Etapele dezvoltarii sexualitatii

1. n timpul copilariei, la 4-5 ani, cnd si da seama de diferentele dintre sexe, copilul este
curios - si exploreaza corpul, se joaca "de-a doctorul", "de-a mama si tata", se intereseaza de
diferitele aspecte sexuale.

2. Mai trziu, copilul de 10 ani pare a nu mai fi interesat de aceste aspecte, deoarece trebuie sa-
si canalizeze toata energia spre a nvata "meseria" de elev - sa se nteleaga cu colegii de clasa, sa
le mpartaseasca preocuparile, sa accepte ca nu poate fi cel mai bun ntotdeauna si la orice etc.
Acum, copilul stie sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca, sa gndeasca, are multe experiente.
Evolutia sa pe plan fizic, intelectual, social i estompeaza pentru moment curiozitatea sexuala,
desi, chiar nainte de pubertate, copiii se ntreaba si discuta ntre ei despre mngiere, sarut,
placere. Copilul de 10 ani cunoaste bine diferentele dintre sexe, stie ca organele sexuale sunt
necesare reproducerii, nasterii copiilor, dar si ca familia si societatea confera sarcini diferite
fetelor si baietilor. La fel de mult ct difera din punct de vedere anatomic, ei difera si prin
comportamentul lor psihologic; nca din copilarie, baiatul se arata n mod natural puternic,
luptator, ntreprinzator, n timp ce fata este delicata, rabdatoare, tandra, dovedind usurinta n
realizarea unor activitati legate de nfrumusetarea universului ce o nconjoara, de ngrijirea ei si a
celorlalti.

3. Dupa vrsta de 10-12 ani ncepe afirmarea personalitatii copilului, cu conturarea tendintei de
independenta a acestuia. Aceasta este perioada n care copilul considera ca se poate descurca
singur si-si manifesta "eul" n orice situatie.
Pentru a se forma, ca barbat sau ca femeie, copilul are n jurul sau diferite modele: parintii,
exemplele propuse de societate, colegii si prietenii.
In zilele noastre, televiziunea, revistele, cartile, filmele ofera diferite modele care inspira copiii,
de la zeii stadioanelor la idolii grupurilor rock sau rap, la vedetele filmului.
De foarte multe ori, presa, televiziunea, reclamele, dar si familia, prietenii ncearca sa
influenteze tnarul, sa-i dea "retete" n ceea ce priveste tinuta vestimentara, petrecerea timpului
liber, prietenii si idolii.
Dar ceea ce are o importanta covrsitoare n aceasta perioada este viata laolalta, la scoala, a
fetelor si baietilor, care le ofera acestora ocazia sa se cunoasca mai bine nainte de a se diferentia
cu adevarat. Aceasta convietuire duce n mod firesc la trezirea instinctului sexual, determinnd
transformari profunde, care ating toate sectoarele personalitatii umane.

4. Pubertatea este anuntata, att la fete, ct si la baieti, de diferite transformari ale corpului,
ncepnd cu aparitia firelor de par n regiunea pubisului; la fete, dezvoltarea snilor, largirea
bazinului, care le pregateste pentru viitorul rol de mama; la baieti, erectii care apar ca urmare a
diferitelor emotii, n timpul unei plimbari pe bicicleta sau n timpul noptii. Spre vrsta de 11-12
ani, copiii cresc cu aproximativ 4 cm pe an, corpul ndreptndu-se spre forma si talia viitoare. La
fete, principalul fenomen care arata instalarea pubertatii l constituie menstruatia. Prima
menstruatie constituie un adevarat eveniment pentru fete, deoarece reprezinta trecerea lor de la
copilarie la adolescenta, n ciuda unor posibile neregularitati la nceput, organele sexuale ale
tinerelor fete vor produce de acum nainte, lunar, cte un ovul.

