Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE MEDICIN I FARMACIE

SPECIALIZAREA: BALNEOFIZEOKINETOTERAPIE I RECUPERARE


ANULII, GRUPA III

ANUL 2012 - 2013

Coxartroza

STUDENTI: MIHELE NICOLAE ADRIAN


Suciu Sebastian

ORADEA
Ianuarie 2013

Cuvinte cheie:

Coxartroza

Artroza

Kinetoterapie

Ortezarea

Tratament

ABSTRACT
Am ales acest subiect deoarece rata cazurilor ntalnite de coxartroz este foarte ridicat,
n special la persoanelor cu vrsta de peste 60 ani.

Coxartroza este un proces degenerativ la nivelul structurilor care compun articulaia


oldului (articulaia coxo - femural). Coxartroza poate afecta doar o parte a oldului
(coxartrozaunilateral) sau poate afecta ambele jonciuni ale oldului (coxartroza bilateral).
Ca i n cazul altor articulaii, elementul de baz al articulaiei coxo femurale este cartilajul
hialin. Acesta se afl ntre oasele bazinului i femur i acioneaz ca o protecie in timpul micarii,
pentru a reduce frecarea oaselor.
Cartilajul articulaiei este format n proporie de 95% din ap i matrice cartilaginoas
extracelular, iar restul de 5% din condrocite. Aceste condrocite sunt nite celule cu funcie
special i au cel mai lung ciclu celular dintre toate celulele organismului. Din acest motiv, din
pcate ele au i cel mai lung ciclu de refacere. Odat distrus, erodat, cartilajul hialin se reface
foarte greu. Dac solicitarile prea mari la care este supus ncheietura coxo femural sunt
prezente o perioada mai lunga de timp, acest cartilaj nu are posibilitatea s se refaca n acelai
ritm n care este erodat, i n timp poate s apar ceea ce numim coxartroz, adica pierderea
parial sau total a cartilajului care protejeaza oasele din zona bazinului. In cazul acestei
afeciuni este foarte important ca boala artrozic sa fie tratata cat mai repede posibil, inc din
stadiile incipiente.

Singura metoda prin care se poate obine calmarea durerii n mod real (i nu doar pe
durata efectuarii tratamentului), i de fapt singura cale prin care se obine ameliorarea micarii
pna la redobndirea n intregime a libertaii de deplasare, este ceea prin care se reuete
regenerarea cartilajului articular distrus. Aceasta regenerare nu este posibil prin simple edine
de kinetoterapie si fizioterapie, aa cum susin unii terapeui. Aceste metode sunt eficiente n
vindecarea coxartrozei ns nu sunt suficiente. n cadrul centrelor medicale sau pus la punct
dealungul anilor metode foarte eficiente de tratamen, care dau rezultate pentru pacieni, cu efect
pe termen lung i foarte lung.
Trebuie precizat faptul c acest cartilaj are propriul su ritm de regenerare. Nu putem
grabii procesul de refacere, de aceea este extrem de important s v prezentai ct mai repede la
medic pentru a efectua o prima edinta de scanare tomografic. n cazul unei coxartroze avansate
i a unui cartilaj foarte degradat, durata refacerii este mai lung i durerea pe care trebuie sa o
suportai este de o mai mare intensitate i de lung durat.
De aceea v adresez i aici ndemnul: Nu amnai, prezentai-v la medic, facei un
tratament corect de recuperare medical, corespunzator stadiului n care se gasete boala, i vei
vedea c recuperarea este posibil.

INTRODUCERE
Coxartroza este o afeciune cronic, degenerativ a oldului. Numit i artroza coxo
femural sau artroza oldului, reprezint localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul
oldului. n timpul mersului sunt momente de sprijin unipodal n care presiunea este de patru ori
mai mare pe o articulaie coxo femural, dect n fazele staiunii bipodale, fapt ce favorizeaz
apariia coxartrozei.
n general coxartroza apare datorit unor anomalii congenitale cum ar fi: subluxaii,
displazii congenitale, coxa plana, dar i datorit unor traumatisme (fracturi de col femural,
luxaia traumatic a oldului) i a unor boli metabolice. n evoluia coxartrozei ntotdeauna apare
durerea. n majoritatea cazurilor durerea apare la nivelul zonei inghinale i radiaz pe faa
anterioar a coapsei spre genunchi; n alte cazuri se localizeaza la nivelul zonei fesiere. La
nceput, durerea apare cu ocazia schimbrilor de poziii (stand - aezat), n formele ei mai
avansate devenind permanent; durerea are caracter mecanic.
Din punct de vedere funcional, efectele coxartrozei sunt: reducerea mobilitii,
nrutairea calitii mersului, chioptarea, instabilitatea, nrutirea poziiei corecte a corpului,
ca urmare a scderii forei muchilor fesiei i a durerii. Ca s evite durerea cnd pete pe un
picior, scurteaz faza de sprijin. In coxartroz durerile nu sunt violente, dar persist, agravndu-se
la mers i ameliorndu-se n repaus. Pe lang durerea produs n timpul micrii, alt simptom este
epenirea articulaiei n repaus, cu revenirea la normal dup primele micri. Dupa limitarea
micrilor care este din ce n ce mai suprtoare, n formele evoluate apar chioptatul i durerile
persist la repaus i noaptea. Nu se va sta pe scaun mult timp, nu se va merge mult i se vor evita
treptele.

