CONTROLUL INSORIRII IN ARHITECTURA

SI
HIGROTERMICA CLADIRILOR

IOSIF VLAD GRUPA 43A

VISAN ANA-MARIA GRUPA 44A
CONTROLUL INSORIRII IN ARHITECTURA

Soarele si Lumina naturala

Soarele reprezinta bogata sursa de lumina naturala pentru iluminarea formelor si spatiilor
in arhitectura. Penetrand un spatiu prin ferestre sau luminatoare, energia luminoasa a soarelui se
napusteste asupra suprafetelor din incapere, le insufleteste culorile si le releva texturile. Prin
tiparele schimbatoare ale luminii, si umbrelor pe care le creaza, soarele anima spatiul incaperii, si
articuleaza formele din cadrul acesteia. Energia luminoasa poate sa clarifice forma unui spatiu,
sau, dimpotriva, sa o distorsioneze, in functie de intensitatea si dispersarea acesteia in cadrul
incaperii. Culoarea si stralucirea luminii solare pot crea o atmosfera festiva, in timp ce o lumina
naturala difuza poate crea stari de melancolie.
S-a sugerat ideea ca efectele de iluminare pot sa constituie un limbaj aparte. De exemplu,
daca se doreste ca un obiect sa primeasca atentie maxima, acel obiect se lumineaza intens,
deoarece in momentul in care o persoana paseste intr-o incapere observa prima data obiectul cel
mai luminos din spatiul respectiv. Aceasta se numeste atractie fototropica. In cazul obiectului
intens luminat mesajul transmis este pur si simplu: Priveste aici! Insa, pe de alta parte, daca o
sursa de lumina este prea puternica, astfel incat dauneaza ochiului, mesajul transmis este
Priveste in alta parte! Astfel de consideratii sunt foarte importante in functie de necesitatea
iluminarii.
Avand in vedere ca intensitatea si directia luminii solare pot fi anticipate cu usurinta,
impactul vizual al acestora asupra suprafetelor, formelor si spatiului unei incaperi, se poate
prevede in functie de marimea, locatia si orientarea ferestrelor si luminatoarelor din cadrul
incaperii. Se impune astfel o analiza extrem de riguroasa si detaliata inca din stadiul de conceptie
a cladirii. Exista o serie de motive pentru care, in ultima vreme s-a constatat o renastere a
interesului pentru folosirea luminii naturale, printre care se numara costul ridicat al
combustibililor si constientizarea faptului ca sursele electicitatii au o viata finita. Insa, cel mai
important factor il reprezinta aspectele mai putin tangibile ale luminii, care se refera la spiritul
uman, si la calitatea traiului.
Prezenta ferestrelor pentru a permite patrunderea luminii naturale intr-o incapere si pentru
a permite ocupantilor sa priveasca in exterior, reprezinta un factor major in satisfacerea
necesitatilor celor care folosesc acel spatiu. Totusi, uneori este necesara excluderea luminii
naturale in scopuri functionale sau spatiul este situat intr-o zona a cladirii in care lumina naturala
nu poate fi asigurata. Forma, marimea si pozitia ferestrelor sunt factori foarte importanti
deoarece au efecte majore nu doar asupra iluminarii spatiului interior ci si asupra relatiei cu
lumea exterioara, asupra infatisarii exterioare a constructiei si, nu in ultimul rand, asupra
eficientei energetice a acesteia. Cu toate ca oamenii prefera incaperi luminate natural, trebuie sa
se asigure luminarea artificiala, deoarece lumina naturala nu e disponibila intotdeauna sau poate
fi inadecvata.

Sisteme de iluminare naturala

Conceptual, iluminarea naturala poate fi distribuita in spatiul interior prin deschideri laterale, de
sus sau prin combinatia celor doua tipuri. Tipul de cladire, inaltimea acesteia, conditiile
climatice, prezenta unor cladiri adiacente reprezinta probleme care necesita diferite strategii de
iluminare.
- Iluminarea laterala singulara asigura dintr-o singura directie o calitate ridicata directionata a
luminii.
- Iluminarea bilaterala apare in momentul in care lumina patrunde intr-un spatiu interior din
doua directii, imbunatatind uniformitatea distributiei luminii, fiind dependenta de latimea si
inaltimea spatiului si de locatia ferestrelor.
- Iluminarea multilaterala patrunde din mai multe directii si are calitatea de a reduce contrastul
si stralucirea, imbunatatind uniformitatea luminii pe suprafetele orizontale si verticale.
- Luminatoarele plasate orizontal in acoperisurile plate sau in ape, asigura un nivel uniform de
iluminare in cadrul unui spatiu, atunci cand acestea sunt spatiate la un raport de 1.5 cu inaltimea
tavanului. Luminatoarele, in general, sunt eficiente pentru iluminarea unor obiecte orizontale si
functioneaza foarte bine in cazul cladirilor cu un singur nivel.
- Curtile interioare reprezinta spatii in aer liber si sunt partial sau in totalitate imprejmuite de
constructie. In cazul curtilor partial imprejmuite, orientarea spre nord ar trebui sa fie deshisa
pentru a reduce stralucirea si nevoia de control al luminii.
- Sisteme de redirectionare a luminii: Deoarece unele spatii nu pot fi iluminate de sistemele de
vitrare conventionale s-au dezvoltat o serie de sisteme de redirectionare a luminii. Sistemul
tubular de ghidare a luminii (tuburi de lumina) are scopul de a capta, transporta si distribui
lumina in spatii fara deschideri catre exterior (subsoluri, holuri, birouri inchise, toalete etc.) sau
in zone cu aport redus de lumina naturala (camere adanci). Eforturile de cercetare sunt orientate
spre perfectionarea dispozitivului de transport a luminii, pentru marirea eficacitatii luminoase si
reducerea considerabila a pretului de cost.

