Cap. 9.

EVALUAREA PATRIMONIULUI
9.1. Evaluarea noiune i principii
9.2. Elementele de calcul ale evalurii patrimoniale
9.3. Forme de evaluare
9.4. Reguli de evaluare

9.1. Evaluarea noiune i principii

Scopul evaluarii:
obinerea unei imagini fidele asupra elementelor patrimoniale ;
obinerea unei imagini fidele asupra intreprinderii, n ansamblul ei;

Lucrarea se efectueaza dup criterii, tehnici i norme specifice, pentru a asigura comparabilitatea n
timp.

Notiunea de evaluare:
este operaiunea de cuantificare n expresie valorica:
- a resurselor materiale;
- a bunurilor create;
- a activitatilor economice;
Necesitatea evalurii in forma baneasca deriva din necesitatea exprimrii sintetice a fenomenelor
economice.

Orice investitie sau alt tip de aciune economic de mari dimensiuni poate fi intreprinsa in cunostinta de
cauza numai dupa ce se efectueaza o evaluare.

Obiectul evalurii:
poate fi extrem de divers:
- structurile patrimoniale si utilizarea lor;
- resursele economice si utilizarea lor;
trebuie interpretat, functie de scop:
investitie noua;
afacere noua;
analiza si control intern ;
lichidare etc.

Evaluarea depinde de modul in care privim patrimoniul :

din interiorul societatii - se evalueaza elemente independente:
- valoarea unor active;
- valoarea unor pasive;
- valoarea unor participatii ale societatii;
- valoarea unor creante;
- valoarea unor datorii;
din exteriorul societatii - are loc o evaluare a intreprinderii in ansamblul sau: producie;
marketing; fiscal; management; riscuri etc.
complex:
1
 este necesara o imbinare intre evaluarea interna si evaluarea externa;
trebuie analizata entitatea patrimoniala ca elemente componente, dar si ca un ansamblu.

Evaluarea intreprinderii trebuie sa ofere o imagine ct mai cuprinzatoare asupra a tot ceea ce reprezinta
entitatea patrimoniala:
profesiile si calificarile salariatilor;
capabilitatea societatii de a produce anumite bunuri folosind patrimoniul si factorul uman;
piata de capital:
valoarea de piat a unei afaceri sau a unei societati;
pozitia pe piata a acesteia ;
pozitia in cadrul ramurii economice etc;

Principiile evalurii
Operatiunea de evaluare:
este o problema de expertiza;
se bazeaza pe cunostinte si calcule de ordin tehnic, tehnologic si economic;
calculele sunt asociate cu informatii de pe piat.

Pot exista abateri ale valorilor obtinute fa de contabilitate, pozitive sau negative cauze :
subevaluarea unor active / pasive;
exercitarea unui management defectuos;
variatii ale preurilor pe piat etc.

Reflectarea corecta a valorii fiecarei componente a patrimoniului, a cheltuielilor si veniturilor etc., a

evalurii intreprinderii ca un tot unitar necesita aplicarea in practica a unor principii de evaluare .
Aceste principii deriva din principiile contabilitatii si din alte elemente de logica contabil si de
evaluare.

1) Principiul prudenei
presupune o estimare rezonabila a elementelor patrimoniale;
previne:
supraevaluarea mijloacelor economice, a veniturilor;
subevaluarea resurselor economice, a datoriilor sau cheltuielilor;
necesita luarea in considerare a factorilor care actioneaza negativ asupra patrimoniului:
uzura morala;
deprecierea;
riscul;
pierderile ca urmare a desfasurarii procesului tehnologic.

2) Principiul permanenei metodelor

are mai mare relevanta in cazul mijloacelor economice supuse consumului in procesul de
producie;
presupune aplicarea acelorasi norme si reguli de evaluare pe tot parcursul exercitiului financiar,
pentru a asigura comparabilitatea datelor;
ideal este sa fie mentinute aceleasi reguli de la un an la altul, perioade cat mai mari de timp;
metodele de evaluare pot fi schimbate, dar cu anumite precizari:
se prezinta decidentilor o motivatie adecvata;
se mentioneaza schimbarea in politicile contabile;

2
 se mentioneaza influenta acestor modificri asupra situatiei patrimoniale si a rezultatelor
exercitiului.

