Despre via...
Cu ochii nlcrimai privesc n zare,
Mi-e greu, am orbit i mi-e sete,
Cerul tot mai departe-mi pare...
Suspin n tcere, cci nimeni nu m vede.
Lacrimi sngernde m strpung,
Pentru cine? Pentru ce?
M zbat nc din amurg-
S-mi cunosc eu viaa-mi toat.
n cea-s toate stelele aprinse
i cnd una mai tresare,
De attea suferine ascunse
mi cere s-i dau ascultare...
- ''Nu te-ntrista tu pui de om
Cci viaa ta e-amar
Iar tu eti al sorii pom,
Ucis de lumea de-afara.
Cnd timpul i va da alinarea
Nu cuta rspunsuri i nici s-nelegi,
Evit tu cunoaterea i-mbriseaz fericirea
S nu simi adncul tu, nva s trieti...''
Cum s gsesc fericirea
n ploi, zpezi i-n pustiu
Cnd singurtatea-i noaptea
Iar eu sunt att de viu.
Strin n fapta i n gnd
Tcerea norului m curm
De-al spaimei fiine pe pmnt,
ngenuncheat de-o umbr.
''Singurtatea o cunosc, e aa hain,
Iar noaptea o atept s vin
Cum ateapt apa luna
Ce-i revars doar lumina.
Straniu e pmntul tu cu oameni
i soarele s-a dus,
Totu-i alb, de-attea ierni
De la rsrit, pn-la apus.
Obosit eti de venica crare,
Tot ce-i spun, i s-a mai spus
C scurt-i viaa i lung-i marea,
i crud-i soarta, cci tu eti jos, iar eu sunt sus.''
Ochii goi cad n pustiu
n flcri mari i-n abis
Totu-i mort, nimic nu-i viu
i parc triesc un vis.
De-a cunoate fericirea
Doar o clipa a tri
necndu-m-n iubire
i pe urm, a muri...
''Dar unde-i venicia ta
n moarte i nefiin,
i lumina de i-a da
N-ai putea-o tu cuprinde.
i-ai nelege n sfrit drumul
Care curge att greu
Asta-i viaa,acesta-i omul..
Tu esti tu , iar eu sunt eu.''
.........................................
Refuz a-nelege blestemul ce-l triesc,
Cu veninul i deartele sale oapte
nstrinat de lume, nici n gnd nu m regsesc
Cu chipul mort zmbesc, obosit de via i obosit
de moarte.