1
 Menstruatia nu trebuie sa fie perceputa ca un aspect murdar, degradant pentru corpul feminin.
Este adevarat ca, de-a lungul timpului, a fost considerata un semn de inferioritate n raport cu
sexul masculin, ceea ce atragea dupa sine diferite interdictii pentru fete n perioada menstruatiei.
Astazi, nsa, n lumea civilizata, se stie ca menstruatia este un fenomen natural, care confirma
capacitatea de procreatie a tinerelor fete, un element din drumul care le conduce spre mplinirea
lor ca femei si viitoare mame. n nici un caz, menstruatia nu trebuie sa perturbe activitatea
fetelor, chiar daca este marcata de usoare dureri, de o stare de moleseala si de melancolie.
Daca vrsta pubertatii este confirmata la fete de un fenomen indiscutabil, menstruatia, la baieti
semnele pubertatii sunt mai putin evidente. Prima eliminare a spermei poate fi mai trzie fata de
alte transformari fizice ale corpului sau poate fi ignorata, mai ales daca baietii nu au fost
preveniti, deoarece poate determina o senzatie de jena si de rusine. Totusi, prima ejaculare poate
fi considerata si ea un adevarat eveniment pentru baieti, la trecerea de la copilarie la adolescenta,
un fenomen normal ce confirma faptul ca organele sexuale lucreaza corespunzator, ca se
elibereaza spermiile produse de testicule, n afara de transformarile mentionate, nu trebuie uitate
importantele transformari psihologice care ncep la pubertate si se continua pe toata perioada
adolescentei. Astfel, adolescentul se desprinde treptat de exemplele concrete si ncepe sa fie
capabil sa judece situatiile generale sau evenimentele care nu-l privesc n mod direct.
Datorita judecatii sale, el poate sa nfrunte evenimentele zilnice sau sa si le imagineze pe cele ce
vor urma. Relatiile pe care adolescentul le are cu cei din jurul sau se modifica foarte mult n
aceasta perioada. Din momentul n care organele sale sexuale functioneaza din plin, el are o
anumita sexualitate, chiar daca nu are nca o viata sexuala. Din aceasta cauza percepe altfel
lumea, ncepe sa distinga n jurul sau persoane de care este atras fizic, n timp ce de altele este
legat doar prin legaturi de rudenie, de colegialitate si de prietenie.
Tnarul cauta dialogul n domeniul sexualitatii, cauta raspunsuri autorizate din partea familiei,
scolii, medicinii.

5. Adolescenta este o etapa esentiala a vietii, care-i permite fiintei umane sa-si cucereasca
independenta, sa-si modeleze caracterul n tot felul de ncercari, sa-si afirme personalitatea.
Adolescentul trebuie sa-si modifice permanent comportamentul, atitudinea, reactiile fata de cei
din jurul sau. Pna acum, el era n fata parintilor si profesorilor un copil ascultator si docil, care
le accepta parerile, sugestiile, criticile fara prea multe comentarii, ntotdeauna comunicarea
nsemna fluxul de idei si sugestii, n sens unic, de la adulti catre copil, din cauza lipsei de
experienta si de independenta a acestuia.
Adolescentul, spre deosebire de copil, preia informatiile de la cei din jur, dar le analizeaza cu
propria sa gndire, si exprima propriile pareri si ncearca sa-si dovedeasca necontenit
autonomia. Lansat n cucerirea propriei independente, adolescentul si afirma personalitatea prin
doua atitudini esentiale: contrazicerea si identificare
Contrazicerea este dirijata n primul rnd mpotriva familiei: pentru a-si dovedi independenta,
adolescentul are ntotdeauna opinii contradictorii fata de cele ale parintilor. El refuza sa se lase
ghidat n alegerea prietenilor, a lecturilor, a distractiilor, a opiniilor politice.
Adolescentul nu mai este multumit de iesirile mpreuna cu parintii, comenteaza ntotdeauna locul
de desfasurare a vacantelor, doreste sa-si petreaca timpul mpreuna cu colegii si prietenii sai.
Adolescentul duce n aceasta perioada o lupta dubla: de debarasare de carapacea de copil si de
intrare n pielea unui adult, ncercnd sa stabileasca alte relatii nu doar cu colegii sai, dar si cu
adultii, n special cu parintii, adolescentul doreste sa-si traiasca propria sa viata, dispensndu-se

