Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Sociologie Psihologie


Specializarea: Psihologie
Anul universitar: 2013/2014
Forma de nvmnt: IF
Anul de studiu: I

Evaluarea pe parcurs nr. 1, noiembrie 2013 la disciplina Istoria Psihologiei.


Titular disciplin: . Profesor univ. dr. Radu Nicolae
Date de identificare student: NEGOESCU I. DANCREDI-GABRIEL,

Cuvant inainte
Felicitari! Nu stiu cati dintre noi ar fi citit Etica Nicomahica, aceasta carte de
capatai, daca nu ati fi intervenit prin levierul aceastei evaluari partiale. Am fost siliti
sa-l citim pe Aristotel, si iata un sens bun pe care nu am apucat sa-l mentionez in cele
zece minute cand am scris despre a fi silit. Ce bine ca am fost silit! Rasfoind
gandurile Aristotelice scrise in Antichitate sunt uimit, provocat, devin meditativ.

Subiecte precum binele sau intelepciunea, vitejia sau prietenia nu cred ca mai sunt in
dezbatere la prima strigare pentru multi. Dar a vorbi despre dreptate si nedreptate
intr-o abordare juridico-matematico-filosofica este pentru mine ceva cu totul special si
voi incerca sa subliniez cateva idei principale.

In Etica Nicomahica, in cartea a V-a, unde se trateaza printre altele despre drept si
dreptate am descoperit, in primul rand, un foarte concis Tratat de Drept. Ca absolvent
al Facultatii de Drept am fost tentat sa nu ma misc de pe acest subiect pe toata
intinderea lucrarii.

Asadar, sa vorbim putin despre dreptate si nedreptate in viziunea Aristotelica.

Dreptul este un mijloc intre un castig si o pierdere ce nu se intemeiaza pe vointa


libera, deci inseamna ca cineva are ca si inainte acelasi lucru(Aristotel, Etica
Nicomahica)

Pragmatismul abordarilor din Capitolele IV-XI, Etica Nicomahica, ma indeamna la a


vedea partea practica a abordarii Aristotelice. Evident, desi se pot decela si
componente filosofice din cugetarile despre virtute, dreptate, nedreptate, chiar cred ca
dorinta covarsitoare a lui Aristotel a fost sa scrie despre notiuni de drept si nu
invataturi spirituale adresate posteritatii.

Desi m-a asteptat aproximativ 2400 de ani sa o descopar, sunt placut impresionat sa
intalnesc o versiune total noua pentru mine, pragmatica, de explicare a dreptatii si a
nedreptatii, precum si a rolului judecatorului intr-un raport juridic debalansat. Aceasta
versiune se manifesta prin abordarea similitudinii matematice, alternativ algebric-
geometric tratate.

Astfel, Aristotel ne infatiseaza lucrurile simplu: dreptatea este practic un dezechilibru


care apare atunci cand dintr-o egalitate se naste o inegalitate. Desi pare a se deschide
o explicatie circulara, evidentierea inegalitatii ca fiind un continuum ce contine pe
undeva un egal, este o interpolare care sare din matematic in filosofic si ne regrupeaza

1
pe axa notiunilor de drept. Caci inegalitatea se genereaza, matematic vorbind prin
lipsa egalului. Iar lipsa egalului, cum la un moment dat explica Aristotel, apare prin
insusirea de mai mult a unuia in detrimentul altuia.
Subliniez definirea filsofico-matematica de care spuneam a inegalitatii ca fiind
continatoare de egalitate pe undeva, pe axa continuumului sau.

De asemenea, geniul aristotelic nu se opreste aici. Prefera introducerea notiunilor


geometrice de proportionalitate a segmentelor si a celor algebrice de corespondenta
intre numerele naturale si o translateaza catre raporturile juridice intre persoane.
Defineste dreptul ca fiind proportional, iar nedreptul ca fiind potrivnic
proportionalitatii. In secunda in care am citit: Dreptul este ceva proportional.
Proportionalitate se afla anume nu numai la numarul ce consta din unitati, ci la
numar in general.1, m-am gandit la Teorema lui Thales (precursor al lui Aristotel si
Platon) privind proportionalitatea geometrica. Mai mult, putem intari si cu definitia:
Egalul este mijlocul intre ceva prea mare si ceva prea mic dupa proportia
aritmetica(Aristotel, Etica Nicomahica, pag 102)

