Sunteți pe pagina 1din 4

CATEHEZA DESPRE MILENARISM

I. Pregatirea aperceptiva

Sfantul Apostol Petru atrage atentia credinciosilor ca in epistolele


pauline sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si
neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte scripturi spre a lor pierzare
(11 Petru 3, 16). Si intr-adevar, de-a lungul vremii au aparut multe
rastalmaciri. Si cum lucrurile cele mai cu anevoie de inteles se afla in
cartea profetica numita Apocalipsa, cei nestiutori sau neintariti si-au
gasit locul unde isi pot afirma originalitatea, facand sa apara senzatia si
spectacolul. Numai ca rastalmacirile lor produc sminteala in sufletele celor
de buna credinta si derutandu-i creeaza dezbinari in unitatea Trupului lui
Hristos, adica a Bisericii celei Una.
Un astfel de mod gresit de interpretare a capitolului 20 din cartea
Apocalipsei a dat nastere inca din primele veacuri crestine ereziei
hiliaste, reformulata in timpurile mai noi sub numele de milenarism, cu
consecinte negative atat asupra dreptei invataturi de credinta descoperita
de Mantuitorul, cat si asupra vietii morale si a ordinii in societate.

II. Anuntarea temei


Vom vedea in cele ce urmeaza care este netemeinicia hiliasmului
sau milenarismului.