3) Principiul valorii reale

se aplica pentru obinerea unor date corecte, cat mai aproape de valoarea reala;
valoarea reala:
porneste de la utilitatea bunurilor;
evaluarea se efectueaza dup criterii diferite pentru bunurile din patrimoniu, anume:
elemente patrimoniale necesare exploatarii;
elemente care nu sunt necesare exploatarii.

4) Principiul stabilirii obiectului evalurii

conditioneaza ratiunea operatiunii de evaluare;
obiectul evalurii trebuie corect delimitat in timp si spatiu;
aceasta conditioneaza definirea corecta:
a drepturilor si obligatiilor legate de patrimoniu;
a drepturilor si obligatiilor generate de rezultatul utilizarii patrimoniului.

5) Principiul alegerii formei de evaluare

Functie de scopul urmarit:
in legatura cu activitatea curent;
periodic;
impus de anumite cerinte de moment;
functie de natura elementului patrimonial evaluat.

6) Principiul costului istoric

presupune evaluarea elementelor patrimoniale in functie de momentul intrarii in
patrimoniu, moment consemnat de documentele justificative;
aceasta permite o incadrare obiectiva a valorii structurii patrimoniale date functie de
celelalte elemente.

9.2. Elementele de calcul ale evalurii patrimoniale

Valoarea elementelor patrimoniale se poate concretiza in diferite forme de manifestare: costuri; preuri;
tarife.

1.Costul
Reprezinta ansamblul cheltuielilor efectuate pentru obinerea unui anumit bun:
noiunea trebuie inteleasa ca suma eforturilor facute de producator si se refera numai la
perimetrul entitatii patrimoniale;
se utilizeaza mai multe tipuri de costuri, functie de gradul de prelucrare, de adaosurile inglobate:
cost de producie: reprezinta ansamblul cheltuielilor operationale, directe si indirecte, nu
se includ cheltuielile financiare si exceptionale;
cost complet de producie: reprezinta costul de producie la care se adauga cheltuielile
de administratie si de desfacere;
cost de achizitie: reprezinta preul platit pe piata la achizitia unui element patrimonial.

3
2. Preul
Reprezinta:
suma de bani care se plateste la un moment dat pentru un produs;
scopul: cumpararea unei unitati dintr-o anumita marfa/serviciu;
valoarea este valabila pe o anumita piat;
Este o categorie economic care da expresie baneasca valorii marfurilor.
Preul se formeaza pe piat, ca rezultat al actiunii legii valorii, in baza raporturilor de cerere si oferta:
preul creste atunci cand oferta scade, iar cererea este mai mare decat nivelul ofertei;
preul scade atunci cand oferta creste, iar cererea este mai mica decat nivelul ofertei;
preul se utilizeaza sub diferite forme:
pre en gros;
pre cu amanuntul;
pre de adjudecare;
pre de livrare;
pre de monopol;
preul pietei etc.

Preul en gros :
este considerat un pre de producator (angrosist);
este cerut comerciantului detailist si se compune din:
costul complet al produsului;
profitul angrosistului;
taxe si accize ale producatorului, TVA.

Preul cu amanuntul :
este cel care incheie circuitul economic al valorii de intrebuintare a unui bun;
se compune din:
preul de gros;
adaosul comercial al comerciantului detailist.

Preul de achizitie :
reprezinta costul acceptat de cumparator la data cumpararii unui element patrimonial;
functie de sursa de aprovizionare, acest pre poate fi preul de gros, preul cu amanuntul.

Preul de livrare :
este preul preins de producator in conditii date de livrare (franco), incluzand cheltuielile
aferente unui bun economic pana in momentul expedierii acestuia;
cuprinde:
costul complet ;
cheltuielile de incarcare, asigurare si transport pana intr-un anumit loc, stabilit prin
contractul de vanzare-cumparare.
Nota: Stabilirea corecta si completa a tuturor conditiilor franco are o mare importanta pentru
obinerea valorii corecte de intrare a bunului in firma.

