Microeconomie Id Carte

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Microeconomie
UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN

GALAI
UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN GALAI
DEPARTAMENTUL
DEPARTAMENTUL DEDE NVMNT
NVMNT LA LA
DISTAN
DISTAN
FACULTATEA DETIINE
FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE
ECONOMICE
Prof. univ. dr. FLORIN-DAN PUSCACIU

Asist.univ.
Prof. univ. dr.
dr. ROSE-MARIE PUSCACIU
FLORIN-DAN PUSCACIU
1
CUPRINS
1. Teoria comportamentului consumatorului
Bunurile economice 6
Utilitatea economica 9
Maximizarea utilitatii totale - obiectivul consumatorului 14
2. Teoria comportamentului producatorului

Productia 25
Randamentele factorilor de productie 31
Costul productiei 36
Productia si costurile pe termen lung 44
3. Cererea si oferta de bunuri

Cererea-concept, factori de influenta 55
Elasticitatea cererii 64
Oferta-concept, factori de influenta 74
Elasticitatea ofertei 80
4. Echilibrul, profitul, concurenta

Echilibrul partial 91
Echilibrul dinamic 98
Echilibrul general 101
Profit-concept, functii 108
Rentabilitatea unei firme 111
Concurenta-concept, functii, concurenta perfecta 118
Concurenta de monopol 124
INTRODUCERE
Microeconomia este disciplina care i propune iniierea studenilor din anul I,
forma de nvmnt ID, n studiul microeconomiei, ramura a tiinei economice
2
(tiina alocrii optimale a resurselor) ce studiaz mijloacele de satisfacere a
nevoilor cresctoare ale oamenilor n condiiile limitrii (a raritii) resurselor i,
pe deasupra, comportamentele individuale ale consumatorului, ale productorului
i cteodat ale statului. Pe de alta parte, analizeaz modul n care preurile se
stabilesc pe diferite piee (piaa bunurilor i serviciilor, a muncii, monetar, a
titlurilor, etc).
Lucrarea are un scop didactic, formativ i instructiv, iar prin aplicaiile prezentate
este, n acelai timp, i un ghid practic la ndemna celor interesai, care fac
cunotin cu elementele teoretice fundamentale ale obiectului i metodei de
cercetare a microeconomiei, cu principiile, procedeele i instrumentele specifice
utilizate n modelarea realitilor lumii economice.
Fiecare unitate de nvare este un ansamblu de subcapitole ce conin secvene de
nvare care asigur nvarea progresiv i structurat. Sarcinile de nvare
formulate pe parcurs sunt menite s fixeze noile cunotine i s participe la
formarea competenelor asumate a fi dobndite de ctre studeni. Testele de
evaluare i de autoevaluare formulate la sfritul fiecrei uniti de nvare,
alturi de rezumat i de concluzii, particip la consolidarea cunotinelor i a
competenelor propuse.
Obiectivele cadru propuse sunt urmtoarele:
selectarea informaiilor eseniale din curs i din

bibliografie;
capacitatea de a realiza corelaii cu informaii din alte
domenii (discipline) conexe i aplicarea acestora in mod eficient;
introducerea in notiunile fundamentale ale microeconomiei.
Continutul este structurat in urmatoarele unitati de invatare:

- Teoria comportamentului consumatorului
- Teoria comportamentului producatorului
- Cererea si oferta de bunuri
- Echilibrul, profitul si concurenta
n prima unitate de nvare intitulat Teoria comportamentului consumatorului
se va regsi operationalizarea urmtoarelor competene specifice:
- explicarea corecta a noilor concepte bun economic, utilitate economica;
- stabilirea conditiilor necesare care trebuie indeplinite de un bun pentru a fi util
in sens economic, precum si a formelor de comensurare a utilitatii;
- definirea si prezentarea functiei de isoutilitate, precum si a proprietatilor
acesteia;
- prezentarea constrangerii bugetare;
- maximizarea utilitatii totale sub constrangerea bugetara.
3
Dup ce se va studia continutul acestui capitol, se va parcurge bibliografia
recomandat. Pentru aprofundare i autoevaluare se propun exercitii i teste
adecvate.
Dup ce se parcurge informatia esential, n a doua unitate de nvare - Teoria
comportamentului producatorului se vor achizitiona, o dat cu cunostintele
oferite, noi competene
- explicarea corecta a noilor concepte productie;
- definirea si comensurarea randamentelor factorilor de productie;
- prezentarea productivitatii partiale si globale a factorilor de productie;
- definirea costului de productie;
- prezentarea tipologiei costurilor pe termen scurt;
- prezentarea randamentelor de scara in productie.
care vor permite s se aplice n probleme concrete de natur economic
cunostintele nvtate. Ca s se poat evalua gradul de nsusire a cunostintelor, se
vor rezolva testele de evaluare propuse.
n a treia unitate de nvare intitulat Cererea si oferta de bunuri se va regsi
operationalizarea urmtoarelor competene specifice
- explicarea corecta a noilor concepte cerere, oferta;
- modalitatea de obtinere a functiei cererii si a functiei ofertei;
- identificarea factorilor de influenta ai cererii si ofertei;
- identificarea conceptului de surplus al consumatorului si al producatorului;
- definirea elasticitatii cererii si a ofertei;
- demonstrarea elasticitatii cererii in functie de pretul bunului, pretul altor
bunuri si venit;
- relatia intre diferite elasticitati.
iar dup ce se va studia continutul cursului se va parcurge bibliografia
recomandat. Pentru aprofundare i autoevaluare se propun exercitii i teste
adecvate.
n cea de-a patra unitate de nvare intitulat Echilibrul, profitul si concurenta
se va regsi operationalizarea urmtoarelor competene specifice
- explicarea corecta a noilor concepte echilibru, profit(contabil si economic),
venit (total si marginal), concurenta;
- explicarea aparitiei exceselor de cerere si de oferta;
- modificarea echilibrului ca urmare a modificarii cererii si a ofertei, precum si
a modificarii simultane a cererii si ofertei;
- identificarea unui echilibru dinamic;
- stabilirea functiilor profitului;
- prezentarea rentabilitatii si determinarea pragului de rentabilitate a unei firme;
- determinarea conditiei de maximizare a profitului;
- stabilirea functiei concurentei;
4
- prezentarea formelor concrete ale concurentei concurenta perfecta si
monopol;
- identificarea conditiilor concurentei perfecte;
- determinarea particularitatilor pietei de monopol;
- prezentarea maximizarii profitului in conditii de monopol.
care vor permite s se aplice n probleme concrete, de natur economic,
cunostintele nvtate. Ca s se poat evalua gradul de nsusire a cunostintelor, se
vor rezolva testele de evaluare.
Pentru o nvare eficient este nevoie de urmtorii pasi obligatorii:
S se lectureze modulul cu maxim atentie;
S se evidentieze informatiile esentiale cu culoare, s fie notate pe hrtie,
sau adnotate n spatiul alb rezervat;
S se rspund la ntrebri i s se rezolve exercitiile propuse;
S se simuleze evaluarea final, autopropunndu-v o tem i rezolvnd-o
fr s apela si la suportul scris;
S se compare rezultatul cu suportul de curs i s v explicai de ce ati
eliminat (eventual) anumite secvente;
n caz de rezultat nesatisfctor s se reia ntreg demersul de nvare.
Se vor primi, dup fiecare capitol parcurs, lucrri de verificare, cu cerine clare,
care vor trebui rezolvate; n acest fel vor fi ndeplinite obiectivele pe care le-am
formulat. Se va rspunde n scris la aceste cerinte, folosindu-v de suportul de
curs i de urmtoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Veti fi evaluati
dup gradul n care ati reusit s operationalizati competenele. Se va ine cont de
acuratetea rezolvrii, de modul de prezentare i de promptitudinea rspunsului.
Pentru neclariti i informatii suplimentare veti apela la tutorele indicat. 60% din
not va proveni din evaluarea continu (cele dou lucrri de verificare) i 40% din
evaluarea final.
5
1. TEORIA
COMPORTAMENTULUI
CONSUMATORULUI
Bunurile economice 6
Utilitatea economica 9
Maximizarea utilitatii totale obiectivul consumatorului 14
Rezumat 18
Teste propuse 21
Bibliografie minimal 24
Obiective in termeni de competente specifice:
La sfritul modulului, se va:
sti s se poat explica corect noile concepte;
deprinde rationamentul agentului economic consumator si a

deciziilor acestuia in vederea indeplinirii obiectivului sau de
maximizare a utilitatii sub o constrangere bugetara;
deprinde capacitatea de a rezolva aplicatii practice;
cunoaste modalitatea de realizare a referatelor aplicative legate de
comportamentul economic al consumatorului;
putea discuta cu specialistii in domeniu;
sti sa se utilizeze unele produsele informatice in rezolvarea
problemelor economice.
Timp mediu estimat pentru studiul individual: 4 ore
1.1. Bunurile economice

1.1.1. Notiuni introductive
Definiie
Teoria comportamentului consumatorului studiaza modul in care care agentii
economici consumatori, avand in vedere atat preferintele, cat si resursele de care
dispun, in conditiile pietei, urmaresc sa isi maximizeze satisfactia sub anumite
constrangeri.
6
Sarcina de lucru 1
Prezinta teoria comportamentului consumatorului.
1.1.2. Prezumtii
Acesta teorie a consumatorului se bazeaza pe prezumtia ca agentul consumator
este o fiinta rationala, dispune de o functie de utilitate pe care doreste sa o
maximizeze, iar decizia pe care o ia se fundamenteaza pe baza calculului si a unei
informari depline asupra propriilor preferinte, cat si a pietei. In aceste conditii,
consumatorul isi maximizeaza bunastarea sau utilitatea prin achizitia si consumul
unui set de bunuri de o anumita cantitate, calitate si structura.
Definiie
Se numeste bun un element al realitatii, independent de om si caruia ii este
atribuita o anumita utilitate, sau altfel spus, este apt sa satisfaca o anumita nevoie.
Bunuri, de regula, sunt considerate a fi acele marfuri care contribuie in mod
pozitiv la bunastarea economica, existand si bunurile care genereaza dezutilitati,
asa numitele bunuri negative.
1.1.3. Clasificarea bunurilor

Bunurile se pot clasifica dupa mai multe criterii, dar principala grupare este
reprezentata de bunurile libere si bunurile economice. Bunurile libere sunt cele
apreciate ca nelimitate, abundente in raport cu nevoile consumatorului in conditii
determinate de timp si de spatiu. Deoarece sunt abundente, achizitionarea lor se
realizeaza in mod gratuit, fara o contraprestatie sau efort. Spre deosebire de
acestea , bunurile economice sunt acelea care se particularizeaza prin raritate si
limitare in raport cu nevoile consumatorului in conditii de timp si de spatiu.
Obtinerea lor implica un anumit efort, un consum de resurse sub forma unui cost
si, implicit, un pret. Incadrarea unui bun intr-una din cele doua categorii se
realizeaza in functie de timp si de spatiu si determina ca un anumit bun sa poata
fi, in mod automat, apreciat ca fiind liber sau economic. Astfel, aerul de munte
pentru locuitorii unei zone montane este un bun liber, in timp ce pentru vizitatori
este un bun economic, presupunand un anumit efort in procurarea lui.
Bunului, din punct de vedere al teoriei economice, ii este specifica o anumita