METODE DE TRATARE A COXARTROZEI:


Termoterapia, hidtrotermoterapia, hidrokinetoterapia;

Kinetoterapia;

Masaj;

Balneoclimatoterapia;

Rontgenterapia;

Acupunctura;

MATERIAL SI METODE
Definiie: numit i artroza coxo-femural sau artroza oldului, reprezint localizarea
reumatismului cronic degenerativ la nivelul articulaiei coxofemurale (oldului).
Incidena: apare mai frecvent la vrstnici (peste 50-60 de ani) i in special la femei, la
care predomina net diversele forme de displazie congenitala de old (anexe), dar i la tineri sau
copii (malformaii ale articulaiei coxofemurale, dup administrarea indelungat de corticoizi).
Formele secundare se manifest in general mai precoce (ntre 40 si 60 ani), decat formele
primare (dup 60 ani).
Etiopatogenie: dou sunt foemele de coxartroz mai frecvent ntalnite i anume:
a) senil, numit i nows coxae senilis , datorit involuiei senescente a articulaiei, dar la
care intlnim si ali factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali
(ortostatism prelungit) etc;
b) forma traumatic, care este explicat fie printr-un traumatism major (fractur de old etc.)
- i mai puin prin actunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale
preexistente luxaii sau subluxaii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa valga.
Coxartorzele mai pot aparea, ceva mai rar, i datorit unor procese necrotice aseptice,
primitive, de cap femural, probabil printr-o obstructurare vascular la acest nivel, sau datorit
unor factori inflamatori, cu localizare la nivelul articulaiei oldului (ex. Coxite coxalgie,
care in final determin costituirea procesului artrozic).
Tulburrile de static ale bazinului determinate de inegalitatea picioarelor i scoliozele
lombare au i ele un rol foarte important in declanarea coxartrozei.

Clasificare:
1. Coxartrozele primitive (idiopatice);
2. Coxartroze secundare:

Cu alterarea mecanicii articulare (modificari congenitale, modificri dobandite ale


articulaiei oldului):
Fr alterarea mecanicii articulare (coxite infecioase, coxite reumatismale, sinovite).

Anatomia patologic:
Coxartroza presupune modificri ale cartilajului (distrofie, eroziune), modificri de form
(prin turtire), modificri de structur (chiste si scleroza). Se asociaza cu formarea de osteofite i
fibrozarea capsulei, dar si scderea cantitativ a lichidului sinovial ceea ce duce la o scdere a
lubrifierii. Toate aceste modificrii determin alterri profunde ale capului femural si ale cotilului,
care nu mai au o captare articular, din aceast cauz urmnd distrugerea cartilajului articular i
in ultim instan, deteriorarea articular, cu rezultat imediat in cele 2 funcii principale ale
articulaiei oldului: stabilitatea si mobilitatea.

Simptome:
Coxartroza are un debut insidios. Durerea are iniial caracter mecanic, iar apoi devine
invalidant.
Alte simptome: cracmente la mobilizarea articulaiei reducerea mobilitii articulare,
reducerea extensiei, a rotaiei interne, abduciei, poziie vicioas (flexie, abducie, rotaie extern),
semnul Patrik (maleola - genunchi), semnul pantofului Duvernay (inclarea pe la spate),
diferena de lungime a membrelor.
Semne radiologice: examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroz. Se observa cum
procesul de determinare articular incepe la cei doi poli ai articulaiei coxo femurale superior
i inferior care sunt i zonele de solicitare maxim i fundul cotilului. Se vor observa
osteofitoz, osteoporoz, uneori geodic i osteoscleroz cu ingroari ale sprancenei cotiloide i
subierea liniei interarticulare.

Evoluie si prognostic: coxartroza, odata instalat, are un caracter progresiv. Duce la


deformarea bazinului, scurtarea membrului inferior, alterarea i a celelilalte articulaii coxo
femurale prin suprasolicitarea, la impiedicarea mersului i imobilizarea individului. Dintre toate
artrozele, ea are caracterul cel mai ireversibil i cel mai invalidant, de unde i prognosticul
rezervat.

Tratamentul artrozei:
Remediile terapeutice utile in tratamentul artrozei sunt de natur divers; in general cele
mai bune rezultate se obin cu o abordare integrat ce ine cont de diversele posibilitai de
intervenie.

1. Msuri igienice i dietetice:


Redimensionarea duratei activitailor solicitante (ridicarea greutilor, ortostaiunea i
mersul prelungit, parcurgerea suprafeelor accidentate);
Adoptarea unor posturi mai puin nocive;
Corectarea eventualelor dismetabolisme, tulburri vasculare i endocrine;
Protejarea mai bun a articulaiei expuse prin:
Folosirea unor echipamente de protecie;
Utilizarea incalmintei convenabile.

2. Terapia farmacologic (sistemica i locala);


3. Ortezare;
4. Tratamentul chirurgical;

Interveniile chirurgicale non practice;


Interveniile chirurgicale protetice.

Programul complex de recuperare balneofizical i


kinetoterapeutic:

Termoterapie, hidrotermoterapie, hidrokinetoterapie;


Kinenetoterapie;
Masaj;
Balneoclimatoterapie;
Rontgenterapie;
Acupunctura;

Kinetoterapia:
Un program kinetoterapeutic trebuie ntotdeauna inclus n orice schema terapeutic a artrozei;
orientarea programului se face n funcie de stadiul clinico anatomo funcional al bolii.
Micarea dozat i controlat oportun, este indispensabil pentru meninerea lubrefierii articulare,
incetinind limitarea progresiv a amplorii micarilor articulare i conservarea troficitaii
musculare.

a. Obiectivele programului de recuperare:

Calmarea durerii;
Prevenirea instalrii redorii articulare;
Prevenirea instalrii atitudinilor vicioase ale oldului;
Corectarea poziiei bazinului cu meninerea unei funcionaliti ct mai bune a coloanei
lombare;
Recuperarea funcional a articulaiei coxofemurale:
- refacerea stabilitaii;
- refacerea mobilitaii;
refacerea controlului muscular dinamic pentru mers: coordonarea, echilibru, abilitatea
(evitndu-se astfel mersul schioptat);
reeducarea mersului;
protejarea articulaiei oldului in decursul anilor.