Costul este un element de fundamentare a preului:

preul nu se formeaza numai in functie de cost, ci si functie de posibilitatile de echilibrare la un
anumit nivel a celor doua componente ale pietii, cererea si oferta;
4
 pe piata are loc formarea: preului de oferta;preul de cerere;
profitul este inclus in preul produselor si se determina pe baza ratei de rentabilitate a produsului,
astfel incat fiecare produs fabricat sa fie rentabil.
n economia de piat, relaia cost-pre are o influenta indirect asupra marfurilor.
Urmarirea relatiei pre - cost previne aparitia unor disproportii valorice si materiale in economie, ca
urmare a fixarii administrative a preurilor.
In final, concurenta prin pre, antreneaza indirect, o concurent prin cost.

3.Tariful
Este o categorie speciala de pre, utilizat in activitatea de servicii :
reprezinta preul platit pentru serviciul prestat sau lucrarea executata de catre un agent economic
sau institutie publica;
tariful se stabileste pentru o activitate prestata, pe cand preul exprim valoarea de schimb a unei
marfi, in calitate de bun material;
serviciile nu pot circula intre producator si consumator, ele se consuma prin fiecare prestatie in
parte;
atat producerea cat si consumul de servicii au loc simultan.

Deosebiri intre preuri si tarife :

sunt generate de diferenta dintre producie si servicii:
tarifele nu pot cuprinde anumite elemente de cheltuieli (ex: ch.desfacere, adaos
comercial, etc);
in cazul tarifelor exista posibilitatea aplicarii diferentiate:
- in timp:
sezonier (iarna, vara);
pe timpul zilei (ore de varf, tarif de noapte, etc);
- locatie: zone defavorizate, statiuni etc.
pentru inregistrarea in contabilitate a serviciilor, in condiiile nematerialitatii lor, este necesara
receptionarea prin metode specifice a serviciilor:
desemnarea unor persoane cu atributia de confirmare prin semnatura pe documentele
justificative;
aceste persoane trebuie sa verifice si apoi sa confirme efectuarea serviciilor.

9.3. Forme de evaluare

Functie de modul de efectuare in timp a evalurii si de scopul urmarit, se disting doua forme principale
de evaluare:
evaluarea curent;
evaluarea periodic.

a) Evaluarea curent:
se utilizeaza la inregistrarea operatiunilor economice in contabilitate, pe tot parcursul
desfasurarii activitatii firmei;
se bazeaza pe datele inscrise in documentele justificative primite in contabilitate;

Prin evaluarea curent se produce diferentierea in functie de sursa de provenienta si de natura bunurilor,
astfel:
5
 capitalul social - se evalueaza i nregistreaz n contabilitate pe baza:
actelor de constituire a societatii;
documentelor justificative privind varsamintele de capital;
modificarile actelor constitutive privind capitalul social.
mijloacele fixe:
se evalueaza la intrarea in patrimoniu;
operatiunea se efectueaza la valoarea de intrare:
costul de achizitie;
costul de producie;
valoarea de intrebuintare;
titlurile de participare si alte titluri imobilizate - se evalueaza la costul de achizitie - pretul de
cumparare;
materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile, ambalajele - se
evalueaza la costul de achizitie;
productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar,
ambalajele si alte bunuri produse de unitatea patrimoniala - se evalueaza la costul de producie;
animalele si psrile - se evalueaza si nregistreaz:
dac sunt procurate cu titlu oneros: la costul de achizitie;
dac sunt rezultatul propriei activitati: la costul de producie.

b) Evaluarea periodic
Se efectueaza in diferite momente ale activitatii firmei:
evaluare de inventar = inventarierea curenta a elementelor patrimoniale :
lunar: stocuri de materii prime, produse finite, productie neterminata, ambalaje etc;
zilnic: casa, alte valori banesti;
evaluarea bilanier - cu prilejul intocmirii bilantului contabil anual;
reevaluarea patrimoniala.

Evaluarea de inventar :
se efectueaza la valoarea de inventar a elementelor patrimoniale, care este expresia valorii
actuale;
valoarea actuala este preul presupus a fi acceptat de un cumparator, la acel moment, pret
estimat functie de preul pietei si de valoarea de utilitate a bunului;
pentru creante si datorii - valoarea de utilitate se stabileste functie de valoarea probabila de
incasat, respectiv de platit.