Sisteme solare

Conceptele de constructii inteligente, constiente, cladiri bioclimatice, sisteme solare pasive sau
active, arhitectura ecologica sunt din ce in ce mai des folosite pe plan international. Energia
solara este solutia cea mai la indemana pentru inlocuirea energiei obtinute din combustibili fosili.
Dar aceasta nu poate inlocui complet energia conventionala, datorita multiplelor variabile ce
intervin in drumul radiatiei solare spre Pamant. Eficienta maxima din punct de vedere al captarii
si transformarii energiei solare se obtine in cazul in care iarna se produce un maxim de incalzire,
iar vara nu exista pericolul supraincalzirii cladirilor.
Din punct de vedere tehnic, in prezent exista mai multe sisteme de captare:
sisteme pasive, care prin conformatia lor realizeaza dialogul cu energia solara;
sisteme active cu instalatii suplimentare cu captori plani
sisteme fotovoltaice

Sisteme passive
Din punct de vedere al pozitiei pe care conceptul de proiectare al unei cladiri il poate avea in
raport cu utilizarea energiei solara distingem doua tipuri majore:

1. Cladiri cu pierderi minime

In aceasta categorie se incadreaza cladirile bine izolate termic. Nevoia de energie calorica de
incalzire e redusa prin izolarea buna termica, dar aceasta actioneaza ca o bariera dubla
, impiedicand si utilizarea energiei solare .
Exactitatea calculelor e diminuata insa de prezenta puntilor termice, neluarea in considerare a
schimbului de aer prin ventilatie naturala , influenta erorilor de executie . Influenta utilizatorului
asupra comportamentului termic al cladirii e ridicata, nu poate fi vorba de o evaluare absoluta ci
doar de o evaluare a variantelor .
Necesitatea cunoasterii comportamentului termic al cladirilor
cunoasterea efectelor conformarii si orientarii cladirii asupra stabilirii nevoii de energie
calorica
stabilirea generatorilor de caldura si elementelor de racire , a suprafetelor calde si reci
evaluarea adecvarii diferitelor sisteme termice
aprecierea sensibilitatii cladirii la influenta utilizatorilor

Rolul calculelor de simulare

stabilesc nevoia de caldura si energie calorica , diagrame de temperature
creeaza posibilitatea evaluarii diferitelor variante de cladiri si instalatii din punct de vedere al
necesarului de energie si al confortului termic
exprima instantaneu efectele schimbarilor ce intervin in proiect
permit optimizarea luind in considerare relatia cladire instalatii

2.Cladiri cu castig maxim

In acest caz standardul izolarii termice nu e atat de inalt urmarind o maxima utilizare a energiei
solare .Suprafetele acumulante necesita o orientare optima . Volumul compact al cladirii
contribuie prin obtinerea raportului optim suprafata exterioara/volum la diminuarea pierderilor.
Fatadele bine orientate trebuie sa aiba un apert maxim in aceasta suprafata exterioara in
detrimentul celorlalte.
Influenta modului de utilizare se materializeaza in acest caz in special prin reflectarea in
zonificarea cladirii. Zonificarea are o anume influenta asupra nevoii de caldura. Din punct de
vedere termic cladirea se compune din straturi concentrice, cu zona mai calda in mijloc. Spatiile
inconjuratoare joaca rol de tampon activ sau pasiv la nord si activ (acumulator de energie) in rest.
Cu cat elementele centrale au o masa mai mare ele pot inmagazina mai multa energie.
Materiale :
- finisajul sa fie in strat cat mai subtire
- constructiile cu structura masiva favorizeaza schimbul de radiatie (elementele de structura fiind
elemente de inmagazinare)
- elementele de acumulare de culoare intunecata absorb mai multa energie luminoasa.
- constructiile etajate sunt mai putin favorabile acumularii.

Succesiunea de etape urmarite in proiectare :

1. Alegerea amplasamentului in functie de topografie si de datele meteorologice.
2. Orientarea cladirii in functie de edificabilul invecinat.
3. Proiectarea unui anume tip de cladire in concordanta cu strategia solara aleasa (de castig
maxim sau pierdere minima ).
Pentru o mai buna apreciere a necesarului de energie se prefera o preoiectare sistematica , cu
posibilitatea reactualizarii solutiei prin feed-back ( concept>schita de proiect>proiect).
Elemente de conformare :
-suprapunerea sau alaturarea volumelor contribuie la compactitatea cladirii;
-amplasarea izolatiei termice transparente si raportul ei fata de peretii exteriori opaci influenteaza
necesarul de energie calorica.
Inmagazinarea energiei solare:
Elemente primare de inmagazinare sunt intalnite direct de razele de soare ce patrund in
incapere . Regulile de dimensionare a acestora sunt: suprafata tripla fata de cea aferenta de
ferestra , grosime minima 10-20 cm , finisaj de grosime minima.
Elemente secundare de inmagazinare nu sunt intalnite direct de radiatia solara, incalzindu-se in
urma transportului de caldura prin incalzirea aerului.
Prin radiatie calorica se pierde cca. 60% din caldura. Prin prevederea unei suprefete reflectante
radiatia calorica a incaperii va fi reflectata in interior. Convectia se accentueaza.Cazul particular
al locuintei mansardate. Orientarea N-S e cea mai favorabila. Ferestrele orientate spre E sau V
trebuie dimensionate minimal in functie de nevoia de lumina naturala. Suprafetele de fereastra
inclinate sau orizontale sunt de evitat. Izolarea termica se calculeaza in functie de temperaturile
extreme si nu de cele medii. In cazul utilizarii energiei solare pasive se prefera asocierea acesteia
ventilarii nocturne si protectiei contra incalzirii prin parasolare.