2
de experienta altora. De aceea, ncearca sa se ndeparteze treptat de familia sa, crendu-si propria
viata secreta prin discutiile directe si telefonice, prin corespondenta cu prietenii si colegii sai.
Adultii nu nteleg totdeauna aceasta situatie, nu reactioneaza corespunzator fata de astfel de
manifestari si sufera din cauza atitudinii arogante, nerabdatoare, de aparare a adolescentilor. Ei
nu-si dau seama ca, n acest mod, adolescentul si revendica, de fapt, independenta. Multi parinti
se tem ca fiii si fiicele lor ar putea fi antrenati n tot felul de actiuni urte, ca ar putea dobndi
obisnuinte proaste n contact cu alti colegi, provenind din medii diferite, mai putin echilibrati
psihic. Nu trebuie neglijat faptul ca esentiale ramn: discutia sincera, deschisa, cu toate aspectele
ei spinoase, ncrederea pe care parintii si profesorii o au n adolescenti si de care acestia sunt
constienti, ca si cunoasterea de catre parinti a activitatilor si programului prietenilor copiilor lor.
Relatiile sexuale dintre adolescenti au crescut astazi n mod simtitor, comparativ cu anii '60, cnd
25% dintre baieti si 10% dintre fete aveau relatii sexuale pna la 17 ani. Aceste valori sunt astazi
de 55% si, respectiv, 40%. Teoretic vorbind, relatia sexuala este pentru individ un factor de
mplinire, ce reprezinta, n raport cu masturbarea, un indiscutabil progres, caci partenerului
imaginar i se substituie un partener real.
Frica de celalalt sex dispare, mplinirea sexuala si eliberarea psihologica reduc violenta
adolescentului. Individul nu poate spera sa ajunga la echilibrul maturitatii fara a fi explorat toate
aspectele personalitatii sale.
Sexualitatea, nainte de toate, este responsabilitatea de a te comporta astfel nct relatia sexuala
sa nu raneasca partenerul. Deci, adolescentii ar trebui sa se simta suficient de maturi pentru a
preveni si a-si asuma consecintele relatiei lor: posibilitatea procrearii, riscul bolilor transmisibile
sexual, consecintele pe plan afectiv.
Este bine cunoscut faptul ca fetele si baietii nu au aceleasi ratiuni atunci cnd si doresc relatii
sexuale. Dorinta care determina fetele si baietii sa se mbratiseze si sa se mngie nu are aceeasi
semnificatie pentru ei, de aceea trebuie sa fie ntelese de sexul opus. Astfel, la baieti, instinctul
sexual cunoaste de la nceput o mare intensitate, atingnd maximum ntre 15-20 ani. Cea mai
mare parte a baietilor au anumite dorinte sexuale, care-i obsedeaza att timp ct ele nu au fost
mplinite
La fata de 14-16 ani, senzualitatea nu are nici aceleasi exigente, nici aceeasi intensitate, nainte
de toate, pentru ea conteaza dragostea, placerea fizica situndu-se dupa exaltarea spirituala. De la
primele ntlniri, ea asteapta mai ales cuvinte tandre, atentii care sa o asigure n ceea ce priveste
feminitatea si dorinta ei de a place. Chiar daca este libera sa actioneze, ea nu doreste, n general,
sa aiba raporturi sexuale timp ndelungat. Multe fete accepta relatiile sexuale pentru a fi la fel "cu
toata lumea", pentru a nu fi tinta bataii de joc a celorlalti, dar mplinirea relatiilor nu vine dect
mai trziu. Posibila maturitate, cu toate responsabilitatile ei, va determina tnara fata sa fie
constienta de pasul pe care-l face si s-o protejeze de ea nsasi, n timp ce la baieti nu reuseste sa
trezeasca responsabilitatea. Este adevarat ca astazi toate metodele anticonceptionale modifica
schema actiunii si pentru fete, si pentru baieti.
Printre adolescentii de astazi se numara unii care au doar initiativa unor relatii sexuale, dar si altii
care poarta partenerului o dragoste profunda si autentica. Nici parintii, nici educatorul, nici
medicul nu pot interzice astazi o relatie sexuala unui adolescent. Acestia pot doar sa
constientizeze n interlocutor alegerea, cu importanta si consecintele ei, pe de o parte fiind
instinctul sexual, iar pe de alta parte legile familiei si ale societatii. Astazi, atitudinea societatii n
ceea ce priveste relatia sexuala este mai putin rigida dect n trecut, libertatea sexuala nemaifiind
sanctionata prin sentimente de vinovatie, frica, devalorizare personala, actionndu-se n
conformitate cu educatia primita si cu regulile impuse de anturaj.

