat subt un fiu al Tarului.
Rusia, scrie Talleyrand, devenise centrul Coalitiunei". Acest
lucru i1 pricepuse Bonaparte si atunci incepe acea politica de
apropiere catre Rusia, mai cu seam pe temeiul insulei Malta
cu Tarul Paul I. Se ajunge la elaborarea unui proect de cucerire
a Indiilor, conform caruia armata ruseasca, sub condUcerea
unui general, ar fi trebuit s se indrepte inspre India i a alti
armata franceza, condusa'de generalul Massena, ar fi trebuit s
se impreuna cu aceast armata ruseasca la Asterabad si de acolo
s porneasca impreuna impotriva Indiilor engleze.
Acest plan nu a avut nici un inceput de executiune. E cu-
rios mai mult din punct de vedere al tendintelor, care ggitau min-
tea lui Napoleon. El nu s'a infiripat din pricina mortei lui
Paul I, prin venirea la tronul Rusiei a lui Alexandru I, care
era protivnic lui Napoleon si a carei atitudine voila de dansul
era precum v'am spus aceea a unui Cezar al Orientului, care
cauta sd se opun viitorului Cezar al Occidentului Napoleon,
Prim-Consul Inca dar a carui inaltare, ca imparat, o pre-
vedea.
Era o lupta intre aceste dated capete de state, lupt, care
va predomina ca un leit motiv in toate razboaele dintre coali-
tiile europeene a statelor monarhice i Franta republican a
Imperiului lui Bonaparte.
Daca Bonaprte cauta pace si intelegere cu Tarul Rusiei
pentru a-si asigura i intinde suprematia franceza, Alexandru
o cauta pentru a da inapoi Franta si a insfitui suprematia ru-
seasca.
Marina franceza, care inainte de Trafalgar era, de pe atunci
de o inferioritate vadit fata de cea engleza, cu atat mai mult

www.dacoromanica.ro
153

dupa acea bAtalie nu mai putea disputa suprematia marii, ce-


ajunge incontestabil in mAinile Englezilor. Napoleon vede atunci,
ca nazboiul nu trebuie sa se intinda, decat asupra continentului
si ca nunai prin acest razboiu continental trebue sa invinga
Anglia, luandu-i posesiunile orientale. Astfel Orientul devine tin
camp de lupta $i de prada intre aceste doua mari Puteri, Franta
si Rusia, in scopul infrangerei efigleze.
Dar Tarul nu se &idea sa imparta Orientul cu Franta. Na-
polean, insa, se gandea la aceasta impartire a Orientului si de
ad a provenit acea stapAnire bine marcata asupra Italiei, asu-
pra Dalmatiei si certurile pentru Malta cu Anglia. Tarul totus
nu intelegea, ca cineva sA se mareasca in dauna lui, in Turcia.
Din punct de vedere rusesc, era foarte natural, ca din moment
ce, in Orient, Rusia scapase de Prusia si acum si de Austria,
care era ocupata in Occident, nu ar fi consimtit, ca aceste doua
mari Puteri, ce erau in once caz inferioare ca for% Frantei sa
fie inlocuite prin aceasta, care era 4n plinA ascensiune si care
avea in capul statului, pe un barbat de o anvergura geniaii.
Asa fiind, mai ai searna dupa ruptura pacii dela Amiens
(1803), si sub sfaturile lui Czartoryski, care dat fiind origina lui,
inrudirea lui Cu vechile case domnitoare din Polonia, cauta sa
readucA la realizari politica polona a inaintasitor $i stramosilor-
sai, Tarul devine din ce in ce mai potrivnic planului napoleonian.
Czartoryski cautA sa formeze un stat polon din nou sub pro-
tectia lui Alexandru, insa autonom. El nu vedea pentru posibi-
litatea formarii un atare stat, decat orientaera in alte part
a tuturor poftelor Rusiei. Pentru aceasta canalizare a poftelor.
rusesti, Rusiei Ii trebuia. tot Orientul si nu era acest Orient de
impartit cu altcineva, necunt cu Napoleon. In urma acestor sfa--
turi, Tarul devine din ce in ce mai rezervat.
Napoleon vazAnd, cA toate avansurile Iui simt respinse de
Tar, ofera alianta sa lui Selim Sultanul Turciei (Ianuarie
1805).
Era precum vedeti din partea Frantei o reinviere a politicei
lui Luciovic XIV si a lui Ludovic XV. Nu e prima oara, cfind asis-
tam la aceasta reluare a vechilor tendinte diplomatice a statelor.
V'am facut deja atenti la inceputul Revolutiunei franceze, cum.
razboiul dire Austriaci a fost propovAduit i declarat de Giron--
dini, care in interior rasturnasera tot Regimul Vechiu al Frantei
si care totusi in politica externa, nu facusera altceva, &eat A,
reia vechea politica a lui Mazarin si a Iui Richelieu. Am vazut

www.dacoromanica.ro
154

chiar dupa cativa am, ca unii conduoltori ai Comitetului Salvarir


Pub lice, spunand, ca Bourbonii pana la 1756 nu facusera in po-
litica externa, nici o gresala capitala.
Deci Napoleon reia politica lui Ludovic XIV si lui Ludovic
XV. El trimite pe Brune un maresal al saiti ca s reprezinte
Franta-ou un fast deosebit, ce era destinat s impresioneze. Mare-
salul Brune ia rimul rol in diplomatia Orientului, asa cum il
avusese in timpul regalitatii intotdeauna ambasadorul Regelui.
Fata de aceasta politica Alexandru I cauta s se aproprie
de capul foastei coalitii, Anglia si inteadevar conform vede-
rilor lui Czartoryski, care sutinea, c singurul cabinet european
care nu se poate InCrucisa cu vederilerusesti e cabinetul de la
Sf. James, Tarul trimite (1805) pe un agent diplomatic al sau
la Londra, Nowossilzoff cu un plan, de aceeasi conceptie ca pla-
nul lui Guttin, prin care se proceda, dupd Thiers, la o alta im-
partire a Europei. Astfel Confederatiunea germanica, Elvetia $i
Italia trebuiau sa se intoarca Coroanei imperiale ereditare a
Habsburgilor. Rusia lua Muntenia si Moldova ; iar Austria Oltenia
si Serbia; Polonia se refacea ca o avantgarda impotriva Germa-
niei si sub protectiunea Rusiei, Franta trebnia s aibe ca limite
Alpii si Rinul pana la oare care inaltime. Toata dibacia consta
in aceite ouvinte: pana la oare care inltime". Pentru Franta
spune Sorel; aoeste cuvinte era pur si simplu, pand la imbuca-
tura Rinului. Pentru Aliati urma s fie linia, care .ajunge la
imbucatura acelui afluent, Lauter-ul, adicd pur si simplu Alsacia.
Pe aceste ouvinte ran precizate cu tot dinadinsul, Coalitia conta
sa poat juca pe Francezi si astfel sa-i' reduca la vechile limite.
Napoleon simtise, 'Ca alianta cu Rusia era imposibila si
atunci vazand aceasta, consolideazd si fixeaza de Franta toate
intinderile, pe care le cucerise, cu tot atatea obstacole inaintea
efortului principal. Astfel Piemontul e anexat Frantei (1802),
Italia devine de asemenea un regat, avand pe Napoleon ca rege,;
Germania dunareana e castigata vederilor franceze. Ati vazut
ca Bavaria, Wurtenburgul si Saxa devin, din mari ducate, regate
.gratie lui Napoleon, ..ce insa le va deveni protector, flind pro-
tector al acestei Confederatiuni a Rinului. In acest timp
in Principate, Constantin Ipsilante in Muntenia si Alexandru
Moruzi in Moldova continuau s fac politica rusofil. Influenta
ruseasca era ,din ce in ce mai accentuata, mai cu seama urma
unei conventiuni dintre, Poarta i Rusia din 1802, de pe urma
,cAreia se emit hatti-serifuri, care confirm drepturile, pe care si

www.dacoromanica.ro
155

le adjudecase Rusia, prin tractatele anterioare: dreptul ei de


interventie $i reprezentare- pentru tarile romane $1 popoarae din
Balcani; dar in afara de obesrvatiunile, ce le putea face Portei in
folosul tarilor acestea, se mai stipula, -el putea face observatiuni
chiar domnilor fanarioti. -

Activitatea diplomatica a Fanarintilor era mare, dansii con-


centrau toed diplomatia in imperiul turcesc. In privinta aceasta
Talleyrand ne spune ca, politica turceascl e regulata de acesti
hospodari, care suut in curent cu tot ceia ce se petrece in Eu-
ropa". De fapt dansii duceau. politica Curtei otomane.
Dar si Franta Ii avea politica ei. In preziva campaniei dela
1806, Sebastiani, ministrul francez la Constantinopol, cere. $i
obtine destituirea lui Alexandra Ipsilante $i a lui Moruzi, ceea
ce era o calcare a tractatelor si pe baza acestei calcari flagrante,
Rusia protesteaza amenintand Poarta cu razboi in caz de nu res-
tabilege pe domnii destituiti. Aceasta cu atat mai mult, cu cat
rdzboiul era gata sa izbucneasca i c armatele rusesti se vedeau
amenintate de iFrancezii, ce se stabileau in Dalmatia, mai ales
la Cattaro. Rusia, raporteaza Von der Goltz, e decis sa intre in
Moldova, daca Francezii infra. in Albania.
Dar sub indemnul lui Napoleon $i din cauzele, pe care le
voiu desvolta ulterior, valand mai cu seama presiunea cea mare,
pe care Rusia o exercita prin consulul ei Radofinikin $i pentru
a curma toate aceste imixtiuni ale Rusiei in Principate, Poarta
declara rdzboi Rusiei (2 Decembrie 1806).
Cunoastem planul ne aducem aminte din lectiunea tre-
cuta care dupa batalia dela Ulm, Talleyrand 11 supusese lui
Napoleon, pentru situatiunea Austriei $i stabilirea unui echi-
libru in mijlocul Europei. Acest plan avea interes pentru noi,_
pentru ca." nu se putea face, decat prin cedarea de posesiuni aus-
kiace in folosul Frantei $i prin desdaunarea Austriei in Orient,
$i anume prin cedarea tarilor noastre, a Principatelor, Muntenia
$i Moldova in folosul ei. Dar Napoleon mt avea timp & se ocupe
de asa ceva i trebuia mai intai de toate sa invinga armatele
dumane. Napoleon in toata politica lui a avut ca principiu s
incerce prin orice mijloace de a nu avea de-aface totdeodata
cu cele trei mari Puteri Continentale, cu Prusia, Rusia $i Austria.
In zitia, in care va avea de a face cu aceste trei mari Puteri mili-
tare; in ziva aceea victoria pentru dansul va deveni iluzorie 5i
cu tot geniul 'sau militar nu va putea invinge. Se putea lupta ,cu_
doua Puteri continentale coalizate, dar niciodat cu trei. Si atunci

www.dacoromanica.ro
156

trebuia sa invinga armata austro-rus, inainte sa-i caza in spate


armata prusaca. .

Majestatea voastra poate -s striveasca monarhia austriaca


sau sa o ridice din nou" scrie Talleyrand Imparatului, dupi
Austerlitz Ungurii ar putea sa paraseasca un steag umilit si sa
se dea Rusilor, iar Rusii stapani ai Ungariei ar fi tot atat .de
puternici in contra Europei".
Acestea sunt cuvintele lui Talleyrand, care insista pe cat
putea pentru ridicarea Austriei. Dar aceasta nu convenea lui
Napoleon. Din contra el vroia sa-si aproprie pe Tar si pentru
aceasta mergea panA aoolo, incat oferea. lui Francisc II, Imparatul
Austriei integritatea teritoriilor sale, daa i-ar putea sa-i procure
prietennia ruseasca. Aceasta nu se poate si atunci stiti, ca a urmat
pacea dela Presburg (1805), care pentru Austria---a fost dezas-
truoas, caci o indeparta din Germania, din Italia, si nu-i dadea
nici un avantagiu in Orient. De ce?. Pentru ea. Napoleon vroia
sa-si pastreze pentru sine Orientul.
In acest timp moare Pitt in Anglia (1806). Murise de inima
rea, cu inima zdrobit in urma victoriei franceze, pentru c nu
i se parea, Ca bdtalia dela Trafalgar, s poata avea enormele
reactiuni politice, pe care le-a avut de fapt. Fox ii urmeazil si
incep tratativele de pace intre Talleyrand si Lordul Seymour
(Martie 1806). IRusia vazand aceasta a jucat atunci, pentru im-
piedicarea acestei aproprieri a Angliei de Franta, un joc foarte
dibaciu. Nu trebuia cu nici un pret pentru Rusia s se stabileasca
o pace intre Anglia si Franta. Din ce motiv? Pentru ca in ziva
in care ar fi fost Anglia impacata cu Franta, fireste ca, Napo-
leon ar fi fost cu mult mai puternic impotriva Rusiei si toata
atitudinea, Tarului, aceea de stpanitor al Europei, in orice caz
al Orientului star fi prabusit. Atunci trimite Tarul Alexandru I,
pe un diplomat, ins nu din cei mai puternici si influenti, ci din.
contra pe unul din o nastere nu tocmai stralucita dintre aristo-
cratia mai mica, spre a-I putea dezavua la nevoe, spre a incheia
un tractat cu Franta, pentru ca in orice caz & poata lua parte
la negocierile dintre Franta si Anglia, ca in acest mod sa irm lase
a se incheia o asitfel de pace. Urmeazd adevarate tratative intre
Oubriltrimisul Taruluisi Talleyrand, si ele sunt paralele cu
cele englezesti. In aoelas timp Napoleon in prevecierea nercu-
itel planurilor rusesti, reia politica lui de ajutorare integrala a
"Turciei si trimite pe Sebastiani, cu oarecari instructiuni' dintre

www.dacoromanica.ro
157

care mai principale sunt acestea: nu vreauspune Imparatul


sa' iau nimic din imparatia dela Constantinopole".
Nu vreau, decat sa-i fortific pe Turd in contra Ru5ilor".
adauga Napoleon. Pe de alta parte dansul proecta o tripli
alianta intre Franta, Turcia 5i Persia in contra Rusiei.
Nu dati nici un ajutor rebelilor era vorba de acele rebe-
liuni, ce izbucnisera in contra Portei in Albania, in Serbia
din contra vreau sa am o prietenie intima cu Poarta. Poarta are
tot interesul sa fie dupa incheerea pacii bine cu Austria,
Prusia 5i Anglia".
Deci amicitie cu Poarta 5i cu celelalte Puteri, dar Rusia era
exclusa. Bosforul trebuia sa fie inchis vaselor ruse5ti, 5i se urma
5tergerea tractatelor dela Kuciuk-Kainardgi i la51, cu reintro-
nizarea vechilor privilegii ale Portei asupra Principatelor du-
ndrne".
Vreau scrie Imparatul s intresc, s consolidez a-
ceasta mare imparatie turceasca 5i sa m servesc de &Ansa in
contra Ru5ilor".
In acest moment (hmie 1806) in care da aceste iqtructiuni
lui Sebastiani, prin Berthier, care era efut lui de stat major, pe
Masse.ma 11 in5tiinteaza a fie gaata, ca s porneasc cu o armata
de 15.000 de Francezi in spre Serbia, pentru a se ralia arma-
telor turce5ti, spre o eventuala inaintare a lor in trile romane5ti.
Dar pana s ajunga instructiile la Constantinopol se incheie trac-
tatul de pace dintre Rusia cu Franta la Paris.
Acest tractat din 20 Iu lie 1806, era o consacrare a Frantei
ca o putere mediteraneand. Italia ii ramaea, de asernenea Dal-
matia 5i Cattaro, care nu fusese Inca ocupat, 5i pentru .care se
luptaserd Ruii i cu drept cuvant, caci era un Ioc minunat pentru
construirea unui port militar. Toate acestea i-se recuno5teau lui
Napoleon in schimbul evacuarii trupelor sale din Germania.
Fire5te, ca Imparatul subscrie acest tractat, insd nu a avut de
fapt nici un act realizabil in mana, caci in toata epoca revolutio-
nara 5i imperiala tractatele au existat, doar ca petice de hartie,
atata vreme, cat ele nu corespundeau unei stari de fapt multumi-
toare, 5i_cand nu era forta pentru a le proteja, cand nu erau
puteri suficiente pentru a le asigura realizarea. Totdeauna trac-
-tatele au fost considerate in conditiuni similare ca hartii fard
-valoare, cand pasiunile social2 domina, cum a fost lupta dintre
Republica. 5i Mari le Puteri monarhice.
Napoleon a Avut pana la sfar5it aceasta iluzie: s dea o

www.dacoromanica.ro
158

valoare proprie unor inscrisuri, care nu insenmau- nimic, daca


nu exprimau cel putin un gaud sincer in lipsa de arkare a reali-
tatilor si pe care el insusi nu le lua, deck ca pe niste hartii
fail pret, cand stanjeneau calculul sau. (Sorel).
Rusia nu putea sa respecte .acest tractat. Alegerea lui Ou-
bril, cafe nu apartinea primelor familii din arestocratia mosco
vita, ii permitea Tarului s desminta conventia incheiata de
dansul, i 0 nu ratifice infamia lui Oubril". Dincolo de
Nistru era posibil acum sa apara o armata francezd, iar nu tur-
ceasca, cu care trupele rusesti ar fi avut totdeauna mai putine
dificultati. Dunrea, inchee Czartoryski, e o frontiera mai so-
Ha deck Nistru".
In scopul acestei inaintari a Rusiei spre Dunare se massau
trupe rusesti in fata Nistrului. Alianta cu Prusia era necesara.
Prusia trebuia 0 fie desdaunata in Hanovra si in Westfalia,
de oarece numai prin dansa se putea stabili un stat quo in Ger-
mania, ca o asigurare in contra lui Napoleon. Prusia e castigata
si incheie cu Rusia un tractat secret al doilea tractatul
dela Postdam (August 1806). Numai prin aceast prietenie
prusaca se putea astfel permite Rusiei ca sa inainteze spre Du-
Ware, deoarece Prusia ar fi supraveghiat Germania.
In acelas timp i aproape concomitent se intampla refuzul
Tarului de a ratifica tractatul lui Oubril. tratativele cu Anglia
se duceau tocmai pe baza retrocedarii Hanovrei, pe care Napoleon
o oferise anterior Prusiei ca prada Igermanica (la Schnbrun
Dec. 1805). Prusacii afland aceasta, are loc la Berliif o explozie
de lira impotriva Frantei; opinia prusaca e absolut infuriata
de aceast duplicitate a Frantei si reclama razboi cu orice pref.
Miscarea de revolt merge nand acolo, incat forteaza mama Re-
gelui i rdzboiul e declarat in contra Frantei in Septembrie
1806. Fireste ca, acum fat de refuzul Tarului de a ratifica trac--
tatul si in fata rzboiului declarat de Prusia, nu se mai putea
da ascultare si nici nu se putea incheia in mod avantajos nego-
cierile, care se duceau pentru o pace cu Londra. Atunci pe motiv,
ea' nu se putea incheia o pace cu Anglia, pe cat vreme &Ansa
mai ratnanea cum era Inca aliata Rusiei, se rup tratati-
vele incepute cu Talleyrand.
Urmeaza o campanie fulgertoare pentru pedepsirea Pru-
siet. Numai intr'o luna in urma btaliilor dela Jena si Auerstaedt,
arrnata prusaca e desfiintati i armatele franceze victorioase
marseluiau in voie in toga Germania, apoi intrara in Polonia.

www.dacoromanica.ro
159

In acest timp scrie Napoleon Sultanului Selim: ,Sunt pe


.Vistula si Varsovia e in mainile mele, nu mai ai sa te temi de
rAzboi. Remite pe Hospodarii, care-ti convin". (11 Nov. 1806).
Ca rdspuns Sultanul Se ljm, declard rdzboiu Rusiei (Decem-
brie 1806).
Exista atunci o hartie foarte ciudat, mai cu seama, dat
fiind autorul ei. Era un raport al lui Talleyrand, in care impar-
tirea Poloniei e desemnata ca pricin a tuturor relelor, pentruca
prin ea se introdusese principiul imprfirei statelor slabe, prin-
cipiu, care ameninta s se intinda i asupra statului turcesc. Pre-
cum stiti acum, diplomatia lui Napoleon tinea, ca Turcia s fie
mentinutd pentru a servi ca instrument de lupta in contra Ru-
$ilor. El zicea: Armata turceascA va fi aripa mea dreapta in
contra Rusiei".
Are toc batalia dintre Ru$i $i Fraficezi dela Eylau din 8
Febr. 1807, batalie, care de$i foarte s'angeroasa, e nedecisiva.
RuOi se retrag, scAzuti la numar, fail a putea fi urmrii, cu mo-
ralul intact. IirmArile batAliei putea fi chiar primejdioase, pen-
tru armata francez, Caci era in mijlocul iernei, intr'un moment,
cand liniile de comunicatie erau. anevoioase si indeprtate mult
de Franta. Mai mutt, era pericolul unei interventii austriace.
In seara bataliei, plimbAndu-se in bivuacul posomorit, Napo-
leon exclama: Ah.!, dacd a$i fi arhiducele Carol!"... facAnd
aluzie la comandantul armatei austriace.
Dar Austria comae o gre$eala, acea de a vroi sa impuna me-
diatiunea ei celor cloud Puteri beligerante, iar nu forta armatei
sale. In capul ministerului de externe, venise contele Stadion,
care era un vrajma$ hotArit. al Frantei $i care vroia sA facA ca
Austria s reocupe rolul ei de mai inainte. AceastA atitudine
a Austriei indispune foarte mult pe Napoleon, care se afunda si
mai Mat in gandul sdu, ce ii avusese ca Prim Consul, de a so-
coti, c Rusia e singura Putere, cu care -se poate face o intele-
gere. Dar Tarul nu se gAndia la asa ceva. El reincepe legAturile
de alianta cu Prusia, care era invinsa $i se punea ca baza a alian-
tei o complecta reintegrare a ei. Aceasta ar fi insemnat cum
spune Sorel: O $tergere nu numai a victoriilor dela Iena si
Auerstaedt, ci $i dela,Austerlitz". (Bartenstein 26 Apr. 1806).
Insa rAspunsul armelor veni in curAnd. S dA o batAlie deci-
siva' intre Rusi i Francezi la Friedland, care e una din cele mai
stralucite victorii ale. lui Napoleon (14 Iunie 1807). In urma
acestei lupte va urma pacea dela ,Tilsit,

www.dacoromanica.ro
LEVTIA XX.
Blocusul Continental (1806). Pacea dela Tilsitt (1807).
Prusia si Principatele Romnesti. Cucerirea Spaniei (1808).
Capitularea dela Bay len (1808). Intrevederea si Itractatut
dela Erfrth (1808).
Napoleon la Tilsiit, dupd batalia dela Friedland, unde
Rttii sunt striviti, ajunsese in sfarit la scopul sau de a avea
posibilitatea unei intelegeri cu singurul adversar, care era demn
de dnsul cu Tarul Rusiei. El credea, ca va putea face
cu acest Cesar al Orientului, Intelegerea pe care el Insui o cre-
dea necesar pentru armonia sistemului Ott. Totdeauna a avat
acest gAnd de a atrage pe suveranul Rusiei in politica lui mon-
dial i astfel printr'o conventiune, care s'ar baza pe un partaj
al continentutui, sa ajunga a-L face pdrta la planurile sale.
Scopul final era doborirea Angliei. Daca partajul continental,
incepAnd cu Turcia, era mijlocul acestui consens, scopul final
era sfaritul puterei i suprematiei engleze.
Tarul, care era un om de o inalt inteligenta 5i mai cu seanta-
de o mare ptrundere diplomatica, a inteles acest gind al lui
Napoleon ,.i primele lui cuvinte rostite pe pluta facuta pe
Niemen, unde s'au Int'alnit cei doi suverani , au fost urma-
toarele:
Sire, tirdsc pe Englezi tot Mk de mult ca Majestatea Voa-
stra".
In acest caz pacea, e fcuta", raspunse Napoleon.
*Pacea, care trebuia & se faca nu avea ca scop deal da-
rmar ea Englezilor i ca prim mijloc impartirea acelor Intinderi,
care se aflau, pe de o parte pe Niemen, pe de alta parte pe Du-
Tian. Dar, Napoleon mai 111mi:case lin alt mijloc de lupta.
Prin faimoasa declaratiune data din Berlin, din Noembrie
1806 el proclamase Blocusul Continental", adica oprirea pen-
tru oricare port de a primi mirfurile engleze. Pentru dansul,.

www.dacoromanica.ro
161

care nu mai putea si atinga cu flotele sale Anglia, era astfel urt
mijloc de a o ruina prin oprirea oricarui contert spre doborirea
ei; i dupa conceptia lui Napoleon la Tilsitt, Tarul urma sa
fie Impratul Orientului, ansul Napoleon acel al Occi-
dentului.
Inteuna din acele conversatiuni, care au ramas legendare,
and acesti doi suverani Ii imparteau Europa, Napoleon plim-
bndu-si degetul pe harta continentului, at-Ma ce trebuie si fie
impartit, ce se cuvenea Rusiei.
Aceste tad, erau: Muntenia, Moldova si Bulgaria. Frantei
Ii revenea: Grecia, Epirul si partile de jos ale Peninsulei Bal-
canice Moreea, etc. Atunci Tarul ar fi pronuntat numele
de Constantinopole.
Constantinopole, Constantinopole, nu! Pentruck Constan-
tinopole e imperiul lumei.
Dar Napoleon, care pentru moment se oprise la infdptuiri
practice, merse.mai presuS de toate la o infaptuire politick pe
care vroia sa o infiripeze, adica reinvierea sub o forma, care sa
convina Tarului, a Poloniei. Vroia sa reinvieze Polonia, s o
faca la loc sub o form mai potrivit momentului si in schimb
sa dea tarile romnesti anume: Muntenia si Moldova, Tarului.
Dar, aceasta-reinviere a Poloniei i vom vedea sub ce forma, nu
putea sa-i convina Tarului din cloud motive. Mai intaiu de toate,
pentruca ar fi trebuit s renunte la acest rol de protector al Ve-
chiului Regim al Europei si in special la rolul de protector al
Prusiei i pe de altg parte, fiindca nu putea sa admit in flancul
lui constituirea unui stat, care nu ar fi fost decat o avantgarda
a Marei Armate napoleoniene.
Cu aceste iganduri s'a fdcut tractatul dela Tilsit. Fireste, ca
Napoleon ca inviugator si-a impus vederile i prin acest tractat
dela 7 Iulie 1807 insemnati data aceasta, caci e momentul cul-
minant al lui Napoleon sa recunoaste dainuirea imperiului
de Occident prin recunoasterea lui de Protector al Confedera-
tiunii Rinului, prin recunoasterea regatului de Neapole, de unde
gonise pe ,Bourboni pentru a face loc lui Iosef Bonaparte,
prin recunoasterea regatului de Olanda, care revenea lui Ludovic
Bonaparte si a regatului de Westfalia, care era atribuit lui Je-
rome Bonaparte. Provinciile polone ale Prusiei revin Saxei sub
forma marelui ducat al Vasoviei si astfel regatul Saxoniei ia
intindere mare. El trebuia sub aceasta forma s reinvieze acea
Polonie, de care v'am vorbit.

11

www.dacoromanica.ro
162

Se prevedea pe de alt parte o mediatiune a lui Alexandru I


pentru a incerca o apropiere de pace cu Anglia si o alta a lui
Napoleon pentru a cur= rzboiul dintre Turcia si Rusia. Art.
8 secret al tractatului 'spunea, c daca Turcia nu primeste
-mediatiunea lui Napoleon, atunci va fi un razboiu intre Rusia
si Franta pe deoparte impotriva Turciei. Acest lucru era prevazut
numai pentru a permite asigurarea in mice caz a intinderei
granitelor rusesti pana la Dunare. De fapt, prin tractat Tarul
nu pusese mana pe nimic, nu avea, idecat fo sperant, die a i se
conferi posesia ruseasca in Principate. Napoleon insa realizase
ceeace voise i acest trafat era o prea huna afacere pentru Franfa.
Suveranii se despart. Ca sal alba. pe Tar in tot timpul sub su-
.gestia sa, Napoleon va trimite pe unul din intimii lui, pe Sa-
vary. Inteo convorbire, curand dupa aceasta, Tarul Ii spunea:
Imparatul, care judeca mai bine ca oricine, pare s fi vazut,
ca imparatia Constantinopolei nu putea s mai ocupe un loc
Indelungat intre Puterile Europei. Aceasta Putere trebue sa se
prabuseasca inteo zi si marturisesc, ca pozitia Rusiei o face
sd spere, s mosteneasca o parte din averea ei. Imparatul a
avut buntatea s in inteleaga in aceasta privinta si eu ma
incred lui, cand el va crede mornentul venit". (24 lulie).
Era speranta pentru Tar, cal va veni momentul in orice caz,
ca sa-si mentind Principatele i ea are 'multi sorti die a pune mana
pe Constantinopole. In aristocratia rus, insa, care era singura
clas social, care conta, aceast intelegere, aceasta pace cu Na-
poleon I era Ira7JUta en ochi foarte Lai. Se credea c intelegerea
cu Napoleon era rapita prin surprindere slabiciunei Tarului si
atunci devine o imposibilitate de fapt, ca s se evacauze Princi-
patele de cdtre armatele rusesti. Se ajunge gratie intarzierei
Turcilor, cari erau sustinuti de Sebastiani, la un armistitiu sem-
nat la Slobozia August 1-807 prin care se mentiona eva-
cuarea Principatelor, atat de armatele rusesti cat $i de cele tur-
cesti. Turcii se retrag, insa Rusii din ordinul Tarului, transmis
prin Budberg, Ii mentin trupele in Principate.
Anglia fa% de aceastaintelegere intre cei doi man imparati
arata foarte mare energie si cu atat mai mult cu cat ii era fried,
ca sub imboldul Tarului, s nu se ajunga la o HO a Puterilor
neutrale de +Nord, care sa reinoiagca prime'jdia de pe timpul
Caterinei II, cand Marea Nordului i Marea Baltic au fost in-
chise ei de Puterile Nordului prin Liga Neutrilor. Anglia nu vroia
ca aceasta s se repete. In Parlament se proclama lupta fr

www.dacoromanica.ro
163

nici o tranzactie impotriva celor doug impAratir si flota englez5.


bombardeazA Copenhaga (2 Sept. 1807) de pe urma refuzului
Danemarcii, de a-i asigura libera trecere a Beltului. Tarul ca
raspuns al acestui act de energie cheam A. in capul guvernului
pe Rumiantof, care era dintre acei aristocrati, ce considerau cA
bripArtia Cqnstantinopolei eu Constantinopole trebue s fie unt
trofeu al familiei lor de depus la picioarele Tarului. Totusi pen-
tru a se face plAcut i tendintelor aristocratice, se incep negO-
cieri cu Anglia, negoiecri, care nu due la nimic. Anglia considera,
c inteo chestiune in care se discuta partajul Orientului, trebue
sA se facl parte si Austriei, iar pentru Stadion, ministrul austriac,
integritatea imperiului otoman era o dogma. Prin aceasta se in-
telegea, c dacA nu se fAcea un partaj in favoarea Austriei, lea
sa continue s persiste in dogma integritatii acestei impAratii.
Oeneraliii austriac Merdfeld spunea lui Savary despre Constan-
tinopole.
E tot atat ca sA pierdem ultimul Ungur i ultimul German
decat sA renuntArm la Briinn i s pierdem Muntenia 5i Mol-
dova".
Deci din punct de vedere austriac era un refuz de a se pro-
ceda la o impArtire a Orientului.
Pentru Rumiantof, aceast consideratiune a Angliei pentru
Austria nu trebuia s fie tinutA in seama, pentruca Orientul se
putea 1mpdr4 numai intre Franta i Rusia, frA a se tine seama
de pretentiile Austriei si de tendintele Angliei. De aceea la 7
Noembrie 1807, Tarul declar rAzboiu Angliei si in prirnAvara
anului viitor 1808, Rusii atad. Suedia, care era aliata Angliei.
Tarul prin aceastA declaratiune de razboiu crezuse, cal inde-
plinise promisiunea data lui Napoleon de a participa la &drama-
rea Angliei si cere rAsplata lui, adica %rile dundrene. Dar Franta
continua sA ocupe Prusia si Napoleon considera, C4' aceasta ocu-
pare a Prusiei era un zAlog luat de &Ansa in vederea unei bune
purtari a Tarului.
Am stipulat scria dAnsul lui Savary la Tilsitt, in trac-
tat restituirea Prusiei, tot astfel precum Rusia a stipulat eva-
cuarea i a.Moldovei si a Munteniei, (Nov. 1807).
Era precum vedeti, tot acelas joc cu impartirea tdrilor de
pe Niemen si DunAre, care formau parghiile unei balante poli-
tice. Dacrt Rusia lua Principatele, Franta continua sa, rAmana
in Prusia. Metternich pretindea, cA o definitiva cucetire a Sileziei
ar fi fost pentru Napoleon gAndul, la care s'ar fi oprit pentru

www.dacoromanica.ro
164

stabilizarea Orientului in 1807. Dar oricum ar fi fost (Mitsui,


trimite pe Caulaincourt (Novembre 1807) cu aceste instructiuni,
care contineau trei planuri diferite. Mai intaiu de toate evacuarea
Principatelor de, Rusia $i a Prusiei de dansul. A doua: Princi-
patele sa revina Rusiei i Silezia Frantei i o a treia asupra
impartirei imperiului otoman, care ar fi fost o complect anexare
a lui, insA conditionata cu ducerea luptei mai departe pand la
starsit impotriva Angliei. Aceast impartire nu putea sa fie in
gAndul lui Napoleon, si Caulaincourt avea insArcinarea de a o
afita lui Alexandru, deca ca un preludiu a unui mar$ al.Pute-
rilor amndorora asupra Indiilor.' Instructiunile lui Napoleon
se terminau printeo nota autografa. La vocea imparatilor se
ridica intreg continentul $i conform dorinteIor lor sa," coalizeaza" in
contra inamicului continentului".
In prima intrevedere, pe care Caulaincourt o are cu Tarul,
N4ede ca nu poate fi vorba de evacuarea Principatelor $i c Tarul
se ridica' contra compensatiunei Principatelor prin Prusia.
Nu a fost vorba niciodat de a se introduce afacerea
Prusiei in afacerea Turciei. Locul Frantei in Orient era destul
de mare. In orice caz zicea Tarul nu a fost vorba nici
odata. de Prusia, in aceea conversatiune $i in tratarile dela
Tilsitt".
Era totdeauna aceasta dilemg, care se punea Tarului de a
respecta in acela$ timp Prusia i totdeodaa de a-si mentine
posesiunea lui asupra- carilor romne.
Dag ar trebiti s posed Principatele cu pretul Prctsiei,
prefer sa renunt. Cu pretul acesta nu vreau sa' am chiar Impe-
riul otoman intreg. Aceasta este chestiune de onoare pentru
mine (3 Decembrie).
Deci Tarul se &este in aceasta dilemg: pe de o parte de
a nu permite reinfiintarea unei Polonii $i in acela timp dorin4
de a poseda trile romne. Nu putea sa-I scoata din aceast
dilernA, decat numai marele proect al impartirei lumei orientale
al lui Napoleon. Dar acest proect imens, in care ,se prevedea un
mar$ conalun al unei armate franceze i rusesti asupra Indiilor,
nu se putea infiripa, decat numai daca ar fi intrat in aceasta
combinatie si- Imperiul Habsburgilor.
Stadion, care fusese prevenit de Metternich, deja vedea
Austria stapana in Wile ramble, pentruca i dansul vroia s se
intinda in Orient, s ating5 Marea Egee i Marea Neagra. In
orice caZ aceSt mare proect nu putea s aiba loc, dedt in urma

www.dacoromanica.ro
165

unei intrevederi, personale a ambilor Imparati si de pe atunci


Caulaincourt era insarcinat a remite Tarului scrisoarea autografa,
pe care Napoleon o trimitea. Napoleon seria urmtoarele randuri
(scrisoarea- din 2 Februarie 1808):
,,Majestatea Voastra a mazut ultimele discursuri ale parla-
.mentului englez si decizia luata de a purta razboiu cu indadire.
,,Numai prin masuri mari si vaste, putem ajunge la pace si
,,putem consolida sistemul nostru. 0 armata de 50.000 Rusi si
,,Francezi si putini Austriaci, care s'ar indrepta spre Constantino-
pole in spre Asia si ar ajunge pe Eufrat, ar face s se cutre-
inure Anglia si-ar pune-o la picioarele noastre. Sunt gata in
,,Dalmatia. Majestatea Voastra e !gata pe Dunre. 0 luna dupa
1,intelegerea noastra armata ar putea fi pe Bosfor.
Astfel prin amestecul Austriei in aceasta combinatie se
ajunge la un rezultat diplomatic al lui Napoleon, ca sa creeze
.o rivalitate intre Rusia si Austria in Balcani si Franta s poata
fi gratie acestei rivalitti austro-ruse, arbitrul Orientului. Tanil
..i Rumiantof isi vedeau visurile lor realizate.
Daca Rusia va lua Constantinopole, Franta va lua Dar-
danelele, declara Caulaincourt- (2 Martie).
La auzul acestor euvinte Rumiantof raispunse ca nu poate
permite ca alta Putere de cat Rusia sa se intinda asupra Shim-
torilor.
In sfarsit Rumiantof compune un contra proect, care continea
urmatoarele puncte mai principale:
Principatele ar reveni Rusiei impreuna cu Bulgaria, Rumelia
.si Constantinopole ; restul Balcanilor se impartea intre Franta
si Austria. Sudul peninsulei continentale grecesti si Egiptul
.ar fi iarsi revenit Frantei (Martie 1808).
Dar clack' Franta spune Rumiantof nu accepta acest
,,punct de vedere, o intrevedere a imparatilor ar deveni absolut
,,necesara.
Aceasta pretentie a lui Rumiantof, care a insemnat o atitu-
dine mai dada' a Rusiei deck la Tilsitt, cadea intr'un moment
foarte priincios pentru &Ansa, pentruca interveni un eveniment,
care are s inverseze rolurile si care va pune in mana lui Ale-
xandru cheia acestei situatiuni. Era inceputul cucerirei Spaniel.
Dupa Tilsitt Napoleon hotrise sa puna mana pe Spania si
incepuse aceasta intriiga printr'un tractat cu Carol VI, trac-
tatul -de Fontainebleau (1807), prin care, dansul, Napoleon
in schimbul Etruriei si a insulelor Baleare, pe care le luase,

www.dacoromanica.ro
166

trebuia sA dea Portugalia Bourbonilor spanioli. Inteadevar, pre-


textand, cA Portugalia nu s'a supus blocusului continental, cA
a violat oarecari tractate, decide o expeditie sub un general al
sAu unot cu scop sA o ocupe. Are loc ,ocuparoa.
Portugaliei, dinastia Bragance este depus i fuge in Brazilia
si de atunci a domnit in Brazilia aceasta dinastie. In timpul a-
cesta Godoy, ministrul regelui spaniol, intrigeazA intre tatA
fiu. Se intarnplA o ceara intre regele Carol VI si fiul sAtt
Ferdinand, care se agraveazA i poporul se revoltA impotriva
lui Godoy. In urma acestei revolte, regele Carol VI abdid
in favoarea fiului sAu, insa revine pretextand, CA a fost forte sA
abdice si cere protectia lui Napoleon. Aceasta a avut ca urmare,
cA intervine Murat, intr in Spania din ordintul lui Napoleon si
ocup Madridul. Bourbonii se sperie, se refugiazA la Bayonne
in Franta. Aci Napoleon le smulge prin inselAtorie o abdicare,
fang a se desemna, care s fie succesorul regelui, (Aprilie 1808)
si ii secfestreazA.
In urma acestei nedesemnAri a succesorului, poporul se
seoal i intreaga tar se revoltd impotriva armatelor franceze
(Mai 1808). A fost un rAzboitt foarte special, in care peste tot,
in toate luptele, in Care se intalniau armatele franceze cu Spa-
niolii, acestia erau btuti. Dar era o imposibilitate pentru ar-
matele franeeze de a avea un rezultat definitiv, de oarece tara
intreagg era revoltatA. Rniii i bolnavii erau mAcelArip; Mita-
nile erau otrvite si Francezii tut erau stApani, decat acolo wide
aveau armatA. AceastA situatie isi are sfarsitul ei prin capitularea
dela Bay len din 22 Tillie 1808, a generalului, Dupont, prin care
un corp francez intreg, pre& armele in fata unei armate de
insurgenti. Toat aceastA incurcAturA spaniola impunea, lui Na-
poleon o necesitate, aceea de a evacua Prusia i d'e a pune
oarecari intarzieri asupra planurilor sale din Otient.
Chestiunea partajului spunea Talleyrand mi se pare
amanata".
Nu amanata, ci mai putin iminentA" Ii rdspunse Napo-
leon.
Inainte dle a se duce in Spania, ImpAratul vroia sA discute
in persoang cu Tarul, in vederea acestor reluAri a planurilor sale
orientale, cAci credea, eh' aceasta afacere spaniolA nu va putea
sA intarzie mult planurile sale. El ordong sh se facA pregAtiri
militare foarte mari $i inteadevAr au loc imense pregatiri ma-
ritime. Intreaga coast maritimA a Frantei lucra pentru trinii-

www.dacoromanica.ro
167

-terea trupelor in Egipt, care urmau sa fie o etapa in spre India.