Aristotel are indrazneala sa statuteze acum peste 2000 de ani chiar unul dintre cele
mai importante principii de drept, si anume principiul egalitatii in fata legii. Acest
principiu se regaseste in multe constitutii, chiar si in Constitutia Romaniei 1. Daca in
multe sisteme de drept se statuteaza acest principiu, Aristotel il construieste prin
demonstratie rapida, matematica, logica. Nu se vorbeste despre persoane atat timp cat
legea/judecatorul trebuie sa repare inegalitatea si sa restabileasca dreptatea, care sunt
obiective, terte, exterioare partilor. Deci, o restabilire a segmentelor devenite inegale,
recalibrarea prin mutarea greutatii excedentare de pe un taler pe celalalt produce o
stare de echilibru, de egal, si inlatura orice presiune sau focusare de pe actorii
preocesului (persoanele care au calitate procesuala activa si pasiva in cadrul
procesului penal sau civil ipotetic). Fantastic de simplu.

La fel de simplu ne sintetizeaza rolul judecatorului:A merge la judecator inseamna


insa tot atata cat a merge la dreptate, deoarece judecatorul trebuie sa fie asa zicand
dreptul viu. De asemenea se cauta in judecator un barbat al mijlocului, si multi
numesc pe judecatori mijlocitori, ca si cum ar nimeri, cand nimeresc mijlocul,
dreptul. (Aristotel, Etica Nicomahica, pag 102)

Aristotel nu s-a oprit la subiectele cele mai noduroase si evidente de pe stalpul


sistemului de drept. A trecut la dantelarii si fineturi si a abordat tema delicata si
mult studiata a vinovatiei versus nevinovatie prin analiza intentiei si a mobilului.
Infraciune este fapta care prezint pericol social, svrit cu vinovie i
prevzut de legea penal. Infraciunea este singurul temei al rspunderii penale.
(Art. 17 , Cod penal) Se pot adauga citate intregi din Codul penal, dar vreau doar sa
subliniez ca Aristotel pare preocupat de vinovatie, un subiect care si acum este pe larg
dezbatut de specialisti. Citatul relevant pentru sustinerea tezei de mai sus este mult
prea lung pentru a fi inserat si se regaseste practic in toata expunerea din Cap. IV-Cap.
XI din Cartea a V-a.

Tot in Cartea a V-a Aristotel mai abordeaza tema circumstantelor atenuante si a


intentiei; chiar daca nu le defineste identic ca in limbajul actual, incearca sa slefuiasca
acest subiect. Astfel, tratand tema adulterului din punct de vedere motivational,

2
Aristotel ne infasiseaza cel putin doua situatii: adulterul din pasiune/dragoste si
adulterul pentru bani. Plecand de la motivational Aristotel justifica lipsa temporara de
discernamant in cazul adulterului din pasiune, justificand o diferita incadrare a faptei.
(Aristotel, Etica Nicomahica, pag 96-98).

Sunt multe teze in doar cateva capitole si lucrarea ar trebui sa devina o recenzie de
cateva zeci de pagini pentru a detalia ideile Aristotelice cuprinse doar in cartea a V-a.
Caci totul este extrem de condensat si plin de incarcatura. Voi inchide tema
dreptului fara a aborda toate fatetele asupra carora s-a exprimat Aristotel; doresc
insa a face cel putin o observatie contra unei afirmatii a sa: Dreptul stapanului
asupra scalvului si al tatalui asupra copilului nu este egal dreptului politic, ci
asemanator. Nu exista doar nicio nedreptate cu privire la ceea ce-i in mod absolut
proprietatea noastra. Averea din casa si copilul, cata vreme acesta sta inca intr-o
anumita varsta si n-a devenit de sine-statator, sunt ca o parte a persoanei proprii.[]
De aceea exista mai degraba un drept fata de femeie decat fata de copii si sclavi,
anume dreptul economic sau dreptul domestic, care se deosebeste insa de cel politic.
.(Aristotel, Etica Nicomahica, pag 106-108) Aici Aristotel este un sclav al vremurilor,
tocmai el care a avut libertatea sa iasa din tipare, sa scrie pentru viitor, pentru
eternitate. Traind intr-o lume a sclaviei nu vede liber, nu vede egal, nu trateaza egal
toti oamenii. Antichitatea ca epoca il tradeaza, si mi se pare o scapare a sa. Evident,
este o observatie a unei chestiuni nu tocmai capitale daca am spune ca este privita din
prisma unui adult din sec XXI si-a unui om liber. In acele vremuri s-ar fi putut ca
aceasta afirmatie sa ni-l faca vrajmas sau partas, depinde carei categorii am fi
apartinut.