3
 Adolescenta este perioada de la care tendintele sexuale se orienteaza definitiv. La aceasta vrsta
este normala prietenia cu colegii de acelasi sex. Adolescentii se ajuta astfel unul pe altul pentru
a-si cristaliza personalitatea. Aceasta perioada foarte importanta, necesara fiecarui adolescent,
este apoi depasita, interesul ndreptndu-se catre sexul opus. Totusi, sunt adolescenti care, din
diverse motive, nu depasesc aceasta etapa de prietenie, fie le este frica de celalalt sex si prefera
sa nu-l abordeze, fie existenta lor se desfasoara complet n afara sexului opus, fie nu au gasit n
parintii lor modele cu care sa se identifice. Este situatia celor care manifesta interes sexual fata
de cei de acelasi sex, homosexualii, fata de care, n prezent, societatea dovedeste mult mai multa
toleranta dect n trecut.
Agresiunea fizica este agresiunea cea mai traumatizanta pe care o poate suferi un copil sau un
adolescent asupra corpului sau, asupra organelor sale sexuale. Repercusiunile fizice si psihice
sunt considerabile; de multe ori cei care au fost victime n copilaria lor vor deveni, peste ani,
agresori, daca nu sunt ngrijiti corespunzator n vederea atenuarii traumatismului suferit.

Tulburarea de identitate de gen

Tulburarea de identitate de gen sau transsexualitatea este definita prin prezenta la o persoana a
unor sentimente puternice, persistente, de identificare cu sexul opus si prezenta unui disconfort
fata de propriul sex.

Persoanele care sufera de tulburare de identitate de gen doresc sa traiasca intocmai ca membrii
sexului opus si adesea se imbraca si folosesc manierele sociale asociate cu celalalt sex. De
exemplu, o persoana de gen masculin poate simti si dori sa actioneze ca o persoana de sex
feminin. Aceasta tulburare este diferita de homosexualitate, in sensul ca homosexualii se
identifica aproape intotdeauna cu sexul caruia apartin.

Problema de identitate se poate manifesta in diferite moduri. De exemplu, unele persoane

cu organe genitale normale si caracteristici secundare ale celuilalt gen, se identifica cu sexul
opus. Unele persoane se pot imbraca asa cum se imbraca persoanele de sex opus, iar altele
apeleaza la interventii chirurgicale pentru aceasta schimbare. Altii se nasc cu organe genitale
ambigue, fapt ce poate ridica probleme de identitate

Cauze, incidenta si factori de risc

Persoanele cu tulburare de identitate de gen pot sa actioneze si sa se prezinte ca membru al
sexului opus. Tulburarea poate afecta:

-alegerea partenerilor sexuali

-expunerea de comportamente, maniere si imbracaminte
-conceptul de sine
Tulburarea de identitate de gen nu este acelasi lucru cu homosexualitatea. Conflictele de
identitate pot sa apara in multiple situatii, in diferite forme. De exemplu, unele dintre persoanele

4
cu organe genitale normale si caracteristici sexuale ale unui gen particular, nu se identifica cu ei
insisi. Anumite persoane se pot imbraca intocmai ca cele de sex opus, iar unii oameni pot solicita
intervenita chirurgicala de schimbare de sex

Simptome

Debutul pubertatii poate amplifica dificultatile la persoanele cu tulburare de identitate de gen.

Dezvoltarea ulterioara a caracteristicilor sexuale secundare nedorite, mai ales la barbati, creste
nivelul de anxietate si frustrare.

In efortul de a face fata sentimentelor lor, unii dintre barbatii cu tulburare de identitate de gen se
pot angaja in activitati stereotipe sau chiar exagerat de masculine. De exemplu, un barbat care se
lupta cu tulburarea sa de gen se poate angaja in sporturi macho, cum ar fi fotbal sau lupte, in
scopul de a se simti mult mai masculin Din pacate, rezultatul este, de obicei, o crestere a
anxietatii.