utilitate in consum.
7
Bunurile pot fi clasificate si dupa caracterul material sau imaterial, ultimele
incluzand serviciile care produc utilitati, dar nu au un substrat material, si care
sunt din ce in ce mai prezente in viata consumatorului contemporan.
Sarcina de lucru 2
Defineste si clasifica bunurile.
1.1.4. Bunurile complementare si substituibile
In functie de destinatia pe care o au, precum si de modul in care isi dovesesc

utilitatea, bunurile se pot grupa in bunuri:
Complementare;
Substituibile.
Definiie
Bunurile complementare sunt acele bunuri care, in cadrul anumitor limite, se
pot inlocui intre ele si aduc aceeasi utilitate sau una apropiata in consum. De
exemplu: ceai-cafea, unt-margarina, etc.
Definiie
Bunurile substituibile sunt acele bunuri care, in cadrul anumitor limite, se pot
inlocui intre ele si aduc aceeasi utilitate sau una apropiata in consum. De
exemplu: ceai-cafea ,unt-margarina, etc.
Aceasta clasificare se dovedeste deosebit de importanta in studiul cererii si al
ofertei.
Sarcina de lucru 3
Prezinta clasificarea bunurilor.
1.2. Utilitatea economica

8
Conceptul de utilitate are mai mai multe conotatii: tehnice,merceologice,
filosofice,economice. Sub aspect tehnic si merceologic, utilitatea are in vedere
capacitatea unui bun de a satisface o nevoie generica, fapt care se reflecta in latura
intrinseca a bunului. Spre deosebire de aceasta, utilitatea economica se refera la
o nevoie anume a unui agent consumator care va dori sa achizitioneze bunul, care
va presupune o raportare a nevoii resimtita, care va genera predispozitia de
achizitionare, iar piata va furniza bunul respectiv. Un alt plan care deosebeste
utilitatea tehnica de cea economica are in vedere caracterul individual si subiectiv
al utilitatii economice. Utilitatea economica a unui bun va fi influientata de
nivelul de cultura, de gradul de informare, de varsta, sex, de optiunile fiecarui
individ, de momentul in care este disponibil, de locul in care este disponibil, etc.
1.2.2. Conditii impuse bunurilor referitoare la utilitate
Utilitatea economica presupune indeplinirea cumulativa de catre un bun a

anumitor conditii:
- proprietatile, insusirile bunului converg spre o nevoie reala sau imaginara a

consumatorului, nevoia putand fi prezenta sau viitoare. Astfel, atunci cand se
achizitioneaza o paine, nevoia este imediata si totodata reala, urmare a dorintei de
alimentatie curenta; dar cand se achizitioneaza un bilet de vacanta intr-o locatie
nemaivizitata, componenta imginara este dominanta.
- pentru a beneficia de satisfactia generata de achizitia si consumul unui bun,

consumatorul trebuie sa dispuna de cunostintele si abilitatile incumbate de
generare a satisfactiei din acel bun, exceptie facand achizitiile cu scop speculativ,
constand in revanzari ulterioare la preturi mai mari decat costul de achizitie. Un
calculator oricat de performant ar fi, nu isi va dovedi utilitatea pentru un utilizator
fara abilitati in utilizarea sa.
Sarcina de lucru 4
Prezinta conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un bun referitoare

la utilitate.
1.2.3. Definirea utilitatii economice

Definiie
In atare conditii, utilitatea economica va reprezenta importanta, aprecierea pe
care un consumator o acorda la un moment si in anumite conditii date fiecarei
9
unitati dintr-un anumit bun, dintr-o multitudine de bunuri identice de care nu
dispune, dar pe care este dispus sa o achizitioneze; cu alte cuvinte, satisfactia pe
care o resimte prin consumarea unei cantitati determinate dintr-un bun sau un set
de bunuri.
1.2.4. Utilitatea cardinala si ordinala

Prin caracterul sau complex si subiectiv, comensurarea utilitatii reprezinta un
demers deosebit de dificil. Cu toate acestea, teoria economica opereaza cu doua
modalitati de evaluare, respectiv cardinala si ordinala.
-Utilitatea cardinala are in vedere acordarea, de catre agentul economic

consumator pentru fiecare unitate sau doza, o pretuire mai mare sau mai mica a
unui numar de unitati de utilitate, denumite utili;
-Utilitatea ordinala presupune ierarhizarea bunurilor intr-o anumita ordine in

functie de preferintele consumatorului.
In mod evident, utiliatea cardinala prezinta importanta mai mult sub aspect
teoretic, metodologic, in timp ce utilitatea ordinala poate fi utilizata in scopuri
pragmatice, un consumator putand aprecia cu destula acuratete ierarhizarea
preferintelor sale; prefera o carte anume sau un litru de vin,etc.
Sarcina de lucru 5
Prezinta utilitatea economica, cardinala si ordinala.
1.2.5. Functia de utilitate

Definiie
Dependenta dintre utilitatea totala si cantitatea bunurilor este exprimata printr-o
functie de utilitate de forma:
U=f (x1,x2,xn)
in care xi reprezinta cantitatea consumata dintr-un bun generic i ,i=1n.
1.2.6. Proprietati ale functiei de utilitate