Transmiterea caldurii prin diferitele tipuri de vitraj . Stratul de sticla e conductor termic. Izolarea
termica e proportionala cu numarul de straturi de sticla , desi nu sticla in sine izoleaza ci aerul
dintre foi. Transmisia de caldura variaza invers proportional acesteia. Raportul izolare/transmisie
urmarit la o fereastra depinde de orientarea acesteia . La nord e necesara o buna izolare (pierdere
minima); iar la sud se urmareste castigul maxim.Dimensiunile suprafetelor vitrate depind de tipul
constructiei (masiva sau usoara ) situindu-se in general intre 50-70% din suprafata totala.Marirea
suprafetei de sticla peste aceasta limita conduce la necesitatea unei surse de ventilatie
suplimentare.Conformarea ferstrelor e importanta prin aspectul ca o importanta pondere in
suprafata acestora o au elementele de cadru (montanti si traverse). Evitarea formarii puntilor
termice in aceste puncte e vitala pentru functionarea sistemului. Elementele de umbrire
impiedica si cedarea caldurii inmagazinate in exterior, constituindu-se astfel ca un baraj
dubludirectionat .

Sere
Desi de multe ori introduse in proiect sub pretextul ca servesc castigului de energie solara pasiva,
serele conduc la un castig de energie redus in raport cu cel realizat de fereastra solara, de
exemplu castigul de caldura in cazul serelor e de 10-20%. Avantajul principal consta in aceea ca
serele contribuie la acest castig prin acumulare indirecta si in perioadele cand nu exista radiatie
solara disponibila. Arhitectural, serele sporesc calitatea spatiului, si sunt ele insele locuibile in
cea mai mare parte a anului. Timpul de utilizare depinde de calitatea vitrajului. Spre exterior e
utilizat vitrajul simplu izolant, aspect asociat unei puternice separari a serei de spatiul locuibil.
Sera lucreaza ca element de utilizare a energiei solare numai atunci cand exista aceasta separare
dintre spatiul ei si spatiul locuibil dinapoia ei si cand exista posibilitatea de comunicare
controlata a aerului din cele doua spatii prin orificii de aerisire care se inchid si se deschid
corespunzator. Spatiul locuibil devine element secundar de inmagazinare.
Situatii energetice
Acoperisul vitrat e caracterizat printr-o proasta izolare termica , pierderi de caldura sau
incingere la partea superioara.
La nord sera are numai rol de tampon de diminuare a pierderilor de caldura prin transmisie. La
sud schimbul de aer dintre sera si spatiul locuibil contribuie la climatizarea celui din urma.
 Elemente de inmagazinare pot fi pardoseala de piatra si peretele masiv, grosimea finisajului
diminuind capacitatea de acumulare.
Ventilarea se realizeaza prin circulatia transversala a aerului de jos in sus. La distanta de cca.
1,80m efectul de horn se face simtit si in spatiile vitrate. Caile de admisie/evacuare a aerului pot
fi: usi sau ferestre, ferestre saiba, pereti plianti, clape de ventilare si chiar instalatii de ventilare
mecanica.
Protectia solara prin umbrire se bazeaza pe principiul evitarii transformarii radiatiei solare in
caldura prin reflectarea acesteia.Umbrirea laterala ca urmare a conformarii constructiei nu e
efectiva la est si vest. Exista sticla speciala care prin marirea reflexiei diminueaza transmisia.
O problema speciala o ridica condensul in cazul introducerii vegetatiei (umiditatea creste).

Atrium
Atriumul este o curte interioara vitrata la partea superioara. Ca hol interior al unei cladiri
contribuie la o mai buna exploatare a luminii naturale, constituind in acelasi timp si un spatiu de
locuit suplimentar. Supraincalzirea pe timpul verii poate fi evitata prin ventilarea prin efect de
horn. Sistemul de umbrire precum si finisarea in culori deschise a peretilor atriului servesc
aceluiasi scop. Pe timpul iernii aerul incalzit in atrium prin efect de sera poate fi utilizat pentru
incalzirea restului spatiilor.