Aceasta stare de anxietate este caracterizata prin sentimente de confuzie, rusine, vinovatie si
frica. Acesti oameni vor fi derutati de incapacitatea lor de a rezolva problema. Vor fi rusinati de
imposibilitatea lor de a controla, ceea ce societatea considera activitati perverse. Uneori, punerea
in practica a fanteziilor transsexuale amelioraza temporar situatia. In urma acestor activitati
multe persoane se simt rusinate de gandurile si activitatile lor.

Copiii cu tulburare de gen pot afisa frecvent urmatoarele simptome:

-exprimarea dorintei de a fi de sex opus (se vor prezenta drept persoane de sex opus si isi vor
modifica inclusiv numele)
-vor avea dezgust fata de propriile organe
-vor avea convingerea ca pe masura ce vor creste se vor transforma in sexul opus
-vor fi respinsi de catre unele grupuri de colegi de-ai lor
-se imbraca si au comportamente specifice sexului opus
-se vor retrage din interactiunile si activitatile sociale
-au sentimentul de izolare, depresie si anxietate

Adultii cu tulburare de identitate de gen pot afisa frecvent urmatoarele simptome:

-dorinta de a trai ca o persoana de sex opus

-dorinta de a scapa de propriile organe genitale
-se imbraca si se comporta asemeni persoanelor de sex opus
-se retrag din actiunile si activitatile sociale
-au sentimentul de izolare, depresie si anxietate

Diagnostic

Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare de identitate de gen:

5
A. Aceasta trebuie sa se identifice persistent si destul de intens cu sexul opus. La copii
perturbarea se poate manifesta prin:

-dorinta de a fi declarata o persoana de sex opus

-dorinta de a trai sau de a fi tratati ca celalalt sex
-convingerea ca el sau ea are reactii si sentimente tipice celuilalt sex.

B. Un sentiment de nepotrivire sau disconfort persistent cauzate de sexul/genul pe care o

persoana il are. Trebuie sa fie persistent disconfortul declansat de propriul sex astfel:

- la baieti:

-dezgustul fata de propriile organe sexuale

-convingerea ca organele genitale vor disparea sau conceptia ca ar fi de preferat sa nu aiba penis
-respingerea fata de activitati de sex masculin, cum ar fi jocurile dure, dar si jocuri cu jucarii.

- la fete:

-respingerea urinarii in pozitia asezat

-dorinta de a nu avea sani sau menstruatie
-pretentia de a avea penis
-antipatia accentuata pentru haine specifice sexului feminin.
La adolescenti si adulti perturbarea se manifesta prin simptome cum ar fi: preocuparea de a
elimina caracteristicile sexual primare si secundare (precum cele declansate de hormoni,
interventiile chirurgicale sau alte proceduri pentru modificarea fizica a caracteristicilor sexuale
pentru stimularea sexului opus), credinta ca el sau ea a fost nascut cu un sex gresit.

C. Tulburarea nu concureaza cu o conditie fizica ce ar avea caracter asexuat sau hermafrodit.

D. Perturbarea provoaca un stres clinic semnificativ sau poate afecta persoana in cauza in
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante.

Complicatii

-Depresie sau anxietate

-Stres emotional
-Sentimentul de singuratate
-Slaba intelegere a conceptului de sine
-Tendinta de suicid.

6
Tratament

De obicei este recomandata consilierea individuala si de familie pentru tratarea copiilor cu

tulburare de identitate de gen. Consilierea se concentreaza pe tratarea problemelor asociate cu
depresia, anxietatea, dar conduce si la imbunatatirea respectului de sine.

Terapia vizeaza si sustinerea functiei individuale, fara sa fie necesara schimbarea de gen.
Consilierea este recomandata inclusiv pentru adulti, ca si implicarea intr-un grup de suport. Unii
dintre adultii transsexuali solicita tratamente hormonale si chirurgicale pentru suprimarea
caracteristicilor sexuale biologice si pentru a putea atrage persoanele de sex opus.

Modificarea sexuala pe cale chirurgicala este o interventie majora si ireversibila. Candidatii

pentru acest tip de chirurgie trebuie sa poata face fata unei evaluari extensive si a unei perioade
de tranzitie.