III. Tratarea
Dintru inceput se ridica intrebarea: ce este, cand a aparut si ce
propovaduieste hiliasmul? Invatatura hiliasta (de la hilia = o mie)
dateaza dinaintea venirii Mantuitorului. Aflati sub mai multe stapaniri
straine si dorind eliberarea, iudeii si-au formulat aspiratiile in asteptarea
unui Mesia pamantesc care va intemeia o imparatie de o mie de ani, ca o
perioada de mare fericire si prosperitate pentru ei. Aceasta aspiratie a fost
preluata de iudeo-crestini care socoteau ca intrucat Mantuitorul nu a
realizat acest lucru la prima Sa venire, o va face cu prilejul celei de a doua
veniri. Si cum multi dintre ei au asistat si au vazut daramarea
Ierusalimului, au regasit suportul moral in credinta Noului Ierusalim,
puternic si de neclintit, care se va instaura pe o perioada de o mie de ani,
dupa care va urma invierea si judecata generala. Invatatura hiliasta astfel
formulata a fost apoi manipulata de mai multi eretici din epoca primara a
Bisericii crestine, precum gnosticul Cerint din Alexandria, contemporan cu
Sfantul Apostol Ioan, apoi ereticul Montan din secolul al II-lea. Erezia
hiliasta a intrat si in continutul altor erezii si e propovaduita si de alti
eretici, precum secta ebionitilor si Apolinarie din Laodicea. Ea a devenit un
adevarat pericol pentru dreapta invatatura a Bisericii, deoarece si-a gasit
adepti chiar printre unii scriitori crestini, ca Papia din Hierapole (+130) si
altii.
Pentru a stavili definitiv aceasta erezie, sinodul II ecumenic de la
Constantinopol, din anul 381, combatand erezia lui Apolinarie, a
anatemizat si invatatura sa si a urmasilor sai cu privire la hiliasm. Faptul ca
Simbolul de credinta niceoconstantinopolitan, la sfarsitul articolului al VII-
lea a introdus formula: a carui imparatie nu va avea sfarsit, dovedeste
ca Parintii Bisericii au luat atitudine de combatere a hiliasmului.
Incetand pentru o mare perioada de timp, hiliasmul reapare in evul
mediu, in perioada Renasterii si Reformei sub numele de milenarism (de
la latinescul mille = o mie). Dupa Reforma a fost sustinut de mai multi
teologi protestanti si raspandit apoi de mai multe grupari neo-confesionale
mai noi, printre care adventistii, reformistii, nazarinenii, martorii lui Iehova
sau studentii in Biblie si seceratorii sau crestinii ultimelor zile care spun ca
ei sunt zelosii lucratori pe care Hristos i-a tocmit in via Sa in perioada de
o mie de ani.
Pentru a vedea mai indeaproape netemeinicia milenara, ne vom
referi la insusi textul biblic pe care ei il iau ca temei al propovaduirii lor.
Singurul loc din Noul Testament este capitolul 20 din cartea
Apocalipsei. Citind cu atentie textul si confruntandu-l cu textul original
redat in limba greaca, remarcam ca in acest text traducerea corecta este
cu mii de ani si nu cu o mie de ani.
Milenaristii sustin ca imparatia de o mie de ani incepe cu Invierea
cea dintai a celor drepti (care fireste sunt ei) si cu moartea cea dintai a
celor pacatosi. Satana va fi legat si nu va mai avea nici o putere. In acest
timp cei drepti vor fi alaturi de Iisus o mie de ani, dupa care diavolul va fi
dezlegat o vreme si-i va pierde pe multi. Apoi cea de a doua inviere va fi
rezervata pacatosilor care vor fi judecati si pedepsiti cu moartea a doua,
adica cu nimicirea in iad. Cei ce beneficiaza de prima inviere, nu vor avea
parte de moarte si vor fi vesnic vii, iar diavolul nu va avea putere asupra
lor. Prin urmare, in interpretarea milenarista sunt nu numai doua morti si
doua invieri, ci si doua Imparatii ale lui Dumnezeu: cea propovaduita de
Sfantul Ioan Botezatorul si infaptuita de Iisus, precum si cea de o mie de
ani. Ori, dupa marturisirea Sfintei Scripturi, Imparatia lui Dumnezeu nu
poate fi decat una singura. Aceasta greseala provine din traducerea
gresita pe care o fac milenaristii, traducand cu o mie de ani, in loc de
mii de ani textul original aflat in capitolul 20 din cartea Apocalipsei.
Traducand corect textul Apocalipsei cu mii de ani, se incadreaza
armonic, fara nici un fel de dificultate in invatatura Noului Testament
despre Imparatia lui Dumnezeu, propovaduita de Sfantul Ioan Botezatorul
si infaptuita de Mantuitorul prin Intruparea, patimile, moartea si Invierea
Sa. Astfel diavolul este legat prin moartea Domnului cand s-a coborat la
iad (I Petru 3, 9). Apoi prin Invierea Sa din morti, Mantuitorul deschide
posibilitatea invierii celor drepti impreuna cu El. Cine sunt acestia? Sfantul
Apostol Pavel ne spune clar ca sunt toti cei care au primit Botezul
crestin: .Au nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru
moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am ingropat cu El in moarte prin
botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti prin slava Tatalui, asa
sa umblam si noi intru innoirea vietii; caci daca am fost altoiti pe El prin
asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi ai Invierii Lui (Romani 6, 3-5).
Deci, Imparatia lui Dumnezeu care dureaza mii de ani incepe odata
cu Intruparea Mantuitorului, iar odata cu savarsirea primului Botez prin
Pogorarea Sfantului Duh la Cincizecime, se intemeiaza ea pe pamant, prin
Biserica: Iar ei auzind aceasta au fost patrunsi la inima si au zis catre
Petru si ceilalti Apostoli: barbati frati, ce sa facem? Iar Petru a zis catre ei:
pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos spre
iertarea pacatelor voastre si veti primi darul Duhului Sfant. (Fapte 2, 37-
38).
Imparatia lui Dumnezeu are un caracter spiritual, este pace,
dreptate si bucurie in Duhul Sfant (Romani 14, 17). Membrii acestei
Imparatii sunt cei botezati, fiindca acestia sunt renascuti la o viata noua,
lipsita de pacat, prin harul divin: De nu se va naste cineva din apa si din
Duh nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Din textul
Apocalipsei se observa ca primei Invieri ii corespunde prima moarte, cea
naturala, cand trupul se desparte de suflet, si cand, in urma judecatii
particulare cei ce au inviat impreuna cu Hristos prin credinta, har si fapte
bune vor cunoaste si fericita comuniune cu El. Acest fapt ni-l spune chiar
Mantuitorul: Adevarat, adevarat zic voua: cel care asculta cuvantul Meu si
crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a
mutat din moarte la viata. Adevarat, adevarat zic voua ca vine ceasul si
acum este cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei care vor
auzi vor invia (Ioan 5, 24-25). Din acest text retinem cuvintele: vine
ceasul si acum este, adica in timpul activitatii Domnului pe pamant, cand
a intemeiat Imparatia lui Dumnezeu, cand pentru toti a fost deschisa usa
mantuirii. Textul Apocalipsei vorbeste apoi de a doua venire a Domnului
pentru a intemeia o noua imparatie. Semnul ei va fi dezlegarea pentru o
scurta perioada de timp a diavolului. Am vazut ca mai intai diavolul a fost
legat pentru a se intampina imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Apoi din
nou se va dezlega. Cand? Atunci cand Domnul va veni sa judece viii si
mortii, adica cu prilejul
parusiei, sau a celei de a doua veniri a Domnului. Aceasta dezlegare a
diavolului este aratata de Mantuitorul si Sfintii Apostoli prin indicarea
semnelor care vor preceda parusia. La a doua venire o Domnului cei
pacatosi repartizati la stanga vor cadea in osanda vesnica. Apoi diavolul si
moartea vor fi nimicite.
Acelasi lucru il spune Mantuitorul vorbind despre Judecata din urma
(Matei 25, 35-46), precum si Sfantul Apostol Pavel referindu-se la cele mai
din urma evenimente ale existentei: Dupa aceea sfarsitul, cand Domnul
va preda Imparatia lui Dumnezeu si Tatalui, cand va desfiinta orice domnie
si orice stapanire si orice putere. Caci El trebuie sa imparateasca pana ce
va pune pe toti vrajmasii sai sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma
care va fi nimicit este moartea (I Corinteni 15, 24-26).