Evaluarea bilantiera :
pentru incheierea bilantului anual, toate elementele patrimoniale se inventariaza si se reflecta in
bilant astfel:
la valoarea de intrare in patrimoniu (valoarea contabil);
corectata cu valoarea de utilitate, dar aplicand principiul prudenei.

Reevaluarea elementelor patrimoniale:

se efectueaza la anumite perioade, pe baza unor acte normative;
este utilizat in economia inflationista si hiperinflationista;
in cadrul acestei actiuni, valorile contabile sunt inlocuite cu valorile actualizate, determinate
functie de preurile pietei sau de noile valori de utilitate;

6
 in urma reevalurii, mijloacele economice, creantele si datoriile firmei sunt actualizate, valorile
putand fi semnificativ diferite de valorile cu care au fost inregistrate initial in conturi;
diferenta intre valoarea initiala si valoarea de evaluare nou stabilita se inregistreaza in contul de
rezerve din reevaluare.

Acte normative de reevaluare a patrimoniului:

HGR nr. 945/1990 privind inventarierea i reevaluarea patrimoniului unitilor economice de
stat;
HGR nr. 26/1992 privind reevaluarea mijloacelor fixe i reflectarea n contabilitate a rezultatelor
aciunii de reevaluare;
HGR nr.500/1994 privind reevaluarea imobilizrilor corporale i modificarea capitalului social;
HGR nr.1553/2003, care reprezinta cadrul legal ce permite entitilor patrimoniale s procedeze
la evaluarea patrimoniului n orice ocazie, fr emiterea unui act normativ special.

9.4. Reguli de evaluare

La baza evalurii patrimoniale stau o serie de reguli de evaluare care au in vedere atat forma cat si
momentul efectuarii acestea.
Tinnd cont de marea diversitate a elementelor patrimoniale, pentru le putea evalua corect, regulile de
evaluare trebuie corelate cu mjloacele economice si resursele economice.

Valoarea unui bun patrimonial poate fi:

valoarea contabil - valoarea bunurilor la intrarea lor in patrimoniu;
valoarea ramasa - reprezinta valoarea bunurilor care rmne dup ce din valoarea lor
contabil initiala se scade uzura, respectiv amortizarea;
valoarea de inventar - nseamna valoarea elementului patrimonial stabilit cu ocazia
inventarierii;
valoarea de lichidare - reprezinta valoarea maxim care se poate obine in condiiile
vanzarii respectivului bun, n acel moment, la lichidarea afacerii;
valoarea de piat - este data de vnzarea bunului n piat la un moment dat, n starea n
care se afla i condiiile de utilitate din acel moment;
valoarea rezidual - reprezinta valoarea care mai rmne totui n condiiile n care bunul
este casat, dup ieirea lui din circuitul economic.

Valoarea unui element patrimonial este masura de apreciere a acestui bun, care depinde nu numai de
bunul respectiv, ci i de contextul n care este considerat:
valoarea de intrebuintare - apreciaza utilitatea bunurilor;
valoarea de schimb - se are n vedere posibilitatea de achizitionare a altor bunuri, n
contrapartid sau schimb;
valoarea de nlocuire - reprezinta preul care ar trebui platit pentru nlocuirea unui anumit
bun, la un moment dat, cu un bun similar cu cel avut in vedere;
valoarea actualizat - reprezint valoarea din acel moment (de scont) a unei tranzactii;

Reguli de evaluare curent:

Acest tip de evaluare a patrimoniului este o activitate legata de intrarea sau ieirea din evidente a unor
elemente patrimoniale: in mod curent se evalueaza active si pasive, cheltuieli si venituri, creante si
datorii, etc.
Evaluarea curent este legata de doua momente importante:
7
 intrarea in patrimoniu: din afara societatii sau din producie proprie;
ieirea din patrimoniu: se face dup anumite reguli, bine stabilite.
La intrarea in patrimoniu:
din productie proprie: intrarea in patrimoniu are loc la costul de productie:
din afara firmei:
cu titlu oneros - se evalueaza la cost de achizitie;
ca aport in natur - se evalueaza prin expertiza;
cu titlu gratuit - se evalueaza la valoarea de utilitate;
devize - la cursul de schimb al zilei.