Mi-a retinut atentia in mod special si subiectul referitor la bani. Chiar daca nu a fost
strecurat intre subiecte le propuse, simt nevoa sa-l punctez:
Pentru un schimb ulterior, cand nu exista pentru aceasta o trebuinta momentana,
banul ne este asa zicand un chezas ca, in caz de intrebuintare, vom putea face
schimbul. Caci cine vine cu bani trebuie sa poata primi dupa nevoie. Fireste ca si cu
banul merg lucrurile ca si cu alte cele: el nu-si pastreaza dintotdeauna in mod exact
valoarea. Dar totusi el e sustras din natura mai mult oscilatiilor.
Banul face deci, ca o masura, toate lucrurile comensurabile si restabileste prin
aceasta o egalitate intre dansele. Caci fara schimb n-ar exista comunitate si fara
egalitate n-ar fi schimb si fara comensurabilitate n-ar fi egalitate. Ce este aceasta
decat o scurta lectie de economie referitoare la rolul monedei, reflectata in
componente prin prisma tranzitivitatii matematice? Chiar avem aici istoria banului,
necesitatea din care a aparut, utilitatea sa, modul banului de intrebuitare si valoarea
realtiv stabila a acestuia. Riscurile de moneda sunt totusi expuse. Sunt convins ca
reformulat usor in terminologia banchera a secolului nostru, rostit de Mugur Isarescu
la aula ASE cum mai obisnuieste, nimeni nu cred ca ar avea ceva de comentat cum ca
a venit si a expus Guvernatorul Bancii Nationale idei depasite.

Este uimitor cum Aristotel reuseste sa reformuleze ideile prin inductie matematica
indemnand astfel la logica si ordine. Facem astfel trecerea catre un subiect propus de
Dvs. pentru analiza:

Viata si opera lui Aristotel - argument pentru cunoastere

3
Indraznesc sa afirm(de unde stiu eu?) ca Aristotel si-a luat rolul in serios de misionar
mesianic. De ce zic asta? Pentru ca atunci cand un mare misionar mesianic vine intre
muritori, le arata printr-un limbaj simplu cum ca lucrurile stau: asa. Acest asa in
viziunea lui inseamna ordine matematica, insemna logica, inlantuire, cauzalitate. Nu
se joaca cu notiunile, nu recladeste ci rafineaza; degreveaza notiunile de sensul
meditativ - neproductiv prin insasi actul de cognitie silogistica si le ofera
inregimentare matematica, stiintifica, academica. Aristotel varsa analiza caustica peste
lumea din jur limpezindu-si gandurile si reveland silueta cunoasterii parca ascunse de
patura grea a verbalizarii excesive din acea vreme. De aceea scrierea sa este extrem de
condensata, de nearata, orice fraza scapata insemnanad pierdere de adevar.

Aristotel s-a nascut sa ofere matrice de cunoastere analitica.

Aristotel este mai mult decat un invatat, este o lumina si o esenta. Este un formator,
un profesor. O certitudine nealterata de vreme.
Aristotel trebuie citit, studiat, asumat. El reprezinta nu revelatia unor idei sau
adevaruri cat o unealta de desoperire a adevarurilor. Procesul pur de intelegere al
lucrarilor sale nu face decat sa creeze cititorului matricea de cunoastere. Un pattern pe
care il poate folosi in viitor pentru cunoastere proprie, profunda, coerenta oricine.