Functiile de utilitate prezinta urmatoarele caracteristici:
1) Se bazeaza pe prezumtia ca satisfactia consumatorului are la baza modul de

combinare a marimilor xi, fiecarei combinatii corespunzandu-i o marime Uj, j-ul
desemnand un indice care va exprima ordinea de preferinta a consumatorului,
astfel, de exemplu, U1 este preferata lui U2,U2 este preferata lui U3, deoarece
10
prima combinatie aduce consumatorului o satisfactie mai mare decat a doua ,a
doua decat a treia;
2) Are in vedere un aspect static, in sensul ca nu exista posibilitatea reportarilor

cheltuielilor de la o perioada la alta;
3) Se considera a fi o functie continua, cu alte cuvinte, nu se poate trece de la o

valoare la alta fara a se trece prin toate valorile intermediare.
Sarcina de lucru 6
Prezinta caracteristicile functiei de utilitate.
1.2.7. Utilitatea individuala, totala si marginala

In evaluarea utilitatii in functie de cantitatile consumate se utlizeaza marimile:
-a) utilitatea individuala;
b) utilitatea totala;
c) utilitatea marginala.
Definiie
a ) Utilitatea individuala reprezinta pretuirea pe care o acorda un consumator
pentru fiecare doza achizitionata si consumata dintr-un anumit bun sau pachet de
bunuri; de exemplu, o cana de ceai, o paine, etc;
Definitie
b) Utilitatea totala reprezinta satisfactia pe care consumatorul o obtine sau spera
sa o obtina prin consumarea unei anumite cantitati dintr-un bun sau un pachet de
bunuri;
Definitie
c) Utilitatea marginala sau aditionala comensureaza sporul de utilitate totala
ocazionat de cresterea cantitatii consumate cu o unitate sau cu o doza. Utilitatea
marginala este egala si cu derivata de ordinul unu a functiei de utilitate.
Intre aceste masuri ale utilitatii exista anumite interconditionari pe care le putem
prezenta recurgand la un exemplu numeric. Sa presupunem ca un anumit
consumator inregistreaza urmatoarele utilitati ca urmare a consumului unor
cantitati succesive dintr-un anumit bun:
Utilitate
Utilitat a Suma
Q(doze ea margina utilitatii
) totala la marginale
0 0 0 0
1 100 100 100
2 250 150 250 11
3 375 125 375
4 450 75 450
5 425 -25 425
Astfel, se observa urmatoarele:
- utilitatea creste pana la un anumit nivel al dozelor consumate dintr-un anumit

bun, dupa care incepe sa scada;
- punctul de maxim al utilitatii totale, adica nivelul de consum pana la care

utilitatea totala creste, corespunde cantitatii la care utilitatea marginala este egala
cu zero; depasirea acelui nivel al cantitatii pentru care utilitatea totala este
maxima determina ca utilitatea totala sa scada, iar utilitatea marginala de
asemenea sa scada si sa devina negativa; cu alte cuvinte, depasirea acelui nivel de
consum nu mai aduce utilitate, satisfactie, ci dezutilitate sau insatisfactie, dar
intervenind prezumtia de consumator rational se presupune ca acest nivel critic
sau de indiferenta nu va fi depasit;
12
- suma cumulata a utillitatilor maginale este egala cu utilitatea totala
- utilitatea marginala prezinta o tendinta descrescatoare
Ultima concluzie, cunoscuta si sub numele utilitatii marginale descrescatoare,

sau legea a doua a lui Gossen, prevede ca o data cu cresterea cantitatii
consumate dintr-un bun, utilitatea totala sporeste din ce in ce mai putin, in timp ce
utilitatea marginala scade.
Utilitatea se dovedeste un concept util in abordarea comportamentului

consumatorului, iar intre marimile de comensurare se stabilesc o serie de
interdependente. Deosebit de utila se dovedeste a fi relatia dintre consumul
continuu si neincetat dintr-un bun si descresterea utilitatii marginale. Mentionam
ca aceasta legitate se dovedeste numai in cazul bunurilor normale, in timp ce in
cazul bunurilor de viciu nu se inregistreaza.
Sarcina de lucru 7
Prezinta caracteristicile utilitatilor individuale, totale, marginale si

marginale descrescatoare.
1.3. Maximizarea utilitatii totale obiectivul consumatorului

1.3.1. Utilitatea marginala si alegerea dintre doua bunuri
Pentru a intelege conceptul de utilitate marginala in contextul alegerii dintre doua
bunuri, sa presupunem ca un agent economic consumator are de ales dintr-un set
de consum format din bunurile (x1,x2) si ca urmareste sa afle modul in care i se
modifica utilitatea atunci cand va consuma cu o unitate mai mult dintr-unul din
bunuri, sa presupunem din x1. Aceasta rata de modificare este tocmai utilitatea
marginala in functie de bunul 1. Aceasta va fi de forma:
si va masura rata modificarii utilitatii (U) in functie de o mica modificare din