La ieirea din patrimoniu :

Sunt avute in vedere mai multe metode de evaluare, utilizate in practica activitatii contabile:
costul mediu ponderat (CMP):
se calculeaza dup fiecare intrare sau lunar;
calculul: valoarea stocului initial la care se adauga valoarea intrarilor, impartita la suma
cantitatii initiale din stoc plus cantitatile intrate;
metoda FIFO (prima intrare-prima iesire):
bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau costul de producie, al
primei intrari, dup caz;
pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie
sau de producie al lotului urmator, in ordine cronologica, dup caz, pana la epuizarea stocului;
metoda LIFO (ultima intrare-prima iesire):
presupune ca evaluarea iesirilor din gestiune se face la costul de achizitie sau de
producie al ultimei intrari;
pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie
sau de producie al lotului anterior, in ordine cronologica, pana la epuizarea stocului;
preuri standard (prestabilite):
evaluarea bunurilor materiale de natura stocurilor se face la preuri stabilite anterior, pe
baza preurilor medii ale bunurilor respective, cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de
pre fa de costul de achizitie sau costul de producie, dup caz, in contabilitatea de gestiune;
diferentele de pre trebuie repartizate atat asupra valorii bunurilor iesite cat si asupra
stocurilor, printr-un coeficient de repartizare.

Reguli de evaluare periodic

Evaluarea periodic se poate realiza cu prilejul inventarierii curente sau anuale, n vederea ntocmirii
bilantului contabil.
a) Reguli de evaluare la inventariere:
se face cu prilejul controlarii prin inventar a existentei fizice si valorice a activelor si pasivelor
patrimoniului societatii, cel putin odata la 12 luni;
valoarea de inventar are la baza:
valoarea de utilitate a fiecarui element pentru desfasurarea activitatii firmei, considerata
noua valoare de inventar;
starea si amplasarea bunului;
preul pietei.

Fa de natura si caracteristicile elementelor patrimoniale, valoarea de inventar are semnificatii concrete

pentru fiecare categorie patrimoniala in parte:

8
 imobilizari necorporale si corporale: valoarea de inventar este, de regula, egala cu valoarea
contabil de intrare minus amortizarea cumulata;
stocuri: valoarea de inventar se stabileste prin una din metodele prezentate, dar este stabilit de
obicei functie de valoarea ultimului lot intrat in stoc;
creantele si datoriile: au valoarea de inventar egala cu valoarea nominala actualizata in functie
de termenii clauzelor din contracte, a dobanzilor, discount-urilor;
valuta: are valoarea de inventar stabilit functie de cursul de schimb la finele exercitiului
financiar;
titlurile imobilizate si titlurile de plasament: se apreciaza functie de cotatia de piat de la sfarsitul
exercitiului;
disponibilitatile banesti: au valoarea de inventar egala cu valoarea contabil de intrare.

b) Reguli de evaluare bilanier:

evaluarea bilanier a elementelor patrimoniale constituie o aciune complexa, care se efectueaza
la finele exercitiului, cu prilejul nchiderii conturilor, in vederea intocmirii bilantului contabil;
cu ocazia ntocmirii bilantului, aplicnd principiul prudenei:
se compara valoarea contabil si valoarea de inventar stabilit;
se alege:
valoarea cea mai mic: in cazul activelor;
valorea cea mai mare: in cazul pasivelor.
dac se constata diferente valorice, rezultate din compararea valorii contabile si a valorii de
inventar a elementelor patrimoniale, conform principiului prudenei acestea sunt tratate astfel:
activele:
rmn mai departe inregistrate la valoarea contabil;
diferentele constatate in plus nu se nregistreaz;
diferentele constatate in minus se nregistreaz pe cheltuieli, pe amortizari sau
provizioane;
pasivele:
se menin la valoarea de intrare;
diferentele constatate in minus nu se nregistreaz in contabilitate;
diferentele constatate in plus se nregistreaz pe seama cheltuielilor, pe
provizioane.