b. Evaluarea starii funcionale

cadru antropometric, punnd in eviden atitudinea vicioas n flexum, rotaia extern a


oldului; inegalitatea de lungime a membrelor inferioare cu bascularea de bazin;
teste pentru evaluarea mersului;
teste pentru echilibru i stabilitate;
testarea efectuarii poziiei ghemuit (frecvent incomplet prin durere i redoare articular
sau imposibil);
teste pentru coordonare;
bilanul articular la nivelul oldului i segmentele subiacente;
bilanul muscular al muchilor abductori, psoas, tensor al fasciei lata, pelvitrohanterieni,
fesierul mijlociu, muchiul cvadriceps.

c. Indicaii metodice

Exerciiile vor fi selecionate in funcie de stadiul evolutiv al bolii, gradul de deficit


funcional si vrsta bolnavului;
In timpul exerciiilor membrul afectat trebuie s fie eliberat de greutatea corpului i
amplitudinea micarilor se stabilete n funcie de apariia durerii;
Dozarea exerciiilor se face n funcie de posibilitile bolnavului, inndu-se seama de
faptul c n activitatea zilnic obinuit nu se atinge valoarea maxim a mobilitii acestei
articulaii, nici n activitatea de recuperare nu este obligatorie obinerea indicelor
superiori mai ales n cazurile n care articulaia este foarte afectat. Poziiile de execuie
sunt decubit dorsal, ventral, lateral i patrupedie.

d. Mijloace i tehnici

Posturri; mobilizri articulare; tehnici de facilitare neuro muscular proprioceptiv,


cum ar fi: alternanta contraciei izometric izotonic, stabilizarea ritmic, tehnica hold
relax; tonifierea musculaturii flexorilor, extensorilor, abductorilor, adductorilor,
rotatorilor i n special a cvadricepsului, fesierul mare si mijlociu; traciuni; elemente din
terapia ocupaional (se vor utiliza doar acele forme care se execut din eznd i
eventual decubit, bazat pe pedalaj, giroplane, alunecri pe planeta cu rotile); elemente
din sport far caracter competitiv : nataie, ciclism, schi si clrie.

e. Program recuperator:

Posturri pentru evitarea flexumului:


1. decubit dorsal la marginea patului lsnd membrele inferiore s atarne jos din pat. Atenie
s nu se lordozeze colona lombar;
2. decubitul ventral, eventual cu un sac de nisip pe sacru i o pern mic sub genunchi;

Posturri pentru evitarea rotaiei externe:


1. eznd pe sol, genunchi flexai, piciorele aezate cu talpa pe sol, pe o linie n afara
coapselor;
2. n poziia de sezand pe un scaun cu piciorele pe sol, se cauta ca piciorele sa se afle cat mai
inafara scaunului, genunchi fiind apropiai unul de altul;
3. uneori, pentru noapte, pot fi folosii supori pentru picioare i gambe, care obliga membrele
inferioare s rmn n poziie anatomic blocand tendina spre rotaie extern.

Programul recuperator se va concentra pe exerciiile de flexie extensie, rotaia intern i


abducia oldului:

1. decubit dorsal, se flecteaz oldul cu i far flexie de genunchi, eventual cu ajutorul


minilor se trage spre piept genunchiul;
2. din decubit dorsal se flecteaz trunchiul cu aplecarea acestuia deasupra coapselor, ceea ce
foreaz flexia;
3. din decubit dorsal, incercnd s se mobilizeze bazinul, se execut abducii ample ale
oldului cu membrul inferior ntins sau cu genunchiul flexat;
4. n decubit dorsal, pacientul i ine cu minile coapsa stng flectat la piept:
kinetoterapeutul face o priz la nivelul condililor femurali i exect rotaie intern i
abducia se repeta cu coapsa dreapt
5. pacientul in decubit dorsal, cu flexie din old, genunchi si glezn; kinetoterapeutul se
opune micrii triplei extensii
6. din decubit dorsal, contratii izometrice: incercari de a realiza abductia soldului impotriva
unei rezistente imobile;
7. decubit dorsal, membrele inferioare intinse, se executa cercuri cat mai ample;
8. din decubit ventral se executa extensii din sold cu si fara genunghiul flectat la 90. De
preferat cu rezistenta;
9. din decubit lateral se executa flexii si extensii fortate, abductii si adductii ale soldului de
deasupra;
10. pacientul in decubit lateral se face extensia coapsei in timp ce kinetoterrapeutul impinge
inainte bazinul
11. decubit lateral, membrele inferioare intinse, se ridica cat mai mult posibil membrul
heterolateral, se mentine 3 4 secunde la nivelul maxim atins, apoi se coboara foarte
incet. Se repeta pana la oboseala. Se repeta cu celalalt membru.
12. pacientul in decubit heterolateral cu soldul si genunchii flectati la 90, kinetoterapeutul
preseaza fata laterala a piciorului, gambei si genunchiului, punand in tensiune fesierul
mijlociu, apoi pelvitrohanterienii;
13. din patrupedie se flecteaza trunchiul, fortand flexia coxofemurala.
14. stand lateral in fata oglinzii, bratele pe langa corp, se incearca corectarea posturii cifotice,
cu concentrare pe sensatia kinestezica data de postura corecta. Se poate face acelasi lucru
din stand cu fata spre oglinda.
15. bicicleta ergometrica timp de 5 minute, incarcarea se va face in functie de bolile asociate
si de toleranta pacientului daca nu este posibil se executa bicicleta din decubit dorsal.

f. Protejarea articulatiei soldului

In decursul anilor se va realiza respectand urmatoarele reguli:


Evitarea statului prelungit in picioare;
Evitarea mersului indelungat;
Evitarea mersului pe terenuri accidentate;
Mentinerea unei greutati corporale normale;
Odihna, repausul se vor face in decubit si nu pe fotolii sau scaune.
Evitarea pozitiilor prelungite, fixe, mai ales cele de stand pe scaun.
Utilizarea (corecta) a bastonului de cate ori apare durerea sau imediat ce primele semne
de coxartroza au aparut. Este interzis mersul schiopatat pentru a se evita purtarea
bastonului;
Corectarea inegalitatii membrelor inferioare (daca este cazul) prin adaosul la tocul
pantofului. Corectarea nu este necesara decat de la o diferenta de 1,3 cm in sus;
Evitarea pantofilor cu tocuri inalte;
Executarea in fiecare zi a programului special de gimnastica pentru sold, compus din
exercitii de mobilizare, echilibru, coordonare si de tonifiere musculare.