Concluzii
Utilizarea pasiv a energiei solare presupune:
- Conformarea volumetric a cldirii volum compact;
- Poziionarea cladirii fata de punctele cardinale orientare nord-sud;
- Conformarea functionala spaiile de locuit orientate spre sud, anexele spre nord;
- amplasarea, dimensiunea i tipul de geam folosit pentru suprafeele vitrate orientate spre sud,
geam dubl usau triplu izolant;
- metode de umbrire control solar peperioada de var;
- suprafee acumulante interioare / exterioare masa suprafeelor luminate de soare direct sau
indirect funcioneaz ca un deposit pentru a nmagazina cldura a incalzi spaiul interior n
timpul iernii (elementele de acumulare de culoare nchis absorb maimult energiel uminoas);
- construciile cu structur masiv favorizeaz schimbul de radiaie (elementele de structur fiind
elemente de nmagazinare;
- constructiile etajate sunt mai putin favorabile acumularii;
- atenie la zona de umbr a cldirilor nvecinate.
Constructia solara ramane aparent mai scumpa decat casa traditionala, dar in timp investitia
initiala va fi amortizata si costurile de intretinere vor fi considerabil mai mici. Conditiile impuse
de orientare, de opacitate si de inclinare a fatadeIor captoare justifica o serie de intrebari. Oare nu
vor fi monotone noile ansambluri solare? Nu vor fi lipsite de personalitate? Regulamentul de
constructie solar nu va duce la mari pierderi de teren? Experienta occidentala a demonstrat ca
s-au gasit rezolvari arhitecturale spectaculoase. Prin folosirea combinata a sistemelor
concentratoare, a sistemelor heliocaptatoare plane, prin tratarea oniginala a volumelor, noile
constructii solare se caracterizeaza. printr-o prezenta plina de personalitate. Este cert, constructia
bioclimatica ofera noi posibilitati de desfasurare a dialogului dintre arhitect si materialul de
constructie. Un dialog deschis. care, datorita. conditiilor de clima variabile, nu poate avea
reglementari general valabile. Nu trebuie neglijat nici faptul ca principiile generale de proiectare
se dezvolta continuu, fiind intr-o transformare permanenta. Regulile de proiectare trebuie luate
ca orientative, iar pe masura ce primim noi si noi informatii, solutia tehnica dar si arhitecturala,
se poate modifica.
Din toate ideile prezentate mai sus tinem sa evidentiem faptul ca verificarea si controlul
insoririi sunt actiuni vitale in studiul arhitecturii bioclimatice, solare, etc. Vom incepe prin a
explica procesul de verificare a insoririi si anume masca de umbra.
Din punct de vedere geometric, un obiect oarecare din spatiu se poate proiecta pe bolta folosind
drept centru de proiectie un punct de observatie, de referinta. Se determina astfel niste suprafete
pe bolta care nu se vad din punctul de observatie, fiind obturate de obiectul dat.
Punctele de pe bolta obtinute prin proiectia descrisa mai sus se pot, la randul lor, proiecta din nou
in plan orizontal. Astfel, masca de umbra se poate defini ca o dubla proiectie:
1) O proiectie a obiectului pe bolta, folosind drept centru de proiectie punctul de observatie.
2) O a doua proiectie a punctelor astfel obtinute pe bolta, pe planul orizontului. Aceasta a doua
proiecte se poate face in mai multe feluri: prin proiectie paralela, prin proiectie echidistanta sau
prin proiectie centrala (stereografica).
Masca de umbra este, deci, o reprezentare plana a zonelor boltii care sunt obturate
privind din punctul de observatie catre obiectul considerat. Folosind reprezentari echivalente atat
pentru diagrama, cat si pentru masca de umbra, ele se pot suprapune. Diagrama este valabila
pentru orice punct aflat la o anume altitudine, in timp ce masca de umbra este caracteristica, in
principiu, pentru un singur punct dupa un anturaj dat.
Prin suprapunerea diagramei si a mastii se poate face verificarea insoririi unui punct tot timpul
anului. Daca punctul de observatie (de referinta) este pe o suprafata, se poate calcula cu
exactitate aportul de energie solara pe acea suprafata, calculand din diagrama valoriele incidentei
radiatiei solare.Verificarea insoririi se face construind masca de umbra atat pentru elementele
constructiei, cat si pentru toate elementele din imediata vecinatate (cu o tratare corespunzatoare
elementelor variabile (panouri publicitare temporare, vegetatii sezoniere, etc.). Aceasta metoda
permite proiectarea si verificarea de anumite geometrii pentru detalii de ansamblu sau pentru
intreg ansamblul.
Este de spus faptul ca arhitectul, pentru a dezvolta proiecte de calitate, trebuie sa-si formeze o
ipoteza pentru controlul insoririi in fiecare caz particular de conceptie a unui ansamblu, obiect
sau detaliu de arhitectura. Revenind putin la argumente aduse mai sus, aceasta ipoteza poate sa
aiba in vedere urmatoarele categorii de criterii:
confort termic: realizarea insoririi selective in functie de anotimp si de toti factorii de
clima si de microclimat
confort vizual-controlul luminii: evitarea insoririi directe in anumite spatii, pe anumite
suprafete sau in anumite spatii cu utilizari speciale, in anumite programe, impreuna cu
asigurarea unui iluminat natural difuz corespunzator
criterii de plastica arhitecturala, de realizare constructiva, de tehnologie, de comportare in
timp in functie de cazul particular, de context, de conditii.
Ipoteza va trebui sa se concretizeze prin evidentierea unor perioade de timp in care insorirea
directa este de dorit sau dimpotriva, de evitat, in masura mai mare sau mai mica.Aceste perioade
de timp vor fi evidentiate pe diagrama solara; astfel, se va putea vedea din ce puncte ale boltii e
bine sa bata sau nu soarele in punctul considerat, pe suprafata sau in interiorul unei constructii.
criteriul iluminarii naturale a spatiilor trebuie avut in vedere in acelasi timp cu cel al controlului
insoririi; un sistem parasolar nu trebuie sa fie numai eficient in sine, ci trebuie sa fie, in principiu,
si cat mai putin obturant. acest criteriu poate fi de asemenea verificat cu masca de umbra.
In aceeasi ordine de idei trebuie mentionat rolul foarte important pe care il poate avea vegetatia
in controlul insoririi; in special vegetatia sezoniera care urmareste cu destula exactitate regimul
termic ambiant.
Studiu de Caz

Proiectul Patio with House din Zagreb,

Croatia- Ivanisin

Aceasta locuinta a fost realizata ca o armonizare

a arhitecturii cu natura, unde elementul
arhitectural il invaluie pe cel natural.Impreuna
acestea constituie un peisaj unitar ce
indeplineste atat nevoile sociale cat si cele
private ale locuitorilor. Astfel, in scopul unei
iluminari naturale mai bune volumul pare sa fi
fost decupat creand o curte generoasa. Spatiile
de locuit: zona de linving,dormitorul
matrimonial si holul de intrare au fost astfel
orientate catre aceasta curte.
Pentru demonstrarea eficientei curtii in aducerea
luminii in locuinta am realizat o masca de
umbra.
Punctul studiat primeste lumina pe tot parcursul anului de la 8 la 19. Astfel spatiile de locuit sunt
luminate natural, datorita suprafetelor mari vitrate, creandu-se un spatiu placut,scaldat in lumina
naturala.
 Pai/etape de lucru:

1. Construirea mtii de umbr pentru

punctul (punctele) considerat(e)
reprezentativ(e).
2. Suprapunerea peste masca de umbr a
diagramei solare, respectnd orientarea
cardinal.
3. Suprapunerea nomogramei de
iluminare natural i determinarea
numrului de puncte vizibile.
4. Analiza situaiei, determinarea
necesitilor de protecie solar.
5. Propunerea elementelor de protecie
(parasolare) adecvate situaiei i
reprezentarea lor n masca de umbr.
6. Verificarea realizrii proteciei
eficiente cu elementele propuse; determinarea reducerii iluminrii naturale impuse de apariia
elementelor parasolare.
7. Reluarea pailor 5-6 n cazul n care protecia realizat nu este eficient sau este prea
obturant.

