ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURETI,

Faculatea de Contabilitate i Informatic de Gestiune

Dreptul romanesc si asa-numita relatie de angajare

Student: UDREA FLORINEL COSTIN

Master: CAIG RO
Grupa: 666
Anul: I
 Dreptul romnesc al muncii este mai degrab formalist din punctul de vedere
identificrii relatiei de munc. Aici principiul prevalentei faptelor este recunoscut n dreptul
comun, unde art.1266 din Codul civil romn, avnd denumirea marginal Interpretarea dup
vointa concordant a prtilor prevede:

(1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordant a prtilor, iar nu dup sensul
literal al termenilor.

(2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, intre altele, de scopul

contractului, de negocierile purtate de prti, de practicile statornicite ntre acestea si de
comportamentul lor ulterior incheierii contractului. Dar aplicarea acestei reguli in ceea ce
priveste contractul de munc se confrunt cu problema formei solemne a acestuia .Intr-adevr,
contractul de munc se poate incheia numai in form scris; el este nul absolut dac forma scris
nu este respectat.

Chiar dac se poate dovedi c vointa concordanta a prtilor va fi fost aceea de incheiere a
unui contract de munc, cat timp ele nu au incheiat contractul de munc in scris, acesta este
oricum nul. Sigur, nulitatea produce efecte doar pentru viitor; ca urmare, de principiu,
persoana care a prestat activitate ar putea solicita instantei constatarea faptului c, pentru trecut,
contractul in temeiul caruia a lucrat a fost de munca, si ca deci ea a avut pn n calitatea de
salariat.

Mult mai frecvent, re-calificarea raportului dintre prti se realizeaz potrivit dispozitiilor
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Astfel, chiar dac un contract de munc s-a incheiat cu
titlul de contract civil, exist o serie de criterii in raport cu care acesta va putea fi re-calificat,
lundu-se in considerare substanta raporturilor dintre prti, si nu titlul dat de acestea contractului
incheiat. Astfel chiar dac prtile denumesc contractul incheiat ca fiind un contract de prestri
servici sau un contract de colaborare, dac din continutul acestuia rezult ca in fapt este vorba
despre,,o relatie de angajare organele de control fiscal vor putea recalifica respectivul contract.
Consecinta acestei recalificri consta in posibilitatea stabilirii contributiilor la nivelul datorat n
cazul unui contract de munca.

Problema este c aceste criterii sunt prevzute nu de legislatia muncii, ci de cea fiscal,
iar scopul re-calificrii contractului nu este respectarea drepturilor celui care presteaz munca si
aplicarea regimului instituit de Codul muncii, ci plata retroactiva a contributiilor datorate la stat
de catre parti si aplicabilitatea normelor dreptului securitatii sociale.

De altfel, legislatia fiscal nu face deloc referire la contractul de munca sunt. Ea are in
vedere activitatea, care din independent este recalificat in dependenta. Potrivit art.7 pct. 1 din
Codul fiscal, activitatea dependent-este orice activitate desfsurat de o persoan fizic intr-o
relatie de angajare generatoare de venituri. Notiunea de relatie de angajare nu este definita, dar
este de presupus ca in mod deliberat nu expresia relatie de munca sau contract de munca pentru a
se intelege ca organul de control fiscal nu se pronunt asupra naturi juridice a contractului dintre
prti, ci face doar o calificare a activitatii si a veniturilor astfel obtinute. Nu se foloseste
notiunea de ,,angajator",ci cea de platitor de venit, nu se foloseste notiunea de,,lucrtor"
sau,,salariat", ci cea de beneficiar de venit. Toate acestea deoarece ceea ce intereseaz organul
de control fiscal este tratamentul fiscal al veniturilor, nu natura juridic a contractului.

Asadar, organul de control fiscal are posibilitatea de a recalifica o activitate ca

fiind,,dependent", fr a avea si competenta de a califica contractul in temeiul cruia se
presteaz aceasta. Dac prtile au incheiat un contract pe care l-au denumit civil, dar organul
fiscal a recalificat acea activitate, calificnd-o ca fiind"dependent", aceasta nu transform
automat si suportul contractual al acelei activitti in contract de munc. Numai instanta de drept
al muncii ar avea competenta de a realiza re-calificarea contractului insusi, dar si aici ea s-ar lovi
de impedimentele probatorii pe care impunerea formei solemne a contractului de munc le aduce
cu sine.