Coxartroza primitiva (primara, esentiala sau indiopatica) evolueaza in absenta unei cauze
decelabile, incadrandu-se intr-un proces artrozic degenerativ general, localizat la articulatia
soldului concomitent cu alte localizari articulare. Ea reprezinta 45% din cazurile de coxartroza si
practic nu atrage dupa sine deficite functionale sesizabile de pacient, lasa o mobilitate peste
unghiurile utile ale soldului, iar radiografia nu arata distructii sau pensari importante ale spatiului
articular.
Coxartrozele secundare (55% din cazuri) se dezvolta pe fondul unei cauze locale preexistente
care modifica anatomia articulara, afecteaza circulatia capului femural sau creeaza distrectii
locale. Aceste coxartroze sunt de obicei unilaterale iar cand sunt bilaterale nu au simetrie perfecta
in aspectul radiologic, sau in simptomologie clinica.

a) Frecventa coxartrozei este destul de mare si ea creste o data cu inaintarea in varsta,


Lawrence arata ca la subiectii intre 15 si 24 de ani leziunile radiologice de artroze sunt
prezente la 10% din cazuri in vreme ce aceleasi leziuni radiologice le intalneste la 80%
dintre cazurile ce au trecut de 55 de ani.
b) Rasa, climatul, modul de viata nu par sa influenteze frecventa coxartrozei, totusi de
exemplu, coxartroza apare rar in China.
c) Multe din cazurile cu leziuni radiologice de artroza raman clinic multe si Kellgren si
Lawrenc arata ca numai 25% dintre minorii cu leziuni radiologice de artroza la sold
prezentau semne clinice de suferinta.

Criterii de sustinere a diagnosticului


a) examenul clinic semne subiective si obiective
b) investigatii paraclinice ex radiologie, probe laborator
c) examenul clinic semne subiective si obiective

Debutul bolii este insidios. Durerea apare insidios ca o fatigabilitate cu intensitate crescanda.
Durerea este de tip mecanic, este agravata de mers, de sprijin prelungit, de oboseala si este
calmata de repaus. Rar unii bolnavi au dureri nocturne. Impotenta functionala este de intensitate
variabil, la inceput fatigabilitatea precoce la alergare sau la urcatul scarilor, apoi ca o jena ce-l
impiedica sa-si lege sireturile pantofilor, sa-si incruciseze picioarele, schiopatarea aparand in
general dupa 2-5 ani de evolutie.

Semne obiective:
Bolnavul se examineaza in mers, stand in picioare. La mers putem observa schiopatarea, bolnavul
evitand sa se sprijine pe membrul inferior afectat.
Cand in picioare se observa la bolnav o atitudine vicioasa, cu membrul inferior in usoara flexie si
rotit extrem. In decubit la examinarea mobilitatii articulatiei coxofemurale, se remarca o limitare
dureroasa a flexiei coapsei pe bazin abductie si rotatie. In decubit ventral observam si limitarea
extensiei coapsei. Semnele locale de inflamatie lipsesc.

Investigatii paraclinice ex radiologic, probe laborator

Se efectueaza examenul de fata al bazinului ortostatism, iar pentru aprofundare sunt necesare
radiografii si din alte incidente.

Radiografia standard arata pe partea afectata:


- o pensare a interliniului articular
- osteofitoza pe zonele marginale ale capului femural
- osteoscleroza cu osteocondensarea de o parte si de alta a pensarii in zona de
presiune maxima
- osteoporoza sub forma de geode in capul femural si in cotil

Tratamentul prin masaj

- efecte fiziologice ale masajului


- descrierea anatomica a regiunii
- tehnica masajului
- mobilizarea articulatiilor (Kinetoterapie)
- gimnastica medicala

Mobilizarea articulatiilor (Kinetoterapie)


Pentru kinetoterapeut orientarea programului se face in functie de statul chimico
anatomo functional al bolii.
Se deosebesc 3 stadii:

- Stadiul initial (SI) dureri in artrostatism si la mers prelungit, oboseala


musculoarticulara locala, reducerea amplitedinilor maximale ale soldului.
- Stadiul evoluat (SE) dureri si in repaus, redoare articulara in zona amplitudinilor
de utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.
- Stadiul final (SF) dureri interne, limitare marcata a mobilitatii pana la anchiloza,
atitudini vicioase inreductibile. Aprecierea functia soldului se face pe baza
testelor musculare si articulare ca si a celor globale. O cotatie functionala
complexa a fost alcatuita de Mesle si Aubigne in 1970. Desigur ca analiza
stadiului clinico - functional o face medicul specialist recuperator si tot el
alcatuieste pe aceasta baza programul de recuperare medicala din care face parte
ca element principal kinetoterapia. In general acest program urmareste 4
obiective principale:

scaderea durerilor
cresterea stabilitatii soldului
cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers
Suprimarea durerii este realizata prin:
tratament medicamentos: antialgic, antiinflamator,
decontracturant
termoterapie bazata pe efectul antialgic si decontracturant al
caldurii, parafina, hidroterapie
masoterapia blanda, decontracturanta
electroterapie preferentiala pentru undele scurte ce actioneaza
profund pe musculatura dar se mai pot folosi curenti galvanici si
curenti diadinamici
posturi

Alte tipuri de tratamente:


1. tratament profilactic
2. tratament igieno dietetic
3. tratamentul medicamentos
4. tratamentul ortopedic chirurgical

Coxartroza secundara este in primul rand o afectiune ortopedica chirurgicala si doar in


al doilea rand o afectiune reumatologica.
Nici un tratament conservator (medicamentos, fizioterapeutic, balnear, ortopedic) nu
poate opri procesul de degradare articulara.
Majoritatea cauzelor locale care stau la baza instalarii in timp a coxartrozei secundare
beneficiaza de tratament ortopedico chirurgical care va incerca corectia anatomica locala,
articulara a acestor stari precokotice. Dintre starile precokotice prezentam aici cateva care
beneficiaza de tratament chirurgical:

Ineficienta de cotil:
- ineficienta de cotil, cotilul fiind oblic permitand capului femural sa alunece in sus
rupand astfel arcul cervico abductor si instalanduse sebluxatia de sold. Aceste
vici arhitecturale ale cotilului, capului sau colului femural, pot fi corectate prin
diverse tipuri de operatii, considerate ca interventii precoce profilactice.

Necrozele asopatice:
- necrozele asopatice de cap femural, de asemenea inainte de a determina
incogluenta articulara beneficiaza de chirurgie. Alteori (mai rar) cauzele locale
care se constituie in stari precoxatice, sunt afectiuni din domeniul reumatologic,
regula tratamentului precocei in scopul prevenirii coxartrozei.
- artritele septice, trebuie tratate urgent prelungit cu antibiotice, antiinfalmatorii si
repaus articular, nepermitandu- se incarcarea articulatiei.
- Artritele inflamatorii cronice, duc treptat la infirmitate coxefemurala motic
pentru care se trateaza precoce, adecvat bolii reumatice respectiv tratamentului
chirurgical fiind indicat doar ca interventie paleativa.
1. Medicatia zisa, patogenetica sau, de fond a artrozei.

Sulful, casurile de iod sau vitamina B1 au fost administrate in artroze pretinzanduse a fi


medicatie specifica artrozelor, cu efecte in regenrarea cartilajului articular, fapt ce nu a putut fi
dovedit si a carei eficitate este discutabila.

2. Medicatia antialgica, antiinflamantorie si decontracturanta.

Din categoria antialgicelor, medicamentul de baza este si ramane acidul acetilosalicilic


(Aspirina), medicament clasic caruia i se descopera cu timpul noi si importante virtuti terapeutice.
Asadar, medicamentul cu valente multiple, aspirina, pe langa efectul anti alergic si usor
antiinflamator, este util in profilaxie si in tratamentul artrozei propriu- zisa.
Administrarea se face in doze de 2- 3 grame pe zi mai adesea de 1 gram pe zi, in functie de
toleranta, cunoscute fiind efectele adverse- gastrologice, tulburari auditive, hemoragice etc. Dat
fiind dificila toleranta, in primul rand digestiva, la doze mari si prelungite, se prescriu astazi
preparate tamponate, drajeuri glutimizate, efervescente mult mai bine tolerate.

Dintre preparatele puse la dispozitie de industria noastra


farmaceutica mentionam:
1. Algocalmin- fiole sau drajeuri (Novalgin)
2. Alindor- drajeuri (Antadol, Irgopyrin, Rheopin) Antialgic si cu actiune antiinflamatorie,
drog mai puternic ca algocalminul.
3. Aminofemazone (Pyramidon)- comprimat.
4. 4.Paracetamol- comprimate, are o actiune antialergica si antipiretica evidenta fara actiune
antiinflamatorie, dar mai bine tolerata in dozele uzuale de 3- 4 comprimate pe zi, pe o
durata de circa 10 zile.
5. Indometacin- capsule cu doze mici de 150- 200 miligrame (6- 8 capsule)
6. Piroxicam (Feldene) drajeuri a 20 miligrame se administreaza in doza de intretinere de 1
drajeu pe zi.

Tratament prin electroterapie:

Un adjuvant pretios in tratamentul complex al coxartrozei este terapia prin agenti fizici.
Electroterapia in acest context are uneori efecte salutare, desii rezultatele in general sunt
partiale si tranzitorii.
Razele ultrascurte (inalta frecventa) au dupa Vignon, eficacitate datorita hiperemiei
dezvi\oltate in tesuturile mai rotunde si consecutive, actiunii antalgice. Rezultatele sunt insa
pasagere, aceste radiatii ca si altele de altfel, ne influentand evolutia propriu zisa a coxartrozei.
Se recomanda 12 sedinte a cate 20 de minute, in ritm de 2 3 saptamani, prin poliplantatii, unul
anterior altul posterior fata de soldul bolnav si reglat astfel incat bolnavul sa simta o senzatie de
caldura.
Prezentam in continuare o reteta de pomada, cu care se ung tegumentele inaintea
aplicatiei ultrasunetelor:

Rp. Hidrocortizon 10 gr
Colesterol 35 gr
Aqva 10 gr
Lanolina 80 gr
Veselina gr
D.S. : extern

Ionizarile cu calciu in aplicatiile transversale, electrodul pozitiv fiind imbinat cu clorura


de calciu 1 % cel negativ cu iodura de calciu 1%.
De asemenea rezultate bune s-au obtinut si intrebuintind curentii interferentiali, curentii
de medie frecventa de ultra inalta frecventa.
In concluzie, mijloacele electroterapic prin actiunea antialgica si uneori decontracturanta,
pot constitui uneori factori adjuvant, dupa aplicarea lor nu se observa nici o modificare favorabila
a tabloului morfologic si radiologic, iar din punct de vedere functional nu se obtine nici o
ameliorare a mobilitatii articulare. De aici si limitele acestei terapii.