Aici pui tu memoriu si diagramele

Utilizarea nomogramei de lumin difuz

Bolta cereasc este considerat ca avnd o iluminare difuz total minim de 4000 lx (valoare
convenional, minim). Aceast iluminare nu este distribuit uniform, fiind mai mare n zonele
superioare ale bolii i mai mic spre orizont. Nomograma de lumin difuz este o reprezentare plan a
bolii (prin proiecie pe planul orizontului) ce conine 1000 de puncte de egal iluminare (iluminarea
corespunztoare fiecrui punct este de 4 lx). Nomograma se suprapune peste masca de umbr i se
determin (se numr) punctele vizibile de pe bolta cereasc, puncte care dau cantitatea minim de lumin
natural ce ajunge n punctul studiat.

HIGROTERMICA CLADIRILOR

Fizica construciilor are ca obiect studiul proceselor care se desfoar ntre mediul
interior (delimitat de construcie) i cel exterior, n scopul adoptrii unor msuri de protecie
care s conduc la asigurarea condiiilor optime pentru desfurarea activitilor omului,
respectiv a condiiilor de igien i confort, iar pentru cldiri cu alte destinaii dect
locuirea, a condiiilor favorabile unor procese specific. Anvelopa cdirii, subsistemul care
ndeplinete simultan rolul de barier i filtru n raport cu manifestrile climatice, trebuie s fie
capabil s protejeze interiorul cldirii de exterior. Proiectarea higrotermic a anvelopei are ca
obiectiv asigurarea condiiilor de confort, igien i funcionalitate optime, corespunztoare
destinaiei cldirilor, cu consumuri energetice minime.
Higrotermica este o ramur a fizicii construciilor, n cadrul creia sunt studiate
acele fenomene i caracteristici ale cldirilor ce au n vedere satisfacerea cerinelor de via
ale oamenilor i n special protecia contra agenilor climatici: variaii de temperatur i de
umiditate, vnt, ploaie, zpad etc. Astfel, sunt investigate procesele de transfer de mas
i cldur n construcii, respectiv transmisia vaporilor de ap (higro) i a cldurii (termo)
prin elementele de construcii, precum i efectele pe care aceste procese le au asupra condiiilor
de microclimat interior, a condiiilor de igien i confort, a caracteristicilor fizice i a durabilitii
elementelor.
Prin transfer de cldur se nelege procesul spontan, ireversibil de propagare a
cldurii n spaiu, reprezentnd schimbul de energie termic ntre corpuri, sau regiuni ale
aceluiai corp, ca rezultat al diferenelor de temperatur dintre acestea. Conform celei de-a
doua legi a termodinamicii, transferul energetic (de cldur) poate avea loc ntr-o singur
direcie, i anume de la un grad mai nalt de energie spre un grad mai sczut. n aceste condiii, n
cazul existenei unei diferene de temperatur, tendina natural este de a se ajunge la un
echilibru, printr-un transfer de cldur din zona mai cald spre zona mai rece, n cazul
neinterveniei unei cantiti suplimentare de energie toate obiectele ajungnd n final la aceeai
temperatur. Migraia cldurii se poate face pe urmtoarele ci:
conducie
convecie
radiaie
1. Conducia
Reprezint transferul termic n masa unui solid sau ntre dou corpuri solide aflate n contact.
Efectul este datorat vibraiei moleculare, energia transmindu-se de la o molecul la alta, din
aproape n aproape, din zona de energie mai nalt spre zona de energie mai joas.

Mrimi i definiii:
Coeficientul de conductivitate termic densitatea fluxului termic ce strbate,
perpendicular pe suprafee, un element cu fee plan paralele cu grosimea de 1m cnd
diferena temperaturilor celor dou suprafee ale sale este de un grad.
[W/mK]
este o proprietate intrinsec a materialului i se gsete n tabele.
Densitatea fluxului termic q cantitatea de cldur ce strbate perpendicular un element
cu fee plan paralele, avnd grosimea d i suprafaa de 1m 2, dintr-un material omogen cu
coeficientul de conductivitate termic , dac diferena de temperatur dintre feele sale
este T (=Ti Te)
q= /d x T [W/m2]
Permeabilitatea termic U raportul ntre coeficientul de conductivitate termic i
grosimea elementului respectiv.
U=/d [W/m2K]
Rezistena termic (rezistena la permeabilitatea termic) R inversul permeabilitii
termice
R==1/U=d/ / [m2K/W]

2. Convecia
Reprezint transferul termic dintre un solid i un fluid (lichid sau gaz) n micare sau ntre dou
fluide n micare. Schimbul de cldur este mai complex dect n cazul conduciei; diferenele de
temperatur n interiorul fluidului genereaz micri interne numite cureni de convecie.
Volumul fluidului crete cu temperatura, iar zonele mai calde ale fluidului au mas mai mic
dect cele reci. Prin efectul gravitaiei, masa mai rece mai dens dizloc masa mai cald,
fcnd-o s urce. Mrimea curenilor convectivi dintr-un fluid depinde de suprafaa de contact cu
solidul, de vscozitatea i viteza fluidului ca i de diferena de temperatur dintre fluid i solid. n
cazul fluidelor se manifest i fenomenul de conducie, dar cnd fluidul se mic, conducia este
neglijabil n raport cu convecia. Dac micarea fluidului este mpiedicat, transmiterea cldurii
se face exclusiv prin conducie.

Mrimi i definiii:
Coeficientul de schimb superficial de cldur c cantitatea de cldur ce se schimb
ntre aer i un element de construcie, pe o suprafa de contact de 1m 2, n decurs de o or,
la o diferen de temperatur de 1 C
c, i, e [W/m2K]
n cazul suprafeelor de contact cu aerul interior din cldire se obinuiete notaia i, iar
pentru suprafeele exterioare ale cldirii e.
 Densitatea fluxului termic convectiv qc cantitatea de cldur ce se schimb ntre aer i
un element de construcie, pe o suprafa de contact de 1m 2, n decurs de o or, dac
temperatura aerului este t i cea a elementului de construcie
qc = c t [W/m2]
t = t
Rezistena la schimb superficial de cldur R c inversul valorii coeficientului de
schimb superficial de cldur c (i, e)
Rc=1/ [m2K/ W]
Coeficientul de schimb de cldur prin convecie variaz n funcie de orientarea suprafeei
(orizontal sau vertical), sensul fluxului termic (micarea natural a aerului poate activa sau
bloca schimbul termic) i de viteza de micare a aerului.

