Preaslavirea - Rainer Maria Rilke

Preaslavirea, aceasta-i! Un glas slavitor

ivit, precum metalul pur din zgura
tacerii. Inima lui e un tease trecator:
vin omenesc, din veci, bautura.

Nicicand nu da gres, in pulberi graind,

involburat de pilda zeieasca.
Dar se preschimba-n vie, struguri mustind,
in freamat al zilei miez sa-i parguiasca.

Nici de lesuri regesti nu-i dezmintita

slavirea aceasta care nu minte,
nici de zei nicicand nu-i umbrita.

Nu-i solie-n pierduta zabava,

ce daruie veghe pe scari de morminte,

mortilor, cupe cu poame de slava.

In romanete de N. Argintescu-Amza