bunul 1 (x1), in conditiile in care bunul 2 se mentine constant, asa incat pentru a
calcula variatia utilitatii pentru o mica modificare in consumul bunului 1, va
trebui sa calculam:
13
U=MU1x1
si in mod similar pentru bunul al doilea.
1.3.2. Rata marginala de substitutie
Daca am considera nivelul utilitatii constant, dar am avea variatii ale cantitatilor
din cele doua bunuri, aceasta ar insemna ca:
MU1x1+ MU2x2=U=0 sau prin rearanjari vom obtine:
Definiie
Acest raport intre variatiile cantitatilor dintre bunuri care este egal cu raportul
invers al utilitatilor marginale cu semn negativ, reprezinta rata marginala de
substitutie dintre cele doua bunuri, sau cu alte cuvinte, variatia cantitatii dintr-un
bun in termenii variatiei din celalat bun, asa incat utilitatea totala sa fie constanta.
Dupa cum in mod intuitiv ne-am fi asteptat, RMS are semnul minus deoarece o
crestere a cantitatii dintr-un bun trebuie sa fie insotita de o scadere din cantitatea
celui de-al doilea bun pentru a se mentine utilitatea totala constanta.
1.3.3. Curba de indiferenta
Definiie
Astfel, pot aparea o multitudine de combinatii intre cantitatile dintre cele doua
bunuri care asigura un acelasi nivel de utilitate, prin unirea carora se genereaza
astfel o curba de-a lugul careia utilitatea totala este constanta si care se defineste
drept curba de isoutilitate. Desigur, daca avem in vedere trei bunuri, avem de-a
face cu un plan de isoutilitate sau cu un hiperplan de isoutilitate cand se combina
si mai multe bunuri.
1.3.4. Definirea curbei de indiferenta
Definiie
Curba de indiferenta reprezinta locul geometric al punctelor ale caror
coordonate desemneaza combinatii de bunuri care genereaza acelasi nivel de
utilitate.
O astfel de curba este prezentata in figura urmatoare:
14
Dupa cum se poate observa, punctele A si B aduc acelasi nivel de utilitate in

conditiile unor structuri diferite din cele doua bunuri. Astfel, punctul A presupune
3 unitati din bunul x1 si 15 unitati din bunul x2, in timp ce punctul B presupune 5
unitati din bunul x1 si numai 10 unitati din bunul x2.
1.3.5. Harti, familii de curbe de indiferenta
O curba de indiferenta face parte dintr-o colectie de harti sau familii de curbe
indiferente, care se vor prezenta precum in figura 2:
Dupa cum se poate observa in figura sunt trasate trei curbe de indiferenta care
apartin aceleiasi familii de curbe. Se poate constata ca, cu cat o curba de
indiferenta sau de isoutilitate se indeparteaza de originea graficului, cu atat va
descrie o utilitate superioara. Astfel, prima curba in punctul de coordonate (2,0,5)
presupunand divizibilitatea bunurilor, va insemna un consum de 2 bunuri x1 si 0,5
din bunul x2, in timp ce a treia curba, cea mai indepartata de origine, va descrie un
15
consum tot de 2 bunuri x1, dar 2,5 bunuri din x2, ceea ce in mod evident este de
preferat pentru consumator.
Cu titlu de concluzie, putem afirma ca obiectivul consumatorului consta in

maximizarea satisfactiei, a utilitatii resimtita din achizitia si consumul bunurilor
care, din punct de vedere grafic, consta in atingerea unei curbe de isoutilitate cat
mai departate de origine.
Dar agentul economic consumator este supus, totodata, si unei constrangeri

bugetare. Cu alte cuvinte, el dispunand de un venit V si confruntandu-se cu
preturile de piata Px1 si Px2, va putea achizitiona cantitatile x1 si x2 conform
relatiei:
V=x1Px1+x2Px2
Constrangerea poate fi prezentata si sub forma:
Prin aceasta transformare, constrangerea bugetara este definita de prima paranteza

care va indica intersectia cu axa oy, deci cantitatea din bunul desemnat cu x2, in
timp ce a doua paranteza va semnifica panta dreptei constangerii bugetare.
1.3.6. Maximizarea utilitatii totale sub o constrangere bugetara
In aceste conditii, dispunem de o functie de utilitate care se impune a fi

maximizata, dar si de o restrictie de care trebuie sa tinem cont. O astfel de
problema se poate rezolva cu ajutorul multilpicatorului Lagrange.
UT=f(x1,x2)
si de constrangerea bugetara scrisa sub forma:
Astfel functia de maximizat cu multiplicatorul Lagrange va fi :
1.3.7. Rezolvarea analitica
Pentru maximizarea acestei functii se impune derivarea partiala in functie de

x1,x2 si egalarea cu zero si vom obtine ca:
asa incat:
16
iar prin impartire vom obtine acea combinatie de bunuri x si y care maximizeaza
utilitatea totala care va satisface conditia:
Putem concluziona astfel, ca agentul economic consumator isi maximizeaza

utilitatea totala sub o restrictie bugetara atunci cand raportulul utilitatii marginale
pe pret este egal intre bunuri.
1.3.8. Rezolvarea grafica
Din punct de vedere grafic, avand in vedere dorinta consumatorului de
maximizare a utilitatii totale, inseamna situarea pe o curba de isoutilitate cat mai
departata de origine, dar sub restrictia bugetara, inseamna ca in locul de
intersectie dintre cea mai inalta curba de isoutilitate si restrictia bugetara, se va
gasi optimul alegerii consumatorului; cu alte cuvinte, locul de maximizare a
utilitatii totale, a se vedea figura 3:
Obiectivul consumatorului consta in maximizarea utilitatii totale sub o

constrangere bugetara care se inregistreaza in punctul in care cea mai inalta curba
de isoutilitate este tangenta la constrangerea bugetara.
17
Rezumat
Consumatorul, pentru a putea trai, in sens biologic si social, trebuie sa
consume bunuri. O parte le obtine fara nici un efort, si acestea sunt abundente,
asa numitele bunuri libere, dar mai are nevoie si de bunuri care impun un efort
in procurarea lor si care se particularizeaza prin raritatea lor. Consumatorul
are o multitudine de nevoi pentru satisfacerea carora trebuie sa consume
bunuri. Dilema consumatorului consta in alegerea acestor bunuri pe care le
evalueaza pe baza utilitatii aduse. Dar, totodata, in aceasta alegere trebuie sa
tina cont de constrangerea sa bugetara. Prin urmare, el va alege bunurile care
ii confera cea mai mare utilitate sub constrangerea bugetara.
Exe
Exemplu: Un consumator inregistreaza o functie de utilitate de forma