3. Radiaia
Reprezint transferul termic efectuat ntre dou corpuri care nu sunt n contact, prin radiaie
electromagnetic. Schimbul de cldur este influenat de natura celor dou suprafee n discuie
ca i de poziia lor relativ.

Umiditatea aerului
Aerul conine ntotdeauna, indiferent de temperatur, o anumit cantitate de vapori de ap.
Aceast cantitate depinde de diveri factori, dar este limitat de temperatura aerului.
Umiditatea de saturaie cantitatea maxim de vapori de ap existent n aer, la o temperatur
dat
Umiditatea relativ raportul ntre cantitatea de vapori existent n aer i umiditatea de
saturaie corespunztoare temperaturii aerului, exprimat n procente fa de umiditatea de
saturaie Umiditatea relativ difer, n afar de temperatur, dup anotimp, starea vremii,
destinaia i utilizarea ncperilor, sistemul de nclzire sau de ventilare etc.
Presiunea vaporilor de ap
La volum egal, vaporii de ap sunt mai uori dect aerul uscat; greutatea unui volum de aer
variaz dup umiditate, fiind compus din greutatea aerului uscat + greutatea vaporilor de ap.
Presiunea atmosferic variaz deasemenea cu umiditatea, fiind compus din presiunea vaporilor
de ap plus presiunea aerului uscat. Cnd umiditatea crete, presiunea vaporilor crete (cantitate
mai mare de vapori ntr-un volum dat), dar presiunea atmosferic scade, datorit faptului c
vaporii de ap mai uori dizlocuiesc un volum de aer uscat, mai greu.
Presiunea parial a vaporilor pv presiunea pe care o exercit vaporii de ap existeni
ntr-un amestec de gaz (aer), atunci cnd ocup singuri, la aceeai temperatur, ntreg
volumul amestecului.
Presiunile se msoar n Pa (pascali). O unitate nc utilizat, dei nu este parte a
Sistemului Internaional de Uniti (SI) este mmHg (milimetri coloan de mercur). Relaia
ntre aceste uniti: 1mmHg = 133,322 Pa, 1Pa = 7,5103 mmHg.
Presiunea de saturaie ps presiunea vaporilor n condiii de saturaie
Umiditatea relativ: 100ppsv= [%]
 Punct de rou r temperatura pentru care valoarea presiunii pariale a vaporilor dintr-un
volum oarecare de aer este egal cu presiunea de saturaie; dac temperatura scade sau
cantitatea de vapori crete, vaporii din aer ncep s condenseze.
Vaporii de ap din aer au tendina de a egaliza presiunile pariale ale zonelor alturate.
Deplasarea vaporilor din zonele cu presiune parial mai mare spre zone cu presiune parial mai
mic se numete difuzie a vaporilor. Difuzia se petrece att n aer ct i prin elemente de
construcie ce separ spaii de aer cu presiuni pariale ale vaporilor diferite.
Coeficientul de permeabilitate la vapori debitul de vapori care strbate perpendicular
1m2 de suprafa a unui element de construcie omogen cu grosimea de 1m cnd diferena
presiunilor vaporilor pe cele dou fee este de o unitate.
Factorul permeabilitii la vapori D factor care indic de cte ori un strat omogen al
unui element de construcie este mai puin permeabil la vapori dect un strat de aer de
aceeai grosime.
Ca i , i D sunt caracteristice materialului. Metodologia de calcul utilizat n
normativele actuale folosete factorul permeabilitii la vapori i ca urmare acesta se
gsete n tabele.
D este un factor, reprezint un raport ntre dou mrimi fizice de acelai tip i prin urmare
este adimensional.
Rezistena la permeabilitate la vapori Rv
Rv=dx DxM [m/s]
unde
d grosimea stratului [m]
D factorul permeabilitii la vapori [-]
M coeficient de permeabilitate a aerului [s1], M = 54108 s1