Tratamentul naturist al coxartrozei

Si in cazul acestei boli, ca de fapt in cazul majoritatii afectiunilor, este foarte adevarat
principiul ca este mult mai usor si mai ieftin sa previi decat sa tratezi. Termograful ne ajuta foarte
mult in acest sens, deoarece este capabil sa depisteze coxartroza intr-un stadiu incipient, in care
pacientul nu este constient de existenta nici unei probleme, deoarece simptomele dureroase nu se
manifesta inca. Ar fi foarte bine ca atunci cand termograful sesizeaza predispozitia de a face
coxartroza, pacientul sa faca un tratament de intretinere a articulatiei coxo-femurale si sa previna
in acest fel instalarea coxartrozei.
Din pacate primele indicii si simptome de coxartroza sunt de regula ignorate, lucru care
nu face altceva decat sa permita bolii sa avanseze in stadii mai greu de tratat. In functie de aceste
stadii de evolutie a coxartrozei se stabileste si schema de tratament care trebuie urmata si numarul
de sedinte de recuperare medicala necesare.
In centrele medicale se aplica un tratament al coxartrozei in care intervin sedinte
complexe de recuperare medicala compuse din reprize de reflexoterapie, kinetoterapie si masaj
medical, urmate de infiltratii cu produse homeopate prin tehnica mezoterapiei. Aceste infiltratii au
rolul de a ajuta la regenerarea cartilajului hialin distrus de coxartroza.

Tratamentul de recuperare functionala B.F.T.


Recuperarea functionala sau reeducarea in coxartroza urmareste sa recastige, pe cat
posibil mobilitatea articulara si sa o intretina in timp, astfel incat sa amelioreze sustentatia si
locomotia.

Obiectivele recuperatorii sunt :


a) Lupta contra redarii articulare- consecinta uzurii cartilajului si a incongruentei
articulare. Kineziterapia tenteaza prin tehnicile intrebuintate, sa stimuleze nutritia cartilajului
articular, mai mult sa favorizeze cicatrizarea si regenerarea celui uzat sau cel putin sa intirzie
evolutia procesului distructiv artrozic.
b) Lupta contra disarmoniei musculare- pentru restabilirea echilibruliu functional al
grupei musculare perioarticulare antagoniste.
c) Lupta impotriva atitudinilor vicioase, instalate drept consecinta a contracturii antalgice
a unor grupe musculare, cit si a incongruentei articulare.
d) Recuperarea mobilitatii articulare se obtine prin miscari, la inceputpasive, apoi activo-
pasive usoare, blande asistate apoi contrariate de catre kineziterapeut, prin scripetoterapie sau
pedalare pe bicicleta cu sa reglabila; sedintele de asuclizare vor fi intrerupte de masaj
decontracturant.
Recuperarea mobilitatii articulare coxofemurale va fi completa printr-o munca de
asuprizare a rahisului, in special a sarnierei lombosacrate de care depinde in mare masura statica
si locomotia.
e) Recuperarea musculara componenta esentiala a recuperarii- actioneaza impotriva
amiotrofiei, cauza dezechilibrului dinamic muscular si a instabilitatii articulare in statica si
locomotie. In coxartroza, in primul rand se urmareste retonifierea fesierului mijlociu, din grupul
abductor al coapsei. Acasta se face prin contractura antagonistilor extensiei, a proasiliacului, a
croitorului, a tensorului, fasciei lata, a fasciculelor anterioare ale micului fesier si a quadri-
cepsului a carei amiotrofie antreneaza o tulburare statico-dinamica a genunchiului.

In schimb alti muschi nu trebuie solicitati intrucat ei sunt predominanti prin contractura
precum abductorii, rotatori externi si rotatori scurti.
Exercitiile de recuperare musculara trebuie facute progresiv, cu deosebita grija, pentru a
evita contracturile reflexe de aparare, tinand tot deuna seama ca retonifierea sa se faca armonios,
simetric si echilibrat. Ele nu se vor limita, dupa cum am mai spus, la articulatia coxofemurala, si
vor cuprinde grupele musculare ale trunchiului. Pentru echilibrarea acestuia, cat si cu caracter
general se face reducerea musculara globala.
Tehnica propriu- zisa de refacere a masei musculare cuprinde exercitii, contractii
izometrice si voluntare, contra rezistentei manuale prudente si dozate. Ea va fi efectuata de un
cadru cu experienta, in baza unui program analitic de recuperare, intrerupt de masaje
decontracturante, eventual in bazin, unde se suprima incarcarea ponderala. Recuperarea
functionala, in aceste cazuri extinsa, are eficienta limitata, avand mai mult valoare preventiva
decat curativa. Totusi acele atitudini vicioase, consecinta mai ales a contracturii sunt susceptibile
de corectie.
Recuperarea, care incepe din prima si post operatorie, urmareste prevenirea
complicatiilor pulmonare si tromboembolitice. In acest ses se recomanda bolnavului exercitii
active, de respiratie si de expiratie contra rezistenta care dureaza in medie 5 zile.
Concomitent se indica bolnavului sa faca miscari activo-pasive ale degetelor si gleznei de
la piciorul operat, contractii izometrice ale cvadricepsului.
Perioada recuperarii active, a mobilitatii fara sprijin, incepe dupa 4-5 saptamani de la
operatie cand progresiv se institue o recuperare ampla musculara si a mobilitatii articulare.
Sprijinul este interzis.
Aceasta perioada debuteaza printr- o prima etapa de 2-3 saptamani, cand bolnavul este
mutat intr- un pat cu cadru de recuperare, dotat cu scripeti pentru a asista la inceput miscarile
active. Deci se incepe cu:

miscari activo-pasive, flexie-extensie a genunchiului indirect si numai partial la


sold, deoarece ele se fac la planul patului.
Retonifierea activa a cvadricepsului, prin extensie activa a genunchiului. Dupa
flexarea genunchiului cu ajutorul hamacului din aceasta pozitie, se extinde activ
gamba.

Se plaseaza hamacul la nivelul gleznei si se flecteaza din sold, membrul pelvin la


20 grade, apoi se relaxeaza coada hamacului si se tenteaza de a mentine membrul
pelvin in pozitia astfel obtinuta.