U=40A0,5B0, ,preturile celor doua bunuri sunt pA=20 u.m. si pB=5 u.m., iar
venitul este de 600 u.m.
-a) Se cere sa se determine programul optim de consum ,respectiv acea structura
din cantitatile celor doua bunuri care ii maximizeaza utilitatea totala
respectivului consumato ;
-b) Care ar fi consecintele asupra programului optim de consum al unei
modificari de pre ,sa presupunem astfel ca pretul bunului A ar deveni
pA=10u.m.?
-c) Sa se interpreteze grafic rezultatele.
Solutie:
a) Pe baza enuntului vom scrie functia Lagrange care va fi de forma:
L=40A0,5B0,5+(600-20A-5B)
si vom calcula derivatele partiale in fuctie de A ,B si pe care le vom egala cu

zero, obtinand astfel:
18
Prin simplificarea primelor doua ecuatii si egalarea lor vom avea:
B=4A
Substituind in relatia a treia vom obtine :
A=15 si apoi ca B= 60
b) Realizam un demers similar in conditiile modificarii pretului la bunul A

care va afecta constrangerea bugetara care in aceste conditii va deveni:
600=10A+5B
obtinand in final A=30 si B=60.
Notam astfel ca efectul modificarii pretului a contribuit la cresterea consumului

la bunul A de la 15 la 30 de unitati, in timp ce consumul bunului al doilea al
carui pret nu s-a modificat ramane neschimbat.
c) Initial programul optim asigura un consum de 15 unitati din bunul A si 60

de unitati din bunul B, care corespunde cu punctul X din figura 4. Modificarea
pretului la bunul A ,in sensul scaderii de la 20 u.m. la 10 u.m. determina ca
dreapta bugetului sa devina cu o panta mai mica si sa genereze un nou echilibru
care se gaseste in punctul Y, situat pe o curba de isoutilitate superioara celei
initiale. Acest lucru este de asteptat, intrucat va consuma cantitati mai mari din
bunul A si utilitatea totala ca urmare a acestei majorari va fi de asemenea mai
mare. Prima curba de isoutilitate se poate explicita prin inlocuirea valorilor
initiale ale lui A si B, fiind de forma:
40A0,5B0,5=1200 sau B=900A-1
Astfel panta curbei de idiferenta I va fi:
La un punct precum X curba de indiferenta va fi tangenta cu noua dreapta a

bugetului a carei panta este egala cu:
19
si egaland ultimele doua relatii obtinem ca A=21,2132 si B=42,4264, care
sunt coordonatele punctului H.
Astfel, modificarea rezultata ca urmare a modificarii pretului unui bun poate fi

descompusa in doua componente, respectiv pe efectul de substitutie care consta
in deplasarea din punctul X catre H si pe efectul de venit care consta in
deplasarea din punctul H catre Y. In aceste conditii, ca urmare a efectului de
substitutie, consumul din bunul A va creste de la 15 uniati la 21,2132, in timp ce
consumul din bunul B se va reduce de la 60 de unitati la 42,4264 unitati, iar ca
urmare a efectului de venit, consumul din bunul A va creste de la 21,2132 unitati
la 30 de unitati, consumul din bunul B va creste de asemene, de la 42,4264 la 60
unitati.
Teste propuse
I) In alegerea pe care agentul economic consumator o realizeaza in vederea
procurarii a doua bunuri A si B nu se ia in calcul
a) Utilitatea totala a bunurilor A si B;
b) Pretul bunurilor A si B;
c) Venitul disponibil al consumatorului;
d) Utilitatea marginala ca urmare a consumurilor celor doua bunuri A si B;

20
e) Nici un raspuns nu este corect.
II) Care din raspunsurile urmatoare definesc utilitatea marginala:
a) Caracteristica bunurilor de a satisface nevoile consumatorului;
b) Sporul de productie obtinut la fiecare unitate monetara;
c) Sporul de utilitate care se obtine ca urmare a consumului unei unitati

suplimentare dintr-un anumit bun;
d) Rapiditarea in procurarea unei unitati dintr-un bun sau serviciu;
III) Atunci cand utilitatea marginala a unui bun este pozitiva dar descrescatoare,
utilitatea totala resimtita de un consumator ca urmare a cresterii dozelor
consumate din bunul respectiv:
a) ramane nemodificata;
b) scade;
c) creste;
d) nu se poate preciza;
e) nici un raspus nu este corect.
IV) In conditii normale care masura a utilitatii poate lua valori negative:
a) individuala;
b) marginala;
c) totala;
d) nici una;
e) toate.
V) Suma utilitatilor marginale este egala cu:
a) utilitatea individuala;
b) utilitatea medie;
c) utilitatea totala;
d) cu venitul consumatorului;
e) utilitatea merceologica de care se bucura bunul din partea consumatorului.
VI) Un consumator obtine maximum de utilitate, considerand date venitul

disponibil si preturile, atunci cand:
21
a) utilitatile marginale a tuturor bunurilor sunt egale intre ele;
b) raportul utilitatilor marginale a unor perechi de bunuri sunt egale intre ele;
c) utilitatile marginale si individuale sunt egale pentru toate bunurile;
d) raporturile dintre utilitatile marginale si preturi pentru toate bunurile sunt

egale;
e) raporturile dintre utilitatile marginale si preturi pentru toate bunurile au valori

maxime.
VII) Un individ consuma doua bunuri A si B, iar functia sa de utilitate este de