Dar Napoleon, prin aceast incurcatura spaniola, e silit
s4 evacueze Prusia i prin aceasta se intampla, c pierde din
mana zalogul, ce-I rtinea pentru o purtare a Tarului Alexaudru,
asa cum o vroia dansul.
Pe de alta parte in acest momlent se mai intampla un eve-
niment in Turcia, de care Rusia trebuia sa profite cat mai mult,
anume asasinarea Sultanului Selim de ieniceri (August 1808),
Atunci Tarul i Rumiantof nu vroiau, deck sa profite de acest
eveniment pentru a se fixa definitiv la Dunare.
Data intrevederii intre Imparati e fixat la 27 Septemvrie
1808. Inainte de a pleca imparatul la Erfurt are o convorbire
cu Metternich. Era astfelprecum a scris Talleyrandninic nu
se putea face in Europa, fara ca Austria s nu ofere, clack' nu
ajutorul sau, o stanjenire din partea ei.
Acum se vede, ca o intelegere cu Austria era absolut nece-
sail. Asa fiind, in intrevederea pe care o are Napoleon cu Metter-
nich, Imparatul cduta sa-1 sperie.
Ma voiu intelege singur cu Rusia si nu yeti fi decat
spectatori" (15 August 1808).
Dar de fapt vedea foarte bine, ca Austria trebuie s. aiba
rolul ei in aceasta chestiune orientala. Imparatul plea' la Erfurt
cu gindul acesta, ca in schimbul Principatelor s aiba alianta
Rusiei, daca i-ar asigura imobilizarea Austriei, caci in acest
timp se iimpunea cucerirea Spaniel, se impunea dominarea
Occidentului, ca apoi sa revina asupra Orientului.
La Erfurt a fost cea mai mare (serbare oficial, care o putea
, da Impratul Frantei. Tragedienii Comediei franceze jucau in
fata unui parter de regi. Imparatii erau amandoi \in loja.
De fapt era un .spectacoI oficial de toata splendoarea, care
.ascundea destramarea, ce trebuia s aduca prabusirea intregului
edificiu.
Acest semnal a foist dat die insusi servitorul cel mai de a-
proape al gandurilor lui Napoleon, de Talleyrand.
Sire, ce cauta aci Majestatea Voastrd? spune el Tarului.
,,Majesttii Voastre Ii incumbd salvarea Europei si Majestatea
Voastra nu iva parveni la aceasta, deck impotrivinchi-V lui
,,Napoleon. Suveranul Frantei an e civilizat; poporul francez c
,,civilizat. Suveranul Rusiei e civilizat i poporul sail nu e civi-
,,lizat. Deci incumlia suveranului Rusiei de a scapa Europa".
Acestea au foSt cuvintele, ce i le-a adresat Talleyrand Ta-

www.dacoromanica.ro
168

rului. Precum vedeti era o tradare. Talleyrand credea, a tradand


Franta o va scapa pe ea insasi 5i astfel pe Europa. AceaSta era
ins o alta chestiune; dar nu e mai putin adevarat, ca aceasta
constituie O path' de nesters pentru Talleyrand. Dnsul era
prectun a spus-o un maresal Lannes noroi intr'un ciorap.
de matase". In orice caz acest deniers al lui Talleyrand nu a Peat
deck s accentueze-o stare de suflet a Tarului. Alexandru.
venise cu neincredere, dar cu gandul ca aceast neincredere sa-i
fie inlaturata de Napoleon. Si atunci neincrederea ii va sta pe
suflet 5i il va aduce in curand la cea mai mare vrajmasie, intai
ascun3a, apoi pe 'rata, impotriva lui Napoleon. In aceast direc-
thine a spiritului, WI domina pe Alexandru, neincrederea se
stabileste din ce in ce mai mult. Dar ii trebuia un sprijin. Acest
sprijin nu'l putea afla decal in Austria.
Pentru Napoleon intrevederea dela Erffirth, nu trebuia ssei
dea deck 0 intelegere momentana, pentru a-i permite de a-5i
vedea de afacerile oecidentale in schimbul Principatelor predate
Rusiei.Intrevederea avea ca scop de a imobiliza Austria 5i
presiunea lui Napoleon se va exercita in aceasta directie. Dar
Alexandru nu vroia sa dea un raspuns decisiv. Aceasta cu drept
cuvant scrie Vandal de oarece pentru Rusia o dezarmare
a Austriei era o dezarmare a ei insasi. Tarul nu avea incredere
in planul lui Napoleon. Increderea fusese distrusa de cel mai
deaproape servitor al Imparatului Talleyrand. In orice caz se
incerca atunci 5i oarecari negocieri cu Anglia asupra Orientului,
care erau in curs,ins asupra carora nu se prea avea mare spe-
ran% si atunci Napoleon cere ca serviciu din partea aliatului
sau, Alexandru, dezarmarea Austriei, pentru a se putea incheia,
o alianta cat mai strans intre Rusia si Franta. Deasemenea
se cerea ca un serviciu, ca recunoasterea, pe care dnsul o dadea
Rusiei, pentru omparea definitiva a tarilor dundrene, sa nu fie
cunoscuta la Constantinopole, deck dupd incheerea pacii cu An-
glia. Acest serviciu a fost refuzat de Tar, pentru ca intrase
neincrederea in dansul, pentruca se temea, ca daca se va face
pace intre Anglia 5i. Franta, sa nu se intoarca Napoleon din
nou in contra Orientului si sd distrugai orice combinatie facuta
inainte de dansul, in folosul Rusiei.
Prin tractatul dela Erffirth se reinoeste tractatul dela Tilsitt.
Se prevedea, ea' nu trebuie sa se faca pace separata cu Anglia, iar-
pacea, daca se va face, trebuie sa se faca asupra starii de 'fapt,.

www.dacoromanica.ro
169

tchiar din momentul incheerei tractatului. Se recunNtea Finlanda,


Muntenia, Moldova, ca parti integrante din imperiul rusesc.
;(Art. 8).
Pe de alt parte in caz de atac 'al Austriei, se prevedea0
nici o intreprindere nu va avea loc impotriva Portei, decal in
&Irma unui aviz prealabil.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXI.
Prime le simptome de decAdere ale regimului napoleonian.
TrAdAri. Desteptarea popoarelor invinse. Spania pi
Germania (1808-1809). RAzboiul cu Austria (1809).

Precum Varn spus la Erfrth, se reinoise pactul dela Tilsitt.


Dintre numeroasele cauze, care au dus la incheerea acestui tractat,
trebuie s retinem' pe cele mai principale, pentru cA in jurul lor
se vor inchega tendintele politice ulterioare.
Intre aceste clauze erau urmktoarele:
Suveranul Saxei ramanea mare duce al Varsoviei si in acelas,
timp i rege al Saxei. Era astfel o intarire .a acestui ducat al
Varsoviei, in privinta caruia Napoleon I nu indraznise Inc s
arate gandurile sale de reinfiintare a Poloniei, deoarece aceasta
reinfiintare a Poloniei ar fi fost socotita, ca indreptata impotriva
planurilor lui Alexandra I si dansul nu vroia sa se indeparteze
de aliatul sau.,
In al doilea rand, Prusia era evacuata si de ,fapt fusese chiar
mai inainte golit de trupe, dup urma evenimentelor din Spania..
Caci in Spania lucrurile nu merseser deloc bine. Am vazut
pe generalul Dupont, care era unul din gloriile Marei Armate
franceze, inconjurat la Baylen, capituland fara. conditiuni (1808).
Asemenea expeditiunea lui Junot, care ajunsese tocmai la Lisa-
bona, ca sa goneasa dinastia de Bragance, deoarece dup.
planurile lui Napoleon, Portugalia trebuia sa revina Spaniei,
fusese si el nevoit s se retraga i inconjurat de Englezi la
Cintra, capitulase ins in conditiuni onorabile (30 August 1808),
In urma acestor evenimente, care necesitau o trimetere de trupe
noi, Prusia fusese. evacuat.
In al treilea rand, a fost tradarea Ink Talleyrand,Talleyrand_
a vestit pe Tare de toate planurile lui Napoleon, yi mai mult
.decat atat, el pusese din nou in sufletul Tarului germenii de2
neincredere, asa incat planurile lui Napoleon au & se loyeascl.

www.dacoromanica.ro
171

(de acest sentiment al Tarului, care trebuia s zadarniCeasca oHce


.alianta cu Imparatul Francezilor.
Inteadevar Talleyrand, care fusese un adept al lui Vergennes,
-mt vedea decat printeo intelegere cu Austria o propasire a
Frantei. Caci cu Austria ear fi ajuns la un echilibru, pe cand cu
"Rusia nu se putea ajunge la nici un echilibru, deoarece prada,
care trebuia imprtita era prea mare era imensa. Dupa
impartirea Orientului apropiat, ramanea Orientul indepartat al
-cucerirei Indfilor. Era prea intins acest plan, pentru ca sa poat
fi bazat pe limite certe si ar fi dat nastere la certuri intre cele
dou mari aliate i astfel la urnra se ajungea tot la razboaie. In
.acela$ timp Talleyrand isi castigase un adept in persoana lui
Fouch, care acurn se indeparta de Napoleon. Fouch, care era
-marele prefect de politie a lui Napoleon, inclina $i el in_ spre o
alianta cu Austria. El mdrturisea lui Metternich:
Gasesc, ca razboiul cu Austria razboiul de care era
.ingrijorat Napoleon nu ar fi numai o nenorocire, ca orice
.razboiu; acest razboiu ar arunca universul in haos. Dup ce se
,,va slarsi rzboiul, va ramane Rusia i apoi China".
De aceea Talleyrand $i Fouch incIinau la o intelegere cu
Austria si pentruca nu se putea sa se ajunga la aceasta imediat,
Irebuia pur $i simplu sa stanjeneasca o intelegere cu Rusia al
gpre a ajunge aci, au recurs pentru aceasta la cel mai condamtnabil
procedeu la &Mare. In lanuarie 1809, ei previn pe Metternich
de faptul, ca Napoleon se gandea s realizeze planurile sale orien-
tale.
Pe de o parte, abdicarea monarhilor spanioli, in Mina lui
Napoleon, pe de alt parte sequestrarea lor pazitor al aces-
tora era chiar Talleyrand la Valencay, toate acestea revoltau
pe toti oamenii de stat, care mai aveau oarecare independenta
in Europa de pe atunci. Inteadevar, aceast abdicare, impusa si
-smulsa prin fraud de Napoleon, era considerata de dire oamenii
de stat ai epooei, ca o violare a dreptului gintilor.
Metternich o scria i o proclama in toate raporturile sale.
Toff cei, ce domneau in Europa, cum .erau chiar regii Bavariei,
ai Wiirtenburgului, regi fcuti de Napoleon, inssi rudele sale,
ce erau acum capete incoronate, toti acestia fata de aceasta jic-
mire adusa unui suveran de aceea$ treapta Cu ei, simteau cat de
stibred e acest drept al suveranilor in ochii lui Napoleon. De
.aci, in urrna acestui fapt, isbucne$te o miscare generala impotriva
Jui Napoleon.

www.dacoromanica.ro
172

Este pornita i sustinuta lucru insemnat de toate


popoarele, caci ceeace a fost atunci i interesant de stu-
diat, nu a fost numai o pornire in contra Imparatului
din partea tuturor suveranilor si a marii aristocratii, dar
si o pornire unanim impotriva lui, din partea popoarelor.
Popoarele toate, care au fost cucerite de dansut, s'au ridicat
impotriva lui, pe acelas prilej. Astfel Spania a dat sernnalul
rezistentei in fata armatelor napoleoniene; rezistenta in ceeace
o priveste bazata pe doua motive: credinta catre rege, credinta.
in Dumnezeu. Credinta catre rege a fost intrucatva biciuita
de acea manevra a abdicarii prin forta si frauda a Bourbonilor
in mana lui Napoleon si pe de alta parte Francezii apareau ca
niste dispretuitori ai ideei divine, ca un popor, care fdcuse o re-
volutie impotriva catolicismului. Pe aceste doua motive se re-
volta Spania i revolta ei are succes, deoarece continua peste
tot, in toata tara i Francezii nu puteau sa fie stapani, cleat
in locurile, ce le ocupau mornentan i unde,pentru moment .erau
invinghtori. Alminteri peste tot unde-si aveau liniile lor de corm-
nicatie, pe unde pastrau depozitele i bolnavii, toate aceste locuri
erau atacate de acele bande formate sub forma de guerillas",
care rasareau din tot locul. Mai mult Inca, politica lui Napoleon
in contra Papalitatii, pe care vroia s o distruga ca putere
temporala, s5 o micsoreze ca putere spirituala, a ridicat cu eat
mai mult pe toate popoarele catolice impotriva lui si in primul
rand pe Spanioli, carora astfeI le-a marit puterea moral de re-
zistenta si inclarjirea.
Papa Piu VII fu arestat la Roma (februarie 1808)
sitrimis la Savona in Iunie 1809,, unde fu Inchi. Alti ministri
de ai lui sunt inchisi in diferite temnite ale Imperiului.
In %rile germanice ideele Revolutiunei s'au manifestat sub .
forma de tendinte de autonomie, local si de libertati civice, daca.
nu Inca de libertate civila. In locul acestor idealuri se ajunse-
pur i simplu la sistemul conscriptiunei militare si a administratiei
lui Napoleon si mai ales la sistemul politiei lui Fouch, care
era intrucatva ministru al politiei imperiale de pe tot Imperiul
si care il practica ca conceptie de guvernamant.
Chiar in Ungaria, unul din revolutionari, Paul Nagy, cand
a vazut rezultatul acestor realizari, se retrage din lupta politic
ai Ungaria, care era s se adapteze politicei napoleoniene, din
contra acum se area protivnici lui Napoleon i Dieta ungari

www.dacoromanica.ro
173

voteazA in folosul CoroAnei austriace tot ceeace se cerea de la


Viena.
Deasemenea in Italia poporul era in contra lui Napoleon.
Vom relua mai tArziu miscarea de aci, pentru cA aci se naste o
miscare secretA, care isi are rAdAcinile ei, chiar in momentul a-
cesta al administratiei napoleoniene in Italia. Cu prilejul acestei
miscAri a carbonarilor, care au jucat tin rol insemnat in miscarea
nationalist a Italiei, vom reveni.
Dar reactiunea contra lui Napoleon si-a gAsit mai mare fa.-
sunet in Tirol si Prusia.
SU-0, 0' Tirolul a fost dat Coroanei bavareze prin pacea dela
Presburg (1805). Aoest lucru a fost vAzut dela mic la mare
ca o profunda jicnire adus lor, Tirolezilor in spiritul lor
de fidelitate cAtre Coroana habsburgicA si atunci si mai cu seam
poporul de jos se pregAteste, prin cApeteniile lui, dintre care
cei mai de seamd erau, Andreas Hoffer si un cAlugr caputin
Haspinger, la o revolt impotriva Francezilor si Bavarezilor.
Era o miscare profundA, pornit dinteo credintA feodal, cAtre
suzeranul traditional.
In Prusia miscarea e mai interesant si va avea un rAsunet
foarte mare. Acolo se concentreazA toate dorintele de rAzbunare
ale intregului popor german. Niciodat Prusia nu a avut o
pleiadA de oameni mai alesi) mai patrioti, avAnd darul realitAtilor
practice. Printre acestia erau: Marwitz, Scharnharst, Gneisenau,
Grolle si mai cu segue pe deasupra tuturor, Stein. Baronul von
Stein era marele insufletitor al acestei revanse prusace. El a
luat problema asa cum trebuia sA fie luatA, anume sub forma
unei reforme sociale, care trebuia sa." fie complectat cu o reformA
militar. Nu intrA in dameniul istoriei diplomatice de a face is-
toria acestei miscAri sociale, insa trebue sA VA spun, cA prin a-
ceastA miscare se ajunge la o insufletire generala, bazat pe un
simt de easpundere al fiecArui posesor de pamAnt cAtre CoroanA.
Ei au adaptat Prusiei ideea, cA oricare supus al Regelui ii datora
serviciul militar, idee inspirat de demodatia revolutionara fran-
cez. Dar aceast transpunere in Prusia se adaptase de minune
cu cadrele ei vechi sociale a nobilimei de tarA, a-itinkerthunt-ulill,
care gsea in indatoriile militare ale tuturor taranilor de pe mo-
siile iunkeri-lor respectivi, un prilej de reinviere a vechilor obi-
ceiuri feodale, cAnd oamenii unui teritoriu feodal gseau sef
gata Mout si nAscut in iunkerul feodal din trecut, precum acum

www.dacoromanica.ro
174

Igaseau in iunkerul transformat in ofiter, un $ef tot asemenea al


lui natural,.nascut $i facut pentru dnii, fiind al aceleia$i mosii.
Cee4ce Stein a fost ca reformator social, Scharnhorst $i
Gneisenau au fost ca reformatori militari. DAn$ii s'au inspirat
tocmai din ideele Revolutiei franceze. Ei au vazut, ca la o noua
infiripare a Prusiei nu mai ajungeau ideele vechi. Ei au vazut,
ca tendintele i idealurile Vechiului Resim nuntai pot s fad
fata cerintelor de pe atunci $i tocmai dansii au fost adoptatorii
acestui spirit de libertate. Era un curent colectiv pentru adaptarea
acestui spirit de libertate in Prusia i pentru realizarea idealurilor
lor. Dar mai presus de clAnsii de Stein $i de Scharnhost
ceeace a fost interesant, 1 a fost faptul, ca Prusia ajunsese sa
fie locul in Germania, unde toata intelectualitatea germand se
strAngea si unde se faurea raspandirea ideelor germanice $i a
filozofiei germane. Ceeace intereseaza atunci e, ca nu numai
Prusacii contribuiau la aceasta mi$care dar $i Germanii de peste
tot se inregimentau in aceasta miscare prusacA. Data' luam pe
toti marii reformatori vom vedea, cA foarte putini sunt ,Prwaci.
Cel mai mare dintre- ei, Fichte a scris atunci, dupa urma
infrAngerilor suferite de 'Prusia acel faimos Discurs catre
poporul german", care a rAmas i va ramane pentru toate popoa-
rele rezumatul filosofic al intregului patriotism. Dansul spunea
ca actiunea trebue sa corespunda cugetarii. Acesta era fondul dis-
cursului sau $i pentru aceasta trebuia, ca sa insufle Germanilor
ideea de superioritate a lor fata' de Francezi, pentruca marele
rau ale concepfiunei luj Frederic cel Mare a fost, pe d'e o parte
cultul prea exagerat al fortei i pe de alta parte aprecierea numai
a culturei franceze predominantA in secolul XVIII. Dar aceasta
in dauna sentimentului de mandrie nationala. Germanii din
secolul XVIII se considerau inferiori culturei franceze. Me-
ritul lui Fichte a fost de a reduce la egalitate conceptiunea ger-
manica fat4 de cea francezd $i astfel de a face pe Germani sl
creada, ca nii 'sunt intru nimic, inferiori Francezilor, data nu
superiori. In aceasta tendinta au pd$it alduri de el Humboldt $i
Arndt, Herder $i Schleiermacher, care emitea ca axioma:
La noi idea $i actiunea trebue s fie dinteo singur4 bucata;
;,sa formeze un tot nedespartit. Numai atunci vom fi Germani".
Centrul atestei miscari era Universitatea din Berlin creiata
in 1808, de unde trebuia sg se ridice tendintele nationaliste ale
Germanilor. Herder oare nu profesa, ca in oricare popor exist
ceva sfant $i in contra acestui lucru sfant niciun atentat nu e

www.dacoromanica.ro
175

permis i anume caraterul specific national al lui. Istoricul


Treitscke vorbind despre toti acesti oameni scrie cu mndrie:
Uncle era oare in marele pustiu al ImpAratului, o unire de
cugetare asemAndtoare aceleia, care se activa la leagdnul fun-
datiei celei noi. A fundatiei celei noi, ce era insufletitd spre
scopuri pur germane de spiritul Revolutiei franceze!
Fireste, CA toed aceastd miscare intelectualA avea un rAsunet
in Prusia, ins (Musa nu era 'Inca reorganizatA. Putem marca
miscarea maiorului Schill, care vroia sA punk' mdna pe Stralsund,
miscare, care a sfarsit rdu pentru dinsul (Aprilie 1809). El a
pierit la asediul aoestui oras si mare parte din tovardsii sdi au
fost prinsi i impuscati de Francezi. Asemenea e miscarea ducelui
de Brunswick, care porne.ste impotriva armatelor franceze,
pentru a-si recApata Hanovra. Acesta este mai norocos, decdt
Schill, cdci desi invini se poate refugia in Anglia (1809). Astfel
tot poporul, dela i*gle si %ran, era impotriva dominatiunii napo-
leoniene.
Insd aceastA reactiune, care se nscuse in Prusia pentru mo-
ment, din cauza peputintei ei de a se' revolta impotriva puterei
lui Napoleon, Ii cauta toate dorintele ei de infiripare in Austria.
Niciodatd Austria, care mai presus de toatet a fost un stat feodal si
administrativ, nu s'a gdsit intr'o asa stare de insufletire de
un mai mare ideal, decdt in acest moment, in care sufletul
german cduta un adApost sub stindardele ei. .

Precum v'ami spus Austria urma o politica conform vederilor


lui Metternich si conform avizurilor lui Talleyrand, care era in
legAtura au ambasadorul austriac i ii transmitea stirile dela
Imp drat, arAtandu-i manevrele, ce trebuiau sd se facd.
La Erfarth, Napoleon cduta s intimideze pe Austria speriind-o
cu alianta Tarului. Dar Tarul descAlit deTalleyrand, nu s'a invoit
la acest plan si Napoleon nu a putut sA obtind dela idansul,
decit o aliantA eventuald, in cazul, cand Austria ar ataca pe
una din acele cloud imparAtii. Talleyrand scrie atunci lui Metter-
nich:
Tarul nu Mai e de antrenat in contra Dvs."
Dupd intrevederea (dela Erfiirth, Napoleon a plecat in Spania
pentru ca in trei luni, pe care le credea el suficiente, sd 6
poatd infrAnge, sA o aducA la supunere, sA se reintoarca la Berlin
si sal vadd, ce este de fAcut pentru infiriparea planurilor orientale,
pe care le fixase oarecum cu Tarul.
Fireste, cd isbuti sa supund Spania. In doud luni armata

www.dacoromanica.ro
176

franceza obliga armatele engleze comandate de sir Jhon Moore,


care fusesera chemate de Spanioli, in ajutorul lor, sa se reimbarce
din Spania. La Madrid, ins la 1 Ianuarie 1809 ii parvine IW
Napoleon o nuvela dela Constantinopole, care il face s Ora-
seasca Spania.
Care era aceasta nuvela? Era nuvela, ca marele vizir Mustafa
Baraictar, care succedase in fruntea kuvernului, Sultanului-Selim
fusese ars de viu, in palatul sau, de revoltati. La aceast stire,
Napoleon a crezut momerrtul venit de a interveni in Orient, in-
tocmai precum Tarul a crezut la omorirea Sultanului Selim,
ca e mornentul s tread dincolo de Dunare. Imparatul d ordine
in consecinta la Toulon. Dar acest gand al lui Napoleon, care,
spre realizare trebuia sa gaseasca campul liber, se lovestr de o
circumstanta de mult prevazuta de dansul, asupra careia incercase
la Erfinth, sa'i gaseasca un remediu, anutne ridicarea Austriei
impotriva lui.
Austria credea, ca e momentul venit pentru a-si recapata
locul in lume, de la care cazuse prin pacile dela Lunville i
dela Presburg. Metternich intr'un raport al ski se exprima
astfel:
Vremurile sunt pentru noi. Mijloacele militare sunt egale.
Dispozitiunile popoarelor sunt pentru noi. Franta nu mai poarta
rdzboaele, dela pacea din Luneville incoace. Razboaele le poarta
Napoleon".
Si ministrul austriac preatnaria decretele Providentei, care
hotrise, ca Spania sa puna capat actiunii uzurpatoare" a Imp&
ratului.
Aceste ultime cuvinte, aceast despartire a fiintei 1ui Napo-
leon de tara, pe care o kuverna, e unul din caracterele diploma-
tiei monarhiilor vechi, sincera la inceput, apoi devenita o arma tde
propaganda spre folosul lor in contra Francezilor. De aci inainte
diplomatia va icauta sa desparta, in ochii Francezilor, politica
lui Napoleon de interesele adevrate" ale Frantei si &Ansa va
gasi nu numai la poporul froncez, dar insasi la istoricii, care
vor scrie indat, dupa epoca lui Napoleon, istoria timpurilor
napoleoneane, multa crezare.
Pe de alt parte proclamatia Arhiducelui Carol adresata
soldatilor suna astfel:
Asupra voastra sunt atintite privirile tuturor acelora, care
au in a sentimentul onoarei si al independentei nationale: Liber-

www.dacoromanica.ro
177

Wile Europei s'au- adgpostit sub stindardele noastre. Victo-


riile voastre vox rupe fearele fratilor vostri germani".
Asa se Intorseser lugrurile, incat limbajul libertatii era
tinut acuM de Austria Si tiranul, despotul Europei era cel mai
adevarat reprezentant al Revblutiei franceze. Acest lucru 1-a
Observat chiar ansul. El scria eatre Caulaincourt:
Austria se serveste de aceleasi mijloace, ca oamenii, care
au fcut revolutia franceza. Domnul de Stadion, care ataca auto-
ritatea supienta in Germania, spunand Frantei, .ca Imparatul
Francisc poarta razboiu numai Imparatului Napoleon, pare s5
fie asa de iacobin ca Marat. In saloanele, care-1 sprijinesc,
oantenii cu bunl judecata lucreaa in contra aceluia, care a
oprit torentul revolutionar, ce ameninta toate tromirile si ordi-
nea social-a, Acesti oameni nu sunt decat anarhisti, ca cei din
1793. Drumul, pe care-I urmeald Austria, face din aceast afa-
cere o cauza. comuna tuturor suveranilor.
E de remarcat a' Napoleon acum vorbeste de toti suvera-
nii" si ca.' Austria se prezinta ca reprezentata a liberttii germane.
Pe care anume suveranii ii viza mai cu seama Napoleon?
Erau mai cu seama sUveranii din Germania de Sud, aliatii si
prietenii. lui din Confereratiunea Rinului si pe de alta parte pe
Tar. Acesti suverani, care trebuiau s facd cauzA comunA cu
dansul in rzboiul, care 11 va duce cu Austria, nu erau niste
fideli aliati ai lui. Ei Intretineau pe sub ascuns relatii ea Viena.
Imediat se sirriti aceasta politica cu doti fete a regilor din Sudul
Germaniei, care erau gata sa-1 mimeze in caz de victorie, dar si
de a-1 trada in caz de insucces.
Tarul se tinea din ce in ce mai mUlt in rezerva si demersu-
rile lui diplomatice corespund acestei atitudini. Anume ii pro-
mite lui Napoleon in mod oficial tot ajutorul lui, Ca Austria va
trebui sa conteze cu dansul. Ins rpe de alti parte pe trimesul
austriac, pe printul de Schwartzenbergcare va juca un mare rol
in viitor, il asigura, a arrnatele lui nu vor lucra in mod efec-
tiv impotriva arma,telor austriace.
Asa fiind situatia, in urma atacarii Bavariei de ca'tre arhi-
ducele Carol si a Italiei de catre arhiducele Ion, rzboiul fu de,
clarat la inceputul lui Aprilie 1809.
Acest razboiu imediat a oferit surprize dezagreabile lui
Napoleon. Inteadevr armata austriaca, cu care se lupta acurn,
nu mai era arrnata lui Mack de la Ulm, nu mai era armatele di,
feritilor arhiduci, pe care le puteau fugari maresalii si locote-

www.dacoromanica.ro
178

nentii lui. De data aceasta, rezistenta din partea Austriacilor a


lost darja $i incapatanata. Toate luptele i victoriile obtinute,.
numai gratie trnanevrelor sale geniale, sunt cumparafe cu foarte
mari pierderi, iar prizonieri a caror capturA arata adevrata
stare morala a adversarului nu se mai fac ca inainte. Se
dau diferite lupte. Aa e faimoasa campanie a celor cinci zile, a
carei episod principal a, fost Walla dela Eckmhl (22 Aprilie
1809), prin care Napoleon parvine la infrangerea armatei arhi-
ducelui Carol, $i 11 forteaza sa se retraga pe malul *stang al Du-
narii. Napoleon credea, ca va putea printeo manevra indraneata
pi dibace, sa-1 constranga pe arhiduce la o victorie finala, pe care
o vedea din ce in ce mai necesara, fat de atitudinea Rusiei.
Insa de data aceasta incearca prima lui infrangere, anume la
Essling, pe unde vroia sal tread. Dunarea (22 Mai 1809). Se in-
tampl o lridicare a inivelului apelor i o furtuna., care rupse po-
durile sale, asa incat cu foarte mare greutate parvine sa-$1 re-
traga trupele, in insula Lobau din Dunare. Din o cauz sau
dinteaita, a fast in orice caz o infrangere a armatei franceze
o victorie nea$teptata a armatelor austriace.
Aceasta infrangere era grava, mai ales ca peste tot $i mai
cu seama in Tirol se ivise o rascoald a populatiei impotriva ar-
matelor Iocotenentilor si. Prusia nu astepta $i ea deck momentul
de a-i cadea in spate. MiKarea populara era foarte vie impotriva
lui, iar mai cu seama. in Nord. in Poloni, lucruriale nu mergeau
cum vroia clansuI. Poniatowski, care organizase o armata polona,
desi la inceput victorios, fusese silit s se retraga, insa se arunca
atunci asupra Galitiei si in acest moment intrara, ca forma in
contra Austriacilor, dar mai cu seama pe motivul adevarat, real,
de a supraveghea evenimentele, in Polonia, armatele ruseti
sub comanda lui Galitzin. 0 prima misiune a lui Galitzin a fost
aceea, nu de a combate pe Austriaci, ci din contra. de a-i impie-
dica pe toti Polonii, cari se raliasera stindardului lui Poniatov-
ski, de a presta juramant Impratului francez. Putea foarte
bine Tarul Alexandra sa trimeata complimente, la auzul tu-
turor victoriilor ale Imparatuhii. Toate acestea nu erau decal
complimente si fraze, pe and circumstantele cereau armate"
zicea Napoleon la primirea lor.
Totu$i Napoleon parveni la o dominare a evenimentelor
prin batalia dela Wagram (10 lulie 1809), pe care o pregatise
cu toate ajutoarele, ce le putuse obtine i prin armatele lui din
Italia $i prin. contingentele suveranilor germani, ce le aduna la

www.dacoromanica.ro
179

.armata lui. Infrange pe arhiducele Carol, 11 reSpinge in Ungaria,


si-1 urmareste mai departe, dar fr ca s poata ajunge la o ba-
talie decisiva, cum a fast Austerlitz, Iena ori Friedland. Pe de
alt parte se continua rezistenta indarjita a Tirolezilor, care
11 punea pe grije, cu atat mai mult, cu cat prin aceasta i-se ame-
ninta liniile de comunicatie cu Italia.
Vom vedea mai departe cum in urma acestei victorii dela
Wagram, totusi, se incheie pacea dela Viena.

www.dacoromanica.ro
LECT1A XXII.
Pacea dela Viena (1809). Marele Imperiu napoleonian ; slA-
biciunile lui. CAsAtoria lui Napoleon I cu Arhiducesa Ma-
ria-Luiza (1810). RAzboiul cu Rusia (1812) i cu Prusia
(1813). Armistitiul dela Pleswitz (1813). Conventiunile
dela Kalish, Reichenbach i Toeplitz (1813).
BAtAlia Natiunilor (Lipsca 1813).
Ne-am oprit la btalia dela Wagram. Istoricul Bourgeois,.
scrie despre &Ansa, ca nu fusese nici Iena, nici Austerlitz. In-
teadeva'r, armatele austriace, desi hatute, continuau uL existe
pentru Napoleon in chip primejdios. .