Anterior, Codul fiscal definea munca dependent prin indicarea a patru criterii legale,
adugnd c activitatea independent este orice activit desfsurat cu regularitate de ctre o
persoan fizic, alta decat activitatea dependenta. In prezent, legiuitorul fiscal procedeaz
invers: sunt indicate criteriile de identificare a muncii independente, urmnd ca munca
dependent s fie considerat cea in cazul creia aceste criterii nu se regsesc. Aceast nou
abordare a fost mai intai cuprins in Legea nr. 187/2015 si apoi preluat fr modificri in noul
Cod fiscal, aplicabil de la 1 ianuarie 2016. Astfel, munca independent este orice activitate
desfasurat de ctre o persoan fizic in scopul obtinerii de venituri, care indeplineste cel putin 4
dintre urmtoarele criterii:

1) persoana fizic dispune de libertatea de alegere a locului si a modului de desfasurare a

activitatii, precum si a programului de lucru.
In cazul unui raport de munca dependent, locul muncii si programul de lucru sunt, de
principiu, predeterminate. Desi poate exista o anume flexibilitate privind aceste elemente,
marja de flexibilitate trebuie stabilit de la inceput n cazul unei activitti dependente. Fireste,
pe de alt parte,c nici munca independenta nu ar putea exclude efectuarea anumitor activitati la
anumite momente predeterminate, cum ar fi, spre exemplu, stabilirea de intalniri cu beneficiarul
muncii, in scopul prezentrii rezultatelor acesteia, intalniri care se pot desfsura la localii
predeterminate;

2) persoana fizic dispune de libertatea de a desfasura activitatea pentru mai multi clienti.
Dificultatea acestui criteriu consta in aceea c nu se vorbeste despre desfasurarea efectiva a
activittii pentru mai multi clienti, ci doar despre posibilitatea desfasurarii de activitati pentru
nici in cazul muncii dependente(spre exemplu, in cazul incheierii unui contract de munc) de
functii nu este interzis.

3) riscurile inerente activitatii sunt asumate de ctre persoana fizic ce desfsoar activitatea.
 Acesta este un criteriu decisiv, deoarece in esent caracterul dependent al unei
activitti face ca beneficiarul de venit s nu isi asume riscuri financiare. Dac, bunoar,
produsele fabricate de el nu se vand, el va avea in continuare dreptul la remunerarea activittii.
Riscul de a nu le putea vine ii apartine exclusiv ficiarul pltitorului de venit. Dimpotriv, in
cazul lucrtorului independent, riscurile sunt asumate de cel care presteaz activitatea.
Se afirm, cu toate acestea, c asa-numita ,,mutualizare a riscurilor" constituie o
nefericit tendint a intregii piete a muncii, afectndu-i si pe salariati.

4) activitatea se realizeaz prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfasoar.

Acest criteriu se regsea(desi in oglind) si in reglementarea anterioar, cand munca
dependent era identificat, intre altele, in raport de criteriul utilizrii bazei materiale a
pltitorului de venit. Dac, de exemplu munca este prestat unei cu utilizarea echipamentelor
puse la dispozitie de ctre beneficiarul muncii, atunci exist indicii ca ea se desfasoar in baza
unui raport de munc dependent; dac munca se presteaz prin utilizarea echipamentelor proprii
ale prestatorului de servicii, este probabil ca temeiul juridic al acesteia s il constituie activitatea
independent.
Astfel, dac platitorul de venit ii pune lucrtorului la dispozitie uniforma,salopeta,
unelte, instrumente de lucru, echipament de protectie, baz informa birou, spatii cu inzestrare
corespunztoare desfsurrii activittii-criteriul muncii independente nu este ndeplinit.

5) activitatea se realizeaz de persoana fizic prin utilizarea capacittii intelectuale si/sau

a prestatiei fizice a acesteia, n functie de specificul activittii;

6) persoana fizic face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de

reprezentare,reglementare si supravegherea profesiei desfsurate, potrivit actelor normative
speciale care reglementeaz organizarea si exercitarea profesiei respective. Sunt avuti in vedere
profesionisti, care fac indeobste parte corpuri profesionale, care au reglementri proprii si care
impun cerinte proprii de acces profesia respectiv;

7) persoana fizica dispune de libertatea de a desfsura activitatea direct, cu personal

angajat sau prin colaborare cu terte persoane,in conditiile legii.
Posibilitatea beneficiarului de venit de a angaja propriii salariati constituie un criteriu clar
de determinare a muncii independente, deoarece lucrtorul nu are niciodat dreptul de a-si delega
activitatile unui tert sau de a avea propriul personal angajat Este suficient indeplinirea a 4 dintre
conditiile de mai sus, pentru ca beneficiarul de venit s poat fi considerat ca desfasurand o
activitate independent.

