CAP. 6.

BALANA DE VERIFICARE CONTABIL

6 1. Noiuni introductive
6.2. Clasificarea balantelor de verificare
6.3. Balana de verificare analitica
6.4. Balana de verificare sintetic
6.5. Identificarea erorilor de inregistrare cu ajutorul balantei de verificare

6 1. Noiuni introductive

Balana de verificare:
este un document contabil;
reprezint un procedeu specific al metodei contabilitii;
grupeaza si sistematizeaza informatiile din conturi;
reflecta respectarea celor dou principii fundamentale ale contabilitii:
principiul dublei reprezentri;
principiul dublei inregistrari.
se prezint sub forma unei situaii tabelare cu mai multe coloane:
cuprinde toate conturile utilizate n contabilitatea unitii patrimoniale;
fiecare cont este nscris cu simbolul i denumirea acestuia, n ordinea nscris n planul
de conturi;
datele valorice sunt preluate din balana precedent i din cartea mare;

Necesitatea Balanei de verificare:

cu ajutorul balantei se obin egaliti valorice totale, care exprim un echilibru
permanent ntre aceste date, de unde provine i denumirea de balan;
asigur verificarea exactitii nregistrrilor contabile;
asigur centralizarea datelor contabile curente;
asigur legtura ntre:
contul sintetic i conturile analitice pe care le dezvolt;
conturile sintetice i bilanul contabil;
asigura inlaturarea eventualelor erori, astfel ca la finalul fiecarei luni, datele din
contabilitate sa fie exacte.

Balana reprezint fora probant:

a sinceritii nregistrrilor din conturi;
a realitii posturilor bilaniere, deoarece:
verific respectarea aplicrii principiului dublei nregistrri a
modificrilor patrimoniale;
certific ndeplinirea cerinelor dublei reprezentri a patrimoniului n momentul
analizat.

Funciile balantei de verificare:

1. Funcia de verificare a exactitii nregistrrilor contabile:
in timpul efectuarii inregistrarilor in conturi, a transpunerii datelor din documente in registre
contabile si cu ocazia diferitelor calcule facute in conturi se pot strecura erori;
unele erori se pot identifica cu balanta de verificare, care asigura verificarea exactitatii
inregistrarilor din conturi si a egalitatii bilantiere: A=P;

1
 verificarea se face cu ajutorul egalitatilor care trebuie sa existe intre coloanele balantei;
la baza verificarii sta principiul potrivit cruia:
lipsa anumitor egaliti valorice constituie dovada existenei unor erori, care trebuie s fie
identificate i corectate;

Se verifica:
egalitile care trebuie s existe n interiorul balanei:
Total solduri iniiale debitoare = Total solduri iniiale creditoare;
Total rulaj debitor = Total rulaj creditor;
Total sume debitoare = Total sume creditoare;
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare;

concordana cu registrul jurnal :

registrul jurnal (deschis pentru evidena cronologic a operaiilor): totalul
nregistrrilor efectuate i
balana de verificare: totalul rulajelor lunare debitoare, respectiv creditoare;
in condiiile utilizrii echipamentelor tehnice de prelucrare a datelor, crete exactitatea
calculelor, dar funcia de control a balanei de verificare se menine, iar corelaiile pe care se
bazeaz servesc la realizarea unor chei de control n programele de lucru ale calculatoarelor.

2. Functia de grupare si centralizare a datelor inregistrate in conturi:

are loc centralizarea datelor dispersate, din conturi;
se asigura informatii privind volumul modificarilor in structura patrimoniului si a rezultatelor
financiare:
pentru perioada curenta;
cumulat.

3. Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant:

Balanta de verificare concentreaza informatiile din conturile sintetice, servind la elaborarea bilantului
si invers:
legatura intre bilantul de deschidere si conturi:
situatia initiala este preluata in bilantul de deschidere, din bilantul incheiat la sfarsitul
perioadei precedente;
soldurile initiale ale conturilor prezinta situatia de la inceputul perioadei, din bilantul de
deschidere;
legatura intre conturi si bilantul final:
rulajele reprezinta totalitatea miscarilor patrimoniale;
soldul final reprezinta diferenta dintre soldul initial, plus cresterile, minus micsorarile
elementului respectiv;
soldurile finale sunt apoi preluate in bilantul final.