Intr'una din paginue meimpriilor sale, generalul Marbot,


care a fcut aceastd campanier- ne arata dupa batalia dela
Wagram pe maresalii lui Napoleon, exasperafi faf de a-
ceast continua rezistent a trupelor austriace.
Asa fiind pacea, care urma SA se inchee diupi ,o asemenea
victorie nu putea s fie, cleat o pace, care nu va realiza toate
gAndurile de victorie ale lui Napoleon. 0 asemenea pace nu,
mulfimea, deck o necesitate a momentului. Dnsa, dacg solu-
Vona aceast necesitate a matrientului, nu putea Ins s dea
un statut definitiv, pentru viitor, Europei.
InteadevAr, daca prin pacea dela Viena (14 Oct. 1809),
Napoleon prin luarea Iliriei, care ii cia un avantpost mai mutt
in spre Orient, prin imparfirea Galifiei intre Rusia i marele
&cat al Varsoviei isi solufiona cerinfele, sale cele mai de
seamA, anume un pas mai aproape cdtre eventualele lui cu-
ceriri spre Orient si o mulfumire momentanA a Rusiei, nu sta-
biliza o situafiune aurabila in Europa. Nu multuMea nici pe
Tar, pentru care nu era solufionat chestiunea Poloniei, nici
pe el insusi, pentru c nu era solutionat chestiunea Orientului.
Pe de alta parte, insa pentru Austria, aCeast pace, prin care
clansa pArgsea pe Tirolezi, care .se dovedisera devotafi trup
si suflet Coroanei habsburgice i Inca duceau lupta mai de-
parte, aceasta pace punea capt orica'rui ideal mai inalt, care
insuflefise in acest fazboi pe supusii Impratului Francisc.
Tirolezii au rezistat la extrem. Numai prin executarea lui
Hoffer se termind trista tragedie din Tirol( Ridicarea popoa-
relor Austriei ca'zu in sAnge i noroi. Inselat,in speranfele sale

www.dacoromanica.ro
181

cele mai frumoase, desgustat de orice ideal, poporul usuratic


se indrepta din nou catre o viata de placeri. Cine oare mai
putea visa la glorie si la rennin; de oarece prostia austriaca
tot era menit la nenorocire". (Treitscke).
Astfel gcapa din mainile Austriei ridicarea Genntaniei pen-
tru a fi luata in mana de singurul popor din Germania, in
care s'a refugiat, odata cu idealul moral mai inalt de viata,
toata puterea i dorinta de inltare, pe care nationalisnyul ger-
man o luase acum in urma ideelor Revolutiei franceze. Acest
popor era sa fie cel prusac.
E remarcabil de constatat, ea toormai Revolutia franceza,
care &Ansa a dat o aleatuire i o morala noual tuturor popoa-
relor din Europa, pe care le cucerise i carom le-a dat astfel
un nou avant, sa fie invinsa tocmai prin cuceririle e1i, chiar de
catre acei, carora &Ansa le insuflase viata cea noua.
Mare le Imperiu al lui Napoleon se dovedea a fi acum o in-
fiintare de state ne.viabila prin ea insasi. Dacal prin o cauza
oarecare, prin unlit din incidentele vietei omenesti, ar fi fost
lipsit imlieriul de persoana lui Napoleon, totul ulinija sd se des-
trame. Oriunde nu era el, acolo erau lipsuri, slabiciuni si in-
capacitate. In tirnpul campaniei dela Wagram numai cu multe
,dificultati a putut scapa Imperiul de o invazie a Englezilor
in Olanda, pentru ea' nu era dansul acolo, care s dea directive;
si tot in urma directivelor sale s'a putut ajunge la respingerea
Englezilor. Dar, unde nu era dansul, ca in Spania acolo
armatele franceze nu puteau ajunge la o victorie, nem= la o
stabilizare a lucrurilor prezente. Fratii sdi, pe care ii pusese
s guverneze Europa: losef In Spania, Ludovic in Olanda, Je-
rome in Westfalia, toti se aratau incapabili. D altminteri, ei
intampinau animozitatea lui Napoleon, care intelegea sa gu-
verneze pe toate popoarele cucerite, numai in folosul Frantei,
in scopul i vederile blocusului sau continental impotriva An-
gliei, iar nu in favoarea si interesele lor. Atunci rand pe rind,
fratii sai se desintereseaza de regatele lor. Toti acesti regi si
principi pusi de Napoleon, nu-si fac datoria lor de conducdtori
de popoare, fie cum e Ludovic, care pleaca, pardsind regatul
ski sail /cum e losef, care se AM incapabil de a domina im-
prejurarile.
Numai sunt locotenentii mei scria Imparatul pe care-
sa rn pot bizui. Ei sunt inamicii, de care trebue s m ocup".
Aceast identificare a destinelor Imperiului in persoana lui,
il -Rim mai decis de a asigura mostenirea lui i atunci
pentru a avea un fiu, un mostenitor, 'e,1 se hotaraste sal se
desparta de Iosefina, care era incapabila dea copii si sa
ia pe una din marele principese ale CaselOr Monarhice. Intai
se indrepta spre marea duces Caterina (Nov. 1809), sora Ta-
rului. Ins intampind din partea impaltatesei-mame o rezis-
tenta continua, prin care era sintetizata toata oroarea, pe care
o avea aristocratia ruseasca, toate prejudeatile Acesteia im-

www.dacoromanica.ro
182

potriva acestui parvenit, care ramanea intotdeauna in ochii ei


un parvenit, oricat de glorios ar fi fost el.
Pe de alt ,parte,- Alexandru, om politic, nu intelegea si
dea pe Sora sa, decat daca Napoleon s'ar angaja, s renunte
pentru totdeauna la ridicarea unui regat al Poloniei. A existat
chiar ,un proect, semnat de dansul si de Caulaincourt. Fireste
c acest proect nu a avut nici o urmare, dar vi-1 amintesc pentru
a se invedera ideele sale.
Atunci Metternich profit de situatie. Gandul lui era de
a face sa dureze Austria pana la pravalirea final i fatala a
Imperiului francez, pe care el o prevedea. $i atunci pune mana
pe aceastd chestiune a casatoriei imperiale i propune lui Na-
poleon pe Maria Luiza, fiica imparatului Francisc. Napoleon
s a decis brusc. Ca'storia are loc la 2 Aprilie 1810. Atunci se
rosti de pe balconul palatului Tuilleries, pronuntarea acelei fai-
moase urari, purtata de Metternich, care o adres poporului
adunat: ln sanatatea Regelui Romei" Regele Romei era
viitorul mostenitor al Imparatului. Inteadevar, peste un an
se naste acest Rege al Romei (1811). Acest eveniment era con-
.siderat ca p consolidare definitiva a imperiului, spre imensa
bucurie a lui Napoleon.
Cunoasteti acea faimpasa poezie a lui Victor Hugo, 1811":
L'avenir, l'avenir, l'avenir est a moi".
. . . . . . . . . . .
3) . . . . .
Non, Sire, demain n'est a personne, car demain est a Dieu
. . .
Demain c'est votre cheval qui s'abat blanc d'ecume
Demain, o conquerant, c'est Moscou qui s'allume
La nuit comme un flambeau
C'est votre vieille garde au loin jonchant la plaine
Demain c'est Waterloo, demain c'est Sainte-Helene!
Demain c'est le tombeau!1)
Inteadevar, acum aparea imperiul consolidat, avand un
Inotenitor. De acuml Napoleon nu trebuia s se mai ingrijeasca,
care au sa fie destineje Franfei in viitor.
Napoleon reia mai linistit vechile sale planuri orientale. Se
gandeste chiar la o debarcare In Anglia, cand se pune chestiu-
n)ea, care trebuia push' odata, chestiunea de a se realiza supre-

....... .
I) Viitorul, viitorul, viitorul e al ..rneu"
. - . . . 44

4;

,,Nu, Sire, maine e al nimiinui, crici maine e al lui Dumnezeu


^ .
Maine e calul tSu ce se abate alb de spumrt
Maine, oh cuceritorule, e Moscova, ce se aprinde
Noaptea ca o faclie
E vechea ta gard, presiirind campia barbed
Maine e Waterloo, m'aine e Sfnta Elena I
Maine e mormantul

www.dacoromanica.ro
183

matia lunei, chestiune care, va duce la o lupta, ce trebuia s5


isbucneasca cat de curand O. care dela Tilsit incolo fierbea
in mod inabu$it. Era- rivalitatea cu Tarul.
Acum Alexandru I, dup o tacere de cativa ani, dup ne-
reu$ita casatoriei sorei sale, revine mai atent $i mai realist
la planurile sale asupra Poloniei. El ,recheama pe printul Czar--
toryski din exil $i reincepe manevrele sale. $i aceasta CU atat
mai mult, cu cat era ingrijorat de adoptarea facutd de regele
Suediei a maresalului Bernadotte, ca principe mo$tenitor. Acesta
fusese toata viata lui un rival al lui Napoleon, dar $tiuse sa
ascunda aceste sentimente ale lui, aceastd tgelozie. AcunT Insd,
dui-A urma unor .intlprejurari prea lungi pentru a vi le expune, .

ajunsese s fie adoptat ca mo$tenitor al Suediei, de Regele


Carol XIII (1810).
Alexandru I, privea aceasta adoptare cu foarte multa in-
grijorare $i mai cu seana yedea atunci in mo$tenitorul Suediei,
pe fostul mare$al al lui Napoleon, pe tovara$ul de arme al
Imparatului Frantei, urcandu-se pe tronul unei tari vecine i.
ca prieten presupus al Impdratului, amenintand astfel Rusia.
Si de aceea cauta sa se ind'eparteze de alianta lui Napoleon,
reluanduli gandurile sale asupra Poloniei; de asemenea nu
respecta blocusul continental. Cum am spus, aceasta atitudine
nou a Tarului implica in sine $i reluarea rolului slu de garant
al libertatilor" germanice.. In acest moment Napoleon anexa
orasele hanseatice $i marele ducat d'Oldenburg, al .carui
mo$tenitor ereditar era insusi curnhatul lui Alexandru. Tarul
incepu sa se inarmeze. Toate aceste fapte sunt cunoscute lui
Napoleon si atunci Ii precizeaza $i el atitudinea impotriva
Tarului.
De ce acest lucfu? Pentru ca. Napoleon nu putea s re-
nunte la unul din idealurile, pe care le reprezenta, ca mo$te-
nitor al Revolutiei franceze. El nu putea s renunte, in princi
piu, pentru Polonia la dreptul, pe care-1 aveau Polonii de a
forma ca mice alt popor, care se inspira din principiile Revo-
lutiei si care era sub protectia sa, un stat autonom. El nu ipu-
tea s refuze Polonilor ceeace.dansul in principiu recunoscuse
Italiei $i Germaniei de Sud. Acest lucru trebuia sa-1 recunoasca
si Polonilor. Ca acesta nu corespundea cu faptele, nu importa.
Dar in schimb nu putea sa refuze poporului polon ceeace re-
cunoscuse altor popoare. De aceia nu a consimtit la conditiai
pe care Tarul Alexandru vroise s i-o pue la casatoria cu sora
sa, aceia de a renunta la o reinviere a Poloniei.
Conflictul urma sa isbucneasca mai curand sau mai tar-
ziu $i a fost gorabit inteo seara prin scena pe care Napoleon
o face ambasadorului Tarului, principele Kurakin:
Nt . aunt indeajuns( de nerod, Ii spune Imparatul, sa cred ca
va ingrije$te Oldenburgul. Vtad ea e vorba de Polonia. Eu
Incep sa cred, ca D-v. voiti s puneti maim pe &Ansa. Nu, chiar
daca armata voastra ar canTpa pe inaltimile Montmartre-ului,

www.dacoromanica.ro
184

,,nu voi ceda. Nu voi ceda nici un deget din ducatul Varsoviei,
nici un sat, nici o moarA". (15 August 1811).
Acest limbaj tcatre Kurakin insemna rzboi. Era rdzboiul
cu singurul aliat, pe care Napoleon 11 Jtvea posibil pentru ;im-
periul lui si care rAzboi trebuia atunci s duck' pe Napoleon la
impAratia lurnii. Cu acest scop mobilizeazA intreaga Europa.
Marea Armat, scare trebuia sA se concentreze dincolo de granita
Niemenului ce forma frontiera intre Prusia si Rusia, e corn-
pus din -Coate contingentele europeene; din ea fAceau parte:
Germani, -Spanioli, Poloni, Iliri, Italieni, ba chiar fortase pe
Prusaci care se lemeau de aceast trecere a armatelor fran-
ceze prin tinuturile lor, de aceast ingenunchere a Prusiei,
ce p vedeau complect pierdut si ei meditau sA se revoltq
impotriva ImpAratului, fortase deci ImpAratul pe Prusaci
de a-i furniza un corp de armat, care-i fu dat sub comanda
generalului Yorck. De asemenea, fortase pe Austriaci de a-i
da un corp de armat sub comanda lui Schwartzenberg. Stackel-
berg insa, generalul, care era atasat militar al Tarului la Viena,
are o intrevedere in scopul unei lAmuriri cu Metternich si
acesta 11 asigurA, ca, corpul de armat ,a1 lui Schwartzenberg va
opera in Bucovina si numai aci, cA nu va fi MArit si cA de fapt
nu va face operatiuni militare impotriva. Rusiel.
Dar ce tgarantii imi dati D-v?" intreba Stackelberg.
Interesele Monarhiei", ii rAspunse Metternich.
Asa dar era de partea Austriei acelas joc fat de Napo-
leon, pe care Tarul in 1809 il avusese fatA de dAnsul. Atunci
acest proect de neagresiune tacit, a existat din partea Rusiei
fat de Austria; Acurn era invers, din partea Austriei
, fata de
Rusia. 4

Alexandru inchee atunci pacea dela Bucuresti (1812) cu


Turcii, prin care se cedeazA acestora Basarabia asupra acestui
punct voi reveni si recheamA din Principate arrnatele, care
operau acolo. TUrcia chiar primeste oarecari planuri de a-
liant, pe care in principiu nu le refuzA.
In aceastA situatie Tarul apArea fa-0 de cuceritorul popoa-
relor, fata ',de guvernatorul si in acelas timp, de impilatorul
lor, cum se arAta Napoleon, apArea ca un campion al natio-
nalitAtilor si al eliberrii lor. Inteadevr, in statul lui major,
are reprezentanti ai tuturor nationnalitAtilor. Era un Suedez,
Armfeld; avea pe Stein lAngA dAnsul, un German; pe Serra-
Capriola_ care era Italian si pe Bentinck, un Englez.
Tarul nu voia sl-si asume raspunderea acestui rAzboi, care
urma sd villa si continua sA spuna atasatului militar. francez,
Narbonne: rmn in aliantA cu ImpAratul, nu vreau s trag
spada cel clintAi". El s/a lsat s fie atacat de Napoleon, care
trece Niemenul la 24 tunic 1812. Tarul aflA aceasta stire la
Wilna unde avea cartierul general. Atunci pgrAse0e cartierul
general, pentru a lua parte la conducerea arniatei si plecand

www.dacoromanica.ro
185

de acolo declar: acum de aci inainte, va fi cum va vrea Durn--


nezeu, fie cA voi ajunge pe Rin, fie in Kamciatka".
Pe unde trece drumul la Moscova", intreba Napoleon pe
generalul Balosof, care fusese trimis de Tar. Ori pe uncle
ii rdspunse acesta Carol XII a luat-o prin Pultava".
Acest rdspuns rezuma starea de spirit dintre ambii belige-
ranti. De aci inainte rdzboiul isi va continua cursul. Napoleon
ajunge la Smolensk si atunci incepe a-si infiripa planurile
sale asupra Poloniei. Nobilii poloni proclamA Confederatia Po-
loniei. (26 Iunie 1812). Insusi Czartoryski, prieton al Taru-
lui, trece de partea lui Napoleon. Inaintarea in Rusia urma mai
departe si in apropiere de Moscova la Borodino (7
Sept. 1812), .avu loc una din cele mai singeroase bAtalii din
istoria militarA, in urma ca'reia Napoleon intra victorios in
Moscova. Dar acest rAzboi era un rAzboi, care slAbea pe in-
vingAtor prin insasi msura victoriilor sale. Napoleon ajunse
la Moscova numai in fruntea unei armate de 100.000 oameni,
de unde trecuse Niemenul cu aproape 500.000; restul rAmAsese
in urmA, fie pentru paza liniilor de comunicatie, fie CA pierise
in cea mai mare parte, dar mai cu seamA din cauza debandadei
si indisciplinei, la care o asemenea mare armata imensA pc
acea vreme era supus. In aceast stare infra in Moscova
cu gindul, cA victoria dela Borodino ii va aduce pacea. Dar
in zadar asteapta Imparatul citeva sAptamni inceperea negocie-
rilor din partea Tarului. Atunci in timpul sederii lui in Moscova,
ascultind de un patriotism sAlbatec, Rostoptcin, guvernatorul
ei, ia mAsuri de incendierea orasului dint. Orasul arde si aceasta
incendiere va avea pentru Napoleon cel mai dezastruos efect,
pentru CA aceasta Ikea imposibil sederea lui in acest ora, care-i
da posibilitatea de a petrece iarna in Rusia. In urma acestui
act, retragerea incepe. Cei can sunt doritori de a cunoaste
aceasta perioada dezastroas a armatei franceze in Rusia, nu
au decit s citeascA memOriile lui Segur, pentru a vedea ceeace
insemneala aceast retragere, care pune capat preponderantei
militare a lui Napoleon.
Napoleon odata ce ajunge, dupa Berezina, dincolo de Nie-
men, parAseste arrdata. Do ce? Pentruca se adeverea Inca' odatA
mai gnat, ceeace v'am spus, incapacitatea de a se guverna Im-
periul in lipsa lui. De absenta lui, unii nemultumiti profitaserA
si avusese loc un, complot al generalului Malet, care parveni a
pune mina pe toate autoritatile cele mai mari ale Parisului,
spre a proclama republica. Firesto cA la unmA autoritAtile mi-
litare au pus mina pe el si 1-au intpuscat, ins nu e mai putin
adevArat, ea' aceast incercare arAta pe ce' baze fragile se sta-
bilise Imperiul. Napoleon pArasise armata pentru a lua mai re-
pede msurile pentru prelungirea luptei impotriva Tarului si a
Prusiei, pe care o simtea, CA se misca impotriva lui.
Prusia precum am spus trimisese un corp al ei sub
comanda generalului Yorck, ca s ia parte la rdzboi impotriva_

www.dacoromanica.ro
186

Rusilor. Acest corp la un moment dat trece de parfea Ru$ilor,


(conventia dela Taurrogen, 10 Decembrie 1812) $i astfel Prusia
face cea dintaiu mi$carea de alianta catre Rusia.
Tarul invinsese in mod desavarsit, totusi ambitia lui era
de a ingenunchia definitiv pe Napoleon. Ramane Manat de gaNul
de a fi campionul restabilirei vechei ordine sociale $i in acelas
timp de a fi $eful moral si in fapt al Europei. Pentru aceste
motive continua dzboittt nai departe $i se angaja fata de Prusia
de a o remite in vechile balite dinainte de 1806. Aceasta era
$i un mijloc de realizare a vechiului sau rand, de infiripare
a unui regat polon, pentru ca prin aceasta angajare, care se
semnase la Kalish (28 Febr. 1813), prin care asigura Prusiei
vechile sale limite, in schimb Ii reclama, ca tot ducatul de Var-
$ovia sg revina Rusiei, pentru a forma un regat autonom, ur-
!nand ca Prusia s se despagubeasca prin alte intinderi de
teritorii $i mai cu seam s se desdauneasca prin alipirea Saxei,
care ramsese fidela lui Napoleon 0i al carui rege era $i ma-
rele duce de Varsovia.
Aceast politica a Tarului, ne explica, in parte, prin protec-
tiunea acordata Prusiei in acele mornente grele pentru ea, cand
nici nu mai exista ca putere, curd toata politica prusaca din
prima parte a veacului XIX va fi o politica, care va tine cont
'intotdeauna de cerintele Rusiei $i care isi va contopi in ma-
sura posibilului scopurile sale cu politica Tarilor. Aceasta pana
la tractatul din Berlin (1878), cand Bismarck va schimba cu
totul aceasta politica, pe car ?. o avusese -Prusia.
Fireste, cal nu era pe placul Prusiei renuntarea Poloniei.
Stein, care participase la aceasta conventie din Februarie 1813,
scrie urmatoarele:-
Trebue s impiedica'M formarea unui regat al Poloniei,
in price caz inutil si poate amenintatoare pentru Germania.
Anglia $i Austria s se reuneasca, ca sa se opuna acestor do-
rinte salbatice.
Prin reactiunea impotriva lui Napoleon, in realitate impo-
triva Revolutiei franceze, se ajunigea, la tin moment de conto-
pire absoluta a tendintelor popoarelor $i cu cele ale suveranilor
lor. Manifestul, pe care Imparatul Rusiei $i Regele Prusiei
ii adresase poporului german, suna astfel:
Majesttile lor, Imparatul Rusiei si Regele Prusiei, nu
vin deck sa ajute pe principii $i poporul german, sa le capete
aceste bunuri ereditare ale popoarelor, care le-au fost rapite,
dar care sunt imprescriptibile libertatea $i independenta
lor" (17 Martie 1813).
Si mai departe adanga lucru interesant, pentru c II vom
gasi in toate tratarile pana la Viena:
Franta e tare $i frumoasd prin ea inssi; nici o intre-
prindere nu se va face in contra limitelor ei legitime.
Vedeti cat de elastica e aceast fraza. Elasticitatea ei va
servi ca ademenire in toate tratarile, pe care aliatii le vor face

www.dacoromanica.ro
187

cu Napoleon, in scopul de a desparti cauza lui Napoleon de


cauza Frantei.
Astfel se schimbase rolurile. Acuan erau Aliatii, care hiptau
pentru libertatea popoarelor. Mai cu seama in Prusia, pu-
blicul era cuprins de un imens avant.
Maturi sit oteliti prin incercari grele scrie Treischke
Germanii credeau din nou inteun D-zeu, care a lasat feria],
pe pamanf, iar acele virtuti simple ale stravechei omeniri,
care vor ramane para la sfarsitul istoriei, temeiul puternic al
marirei popoarelor, captara din nou cuvenitul lor loc de
onoare, si anume vitejia rasboinica, puterea vie a vointei in-
sufletite, sinceritatea urei si a iubirei.
Toate aceste virtuti, care fuseserd insufletite de principiul
nationalismului, luat dela Revolutia francela, urma s se infi-
ripeze in avantul, cu care batalioanele prusace trebuiau sa
lupte impotriva Francezilor. -Era o credinta, co era deosebit4
de aceea a Austriei. Daca Austria a fost si dansa insufletit
de acest mare ideal, in razboiul dela 1809, acum deazuse' dela
acest ideal. De acum inainte urma sa fie numai statul pur ad-
ministrativ si politienesc; stat monarhic, alcatuit din tari stranse
prin credinta in jurul tronului comun si care isi urma cane sale,
sub dibacea i ferma conducere a lui Metternich.
Austria nu poate sa abandoneze rezolvarea situatiei, la-
sand numai pe Rusia i Prusia sa o deslege, pentru c aceast
abandonare a rolului de revansg, ar fi dat Rusiei un prea mare
avant, atat material cat si moral in Europa. Si mai cu seama
ar fi dat Prusiei a influenta covarsitoare in Germania, ceeace
nu putea sa se indeplineasca, &cat in dauna echilibrului euro-,
pean si in dauna Austriei.
Atunci Metternich, pentru a supraveghea miscarile poli-
tide, care urmau s aibe loc dupd reintoarcerea Jui Napoleon,
proclama principiul Mediatiunei Armate", gata de a-1 oferi
si unora si altora. Inteadevar acest moment soseste. Armata
franceze se reface. Ea castiga noi victorii la Liitzen si la Bautzen
(Mai 1813), si respinge in spre est armatele aliate, rusesti si
prusace, conduse de Bliichert si Wittgenstein. Tarul cere in
aceast restriste un armistitiu si Napoleon, pe care nu-I pa-
raseste gandul, c singurele tratdri posibile, ar fi tot numai cu
Tarul, la prima cerere de armistitiu, depeseaza pe Caulaincourt
cu aceste instructiuni
Cautati de incheiati o negociere directa cu Tarul. Sunt
hotarit de a restabili pacea continentald prin orice mijloc.
Daca nu as voi sa fac tratdri de pace, nu as face prostia s
tratez un armistitiu in momentele actuale".
Inteadevar, se inchee armlistitiul dela Pleswitz (4 Iunie
1813). Napoleon vroia pacea dorit de popor, dacd pacea, ce vroia
sa o inchee era aceea, ce se cuvenea unui Imparat, reprezen-
taut al Revolutiunei franceze si victorios din nou. Aceast pace o
vroia -cu mentinerea marelui ducat al Varsoviei, cu mentinerea
_

www.dacoromanica.ro
188

titlului ski de Protector-al Confederatiutiei Rinului, adicA stapan


al Germaniei de Sud si cu mentinerea posesiunilor sale, din
Italia, Daltuatia i Iliria.
E momentul atunci, cind Metternich se decide sa intervina.
Dansul deja in Mai 1813 trimisese pc generalul Bubna la Na-
poleon, precum' trimesese pe alti soli in lag:Anil Aliatilor. El cere
dela Napoleon parasirea marelui ducat al Var$oviei, Germ'ania
sa ramana Genmanilor, prin desfiintarea Confe,deratiunei Ri-
nului $i Iliria sa revina Austriei. Numai astfel, spune dansul, ar
putea Austria sa stea alaturi de Franta, pentru a impune pacea.
Pe de ARA part; el face prin solii si, aceleasii propuneri Alia-
tilor, anume: Polonia s. revina Tarului; Prusia s aiba despa-
gubiri in Germania, eventual in Saxa; Confederatiunea Rinului
fireste s fie distrusa i dansul mai cerea dela Alexandru $i
Frederic-WilheIm III, recunoasterea 'Italiei, ca parte cuvenita
Austriei. jocul lui era foarte simplu. CAuta in oHce caz, sa in-
departeze pe Napoleon din Germania $i Polonia, fie prin forta
sau prin bun intelegere $i de a capata in amandoua cazurile,
fie Iliria dela Napoleon, fie Italia din mana Aliatilor. Dar Na-
poleon nu intelegleA sa renunte nici la Italia, nici la Iliria,
atunci ii raspunse lui Bubna negativ. Cu ocaziunea acestor tra-
tari, Ii spuse aceste cuvinte caracteristice:
Daca e chestiutlea fac sacrificii, le fac mai bine in
folosul Tarului".
In acest timp, cand se trata, Austria declara ,ca aderA
in cazul, cand nu se va putea intelege cu Napoleonn la
pactul dela Reichenbach pact prin care Anglia asigura sub-
-sidiile sale Prusiei $i Rusiei, si prin care aceste trei Puteri: An-
glia, Rusia si Prusia, se angajeau, ca sa nu faca pace separat
cu Napoleon (15 lunie 1813), $i oferea odata incheiat armis-
titiul dela Pleswitz medikitthea sa pentru facerea pacii ge-
nerale.
Aceasta mediatiune trece prin trei faze. Atunci a avut loc
scena istorica intre Metternich $i Napoleon la Dresda (26
lunie), cand Imparatul, care era un redutabil diplomat
vazand la ce tinde Metternich, ii spune pe fata ca.' nu convine,
cu toate sfortarile generalilor sai de a-1 face s adere la con-
ditiunile Austriei. De ce nu convenea? Pentru ca-$i dadea seama,
ca nu erau conditiuni precise si nu era sinceritate din partea
Austriei. Toate aceste conditiuni, pe care Austria le oferea
pe care mai tarziu, impreuna cu Austria, in 1814, le, vor oferi
Aliatii, sunt conditiuni, pe care le schimba, sau pe care le re-
trag, dupa cum sunt invingatori sau invin$i. Congresul dela
Praga, inceput la 10 August 1813, nu a fost deck o inscenare
pentru aceasta comedie diploamtica. Istoria se continua cu al-
ternativele ei. Aliatii vor s reduca pe Napoleon la un mi-
nimum de putere posibil, scrie Sorel dar nu descopera
intentiunile lor deck treptat, imediat ce razboiul le permite
sa le realizeze. De aceia ei negiociazd luptAndu-se".

www.dacoromanica.ro
189

Nu era sinceritate. Sorel $i multi alti istorici, difer, in


aceast chestiune, d vechea $coal istorick care sustinea in
cap cu Thiers cA numai ambitia lui Napoleon a impiedecat
incheerea unei Paci durabile si sincere cu ocazia armistitiului
dela Pleswitz. Sorel, mai ptrunzAtor i pe baza textelor, care
au fost puse mai tarziu in circulatie, vede aceast nesinceritate,
acest joc al Aliatilor de a nu preciza conditiunile lor i c indatia
ce veneau circumstante favorabile lor, le schimbau din ce in
ce in mai ru pentru Napoleon.
In orice caz, Vazand refuzul lui Napoleon, Austria adera"
la alianta, ce se formase intre Rusia, Prusia $i Anglia, prin
tractatul dela Toeplitz (August 1813). Odat cu dnsa se a-
liaza sub imboldul Ang11iei i Suedia la marea alianta euro-
peana impotriva lui Napoleon.
Bernadotte, principele mostenitor al Suediei, ce-$i condu-
cea armata in contra patriei sale originare, da" consiliul practic
marelui stat major al Coalitiunei, ca in tot locul unde cornanda
Napoleon s'a se refuze lupta i oriunde comanda locotenentii
si, sli o primeasca, ca'ci d'ansul avea incredere in talentul ge-
neralilor Coalitiunei si in avntul trupelor germane. Ele erau
superioare talentelor locotenentilor lui Napoleon, $i calitatea
trupelor era de partea Coalitiunei. Inteadevdr, lucrurile se pe-
tree asa cum le prevAzuse el. Anume, ea' la singura lupa
mare, comandat de Napoleon, Impgratul a fost invingator,
la Dresda, iar in toate celelalte lupte, in care au comandat ma-
re$alii sdi, acestia au fost infranti, prin avantul trupelor a-
nate i prin talentul superior al conducatorilor bor. La urm5.
se & o mare lupta" la Lipsca, BAtlia Natiunilor"a$anumit,
cci ele toate luptau acolo contra lui Napoleon unde dnsul
e batut cu desdvarsire (17-19 Oct. 1813). Astfel Coalitiunea
se putea igandi s reduc Franta la limitele sale, pe care le
avusese inainte de pornirea ei la cucerirea Europei, $i odat
cu aceasta micsorare a puterei franceze, Olanda cheina pe
printul de Orania, Spania_ i$1 relu pe Bourboni, care sunt recu-
noscuti de Puterile aliate prin tractatul dela Valencay din Dec.
1813, $i in Italia, unde vroia, cu price pret, Me,tternich s
infiripeze o dominatiune austriacd, insusi Murat, cumnatul lui
Napoleon, Regele Neapolei, care credea ea' astfel poate sa"-si
mentind regatul lui, ii trd i trece de pdrtea Aliatilor.
Dar pe de alta parte incepuse oarecari frictiuni intre
liati; erau deosebiri de vederi intre ei. Metternich reprezenta
o tendint: doctrina de a restabili ordinea socialk oficial a
statelor monarhice de mai inainte. In contra ei se ridica ten-
dinta, pe care el o trata de iacobink a celor dela Berlin.
In lectiunea viitoare vom vedea tendintele diverse, care. se
manifest in momentul, cnd trupele aliate pdsesc victorioase
peste igranitele Frar4ei si trec Rinul, la 21 Decembrie 1813.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXIII.
Campania Frantei (1814). Pactul dela Chaumont (1814).
Tractatele dela Fontainebleau i Paris (1814). Congresul
dela Viena (1814). Rolul lui Talleyrand. Principiul Drep-
tului Public i Principiul Convenientelor. Ocuparea Dres-
dei i a Varoviei (1814). Rentoarcerea lui Napoleon in
Franta (Les Cent Jours"). Waterloo (1815).
Ne-am oprit data trecuta in momentul, cand trupele Coa-
lifiunei inaintau, dupa ce trecusera Rinul, in teritoriul francez,
si cand se ivesc frictiuni in consortial de suverani si de di-
plomati, care de pe acum prevedeau hotaririle, ce tre'buiau
luate in urma unei eventuale victorii a lor; masuri, care' tre-
buiau sa dea o noted configuratie Europei. In aceste consfd-
tuiri intime se ridicau neintelegeri. Astfel Metternich nu avea
nici un fol de incredere in ideele acelora, pe care el ii numea
iacobinii dela Berlin, si anume: Stein si Hardenberg.
Inteadevar, acestia, tocmai pe baza aceilor doctrine natio-
naliste, imprumutate dela Francezi, vroiau sa anexeze Saxa si
astfel sa faciliteze Tarului Alexandra anexarea Poloniei sub
forma unui Ir egat autonom. Impotriva acestei doctrine ise
ridica Castlereagh si Metternich; si dansii lucrau la o apro-
piere impotriva intelegerii ruso-prusace.
Trupele inaintau si atunci, oprindu-se acest consortia de
diplomati la Franckfort, face o anumita maneyed; anume chiam'a
la dansii ipe un diplomat, de Saint-Aignan, pe care il insar-
cineaza cu oaresicari propuneri fata de Franta (Oct. 1813), care
isvorau dinteo declaratiune publica, ce Aliatii o facusera la
Franckfort. In aceast declaratiune, care era din sorgintea as-
.cunsa a lui Metternich, se spunea, ca suveranii aliati doresc
ca Franta sa fie mare, tare si prospera; Puterile aliate asigurau
Frantei o intindere de teritoriu, pe care &Ansa nu o cunoscuse
niciodat sub regii ei, cuprinsa in fruntariile sale naturale, ca
la 1795, la pacea dela Bale, intre Alpi, Rin si Pirinei. Ins ei
faceau aceasta declaratiune, far ca &Ansa sa poarte o precizare
si un caracter oficial; cu atat mai imult, cu cat Metternich nici
nu o semna. Aceasta non.' nu era, decat o rnanevr pentru a
desparti pe Napoleon de poporul francez, de a-1 reprezenta,
ca singura piedica a unei paci, pe care Aliatii o ofereau in mod

www.dacoromanica.ro
191

atat de generos Frantei. Din nou, precum vedem, se reincepea


manevra de a incerca s desparla pe Impdrat de poporul
francez.
Prin aceast atitudine, prin aceast subinteleasa $i ademe-
nitoare amagire, a fruntariilor naturale, care niciodat, in toate
aceste negocieri, nu au fost precizate, caci nu au fost spuse
niciodata limitele exacte cum Coalizatii intelegeau aceste frun-
tarii naturale, prin aceste mijloace ei cautau a se conformla in-
tocmai limbajului revolutionar si a-1 arata pe Napoleon ca
fiind in contradictle cu principiile Revolutiei franceze, acestia
indicnd limitele naturale, pe care Napoleon le respingea.
Austria vroia sg-si asigure Italia, $i deja prin manevrele
sale strategice, prin trimiterea unei armate a sa in Italia, $i a
unei a doua armate in Elvetia, ea i$i asigur in mod) efectiv
posesiunea. acestei prti din Europa.
Rdzboiul se continua. Napoleon era cnd invins, cind in-
vingtor.
Insg diplomatii Aliatitor se adun din nou la Chaumont
$i atunci Napoleon, care nu era arnagit de aceste manevre, dar
care trebuia s asculte de presiunea opiniei publice franceze,
ce cerea pace, trimite pe Caulaineourt la Chatillon, pentru a
incepe din nou, cu diplomatii Coalitiunei, neglocieri, $i s a-
junga, daca se putea, la o intelegere. (Februarie 1814).
.Atunci, la congresul ce se deschide (4 Februarie) se in-
cepe din nou manevra dela Franckfort; se vorbeste din nou de
fruntarii naturale. Insa aceste fruntarii natural; indat ce se
cereau s fie precizate, imediat se amna decizia aferent4 a dou
zi, pentru ea' in -a doua zi se astepta o victorie a Coalitiei.
Daca evenimentul era favorabil, imediat fruntariile naturale se
$lefuiau. Cu acest joc se continua campania din Franta in anul
1814.
Care erau bazele, pe care se discutau intr'un mod atat de
vag, asupra fruntariilor eventuate ale Frantei?
Franta trebuia s aibe hotarele din 1792, sa renunte la
orice -influenta in afara de limitele ei, astfel ca titlurile de
Rege al Italiei, de Protector al Confederatiunei Rinului sa fie
parasite de Napoleon; Germania sa fie alcatuit din state in-
dependente, Spania sa revin Bourbonilor; coloniile franceze
sa revina Englezilor, toate cetatile imperiului liii Napoleon,
si ele in marea lor majoritate Inca ocupate de Francezi, tre-
buiau evacuate, $i Napoleon sa nu mai intervind in nici un
chip in Europa. Mai mutt Inca, Franta rAmdnea exclusa ia
negocierile pacii.
Precurn vedeti, pentru Napoleon, aceste condi tiuni in li-
niile lor generale, constituiau o imposibilitate de a fi subscrise
de dnsul, cad ele 11 sadeau complect In ochii Francezilor si ani-
hilau orice cuceriri ale Frantei, dArmnd idealul lor revolu-
tionar in politica externa.
Au fost ,cum v'aml spus, la Chaumont, unde in urma se

www.dacoromanica.ro
192

adunase diplomatii Coalitiunei oarecari neintelegeri. Aceste


frictiuni intre Aliati continuau sa existe, intre Austriaci si En-
glezi de o parte, iar pc de alt parte, intre Rusi si Prusaci.
S'a nascu.t atunci la Metternich si Castlereagh o idee de
care, vorn vedea chiar in cursul acestei lectiuni cum va profita
Talleyrand de dansa ideea iegitimitii, adica a recunoasterii
drepturilor isvorate din tractate in favoarea acelor suverani,
care au fost consfintiti de constitutiile vechi ale thrilor lor
si de catre tractatele, pe care aceste OH sub imperiul vechilor
constitutii le-au putut incheia cu celelalte state. Aceasta idee
era contrail aceleia, pe care o sustinea Alexandru i Prusacii.
Ei tindeau de a nu tine cant de acest principiu al legitimitatii,
caci Tarul urmarea i gandul de a baza crearea unei Polonii
autonome, pe un consens popular, si intentia odata Napo-
leon gonit de a aparea in ochii Francezilor ca un.inalt pro-
tector, care -tine cont de ideele bor. Atunci se ajunge la con-
flicte, care amenintau VS strice Coalitiunea. Intervine, insa,
cu mulfa autoritate Castlereagh si impune pactul dela Chau-
mont (1 Martie 1814), prin arnenintarea, ea daca nu se vor
uni mai departe Puterile aliate, Anglia nu va mai da subsidiile
necesare 5i astfel le va parasi, lsandu-le prada atacurilor lui
Napoleon.
Acest pact dela Chaumont, care consfintea o legaturd intre
cele patru state pe un termen de 20 ani si era reinoibil, con-
tine ca clauza principald imposibilitatea de a sei face o pace se-
parata cu Napoleon. Anglia se angajeaza de pa cIa o subsidie
de 150 milioane franci anual aliatilor. Celelalte idei se pot re-
zuma in felul acesta:
Se strange intre Puteri leg-Muffle, ce le uneau pentru
urmarirea riguroasa a unui razboi intreprins in scopul sa-
lutar 'de a pune sfarsit nenorocirilor Europei. A mentine
contra tuturor ordinea lucrurilor, care va fi fericitul rezultat
al sfortifflor bor. Puterile vor intra imediat in angajari de-
fensive, pentru protectia statelor lor respective in Europa,'
in contra tuturor incalcarilor, pe care le-ar face Franta in con-
tra ordinei, care \va ezulta din aceast pacificare.
Sub stransoarea acestui pact, Aliatii pornesc mai uniti im-
potriva ultimelor forte ale Jui Napoleon si parvin prin a cuceri
Parisul la 31 Martie 1814.
Situatia in acel moment e grava pentru Napoleon. Era
slbit de puteri si cu armata imied. Dar la Paris nu guverrra
nimeni. Se ventila diversele tendinte ale -Tarului, care voia s
pun c guvern succesoral lui Napoleon, fie pe Bernadotte,
maresalul francez, mostenitor al Suediei, si care intrunea sufra-
giile liberalilor francezi, fie o regenta si in acest caz se gin-
dea la imparateasa Maria-Luiza, -ea regenta a fiului ei, Regele
Romei, proclamat erede; in orice caz de a pune un guvern
francez, care sa apere pe cat se mai putea tendintele Frantei,
luand astfel atitudine de protector al ei. Ins Talleyrand se

www.dacoromanica.ro
193

ganclea sa cheme la tronul Frantei pe Bourbonii, care veni-


sera' din exil, si in aceastd ordine de idei, el era in comunitate
de tganduri cu Metternich si cu Castlereagh, cad erau precum
v'ani spus, aparatorii principiului legitimitatii. Prin manevre
dibace, reuseste Talleyrand s castige pe Tar la gandul lui
$i sa cheme inapoi pe Bourboni. Senatorii, cure fuseserd ser-
vitori supusi ai Imparatului, acum proclama pe Bourboni ca
suverani ai Frantei, in persoana Contelui de Provence, procla-
mat Rege sub numele de Ludovic XVIII. (6 Apririe 1814). Toti
acesti senatori, care ceruserd pe Bourboni, in acele momente,
cand nimeni nu era sigur de viata $i averea lui erau aceiasi
oameni, care cersisera lui Robespierre si lui Napoleon viata
for $i apoi consolidarea situatiunei lor. Dar chiar asa fiind,
daca fusese proclamat Ludovic XVIII ca rege, totusi de fapt
Napoleon rdrnanea cu anmata lui si armata sa oricat de redusa,
totusi reprezenta o tendintd nationald de apdrare a Frantei
impotriva tendintei strainilor. Si in jund ei se putea strange
poporul, ce rmsese in mare parte credincios Imparatului.
Situatia, cu o capetenie de anvergurd a lui Napoleon, constituia
Inca o mare primejdie. Atunci se recurge la toate mijloacele
permise si nepenmise, pentril a-1 face sa. dispard. Se ademenesc
credinciosii lui. ei dintai care 1-a pardsit astfel, care 1-a
tradat, a fost maresalul Marmont, duce de Ragusa. Ceilalti
maresali, sub impresia acestei dezertari, desgustati de aceste
Jupte, care nu se mai sfarseau, impun Imparatului abdicarea
$i astfel din aceste traddri ale lui Talleyrand $i Marmont $i
a senatorilor, din aceasta pdrasire a vechilor lui tovarasi de
arme, se ajunge la o situatiune de fapt a stabilizarii Bourbo-
nilor. Pentru multi $i mai cu seama pentru Germani, era o,
indelungatii revansa, care s'a infaptuit prin abdicarea lui Na-
poleon. Cum a spus Stein: Der Mensch ist am Boden" (Omul
este la parnant). Trei$chke, istoricul intrucatva oficial al Germaniei
imperiale, a scris acurn 40 ani, vorbind de aceastd indelungata
revansa a Germanilor, si arninteste ca dela Kaizerul Oton, dan-
Wi am au vdzut banderiele lor pe inaltimile Montmartre-ului
si di in sfarsit se ajunsese la vechiul remediu preconizat de
Mare le Elector, bunicul lui Frederic 11, acela singur $i si-
gur al unui atac asupra Parisului.
Aceasta situatiune trebuia consfintita si a fost consfintita
prin tractatul dela Fontainebleau (10 Aprilie 1814), care re-
gula soarta familiei imperiale, si prin care se dadea lui Na-
poleon suveranitatea. insulei .Elba si o pensiune anuald de 2
milioane franci. In acelas timp, sub garantia Angliei si Aus-
triei, se asiguri lui Murat, care il pardsise pe Napoleon dupa
batilia dela Leipzig, regatul celor Doua-Sicilii.
Dar trebuia ca pacea generala, care se semna, sa fie ba-
Zata pe unele principii, ca sa asigure prin insasi tirtutea lor,
durabilitatea ei. Fireste pentru Franta erau sfarsite gindurile
unei preponderante in Europa. Dar trebuia si se putea face un