Aceasta perioada incheiata cu bine se permite ridicarea la marginea patului.


Dupa inca 10-14 zile bolnavul este apt de a se deplasa la fotoliu, apoi sa mearga propriu-
zis fara incarcare, la inceput pe cadru, apoi in carje. Din acest moment se intensifica, recuperarea,
atat in ceia ce priveste musculatura, cat si mobilitatea articulara, printr-un travaliu dinamic.

La pat in decubit dorsal se fac exercitii pentru:

a) Tonifierea flexorilor

Flexii alternative ale coapsei pe bazin si ale gambei pe coapsa, iar mai tarziu pot
fi recomandate flexii simultane.

Flexia pe bazin a membrului pelvin operat, cu genunchiul in extensie, membrul


centrolateral fiind cu genunchiul in semiflexie ca picior de sprijin, se va urmarii ca rotula sa fie la
zenit sau activ, sa se tinda catre aceasta.

b) Tonifierea rotatorului intern

rotatia interna a membrului pelvin operat, la inceput miscarea activa simpla apoi
controlata de asistent.

La pat in decubit lateral pe partea stanga se fac exercitii pentru:

a) Tonifierea fesierului mijlociu

membrul sanatos in semiflexie, fixand bazinul la nivelul patului, co0apsa operata


in usoara extensie evitand lordoza din aceasta pozitie se comanda abductia membrului operat,
care se face impotriva gravitatiei.

b) Tonifierea fesierului mare

ambele membre inferioare cu semiflexia gambei pe coapse, aceasta din urma in


usoara extensie, piciorul la 90 grade pe gamba, asistentul aplica o rezistenta pe planta piciorului,
ceea ce are ca efect intensificarea extensiei.

Recuperarea mersului
Reeducarea mersului are mai multe faze si anume:
faza statica- culcat, fara sprijin, cu sprijin partial, cu sprijin total unipodal si
bipodal

faza dinamica- ce constitue recuperarea propriu-zisa a mersului pe teren plan


inclinat, urcarea si coboratul scarilor.

In toate exercitiile se adauga pe parcurs, rezistenta manuala la ramforsare. Presupune


reeducarea propriu-zisa a mersului, cand asistentul va controla si corija analitic fazele acestuia.
Se incepe cu mersul in sprijin unipodal pe partea sanatoasa si doua carje, apoi, la
indicatia medicului, sprijin bipodal, cu doua carje. In principiu, de la permisiunea reluarii
incarcarii pe partea operata, in circa 3-4 saptamani se ajunge la baston, care poate fi mentinut un
timp variabil in functie de particularitatile cazului.
Elementul de baza este recuperarea prin exercitii active: contractii izometrice la inceput,
apoi exercitii dinamice activo-pasive, facilitate, apoi contragravitate si in final contrarezistenta.
La acest moment in medie la 2-3 saptamani, bolnavul se externeaza si continua
ambulatoriu recuperarea prin hidrochineziterapie la piscina si gimnastica medicala pe uscat.

Rezultate
Realizand - pe baza parametrilor descrisi in capitolul precedent - o evaluare clinica
comparativa a pacientilor inainte si dupa aplicarea tratamentului, am urmarit evidentierea
eficientei reale a programului complex recuperator in patologia studiata, respective in
coxartrozele primitive.
Asa cum am mai afirmat, recuperarea fortei musculare a stabilizatorilor soldului este un obiectiv
important al kinetoterapiei in coxartroze primitive.
Studiind evolutia parametrului mobilitate observam ca scorurile de lot sunt foarte joase
pentru toate miscarile, atat la evaluarea cu genunchiul flectat cat mai ales la evaluarea cu
genunchiul extins, deci 8 pacienti prezentau unghiuri normale si 22 aveau miscare limitata. Pentru
o evaluare suficient de elocventa a implicatiei reale a programelor kinetoterapeutice in
recuperarea mobilitatii am grupat de la inceput pacientii pe sectoare de miscare astfel: din cei 30
pacienti studiati am spus ca la inceput 8 (27%) pacienti efectuau miscari de flexie la unghiuri
normale (testarea cu genunchiul extins), restul de 22 realizand miscarea sub 90. Dintre acestia
limitare severa (miscare intre 0-30) prezentau la inceputul tratamentului 5 pacienti (17%), in
intervalul 31-60 se incadrau 6 pacienti (20%) iar intervalul 61-90 restul de 11 pacienti (37%).
Dupa tratamentul fizical kinetic aplicat constatam ca la determinarea cu genunchiul
extins flexia ajunge sa depaseasca 91 (sectorul 91-120) in 13 cazuri (43%) si ajunge intre 61-90
in 17 cazuri (57%) iar scorul acestei miscari 8 la 27 puncte, ceea ce dovedeste o crestere a cursei
de miscare cu 70,4% la aceasta determinare. Dovedim astfel eficienta exercitiilor de asuplizare
pregatite corespunzator prin procedurile fizice in ameliorarea flexiei.
La inceputul tratamentului la determinarea flexiei active cu genunchiul flectat majoritatea
pacientilor se plasau in sectoarele sub 90 (17 pacienti - 57%) restul de 13 pacienti (43%)
depasind de la inceput 90 de flexie active, dar de regula pe un sector limitat. {n acest caz scorul
flexiei a fost 13 puncte.
Dupa aplicarea programului kinetic constatam ca majoritatea pacientilor (29 cazuri
96,66%) se incadreaza in grupa de flexie 91-120, nedepasind-o insa, doar un singur
pacient(3,33%) ramanand la o valoare in jur de 80 scorul flexiei ajungand la 29 puncte ceea ce
reprezinta o crestere cu 55,2% fata de scorul obtinut inaintea tratamentului.
Flexia pasiva a reprezentat de la inceput un parametru limitat in 23 cazuri (77%), doar 7
pacienti prezentand de la inceput flexie posibila peste 90.
Dupa tratament majoritatea pacientilor raman in aceleasi repartitii de miscare, diferenta
fiind minima: 20 pacienti (66,66%) intre 31-66de flexie pasiva, datorita faptului ca flexia pasiva
poate fi mai putin influentata de programul kinetic propriu-zis, ea fiind determinata la cazurile
noastre de modificarile putin reversibile cu potential de compensare mic aparute datorita
modificarilor de parti moi, modificari secundare procesului degenerativ.