De observat c intre criterii nu se numr(cel putin nu in mod expres) cel mai important,
anume absenta raportului de subordonare, care defineste in fond relatia de munc independent
De asemenea, nu se numr nici criteriul non-exclusivittii dup cum am in multe sisteme de
drept, daca munca este prestat preponderent sau exclusiv in beneficiul unei singure persoane,
exist o prezumtie c temeiul acesteia l-ar constitui un contract de munc. Criteriul exclusivittii
este prezent si intre cele avute in vedere la art. 13 din Recomandarea Organizatiei Internationale
a Muncii nr. 198/2006. De altfel, faptul c munca prestat exclusiv in beneficiul unei singure
alte persoane nu este prezumat(n viziunea legiuitorului romn) ca fiind intemeiat pe un raport
de munc este afirmat in mod direct in art. 17 alin. (3) din Ordonanta de urgent a Guvernului
nr. 44/2008 privind desfsurarea activittilor economice de ctre persoanele fizice autorizate,
intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, potrivit cruia o persoan fizic autori-
zat nu va fi considerat un angajat al unor terte persoane cu care colaboreaz chiar dac
colaborarea este exclusiv.

Consecinta re-calificrii va consta in obligarea retroactiv a angajatorului de plat a

contributiilor corespunztoare veniturilor obtinute din activitti dependente. Intreaga constructie
apartine unui act normativ de drept fiscal, si nu de drept al muncii, iar contestarea deciziei de
recalificare a activittii va putea fi fcut n fata instantei de contencios administrativ, nu in fata
instantelor de drept al muncii. Cum este si firesc pentru un act normativ de drept fiscal, nu sunt
cuprinse prevederi referitoare la drepturile beneficiarului de venit considerat retroactiv ca
desfasurnd o activitate dependent, n cadru unei relatii de angajare. Scopul legii nu este
nicidecum protectia celui ce munceste, ci este unul de natur fiscal, urmrindu-se doar
eliminarea oricror posibilitati de eludare a dispozitiilor privind plata contributiilor.

In principiu, o persoan a crei activitate a fost recalificat ca fiind dependent s-ar

putea adresa instantei de drept al muncii pentru a i se recunoaste retroactiv, calitatea de salariat
ce decurge din raportul juridic ncheiat. Ea a putea face proba faptului c munca a fost prestat in
temeiul unei relatii de munc. Observm insa ca instanta de drept al munci nu este cu niciun chip
tinut de a respecta de a organelor fiscale de recalificare. Acestea din urm de altfel nu s-au
pronuntat si nici nu ar fi avut competenta de a se pronunta cu privire la natura juridic a
contractului, ci au apreciat doar veniturile ca provenind dintr-o activitate dependent;

Unele drepturi, cum sunt dreptul la asociere sindical, dreptul la grev sau dreptul la
negocieri colective nu vor putea fi oricum acordate retroactiv. Contractul de este un contract
solemn, potrivit art. munc alin. din Codul muncii. Desi nulitatea acestuia pentru lips de
form nu retroactiveaz, caracterul solemn al contractului de munc reprezint o dificultate
pentru cel ce doreste s probeze existenta acestuia. Criteriile enuntate mai sus(care corespund
numai intr-o oarecare msur cu cele din Recomandarea organizatiei Internationale a Muncii din
2006) nu sunt cuprinse in niciun act normativ de dreptul muncii. Ele nu sunt numai incomplete,
dar urmresc un alt scop dect recalificarea contractului si recuperarea conditiei de salariat a celui
ce munceste. Lar forma solemna ceruta la incheierea contractului de munc, conditie ce nu se
mai intalneste in niciun alt sistem de drept european pune sub semnul intrebrii insusi principiul
faptelor, consacrat de Recomandarea Organizatiei Internationale a Muncii.
Pentru c un raport juridic este de munc sau civil, ca urmare a relatiei intervenite intre
parti. Partile nu ar putea sau nu ar trebui s se poat sustrage normelor impuse de dreptul muncii
prin simpla calificare a contractului lor drept contract civil. Acesta este sensul princiupuil
prevalentei realitatii relatiilor dintre prti, in raport cu denumirea sau calificarea pe care acestea
ar putea-o da contractului intervenit ntre ele. Astfel, potrivit art.9 din Recomandare,
determinarea existentei unei relatii de munca ar trebui s fie ghidata in primul modul concret de
prestare a muncii si de felul in care relatia ar fi caracterizat de parti.

De altfel, jurisprudenta romneasc anterioar anului 2011, deci anterioar introducerii

introducerii cerintei formei scrise ad validitatem, era inacelasi sens. Instantele preocupate s
identifice esenta in discutie si, pe baza caracteristicilor sale, sa il califice drept civil sau de
dreptul muncii, indiferent de denumirea pe care o vor fi dat contractului lor.
In acelasi sens sma pronuntat si Curlea de Justitie a Uniunii Europene statund c o
calificare drept prestator independent potrivit dreptului national nu exclude necesitatea ca
persoana respectiva sa fie calificat drept lucrator in sensul dreptului Uniunii dac independenta
sa nu este decat fictiva, disimulnd astfel un raport de munca veritabil.
Si atunci, cum putem aplica, in sistemul nostru de drept, regulile de drept comun privind
simulatia? S cutm un rspuns