Imi este greu sa detaliez esenta argumentului de a-l citi si cunoaste pe Aristotel. Caci
l-am prafui excesiv de slefuire(pe bietul argument). Pot si ma simt dator sa detaliez
mai mult ce inseamna, in viziunea mea, conceptul de misionar mesianic - Aristotel
fiind unul dintre primii nascuti pe Pamant.
Astfel, consider ca vin pe planeta oameni pe care ii strigam sfinti, intelepti, genii,
oameni cu revelatii sau inspirati de divinitate si care ne arata ca lumea sta asa si
nu...altfel. Singura diferenta dintre toti mesagerii de pe Pamant a constat in modul
de exprimare si taina ce au vrut sa ne-o descopere. Sunt mesageri directi, cu limbaj
simplu pentru minti simple, si mesageri complicati, sofisticati, pentru minti sofisticate
pe masura:
- Ii avem in zona religioasa pe Isus, pe Mohamed. Stil explicit pentru mase,
intercalat cu limbaj pilduitor pentru cei ce vor prelua si retransmite invatatura.
Ce aveau de trasnsmis? O viziune asupra lumii, mortii, conduitei pe pamant in
fata Creatorului direct al omului. Interesant este ca Isus a concluzionat prin
experienta finala proprie, indemnand mai mult la reflectie asupra mortii si
vietii postmortem, spre deosebire de Buddha, care a reflectat asupra vietii si a
indemnat in aceasta directie prin chiar exemplul vietii, si nu al mortii.
- Buddha - exista marea populatie a Asiei care are nevoie de o transpunere in
simtire, are nevoie ca simpla alocutiune a deschizatorului de minte sa
pluteasca in sos de simtire. Perceptia initiatic-religioasa a celor invatati printre
altele de Vede nu percuteaza din indemn direct. Si atunci Buddha a rafinat prin
digerare esoterica, alaturi de aminitita experienta a propriei vieti.
- In zona politica si sociala exista un mare om, un mare vizionar: Ghandi - Fii
tu schimbarea pe care vei sa o vezi in lume(Ghandi). Mi se pare cea mai
scurta biblie /carte sfanta de pe Pamant.
- Mircea Eliade vine pe urmatorul nivele de rafinare. Sunt oameni care vor
simtire si intrigare la nivel mai profund. Dar vor si sa o auda din gura unui
brand. Talcul ascuns al acestui tip de mesaj destul de diferit, e undeva la
granita dintre basm, stiinta si experienta meditativa. Eliade emite direct,
rational, stiintific, dar balanseaza prin zeci de scrieri de fictiune in care isi

4
plaseaza mesajele mai greu de acceptat si inghitit la prima infatisare. A fost un
magician al adevarului
- Einstein, Feynmann, Leonardo Davinci - au aparut pentru ca exista oameni
care mesteca, inghit si digera mesaje stiintifice, care nu inghit mesaje
construite din pilde, din crede si nu cerceta. Ideea plastica a sumei celor trei
ar fi: pentru cel ce doreste o realitate sau o exprimare academica a acesteia,
se iau crutoane de mc2 si se amesteca in supa cuantica, alaturi de bucatele de
om vitrovian si perspectiva aromatica 3D asupra cinei cea de taina.
- Nicholas Taleb si pentru oamenii de afaceri trebuia sa existe un filosof
vizionar-misionar al lor, nascut si trait intre ei, care sa le deschida capul si sa
le arate calea. Ca deobicei, nu l-au inteles. Adevarul este dincolo de bursa,
softuri si supa-alfabet de denumiri, bani si aparenta stiinta. Adevarul sta in
stiinta de carte, reflexie, plimbare meditativa si se ajunge astfel la concluzia
ultima: nu exista previzibil, a fi specialist in improbabilitatea evenimentelor
viitoare inseamna sa intelegi ca nu poti prevedea nimic.
- Pot continua, dar am divagat de la subiect, asa ca va amintesc de Cioran care
spune ca cititi si platiti tribut faptului ca nu sunt mut, ca nu sunteti surd, nici
orb. Citatul exact: Nebunia de a predica este atat de inradacinata in noi,
incat ea tasneste din adancimi necunoscute instinctului de conservare.
Fiecare isi asteapta clipa pentru a propune ceva, orice. Avem o voce: asta
ajunge. Platim scump faptul de nu fi nici surzi si nici muti(Emil Cioran,
Tratat de descompunere, Humanitas, 2011)

Note de subsol:
1. Etica Nicomahica, Editura Antet, pag. 100
2. Constitutia Romaniei, art 16, alin 1, site oficial Camera Deputatilor,
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c1s0a16
3. Etica Nicomahica, Editura Antet, pag. 103

5
Bibliografie:
Etica Nicomahica, Aristotel, Editura Antet
Nassim Taleb, Lebada alba, lebada neagra, Editura Curtea Veche, 2010
Emil Cioran, Tratat de descompunere, Humanitas, 2011
Mircea Eliade, Istoria Religiilor
Mircea Eliade, Nuvele
Richard Feynman, Sase lectii usoare, Edit. Humanits, 2010