13

www.dacoromanica.ro
194

,-
lucru, anume, in aceasta Europa, care se retacea din nou, ca
Franta sa continue a juca rolul ei de mare Putere, avnd tglo-
rie $i pondere in politica europeang. bar numai prin situatia
Regelui Ludovic XVIII, putea sA tinda Talleyrand la acest
rezultat
In limbajul ui Metternich, revolutiunea insemna cuce-
riri; in limbajul Angliei, revolutiunea insemna cucerirea Bel-
giei ; In limbajul Germanilor, revolutiunea insemna interven-
tia perpetud in afacerile Germaniei. (Bourgeois).
Toate aceste axiome trebuiau anihilate' in mintea acestor vra$-
masi ai Frantei. Tractatul, prin care se ajunge, punandu-se bazele
unor principii, ce le anihitau, e tractatul dela Paris, care se in-
cheie la 30 Mai 1814, prin care Franta revine la vechile ei
hotare, cele ale Frantei din 1792, ale Frantei din timpul Mo-
narhiei $i prin care se renunta la toate cuceririle Republicei
si ale Iinperiului.
Vedeti foarte bine, ea' numai un Bourbon, care nu fusese
partasul tuturor acestor cuceriri, care fusese indepartat prin
principiile familiei sale dela toate aceste extinderi, vedeti foarte
bine, CA numai un asemenea personaj putea sa semneze o pace,
care ducea Franta la limitele ei. anterioare, dar Iirniite, la care
o adusesera stramosii . lui, Regii Frantei, cu perseverenta si
glorie!
Prin acest tractat se da coloniile franceze. Angliei, sin-
gura, care lua din domeniul Monarhiei franceze $i printr'o
clauza secreta, se recunostea Austriei, Nordul Italiei, pana. la
fluviul Padul, la raul Ticino $i la lacul Maggiore. Frantei ii
ramanea in plus uneIe teritorii, cunt e comitatul Avignonului
si o treime din Savoia. De asentenea se vorbea despre viitorul
statut al Germaniei, despre statele germane independente $i
unite, printr'o legatura federala. Se mentiona, cal tarile de pe
malul stang al Rinului vor servi la marirea Olandei si la corn-
pensatii pentru Prusia $i alte state germane. Se prevedea un
congres la Viena pentru regularea acestor chestiuni $i a sta-
tatului definitiv al Europei. Atat si nimic mai mult!
De ce acest laconism? Pentru cA Talleyrand simtise buna-
vointa lui Metternich $i a lui Castlereagh pentru principiul
legitimitatii; simitise pe de alta parte cum pentru planurile vii-
toare ale Austriei $i ale Angliei, care erau pornite din o ra-
tiune absolut contrarie principiilor Revolutiei franceze, Franta
monarhica le era necesara. Atunci in acest tractat, care pre-
vedea in articolul ski final, CA va trebui sal vina un alt con-
gres, care sa reguIeze in mod definitiv soarta Europei, nu s'a
vorbit nimic relativ la Prusia i la Rusia.
Ludovic XVIII si Talleyrand n'au grabit nimic, de oarece
timpul lucra pentru Fn.*, accentuand diferenta de conceptii
intre Aliati.
Daca se tine cont de marirea unor Puteri, scria Cast-
lereagh $i in deosebi de Rusia, sunt convins cA Franta_ in

www.dacoromanica.ro
195

Intinderile actuale, rdmane un membru mai mutt util, deck clau-


nator al sistemului european".
Dar acestea nu erau deck tendinti si mentalitati, care pu-
teau s se schimbe prin manevre diplomatice din partea Pru-
siei si Rusiei. Aceste tendinti $i mentalitati trebuiau sal ajunga'
sa fie IndePlinite prin acte scrise si Ora atunci cele patru Pu-
teri ramneau coalizate in virtutea tractatelor anterioare.
Inteadevar, ele continuau pe baza acestor tractate a se a-
duna la Viena, pentru congres, unde urma s se ia in discu-
tiunile conditiunile definitive in ceeace priveste statutul euro-
pean. Principalele state coalizate printr'o intelegere intre ele,
cunoscute, mai tarziu, sub numele de Cele Patru hota-
rase, ca. complectarea -tractatului dela Paris nu se va putea face
deck numai prin o intelegere a lor si numai a lor. (Protocolul
dela 28 Sept. 1814).
Intr'o asemenea situatie, care era pentru Talleyrand mane-
vra posibild spre a castiga un teren atat de greu de cucerit?
Era de a primi situatiunea, a se inchina in fata ei? Nu. Si in
acest punct de vedere a fost in perfect acord cu regele lui.
Atunci in numele principiulni de justitie, el va cere drepturi
egale pentru toti si in numele acestui principiu, el va cere deci
admiterea la desbaterile Congresului nu numai a marilor Puteri,
dar si a tuturor Puterilor interesate. Si in virtutea acestui
principiu de justitie, trebue sa vin s ia parte la desbateri si
Franta si Puterile secundare. Care va fi acest drept egal pentru
toti? Dreptui public! El astfel isi rezuma motivele lui.
Dreptul public e necesar intre state, caci altminterea ele
ar fi ramas in starea naturei. Pe baza acestui drept, o cucerire
nu devine legitim, deck cu consimtmntul aceluia, care o ce-
.,,deza. Dacd mai multi cuceritori continua Talleyrand isi
atribue sau isi impart reciproc ceeace au cucerit ei, vor face un
act desavuat i anulat de dreptul public".
Era un principiu, care Mergea in contra conventiunilor, pe
care se bazase 'Ana atunci Coalitiunea. VA aduceti antinte de
conventiunea dela Kalish, prin care se impartea Saxa, dar Rei-
chenbach, prin care se impartea Polonia $i Italial...
Suveranii Rusiei, Prusiei si Austriei, nu aveau deck un
g5nd; sa imite pe Napoleon, &pa' ce ii doboriserd, scrie
Sorel s trateze imperiul francez, lipsit de mostenitor, cum
se tratase Polonia in anarhie".
Cu Anglia era altceva. Ea voise s vada numai doborirea
lui Napoleon, caci el o redusese aproape la ruina, iar prin st-
pnirea Anversului i prin extinderea lui intediata asupra Bel-
giei, se constituise o perpetud antenintare in contra ei. Anglia
vroia numai aceast doborire a lui Napoleon si a principiilor
reprezentate de dansul. Pe de alta parte, prin jocul Constitu-
tiei sale, ea supraveghia mai de aproape orice miscare a diplo-
matilor ei, gratie consimtmantului necesar al Parlamentului, la
desavarsirea actelor diplomatice. 'Deci asupra intere'selor en-

www.dacoromanica.ro
196

gleze isi indreapta mai intai Talleyrand vederile sale si im-


preuna cu reprezentantii Angliei, reincepe sA puna cu mai multa
vigoarc in discutie principiul 1egitirnitii. Acest principru al le-
gifimittii, er'a o 'recunoastere desdvarsita de a arata ca sin-
gurii in drept de a ddmina, de a carmui popoarele, de a dispune
de statul lor, pe suveranii consacrati prin legi i prin tractate.
Pe acest teren, Talleyrand era sigur, a va gasi sprijinul
Angliei, vrajmasa a oricaror idei ale Revolutiei si precum si acel
al Aitstriei, citadela a legitimitAtii, ce constituia singurul prin-
cipiu, ce uneau popoarele Monarhiei habsburgice in jurul tronu-
lui. Principiul 1egitimitii consacra prin statu quo" o men-
tinere a lucrurilor, asa cum erau; si atunci, dacal se impiedica o
destrugerc mai departe a Frantei, se ajungea astfel la o sim-
patie fatala i logica pentru Franta a tuturor popoarelor slabe,
care se vedeau amenintate de poftele popoarelor mari. Era pe
de aka parte, prin aceasta apropriere a popoarelor slabe, catre
Franta, permanentizarea unei stari de slabiciune, atat in Italia cat
si in Germania. De aci pentru Franta posibilitatea unei even-
tuale influente politice si chiar unei preponderente, fath de aceste
popoare slabe, ce s'ar mentine in viitor in Europa. Franta s'ar
inconjura cu aceste state, din moment, ce nu le mai putea cuceri.
Dar tot odata prin acest principiu al legitimitatii, se ajungea
la un alt principiu; se ajungea la mentinerea principiului de
echilibru si vorrf vedea, ea* dup parerea istoricilor, acesta a fost
rezultatul final al tractatelor dela Viena.
In orice caz la ceeace se ajungea prin aceastA stabilizare a
principiului legitimitatii, ne intereseazd pe noi, pentru ca. era un
statu quo" si al Orientului. Era de aci o imposibilitate pentru
Rusia de a se mAri in Polonia si in spre trile dunarene. Im-
posibilitatea Frantei de a se mari, impiedica mdrirea celorlalte
state, care eventual s'ar fi putut intinde fie in Germania, fie
in Italia, fie chiar in Orient.
Congresul s'a deschis la sfarsitul lui Septembrie 1814. Se
adunara la Viena reprezentantii diferitelor state'. Austria era re-
prezentata prin Metternich, Rusia prin Nesselrode, Prusia prin
Hirdenberg si Humbold, Anglia prin Castlereagh si Franta prin
Talleyrand.
Jocul lui Talleyrand a fost foarte dibaciu El a inceput
prin a fi pus la o parte de cele Patru Puteri si a sfarsit prin a fi ar-
bitru intre ele. Rolul acesta dela inceput nu'i convenea, insA a
stiut sd profitle de dansul in mod rnaestru. La prima intreve-
dere (2 Octombrie), care fixa intruckva pozitiunile, la auzul
protocolului din 22 Septembrie, in care se vorbea, ca dispozi-
tiile relative la teritoriile, ce nu au fost fixate in tractatul dela
Paris, vor fi regulate prin Congresul dela Viena, pe haze ho-
tArite numai (intre ele de Puterile aliate, el se sculA si iii-
treabA:
Puteri aliate, dar impotriva cui aliate? Napoleon e, la

www.dacoromanica.ro
197

-insula Elba. Daca continua a fi Puteri aliate, atunci eu sunt


de prisos aci"..
Vedeti, ca irnediat desparte cauza lui Napoleon de a Franl.
tei $i nu adrnite deci, ca sa existe mai departe Puteri aliate
impotriva Frantei. El continua:
Sunt singurul, care nu doresc mic. 0 repa, nu voesc.
nimic. Prezenta unui ministru a lui Ludovic XVIII, consacra
principiul, asupra cdruia e intemeiata ordinea sociala".
Prin acest discurs, ce afirma mentinerea ordinei, el isi
atrage simpatia nu numai a Angliei din punctul de vedere al
Belgiei, a Austriei din punctul de vedere al Poloniei i al Saxei
din grija Prusiei $i a Rusiei, dar $i simpatia micilor state, pentru
care redacta o cerere, prin care solicita ca ele sa fie admise in
desbateri. Lucrul acesta se primeste $i astfel sunt admise pe
lang Franta, Spania, Portugalia, Suedia, semnatare ale tracta-
tului dela Paris, gratie atmosferei de simpatie, ce si-a creat-o.
Atmosferd de simpatie din partea rnonarhiilor vechi, pe care
o prelunge$te prin o nerecunoa$tere absoluta $i pe placul tu-
turor a domniei lui Murat regele parvenit -- In Neapole,
-despre care a uzind vorbindu-se, spuse:
Cine vorbeste oare de regele Neapolei? Eu nici nu cu-
nosc_pe acest oml" -
Nu-1 cunostea, pentru ca nu-i mai convenea s-1 cunoasca
ca inainte! Pentru ca nici Austriei nu-i convenea sa-1 recunoasca
$i Talleyrand conta pe Metternich; si pe de alta parte, pentru ca
acest om nu rnai corespundea cu principiul d legitimitate, pe
pare el il propaga.
Dar aceasta atitudine nu-i convenea Tarului $i atunci a doua
zi, la vizita, pe care o face Tarului Talleyrand, se iveste acest
dialog, intre suveran si diplomat, dialog pe care vi'l redau
pentru ca arat4 o stare de spirit caracteristica.
Tarul afirma: Trebue ca fiecare dintre noi sa-si git-
seasca convenientele sale".
Talleyrand: Si frecare drepturile sale".
Tarul: Voiu 'Astra ceeace ocup".
Talleyrand: Majestatea Voastra nu va voi sa pastreze
deck ceeace Ii apartine in mod legitim".
Tarul: Sunt de acord cu Marile Puteri".
Talleyrand: Nu $tiu dad. Majestatea Voastr pune
Franta in rndul Marilor Puteri?".
Tarul: De sigur; dar daca nu voiti ca fiecare sa-si ga-
seasca convenientele, ce pretindeti?".
Talleyrand: Pun mai intai dreptul, apoi convenin-
tele".
Tarul: Convenientele Europei alcatuesc dreptul ei".
Atunci Talleyrand cu arta' de comedian desavarsit isi smulge
parul, isi tidied bratele, se loveste cu capul de ziduri, exclamnd:
Europa, Europa, *Europa nefericita!" Inteadevar era o co-
medie jucata foarte bine de Talleyrand, dar fondul era serios.

www.dacoromanica.ro
198

Erau dou principii, care se loveau cap in cap. Era principiur


convenientelor, preconizat de Tar, pe baza, caruia urma s se
alcAtueasca soarta viitoare a Europei; principiul partajului, in-
ceput in Po Ionia, de aplicat eventual Occidentului Europei.
Credeam spunea Tarul cA Franta imi datora ceva..
Irni vorbiti tot timpul de principii. Dreptul vostru public nu e
nimic pentru mine. Ce caz credeti c fac din parsemenuri si
de toate tractatele voastre".
Era pe* de alt parte principiul lui Talleyrand, care con-
sacra o stare de fapt, pentru ca corespundea conditiunilor de-
pace, cerute de popoare si pentru ca confirma mai presus de
toate un echilibru necesar intre difenitele state ale Europei.
Dar acest principiu frebuia sa triumfe din insasi imposibilitatea
pentru sustinatorii principiului convenientelor de a enunta_
in 'mod public mentalitAtile lor de prada, tendintele lor de cuce-
riri, cu care veneau la Congres, pe care le fixaserA in protocolul
din 22 Septembrie dela Viena si prin care excludea Franta si
celelalte state.
Angajamentele vor fi fAcute in conformitate cu principiile
dreptului public" ceru Talleyrand. (Protocolul din 8 Oct.).
Atunci se naste o nou furturg. Hardenberg, reprezentantul
Prusiei, striga enervat: Domnule, e inutil. Ce catit aci dreptul
public?".
Talleyrand ii rAspunde: Are ce cAuta, deoarece Dv. v
gAsiti aici gratie lui". Pe frantuzeste sulf mai plastic: il fait
que vous y etes". -
Doninilor, gratie acestei admiteri a micilor Puteri la des-
bateri i pe de alt parte a pozitiunei luate de Prusia i Rusia
impreund, Wurtembergul, Bavaria si toate statele mici ale Ger-
maniei se apropie inteadevar de Franta, pentru c lor le era
fricA de aceste cuceriri prusace, ce se Manifestau prin tendinta,
din ce in ce Imai violenta de a pune mAna pe Saxa si care
are ca rezultat, de fapt, o ocupare brusca, fr consimtimAntul
cetorlalti aliati, a Dresdei, in schimbul Varsoviei, pe care o ocup
trupele rusesti (Noentbrie 1814).
Acest fapt provoaa o explozie de mAnie din partea lui
Metternich si din partea lui Castlereagh.
In acel Moment, Talleyrand, scria faimosul memoriu asupra
Saxei Le Mmoire raisonne stir la Saxe prin care
dAnsul al-Ma toate ideele expuse, i printre ele si ideea, cA dad.
Prusia ar fi arnica Rusiei, ea ar servi pentru Rusia, ca o pazi--
toare a Occidentului, pe cAnd Rusia s'ar indrepta in spre Orient.
Fireste, ca aceasta ocupare a Dresdei de catre Prusia si a Var-
soviei de catre Rusia, apropie de dAnsul pe ceilalti doi sefi
de misiuni diplomatice, pe Metternich $i pe Castlereagh; si
acest din unma trebuia s rAspundA in fata Parlamentului de
faptele sale. Era un blam 'pentru dAnsul aceasta ocupare. Dar
pentru Metternich era cu atAt mai mult o palma, care i-se da-
dnse, deoarece ocupArile reciproce ale Dresdei si Varsoviei, dis

www.dacoromanica.ro
199

-trugeau orice echilibru in Germania, mai cu seama, a ele se


petrecusera dupa o conversatiune intre dansul $i reprezentantii
Prusiei, care il asigurasera, a finalmente Prusia va fi de partea
Austriei, ca Putere germand. Acurn vedea, a Prusia nu vor-
bise cu dnsul, deck pentru a-I tine pe loc $i a-I face ssa se
lipseascri de orice alte masuri.
Aceasta ocupare isi avea din punct de vedere prusac o explica-
tiune. Prin incorporarea Saxei, nu era numai un mijloc pentru
Prusia de a-si rnari teritoriul, dar era creiarea unei sari de fapt,
menit sa pedepseaga Saxa, al cdrui exemplu de stat clientelar al
Frantei, putea, sa se intinda de aci inainte $i la alte state.
Istoricul Niebhur, care mai tArziu a scris istoria Roma-
nilor, intr'o publicatie a sa Dreptul Prusiei in contra Curtei
Saxone" arata a un popor mare, coptient de unitatea lui,
trebue sa pedepseasa pe trdator, chiar and tradatorul nu a
violat tin act scris.
Comunitatea nationala e mai presus de relatiunile de state,
care unesc sau despart diversele popoare ale unui neant".
Ocuparea Saxei, era din punct de vedere prusac, o pedep-
sire, care trebuia data celui mai fidel aliat al lui Napoleon,
pedepsire, ce trebuia sa serveasca ca exetnplu celorlalte state
ca Bavaria, Wurtenbergul si altele, care nu a$teptau, deck mo-
tnentul de a deveni penifu Franta, ceeace fusesera cu ckiva ani
inainte pentru Napoleon. Era a tendinta nationalista, care tre-
buia sa se infiripeze impotriva acestora, cliente ale Frantei in
trecut, eventual si in viitor.
Dar prin aceasta ocupare a Saxei, Prusia si Rusia alungau
pe Metternich si pe Castlereagh in bratele Frantei si aceasta cu
atAt mai mult, cu cat Regele Prusiei printr'un demers, pe care
l'a crezut util, dar rare se ardta tocmai contrar scopujui, pro-
pusese ca sd desdauneze pe Regele Saxei in teritoriile dela
Rin, de pierderea regatului ski. Atunci se rupe ultima legA-
tura, pe care o avea Anglia fata de Prusia, anume de a o fi
pus pe dlinsa ca pazitoare a barierei Rinului impotriva Frantei.
Ior cAnd a vaZut, CA in mod 13,enevo1 renunta la aceast5 paza, a
considerat-o. ca o vrajmase si s'a dat atunci de partea Frantei.
Anglia mai avea incA un motiv Se terminase rAzboiul en America,
inceput in 1812, $i astfel avea mAna libera in misarile sale.
Tratativele urxnau inch', dar, Anglia, Austria, Franta, Pu-
terile dreptului" vorbeau foarte de sus, amenintnd cu razboi,
fiind intelese intre ele prin tractatul secret dela 3 lanuarie
1815, impotriva Prusiei si Rusiei, care la urma cedard $i, se
ajunse la o tranzactie, a$a cum se ajunge deseori and sunt Pu-
teri mari, care se lovesc intre ele. Prusia ia Saxa nordica cam
un sfert din Saxa iar Rusiei i-se da Galitia orientala (28
Februarie 1815). Se prevedea mersul mai departe al Congre-
sului, pentru regularea definitiva a statutului european, cAnd
ca un trAznet din senin, se anuntd reintoarcerea lui Napoleon

www.dacoromanica.ro
200

din inpula Elba, care gonepte pe Ludovic XVIII pi ocupa Pa-


jsql (28 Martie 1815).
Care au fost cauzele acestei reintoarceri? Cauzele au fost
rmiltiple. A fast mai intaiu de toate o persecutie din partea Sour-
bonilor, care ii faceau mizerii lui Napoleon pi Ii purtau ame-
nintari ascunse. E chiar lucur de mirat, c urt rege atat de clar
vazator; cum a fost Ludovic XVIII, s fi contribuit la izbuc-
nirea unei ,crize, cum a fost aceasta reintoarcere a lui Napo-
leon, prin persecutitini ale familiei lui in Italia pi prin tot aju-
torul, pe care 1-a dat la indepartarea lui Murat din regatul
Neapolei. Familia Eourbonilor nu putea sA uite impuscarea
ducelui de Enghien. Atunci Napoleon, conform naturei sale, a
incercat sa" iasA din aceasta pozitiune. Imaginativul indraznet,
generalul, care smulsese atatea victorii din mAnele adversarilor,
politicul, ce nu accepta realul, decAt pe acela admis de con-
ceptia lui pi a Revolutiei, a jucat cu tot temperamentul lui de
mare jucdtor, aceastd partidd disperatA. El pleaca din insula
Elba pi debarca in golful Juan. Nici el nu putea s uite gloria
apusrt pi in firea lui compusd din atatea contraste, tempera-
mentul aventuros, nu se putea resemna.
La auzul dtbarcarii lui Napoleon, marile Puteri, prin pactul
dela Viena (25 Martie 1815), se aliazd din nou, reinoind pactul
dela Chaumont si declard pe Napoleon in afard de dreptul
gintilor. e
Pentru Franta era foarte periculoasa aceasta revenire, de
oarecc acurit Alexandru pi Regele Prusiei vazuserd itnde poate
sa-i dudi triumful legitimitatii, pi cunt aceasta Ii impiedka st
aibA cuceriri. Firepte, ca nu-1 putea admite de aci inainte in
folosul Frantei.
Se punea problema cine sa urmeze dupa Bourboni? Pentru
Tar nu era posibit, decAt Bernadotte sau ducele d'Orlans. Ce
probabilitatea, ipi zicea dansul, e c guvernul regelui sa nu fie
mai stabil, deck a fost?". Atunci un rege al Revolutiei, care
sa multumeascA pe Francezi, dar care sa-1 multumeasca i pe
clAnsul?' Conditiunile devenisera acum mai dure pi mai cu searnd
ceeace e caracteristic, a fost pornirea generala, disperata, a Eu-
ropei, impotriva lui Napoleon, a acestui om, care reincepea
razboaele pi care astfel inlatura pacea, pe care de abea Puterile
ajunseserd s o realizeze.
Aceasta incercare a lui Napoleon guvernarea lui s'a de-
numit Les Cent Jours", Cele o sutd de zile, cit a durat s'a
incheiat cu batalia dela Waterloo (17 tunic 1815). Soarta rea
ii atinse in acele m:omente pe marele Cdpitan. Toate imponde-
rabilele, al cAror total constitue reupita, acum pared trecuserd de
partea cealalta. Acumi nu mai veneau generalii sal pe campul de
batAlie la vreme, cum se intAmplase inainte, pi cu ordin i fara
ordin, ca Desaix la Marengo, Davout la Austerlitz, Ney la
Eylau, Mortier la Friedland. Lucrul se intanVla in partea cea-
lalt, iar nu cu dAnsul. In locul maresalului Grouchy,.pe care

www.dacoromanica.ro
201

11 asteptau Francezii, apar Prusacii lui Blficher, care veneau


it), mars fortat, la limita forteldr, s ajute pe ducele de Wel-
lington, ce $i zlansul la limita rezistentei astepta pe Bliicher
sau noaptea". La $ocul Prusacilor, se produse o panica in tru-
pele franceze si infrangerea desavar$it a lui Napoleon, cu tot
eroismul vechei gdrzi imperiale, ce piere, incercand sa. smulga
-victoria.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXIV.
Tractatele dela Viena (1815). Starea de spirit a Frantei.
Sfnta Alianta. (1815).MicArile spre libertate studentii
germani i carbonari". Congresele dela Aix-la-Chapelle
(1818). Karlsbad (1818). Revolte In Spania, in coloniile
sale, in Italia, In Grecia (1819--1821). Congresele dela
Laybach (1821) i Verona (1822). Mesajul lui Monroe (1823).
Conferinta dela St. Petersburg (1825).
Am lasat cursul rneu data trecutd in momentul dezastrului,
pentru armata franceza, dela Waterloo.
Situatiunea pentru Franta era acum mai grea, decat ina-
intea acestei reveniri a lui Napoleon. Franta putuse inainte fi
scapata de catre principiul legitimitii, dar acum Insi acele
Puteri, care vroiau sa se mareasca in Europa, cum erau Prusia,
$i Rusia, nu mai puteau s admit acest principiu, din moment
ce gratie lui se trecuse peste tendintele lor .
Insa acum intervin vederile Angliei, de a restabili Franta
in vechea iei situatiune de Mare Putere, asa cum in principiu
promiseserd cu totii la Viena, de a o restabili in limitele ei din
1792: Acest punct de vedere al Angliei era dictat de un interes
al ei, reprezentat prin parerea ducelui de Wellington, care de
a cord cu Castlereagh, vedea in Franta o Putere, cu care tara lor
se putea intelege pentru o eventuala alianta impotriva Puterilor
cu tendinte cueeritoare, cum era Prusia i Rusia. In privinta
dinastiei, singura solatie posibila sugerata de Wellington era ac-
ceptarea Bourbonilorfara rezerve. Aliatii nu admiteau alta. Dar
numai. ei singuri Bourbonii puteau s scape ceeace mai
era de scapat! Era politica Angliei.
Prusia nu avea politica in contra Frantei; nu avea decat
apetituri.
Aceleasi vederi de o viitoare alianta cu Franta o avea in-
susi Tarul. Asa incat aceste cloud vederi discordante ca sorginte,
venen sa se imbine i ajungeau la.implinirea acelorasi interese:

www.dacoromanica.ro
203

la acela$ tel din punctul de vedere al intereselor franceze, la


ramilnerea Frantei, ca Mare Putere.
Alexandru cduta mai ales sksi. prevada in Franta o aliat
,,in contra Englezilor si efectele acestei aliante le cauta in Orieni,
in contra imperiului turcesc, in scopul infiintarii suprematiei
rusesti. Dar Wellington si Castlereagh se glndeau- $i ei, ca
Franta le-ar fi necesara in contra Rusiei, pentru conservarea
imperiului otoman" (Sorel).
Fireste ca au fost mai Mu lte dificultati, ca mai inainte pen-
tru Franta. Frgata a pierdut oarecari teritorii, ca Philipsburg si
Landau. E inutil sa." va incare mintea cu detalii. In aceastd pri-
vinta sa $titi numai, ca a fost oaresicari rectificari de granit in
dauna Frantei, care in afaril de aceste rectificari, era redusa la
hotarele din 1792. Ea mai pltea Aliatilor o indemnizare de
razboi de 700 milioane franci, gajata pe o parte din teritoriul ei.
Actul final al Congresului dela Viena s'a semnat la 9 lu-
nie 1815. Se semnase pana atunci diversele acorduri intre sta-
tele participante la Congres, ce asezau Astfel un statut-al Europei.
Daca se ajungea la o stabilizare a Frantei din punct de vedere
juridic, care o pastra din acest punct de vedere in marele ei linii
de Mare Putere, aceasta se recunogea din punct de vedere al
echilibrului european, ca o stabilizare generald a Europei. Din
moment ce Franta era intangibila, nimeni nu se mai putea atinge
de granitele vecinului, qricat de slab ar fi fost el.
Principalele enuntari ale tractatelor sunt urmatoarele:
Polonia ramanea stat autonom, sub guvernamantul unui
vice-rege $i primea Var$ovia dela Prasia cu oaresicari teritorii,
care o inconjurau si deasemenea $i oaresicari teritorii din Galitia
din partea Austriei.
Cracovia devenea o republica libera, sub protectia Austriei.
Prusia era intinsa pe malul Rinului, in schimbul terito-
riilor, pe care le da Rusiei in Polonia.
Austria capata Lombardia, Venetia, Dalmatia in schimbul
partii din Galitia, pe care o da Rusiei. Deasemenea pierdea
Belgia, care era data Olandei.
Anglia capata mai toate coloniile franceze, precum $i colo-
niile Olandei $i Spaniei, fostele aliate ale Frantei sub imperiu,
cum era intre altele colonia Capului in Africa $i Ceylan lit
Asia. Hanovra continua a fi un regat, in unire personala 'cu
Coroana engleza.

www.dacoromanica.ro
204

Regatul Sardiniei, ce cuprindea Piemontul, Savoia $i Sardinia


i$i recapata independenta. Saxa asemenea. .