forma: U(A,B)=A4B5. Venitul disponibil este de 72 RON, iar preturile celor doua
bunuri sunt PA=2 RON/buc. si PB=3 RON/buc. In aceste conditii individul va
consuma din bunul A:
a) 15 buc;
b) 48 buc;
c) 18 buc;
d) 20 buc;
e) 16 buc.
VIII) Utilitatea marginala a consumului bunului A este exprimata de relatia:
Umarg A=22-4QA
in timp ce utilitatea marginala a bunului B este:
Umarg B=16QB
in care QA si QB reprezinta cantitatile consumate din cele doua bunuri. Preturile

bunurilor sunt: PA=2 um/buc si PB=1 um/buc, iar venitul consumatorului este de
13 um. Cantitatile consumate din bunurile A si B vor fi de forma:
a) 1A+9B;
b) 2A+9B;
c) 3A+8B;
d) 9A+2B;
e) 8A+2B.
IX) Venitul unui individ care consuma doua bunuri A si B care au preturi egale
numere intregi este de 50 um.
Informatiile referitoare la utilitatile marginale ca urmare a consumului unor doze

diferite din cele doua bunuri sunt prezentate in tabelul urmator:
22
Utilitatea Doza 1 Doza 2 Doza 3 Doza 4 Doza 5 Doza 6
Marginala
Bun A 25 20 18 15 10 1
Bun B 20 17 15 11 8 1
Setul de consum ce confera cea mai mare utilitate individului este de forma
4A+3B. In urma achizitionarii bunurilor, consumatorului ii va ramane un rest de:
a) 0 unitati monetare;
b) 1 unitate monetara;
c) 2 unitati monetare;
d) 3 unitati monetare;
e) 4 unitati monetare.
X) Un consumator inregistreaza o functie de utilitate de forma U=xy, in care

U=utilitatea totala, x si y cantitatile consumate din cele doua bunuri. Cunoscandu-
se preturile bunurilor Px=1 si Py=2 si venitul consumatorului de 100 u.m., sa se
determine cantitatile din cele doua bunuri x si y care ii confera utilitatea maxima:
a) 10 bunuri x si 25 bunuri y;
b) 25 bunuri x si 30 bunuri y;
c) 40 bunuri x si 25 bunuri y;
d) 50 bunuri x si 10 bunuri y;
e) 50 bunuri x si 25 bunuri y.
Pe baza aplicatiei Utilitatea cu programul Excel se vor face simulari in

vederea aprofundarii notiunilor de utilitate individuala, totala si marginala.
Pe baza programului Excel se va trasa o constrangere bugetara si se

vor studia propietatile acesteia.
Bibliografie minimal
Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila,Constantin Popescu Economie, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, 2004, Capitolul 4;
23
Joseph E.Stiglitz ,Carl E.Walsh - Economie, Editura Economica, Bucuresti,
2005, Capitolul 6;
Radu Vranceanu, Marc Guyot - Bazele microeconomiei intreprinderii, Editura

Polirom, Iasi, 2004, Capitolul 4.
2. TEORIA COMPORTAMENTULUI
PRODUCATORULUI
Productia 25
Randamentul factorilor de productie 31
Costul productiei 36
Productia si costurile pe termen lung 44
Rezumat 50
Teste propuse 51

La sfritul modulului, se va ti:
24
s se poat explica corect noile concepte;

sa se identifice conceptul de productie;
sa se defineasca productia medie, marginala si totala;
sa se defineasca si sa se comensureze randamentele factorilor de

productie;
sa se determine productivitatea partiala si globala a factorilor de
productie;
sa se determine costul de productie;
sa se determine tipologia costurilor pe termen scurt si pe termen

lung;
sa se deteremine randamentele de scara in productie.
Timp mediu estimat pentru studiul individual: 6 ore
2.1. Productia
2.1.1. Aspecte introductive
Deciziile in legatura cu productia solicita din partea agentilor specializati,
respectiv a producatorilor, concentrarea problematicii asupra alocarii si utilizarii
resurselor atrase in productie care sunt desemnate ca factori de productie sau
input-uri. Obiectivele producatorilor, tehnologia, disponibilitatea si calitatea
input-urilor influienteaza natura acestor decizii. Intrucat in majoritatea lor
obiectivele sunt exprimate in termeni monetari, se impune stabilirea unei legaturi
intre unitatile fizice de input-uri si nivelul productiei, denumite si output-uri, care
se realizeaza prin costurile productie.
2.1.2. Definirea productiei
Definiie
Productia reprezinta procesul de modificare a input-urilor, a factorilor de
productie, pentru a satisface cat mai bine nevoile.
In mod evident, bunurile inainte de a fi distribuite sau vandute trebuie sa fie
produse.
25
Sarcina de lucru 1
Ce reprezinta productia?
2.1.3. Ce urmareste activitatea de productie
Productia mareste abilitatea input-urilor de a satisface nevoile prin:
- Modificarea caracteristicilor fizice;
- Modificarea in amplasare;
- Modificare in timp;
- Modificarea proprietatii.
2.1.4. Ce urmareste economia in general si in plan productiv
Definiie
Dupa cum se cunoaste, economia reprezinta un proces social care urmareste
alocarea resurselor relativ deficitare pentru a satisface nevoile relative nelimitate.
In plan productiv aceast obiectiv impune ca input-urile sa fie directionate catre
acele utilizari care aduc cel mai mare rezultat.
Acest rezultat nu poate fi insa evaluat fara a tine cont de conditiile pietei, care
determina si confirma utilitatea productiei.
2.1.5. Obiectivul consumatorului si al producatorului
In aceste conditii, agentii economici consumatori au ca obiectiv maximizarea