In consecinta, scorul 7 obtinut inaintea tratamentului se va mentine si dupa aplicarea


acestuia.
Evolutia parametrului flexie sub cele 3 aspecte de determinare exprima de fapt
posibilitatea reala a programului kinetic de asuplizare de a imbunatati unghiul de miscare la
solduri coxotic. Posibilitatile reale sunt limitate, dar totusi programul poate sa asigure la
majoritatea pacientilor unghiuri care sa permita angulatia si chiar unele tipuri de activitate.

Chiar si dupa tratament nu se reuseste decat in 16 cazuri (53%) ameliorarea doar cu 5


(pana la 10 amplitudine de miscare) pentru acest tip de miscare scorul ajungand la 16 crescand
deci cu 68,75%. Este confirmata astfel constatarea aparuta si in alte studii, conform careia
posibilitatile reale de imbunatatire a extensiei sunt net limitate fata de cele ale flexiei.
Concluzii
Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afecteaza populatia varstnica, cu
precadere cea feminina.
In final, putem spune ca scopul tuturor formelor de tratament este intreruperea lantului
evolutiv patologic al artrozei pentu creerea conditiilor de regenerare articulara.
Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a contracturii musculare, cauze ale
limitarii amplitudinii miscarilor.
Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un tratament conservator,
ortopedic, fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretentia de a vindeca coxartroza, sau ai
stabilii evolutia care inevitabil, va merge spre o agravare progresiva.
Prescriptiile igienico dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele , etiologice, de
coxartroza tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat pentru pacientii operati cat si
pentru recalcitranti.

Ele se rezuma la:

Evitarea obezitatii;
Evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului prelungit, a
purtarii de greutati. Folosirea bastonului sau a unei carje este nu numai utila, dar
si inteleapta;
Mentinerea unei mobilitati articulare maxime, prin gimnastica zilnica, in decubit,
prin folosirea bicicletei si pe cat posibil practicarea inotului.

Utilizand metodele si tehnicile de recuperare expuse in lucrarea de fata, bolnavii au sansa


ameliorarii evidente a bolii, a reintregirii in viata faliliara, profesionala si sociala.
Patologia soldului reprezinta in general un capitol divers, care cuprinde afectiuni variate
al caror numitor comun il reprezinta limitarea functionalitatii articulatiei coxo-femurale,
articulatie portanta, deosebit de importanta in statica si locomotie.
Coxartroza primitiva este o afectiune invalidanta, cu incidenta mare la populatia de varsta
a treia si nu numai, care a devenit din ce in ce mai frecventa, prin cresterea mediei de
varsta.
Recuperarea medicala reprezinta un complex terapeutic deosebit de util pentru
compensarea alterarilor frunctionale aparute in cursul evolutiei acestei suferinte si de
asemeni reprezinta singura modalitate care asigura exploatarea maxima a restantului
functional.
Programele de recuperare in aceste cazuri se concentreaza pe kinetoterapie, care foloseste
totalitatea tehnicilor si a mijloacelor specifice, urmarind sa intretina stabilitatea statica si
dinamica, mobilitatea utila si functionalitatea globala necesare pastrarii articulatiei in
conditii de activitate suficienta pentru impiedicarea invaliditatii.
In recuperarea soldului care este o articulatie portanta deci pentru care e cu mult mai
importanta stabilitatea, refacerea fortei musculare a stabilizatorilor soldului ramane un
obiectiv important si necesita un program kinetic eficient,
Chiar daca restantul functional real este limitat, programul kinetic reuseste sa antreneze
ameliorari semnificative de pana la 66% pentru miscarile de flexie si abductie. Chiar daca
raspund mult mai putin, adductia si extensia manifesta o tendinta limitata de ameliorare,
nesemnificativa statistic. Rotatiile raspund mai slab la programul kinetic.
In orice caz, in coxartroxele neoperate sau operate, inainte si dupa interventia
chirurgicala, programul kinetic reprezinta o modalitate de intretinere a functionalitatii
pacientilor si de mentinere a autonomiei lor in viata.
Mijloacele fizicale auxiliare (hidro-, termo-, electro-, masoterapice, etc) sustin
corespunzator programul kinetic, combatand eficient durerea si inflamatia articulara si
contribuind la imbunatatirea parametrilor de functionalitate musculo-ligamentara.
Rezultatele obtinute si in cadrul acestui studiu, confirmand alte studii cunoscute din
literatura, dovedesc implicatia favorabila a programelor complexe recuperatorii in
coxozele primitive, sanctionate sau nu chirurgical.

Bibliografie
1. Dr. Petre Muresan - Centrul medical Medreflex Line - Cluj Napoca;

2. Lucia Coppola, Lucia Coppola Stefano Masiero, Stefano Masiero


Riabilitazione in ortopedia, Ed. Piccin, 2005;

3. Tudor Sbenghe Kinetologie profilactic, terapeutic i de recuperare, Ed.


Medical, Bucureti, 1987;
4. Dr. Ion Stroescu Recuperarea funcional n practica reumatologic, Ed.
Medical, Bucureti, 1979;

5. http://www.vindeca-te.ro/kinetoterapie/coxartroza.html

6. http://www.elipetromed.ro/coxartroza.html

7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Coxartroz

8. http://www.coxartroza-gonartroza.ro/coxartroza.asp