Se mentinea in folosul suveranilor germani titlurile date de-


Napoleon. _

Confederatiunea Germanica era creafa sub modelul Confe-


deratiunii Rinului, avand o dicta central la Franckfort; cuprin-
zand statele germane $i avand ca autoritate judicial* dicta
suprema dela Franckfort, in care intrau reprezentantii Prusiei $i
Austriei.
Actul final dela Viena scrie Sorel e o combinatie de
echilibru. Tractatele sunt expresia raporturilor, ce exista, in
momentul cand ele se incheie, intre fortele morale si materiale
ale statelor, ce le. incheie. Drepturile, ce se stipuleaza, nu su-
pra,vietuesc conditiunilor in care,ele au fost stabilite".
Franta fusese salvata din initiativa lui Talleyrand $i de pre-
vederea lui Ludovic XVIII, care amndoi au $tiut sa profite de
tdate divergentele, .ce existau intre Mari le Puteri, spre a ajunge
la realizri practice $i astfel scHpara regatul francez. Insa pentru.
marea nfajoritate a Francezilor $i aceasta ne intereseaza foarte
mull, ei care plecasera pentru propovaduirea liberatilor Revo-
lutiunei, ei care pornisera la cucerirea Europei, cu scopul de a
o elibera de toate incatu$erile Vechiului Regim, solutiile dela 1815
nu erau satisfdatoare. Ei nu erau multurditi, cd aceasta scapare
a Frantei era datorita tocmai triumfului armatelor Coalitiunei, a
caror victorie, oducea acum o restabilire a ideelor ce le prigo-
nisera. Dansii Francezii, care sangeraser pe toate cmpu-
rile de batalie ale Europei, pentru tin ideal de libertate si pentru
liberarea tuturor popoarelor de sub lanturile monarhilor Vechiu-
lui Regim, acum se vedeau guvernati de o Carta La Charte", care
nu_era adusd $i consfintit de. un consimtamant comun at5t al
regalitatii cat si ,al poporului, ci era harazit de Coroana, ca o
gratie a suveranului. Printeinsa Ludovic XVIII le spunea acum,
cd numai o libertate cuminte si bine ordonata, numai aceea
poate sa fie intrebuintata in regatul francez. Generatia Iui Na-
poleon, &Ansa, care voise sa aduca intregei Europe libertati lie-
rnarginite, saJ elibereze natiunile robite, se vedea acum ea insasi
lipsita de libertate.
Era un sentiment inabusit adanG in sarrul natiunei resimtit
de imentsa majoritate a Francezilor. Ei se gandeau, cu dorul
zilelor trecute si glorioase, cu ura zilelor prezente la epoca abea_

www.dacoromanica.ro
205

apus, cand &dean lumei intregi legile Revolutiei, de liberare


a popoarelor $i a oamenilor!
Poporul canta cu Branger:
Les nations, reines par nos conquets
Ceignaient de fleurs le front de nos soldats.
Heureux celui qui mourrfit- dan$ ces fetes!
Dieu, mes enfants, vous donne un beau trpas!1)
Iar pentru generatiile viitoare, ele care nu suferiser de
toate relele, care nu cuno$teau plata uzurar a gloriei $i se bu-
curau numai de toate foloasele morale, de prestigiul $i de gloria
nesfarsitelor campanii aIe lui Napoleon, ele nu vedeau, decat
faima inkensa, a marelui Imp 'drat. Toti erau nemultumiti inpotriva
acelora, care ii scdpagerl dela o desmembrare a tArii lor. Aceast
nemultumire $i frAmantare continua depe urrna ideelor de liber-
tate, care urmau s fie mer4inute, dar ingradite in politicd de
Regalitate. AceastA stare de spirit va duce mai tarziu la izbuc-
nirea unor sentimente puternice in multe mi$cdri politice i va
aduce cAderea Regalitatii.
Pentru o armonie zieea Benjamin Constant trebuia
natiunea sA fie regalizata $i regalitatea nationalizatA".
Dar acest sentiment $i aceste resentimente ale Francezilor
isi gseau un curios $i caracteristic rAsunet la cei mai infocati
dinfre dumanii lor, la acei, care se luptasera in contra lor cu
mai mult avant: la Prusaci. Aceleasi tractate dela 1815, care
jigneau pe Franeezi, prin sfarsitul impus mandriei lor de a fi
purtAtorii liberfatilor in lume $i astfel de a predomina in
Europa jigneau asemenea pe patriotii prusaci prin sfArarnarea
visurilor lor de unitate germanicd sub egemonia Prusiei. JurnaluI
lui Stein, vorbind despre Congresul dela Viena spunea cu arna-
rAciune, cal gratie lui, idealul dela 1813 se terminase printr'o
fars. Ranke, scriind in 1833, arAta cA niciodat patria noastr
n'a fost impArtit in atatea bucAti, strAine unele de celelalte";
arAta, c relelor nascute din particularismul suveranilor, li se
adAogau cele cauzate de disentimentele partidelor politice, pro-
duse de viata parlamentarA. Individualismul germanic se des-
volta in acest haos. Oare nu trebuie2 Idea ssi ne mai iluzionAm,
1) Beranger (Le Vieux-SergentBkrnu1 Sergent).
Natiunile, regime prin cuceririle noastre
Incununau cu flori fruntea soldatilor nostril
Fericit acela. ce murea in aceste siirbkori,
Dumnezeu, copiii mei, s'it v dea o moarte frumoasa' I

www.dacoromanica.ro
206

incheie Rauke , s renuntam cu totul la orice speranta de


a restabili unitatea germanica?"
Dar mai mult Inca. Comparand faramitarea lor, avortarea
idealurilor lor natiofiale, cu unitatea Frantei, cu puterea ce-i
ramdsese si ponderea, ce o avea din cauza acestei unitati, gdseau
ca dansii, invingatorii, fusesera in ultim resort, mai rail tratati,
mai putin inaltati, cleat invinsii!
Astfel gandeau in Prusia, patriotii si cugetatorii dar nu
numai in Prusia, ci in toate statele germanice, unde mai dainuia
Inca idealul unitatii Germaniei.
Aceasta nemultumire a Frantei si a Prusiei, aceasta stare
de incalcare a ideelor de libertate, de libertate individuala si de
libertate pentru natiuni, necum erau in frdmantare, patriotii
din Italia si din Po Ionia era stiuta de conducatorii Coali-
tiunti. Ei.luara msuri, pe care le vom vedea atunci regulate 5i
alcatuite in mod juridic intr'o intelegere Matta intre ele, ce a
fost cunoscutd sub numele de Sfanta Aliant.
Sf. Alianta a fost o creatiune pornit din conceptiunea Ta-
rului Alexandru, pe care stiuse sa-1 impresioneze o femee, D-na
de Kriidener, care dupa diverse evolu;iuni sentitnentale, ajunsese
in spre batranetele ei, sa fie o misticd, o teozoafa, si vedea
in orice alcatuire insemnata a omenirei, o marcd a Pro-
videntei. In aceasta situatie dela 1815, in infrangerea lui Na-
poleon ea vedea astfel o aratare a lui D-zeu. Sub impulsul lui
Alexandru, astfel influentat, suveranii declara, ca favorizati de
Providenta cereascd se leaga a lua, ca reguld in conduita statelor
lor respective, preceptele religiei crest*, purtandu-se fatal de
suplisii si de armatele-lor, ca parintii de familie; fagacluindu-si
reciproc ajutor in orice loc si in orice ocaziune.
Opinia publica a vazut in aceasta manifestare a celor trei
invingatort, Anglia nu a luat parte la aceste discutiuni
un atentat impotriva libertatii. $i cu drept cuvant, caci insasi
Alexamdru, aaimatorul acestei Sfinte Aliante, dad el dadea o
Carta, o constitutie Poloniei, o dadea din propria hii vointa,
ca un dar al lui personal. 1

Din acest punct de vedere, atat Tarul cat si Metternich si


Frederich-Wihelm III erau-solidari in modul lor de a vedea. Mai
mult decat atat, Tarul, care era asttel propovaduitorul unei mis-
OH cu consecinti juridice pentru viitor, nu voia sa, acorde bene-
ficiul acestei-mentinerl a statu-quo-ului european si impartiei
turcesti, din motive religioase. Din aceasta intelegere se vor

www.dacoromanica.ro
207

naste imediat frictiuni. Inteadevar Tarul cauta, chiar dela inceput,


galceava imparatiei turcesti, pe baza protectiunei, pe care dnsul,
conform vechilor tractate, o acorda crestinilor din imepriul oto-
man. El incurajeaza miscarea lui Ipsilante, cunoscutd sub numele
de Eteria si a lui Karagheorghevici in Serbia (1808). Astfel star-
ne$te din partea Sultanului Mahmud II, care fusese pus pe
tron de marele vizir Baraictar o reactiune sangeroasa impotriva
crestinilor. Insasi Sultanul gaseste in Metternich si mai cu seama
in confidentul ski Frederic de Gentz, un protector puternic. Pe
de alt parte Anglia printr'o conventie dela Paris din 8 Noembr.
1815 luase insulele lonice i -Meuse acolo un post militar de ob-
servatie pentru supravegherea Orientului.
In aceasta circumstantd, Tarul, care vedea Turcia ajutata de
Austria si de Anglia, si care atunci recursese la prietenia guver-
nului francez i tiuse sal impue pe ducele de Richelieu, ca
succesor al lui Talleyrand, ajuta pe cat putea la eliberarea teri-
tcriului francez, caci Franta se obligase la plata indemnizarii
mai sus mentionate i garaata cu teritoriul sdu ocupat de Aliati,
plataa cestei despagubiri. Astfel cauta prietenia Frantei si o
cauta cu atat mai Mu lt cu cat in Confederatiunea germanica,
Metternich intriga si cauta sa strice vechea prietenie, care se
nascusee intre suveranul Rusiei si al Prusiei.
Era momentul atunci al miscarilor studentesti, pornite depe
urma_ ideei de libertati publice, care adusesera studentimea la
o foarte mare exaltare impotriva guvernamintelor absolute si
mai cu searna impotriva sicanelor politienesti. Reactiune, care se
adeveri prin omorirea consilierultii Kotzebue (1819), de catre
studentul Carl Sand. Kotzebue era un functionar de propaganda
in folosul Rusiei. In acele momente foarte interesante pentru
cine vrea sa cunoasca detaliile vietei din Germania, Universit-
tile, gratie indepenOentei lor, caci in virtutea unor vechi privi-
legii erau aproape independente sub supravegherea Statului,
accentueaza atunci .miscarile in favoarea ideei de libertate si a
ideei de nationalitate germanica; idee, ce nu era Inca' precizata
in ce forma se va putea realiza. Centrele universitare erau pri-
vite din cauza acestor miscari, ca tot atatea focare de infectiune
revolutionara si aceasta comuna parere a stiut sa dud pe Regele
Prusiei, Frederic Wilhelm III, la aceleasi masuri restrictive ca
si Metternich la Viena.
Precum am spus, Franta in acel moment era preocupata
de plata datoriilor sale de razboiu si atunci atat pentru a vedea

www.dacoromanica.ro
208

claca ea se putea evacua, caci era pusA intruckva sub suprave-


gherea Sfintei Aliante, ca suspect Inca de infectie revolutionara
cat si pentru a lua masuri contra iscarilor revolutionare din
Germania, cele patru Mari Puteri se adun la Aix-la Chapelle
(13 Sept. 1818). Ele consimt la evacuarea Frantei, dar reinoesc
tractatul dela Chaumont, invitnd pe Majestatea Sa Prea Crestina
Ludovic XVIII sali uneasca de aci inainte consiliul $i fortele
sale cu acele Ale celor patru Puteri, pentru mentinerea tracta-
telor existente $i a ordinei stabilita: de dansele si recunoscuta
de toate statele din Etiropa. In urma accentuarii rrriscariIor
8tudenteti din Germania, Puterile se adund la Karlsbad $i apoi
la Viene $i aci efectueazd impotriva acestor aniscari studentesti,
care'se intindeau din ce in ce mai intuit, o legislatie draconicA,
care e cunoscut sub denumirea de legisIatia dela Karlst ad
(1818). Starea turburarilor se agraveaza la un moment dat, in
urina unui alt evenirnent, anume revolutia sud-americana. Sta-
tele sud americane se revoltaserd impotriva domniei absolute a
Spaniei, care se reinfiintase din nou dupa urma tractatelor dela
Viena. Ele se revoltasera impotriva tiraniei lui Ferdinand VII,
sub conducerea unor generali de talent, ca Sucre $i Bolivar. Ele
4i capdtau incetul cu incetul independenta $i aceasta indepen-
denta era sa fie urmata in Spania de o mi$care indreptata im-
potriva lui Ferdin,and VII. Trupele, care trebuiait sa fie imbar-
cate pentru inabu$irea acestei revolutii sud-americane, se revoltA
(lulie 1820) si sub conducerea lui Riego, forteaza pe Ferdi-
nand VII sa le acorde o constitutie, care repune in vigoare con-
stitutia spaniolA din 1812. Partizanii lui Ferdinand VII, numitii
apostolici, preconizau mai departe dorninatia absoluta a regelui,
cei ai lui Riego, exaltatos nu admiteau deck forma constitu-
tional.
In acela$ timp, Iulie 1820 cu revolutia din Spania, se
produce in Italia $i anume in Neapole, miscari revolutionare
impotriva lui Ferdinand I de Bourbon. Concomitent cu aceste
miscari $i cu scop de a le ajuta se adevereaza miscarea ascuns,A
a carbonarilor, cari i$i are intaile tenieiuri in ocupatiunea fran-
ceza din timpul lui Napoleon $i a lui Murat $i care se in-CAI-este
atunci cu scopul eliberarii poporului italian. In Italia, dupe amin-
tiri interesafite, acesti conspiratori se adunau in _mijlocul paidu-
rilor sub pretextul de a face carbuni de unde $i numele lor
dar in realitate sub aceasta masca a unei meserii umile, fei
unelteau in contra situatiunei stabilite prin tractatele dela Viena.

www.dacoromanica.ro
209

-Intre acesti carbonari se gaseau reprezentanti de seama, din toate


straturile societatei si printre ei figura insusi nepotul liii Na-
poleon I, viitorul Napoleon III. Aceste legaturi, vom vedea, ce
vor avea repercusiuni foarte mari. Miscarea carbonarilor va
-patrunde $i in Franta, uncle se va raspindf Mai cu seama in
randurile militarilor, netnultumiti de regalitate.
Metternich, pentru a o supravdghea mai de' aproape $i a reac-
tiona impotriva acestor miscari revolutionare, care urmau sa se
intinda dela Neapole in Piemont (1821), aduna congresul dela
Troppau la 10 Oct. 1820. La acest congres, care trebuia mai
tarziu sa se mute la Laybach (1821), Tarul e prezinta ca apos-
tolul principitilui de interventiune. El este de aceia$i parere $i
cu aceeasi mentalitate ca $i Metternich. Inipotriva Iui $i a Aus-
triei st ridica atunci Anglia, care pe motiv constitutional ca teorie,
dir motiv practic ca realitate, se ridica itripotriva acestui princi-
piu de interventiune si stie sa antreneze Franta in apele ei.
Totusi dup oaresi2are desbateri, Anglia insa neiscalind motiu-
nea, cele trei Puteri anume: Prusia, Austria si Rusia iscalesc
-atunci un manifest, in care sun/ rezuntate parerile lor in ceeace
prive$te puterea si dreptul de actiune al Sfintei Aliante.
Astfel Puterile aliate nu se vor margini s declare aceasta
excludere de state formate pe baze revolutionare din societatea
statelor Europei, dar credincioase principiilor, ce le-au proclamat
si respectului autorittilor oricarui guvern legitim, precum ai
.oricarui act emanat din libera lui vointa, ele se angajeaza sa re-
fuze recunoasterea lor, schimbarilor stabilite prin ci ilegale. In
aceste cazuri se admite, ca consecinta, principiul de interven-
tiune armata.
Acuin, e momentul, c'and isbucne$te, in 1821, misearea tire-
ceasca, a lui Ipsilante, care aduce forte armate turcesti impo-
-triva Eteriei in trile noastre.
E momentul, dand Tudor Vladimirescu porneste el intai
revolta sa pe baza nationalista, dar cu totul de altd natura ca a
liii Ipsilante.
Tot atunci (1821), prin propaganda, Capo D'Istria cauta
sit ajunga sa infiripeze in Grecia, o mi$care revolutionara impo-
-triva guvernamntului turcesc.
In acela$ timp sunt turburari in Italia.
In Piemont si Neapole intervine armata austriaca, readucand
vechea stare de lucruri $i suveranul Sardiniei, iCarol-Felix

www.dacoromanica.ro
210

'precum si Ferdinand de Neap le, primesc garnizoane austriace


pentru mentinerea regimului existent.
In Rusia era momental primei cruciade panslaviste cu sco-
pul eilberdrii popoarelor balcanice. Orbiti de fanatism, Turcii
reactionasera in mod sAngeros in contra crestinilor. Se organs-
zase mdceluri. Din ordinul Sultanului, patriarhul fu spAnzurat.
Tamil Alexandru adreseazd atunci un ultimatum Portii in
r
urma cAruia rAzboiul putea fi declarat (Iulie 1821).
Acest ultimatum se rezum a. in patru puncte, care stint urmd-
toarele:
1) SA' se ridice mAndstirile ddrmate de fanatismul musulman.
2) SA asigure cultului crestin o garantie si o protectie se-
rioas. .

3) SA se fac o deosebire intre cei vinovati si cei nevinovati,


intre crestini.
4) S5 se readucA restabilirea in Principatele dundrene a re-
gimului stabilit prin tractate.
Turcii refuzd de a primi aceastd no-rd. Pentru a consfinti
aceastd nemultumire rezultat din refuzul Turciei, de a o primi,
Tarul rechem pe ministrul sdu Strogonf, si rupe relatiunile di-
plomatice cuTurcia (Aug. 1821).
Dar in aceastd miscare, care dupd .pArerea general, trebuia
s ducA la rAzboiu, (Mitsui trebuia sal aibd nevoie de o aliata.
Pe aceasta o cauta din nou in Franta si face ministrului fran,,
cez dela Petersburg, dela Ferronnays, o propunere foarte
neteda.
Deschideti -compasul din strdintoarea Gibraltar pand la
Dardanele. Vedeti ce 1,4 convine si contati nu numai pe corksim-
tdmantul metf, dar si pe asistenta sincerA $i eficace a Rusiei.
Trebue ca Turcii sa fie respinsi foarte departe, ca toata lumea
sd se poata aranja. AstAzi Franta trebue sd aibd pe Rusia ca
aliata". (Octombrie 1821). -

Dar Franta avea atunci de vAzut de alte treburi. Franta


era in prada unei miscari interne, care se adevereste in viata po-
Mical, miscarea spre dreapta a regalistilor, numiti ultra" (les
ultra"), care tindeau sa renascd in folosul Coroanei privilegii
ca in vechiul regat. Franta sub aceasta miscare sociald internA,
nu putea sa aibd libertatea ei deplinA, pentru o eventuald alianta
cu Rusia in scopufi orientale. Mai mult decAt atdt, sub impresiu-
nea acestei miscari, care in politica externa isi avea reprezentantii
ei autorizati, cum erau contele d'Artois, cum era Chateaubriand,,

www.dacoromanica.ro
211

cum era Montmorency, etc., dansa inclina spre o poliiica din ce


in ce rnai activd, prestigiul ca$tigat servind scopurilor reactionare.
E rnomedtul cand la Verona, la congresul, care e deschis de
Sfnta Alianta" in vederea msurilor de luat impotriva revolutiei
spaniole, ministrul Montmorency, promite ifi numele Frantei
interventia ei armata pentru strivirea revolutiei de dincolo de Pi-
rinei (1822).
Aceasta' imixtiune este imediat bine vazuta de Tar, care dad
nu putea sd aiba. pe Franta de partea lui pentru motivele orien-
tale, totu$i vedea cu ochi buni ca Franta s intervina pentru cal-
marea miscarii revolutionare din Spania conform ideelor sale
de politica interyentionist.
Mi$carea, fireste, c e incurajata si de Metternich, care era
-totdeauna prietenul oricarei reactionari. Sub aceasta, intelegere
a Rusiei, a Prusiei $i fireste a Austriei, Franta trimite o armata
sub ducele d'Angouleme, care readuce dupd prea putine rezis-
tente pe Ferdinand VII, ca rege absolut, si striveste price ten-
dinte revolutionare cu scop de a constitui o republica spaniola.
(1823).
Aceasta reusita a principiului de interventiune nu convenea
deloc Angliei. Nu-i convenea, nici din punct de vedere juridic,
pentruca &Ansa propovaduia principiul, c orice stat e stall-An
pe el insd$i in politica lui intorna, dar nu-i convenea nici din
punct de vedere practjc, pentruca aceasta restabilire a autorita-
tii regale in Spania $i a reinputernicirei Spaniei ar fi putut sa
arba, ca consecinte o readucere sub ascultare' a coloniilor spa-
niole $i dansa vroia sa vada sfarsitul imperiului colonial spa-.
niol. Canning, care succedase 1ui Castlereagh, in guvetnamanful
englez (1822), incurajase din contra aceasta mi$care revolutionar
a coloniilor spaniole $i el e unul din provocatorii mesajului lui
Monroe, pe care acesta Ii citise Senatului la New-York. Prin-
tr'insul se proclama principiul de neinterventiune fata de Anrerica
$i al Americei fata de Europa, principiu, care este una din par-
ghile juridice a relatiunilor dintre statele transoceanice. Va dau
citire a unor linii generale din acest m'esaj, caci aceste linia-
mente explicd si politica actuald a evenimentelor de dup raz-
boiul mondial.
In ceeace priveste guvernele (sud-americane), care $i-au
_declarat independenta lor, pe care acum o poseda $i pe care noi
dupa indelungata cugetare $i conform cu principiile de justitie,
le-am recunoscut-o, noi nu anr putea privi interventiunea oricarui

www.dacoromanica.ro
212

guvern european, in scopul de a le oprima $i contraria


destinele lor in orice mod, decat ca o manifestare a unei dispo-
zitiuni vrajmase Statelor-Unite".
Astfel price interventiune a statelor .europeene fin America,
era privit ca un act dusmanesc adresat Statelor-Unite. Continui
mai departe.
Politica, ce am adoptat fat de Europa, const in a nu ne
interpune niciodata In afacerile interioare a nici unei Puteri din
aceasta parte a kimei si a considera guvernele de fapt ca gu-
verne legitime, in ceeace ne priveste. (Decembrie 1823).
Fireste, c acestea erau spuse la adresa guvernelor revolu-
tionare a statelor spaniole formate din colonii, pentruc4/ era
interesul Statelor-Unite de a le privi ca guverne legitime.
Atentia Angliei era cu atat mai pronuntata, cu cat interventia
franceza era accentuatd. Franta declara, c5." va mentine trupele
de ocupatie in Spania, cata vreme ocupatiunea va fi necesara
pentru stabilirea regimului absolut. Atunci Canning la rndul
lui declar, ca va trimite reprezentanti in coloniile revoltate cu
scopul tocrnai de a fi un inceput de recunoastere a lor. Dar dece
oare dupa ce facuse aceast declaratiune, ca va trimite reprezen-
tanti ai diplomatiei engleze, cu scopul de a recunoaste guver-
nele revoltate, acestia nu pleca imediat? Pentrucal. In Orientul
european se nscuse oaresicari incurcaturi, de care dnsul inte-
legea s profite. Si iata ce se intamplase. In acelas an (Ian. 1825)
Metternich ,facuise o adres5 catre Curtea suverand,a Rusiei, prin
carer/ ruga ca s manifesteze gandurile sale in privinta Grecilor;
$i Tarul atunci facu cunoscut, ca intelege sa se proclame in Gre-
cia, fie prin rdzboiu, fie pe cale diplomatica, o stare juridica,.
care sl fie asemanatoare stark Principatelor dunarene, anume o
autonomie cu o recunoastere a suveranitatii Portii si cu plata
iiinui tribut.
Aceasta declaratie a Tarului e exploatata imediat si de Aus-
tria si de Anglia cu scopul de a indeparta pe Greci de Rusia,
caci Greek- sperasera la o autonomie desavarsit. Inteadevar
aceasta propaganda a Austriei si a Prusiei prinde si de acum
inainte Grecii nu mai cred si nu mai vdd un ajutor posibil pentru
ei, cleat in Anglia, pentruca stiau vederile reactionare ale lui
Metternich. De aceastd miscare a Grecilor catre Anglia intelege
Canning s profite inlocuind astfel influenta ruseasca in Elada. La
conferinta dela St. Petersburg (Febr.-Apr. 1825), Anglia, aju--
tata de Metternich, sustrage Balcanii de sub influenta Tarului..

www.dacoromanica.ro
213

Sfanta Aliant era un faliment pentru Tar. Ea dduse Italia sf


Germania lui Metternich, Spania Frantei; refuza Balcanii Ta-
-rului". (Bourgeois).
In timpul desf4urarii acestor evenimente moare Tarul Ale-
xandru I, (Decemb. 1825) si se intampl atunci in Rusia mis-
carea cunoscuta sub numele de miscarea Decembristilor, prin
care cei doi frati ai lui Alexandru, Constantin si Nicolae, s'au
proclamat unul pe altul taxi, anume: Constantin guvernatorul
Varsoviei ca vice-rege al Poloniei, proclama pe Nicolae ca
tar, cellat Nicolae, proclama pe Constantin ca tar din Peters-
burg. De pe urma acestei neintelegeri care se produsese in
urma unei renuntdri la tronul Rusiei a lui Constantin, renuntare,
care fusese tinuta secreta si nu era deci stiuta de Nicolae -- a
-cautat sal profite membrii unei afiliatiuni secrete, care se formase
in Rusia pentru a forma un guvernamant mai liberal. Firete,.
c Indata ce s'a cunoscut, ca Nicolae era tarul desemnat de
Alexandru, aceast miscare a fost sangeros reprimata si Nicolae
I se- urca pe tronul Rusiei, ca incarnatorul cel mai perfect al
absolutismului monarhic. El era s fie continuatorul cel mai
aprig al intinderei Rusiei in Orient si debuteaza prin a adresa
un ultimaturdTurciei, in urma caruia se ajungea fie la realizarea
punctelor din ultimatum, fie la un razboiu. Acest ultimatum
adresat de Nicolae I continea urmatoarele puncte:
Principatele Munteniei i Moldovei sa fie restabilite in
starea din 1821, atat din pullet de vedere politic militar, cat
si civil.
Deputatii sarbi sa fie liberati. Tara lor sa fie prevazuta cu
constitutia, care fusese stabilit de tractatul din Bucuresti (1812)
si s se procedeze prin tratari intre ambele parti la lichidarea
tuturor chestiunilor pendinte dela 1816 incoace". (24 Martie
1826).
Termenul pentru realizarea acestor puncte era de 45 de zile.
Anglia ins la auzul acestui ultimatum, ce ameninta s. redea
Rusiei o preponderenta exclusiv in Orient dansa Anglia
care voia sa profite de intoarcerea opiniei publice din Grecia
.ni favoarea ei, pentru a stabili ea preponderenta in Grecia, in-
srcineaza la Petersburg pe ducele de Wellington (Ian. 1826)
de ra Cadea la intelegere cu Tarul in privinta conducerei afa-
cerilor politice ale Orientului si desigur, cd in acest scop trebuia
sa atinga doua mari chestiuni, care uimau ca s fixeze pozitiunile
respective a acestor cloud state. Prima chestiune era diferendul

www.dacoromanica.ro
214

'cu Turcia, pentru care el punea bunele oficii ale Angliei la dispo-
zitia Tarului pentru curmarea lui. A doua chestiune era chestiunea
greceascd, pentru care Anglia isi impunea mediatiunea sa pentru
rezolvarea ei. _

Tarul refuzd de a trata prima chestiune. El refuzd bunele


servicii ale Angliei, pentrucd intelegea sd rezolve numai $i ex-
clusiv in folosul dansului aceastd intindere a puterei politice
$i a cucerirei eventuale a Rusiei in %rile dundrene $i in Balcani.
In ceeace prive$te pe Greci, cdrora dnsul nu le recunostea
-decdt starea de rebeli, admite intrucdtva preponderenta poli-
.ticd a Angliei in aceastd parte a impdrdtiei turcesti. Se impiirtea
astfel politica Orientului in doud parti. Bazinul dundrean $i
Balcanii urmau sd cadd in dominatiunea politicei rusesti; restul,
in ceeace priveste insulele si partea continentald a Greciei, cons-
tituia partea Angliei.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXV.
Tractatul dela Londra (1827). - - BatAlia dela Navarin (1827),
Tractatul dela Adrianopole (1829). Regele Ludovic-Filip,
in Franta (1830). Eteria, Revolutia lui Tudor Vladimirescu
ii domniile pfimintene (1321). Infiintarea Belgiei ; Tracta-
tele dela Londra (1830-1831). Chestiunea Egiptului.
Tractatul dela Unkiar-Skelessi (1833). Intrevederile dela
Munchengraetz i Toeplitz (1833).
Domnilor data trecut ne-am oprit la intrevederea, pe care
o avusese ducele de Wellington cu Tarul Nicolae 1, pentru o
intelegere in chestia Orientului.
Am spus, c Tarul Nicolae I impktise in cloud aceast4
chestiune. Pe de o parte, era chestiunea Principatelor, desti-
nate unei eventuale innaintki a armatelor ruse$ti, iar pe de ala
parte era chestiunea Grecilor, pe care ii privea ca pe niste re-
bell $i nu intelegea ca s6."-i cuprind in lumea dreptului public_
Chestiunea greceasd a fost astfel abandonat Angliei.
In aceste conditiuni, s'a fkut tractatul secret dela St. Pe-
tersburg din 4 Aprilie 1826. Acest tractat, care pe urma' a fost
fkut cunoscut Marilor Puteri, a fost cristalizat prin aceste-
vorbe ale lui Metternich, care simtise d se petrece ceva ascuns:
Desnoclamntul chestiunei grecesti, nu e nici la Constan-
tinopol, nici la Petersburg, ci la Londra".
In acest moment, se ajtrige $i la o incheere a unui alt trac-
tat intre Rusia i intre Turcia la AckerMan, in 7 Octombrie 1826,
prin care se confirma tractatul dela Bucuresti; se recunostea de
Rusia alegerea Domnilor Ion Sandu Sturdza in Moldova $i Gri-
gore Dimitrie Ghica in Tara Romineasd, pe timp de $apte
ani $i se stabilea de asemenea unele punctele privitoare la
Serbia, de incteplinit in administratiun i privitoare la cult.
Aceast intelegere secreta a Angliei $i a Rusiei a fost pe
urinig extins de comucn acord si Asupra Frantei. Franta se afla
sub guverrigm5ntul lui Carol X, care prin principiile sale, era
Mai reactionar $i astfel a inspirat Tarului Nicolae 1 mai multa
incredere. Pe de alt parte era $i o manevr politic de a a-
trage Franta in aceast chestiune a Orientului, pentru a avea
o tovarAss mai mult impotriva tendintelor austriace, care erau
absolut favorabile Turciei, in calitatea ei de Putere suzeradd,

www.dacoromanica.ro
216

legitima si astfel se inchee la Londra (6 Ianuarie 1827) trac-


--tatul cunoscut sub nttmele de tractatul dela Londra, convenit
intre Rusia, Anglia si Franta i prin care se punea astfel ches-
tiunea Orientului sub judecata si sub puterea agestor trei Mari
Puteri.
Franta pe de alta parte era impinsa si de politica ei in-
ternrt la incheerea acestui tractat Era ca o necesitate pentru
regalisti, de a da astfel tin cat mai mare lustru guvernaman-
tului lor, prin o politica stralucita in afara de granitele trii;
tendinta care se acorda cu o miscare foarte vie a opiniei pu
blice, care voia cu orice pret, sa scape din prinsoarea trac-
latelor dela Viena si care gasea bun orice prilej in acest scop.
Elenismul nu era numai un motiv de simpatio actuald pen-
-tru Greci, dar era mai cu seama tin prilej de extindere si de
glorie pentru Franta. E epoca Messeniene"-lor lui Casimir
.Delavigne si a Orientalelor" lui Victor Hugo:
.Allah, qui me rendra ma formidable armee".
Ceeace vroiau filo-elenii, era ,nu numai acest deziderat
'-deeliberare a Grecilor, ci vroiau o reluare a traditiunei revo-
lutionare de extindere a Frantei peste limitele tractatelor dela
Viena, vroiau lirnita Rinului i a Alpilor, fruntariile naturale.
Ville le chiar, incA sub Ludovic XVIII, vrand' 18 canalizeze mis-
carea in folosul monarhiei, &Rinse astfel de instructiuni ducelui
de Richelieu in 1821:
Mimic in Orient; Belgia si malul stang al Rinului pen-
ztru Franta".
Astfel aceasta politica se reducea la o Madre a Frantei
in 'spre limatele sale revolutionare, in spre Rin si Belgia.
Acestelrei Mari Puteri ajunsesera pe baza tractatului dela St.
Petersbung, la o conventie intre ele, prin care declarau, ca
vor 1sa impung un armistitiu intre Turci si Grecii revoltati,
armistitiu, pe care il proclamau, cA sunt Igata de a-I impune prin
masuri coefcitive Portei, in caz de refuz din partea acesteia.
CAnd se adttse la cunostinta Portii ultiMatum-ul, dnsa nu
vroi sa stie de acest dormers, fiind sustinuta de Austria 5i then-
tinu flota Wrro-egipteana in apele grecesti. Atunci flota a-
liata capata ordin ca sa porneasca inspre Grecia, cu tnisiunea
de a indeparta si rupe orice legaturi intre flota turco-egip-
teana si trupele turcesii de pe tarm. Astfel 'se ajunse I Mafia
.dela Navarin, unde flota aliata anglo-franco-rusa distruge cu
desavarsire flota egipteana. (20 Oct. 1827).
La auzul acestui fapt de arme, a fost o izbucnire de eli-
berare a tuturor adversarilor iguvernelor Sfintei Aliante.; in
Franta a partidelor liberale, care erau intruparea a toata- btir-
ghezimea; in Germania a cercurilor liberale burgheze, bonduse
de universitati.
Dela Navarin a inceput o era notia; triumful opiniei -pit=

www.dacoromanica.ro
217

blice, cam e deasupra tronurilor, fiind inteadevar regina pen--


tru prima oar, dispunand de flote $i tunuri, dand ordine ami-
ralilor".
Astfel scria publicistul Pierre Lebrun. Era cum, am spus, o
era notia, care trebuia sa dea o noua ordine i sa. impuna un
nou regim. Fata de acest fapt Turcia '10 manifestO exasperarea
ei prin o nota a Sultanului Mahmud, prin care denunta toate
demergurile $i toate manevrele Puterilor, precum i aceast
ultimd maneved, ce a dus la Navarin i pe care &Ansa o arata
ca o politica comuna a Puterilor crestine impotriva Turciei.
Se naste atunci in Turcia o serie de persecutiuni fanatice im-
potriva crestinilor. Tarul trirnite $i el o nota Aliatilor (6 Ianua-
rie 1828) $i pe acest pretext al persecutiunilor in contra ere--
tinilor, trupele ruse$ti trec Prutul $i flota ei blocheaza Con-
stantinopole $i Alexandria. In acest timp, Capo d'Istria era
sustinut ca pre$edinte al republicei Grecilor de insasi Tarul.
Moare in rstimp Canning (1827). si astfel politica $i ac-
tiunea Angliei in chestiunea greceasca printeste un timp de
oprire si in locul lui vine primr-ministni Wellington cu par-
tidul. tory. Era o abdicare in politica Angliei, in chestiunea
greceas.ca. Pe de alta parte Tarul desi vroia s aiba capete-
nie pe Capo d'Istria, totu$i continua sa-i considere pe Greci
ca pe ni$te rebeli. Acum e momentul, in care Franta profitand
de aceast atitudine sovaitoare a Rusiei $i de abtinerea An-
gliei, se pregateste del a juca un rol in Orient, pe de o parte
prin tendintele guvernului de politica extern in sens activ
si pe de alt parte prin impulsul poporului, eare vedea in
expeditia din Moreea care se decide -- un .prilej de inal-
tare pentru Franta impotriva tuturor Puterilor, care tindeau
sa o stnjeheasca 'Ana atunci. Inteadevar are loc o expeditie
sub comanda maresalului Maison (1828), care ocupa Moreea
fara rezistenta din partea Turcilor, cu atat mai mult cu cat
acestia sunt batuti de Ru$i, pe Dunare, in Principat i in.
Balcani. Dupa Mai multe lupte se inchee intre clan$ii pacea
dela 'Adrianopole (1829), gub mediatiunea Prusiei (14 Sept.
1829).
In ceeace priveste ri1e romne, prin pacea dela Adria-
nopole, ele isi ca$tigau dreptul de a avea principi ereditari
autochtoni, pe viata, nu numai pe sapte ani, cum era inainte,
in urma tractatului dela Ackerman. Lucru important: se dis-
trugeau cetatile dunarene, posedate Ona atunci de Ttaci, adica
Giurgiul si Braila, iar portul $i ora$ul reveneau tarilor roma--
nesti; se permitea liberul comert pe Dunare $i pe 'Marea
Neagra, si astfel se da tarilor romine mijloace spre o propa-
sire pe calea econOmiei nationale. Tributul tarilor este fixat
si suportat astfel: 2/3 de Muntenia si 1/3 de Moldova. Trac-
tatul dela Adrianopole este o foarte mare data pentru desvolta-
rea noastra. Intre alte clauze se asigura libera trecere si prin
Dardanele; se asigura libertatea Grecilor sub o monarhie ere-.