4. Functia de legatura intre conturile sintetice si conturile analitice:

se realizeaza cu ajutorul balantelor de verificare ale conturilor analitice, intocmite pentru
fiecare cont sintetic;
balantele conturilor analitice verifica concordanta dintre conturile analitice si contul sintetic
din care fac parte.

5. Functia de analiza a activitatii economico-financiare :

2
 prezinta confruntarea, pe fiecare cont in parte, pe grupe de conturi si pe total, a datelor
referitoare la:
inceputul perioadei de gestiune ;
sfarsitul perioadei de gestiune;
rol important in analiza situatiei economico-financiare pe perioade scurte de timp si in
intervalul dintre doua bilanturi;
este singurul instrument de centralizare a activitatii unitatilor patrimoniale.

6.2. Clasificarea balantelor de verificare:

1. Dup numarul de egaliti pe care le conin:

balane de verificare cu o serie de egaliti;
balane de verificare cu dou serii de egaliti;
balane de verificare cu trei serii de egaliti;
balane de verificare cu patru serii de egaliti.

2. Dup tipul de conturi pentru care se ntocmesc:

balante de verificare sintetice (generale):
balante de verificare analitice.

3. Dup numarul de egaliti pe care le conin:

a) Balana de verificare cu o serie de egaliti (mai rar utilizat n activitatea practic):
Din punct de vedere al coninutului se prezint n dou variante:
- balana de verificare a sumelor: cuprinde dou coloane de sume, debitoare i creditoare, al cror total
trebuie sa fie egal:
l.Total sume debitoare = Total sume creditoare

- balana de verificare a soldurilor: cuprinde dou coloane de solduri finale, debitoare si creditoare,
care trebuie s fie egale ntre ele:
I.Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare

b) Balana de verificare cu dou serii de egaliti

Este o combinaie ntre balana de sume i cea de solduri, are doua serii de egalitati, respectiv:
l. Total sume debitoare = Total sume creditoare
II. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare

c) Balana de verificare cu trei serii de egaliti :

- rulaje cumulate (debitoare si creditoare);
- total sume (debitoare si creditoare);
- solduri finale (debitoare si creditoare);
I. Rulaje cumulate debitoare = Rulaje cumulate creditoare
II. Total sume debitoare = Total sume creditoare
III. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare

d) Balana de verificare cu patru serii de egaliti

este recomandat de Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitii;
cuprinde patru serii de coloane valorice, respectiv:

3
- solduri iniiale (debitoare si creditoare);
- rulaje cumulate (debitoare si creditoare);
- total sume (debitoare si creditoare);
- solduri finale (debitoare si creditoare).
I. Solduri iniiale debitoare = Solduri iniiale creditoare
II. Rulaje cumulate debitoare = Rulaje cumulate creditoare
III. Total sume debitoare = Total sume creditoare
IV. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare

4. Dup tipul de conturi pentru care se ntocmesc:

balante de verificare analitice:
se intocmesc separat pentru fiecare cont sintetic care are deschise conturi analitice;
permit urmarirea respectarii corelatiilor dintre acestea.
balante de verificare sintetice (generale):
se intocmesc la inceputul fiecarei luni, pentru luna terminata, pe baza datelor din
conturile sintetice utilizate in acea luna;
la nivel de unitate economica se intocmeste o singura balanta sintetica, lunar;

Legea contabilitii nr. 82/1991, republicat, prevede utilizarea balanei de verificare cu patru
egaliti, fiind, de altfel, cea mai complet i avantajoas pentru activitatea practic de contabilitate.
Balanele de verificare, sintetice i analitice, se ntocmesc, n mod obligatoriu, la sfritul lunii i ori
de cte ori necesitile impun acest lucru, n scopul verificrii exactitii operaiilor economice n
conturi.
Pe baza datelor din balanele de verificare se ntocmete bilanul contabil.

