Sunteți pe pagina 1din 1

Inceputul secolului al XX-lea cunoaste numeroase initiative si incercari practice de inlocuire a

sistemului de invatamant pe clase si lectii cu forme noi. Ele isi propun sa promoveze moduri
de organizare a procesului de invatamant mai bine adaptate particularitatilor individuale ale
elevilor.

Planul Dalton a fost experimentat in Sistemul Winnetka a fost


orasul cu acelasi nume de catre Hellen experimentat de catre Carl
Parkhurst, in anii 1911-1913. Clasele "Metoda centrelor de
Washburne in 1919, intr-o
sunt inlocuite de laboratoare organizate interes" este elaborata de Ovid Decroly si
pe obiecte de invatamant, dotate cu localitate din SUA. Preia
a fost aplicata in Belgia. Si-a propus sa
materiale documentare si in-dicatii de ideile planului Dalton privind
lucru pentru activitatea independenta a opereze o serie de schimbari, mai ales in individua-lizarea instruirii si
elevilor. Materia de in-vatamant este privinta organizarii continutului instruirii.Se incearca sa depaseasca
impartita pe unitati de studiu ordonate in limitele acestuia prin crearea
inlocuiesc disciplinele de studiu cu grupe
mod gradat, dupa ni-velul de
de teme, constituite in jurul a patru unui cadru social favorabil
complexitate si dificultate, urmand sa fie
asimilate intr-un interval de timp, conform "centre de interes" ale copiilor, centre care dezvoltarii personalitatii.
posibilitatilor si ritmului de invatare proprii
corespund unor nevoi fundamentale: de
fiecarui elev. Elevii lucreaza conform unui
program individual (contract), in ritmul hrana, de aparare contra intemperiilor,
propriu fie-caruia, profesorul acordand la de lupta impotriva primejdiilor, nevoia
cerere consultatii. Periodic, profesorul
de activitate in comun.
verifica asimilarea continutului dat si
stabileste trecerea la studierea unitatii
urmatoare, pentru fiecare elev in parte, in
functie de rezultatele obtinute. Sistemul Mannheim a fost experimentat in Germania.
Conform acestui sistem elevii erau grupati in clase
omogene, dupa nivelul de pregatire si dupa nivelul
dezvoltarii intelectuale. Se constituiau astfel clase de elevi
foarte buni, buni si slabi, fiecare parcurgand o programa
speciala.
Sistemul proiectelor a fost conceput in
1918 de pedagogul american W. H. Kilpatric, elev al
lui J. Dewey. Cunostintele sunt grupate in jurul unor
teme largi, numite "proiecte" pe care elevii trebuie sa
le realizeze individual sau in grup, cu ajutorul
profesorului, apeland la o serie de materiale, surse
de documentare. Proiectele puteau avea un caracter
practic, constand in realizarea unui obiect concret,
sau cultural-teoretic prin care se urmarea rezolvarea
unor probleme complexe, analiza unor fenomene,
identificarea cauzelor unor pro-cese sau fenomene
etc. Pentru realizarea unui proiect elevii trebuiau sa
asi-mileze cunostinte din diferite domenii.