CONFORT HIGROTERMIC

Termofiziologie: tiina care studiaz perceperea fenomenelor termice de ctre om

Temperatura omului: media ponderat (cu suprafaa) a temperaturii pielii descoperite i a
temperaturii mbrcminii
Tom = 24 C (la 18-19 C), Tom = 28 C (la 24 C)
Confort termic: realizarea incontient a termoreglrii, fr suprasolicitri fiziologice.
n afara domeniului de temperaturi ce corespund confortului termic, termoreglarea se realizeaz
prin senzaii contiente, de obicei dezagreabile (respiraie accelerat, transpiraie la temperaturi
prea mari, tremurat la temperaturi prea mici).
Schimburile de cldur om-mediu se realizeaz pe dou ci principale:
- prin transfer termic de tip conducie, convecie i radiaie, numit i cldur uscat
- prin evaporare, a transpiraiei la nivelul pielii sau a vaporilor de ap din respiraie, numit i
cldur umed
Starea de confort este prin excelen o stare subiectiv. ntotdeauna vor exista subieci care s
declare o ambian confortabil, n timp ce ali subieci vor declara aceeai ambian mai puin
confortabil sau chiar inconfortabil. Se ncearc definirea unor parametri obiectivi i a unor
metode de calcul care s poat duce la estimarea corect a senzaiei de confort pentru un numr
ct mai mare de subieci.
Parametri de confort
1. Temperatura aerului din ncperi
Este unul din principalii parametri care determin confortul termic.
Valoarea normat a temperaturii interioare pe timp de iarn este de 20C n ncperile de locuit i
22C n bi.
Pe timp de var, temperatura interioar de confort este considerat 25C.
2. Umiditatea aerului din ncperi
Pentru ncperi de locuit este considerat confortabil o umiditate cuprins ntre 40-60%.
Umiditatea relativ peste 70%, n condiii de var, corelate cu creterea temperaturii interioare,
produce o senzaie de zpueal i sufocare, iar n condiii de iarn favorizeaz apariia
condensului superficial pe elementele de nchidere.
Scderea umiditii sub 30% duce la uscarea mucoaselor i ngreunarea respiraiei.
3. Viteza de deplasare a aerului
Este un parametru care trebuie corelat cu parametrii anteriori i care depinde n plus i de
intensitatea local a turbulenei aerului, definit ca raportul n procente dintre abaterea standard a
vitezei locale i viteza medie de deplasare a aerului.
Relaia dintre toi aceti parametri este sintetizat n graficul alturat.
Practic, se poate reine c este permis o cretere din ce n ce mai accentuat a vitezei aerului
odat cu creterea temperaturii, iar pentru valoarea normal a temperaturii interioare pe timp de
iarn, de 20C, viteza aerului trebuie limitat la valori ntre 0,1 0,2 m/s pentru a obine o
ambian confortabil.
4. Temperatura medie radiant
Temperatura medie radiant reprezint temperatura uniform a suprafeei unei incinte negre n
care un ocupant ar schimba aceeai cantitate de cldur prin radiaie ca i ncperea dat.
Calculul exact al temperaturii medii radiante este destul de laborios. n practic, dac diferena
maxim de temperatur dintre diferitele elemente care delimiteaz ncperea nu depete 10C
se poate folosi n locul temperaturii medii radiante suma temperaturilor suprafeelor perimetrale
ale ncperii, ponderate cu dimensiunea suprafeei corespunztoare.
Temperatura medie radiant servete direct doar la calculul unor indici de estimare a nivelului de
confort, precum PMV i PPD, prezentai n subcapitolele urmtoare.
Ca parametru direct de confort, se utilizeaz temperatura feei interioare a elementelor de
nchidere, mai precis diferena de temperatur ntre aerul interior i faa interioar a elementului
de nchidere, Ti.

Regim termic staionar

n calculul transferului termic prin elementele anvelopei construciilor sunt necesare o serie de
simplificri fa de situaia real (ca i n alte cazuri de modelare matematic a unor fenomene
fizice). Una din acestea este eliminarea variaiei n timp a temperaturilor reale, exterioare i
interioare, datorate fenomenelor meteorologice, alternanei zi-noapte, pornirii/opririi aparatelor
de nclzire etc.
Se numete regim termic staionar ipoteza convenional de calcul termotehnic n cadrul creia
se consider c temperaturile nu variaz n timp.
n condiiile regimului termic staionar fluxul termic i cmpurile de temperaturi sunt constante.
Temperaturile considerate n calcule sunt temperaturi convenionale, normate, determinate
astfel:
 la interior: temperaturi medii de confort, n funcie de destinaia ncperii, nivelul de
umiditate, anotimp etc.
la exterior: temperaturi medii pentru lunile de iarn i de var, n funcie de poziia
geografic; Romnia a fost mprit n 4 zone climatice pentru perioada de iarn i 3 zone
climatice pentru perioada de var

Temperaturile exterioare de calcul:

iarna vara
zona I 12C +22C
zona II 15C +25C
zona III 18C +28C
zona IV 21C

Temperaturile interioare ale spaiilor i ncperilor nenclzite se determin pe baza unui calcul
de bilan termic, n funcie de temperaturile spaiilor adiacente, de ariile i rezistenele specifice
la transfer termic ale elementelor de construcie care delimiteaz spaiul nenclzit, i de viteza
de ventilare a spaiului nenclzit.
Dimensiunile de calcul ale elementelor de construcie se msoar ntre axele geometrice ale
elementelor de construcie interioare i feele interioare ale elementelor de construcie
perimetrale. Aria cldirii este delimitat de conturul interior al elementelor de nchidere. Volumul
cldirii reprezint volumul delimitat, pe contur, de feele interioare ale elementelor de construcie
perimetrale. Toate dimensiunile se exprim n metri.

Difuzia vaporilor prin elementele de construcie

Calculele pentru determinarea difuziei vaporilor prin elementele de construcie se fac n scopul
depistrii problemelor create de condens: scderea nivelului de confort prin apariia condensului
superficial sau n grosimea elementului de construcie, reducerea proprietilor termoizolatoare
ale materialelor poroase afectate de condens i n ultim instan deteriorarea materialelor
componente ale elementelor de construcie datorit apei rezultate din condens. Determinarea
comportrii elementelor de construcie la difuzia vaporilor se face n mai multe etape:
1. Se calculeaz temperaturile n grosimea elementului de construcie i pe baza acestora se
determin presiunile de saturaie ale vaporilor corespunztoare
2. Se calculeaz rezistenele la permeabilitate la vapori, R v, pentru fiecare strat din alctuirea
elementului de construcie
3. Se determin presiunile pariale ale vaporilor n grosimea elementului de construcie
4. Presiunile de saturaie i cele pariale ale vaporilor se reprezint grafic, lund pe orizontal
grosimea straturilor elementului de construcie studiat
5. Dac valorile presiunilor de saturaie sunt pe tot domeniul reprezentat mai mari dect valorile
presiunilor pariale ale vaporilor nu va exista condens n grosimea elementului de construcie
studiat i aceasta este situaia ideal
6. Dac exist puncte sau intervale n care presiunea parial a vaporilor depete presiunea de
saturaie atunci n grosimea elementului de construcie va aprea o suprafa sau o zon de
condens, iar determinarea trebuie continuat, pentru a verifica ndeplinirea condiiilor tehnice
necesare.
Pentru satisfacerea cerinelor de igien i confort, precum i pentru conservarea performanelor
elementelor de nchidere, este necesar ca elementele de construcii s ndeplineasc urmroarele
condiii tehnice i niveluri de performan:
a. Creterea umiditii relative masice a materialelor componente ale elementului de nchidere
ca urmare a condensrii vaporilor de ap s nu depeasc valoarea maxim admis:
W < Wadm
W, creterea umiditii relative masice, se calculeaz dup o procedur mai complex,
care nu face obiectul studiului n acest curs
Wadmisibil se gsete n tabele, pentru materialele uzuale de construcie
b. Evitarea acumulrii progresive de ap n interiorul elementului de construcie, de la un an la
altul, datorit fenomenului de condens:
mw < mv
mw, cantitatea de vapori de ap ce poate condensa n elementul de construcie n perioada
rece a anului i mv, cantitatea de ap care se poate evapora n perioada cald, se calculeaz
dup o procedur mai complex, care este expus pe larg n normativul specific, C107/6-
01.
n cazul n care nu sunt ndeplinite condiiile de mai sus sunt necesare msuri de mbuntire a
alctuirii elementului de construcie din punct de vedere higrotermic:
-alegerea unor materiale mai eficiente din punct de vedere al difuziei vaporilor
-modificarea ordinii straturilor, dac au fost prevzute straturi din materiale puternic
termoizolante i permeabile la vapori spre interior
-introducerea unei bariere contra vaporilor, pe faa cald a termoizolaiei