www.dacoromanica.ro
218

ditara $i cu un tribut platit Turciei; dreptul de administratie


mai precizat $i mai mult autonomie pentru Serbia.
Se stabilea astfel o preponderanta a Rusiei in Orient. Ru-
sia intelegea s nu abandonneze planurile sale' orientale $i
atunci Nicolae I se adreseaza lui Carol X $i impreuna cu dinsul
fac planul unei mare aliante, care trebuia sa aibe re'percusiu-
mle sale definitive in Orient $i oarectun i asupra Occidentu-
lui, creindu-se un alt statut, decht cel dela 1815. Situatia fa-
vorabila Frantei Ii pentnitea pe de alta parte sa pa$e'asca la
cucerirea Algeriei (lunie 1830)- Dar supravin eve'nimente de
ordin intern, care sfarmal toate aceste planuri, anume revo-
lutia din lulie 1830 impotriva guvernamntului Bourbonilor,
miscare care obliga pe Carol X sd piece in Anglia. Tronul
Frantei era astfel surpat; insa asupra lui nu se urea nici un
urma$ al lui Napoleon, nici nu e inlocuit printeo republica
M a carei dorinta de a o vede,a asezata, se pornise revolutia
din partea elementelor populare. Tronul este intruatva ex-
camotat prin manevrie dibace de un membru al familiei de' Or-
leans, Louis-Philippe, fiul ducelui de Orleans, Philippe E-
galite", care e proclamat Rege al Frantei, slistinut in manevra
lui de marea burghezime
- franceza, al carei reprezentant po-
litic era.
Un puternic motiv de politica externa a contribuit la a-
ceastd afirmare a elementelor bungheze: teama ea triumful ele-
mentelor republicane s nu insemne revendiicarea imediata -a
fruntariei Rinului, deci un razboi general.
Dar inainte de a pasi la desvoltare,a acestei noi stari, s
revenim un moment asupra Orientului $i sa' desvolt politica
orientala pana la 1830.
Stiti, c Tarul Alexandru I capatase chiar in timpul rz-
boiului cu Franta, in primele timpuri ale acestui razboi, prin
tractatul dela Bucure$ti, Basarabia. Luarea acestei provincii,
pare curioas, de oarece Turcia, aliata lui Napoleon, cedeaza
aceasta bucata dinteun teritoriu, ce-1 consid'era ca al ei in mo-
mentul, in care Rusia trebuia sa alba de a face' cu cel mai temut
vra$mas al sail. In aceasta chestiune e incontestabil, c a in-
tervenit o tradare. Mai intai se ivi $i fatalitatea, ca generalul
Andreossy, care fusese trime's de Imparatul. Napoleon I, a pus
oarecari intarzieri sa transmit $tirea. Dar fapt e, ca a trans-
mis aceasta $tire lui Panait Moruzzi, care a tinut-o ascuns
si apoi, dupa un rastimp, a comunicat-o lui Dimitrie Moruzzi,
imputernicit al Portei pentru pace, fratele sau, care era insr-
cinat de a continua mai departe tratarile de. pace, tratari ce in-
cepusera in absenta oricaror nuvele dela Napoleon. Dimitrie
Moruzzi a ascuns aceasta $tire, care in mod incontestabil ar fi
pus capt oricaror tratari cu Ru$ii. Tratarile se continua deci
pe hazele, pe care' se incepuse, nestiindu-se situatia din Occi-
dent $i astfel se ajunge la cedarea Basarabiei. Numai dupd ce
tractatul de pace a fost iscalit (26 Mai 1812), s'a desvpuit

www.dacoromanica.ro
219

stirea verata: declaratia de rAzboi a Frantei impotriva Rusiei


Rezultatul a fost CA atat Panait Moruzzi, cat si Dimitrie Mo-
ruzzi si-au pierdut capetele, fiind executati din ordinal Sul-
tanului. Dar nu e mai putin adevarat, c gratie acestui tractat
am pierdut Basarabia, pe care nu am mai putut-o recapdta, decat
acum cativa gni.
Ceeace ne intereseaza aci, sunt miscarile nationaliste por-
nite mai intai prin raspandirea ideelor de libertate ale Re-
volutiei franceze. Cei dintai, care se misca in aceasta directiune
sunt Grecii. Un Grec anume Riga,- formase Eteria, adica Uniu-
nea prietenilor Grecilor, cu sediul in Tara Romaneascd. In a-
cela$ timp consulii francezi, care erau in Ora romaneasca dela
1798 in Bucuresti $i Iasi, devin niste aprigi propagandisti ai
noilor idei de libertate. Hortolan, care e cel dintai consul fran-
cez,scri scrie aceste randuri, ce sunt caracteristice $i aratA spi-
ritul vremei:
)1 Mai toti negustorii din Ianina "$i din Albania stabiliti aci,
in Iasi, sunt sans culottq" care au tradus Drepturile Omu-
lui si toti le $tiu pe de rost".
Va inchipuiti ce puteau s priceapd negustorii din lanina
$i din Albania din Drepturile Ornului"! Riga joaca oarecare
rol politic. El e chemat de Napoleon la Venetia in prezhia
expeditiei din Egipt.
Alti -propagandisti de 6 mai inalta anvergurd sunt dati
de familia Ipsilanti, cu Constantin Ipsilanti $i cu fiul sau
Alexandra Ipsilanti. Acesta din uritna a fost in serviciul Ru-
siei, ca atare a luat parte ca ofiter in bataliile rusesti impotriva
lui Napoleon la batalia dela Diesda i$i pierde un brat
$1 devine sufletul acestei miscari. El i$i recruta adeptii lui din
rurali, oameni de munte, de camp, precum $i din marinarii,
care vorbeau limba igreacA, multi din ei de origind aroma-
neascd. Astfel Alexandra Ipsilanti isi organiza o armata din
acesti rurali i marinari si incepu Un razboi, pe mare $i pe
uscat, impotriva Turcilor, transportand operatiunile in Wile
romanesti. De ce? Din doua motive: Pentru ca %rile ro-
manesti au fost considerate, de intreaga suflare crestink
a peninsulei balcanice, inainte de Fanarioti, ca fiind terenul cel
mai bun pentru o miscare crestina impotriva Turcilor, pe cand
erau domnitori parnanteni. Fireste, cand au venit Fanariotii
$i cand intreaga miscare crestind a peninsulei balcanice s'a
tradus prin mentalitatea igreaca $i in limba greceasca, aceste
taxi, pentru acei, care vorbeau grece$te si se considerau ca.
Greci, continuau a fi considerate ca cel Mai bun teren de pro-
pagare a unei asemenea miscari. Apoi Orile romanesti erau a-
proape de Rusia. De aceea vine Ipsilanti aci cu fortele sale
arrnate, pentru a incerca o revolutie impotriva domniei oto-
mane." El fundeaza miscarea Eteriei la Odessa. Ce vroia dan-
sul, ca gland politic serios, nu se prea, stie, probabil, c vroia,
sa faca un stat sub domnia sa sau a unei familii grecesti dintre
Fanarioti si sub protectoratul rusesc. Acest gand al lui a fost

www.dacoromanica.ro
220

Intai sdrobit i prin nerecunoasterea miscArii, sale de inssi Ru-


sia fusese dezavuat de Tar la Laybach i prin forta bru-
-tald a Turcilor, care 1-au bAtut 1ang5. DrgAsani in Oltenia si pe
urmA la Sculenii din Moldova (1821), dar Jriai cu seamA prin-
leo miscare concomitent de redesteptare nationala romA-
neascd care se manifestA si in Moldova si in Muntenia sub
forme deosebite. In Moldova avem de aface cu 0 miscare
mai cu seam51 a claselor de sus, a boerilor. La auzul Eteriei
si la sAvArsirea tuturor faptelor crude ale ostasilor lui Ipsilanti,
care erau niste briganzi, boeril cei mi maH se refugiaz, fie
la CernAuti, fie la Brasov, insA boerii de tagma a doua rAmAn
in Ord si se hotArdsc s profite de acest -prilej, pentru a re-
incerca o readucere a vechilor privilegii politice, ce existaserA
in tara Moldovei si Mai presus de toate o .reinfihrtare a dom-
niilor pmantene. In acest scop se si dusese Teodor Bals la
Silistra trimis de boerii cei mari, refugiati. Pasa Silistrei avea
depline .puteri, in acest 'limp de turburAri, asupra tArilor ro-
mAnesti si lui Ii cere Bals, mai intAi IndepArtarea Grecilor.
El se intAlneste acolo cu Ion Sandu Sturdza, care era repre-
zentantul boerilor secundari, ramasi in tara- si amAndoi se in-
-teleg pentru a cere acelas lucru, anunre o reintoarcere a dom-
niilor pAmaintene. In arz-ul" lui Sturdza se cerea ceva mai
mult, anume o reintoarcere a tuturor bunurilor bisericesti, care
se aflau in posesiunea bisericilor grecesti, in mAinile bisericilor
m Antene.
E interesantA aceast a. cerere a lui Sturdza, de oarece &An-
sul era trimesul acelei societAti de boeri, care se orAnduiserA
sub regulele organizatiunilor secrete ale carbonarilor si care
ei insAsi se proclamau cArvunari", avAnd un program foarte
inaintat pentru acele vremuri. Se cerea printre altele, un sfat
bstesc, adicA un fel de reprezentantA nationalA, pentru gu-
vernarea trilot romAne si infiintarea unor divanuri sau par-
lam ente.
Aceastal miscarkea boerilor cArvunari are loc totdeodatA
cu o altA Miscare, care se petrece in Tara-RomaneascA, anume
miscarea lui Tudor Vladimirescu (1821).
Miscarea lui Tudor Vladimirescu a fost pornit" pe motive
sociale, pentru indreptarea relelor sociale, de care erau ban-
tuite toate intinderile tArilor romAnesti,- in timpul dominatiu-
nei fanariote. Insa, indat ce a pornit aceasta miscue socialA
s'a adresat boerilor mari pentru a, o sustine si InteadevAr a
gAsit iii o parte din ei o foarte cal& protectie. El de altmin-
teri a pornit, nu impotriva boerilor din principiu, ci impotriva
Cirecilor si a acelor boeri, care se uniserA cu ei. FAcea astfel
o distinctie si dAnsul e primit cAlduros de unii din boeri, pe
care el ii judeca ca prieteni ai poporului. Intre acestia erau:
Filipestii, fratii Golesti, VAcArescu si Gradisteanu. Boerii a-
cestia profitA de aceast miscare, pornita cu raisunet puternic,
a lui Tudor Vladimirescu, pentru a cere, in mod mai discret

www.dacoromanica.ro
221

la inceput $i pe urind mai pe fata, reintoarcerea domniilor pa-


mntene.
Miscarea lui Tudor, sociala la inceput, fu impinsa de
boeri, cu care se aliase pe tarmul politic $i national". (Xe-
nopol).
--Ei in cererea catre Poarta $i catre pasa dela Silistra, fac
cunoscut aceast distinctie de foarte mare pre t, cd miscarea
lor romneasca, incurajatd astfel sle ei, e absolut distincth
de miscarea Eteriei $i ea nu are nimic de aface cu dinsa. Mis-
carea Grecilor era o mi$care pornita impotriva Turcilor, a-
\rand ca tendinth o stabilizare a Grecilor in Tara-Romaneasca;
pe cand boerii nu vroiau, decat sa se scape de Greci, bazAndu-se
pe sprijinul Turciei. Ei trimet de asemenea o plangere la Pe-
tersburg, redactat in acest sens, prin care arata toate neajun-
surilo cauzate de Eterie in Tara-Romaneasca. Ei Se duc pared
acolo incit, profitnd de intrarea Turcilor in , tail, care ve-
nisera ca sa combata pe Greci, adreseazd un protest la Lay-
bach, uncle se tinea Congresul Marilor Puteri ale Sfintei A-
liarrte, prin care se ardta incalcarea Turcilor pricinuita de a-
ceastd intrare a Eteristilor in ni$t0 OH, cu care dnsii Ete-
ristii nu aveau nimic de aface.
Aceasta cerere a boerilor, de a avea domini pamnteni, de
altfel nu fdcea decat sd traduca o tendinta, care nu a fost a-
bandonata de boerii tarilor romine, chiar in timpurile cele mai
de urgie ale domniilor fanarioto. Astfel e bine sd $titi, ea in
1774,cu prilejul pacii dela Kuciuk-Kainardgi, dnsii crezand,
ca prin acest tractat se readuceau toate privilegiile avute Ina-
inte, au prezentat pe un boer oltean, pe boerul Stefan Pres-
covanu, pentru a fi desemnat ca domn. Aceast mi$care a
boerilor, aceasta cerere a lor catre Poarta, isbuteste din cauza
neincrederei, pe care o au Turcii fath de Greci li -din cauza
iniscarii puternice pornita in Muntenia, miscare, care interesa
pe Turci. Ea e totu$i eau privit la inceput de Rusia, care ye-
dea in acest acord intre Poarta $i supu$ii sal vasali, o dimi-
miare a puterei de influenta a ei si de aceea adreseaza b Itnius-
trare cdtre ambele divanuri ale tarilor. Aceasta nu impiedec
ca Poarta sa numeascd ca domn pe Grigiore Ghica in Tara-
Romneasca $i pe Ion Sandu Sturdza in Moldova, care fura
recomandati de boeri si fura cei dinthi domni pamonteni (1822).
Insa Ion Sandu Sturza nu a fost recunoscut de Rusia. A-
ceasta nerecunoa$tere se traducea prin adresele trimese catre
.acest cap de stat, de catre toate oficialitatile ruse$ti, astfel
concepute : d-lui Ion Sandu Sturdza cap al guvernului moldo-
venesc. In schirnb, ambii domni au sprijinul Austriei $i de pe
atunci ne-au rdmas corespondentele, ce le-au purtat domnii no$-
-tri cu Frederic de Gentz.
La 1824 are loc evacuarea trilor romne de catre trupele
-turce$ti $i astfel se indepline$te .0 cerere veche a trilor, iar
in 1826 -are loc tractatul dela Ackerman, prin care se stabilea

www.dacoromanica.ro
222

un termen de sapte ani pentru domnii Tmanteni, care tre


buiau sa fie desemnati pur i simplu de divanurile respective-
si apoi numiti de Poartd, insa cu consimtamntul prealabil al
Rusiej. Dupg aceasta urimeaza, cum v'am spus, tractatul dela
Adrianopole (1829), ale carui clauze principale vi le-arn enu-
marat.
Revin in Occident. Cum v'am spits, revolutia din lulie
1830, goneste dinastia Bourbonilor. Aceasta revolutie era ba-
zata pe principii revolutionare si in politica externa "pe
principiul de liberare al Frantei de sub tutela, de sub re-
gimul 5i mentalitatea legilor, care decurgeau din regulele Sfin--
tei Aliante. Aceastd revenire a principillor revolutionare ii pu-
nea pe Ludovic-Filip intr'o situatiune foarte delicata, pentru
ca el nu se putea mentine, cleat menajand acest principiu de
eliberare de sub tractatele Sfintei Aliante, principiu, care il a-
dusese pe tron. Dar pe de alta parte, nu putea s aiba feta
de monarhiile pline Inca de spiritul Sfintei Aliante, deck o
politica conservatoare si toata diplomatia lui a fost un joc
foarte abil, pentru a concilia aceste doua principii opuse.
In acelas tinfp cu Franta se revoltase si Belgia impotriva
Casei de Orania, iar Ludovic-Filip profit de aceasta revolta
a Belgiei, pentru a pune primul fundament al politicei sale.
Cum chestiunea Belgiei a interesat si interesa in primul rand
pe Anglia, pentru ca dirt tot cursul istoriei, pe care 1-am fdcut,
ati vazut ca 'posesiunea gurilor Rinului, a estuarului Meusei
si a Scaldei a fost pentru Anglia chestiunea covarsitoare, care
intotdeauna i-a dorninat politica ei, el Ludovic-Filip pro-
fit de aceasta revolt pentru a se apropia de Anglia si pen-
tru a incerca, pe baza acestei prietenii, a asigura politica vii-
toare a Frantei. Mai intai de toate, Mole, care era seful gu-
vernului sate, se opune unei interventii a Prusiei, in piovinciile
belgiene, pentru readucerea Casei de Orania si se opune pe
baza principiului de neinterventiune", care era proclamat pen-
tru prima owl acum de Regele Frantei; principiu, care era,'
in contradictie cu toate principiile de interventiune, ce fuse-
sera' admise pang atunci de Sfanta Alianta. Astfel din moment
ce Franta nu intervenea, nici Prusia nu Im'ai avea dreptul sa
intervina. Se aduna o conferinti a Marilor Puteri la Londra,
care urma s proclame existenta (20 Dec. 1830), apoi neutra--
litatea Belgiei (20 Ian. 1831). Trimesul Frantel era Talleyrand.
Dar anul 1830 a fost un an revolutionar si pentru. alte
parti ale Europei, anume pentru Polonia si Italia. Impotriva
acestui principiu de neinterventiune era gata Or se opuna si
Austria si Rusia, Ins aanbele acestei doua Puteri, care erau
stalpii Sfintei Aliante, erau impiedecate, una prin revolta din
Polonia, iar cealalt prin revolutia din Italia ; dar mai cu seama
revolutia din Polonia luase aspecte grave. Inteadevar, Polo-
nii sub conducerea lui Chlopicki, se reVoltasera in Decembrie
1830 si au desfdsurat atunci un atat de imare eroistn, incat

www.dacoromanica.ro
223

victoria a fost catava vreme nehotarit. Aceasta revolta a oprit


armatele Tarului de a sustine principiul de interventiune al
Prusiei. Pe de altd parte, Austria preocupatA in Italia si
dansa Impotriva acestor noi idei ale Frantei, Ii realizeala
ideele ei de interventiune, -mai cu seamA in statele papale.
Intpotriva acestor tendinti de interventiune, se ridica Ca-
zimir Prier, care fusese chemat la carma statului de Ludovic-
Filip. Ideea principalA, calduzitoare era Mentinerea cu orice
pret a independentei Belgiei si in acest scop, dupd ce pentru a
nu ingrijora Europa, dar mai ales Anglia, refuza Ludovic-Fi-
lip coroana Belgiei pentru fiul sau, ducele de' Nemours, se a-
propie cu atat mai mult de Anglia si consimtela alegerea ca
rege de CAtre Congresul belgian a lui -Leopold de Saxa-
Coburg, rucia a regelui de pe atunci Wilhelm" IV al Angliei (26
lunie 1831, Tractatul celor 18 articole). In acelas timp, ca sa
afirme egalitatea Frantei la aplicarea dreptului de interven-
tiune, adirnis pana atunci, alaturi de Austria in ,Italia, trimete
un corp de trupe la Ancona, localitate pe care o ocupa si ast-
fel face sd fluture drapelul francez alaturi de cel austriac in
statele papale.
In toate aceste evenimente trebue sa vedem si o buna ex-
ploatare a mornentului, de oarece cea mai puternica armata,
care putea sA sprijine aceasta tendinta de interventie a Sf.
Aliante, era ocupata aiurea si anume prin aceasta armata pu-
ternica vreau sa inteleg pe aceea a Rusiei, -care se ocupa in
Orient de afacerile ei; mai inainte de afacerea greceasca, apoi
de afacerile romanesti si in sfarsit, precum vom vedea, de
afacerile polone.
Inteadevar, era momentul, cand, in Grecia (Oct. 1831),
Capo d'Istria era asasinat; era momentul cand a fost pro-
clamat regatul Greciei si a fost chemat sa domneasca Otto al
Bavariei (1832); iar in Tdrile Romanesti, ep epoca Regula-
mentului Organic (1830-33), care ne-a lost alcatuit conform
instructiunilor dela Petersburg, sub supravegherea generalului
Palin, apoi a generalului Kiseleff, care ne-a lost un mare prie-
ten. Astf el incat Rusia era ocupata in Orient. In acelas timp,
lnsa in Franta se nasc oaresicari turburari provocate de re-
publicapi impotriva guvermilui lui Ludovic-Filip, pe care ei
11 considerau ca tin uzurpator al republicei, ce vroiau sa o
restabileasca. Anglia era si ea ocupata cu reforma electorall
Asa incat la randul lui, Wilhelm IV, regele Olandei, vroia sal
nu recunoasca indepeadenta Belgiei, care fusese proclamata im-
preuna cu neutralitatea garantata de cdtre Marile Puteri prin
protocoalele dela Londra din Decembrie 1830 .si lanuarie 1831.
Statutul general al Bekgiei delimitrile ei fusese primit
de Congrsul belgian, prin ratificarea conventiunei alcatuit de
conferinta dela Londra (14 Oct. 1831, Tractatul celor 24 arti-
cole). Pentru a aduce la supunere pe regele Olandei, cu in-
euviintarea Marilor Puteri se \ porneste o expeditie a Frantei

www.dacoromanica.ro
224

sub maresalul Gerard impotriva Olandei, expeditie, care


e terminata in mod efectiv prin asedierea $i luarea Anversului
*(Dec. 1832) ocupat de Olandezi. Astfel se consfintea din nou
independenta $i neutralitatea Belgiei, prin tractatul dintre Bel-
gia $i Olanda, prin care i se recunostea in -acelas timp libera
navigatie pe Scalda $i Meusa (21 Mai 1833).
In acelas timp in Orient lua na$tere chestiunea egipteana.
Sultanul Mahmud II era privit de catre majoritatea supusilor
.sai ca un inovator, care vroia sa introduca obiceiurile si con-
ceptiunile crestine in locul vechilor conceptiuni traditionaliste
mahometane $i astfel era suspectat de cdtre mai toti bunii
credincio$i intru Alah. Ca razbunator impotriva acestor ten-
dinte ale Sultanului, se ridicd acela, care indbusise revolta Ore-
cilor, anume Mehemed-Ali, pasa in Egipt. Acest Mehemed-Ali,
a carui carierd e foarte aventuroas, debutase prin a fi un
rnameluk $i prin increderea pasii Koswroes-pa$a, din Alexan-
.

dria, ajunsese s fie el insu$i pa$d $i se face indispensabil Sul-


tanului Mahmud in afacerile grece$ti. El,. Mehemed-Ali era
un om cu foarte mari ambitii $i vroia sa ajunga cat mai iute
pasii in Constantinopole. Atunci el porne$te impotriva trupe-
lor turce$ti o campanie victorioasS, le infrange la Konieh in
1832 $i apare ca ingerul razbunator al lui Alah impotriva ten-
dintelor de occidentalizare ale Sultanului.
Fiind in aceastd situatie $i va."zand, Ca nu mai -are nici o
putere, sultanul Mahmud are !gandul sa faca apel la Rusia.
Tarul profit de aceast srabiciune a Sultanului $i prin interme-
diul gmbasadorului sau Muravieff accepta cererea lui Mahmud .

si -ii Irimite, pentru a-1 proteja impotriva inaintarii lui Mehe:-


med-Ali, care se arata .Amenintatoare, flota lui, care vine $i
ancoreaza in Bosfor chiar in -rata palatului imperial (Februa-
rie 1833).
Fire$te, ca aceast venire a flotei rusesti la Constanti-
nopol, precum $i prelungita ocupatiune a trupelor ruse$ti in
Principate, nu au putut, cleat sa ingrijoreze acele Puteri, care
vedeau acum deslegarea Chestiunei Orientului, ca fiind numai
in Imainile Rusiei. Pe de alta parte, situatia, a$a cum se prezenta
atunci, provoacd in Franta un entuziasm nemai pomenit in fa-
voarea lui Mehemet-Ali, care devenise prietenul Frantei, ca
fiind campionul libertgii impotriva Sublimei Porti $i impo-
triva Tarului, privit ca stalp al reactiunii. Nu e mai putin
adevrat, ca aceasta interventiune a Rusiei provoacd $i un de-
mers al Angliei, Austriei $i Frantei, care oblig pe Sultan a a-
corda avantajii insemnate in Siria si in districtul Adania lui
Mehemed-Ali $i fiului sau Ibrahim-Pasa, 5i astfel se curm4
pentru moment conflictul dintre Sultan $i pasa cel rebel (A--
prilieIulie 1833).
La acest derners al celor trei Puteri, Rusia nu a luat parte,
dar nu s'a opus si a prirnit-o %fa protestare. De ce aceasta
atitudine atat de pa$riica a Rusiei? Pentru a dansa incheiase

www.dacoromanica.ro
225

cu Turcia un tractat secret, cunoscut sub numele de Tracta-


tul de la Unkiar-Skelessi (8 Iu lie 1833). Prin acest tractat
secret se stabileste o Alan% defensiva, pe opt ani, dar reinoibild,
intre Turcia $i Rusia, impotriva tuturor si cu prilejul oricarui peri-
col intern sau extern. Intelegeti foarte bine, ca in realitate Rusia,
care putea s dea nastere in orice moment la un pericol extern si
intern, avea Turcia la dispozitia ei. Dar mai mult, decat atat : la ce-
rerea Tarului, Sultanul va trebui s inchidd Stramtorile Pu-
terilor inamice Rusiei. Era astfel pur si simplu stdpanire'a Ru-
siei asupra Stramtorilor, pentru a consfinti mai mult aceasta
stare de fapt i -acest triumf. -
Puterile reactionare, care erau Austria, Prusia, Rusia, s'alt
adunat prin ministrii si chiar prin suveranii lor la Mnchen-
graetz si la Teoplitz (1833) si au luat masuri impreuna in ceea-
ce privea guvernamantul comun al Europei. Era un fel de
reinoire a celor trei faiinoase tractate dela Aix-la-Chapelle, Lay-
bach, Verona. Si in acest congres dela Miinchengraetz si Teo-
plitz, Tarul declara, ca nu intelege sa purceadd la cucerirea
Turciei si chiar, dacd ar reveni aceasta situatie, el nu va mai face
nirnic, pana ce nu va preveni pe celelalte Puteri contractante.
Era din nou un moment de revenire a reactiunei ideelor Sfintei
Aliante.Reusita revolutiei din Franta da un prilej, cti atat
mai mutt realizarii acestor idei si vom vedea, ca ele se vor
manifesta cu atat mai mult in criza cea mare dela 1840, cand
vor fi celepatru Puteri caci iAnglia se va alipi $i
dansa aliate Impotriva Frantei. Dar pentru Prusia anul
dela Miinchengraetz (1833) insemna inceputul radicarii sale,
de sub intaietatea Austriei in Germania. E anul Infiinrii
Uniunei vamale, Zollverein-ul, sub inspiratia si egida ei, ce va
cuprinde statele germane, supunandu-le la influenta sa.
Pentru moment, intelegerea, care parea atat de bine stabilita
intrQ Franta si Anglia, era pe calo de a se desfiinta din cloud
motive. Mai intai chestiunea egipteand, care nu mai e privita
in acelas mod de Anglia, ce ia din ce In ce mai mult, sub ivr-
fluenta guvernului lui Palmerston, o pozitiuno de protejare
a Turciei. Dar mai era si un alt molly, anume chestiunea spa-
niola.
In Spania se nascuse un razboi civil intre don Carlos, fra-
tele regelui Ferdinand VII si intre fiica lui, Maria Cristina,
care domnia in urma unei Pragmatice Sanctiuni din 1830, pe
care o facuse Ferdinand, unmnd exemplul vechiu si prin care
se stabilea dreptul de mostenire al fiicei sale, excluzand legea
salica, ce nu permitea ereditatea, deck prin barbati. Don Car-
los nu recunoscuse aceastd Pragmatica Sanctiune si pornise
razboi impotriva guvernului stabilit (1834).

15

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXVI.
Anii 1835-1840. Chestiunea Orientului (1840). ImpAtrita
Alianta. Conventia dela Londra (1840) si Tractatul Strain-
torilor (1841).Franta singurA (1840). Aberdeen si Guizot.
Revolutia dela 1848In Franta In Germania In Italia
In Monarhia habsburgicA Olmiltz (1850) Orientul ;
Hatti-Seriful dela Gul-Hane (1839). Lovitura de Stat
din 2 Decembrie 1851 (Paris).
Anul 1840 arata tendinta guvernului lui Ludovic-Filip de
a caura aiurea, decat in Anglia, sprijin pentru a-$i stabili mai
departe politica. Regele tindea sd devind in interior din ce in
ce mai conservator' si profita de orice prilej, cum a fost aten-
tatul lui Fieschi impotriva lui (1835), pentru a restrange li-
bertatile Isi astfel de a continua a 1/4guverna mai mult prin
autoritate, dealt bazandu-se pe principiile unui guvern popular.
De asemenea cauta, prin o politica exterioard, o stabilire in
sensul conservator a politicei sale generale $i incerca astfel
un proect de csatorie al fiului $i mostenitorului sari, ducele
de Orleans, cu arhiducesa Maria Tereza, fata arhiducelui Ca-
rol de Habsburg, rivalul lui Napoleon (iarna 1834-1835). Nu
reuseste acest proect, din cauza aversiunet, pe care continua s
o aibd Curtea austriaca fata de acest Tege al baricadelor asa
cum era numit in cercurile intime ale Curtei Austriei, regele Lu-
dovic-Filip. Aceasta tendinta in contra lui se accentuiaza, de
and cu venirea la ministerul de externe englez a lui Pal-
m'erston, care avea ca principiu vochea axionia a guvernelor
engleze, ca 0 politica glorioasa nu (se poate duce, cleat ta-
%rand ca ternei o rivalitate cu Franta.
Pe de alt parte, in Rusia Nicolael I nu ierta lui Lu-
dovic-Filip, provenienta lui populard $i de asemenea, ca prin
venirea lui zadarnicise un proect scump lui, proectul de alianta
cu Carol X.
Prusia, pe de alt parte, ii era osti1 a. din cauza vederilor
Frantei asupra provinciilor renane. Vechiul temei al politicei
Revolutiei, avea mutt rsunet in opinia publica franceza. Toate
aceste circumstante se vor acorda in criza, care va isbucni in
anul 1839. .

Sultanul Mahmud II vroia sa-$i ia revan$a in contra ye-

www.dacoromanica.ro
227

chiului lui du$man Mehemed-Ali. In acest scop -Meuse pre-


gatiri. militare .si ii declara razboi, proclamandu-I rebel (7 lu-
nie 1839). Dela inceput Franta a fost alaturi de pasa Egiptu-
lui si celelalte Puteri alaturi de Sultan. Fiecare Putere vedea
in acest razboi un prilej de exteriorizare a tendinfelor lor in-
time, interne. Pentru Franfa era un rriotiv de a-$i manifestaf
Inca odat toate tendinfele sale catre libertate. Nu era insasi
Egiptul cauza principalA, ci insA$i cauza libertafii; erau in joc
principiile de libertate, care tindeau s se exteriorizeze prin
orice mijloc $i orice cale. Era de fapt Inca, o izbucnire a. opiniei
publice franceze, care dela Navarin incoace domina in Franta
$i cauta a o elibera de spiritul Sf. Alianfe $i de legaturile, pe
care i le pusese tractatele dela 1815. AceastA tendinfa nu inr-
piedeca pe Franfa de a lua parte la conferinta dela Viena, care
se adunase in graba (lune 1839), pentru a lua in examinare
afacerea egipteana. In contra asteptarilor tuturor, Mehemed-
Ali, din nou invinge armatele turcesti (victoria fiului sau Ibra-
him la Nezib, 24 Iunie) $i se apropie invingator spre Con-
stantinopol. Era un moment de grea cumpand pentru Europa;
&Ansa prin Congresul celor cinci ambasadori autorizafi, pe langa
Poart, emite aceasta nota, pe care o citez pentrtica insem-
neazA un moment in istoria diplomatical a _Europei (27 Julie
1839):
Subsemnafii, conform instructiunilor primite dela guver-
nele respective, au onoarea a informa Sublirna Poarta, CA acor-
dul intre cele cinci Mari Puteri este asigurat In Chestia Orien-
tului $i ca sunt insarcinafi sA asigure Sublima PoartA s se
al:1.0e de orice declarafie definitivd fail concursul lor $i sa. a$-
tepte efectul interesului, ce ei li poarta.
In realitate, acest acord, era o punere sub tutela a Portei,
ceeace va constitui de aci inainte, p linie de conduita a Europei
fafS. de Turcia. Era o political, care mergea in contra opiniei
publice franceze, ce se manifesta prin discursul lui Jouffroy,
prin care acest orator angaja guvernul francez de a continua
a lua !parte la conferinfa din Viena, dar nu in scopul de a
apAra pe Sultanul Mahmud impotriva atacurilor Iui Mehemet-
Ali, ci de a apAra Sublima Poart impotriva incercarilor Ru-
siei. Vedefi !dela inceput cum se deosebe$te politica Frantej,
de politica celorlalte state europeene. In acest moment, dansa de
fapt incerca sa uneasca Europa in !contra Rusiei. Era un mo-
ment igreu Ipentru Franfa, cit atat mai greu, cu cat Ludovic-Fi-
lip, voind 'sa-0 intareasca popularitatea, procedase la un act,
care avea un imens rasunet, anume acela al readucerei in Franfa
a ramAsifelor Marelui Imparat, Napoleon I; simbbIul gloriei
Franfei, pentru generafia de dupa 1815, fard sa fi suportat dansa
tot preful acestei glorii, toate nesfar$itele suferinfe, prin care
se putuse duce campaniile Marelui limparatl Le Retour des
Cendres, trebuia sa fie ca o lovitura de -biciu, data sentimen-
tului popular, manandu-1 mai mult spre
.
libertafe $i 3pre elibe-

www.dacoromanica.ro
228

rarea de sub aceasta suspiciune a Europei, pe care poporul


francez o vedea, ca continua sa apese asupra tArii lui. Si impo-
potriva Europei intregi, se nscu $i lu putere curentul popular.
Sire, vous reviendrez dans votre capitale
Sans tocsin, sans combat, sans lutte, et sans fureur
Train par huit chevaux, sous l'arche triomphale
En habit d'empereur!"1)
(Victor Hugo)
In momentul acela, guvernul maresalului Sou lt, cade, nein-
drAznind s ia o cale de intelegere, cu Puterea aceea, care era
mai la indemana cu Anglia , ce fusese atrasd in momentul
acela de Rusia, spre o apropiere, dar care refuzase aceste avan-
suri rusesti. Totu$i, Sou lt, nu indrazneste, din cauza curentului
popular, sA se apropie de Anglia ($i lash' locul lui Thiers (Martie
1840). Politica lui Thiers, a fost un prilej mai mult dat, acestor
tendinte populare ale Frantei. Pe cale diplomaticA, el cautd sa."
insele cele patru Mari Puteri, voind sa ajungl la o intelegere
particulara cu Mehemed-Ali $i aceasta intelegere odata facutA,
sa pima' pe cele patru Puteri In fata unui fapt implinit. Pe .de
alta parte, insd$i aceste Mari Puteri, se intruneau la Londra, in
primAvara anului 1840 $i printr'un consens al lor particular,
ajungeau la o conventiune, conventiunea dela Londra, 15
Iu lie 1840, din care nu 'Meuse parte Franta, de care nu fu-
sese prevenita Franta, i prin care se stabilea in mod juridic
intre: Prusia, Rusia, Austria $i Anglia, integritatea imperiului
otoman, salvagardarea comund a Constantinopolei $i a Stramto-
rilor. Era ca un ultimatum dat politicei franceze. Aceasta conven-
tiune, odata incheiata, a flost pur $i simplu comunicata lui Guizot,
care era ambasadorul Frantei la Londra, fara ca el sa fi parti-
cipat la-dansa. A fost o izbucnire de revolt in Franta, atat in
cercurile diplomatice, in cele ale Curtei, cat $i in massele po-
porului.
Voiti razboiu spuse Ludovic Filip 11 yeti avea. Voiu
da drumul tigrului. Pe mine ma cunoaste. Voiu vedea, dacA va
va respecta ca pe mine".
Acestui limbaj, foarte violent, ii urma mai mult sange rece
din partea Regelui; sentimentul popular era insa complect ne-
astamparat, si pornit pe vechile motive revolutionare. Reinvia
politica fruntariei naturale at Rinului. Era momentul, pe de alta
parte, cand peste tot in Germania, atat in Prusia, cat $i in cele-
lalte state, cum erau: Wfirtembergul, Bavaria, Badenul, i asa mai
departe, era din nou un moment de exasperare a tuturor ace-
lora, care simteau $i aveau suflet germanic, pe care ii desteptase
la simtAmantul nationalitii comune, tocmai Revolutia fran-
I) Sire, vei reveni in capital& ta
Hai larma de clopot, fara batalie, fara lupta, fara furoare
Tras de opt cai, subt arcul triumfal
In haina de imparat".

www.dacoromanica.ro
229

,ceza, impotriva tendintelor de cucerire a vecinilor de peste Rin.


