Sunteți pe pagina 1din 3

Catedrala Romana Catolica

" Sfntul Mihail "


nfiintarea episcopiei este atribuita n mod traditional regelui Stefan I
( 1009), dar primul episcop mentionat n documente este abia Simion n anul
1111. Primele constructii legate de episcopie reprezinta un subiect asupra
caruia literatura de specialitate nu s-a pus n
totalitate de acord. Se pare ca primul lacas de
cult a fost o bisericuta - sala construita pe
platoul din fata catedralei actuale n secolul al
XI lea. n secolul urmator a functionat o
catedrala edificata n stil romanic, avnd pe
partea sudica o rotonda - baptisteriu, iar
nainte de anul 1200 a fost deschis santierul
catedralei actuale. n legatura cu acestea s-au
dezvoltat celelalte constructii care fac posibila
functionarea unei institutii de acest rang, n principal palatul episcopal si
anexele sale.

Prima mentiune a cetatii medievale dateaza din 1206, dar ce nseamna exact
termenul de cetate n acel moment istoric, ramne deocamdata mai mult o
ntrebare. Faptul ca la mijlocul secolului al XIII lea la Alba Iulia nu exista o
cetate puternica rezulta de altfel si din usurinta cu care tatarii au ocupat-o
provocndu-i distrugeri catastrofale.

Cercetatorii sunt de acord ca fortificatia


medievala a suprapus castrul roman n diferite
proportii. Initial, este foarte probabil ca
locuirea medievala s-a dezvoltat n special n
coltul de sud - vest al acestuia, izolndu-se un
perimetru mai mic, care putea fi aparat mai
usor. n anul 1349 este de altfel mentionata "
cetatea sus zisei biserici " din Alba iulia, ceea
ce sugereaza de asemenea o zona restrnsa n jurul cetedralei si palatului
episcopal. La mijlocul sec. XV este mentionata n documente cetatea de la
Alba Iulia prevazuta cu ziduri si santuri, iar n 1461 sunt mentionate portile
de pe laturile de est ( poarta Sf. Gheorghe, numita poarta capitlului ) si de
vest ( poarta Sf. Mihail, a episcopului ), ceea ce arata extinderea fortificatiei
spre nord si est, pna la o limita ce nu o putem preciza, dar o presupunem
identica cu cea romana.
De la mijlocul sec. al XVI - lea Alba Iulia a devenit n mod firesc centrul
principatului Transilvaniei, iar prin secularizare proprietatile episcopiei au
revenit principelui. dupa aceasta data informatiile noastre despre cetate
speoresc considerabil, pa baza documentelor scrise si a releveelor. Cele din
urma sunt de altfel si cele mai importante izvoare pentru istoria cetatii n
veacurile XVI - XVIII, n mod special cele datorate lui Luigi Ferdinando Marsigli
( 1687 ), Giovanni Morando Visconti ( 1711 ) si Conrad Ferdinand Weiss
( 1736 ).

n epoca principatului s-a avut n vedere un proiect grandios de fortificare,


cu platforme de pamnt pentru turnuri n cele patru colturi si un eventual
bastion pentagonal n coltul de sud - vest, dar lucrarile se pare ca au fost
doar ncepute pe latura sudica. Cetate a suferit mai multe distrugeri n anii
1600 - 1603, n legatura cu evenimentele promovate de Mihai Viteazul, si a
ramas n paragina pna n timpul principelui Gabriel Bethlen , care s-a ocupat
de refacerea si ntarirea fortificatiilor nca de la nceputul domniei. Cea mai
fastuoasa realizare a acestui principe se regaseste n remodelarea palatului
palatului episcopal care a fost extins sper este si transformat ntr-un
monumental palat princiar. Lucrarile au fost continuate si de urmasii sai,
prima jumatate a sec. XVII fiind ntr - adevar o perioada de maxima
dezvoltare a cetatii. Din pacate aceasta stralucire a avut o existenta scurta,
cetatea si cladirile fiind afectate de atacul turcesc din 1658 si de cele care i -
au urmat n 1661 si 1662. cronicarii au fost impresionati de distrugerile
masive petrecute ntr - un timp relativ scurt, n urma carora cetatea ramasa
n paragina nu si - a mai revenit niciodata, astfel ca principele Mihail Apafi a
preferat sa locuiasca la Fagaras.

Starea cetatii de la finele secolului al XVII lea poate fi


reconstituita pe baza releveului din 1687. Fortificatia de
forma patrata o suprapunea fara ndoiala pe ce romana,
refolosind chiar o parte din turnurile ei. Pe latura de sud
se afla cele doua bastioane din etapa Bethlen, iar pe
latura de nord sunt desenate doua turnuri interioare cu
plan rectangular. n aceasta forma se prezenta cetatea
atunci cnd a fost cedata armatei habsburgice n 1687
( tratatul de la Blaj ), cu putin timp nainte de
deschiderea santierului fortificatiei n stil Vauban.

Planurile pentru realizarea acesteia au fost aprobate n 1714 iar lucrarile


efective au fost ncepute la 4 noiembrie 1715, n prezenta generalului
Steinville. Fortificatia medievala a fost n mare parte distrusa, ca de altfel si o
parte a orasului. Din amenajarile defensive anterioare s-a pastrat latura de
sud cu cele doua bastioane, partial afectate de includerea lor n sistemul
Vauban, iar din latura de vest doar acele fragmente ce coincid cu peretele
palatului episcopal. Coltul de sud - vest corespunznd complexului romano -
catolic ( actuala catedrala si palatul episcopal ) a traversat aceasta epoca
fara deranjamente majore si a ramas pna astazi podoaba cea mai
importanta a cetatii.