IV. Recapitularea - Aprecierea


Propovaduind doua imparatii si doua parusii ale Domnului, precum si
doua invieri, milenaristii contravin invataturii Mantuitorului, fiindca:
1. Mantuitorul nu ne descopera decat o singura Imparatie a lui
Dumnezeu care nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36), dar este in
lumea aceasta si pentru lumea aceasta, nedeterminata temporal, peste
care nu poate fi suprapusa o alta imparatie care sa dureze o mie de ani.
2. Dupa a doua venire a Mantuitorului nu va mai exista viata trupeasca,
fiindca trupurile vor invia si vor fi duhovnicesti (I Corinteni 15, 44).
3. Mantuitorul ne arata ca va fi o singura judecata, cand va fi
despartirea celor ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au
facut rele, spre invierea osandirii (Ioan 5, 28-29); va fi un singur seceris
atat pentru grau, cat si pentru neghina (Matei 13, 30); in acelasi timp va
veni Mirele, atat pentru fecioarele intelepte, cat si pentru cele nebune
(Matei 25, 1-13); in sfarsit, o singura data va veni Stapanul sa ceara
raspuns celor carora le-a incredintat talantii (Matei 25, 14-30) si o singura
data va cere socoteala tuturor lucratorilor din via Sa (Matei 21, 31-41).

V. Asocierea
Aderentii ereziilor hiliaste si milenariste dauneaza invataturii
Mantuitorului, adaugand si alte formulari gresite cu privire laPersoana Sa
divina-umana, la Sfanta Treime, la suflet, in problema iadului, etc., multi
dintre ei promovand doctrine antisociale siantistatale.

VI. Generalizarea
Din cele pana aici tratate vedem ca Sfanta Scriptura nu face
pomenire de Imparatia de o mie de ani, ci de Imparatia de mii de ani,
care se realizeaza in Biserica si se desavarseste in viata viitoare.

VII. Aplicarea
Dat fiind faptul ca milenarismul reprezinta o interpretare gresita a
Sfintei Scripturi, iar sectele milenariste furnizeaza invataturi daunatoare
Evangheliei, avand in acelasi timp si un caracter antisocial, credinciosii
trebuie sa aibe in atentie mai multe orientari practice:
1. Sa citeasca Sfanta Scriptura folosind totdeauna editiile tiparite cu
aprobarea Sfantului Sinod, unde traducerea este corecta.
2. Sa aiba in atentie si ss nu se lase dusi in eroare de greselile
milenariste, atat sub aspectul credintei, cat si sub aspect social.