Era momentul, care s'a caracterizat prin faimosul cantec al lui
Becker, al Rinului, prin care acest poet, intrunind toate tendin-
tele germanice, arata Rinul ca un fluviu german, pe care a-
ceste tendinte, ii voiau sa-1 pdstreze de incalcarile Frantei.
Der Rhein, der Rhein, der freie deutsche Rhein!"1)
0 invazie francezd a Rinului, nu ar mai fi gasit pe Germani
-divizati sau indiferenti, ci uniti.
Cunoscut e si raspunsul pe care 1--a dat Alfred de Musset:
Nous l'avons eu, votre Rhin allemand.
11 a tenu dans notre verre!
Un couplet, qu'oA s'en va chantant,
Efface-t-il la trace altiere
Des pieds de nos chevaux
Baignes dans votre sang?!2)
Era momentul, and rzboiul era sa se porneasca con-
trar chiar principiilor acestui om de stat, Metternich dar
precum el insusi o spunea dela vopor la popor. Fata de
aceastd 'deslantuire A Germaniei, care era sprijinit de Anglia
-si Rusia, si care astfel reinvia impotriva Frantei alianta celor
trei Mari Puteri continentale, de care toata viata lui s'a temut
chiar Napoleon I si care era s porneasca din nou in contra
Frantei, lipsita de astd daf a. de ajutorul unui capitan de inal-
timea marelui Napoleon, a trebuit, ca 'guvernul lui Ludovic-Filip
sa dea inapoi si Thiers a fost inlocuit din nou prin inaresalul
Soult. Atitudinea impaciuitoare a Regelui, a scapat astfel Franta
de un dezastru. A fost, precum spune Guizot, tin serviciu
imens facia tarii, serviciu analog cu acele, pe care Coroana ii
facuse de mai tiulte ori in circumstante asemanatoare". Aceasta
atitudine, se impunea cu atat mai mat, cu cat la amenintarea
flotei engleze, condus de amiralul Napier Mehemed-Ali a dat
inapoi si a incheiat o conventiune cu Englezii, la Alexandria,
prin care se revenea la situatia legala dinainte de luarea ar-
melon in contra Sultanului (25 Noembrie 1840).
Conferinta !dela Londra, care continuase mai departe, se
lichee la 31 Ianuarie 1841, prin stabilirea aceloroprincipii ju-
ridice, care alcatuesc tractatul Stramtorilor, traetat care pune
tin statut nou, conform vederilor primelor principii ale confe-
rintei dela Viena, de care v'am amintit. Se mentioneaA mai
Intaiu de toate, respectul Puterilor pentru suveranitatea Sul-
tanului ; si se stabileste inchiderea Stramtorilor tuturor bash-
"inentelor de fazboiu.
Era un tractat, care sterge pe acela dela Unkiar-Skelessi,
1) Rinul, Rinul, liberul Rin germanic".
2) Noi 1. am avut Rinul vostru german ; l'am cuprins intreg intim pahar.
Un cuplet, pe care oricine II poate cant& plimVandu-se, poate oare ?terge nrmele
inndre ale copitelor cailor novtri, sealdate in sngele vostru?1".

www.dacoromanica.ro
230

prin care Sultanul nu permitea trecerea prin, Stramtori decat


numai Rusiei si era la discretia lui de a inchide Strarutorile tu-
turor bastimentelor de rdzboiu ale Puterilor, care erau vrAjmase
Rusiei.
De la alarma evenimentelor din 1840, a ramas suspiciune
din partea Angliei in contra Frantei si aceastai suspiciune con-
tinua chiar dupa caderea guvernului Palmerston si dupa inlo-
cuirea lui cu guvernul Aberdeen si apoi se accentueazd si mai
mult prin prilejurile, care ii suat aduse de afacerile spaniole,
cu toate sfortarile guvernelor respective, Aberdeen si Guizot,
ce cautau o apropiere.
In Spania se fAcuse rAzbojul intre cei, care erau partizanii
Pragmaticei Sanctiuni si Don Carlos. Don Carlos fusese in-
vins, insa generalul Espartero, care incepuse prin a fi prim-
ministru si care se fAcuse regent revottase lumea prin dicta-
tura lui fana de margini, sechestrase chiar pe regina Isabela si
gonise pe Maria-Christina, provocase dansul, care ,era un sus-
tinut si protejat al Angliei, o reactiune, ce se termind prin alun-
garea lui si prin venirea la putere a generalului Narvaez, un
prieten al Frantei. Pe 'de altd parte, Ludovic-Filip vroia, ca prin-
teo casatorie, s ajunga, sa plaseze pe tronul Spaniei pe o ma'
de a lui si astfel proteja pe fiul sdu, ducele de Montpensier,
ca candidat al manei infantei Luiza-Fernanda, care trebuia sa
succeada, eventual, reginei Isabela. Anglia proteja la mana re-
ginei Isabela, pe tut var al sotului reginei Anglia Victoria
anume pe Leopold de Cobourg. Dar casatoria planuit de Lu-
dovic-Filip se -face; ducele de Montpensier ia pe infanta Luiza
Fernanda, pe cand un alt protejat al Frantei Don Francisco
D'Assizi se cAsatoreste cu regina Isabela (1846).
Fireste, ca reusita acestor casatorii spaniole', intareste cu atat-
mai limit inimicitia Angliei impotriva Frantei; inim'kitie, care
era intetita prin succesele Frantei in Algeria, prin strivirea for-
telor marocane de generalul Bugeaud i prin iscalirea tradta-
tului-de la Tafna, care consacra starea de lucruri din Africa de
Nord (Octombrie 1844). Se mai adaoga resentimentul Frantei,
ingrijorarea Angliei, de pe urma incidentelor de la Tahiti. Con-
sulul englez Pritchard, fusese expulzat de catre amiralul Dupetit-
Thouars si ca s calmeze lucrurile, guvernul francez Ii acordase
o indemnizatie (1844). ,
Asa steteau lucrurile, and, in preajma anului 1846 incep
miscAri revolutionare, care se manifesta mai intaiu in Svitera,
uncle cele sapte cantoane catolice': Uri, Schwitz, Unterwalden,.
Zug, Lucerna, Fribourg si Valais, formaserA un Sonderbund"
(1845), impotriva cantoanelor radicale, protestante i, democra-
tice si se incepe un rAzboiu intre acestea. La urmai triurnfa can-
toanele protestante, sub comanda lui Dufour si se stabileste un
acorcr de but-fa voie, care e intrucatva impus de Austria (1847).
Aceeasi miscare revolutionara era in Boetnia, in Ungaria,
in stateIe papale; ele atunci isivedeau tendintele tor triumfa-

www.dacoromanica.ro
231

-toare prin revolutia din Paris dela 24 Februarie 1848, care ras-
loarna guvernul lui Ludovic-Filip $i-1 inlocueste prin a doua- Re-
publica a Frantei.
Aceasta rasturnare de regim, care consacra triumful ideelor
def libertate a popoarelor, de libertate individuala i de eliberare
de sub tractatele dela 1815, de sfarsit al me'ntalitatii Sf Aliante,
constitue Inca un triumf al Revolutiei franceze $i trebuia sa aduca
imens perturbatie in, lumea intreaga. E bine sa notam &rept
caracteristica, sentimentul international al acestei miscari. Do-
mina la Paris, ideea frtiei popoarelor. Revolutia incepu prin
tumulturi in fata ministerului de Afaceri Strine, cu strigatele de
Traiasca Po Ionia, Tralasca Italia!" Delegatii ale popoarelor erau
prezinte, luand intelegeri cu comitetele revolutionare franceze.
Lamartine, poetul, care a avut $i dnsul era lui de gllorie
politica, luase departamentul ministerului de Externe $i (Lai:1u
un manifest, in care se concentreaza vederile noului guvern in
materie de politica externa.
Tractatele dela 1815 spunea Lamartine nu mai exista
pentru noul guvern (provizoriu)".
Totusi delimitrile teritoriale ale acestor tractate, consti-
luiau un fapt, pe care 1-a admis ca bazd $i ca punct de plecare
-a raporturilor sale cu celelalte state.
Ora reconstructiei catorva nationalitti oprimate din Eu-
.ropa, parea ca sunase in decretele Providentei.
Republica' nu va face propaganda ascunsa i incendiara la
vecinii sai, dar va exercita priri lumina ideelor sale, prin specta-
cole de ordine si de pace, pe care spell sa le dea lumei, prose-
litismul stimei si al simpatiei.
Dar aceasta era de pace $i de stima, precum aaa.- de frumos
se exprima Lamartine, nu era nevoie de dansa, cdci peste tot
se intinsese revolutia ca un fitil aprins, dar mai cu seama iii
-Germania, Italia $i Austria.
In Germania, aceasta miscare revolutionara, a fost pornita
mai intaiu de toate din centrele universitare $i (Musa a fost pro-
pavaduita i purtata de intreaga burghezime germana, care a
fost baza sociala a acelei miscari revolutionare dela 1848. Ca-
peteniile revolutionarilor strnsi intr'un Vor-Parlament, in-
faiu la Heidelberg (intr'un parlament, care trebuia sa preeeada
pe altul), apoi la Franckfort, au hotarit alegerea unui Parlament,
care trebuia s dea o constitutie Germaniei, constitutie, con-
siderata suverana, aleasa de un sufragiu universal si care
urma s organizeze statul german, sub o forma federala i cu
un guvern monarhic (4 Aprilie 1848). E bine sa v reamintesc
.aceste idei, pentru ea le vom regiasi peste cateva decenii, cand
inteadevar s'au infiripat. Parlamentul ales, cu sediul la Franckfort,
care trebuia sa ting seama si de tendintele Austriei, alege ca
vicar al Imperiului, ce urma sa se nasca dupa gandurile
revolutionarilor pe arhiducele Ion, unchiul Imparatului dela
Viena, Ferdinand, $i ea presedinte pe Enric de Gagerri. Acesta
-a fost prusofil dela inceput. Dnsul vroia aceasta constituire

www.dacoromanica.ro
232

a Imperiului germanic, sub guvernmantul Prusiei, alegand ca


Imprat pe Regele ski de atunci, pe Frederic-Wilhelm IV. In
acest scop, Parlamentul acum ales dela Francf9rt votase
urmtoarea motiune, care tindea s excludA pe Austria din Confe-
deratia germanic.
Nici o parte a Imperiului nu va putea fi reunit inteun
sinlgur stat cu t5ri negermanice. Dad a ail german5 are acela$
guvern cu o tara negerman, raporturile dintre ambele OH, nu
vor putea fi regulate, deck conform principiilor uniunei per-
sonal e.
Aceast miscare, care se inchiegase in Parlamentul dela
Franckfort era in mod firesc indreptat contra Austriei. De origin6
liberal, crezand in dogmele reprezentatiunei poporului $i a na-
tionalismului, ea vedea in Austria antiteza credintelor sale din
contra vedea in Prusia, pur germanicd, protagorlista eliberarii
din 1813, statul ce putea s indeplineascd aceast51 unitate a Ger-
maniei, subt forma dorit. Regele Frederic-Wilhelm IV, sustinea
aceasta mi$care liberalA. Dar nu socotise indeajuns cu alte ten--
dinte. CAci in Prusia se petrecuse in acela$ timp un fapt, care tre-
buia s pun in relief factorii .sociali ai acestei mi$cAri. Anume,
la 18 Martie 1848 Berlinul se revoltase. Armata reprimase
aceast revolta, ins cu curgere de sange $i Regele Frederic-
Wilhelm, a fost i mpresionat de aceast revolt5. $i la inceput a
vrut s pactizeze cu revoltatii. El adreseaza un apel Natiunei
germane"; se arat poporului, nu sub culorile drapelului prusac,
ci sub acelea ale Imperiului". Atunci a $i avut loc o 3cen5 ca-
racteristicg, dar putin cunoscutd in istorie. Regele a strans in
sala tronului pe ofiterii garzii sale din Berlin si acolo, pe cand
toti erau in pozitie de drepti" cu spada la urnAr, tinand teaca
in mana stang, le-a declarat, c niedieri nu se simte mai bine
ca in sanul poporului slu dela Berlin. Aceast declaratie a fost
primit ca o sfidare adusd sentimentelor monarhice ale ofite-
rilor, cad ei se considerau cu drept cuvant ca autorii linistei si
ai ordinei restabilite. Ei si-au l5sat printeo miscare spontanA
tecile in jos si eu sgomot si-au ridicat sbiile deasupra capului.
Aceasta manifestare de care Bismarck spunea, ca niciodata nu
ar voi, ca un Rege al Prusiei sa" mai aib parte ,a pus, ipe
ganduri pe Rege $i cu atat mai mutt cu cat partidul junke-
rilor ce era mai aproape $i de sentimentele lui intime si de
tron TJU intelegea sa" pactizeze cu principiile revolutionare.
Partidul acesta avea pe langa tron reprezentanti de seam6 ca:
Gerlach, Stahl, Manteuffel, Brandeburg, si se baza in aceast
pornire a lui pe serviciile nenumArate, pe care clasa social a
junkerilor adusese Prusiei. 0 veche zicAtoare le rezuma
gandul politic: Und der Knig absolut, weill er unser Wille
thut". ($i regele absolut, pentru ca ne face pe voie).
Sub sfatul lor constitutia prusacd este harzita de Rege, ca
un dar al sau (Decembrie 1848).
Dan$ii nu vroiau, ca regele lor sa asculte de indemnurile,
care veneau dela Franckfort si cAutau s-1 indeparteze -dela orice

www.dacoromanica.ro
233

-tranzactie cu ace$ti constituanti liberali, $i aceasta cu atat mai


mult, CU cat evenimetrtele, ce se petreceau la Viena, dedeau un
prilej Prusiei de a se ardta drept o conservatoare a ordinei in
Germania.
Intr'adevar, Viena se revoltase (Martie 1848). Imparatul
Ferdinand, fugise la Insbruck, de unde punandu-se drept cam-
pion al germanistnului, cauta sa strnga de partea lui toate ten-
dintele germanice din Confederatiunea germanica $i de aiureia.
In acela$ timp, in Italia, Carol-Albert tegele Sardiniei por-
nise in campanie impotriva Austriacilor. El avusese o cioctrire
cu maresalul austriac Radetzky, la Cuztozza i fusese invins (25
Iu lie 1848). In Muntenia $i Moldova, se nscu cum stiff o
revolutie (lunie 1848), ce a avut ca rezultat o stabilire mai
depItte a trupelor rusesti, care intrasera aci tocmai pentru men-
tinerea ordinei (Iu lie 1848). Pe de altd parte, era un inceput de
corespondenta intre Ferdinand III $i Tarul Nicolae I, in vederea
inabusirei revolutiei, care 1$i avea focarul ei cel mai principal
.din Orient, in Ungaria. Tarul voia inabusirea revolutiei, mai ales
din motivul, ca, o Germanie faurit de o democratie setoas de
-egalitate $i de marire, o va pune in termen apropiat in raz-
boiu cu vecinii sai. Era dispus a veni deci in ajutorul Austriei.
Inteadevar, Ungaria din 1847 pornise pe terenul revolutionar,
condus fiind de reprezentantii cei mai de seama ai aristocratiei
maghiare, ca un Karoly, un Aponny, un Bathiany, si nu pandea
decat momentul potrivit pentru a se despdrti complect de Co-
roana habsbungica. Spre fericirea Austriei, In acele momente
grele, veni in capul guvernului sau,un mare om de Stat, principele
de Schwarzenbeng, care lua masuri drastice $i intelepte pentru
-readucerea ordinei in Austria. Mai intaiu de toate, er face -A
inteleaga pe Ferdinand, Ca' nu mai era la inaltithea situatiei
$i proclarna ca imparat pe francisc-losef, nepotul lui. D un im-
puls fericit luptei de reprimare,a revoltei unguresti, prin che-
marea Croatilor in contra Unkurilor, sub banul lor lelachich.
Windischgraetz, .generalul austriac, recucerise Viena (Octombrie
1848) si se unise cu lelachich. Schwartzenberg continua mai de-
parte corespondenta cu Nicolae I in vederea ajutorului rusesc.
Profita de asemenea de lipsa de coordonare a revolutionarilor
italieni, care nu ajunsesera sal uneasoa diferitele centrel revoltate.
spre a na$te o mi$care armonica impotriva Austriei. Profita de
asemenea de reactiunta, care se produse prin asasinarea minis-
trului Papei Piu IX, Rossi, la Roma, pentru a fortifica tendin-
tele germane impotriva Italiei i trimite ajutoare lui Radetzky,
reu$ind astfel sa readuca in Italia de nord situatia de dinainte, prin
armistitiul, ce ii inchee cu regele Piemontului, in urma infrn-
gerii acestuia la Custozza. Pe de alt parte, profitand de ase-
menea de toate neacordurile in orientarea regimului parlamentar,
incearca a impune Parlamentului din Franckfort punctul sin de
vedere al unei Germanii mari (Gross-Deutschland), prin care
voiau sa introduca in Confederatiunea germanica, Austria, dar
:nu numai Austria tarilor 'germane, care facea parte din Confe-

www.dacoromanica.ro
234

deratiune, ci Austria eu tot complexul ei cu trile negerrnanice.


Dnsul isi baza aceast idee, pe motivul, ea astfel Austria ar
fi un campion al genmanismului in Orient impotriva slavis-
mului si mai cu searna impotriva Rusiei. Dupd nitulte i -lungi
discutiuni, Schwartzenberg pierde totusi partida, pentru el Par-
lamentul ofera demnitatea imperial lui Frederic-Wilhelm IV
(28 Martie 1849). Ungurii sub Kossuth si sub Bern, urmau s.
fie zdrobiti. Nicolae I hotarise de a stinge cu desavarsire acest
focar de revolutie, care era Ungaria i d ordin maresalului Pas-
kievitz de a trece muntii in Transilvania (Mai 1849). Revolutia
din Ungaria era un pericol nu numai pentru Austria, ci i unul
pentru Rusia. Era un indemn vadit al unei revolutiii polone. Po-
lonii se bizuiau pe o rdscoala ungara:. Oare Poloni, cum erau.
Dembynski si Bem nu organizaserd arinata ungard? Dar in pri-
mavard de asemenea se revoltasera Motii din muntii Apuseni,
sub conducerea lui Avram Iancu, creind astfel o puternica diver-
siune in contra Ungurilor. E momentul, cand Carol-Albeft ru-
pea armistitiul i incepea lupta, dar era invins la Novare
si Piemontezii pusi pe fuga (23 Martie 1849).
Regele Prusiei, Frederic-Wilhelm IV, refuzase coroana irn-
periala, oferitd de Parlamentul din Franckfort, pe considereitul,
care va juca un foarte mare rol in infiriparea de mai tarziu a
imperiului german, anume, Ca aceasta coroana Ii fusese oferit de
o Constituantd aleasa de popor si nu fusese oferit de Curtile
suverane germane, .care constiturau tot attea capete incoro-
nate recunoscute .de toate tronurile, ele singure fiind astfel le-
gitimate a-i face asemenea oferta.
Astfel se terming aceasta infiripare istorica, care a fost Parla-
mentul din Franckfort. El a fost dizolvat prin forta si in locul
lui, se &Oa, sa se formeze o alta forma dietald $i mai cu seaina
sa se dea o north forma Confederafiunei germane, prin y uniune.
mai stransa a statelor din interiorul Germaniei, care ar fi fost
pug de fapt sub presedintia Prusiei.
Dar Schwartzenberg, bazat pe toate succesele sale, OR in,
Ungaria, cat si in Italia $i fiind sustinut de prietenia Tarului
Nicolae I, se ridica in contra Prusiei i voieste sa reintroducl
vechea forma' a Confederatiunei germanice. Astfel se naste un
conflict intre aceste dou tendinte, una a Prusiei, care voia sa
domine prin aceast reuniune restransa si intre tendinta lui
Schwartzeriberg, care vroia s impuna vechea Confederatiune.
Acest conflict, se termina printeun ultimatum, trimis de Schwart-
zenberg regelui Prusiei, prin care il someaza de a readuce pe
principele de Hessa, fugarit de supusii luiaceasta conform de-
ciziei federale dela Franckfort. Li dii cinci zile pentru executarea
acestui ultimatum. (Olmiltz, 29 Noembrie 1850). Stiind Aus-
tria sprijinita de prietenia ruseasca, pe care i-o da mai de-
parte Nicolae I lui Francisc Iosef, Prusia vedea, ca trebue sii
poarte acest rizboiu impotriva Austriei aproape singuri,
pentru ca prietenia acelor state germane, cu care incercase, unirea
restrnsa asa numita dela Erffirth era foarte subreda.

www.dacoromanica.ro
235

Sfatuit de Tar, care ii indicase cedarea, Regele Prusiei e nevoit


s demit dela putere pe Radowitz i sa cheme pe Manteuffel
si acesta da ordin de executare a instructiunilor cuprinse in ulti-
matum. Principele de Hesa e adus inapoi in principatul sau de
trupele prusace. Aceasta era fire$te o victorie a Austriei si
aceasta politick dela Olmiitz, care este ultimul triumf al lui
Schwartzenberg caci dansul moare in 1851 trebuia s dea
roadele sale in o alt chestiune, care se va na$te si care e in-
trucatva dependenta de aceasta revolta dela 1848 ; vreau sa
vorbesc aci de Chestiunea Orientului. Ca e o legatura intre
aceast miscare dela 1848 si aceasta Chestiune asa cum se
desvolta dansa, o veti vedea din cuvintele, ce vi-le voi spune.
Inteadevar in Orient, Tarul, nu renuntase la proiectele sale.
Sultanul Abdul-Medjid, care domnea in Turcia; plin de bune
intentii i plin de spaima la vederea destrmrii statului
chema la putere pe Re$id Pa$a $i impreund cu dansul hotari
punctele principale ale _I-loll reforme, care trebue s rekorgani-
zeze Turcia $i sa inceapa o era noua. A fost era Tanzimatului",
ce da provinciilor organizatie mai bunk', supu$ilor o justitie
tgala pentru toti i tutulor, crestini i musulmani, o egalitate in
fata legii. (Hattiseriful dela Gul-Hane, 1839).
Fire$te, c aceasta reforma a lui Resid, care trebuia s pro-
voace sau cel putin s incerce o regenerare a Turciei, era im-
potriva vederilor Tarului,care voia sa profite de slabirea Tur-
ciei, pentru ca sa se poata stabili definitiv la Constantinopole.
In acest scop, dansul revoltase mai intaiu Muntenegrul, printeo
propaganda abila pe langi episcopii $i vladicii de acold Fiul
unuia dintre ei, Danilo, cheama pe toti muntenii la arme'. Poarta
e nevoit sa trimita in contra Muntenegrului pe cel mai bun ge-
neral al ei, pe Omer-Pap, care inabusi cu greu rascoala (1852).
Pe de alt parte, Taruf reincepe o reaprindere a chestiunei Lo-
curilor Sfinte, anume a acelor privilegii date calugrilor de nit
diferit, catolici $i ortodoxi, ce puteau sa stea la Ierusalim in anu-
mite conditiuni privilegiate.
Toate aceste chestiuni sunt tot atatea prilejuri pentru Rusia
de a reaprinde incendiul in Orient. Dansa se baza pe drepturile
date de tractatele dela Kuciuk-Kainardgi $i Adrianopole de in-
terventiune in favoarea crestinilor ortodoxi, pe care le ampli-
fica in scopul vederilor sale.
In acela$ timp, se petrecuse la Paris, un fapt, care va avea
o mare repercusiune in politica exterioara, anume ca Franta,
care alesese ca presedinte at AdunArii Legislative pe principele
'Ludovic Napoleon nepotul Marelui Imparat fiul reginei
'Ortansa si al lui LudoVic Bonaparte, regele Olandei, isi vedea
forma de guvernamant schimbata prin lovitura de stat dela 2
Decembrie 1851, min care Ludovic-Napoleon le Prince-
Prsident", Prindpele-Prezident dizolva aceasta Adunare si
pe baza 'de decret $i de plebiscit, Ii acorda o prelungire de
putere pe 6 luni de zile.
Aceasta lovitura de stat, nu a fost precum s'a aratat pana

www.dacoromanica.ro
236

acum, un fapt care a surpat Republica, ce urma s' clAinuiasc. In


realitate era altceva. Miscarea revolutionara din Februarie 1848,.
avusese ca rezultat o reactiune foarte puternica a burghezimei
impotriva elementului de jos, reactiune, care se manifest la a
doua incercare de revolt din Iunie 1848, $i care dadu loc la o.
sangeroas represiune din partea burghezimei acesteia impo-
triva elementelor inferioare ale Parisului, ce provocasera aceasta
noua revolutie.
Adunarea Constituanta, daduse atunci generalului Cavaignac
puteri dictatoriale, pentru reprimarea revolutiei i alaturi de ar
mata comandata de dansul, garda national, recrutata din bur-
ghezime, se luptase cu furie impotriva poporului de jos rasculat.
Aceasta mi$care, avusese ca rezultat, in sanul Adunarii,
na$terea unui foarte puternic curent regalist $i ceeace se pre-
gMea in 1851 nu era a menfinere mai &parte a Republicei, ci
o reinfiintare a Regalia-0i. De acest lucru s'a temut Ludovic-
Napoleon, si prin lovitura de stat, se arata ca un continuator
al principiilor revolutionare, al principiilor democratice $1' ca un
propavaduitor al idealului revolutionar de nationalitate.
Nu a Trost o inabu$ire a Republicei, ci o strangulare a unef
Monarhii, care era sa se nasca.
Napoleon afirma principiile democratice prin importanta
constitutionala, pe care o d plebiscitelor diferite, ce vor avea
loc in cursul dominatiunei sale. i dela inceput Ii afirma atitu
dinea prin o cuvantare, pe care o tinu cit prilejul reinfiintarei
acvilelor pe drapele armatei.
In restabilirea Imperiului zice clansul poporul ga-
se$te inteadevar o garantie a intereselor sale $i o satisfactie,
a dreptei sale mandril: aceasta restabilire .garanteazd intere-
sele sale, asigurand viitorul, terminand era revolutiunilor, con-
sacrand cuceririle dela 1789, (1852).
Astfel se arata ca un continuator al Revolutiei franceze.
Mai tarziu la 21 Noembrie 1852, ii preia coroana imperiala.
Aceasta luare a coroanei imperiale fire$te, c trebuia ca sa
inspire Europei ingrijorare si de asemenea burghezimei, aceea,
care il admisese de fapt, dar care era inspaimntata de mi$ca-
rile revolutionare $i se temea de noi rdzboaie. Atunci pentru
a o calma, la Bordeaux, putin inainte de incoronare, el pro-
nunta ca lozinca, aceste cuvinte: Imperiul e pacea.
De fapt niciodata nu a fost aceasta pace mai amenintata
$i niciodata era razboinica nu era sa fie ilustrata prin mai multe
exemple, deCat in aceasta epoca imperiall a lui Napoleon III.
De altminteri nici nu se putea -A fie altfel. El 41 pusese la
baza tuvernamntului sau tocmai principiile, care nu-1 putea
.

duce, dedt la conflicte: principiul de nationalitate, de libertate,


de infaptuirea statelor pe bazele principiilor. Revolutiunei frau
ceze.

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXVII.
Imperiul II-lea francez (1852). Rzboiul din Crimeea
(1854-1856). Tractatul de la Paris (1856).
Domnilor, v'am spus in lectia irecuta, ca lovitura de eat dela
2 Decembrie 1851, o operatie de politie cam aSpr" cum
s'a spus atunci despre dansa, a deviat o realizare_ monar-
hick' in folosul unei continuari de spirit revolutionar.
Acest lucru trebue $tiut, pentruca Ludovic Napoleon va fi
condus tot timpul de cloud te,ndinti: vechea tendinta a Fran-
tei, tendinta de a se elibera de sub tutela Europei impusa ei
prin tractatele dela Viena din 1815, $i pe dv anal parte, ten-
dinta de ordine g acestei burighezii, gratie careia sputea s
domneasca.
136$ind mai departe in desvoltarea cursului rneu, ve'dem
ca aceastd proclarnare a Imperiului, s'a bucurat de bunavointa
Angliei, care fusese dinainte absolut acord!ata Frantei. Ludo-
vic-Napoleon fusese nu $tiu de eke ori oaspetele Angliei si
toata organizarea de lupta a lui Ii fusese cunoscutd.
Dupa recunoa$terea Angliei, a urmat recunoasterea sta-
telor germane de Sud: WUrtemberg-ul, Baden-ul, Bavaria, etc.,
etc. Insasi Prusia, a terminat prin a recunoaste acest Imperiu,
chiar i Tarul, care vedea in Napoleon III i un frau contra
revolutiei, dar $i un perturbator al pacii europeene, putand
ca atare da nastere la un conflict, Irish' de care el insu$i, Ta-
rul, avea nevoie pentru plandrile sale.
Insa, pentru ca Napoleon sa donmeasca cu autoritate, he-
buia sa ajungd la aceasta descatu$are a Frantei de sub tutela
tractatelor din 1815. li trebuia un prestigiu, pe care nu-1 va
avea Inca Dnsul cauta mai intai s se cdstoreasca in cercu-
rile Curtilor Puterilor europeene. Nu a reu$it. Toate Casele,
foaste aliate in Sf. Aliant au refuzat de a se calsatori cu acest
ilustru parvenit", caci cum spunea el, te puteai luda, ea
esti parvenit, cand esti parvenitul unui mare popor".
Se casatore$te cu Eugenia de Montijo, contes de Theba,
de mare familie aristocratica spaniola, ca si marele sau unchiu,
care se casatorise-, in afard de lumea monarhica, cu vaduva
generalului Beauharnais. Dar pentru a avea prestigiul, pe care
casatoria lui nu il daduse, Ii trebuia un lucru, care s impunk'
Frantei, ii trebuia un razboi. Razboiul acesta, pe care dansul

www.dacoromanica.ro
238

nu-1 va provoca, dar a stiut spre a-1 realiza sa profite


de ocaziunile razboinice, a fost razboiul, pe care Tarul II cauta
pentru definitiva ocupare a Orientului in folosul Rusiei. Tarul
crezuse momentul venit pentru definitiva lichidare a chestiu-
nei Orientului. Vorbind de imperiul otoman cu Hamilton Sey-
mour, ambasadorul englez, Ii zicea:
Ne-a cdzut pe brake un bolnav, foarte greu bolnav; ar fi
o mare penorocire, daca intr'una din zile, ne-ar scapa din
mana, mai ales dacd nu am lua mai inainte dispozitiunile ne-
cesare".
Dar e treaba ornului puternic si generos ii raspunse
Seymour de a menaja omul bolnav".
Si ministerul Aberdeen, care din nou succedase lui Pal-
merston, srefuza o intelegere cu Tarul, pe temeiul compensa-
tiunei insulei Creta, oferite Angliei ca atare.
Dar Tarul nu se ls abdtut din planul su. Inteadevar,
in Februarie 1853, Tarul Nicolae I, trimite pe Mentchikoff la
Constantinopol cu un ultimatum. Trebuia sa. fie recunoscute de
catre Poarta libertatile religioase si privilegiile, nu numai spf-
rituale ale Bisericei Ortodoxe, dar si privilegiile temporale
ale acestei Biserici. Era astfel o imixtiune directa a Tarului
in afacerile particulare ale Portei. Pe de alti parte, pentru rea-
lizarea acestor puncte, prin ultimatul trimes Portei, Ii pretindea
ca Igarantie a realizarii acestor privilegii cerute, ocuparea Prin-
cipatelor dunrene, a tarilor noastre, pe care de fapt le si
ocupa (lulie 1853).
Aceasta ocupare a Principatelor, loveste imediat in inte-
resele Austriei, care nu o putea suporta. Era tot vechea
pe care am intAlnit-o in tot timpul veacurilor anterioare
si in veacul XIX : rivalitatea intre Austria si Rusiar nascocita
dupa urma Principatelor, fiecare vroind sa si le insuseasca.
Buol, care mostenise functiunile lui Schwartzenberg, Au
voia s recunoasca.' aceasta ocupare si in aceasta chestiune este
alaturi de celelalte Puteri occidentale: Franta $i Anglia, care
mergeau mana in mn, spre a se ajunge la o evacuare a tru-
pelor rusesti din Principate si la o solufionare pasnica a situa-
tiunii.
Dar Nicolae I, nu voia s tie 'de aceasta amenintare a Aus-
triei si a celorlalte Puteri. Flota lui distruge la Sinope (30
Noemb. 1853), Ipe coastele Asiei Mici, flota turceaisca $i a-
tunci Sultanul face un apel desperat la Fraata si Anglia, care
ii trimit flotele lor in Marea Neagra i Marea de Marmara si
fac sunoscut Rusiei, c interzic orice miscare a flotei rusesti in
Marea Neagra (20 Dec. 1853).
Era in Franta si mai cu seama in Anglia de oarece .Adz-
boitil se pornea in contra Tarului, stAlpul reactiunei o mare
pornire contra' acestei imixtiuni a Rusiei in Orient. Pentru An-
glia se Ipunea chestia dorninatiunei in Orient a Rusiei, ca,re,
daca s'ar fi realizat, i-ar fi periclitat stabilirea ei in India, f

www.dacoromanica.ro
239

astfel i-ar fi oprit orice desvoltare coloniala in stil mare in


Orientul asiatic. Era modul de a vedea a ambasadorului sau,
Sir Stratford Redcliffe, adoptat de dnsa. Pe de alta parte,
Rusia nu voia s aban'doneze partida, $i trimete pe Orloff
la Viena si pe Budberg la Berlin (primavara 1854), pen-.
tnt a incerca o apropiere fa% de Austria si Prusia. Orloff
are parte de primirea cea mai rece la Viena si pleacd spu-
Wand Ne faceti razboittI imposibil". Budberg gase$te la
Berlin o primire aproape echivalenta. Dar pe ce motiv'?
Pentru c, v aduceti aminte de umilirea, pe care Prusia
o primise la Olmtitz, $i aceasta umilire nu-i fusese inipus
de Austria, decat tot prin sprijirml, pe care Nicolae I 11 da-
duse ltli Francisc Iosef. Acest sprijin nu putea sa-I uite
Prusia $i acum Igasesc cercurile diriguitoare momentul s se
razbune de aceasta atitudine a Tarului. Dar pe langa aceste
cercuri diriguitoare ale Prusiei, mai exista o politica a junke-
rilor, care se grupeaza in jurul lui Kreuzzeitung", adica a
Jurnalului Crucei". Era o partial reactionara, care nu voia
sa desparta politica prusac a. de cea ruseascd, pentruca' se inte-
meia pe vechile legaturi militare ale Prusiei $i Rusiei $11 mai
cu seama pentrucd vedea in Rusia o citadela a reactiunei, de
care Prusia, stat. reactionar $i Inca cu traditii feodale, nu se
putea desprti. Acest partid era condus de man familii nobile,
cum erau: Dohna, Gerlach, etc. $i de ultimul venit, care va
deveni cel maii mportant dintre toti, contele Otto sde Bis-
_
marck. Otto de Bismarck, e trimis la Dieta din Franckfort ca de-
legat al Prusiei, devine ministrul -Prusiei in Rusia, apoi- in
Franta, vorbeste lui Napoleon. I i curand vow vedea desvol-
tandu-se initiativa lui.
Rdzboiul este declarat Rusiei de Franta si Anglia (1854
Martie), ce se alaturau Turciei. Puterile occidentale $i anume:
Prusia, Austria, Frantia si Anglia Palmerston revenise la
putere se adunard la Viena $i atunci irnpreung, redactara
o nota", pe care o trimet Tarului ($i care cuprinde unratoarele
puncte: i
1. Statele europeene' an hotarit integritatea Imperiului o-
toman.
2. Evacuarea Principatelor romane .
3. Libertatea creFtinilor, dar cu recunoa$terea suveranitatii
turcesti.
4. 0 stare de echilibru european, la care sa participe insa
si Turcia.
Aceasta e prima nota dela Viena din 2 Aprilie 1854.
In acest conflict trebuia, ca o Putere sa ocupe un loc cen-
tral. Acest loc central, care era decisiv, era sa fie tinut de
Austria. Caci -Fara participarea Aus:triei la razboiul acesta, care
VA este cunoscut in istorie sub numele de rdzboiul Crimeei,
nu se putea atinge in mod vital Rusia. Inteadevar,', Rusia nu
putea s fie atinsa, in lipsa participarii Austriei, de Puterile
beligerante, cleat la extremitatile sale din Marea Baltica sau

www.dacoromanica.ro
240

din Marea Neagra, ce erau locuri grele' de atins $i prin care


cu greu se putea ajunge in inima Rusiei, in centrele mari de
populatie, in centrele economice' sau militare, a ciaror cucerire
ar fi paralizat-o. Deci pentru Puterile aliate era de o insemna-
tate mare_ de a avea i pe Austria alaturi de ele. Dar acelasta.
participare, infampina din partea Austriei, oarecari
Din ce cauze? Pentrucd Austria Ikea parte din Confederatiunea
germanica i nu era liberd de mi$carile sale'. Ea era suprave-
ghiata $i de Prusia $i de celelalte state' secundare ale Confede-
ratiunei 5i era prinsa de doriata ei de a profita de acest mo-
ment, in care Rusia era ocupata iateun yzboi serios cu Pu-
teri cu multe mijloace, pentru a pune nfana pe Principate cu
titlu provizoriu, dar cum spun e proverbul francez: il n'y a
que le provisoire qui dure" (nu dureaza decAt provizoriul),
deci cu gandul de a definitiza situatia sa in Orient prin anexarea
dorit a tarilor romnesti.
Prusia incontestabil, c ar fi dorit o revan$a impotriva
Rusiei, Insa aceasta revanO, din ce in ce se adeverea ea nel-
prielnica in cercurile diriguitoare eu spirit reactionar, de pe
Brig% Regele Frederic Wilhelm IV. El devine din ce in ce
mai slab 1a minte trebuia sa moara gebun $i deci era
mai influentabil de aceste cercuri. VA citez ca proba de acest
spirit conservator cateva cuvinte din discursul lui Bismarck,
pe care 1-a tinut ,in Parlamentul prusac cu ocaziunea acelei umi-
linte dela Olmiltz, prin care dnsul ia apararea guvernului,
care, semnase p.ceast
Vai de omul de stat zicea dnsul care nu $tie asa
gaseasca un tmobv de razboi, care sa mai fie valabil $i dupa
razboi".
Motivul de razboi ar fi fost, recunoa$terea acelei Uniuni
restrnse In capul careia era Prusia $i toata umilinta dela
Olmiitz a constat in faptul, c Prusia a trebuit sa revina la
forma cea veche a Confederatiunei, nu cea voiti , de &Ansa,
prin Uniunea restrnsa" dela Erfiirth, ti de Austria. Odata
rdzboiul trecut, cine mai poate sustine, cd a fost tin motiv
de razboi valabil numai triumful Uniunei dela Erfrth? Continua
mai departe :
Dar nu veti reu$i s faceti din aceasta armata, care la
1848 a trebuit s joace rolul invinsului, o armata a Parla-
mentului. Ea totdeauna va ramne o armata a Regelui. Ar-
mata prusaca nu are nevoie s dovedeasea bravura ei. Caut
onoara prusaca in faptul, ea Prusia se fere$te de orice alianta
ru$inoasa cu o democratie.
Vedeti in ce fel gindea acei, care conduceau Prusia. Atunci
fire$te, c dnsa nu vroia s ia parte 'la razboi, in contra
Rusiei monarhice '$i reactionare $i nici sa ingadue Austriei s
ia parte la acest rdzboi in contra Tarului, ca astfel printeo o-
cupare poate definitive' a Principatelor sa se mare'asca $i sa
strice echilibrul din Confederatiune in dauna ei. Pe de alt parte,
mai erau partizanii, propriu zi$i, ai Confederatiunei germanice,

www.dacoromanica.ro
241

mini$trii ai diferitelor state, cum erau: Saxa, Bavaria, etc., care


ciedeau momentul venit de a se infiripa mai solemn p Confe-
deratiune germanicd, in care statele mici ar fi jucat, toate im-
preund, un ;rol poate mai important, deck Prusia $i Austria.
Ace$ti pameni, in cap cu Beust, ministrul Saxei, cu Pfordten,
ministrul Bavariei, nu intelegeau s ia o atitudine impotriva
Rusiei, precum nici nu intelegeau o atitudine impotriva Fran-
tei; ci vroiau s mentind lucrurile pe loc, cu scopul, ca din
desf$urarea rdzboiului s profite pentru a-si infiripa politica
lor. Totu$i, pentruca in diplomatie nu se poate urma totdeauna
o linie dreaptd, ci pentru a ajunge Ia un punct, trebuie' s se
urmeze o linie sinussioidald deseori, Austria $i Prusia se inteleg
(tractatul din 1854 Aprilie 20), pentru a adresa o somatic
Tarului, stabilind un Itermen de ocupare al Principatelor $i,
anuntandu-1, ca in cazul, cand ar trece Balcanii sau ca ar pastra
Principatele, Austria i-ar declara rdzboiu. Bazat pe acest
pact de garantie, Francisc Iosef someaza (3 Iunie 1854),
pe Nicolae I, sa-$i retraga trupele din Principate $i Tarul ce-
cleaza. Acestui pact de garantie ii raspund toate statele se-
cundare germane, adunate la Bamberg, de unde emit pretentii
exagerate $i declarard in conferinta, ce se tine, 6' nu sunt par-
tizane ale acestei politici. (25 Mai 1854). Ideea 'dela Barn-
berg, era ca intreaga Confederatiune s figureze ca o singurd
Putere, care nu considera ocuparea Principatelor de cdtre Aus-
tria, ca prielnica intereselor sale. Era sabotta frana pus
Austriei.
Aceasta era situatia, .cand debarcaserd trupele celor doted
Mari Puteri Anglia si Franta in Dobrogea cu kandul
de a ocupa Principatele, dar pentru a menaja pe Austria, nu
le mai pcupard i armata ramne pentru moment in Dobrogea.
Era un moment, cand nu se $tia unde sa se atace Rusia. E mor
mentul, cand diplomafii acestor state: Austria, Anglia $i Franta,
in August 1854, se adund din nou la Viena $i prin o nota din 6
August, i$i proclarna punctele lor de vedere, care sunt urma-
toarele. Vi le citez, pentrucit vor forma bazele tractatului dela
Paris:
Raporturile dintre Rusia i Sublima Poarta nu pot fi sta-
bilite pe baze solemne $i.durabile deck, dacd:
1. Inceteazd protectoratul pe Principatele dunarene $i pe
Serbia $i dacd privilegiile acordate de Sultan Principatelor $i
Serbiei vor fi puse sub garantia Puterilor in virtutea unui
tractat, ce se va incheia cu Sublima Poarta.
2. Navigatia pang la gurile Dunarii s fie curatata de
orice obstacol $i supus actelor Congresului dela Viena 1815.
(Intr'un cuvarit libertatea navigkiei).
3 Tractatul dela 13 Iulie 1841 (acela al Stramtorilor),
sa fie revizuit de Puteri, in scopul echilibrului Puterilor eu-
,,ropeene.
4. Rusia sa inceteze protectoratul oficial al ei asupra cres-
16