6.3. Balane de verificare analitice.

Caracteristici:
se ntocmesc lunar;
numarul acestora este egal cu numarul de conturi sintetice care comport dezvoltare in
analitice;
nu se bazeaz pe serii de egaliti, ele urmrind doar corelaiile ntre contul sintetic i conturile
analitice componente;
se clasific dup felul soldului pe care l prezint conturile pentru care se ntocmesc la sfritul
perioadei:
balane de verificare analitice pentru conturi monofuncionale (activ sau pasiv):
cu un singur etalon de eviden (valoric) ;
cu dou etaloane de eviden (cantitativ i valoric).
balane de verificare pentru conturi bifuncionale (activ si pasiv: 121 Profit si pierdere).
se intocmesc separat pentru fiecare cont sintetic, care are deschise conturi analitice;
permit urmarirea respectarii urmatoarelor corelatii dintre acestea:
suma soldurilor initiale ale conturilor analitice ( SI) trebuie sa fie egala cu soldul
initial al contului sintetic (SI);
suma rulajelor debitoare ale conturilor analitice ( RD) trebuie sa fie egala cu rulajul
debitor al contului sintetic (RD);
suma rulajelor creditoare ale conturilor analitice ( RC) trebuie sa fie egala cu rulajul
creditor al contului sintetic (RC);

4
 suma soldurilor finale ale conturilor analitice ( SF) trebuie sa fie egala cu soldul final
al contului sintetic(SF).

Conturi sintetice care se dezvolt obligatoriu n conturi analitice:

301" Materii prime";
401 "Furnizori";
411 "Clieni";
446 "Alte impozite, taxe i varsaminte asimilate";
447 "Fonduri speciale-taxe i varsaminte asimilate";
461 "Debitori diveri";
462 "Creditori diveri" etc.

6.4. Balana de verificare sintetic

Cerinte:
are forma tabelar;
conine 1-4 serii de egaliti valorice;
societile comerciale au obligaia s ntocmeasc, lunar, o singur balana de verificare
sintetic, care cuprinde toate conturile ce conin elemente valorice;
pe baza acestei balane se verific exactitatea nregistrrilor n conturile sintetice i se
stabilesc legturile ntre conturile sintetice i bilanul contabil.

Intocmirea balantei de verificare sintetice

Elaborarea balantei de verificare reprezinta o lucrare cu caracter periodic, intocmindu-se lunar si ori de
cate ori este necesar, procedandu-se astfel:
se trec din bilantul initial soldurile in conturi;
se inregistreaza operatiile economice si financiare in ordine cronologica in jurnal, prin
formule contabile;
in ordine sistematica se transpun datele din jurnal in conturi;
apoi se transpun datele din conturi in balanta de verificare si se aduna coloanele
balantei.

6.5. Identificarea erorilor de inregistrare cu ajutorul balantei de verificare

Pe langa functia de control, balantele de verificare servesc si la identificarea erorilor formale de

inregistrare care altereaza egalitatile ce trebuie sa existe intre totalurile diferitelor coloanelor si a
corelatiilor dintre ele, asigurand astfel exactitatea datelor contabile.
Erorile de nregistrare contabil, dup posibilitile de identificare, se mpart n dou categorii:
erori de nregistrare contabil care pot fi identificate prin lipsa unor egaliti valorice
din cadrul balanei de verificare tabelare a conturilor sintetice;
erori de nregistrare contabil care pot fi identificate prin lipsa unor corelaii valorice
din cadrul balanei de verificare a conturilor sintetice i a balanelor de verificare ale conturilor
analitice.
a) Erori de nregistrare contabil care pot fi identificate prin lipsa unor egaliti valorice din cadrul
balanelor de verificare tabelare ale conturilor sintetice:
erori de ntocmire a balanelor de verificare;
erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor (rulaje, sume, solduri finale);

5
 erori de nregistrare n evidena sistematic;
erori de stabilire a sumelor n formulele contabile din evidena cronologic (registrul
jurnal).