PUNI TERMICE
Puntea termic reprezint o zon a anvelopei unei cldiri n care fluxul termic este modificat
semnificativ prin:
penetrarea parial sau total a elementelor de construcie perimetrale cu materiale avnd
o conductivitate termic mai mare
micorarea grosimii elementului de construcie
o diferen ntre ariile suprafeelor interioare i cele exterioare (aa cum se ntmpl la
coluri ntre perei sau la coluri perei / planee)
Clasificare
Punile termice se pot clasifica dup lungime i dup alctuire.
Din punct de vedere al lungimii, deosebim:
puni termice liniare
puni termice punctuale
Punile termice punctuale pot fi independente (agrafe sau ploturi de legtur) sau pot proveni din
intersecia a dou puni termice liniare. n general, efectul punilor termice punctuale rezultate
din intersecia punilor liniare se neglijeaz n calcule.
Din punct de vedere al alctuirii lor, puncile termice pot fi:
puni termice geometrice, rezultate ca urmare a unor forme geometrice specifice (coluri,
schimbri ale grosimilor etc.)
puni termice constructive, realizate prin incluziuni locale din materiale cu conductivitate
termic mai mare
puni termice mixte, combinaii ale celor de mai sus
Punile termice constructive pot fi cu incluziuni pariale sau totale (strpunse).
Corectarea efectelor punilor termice
Efectul negativ principal al punilor termice este de obicei pericolul apariiei condensului pe
suprafeele interioare. Reducerea nivelului de confort datorat scderii temperaturii superficiale
este n general doar un efect secundar, datorit suprafeei mici a punilor termice n raport cu
suprafaa total a elementului de nchidere. Bineneles, cea mai bun soluie ar fi o rezolvare
constructiv care s evite apariia punii termice. Cum aceasta este de obicei imposibil (punile
termice geometrice de exemplu sunt foarte greu de evitat), cutm n continuare cteva soluii.
Anumite puni termice nu pot fi corectate (de exemplu agrafele metalice de legtur ntre dou
straturi de zidrie) dect eventual printr-un efort exagerat de mare n raport cu beneficiile
obinute. Existena lor ne oblig la mrirea rezistenei termice a alctuirii respective n cmp
curent. n cazul zonelor opace ale anvelopei, de cele mai multe ori, limitarea efectelor negative
ale punilor termice se poate face prin interpunerea unui strat cu conductivitate termic foarte
mic ntre elementul care creeaz puntea termic i exterior.
Exemple:
 n cazul
tmplriilor, cea mai bun soluie din punct de vedere al reducerii efectului punii termice ar fi
amplasarea la faa interioar a peretelui. n orice caz, amplasarea la faa exterioar este cea mai
defavorabil i trebuie evitat. De asemenea, trebuie evitat utilizarea profilelor metalice de
tmplrie fr rupere de punte termic.

COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMIC G

Coeficientul global de izolare termic G exprim pierderile totale de cldur ale unei cldiri de
locuit (individual sau colectiv, hoteluri, moteluri, cmine i internate etc.).
Coeficientul global G are n vedere:
pierderile de cldur prin transfer termic aferente tuturor suprafeelor care delimiteaz volumul
nclzit al cldirii,
pierderile de cldur aferente unor condiii normale de remprosptare a aerului interior,
pierderile de cldur suplimentare datorate infiltrrii n exces a aerului exterior prin
neetaneitile i rosturile tmplriei.
Practic, n calculul coeficientului global intervin nu numai alctuirile care delimiteaz spaiul
nclzit de exterior sau de spaii nenclzite, ci i ponderea acestora, deoarece valorile minime
necesare ale rezistenelor termice pentru diferite elemente de construcie se pot dovedi
insuficiente pe ansamblul cldirii, dac exist o pondere mare (ca suprafa) a unor elemente
vitrate, de exemplu. n plus, este luat n calcul raportul ntre volumul nclzit i aria anvelopei.
Bibliografie:

- Manual de proiectare higrotermica a cladirilor, Editura Societatii Academice Matei-

Teiu Botez, Iasi, 2012
- Horia, Asanache, Higrotermica cladirilor, Universitatea tehnica de constructii, Bucuresti
- Alexandru, Ciornel, Cum concepem constructiile civile, Editura Junimea
- Conf. Dr. Arh. Mihai Opreanu, Fizica constructiilor- breviar
- Conf. Dr. Arh. Mihai Opreanu, Fizica constructiilor note de curs
- Dabija, Ana-Maria, Anvelopa cldirilor ntre funciune i estetic
- Lumin i Culoare n Arhitectur A. Lurcat Edition Vincent, Freal & Cie
- Solar Control & Shading Devices Aladar & Victor Olgyay Princeton University Press,
1957
- http://www.archdaily.com/