www.dacoromanica.ro
242

tinilor supu$i Portii, Puterile obligandu-se s obtind dela Sul-


tan, privilegii pentru acesti crestini, privilegii, care sa. intrg
in cadrul dreptului suveran al Sultanului.
In momentul acesta, sub presiunea somatiei lui Francisc
losef $i dupa urma esecurilor rusesti dela asediul Silistrei, Prin-
cipatele sunt evacuate de trupele rusesti. De momentul acesta,
profit Austria, pentru a ocupa Principatele prin trupele sale.
In August 1854 si Muntenia si Moldova sunt ocupate de tru-
pele austriace.
Pentru a impiedica in acel moment pe Austria de a intra
definitiv in alianta Puterilor occidentale, Prusia, prin ministrul
ei dela Dicta din Franckfort, Bismarck, se intelege cu repre-
zentantii statelor secundare i bazata De sprijinul lor, fcea cu-
noscut printr'o adres a ei, din 13 Oct_ 1854, avizul san contra
unei aliante a Austriei cu Puterile occidentale contra Rusiei;
Buol nu indrazni atunci s faca alianta. Rusia trebuia sa raimap.a
recunoscatoare Prusiei de acest serviciu.. Acum Prusia i Con-
federatiunea germanica Ii iau asupra lor garan;i2 defensiva a
Principatelor (26 Nov.), adica a situatiunei de a nu mai fi ocupate
de Rusia. Dar pentru a obliga pe Austria de a lua o atitudine mai
pe fa-0, Puterile aliate au profitat de un eveniment italian, pe
care $tiuse sa-1 nascoceasca un geniu politic, de care vom
avea s ne ocupam, spre folosinta tarii sale. Aceasta tara.
era Piemontul, adica Regatul Sardiniei $i acest om era contele
Camilio Cavur. Contele Camilio Cavur, venise la putere in
Piemont, fiind chernat de Regele Vittorio Emanuele II, in mo-
mente foarte grave pentru tara sa, caci trebuia sa se repare
toate ruinele razboaielor nenordcite i pe de alta parte, s re.
inalte prestigiul, ce fusese ruinat prin_batalifle pierdute ,dela
Custozza si Novare.
Camilio Cavur, voia cu orice pret s faca unitatea Italiei,
dar in folosul Piemontului $i in folosul ideelor monarhice.
Ins sub forma unei monarhii liberale in contrast cu monar-
hia reactionard, pe care o preconiza Bismarck. Dnsul, era tipul
liberalului, tipul omului politic convins, ca un stat (modern
nu putea dura, cleat daca e intemeiat pe libertati: libertatea
de a gandi, libertatea de a se aduna, de a seri, etc., inteun
cuvant, pe libertati publice, care in viata politica interioara tre-
buiau sa fie reprezentate prin institutiunea Parlamentului $i
sa se dea ,Icestui Parlament controlul si puterea legislativa,
ce trebuia SA-1 aiba conform ideologiei liberale. Numai asa
Igandea el in Italia, poate un stat sa fiinteze. Numai asa
se putea atrage in jurul lui toate celelalte parti din Italia, care
erau supuse despotismului reactionar, fie al guvernuld papal,
fie al guvernelor diferitilor suverani.
Cavur Vedea in acest razboi al Crimeei, un prilej pentrtt
dansul, de a arunca Piemontul in politica general, pentru
a-si afirma drepturile lui la un congres european. Inteaceasta,
de acord cu Imparatul Napoleon III, care voia, prin acest raz-

www.dacoromanica.ro
243

boi, s sfarme statutul Europei, bazat pe tractatele dela 1845


si sa-1 Inlocuiasca prin alt tractat, bazat pe alte principii.
Piemontul ia parte la razboi, ca aliat al Puterilor occiden-
tale si al Turciei, in virtutea actului de aderare la alianta. (26
lanuarie 1855).
De toate aceste tratari in curs intre Turin si Paris, stia
Austria si fireste, ca astfel participarea -Piernontului nu era
pe placul ei si atunci si dansa, pentru a contrabalansa efec-
tul acestei aderari a Piemontului, incheie un tractat cu Franta
si Anglia (2 Dec. 1854), prin care gansa Austria se an-
gajeaza sii trimeata' trupele in contra Rusiei peste o lun, sa
nu trateze in mod separat cu (lama i s apere Principatele
1mpotriva unei eventuate Incercari a Rusiei de a le ocupa din nou.
Gandul lui Buol, a fost tot timpul de a deveni daca nu
beligerant, spre anexarea Principatelor = cel putin- un me-
diator si astfel s reia din nou politica lui Metternich din 1813,
cand, precum stiti, Austria a intervenit intre Napoleon, Pru-
sia si Rusia. Insa acest rol al lui Buol, a fost intotdeauna im-
piedicat si prin forta lucrurilor, dar a fost "impiedicat i mai
mult de hotdrirea Prusiei si a statelor 'germane, care vedeau
intr'o complect victorie franceza din Crimeea o prea mare
reinaltare a puterei Frantei, care ar fi stingherit Prusia si
Germania. Astfel Prusia, imediat la stirea acestui tractat, refuza
sa adere la dnsul si prin demersurile sale, convinge Rusia
(misiunea lui Gortchakof la Buol, 28 Decembrie 1854) sa
asculte i s ia angajament c va raspunde notei din 6 August,
prezentata de Austria cu ton amenintator.
In aceste imprejurari, moare Tarul Nicolae I si succesorul
sau, Alexandru II acela care frame sa fie aliatul nostru la
Plevna printr'un manifest al lui, declara, c va urma poli-
tica traditionalista a lui Petru cel Mare si a tatalui sau. Totusi,
nota lui Nesselrode (10 Martie), at-Ma un ,gand de pace. Si
atunci plenipotentiarii Puterilor se aduna din nou la Viena,
pentru a vedea, (lath' nu se poate ajunge' la o incheere a pacii.
Inteadevar, Napoleon III, isi realizase planurile unui raz-
boi glorios si nu avea alt motiv de a continua razboiul; din
contra, se vedea din toate atitudinile lui si din conversatiile
ce le avea, dorinta lui de a ajunge la o intelegere cu Rusia.
Cele dotia puncte, asupra carora 8e lute leg imediat, sunt:
conditia, ca PrincipateIe sa fie puse sub garantia I,Puterilor
europeene si libera navigatiune- a Dunarei. Pe de alta parte,
a fost un moment, cand Austria a facut atunci Frantei in
scoplul de a o atrage la dnsa rsi a o indeparta de Rusia a-
vansuri pentru 0 alianta.
Aceasta politica de apropiere austro-franceza, nu a fost o
politica nou, ea a existat si inainte. Era politica lui Talleyraud,
lui Guizot si a lui Ludovic-Filip, in timpul proectului de casatorie
a ducelui de Orleans cu arhiducesa Maria-Tereza. Insa aceast
politica austriaca, care era pe placul lui Drouyn de Lhuis, tni-

www.dacoromanica.ro
244

nistrul lui- Napoleon III, nu a fost catu$i de putin acceptati


de ImpAratul francez, care avea tit totul lane ganduri. Deci m.t
se ajunge la o apropiere austro-francez. Din contra, se a-
junge din ce in ce mai mult la o apropiere pruso-frande1zA,
atitudine de care vA voi vorbi.
Acest moment diplomatic e caracterizat printr'o istovire
a fortelor ruse$ti, care duce la rezultatul, L Ru$ii pierd primele
intrituri ale SevastopMului, prin luarea Malakofului si astfel
campania din Crimeea inregistr un mare succes al Aliatilor.
(5 Septembrie 1855).
Acum e momentul, and Austria crede, ea' e in sfArsit mo-
mentul de a interveni in rAzboi si atunci ansa trimete un ul-
timatum la Petersburg, ultimatum, care era revizuit la Lon-
dra, caci Londra voia continuarea rAzboiului mijlocind chiar
alianta suedezd (21 Noemb.) pe and Napoleon III voia
sfArsitul lui.
Ultimatum-ul Austriei (16 Dec. 1855) cuprindea urm'Atoa-
rele puncte, prima chestiune fiind tot Principatele:
1. Protectoratul colectiv al marilor Puteri asupra Princi-
patelor. Interventiunea armatei turcesti nu va putea sA aibA
loc deaf cu aprobarea Puterilor protectoare. Se va da Mol-
dovei rectificAri de granitA In Basarabia.
2. Libera navigatie a Dundrei.
3. Neutralitatea MArii Negre. Turcia va fi admisA in concer-
tul. european.
4. Drepturile crestinilor vor, fi confirmate fr prejuditii
de dreptul de suzeranitate al Sultanului.
5. Toate Puterile beligerante vor putea, in afarA de con-
ditiunile sus mentionate, s mai aducI la cunostinta Rusiei
si alte conditiuni de interes. european.
Precum a1n spus, in acest moment, a avut loc schimbarea
politicei prusace. PanA atunci politica prusacd a fost in linii
generale, favorabilA Rusiei, insA acum, and Rusia era isto-
vita, si and nu mai erau deci atatea presiuni din partea Pu-
terilor occidentale Franta si Anglia de a invita Prusia s.
intre in vederile lor, dacA nu in razboiu impotriva Rusiei, a-
tunci Manteuffel, primul-ministru, sub inspiratia lui Bismarck,
a crezut momentul venit de a juca urmtorul joc: pe de o
parte, de a convinge Rusia de necesitatea pAcii $i astfel sA
nu se strice cu dAns.a si pe de alt parte, de a ajuta pe Na-
poleon III de a ajunge la aceast incheere a unei pAci vic-
torioase si de a avea astfel in Viitor prietenia Frantei, Bismarck
nu voia sa intre alAturi de Puteri in razboi, and ar fi fost
silit de ele.
Am fi jucat spunea dnsul inteo conversatie cu Wil-
helm, care urma sd fie impAratul de mai tArziu al Germaniei,
fratele Regelui, care devenea din ce in ice mai slab la minte
de frica .Frantei sau pentru, a aduce servicii Angliei, rellut

www.dacoromanica.ro
245

principelui indian, vasal al Angliei si obligat sa poarte razboi


alturi cu dansa"...
Acum se schimbase aceasta presiune a Mari lor Puteri
Prusia era libera, s ia o alta atitudine, pe care o credea si mai
iscusit si mai demna de &Ansa.
Rusia, inteadevar cedase si plenipotentiarii ei sunt tri-
misi pentru pace la Paris capitala ce fusese aleas ca locul
Congresului in semn de recunoastere a superiorittii Frantei.
Congresul se deschide la 25 Februarie 1856. Austria, Franta,.
Prusia si Sardinia sunt reprezentate in modul acesta: Austria
prin Buol, Anglia prin lordul Clarendon, Franta prin principele
Walewski (care era fiul natural al lui Napoleon I cu contesa
Walewska), Prusia prin primul-ministru Manteuffel,-Turcia prin
Mehemet-Aali (a nu se confunda cu Mehemet-Ali, pasa egip-
tean din 1840), Sardinia prin Cavur si Rusia prin Orloff si se
ajunge la incheerea tractatului din 30 Martie 1856, 'care sta-
bilea multe-puncte de pace, dintre care acestea sunt impor-
tante :
1. Poarta e admisa a participa la mentinerea dreptului
public si a concertului european. Puterile garanteaza integri-
tatea $i independenta lmperiului otoman. Sultanul acorda.' un
firman pentru drepturile respective $i a caror valoare e con-
statata de Inaltele Parti Contractante.
2. Conventiunea Stramtorilor din 1841 e reinoita. Marea
Neagra e neutralizata. Nici un arsenal nu va putea s existe
pe malurile ei.
3. Libertatea navigafiei pe Dundre conform principiilor dela
Viena (1815). Lucrdrile necesare pentru despotmolirea Igurilor
Dunarii sunt incredintate unei comisiuni europeene. Se prevede
infiintarea unei comisiuni riverane de 0-Ire malureni pentru In-
crrile, ce urmau sa se (Ned in susul fluvinIui.
4. Principatele vor fi restabilite in vechile lor drepturi,
sub suzeranitatea Turcilor si sub garantia Puterilor. Datissele
vor primi o rectificare de teritoriu in Basarabia, astfel incat
gurile Dunarii vor fi complect puse in mainile lor. Ele vor-
avea o administratie independenta i nationala, de asemenea si
o armata nationala. Se prevede infiintarea unor divanuri ad-hoc,
atat in 'Muntenia cat si in Moldova, pentru stabilirea legilor-
fundamentale si care trebuiau sa fie comune in viitor.
Prin acest tractat dela Paris, mai intai de toate, se incerca
atat la igurile Dunrii, cat si in (Italia, infiintarea unor state
pe baze pur nationale. Si aceasta e marele triumf, marea reali-
zare, care are loc la Paris. Se desfiinta astfel principiul, care
pana atunci fusese stabilit dela 1815 incoace la infiintarea sta-
telor. Numai lexista principiul legitimitii si din contra, alte
principii vitt acum s ia locul celor Nrechi. Acestea sunt, princi--
piul vointii popoarelor, principiul nationalittilor.
Care erau statele, care trebuiau de aci inainte s profite
de aceast noua domnire a ideelor, ce manau de acum inainte-

www.dacoromanica.ro
246

dreptul public. Aceste state erau trei, cad daca Napoleon III
din punctul de vedere al politicei sale, voise desfiintarea acelor
-tractate din 1-815,care pusesera Frania in situatiunea de a
.juca, un rol de a doua mana subt supravegherea Europei, si
planuise aceastd preschimbare, spre a invedera Imperiul francez
oricat de sus ca putere si prestigiu, intelegeau insd si alte
state, sa profite de aceasta daramare a principiilor vechi, pentru
a se infiripa si a ajunge si ele pe primul plan. Cel dintaiu stat,
care avea tot interesul de realizarea acestei politici a lui Na-
poleon III, era Prusia, caci numai printeo desfiintare a tu-
furor legaturilor, care mentinea ordinea stabilit in 1815, putea
dansa s facd unirea Germaniei in folosul ei.
Asa incat cel dintaiu stat, care avea interes la desfiintarea
legaturilor dela Viena, era Prusia, viitoarea mare inamica a Fran-
tei isi de aceea Bismarck si-a pastrat pe de o parte legaturile
cu Rusia, pentru a nu fi impiedicat de &Ansa in momentul venit
si pe Ic le alt parte s'a "indinat catre Franta, pentru ca s in-
lesneasca klramarea tractatelor dela 1815.
Al doilea stat, care trebuia sa profite de aceasta politica
a lui Napoleon, urma sal fie Piemontul. Chestiunea unirei Italiei,
a fost pusa de catre Cavur in fata Congresului european din
Paris si nimeni nu s'a ridicat impotriva ei. Deci a fost admis
in principiu. Vedeti ce diferenta intre ideele, care au manat pana
atunci statele, cand aceast unire a ltaliei nu intampinase pana
atunci deck primirea pe care putea sa o intampine de catre
factorii politici hotaritori, orice idee de origind revolutionar,
dinainte suspectata :si ca atare condamnat. Pe cand acum,
unirea Italiei era permis intrucatva, ca 0 infiintare juridica,
de intreaga Europa adunat.
Al treilea stat eram noi. Lua nastere fiinta juridica a unui
stat autonom, daca nu suveran, pus- la gurile Dui-0.'1-H de Eu-
ropa, cu o misiune de interes general, cu administratia lui pro-
prie, cu armata lui si cu posibilitatea de a se guverna in afara
de statele dnari, care ii asigura desvoltarea ei mai departe.
Toate aceste posibilitati interne, era sd fie germenii, din care
se va naste in mod definitiv, Romania de astazi.
_

www.dacoromanica.ro
LECTIA XXVIII
Unirea Italiei.Cavur.Intrevederea de Plombieres (1858).
Magenta, Solferino i Pacea dela Zurich (1859). Vittorio
Emanuel le II si Garibaldi (1860). Regatul Italiei (1861).
. Expeditia din Mexic (1862).
Data trecutd, terminand cursul, v'am spus ca, dupe urma
tractatului dela Paris, urma sd se infiinteze trei state: Re-
gatul Italiei, Imperiul german $i Principatele noastre, in urm
Regatul Romniei.
Aceste trei state, trebuiau sa se infiinteze cAte$ trele pe
baza principiului nationalitatilor, al cdrui protagonist $i mare-
protector era acum Imparatul Napoleon III. Dansul isi insu-
vise aceasta credint $i dupe urma crezului revolutionar, dar
$i urmnd un percept al marelui su unchiu, Napoleon I:
Primul suveran scrisese dnsul care in mijlocul vAl-
,,magului cel mare, va imbrati$a de bund credinta cauza po-
poarelor, va ajunge in capul Europei $i va putea incerca
tot ce va voi.
Aceasta credinta, era raspAndita, in toata lumea politica
a Europei Isi ajunsese O. fie tradusa in limbajul popular, prin
axioma de a infiinta o SfAnta Alianta a popoarelor in- contra
Sf. Aliante a Regilor.
In virtutea acestei axiome, Napoleon III voia sa dea Fran-
tei vechile frontiere naturale ale Alpilor $i ale Rinului $i o
voia cu atAt mai mult, cu cat dansul in tineretea lui, fusese afi-
liat la Acea miscare ascunsa, care a jucat un mare rol in eli-
berarea Italiei $i anurne in mi$carea carbonarilor miscare
care a avut repercusiuni i aci la noi, sub o forma curioasa,
miscarea carvunarilor din Moldova, nascuta dupe urma
unei afiliatiuni a carbonarilor din Italia cu ai nogri. In orice
caz, aceasta mi$eare gasi in Napoleon III pe unul din cei mai
de seama partizahi ai ei. Atat de convins adept al acestei mis-
cari era, inck luase parte la mi$carea, care s'a petrecut intre
anii 1831-1832 in provinciile pontificale din Romagna impo-
trivas domniei Papei, -un frate al lui pierise in aceast te-
beliune miscare, care apoi se intinse i impotriva domina-
tiunii austriace. Astfel era deci Napoleon III un afiliat al car-
bonarilor $i legaturile intre carbonarii erau pe atunci pe cat
de ascunse, tot pe atAt de puternice. $i dnsul se gsea in con-

www.dacoromanica.ro
248

tiina lui indatorat, de a rdspunde chemarii, careia in tine-


rete se devotase trup si suflet. Aceasta o facea cu atat mai
mult cu cat in ochii acelora, care facuserd parte impreuna cu
dansul din aceast tagma secreta, trecea drept un tradator, caci
fiind Prim Presedinte al Adunarii legislative franceze din 1850,
dansul ordonase generalului Oudinot sa ocupe Roma, & go-
neasca de acolo guvernul revolutionar, care surpase domnia
Papei si s reintroduca in Roma si apoi in statele papale, gu-
vernul temporal al Papalittii. Aceasta a fdcut-o Napoleon III
din motive interne, deoarece se &idea depe atunci s puna
mana pe puteie i voia sa-si asigure votul si consimtamntul
marilor electori ai Frantei, care pe acea vreme erau in mare
parte catolici. Fata de organizatiile carbonarilor trecea insa
drept traddtor i lucrul era primejdios, deoarece aceasta mis-
care avea o mentalitate fanatica, o disciplina oarba. Ea era con-
dusa de un cap foarte interesant, Mazzini, care-si considera
misiunea ca un apostolat. Aceast cauza a Jibertatii o echivala
cu o cauza sfant revolutionar, voind s infiripeze o republica
italiana, sub normele principiilor revolutionare. In orice caz,
Napoleon incerca ca s concilieze toate aceste antagonisme,
cum s'ar putea in mod mai eficace, s4 elibereze Italia, . (land
in acelas timp satisfactie i opiniei catolice din Franta, repre-
zentata ca putere sociala prin marea burghezime, si ca putere
constitutionala prin Senat ; puteri, pe care se sprijinea in
domnia lui.
Dat fiind aceste circumstante, se gandea s organizeze o
republica a Italiei sub presidentia Papei; s obtina. dela ,Papa
reforme pentru modernizarea statelor papale si astfel sa mul-
tumeasta si pe libertarii italieni i pe Papa.
In Italia, situatiunea era destul de grea, deoarece in afara
de statele papale mai existau alte state, subt forme inve-
chite si cel dintai Regatul Neapolei sub vechea dinastie a
Bourbonilor, atunci sub guyernamntul lui Ferdinand II, numit
Il Re Bomba", care-si guverna regatul in mod despotic, avand
in jurul lui o camarila puternica. La Nord domina in Lombar-
dia, Austria, care stapanea si ducatele de Toscana si de Mo-
dena, in virtuiea unui acord cu ducii respectivi (din 1846).
Impotriva acestot puteri ale reactiunei, se tidied Piemontul
sub conducerea unui rege bray, Vittorio Emanuele II, il re
g'entiluomo" (regele gentilom), avand ca ministru pe contele
Cavur, despre care v'am vorbit.
Carnillio Cavur voia s faca din Piemontul oficial din
regatul Sardinia centru in jurul calrUia trebuia sa se in-
chege unitatea Italiei. Dansul scria unui prieten in 1856:
E, momentul, de aci inainte, s ne ridicarn ca protagonisti
ai cata,ei italiene, atat pe campiile de lupta, cat si in con-
gresurile diplomatice si in fata opiniei publice. .

El fusese chemat de Rege la demnitatea de ministru, insa


adesea avea frictiuni cu dansul in chestiuni personale, pen-

www.dacoromanica.ro
249

truca Regele era de un caracter foarte impetuos si de asemenea


si Cavur avea un caracter impulsiv. Existau multe obiectiuni
de ifacut in ceeace priveste viata intim a Reglelui si o anec-
dota o caracterizeazd. Regele avand o legatura pe care dorea
sa o legitimeze, voia sa inalte la rangul de contes pe 4ceea
Rosina, fcand-o contesa de Millafiore. Cavur opunandu-se,
are loc un schimb de vorbe foarte iuti intre Rege i primul
ski ministru. Oupd aceastd ceartd, Regele spunea catre un
confident al lui aceste cuvinte:
La mia sola posizione me impedi allora di chiede e ra-
gione a Cavur; furone coze dal coltello; ma deva pensare al
paese". ,
Era cauza sal te bati cu cutitul, insa in situatiunea mea,
tn impiedecd ca s cer socoteala lui Cavur. A trebuit sa ma
gandesc la tam mea".
Pentru realizarea unirei si pentru a infiinta o societate
cu (scopul de propaganda, Societatea Nationald", Cavur chbama
pe langa sine patrioti, cum erau: Manin, La Farina, Pallavi-
cini, Garibaldi, to-0 republicani, care vedeau insa mai presus
de toate marirea Italiei. Acest -moment era bine ales, deoarece
gsea in alt tail si anume in Prusia, un cap politic tot asa de
intelegator ca si dansul si care nu astepta, decat un exemplu,
pentru a merge pe aceeas cale de unitate nationald, cale, ce va
fi indicata in primul rand de Italia.
Acest cap politic era contele Bismarck, care adresa, in
1856, rapoarte catre guvernul sdu prin care pre'ciza toed im-
portanta momentului, care trebuia s se rezolve prmteun raz-
boi pe via% si pe moarte intre Austria si Prusia, avand ca
scop hegemonia germand. El arata rolul Piemontului si pe
de alta parte preconiza pentru acel moment bunavointa Fran-
tei, menajarea lui Napoleon, pentruca vedea in acest visator
incoronat" precum a rmas in porecla Istoriei pe cel
mai important personaj politic, care putea sd faciliteze atat
infiriparea unittii italiene cat si a unitatii germane.
Pe de alt parte se suise in Rusia pe tron Alexandru II,
care fusese nevoit sa inche'e tractatul dela Paris, tractat pe care
credea nu fail oarecare dreptate cd a fost nevoit s-I
semneze, gratie polilicei contrard Rusiei, a Au-striei. Tractatul
in chestie era un prim motiv pentru Tar de a fi in politica lui,
contra Austriei. Aceasta animozitate si-o arata in mod foarte
folositor pentru noi, in chestiunea Principatelor, chestiune, care
fusese pusa la Congresul dela Paris. Deoarece Austria si Tur-
cia fuseserd contrarie unirei Principatelor, Alexandru II, se a-
laturd de Franta, care impreuna cu Prusta si Italia, erau pro-
tagonistele acestei uniri. Ba Tarul, merge gat de depart;
incat provoaca suspiciunile Angliei si atunci de unde Anglia,
la tractatul dela Paris, fusese si dansa.pentru o unire a Prin-
cipatelor alaturi de Franta, acurn se aldtura de Turcia si Aus-
tria. Si Aceasta cu atat mai mult cuvant, cd politica Angliei.

www.dacoromanica.ro
250

.atunci, avea ca lozinca, sprijinirea pe cat cu putintd a Portei,


a car& existenta. o considera ca indispensabila marilor inte-
rese engleze din Orientul asiatic. Reprezentant al acestei po-
litici era ambasadorul englez Sir Stratford Redcliffe, marele
prieten al Turcilor, contrar ca atare credintelor patriotilor ro-
mani. In oHce caz, la 30 Martie 1856, are loc evacuarea Princi-
patelor de,catre trupele turco-austriace si apo i. au boc alege-
rile, care trebuiau sa trimit deputati la divanurile ad-hoc, in-
sarcinate cum stiti sd dea statutul fundamental al tarilor
romane. Alegerile acestea au fost casate vom reveni cu mai
multe detalii ca nefundate prin violentele desfasurate si
.aceasta casare a avut loc prin presiunea Erantei si a Puterilor
care ne erau favorabile, si se procedeaza din nou la alegeri.
Tarul si Napoleon, se intalnesc la Stuttgard in lulie 1857 si ci-
menteaza intelegerea lor, ce cuprindea si puncte comune
de vedere prin decizia de a regula chestiunea romneasca in-
fr'o conferintd.
Daca Napoleon pregatea Aceast unire a italiei, lucrurile
sunt precipitate de un eveniment, anume de atentatul lui Or-
sini. Acesta usese deputat al Parlamenfului in statul papal,
in timpul revolutiei din 1848. Deci, daca nu un cunoscut al lui
Napoleon III, in oHce caz, unul care-I cunostea pe Napoleon
dupd urma legaturilor secrete ale carbonarilor si acum con-
siderandu-1 ca pe un tradator voia sa rzbune Italia in
persoana lui. De aceea a combinat acel atentat, de care Napo-
leon III nu seal-A decat prin minune. (14 lanuarie 1858). A-
cesta era al treilea atentat. Mai fusese alte (cloud, din care dea-
semenea scapase. De acest de al treilea nu din frica, Na-
poleon daduse probe de curaj dar se serveste de clansul
ipentru a convinge pe toti acei, care sustineati regimul na-
poleonian, cat de primejdios e de a nu asculta de aceast
chemare, de aceasta infiripare a principiului nationalitatilor
de aplicat in Italia. Le ardta, ca daca a scapat din trei aten-,
tate din care cloud savarsite de Italieni, de Pianorsi si
Orsini nu insemneaza ca. nu va veni si omul, care hotarit
si dansul sa-si sacrifice viata, va reusi sa puna caplt regi-
mului imperial in Franta. El profit chiar de condamnarea
la moarte a lui Orsini, pentru a-i inspira cloud scrisori, care
sunt date publicitatii. Amandou sunt citite la sedintele' tri-
bunalului, care 11 judeca pe Orsini si pe complicii lui si date
oficialitatii. Fireste, ea' acest lucru nu s'a putut face deck cu
consimtamantul lui Napoleon. Inteuna din aceste scrisori ci-
tim aceste randuri: .
Compatriotii mei in loc sa se conteze pe acest mijloc
al asasinatului, s afle 'din gura unuia care trebue sa moara,
ca abnegatia, devotamentul, unirea, virtutea lor, .poate singurd
sa asigure eliberarea Italiei, sa o faca liber, independentd $i
demna de igloria stramosilor sai".
Astfel fiind pregiatita unitatea Italiei in opinia publica,
Napoleon chiamd la dansul pe Cavur la Plombieres (lulie 1858)

www.dacoromanica.ro
251

$i acolo intre patru ochi avu loc o conversatie, prin care se


aCorda Lombardia si provinciile Venetiei in schimbul Savoiei
si a Nisei, de dat Frantei. Aceasta in schimbul serviciilor, pe
care Franta le facea Italiei, aliindu-se' cu dansa in scopul eli-
berarii sale, urmnd ca Franta sa hotArascA alegerea momentului
de rAzboi (conditii precizate in tractatul secret din 10 Dec. 1858).
Cam in acelas limp, comisiunea internationala dela Paris-,.
care se ocupa de tArile romnesti, proclamd (19 August 1858),
ca aCeste tAri sa traiasca de aci inainte inteo alianta permanenta.
Vor avea acelea$i legi, aceeas administratie, aceea$ armed $i
vor fi guvernate de o comisiune alcatuit din cele doua guverne
dela Iasi si Bucuresti, care se vor intruni la Focsani. Aceasta
comisiune nu a durat pentrud sub influenta Frantei, imbele
Principate au $tiut s intoarca obligatiunile impuse de Puteri
$i prin alegerea lui Cuza de catre Munteni la Bucuresti la 6
Febr 1859, se realizase de fapt unirea Principatelor.
Dupa intrevederea dela Plombieres, Cavur Ii termina pre-
gatirile sale militare. El se intelesese cu ceilalti $efi ai unitatii
ltaliei, in plod secret, avind cu dnii intalniri in zorii zilei,
caci asa, cum spunea dnsul, sa-i poata el dezavua in 'mod
patent $i in fata Parlamentului $i in fata opiniei publice.
Tarul se arata inteles, dad' el nu se declard in mod fatis,
deoarece el niobilizeaza o armata in Po Ionia, la Var$ovia si
trimite vofba Confederatiunei germanice, care era ingrijoratA
de toate aceste lucruri, cA dnsul nu considerA, ca un caz de
rdzboi sau de grija ceeace Franta urtneaza $A facA de aci ina-
inte. Era subinteles $i misiunea printului Napoleon, varul
Itnparatului, n'avu alt scop la Varsovia (Sept. 1858) ca
dad Confederatiunea s'ar misca, ar avea de' a face cu Tarul. A-
tulici Napoleon pA$e$te mai departe' la infiriparea planurilor
sale $i la receptia de anul nou 1859, el declard reprezentantului
Austriei, baronul Hilbner:
Regret, ca relatiunile noastre nu mai sunt asa e bune,
ca inainte. VA rog sA spuneti Imparatului, ca sentimentele mele
personale pentru d'ansul nu sunt schimbate".
Pe de altA parte, Vittorio Emanuel le, proclamA la deschide-
rea Parlamentului cA nu poate sA ramand insensibil strika-
tului de durere, care se ridicA din toate partile Italiei" (Nov.
1858),
CAsAtoria principelui Napoleon fiul lui Jerome I3ona-
parte cu principesa Clotilda, ffica regelui Vittorio Emanue'lle
(30 Ian, 1859), consfinti $i mai mult aceasta politica, pe care
acum Napoleon o propaga in mod particular printeo brosura
Napoleon III $i Italia", despre care se .zicea cA a fost scrisA
chiar de ImpArat $i prin care se arata toate motivele politicei
napoleoniene.
Tarul a vruf cu aceastA chestiune sA se rezolve in mod
tpanic $i atunci emanA dela, d'ansul ideea unui congres, idee
la care se raliazA $i Anglia $1 la care e invitatA si Austria sa ia

www.dacoromanica.ro
252

parte. Ideele Tarului, care sunt complectate de acelea dela


Londra sunt urmatoarele:
1. Austria e invitata s vadd impreuna cu ,celelalte Puteri
cu ce mijloace s'ar putea mentine pacea intre dinsa si Sar-
dinia.
2. In ce mod s'ar putea face evacuarea trupelor austriace
$i franceze din statele pontificale.
3. Dac s'ar putea introduce reforme si anume ce re-
forme in siatele pontificale si in celelalte state ale Italiei cen-
trale.
4. Ideea confederatiunei ar fi de studiat in locul ocupatiunei
ducatelor de catre Austriaci (21 Martie).
La aceasta invitatie de rezolvare pasnica a dificultatilor
italiene. Austria, care voia razboi caci conta pe sprijinul Con-
federatiunei germanice $i se credea indestul de puternica pen-
tru a strivi Piemontul, inainte de venirea armatelor franceze,
raspunde cu conditia prealabila, cd ar trebui ca Sardinia sa nu
participe la emigres. Pe de alt parte, Austria, trimite la Berlin
pe arhiducele Albert. pentru a incerca o alianta cu Principe le-
Regent (viitorul Wilhelm I). Alianta e refuzata, deoarece ideea
Principelui-Regent era de a incerca la momentul oportun, o
rnediatiune armata intre viitoarele beligerante si astfel sa traga
pentru Prusia cele mai mari avantaje. Dupa aceasta esuare
a aliantei cu Prusia, Austria trimite un ultimatum de dezar-
mare Piemontului, care raspunde in mod negativ si razboiul
e declarat la 26 Aprilie 1859.
La declaratia de razboi, Franta desvaluie alianta cu Pie-
month! si se alatura lui pentru combaterea Austriacilor. Nici-
odata nu a fost in Franta Imperiului al doilea, un razboi por-
nit cu mai mare entuziasm de intreaga populatie. Era in gar-
sit dovada, ea' Imparatul rupea cu toate legaturile tractatelor
dela 1815, ca avea razboi cu cea mai reactionara putere din
Europa (Austria)i $i purta acest razbOi pentru ,eliberarea unor
frati italieni, care Igemeau sub calcdiul Austriei reactionare. Fo-
burgurile Parisului care erau Inca republicane, i-a -N-
ewt la plecare acestui Imparat, impotriva caruia se ridicasera
in 1851 icu ocazia loviturei de stat cea mai entuziast tna-
nifestare. Liberalii republicani il proslaveau. In proclamatia
catre poporul francez, Imparatul enunta o Italie mare Oa
la Marea Adriatica si chema sub drapelele lui Vittorio Ema-
nuelle toate fortele Italiei. Sub acest drape! lapta chiar Gari-
baldi, republicanul. Dar Imparatul chema nu numai pe Italieni,
dar si pe alte organizatii revolutionare. Asa trimese emisari la
Kossuth, pentru a-1 face atent sa porneasca revolutia in Un-
garia impotriva Austriei.
Pe urma acestor tratari, pe care le-a avut Kossuth cu gu-
vernul francez, el negociaza cu Cuza pentru a face din Princi-
-patele romane o bald de operatiune impotriva Austriei. Dar

www.dacoromanica.ro
253

Cuza se abtine din cauza rizicurilor prea mari $i slbiciunei


statului roman abea inchegat.
Pe de alt parte, Napoleon III este avantajat de manevrele
parlamentare ale lui John Bright, care parvine ca guvernul lor-
dului Derby s cada in Anglia $i in locul lui vine atunci in
fruntea iguvernului englez lord Palmerston, care precum $titi,
II cuno$tea de mult $i ii era favorabil.
Gortchakoff reia ideia Tarului ea' Confederatiunea germa-
nica nu- era amenintat de acest razboi $i avizul lui era spri-
jinit de prezenta unei armate ruse$ti in Po Ionia.
In Italia, lucrurile precum $titi din istoria militara au
mers favorabil pentru Sardo-Francezi. De$i cu greu obtinuta,
batalia dela .1VUgenta (8 Iunie), devine o victorie stralucit
pentru Aliati. Dupa aceasta batalie, se lte$te in Italia revo-
lutia, care lgone$te peste tot locul, din capitalele micilor state,
pe toti micii suverani f in locul lor yin autorittile sardo-pie-
monteze. La Solferino are loc Inca o ciocnire, care se termina
asemenea prin o mare victorie a Aliatilor (24 lunie 1859).
Acum in Prusia, Printul Regent credea venit moinentul unei
mediatiuni armate Si-I urma toata suflarea germana, unit ca
in 1840 in contra Welchilor.
' Pe de alt parte acum Tarul era indoelnic depe urma acelor
-tratari, pe care le avusese Napoleon cu Kossuth, ce era ames-
tecat in toate organizatiile revolutionare polone, dar mai presus
de toate, in Franta depe urma purtarii patriotilor italieni fata
de bunurile Bisericei catolice din Italia, majoritatea Francezilor,
adepti ai catolicismului, se al-Ma foarte nemultumit $i incepe
a murmura impotriva acestui rdzboiu. A$a, fiind amenintat de o
interventia eventuald a Prusiei, de o aptipatie din ce in ce mai
mare in massele puterilor electorale din Franta $i de neprie-
tenia .Tarului, Napoleon III se igande$te intaiu la diplomatia en-
glez, pentru a-1 scpate din impas. Dar $i acest ajutor diplomatic
Ii lipse$te, caci Palmerston s