Erorile de pregatire a conturilor in vederea intocmirii balantei de verificare rezulta din insumarea
gresita a rulajelor si a soldurilor in conturi, identificandu-se prin refacerea calculelor in fiecare cont.
Erorile de intocmire a balantei de verificare constau din erori la insumarea coloanelor, la stabilirea
soldurilor, la preluarea rulajelor, sau a soldurilor din conturile sintetice, identificandu-se prin refacerea
calculelor sau prin punctaj.
Cu ajutorul balantei de verificare nu pot fi insa semnalate erorile esentiale de fond, care nu
influenteaza egalitatile balantei, din aceasta categorie fac parte:
erorile de inregistrare in registrul jurnal;
erorile de compensatii;
erorile de imputare si omisiuni de inregistrare a unor operatii economice.
Erorile de inregistrare in registrul jurnal pot fi cauzate de stabilirea gresita a conturilor corespondente,
folosind alte conturi si nu cele ce reflecta just operatia respectiva, inversarea formulei contabile,
folosirea altei sume decat cea corecta, inregistrarea unei operatii de doua ori etc.

Ex: Erorile de inregistrare in evidenta sistematica constau din omisiunea sau transcrierea gresita a
sumelor din evidenta cronologica (jurnal) sau din actul justificativ in unul din conturi, si anume:
suma a fost trecuta in debit dar a fost omisa in creditul celuilalt cont sau invers;
scrierea incompleta a unei sume;
scrierea sumei cu cifre inversate;
scrierea unei sume incorecte in unul din conturi si corect in celalalt cont etc.
Identificarea acestor erori se face prin punctaj, adica prin confruntarea tuturor inregistrarilor in ordine
cronologica cu cele in ordine sistematica si, daca este necesar, si cu documentele justificative.

b) Erori de nregistrare contabil care nu se pot descoperi cu ajutorul balanelor de verificare a

conturilor:cu ajutorul balanelor de verificare a conturilor sintetice nu pot fi descoperite erorile care
modific micrile n conturi, n mod egal, att n debit, ct i n credit, astfel:
omisiuni ale nregistrrilor contabile;
erori de compensaie;
erori de imputaie;
erori de nregistrare n evidena cronologic.

Erorile de omisiuni de inregistrare constau in neinregistrarea in ordine cronologica a unor documente

ce oglindesc operatii economice sau financiare.
Erorile de compensatie constau din trecerea gresita a sumelor din documentele justificative sau
din jurnal in conturi, trecandu-se o suma in plus intr-o parte a unui cont sau a mai multor conturi si o
alta suma in minus, de egala valoare cu suma in plus in aceeasi parte a unui cont sau a mai multor
conturi, incat pe total sumele in plus cu cele in minus se anuleaza.
Erorile de imputatie sunt cauzate de transcrierea gresita a sumelor din jurnal la un alt cont decat cel
folosit in formula contabila.
Unele din aceste erori pot fi identificate prin aparitia de solduri necorespunzatoare la unele conturi,
neconcordanta intre conturile sintetice si cele analitice:
aparitia ulterioara a documentelor neinregistrate, reclamatiile corespondentilor (clienti,
furnizori etc.);

6
 cu ajutorul balantei sah, care reda, pe langa cele trei serii de egalitati, si corespondenta
conturilor, se pot descoperi unele din greselile de fond.
Erorile din evidenta cronologica se corecteaza numai prin formule contabile de stornare, iar cele din
evidenta sistematica prin taierea sumei gresite cu o linie si scrierea deasupra cu cerneala a sumei
corecte.
Concluzie :Toate felurile de erori sunt determinate de nerespectarea cerinelor principiului dublei
nregistrri a operaiunilor economice n conturi.