utilitatii sau a satisfactiei resimtite in conditiile restrictiei bugetare, in timp ce
obiectivul principal al producatorilor consta in maximizarea profitului, sau a
minimizarii costului unitar.
Obiectivul producatorului ar putea fi exprimat si prin dorinta de maximizare a
eficientei , a atingerii unei anumite cote de piata, obtinerea unei rate de crestere a
productiei, etc. Pe termen lung, mai ales in perioada contemporana in conditiile
unei puternice concurente intre producatori, obiectivul central consta in a realiza
acea productie care poate fi acceptata de consumatori, adica vanduta, in
detrimentul urmaririi in mod exclusivist a minimizarii costului.
26
Sarcina de lucru 2
Prezinta obiectivele producatorului si ale consumatorului.
2.1.6. Functia de productie
Definiie
Dependenta dintre input-uri , sau altfel spus, dintre factorii de productie care
reprezinta acea parte de resurse care poate fi atrasa in productie si output-uri,
respectiv nivelul productiei, se realizeaza printr-o asa numita functie de
productie, care simbolic este de forma:
Q=( L,K,tehnologia ,)
Un element major care influienteaza productia este timpul, in sensul ca, dupa cum
timpul se modifica, producatorii vor avea mai multe oportunitati de a modifica la
randul lor input-urile si tehnologia.
2.1.7. Productia si timpul
Astfel, se pot identifica 4 perioade de timp relevante:
1) perioada de piata, desemnata de intervalul de timp in care producatorul nu-si

poate modifica input-urile, tehnologia si nici output-urile;
2) perioada pe termen scurt, in care tehnologia este constanta, in timp ce unul

din input-uri este fix, iar celalalt este variabil;
3) perioada pe termen lung, in care toate input-urile sunt variabile, in conditiile

unei tehnologii constante;
4) perioada pe termen foarte lung, in care atat input-urile, cat si tehnologia sunt
variabile.
In teoria economica, analiza costurilor este relevanta atat in perioadele scurte, cat
si in cele lungi.
27
Sarcina de lucru 3
Care sunt perioadele de timp relevante in activitatea de productie?
2.1.8. Productia pe termen scurt
Pe termen scurt, cel putin un factor de productie, precum si tehnologia nu se

modifica. Functia de productie va fi de forma :
Q=f(L)
caz in care presupunem munca - factor de productie variabil, iar capitalul si

tehnologia constante; o modificare a elementelor variabile va afecta functia de
productie pe termen scurt.
In acest context, relatia dintre factorii de productie si output poate fi descrisa din
mai multe perspective.
2.1.9. Productia totala, medie si marginala
Definiie
Astfel, relatia poate fi scrisa ca productia totala - PT supra productia pe unitatea
de factor, care se denumeste productie medie PMed, sau variatia productiei care
este generata de modificarea input-ului variabil, denumita productie marginala
PMarg.
-Productia totala PT sau Q reprezinta output-ul total sau global .Q sau PT=f(L);
-Productia medie sau produsul mediu PMed L exprima in general output-ul pe
unitatea de input, iar in cazul presupus, productia pe lucrator sau produsul mediu
al muncii.
Se determina pe baza relatiei:
PMedL= =
Productia marginala sau produsul marginal PMargL reprezinta modificarea

output-ului generata de o modificare a input-ului variabil (L).
Se determina pe baza relatiei:
PMargL=
28
Sarcina de lucru 4
Prezentati productia totala, medie si marginala.
2.1.10. Interdependente intre productia totala si marginala
Pot exista patru posibile relatii intre input-uri (L) si productii (Q):
1) Productia totala sau Q poate creste cu o rata majorata, domeniu in care si

produsul marginal creste (a se vedea zona intre 0 si 4 unitati de factor din figura
nr 1);
2) Productia totala trece apoi printr-un punct de inflexiune,care din punct de

vedere matematic presupune ca derivata de ordinul doi a functie de productie sa
se anuleze, iar din punct de vedere economic, locul in care PMarg sa fie maxim;
in figura acesta este descris de punctul A care corespunde exact unei marimi de 4
unitati din input. Productia totala sau Q poate creste apoi cu o rata constanta intr-
un anumit domeniu al input-ului, caz in care PMarg se va mentine constant;
3) Productia totala poate creste cu o rata descrescatoare care va determina ca

PMarg al factorului variabil sa se reduca, respectiv zona intre 4 si 14 unitati;
4) Daca s-ar adauga prea multe unitati de factor variabil la factorul fix,
productia totala s-ar reduce asa incat PMarg ar deveni negativa, respectiv zona
dupa cea de-a 14-a unitate de factor variabil.
2.1.11. Productia (produsul) mediu,marginal si total

Produsul mediu PMed este dependent atat de produsul total, cat si de cel
marginal. Daca am construi o raza care ar poni din originea figurii nr.1, ea ar fi
tangenta la productia totala in punctul H. La acest nivel al factorului variabil,
29
respectiv pentru 6 unitati, produsul mediu PMed este maxim si, asa dupa cum se
poate observa in figura numarul 2, este egal si cu produsul marginal PMarg, cele
doua curbe intersectandu-se la acel nivel al factorului variabil. Pana la acest nivel
produsul marginal este mai mare decat produsul mediu. Dupa acest nivel produsul
mediu devine mai mare decat produsul marginal. Produsul mediu, desi este
descrescator, ramane pozitiv, in timp ce produsul marginal, in tendinta sa de
scadere, poate inregistra si valori negative. Produsul mediu exprima si eficienta
tehnica intrucat comensureaza productia obtinuta raportata la factorul de
productie variabil utilizat.
Definiie
In concluzie, producatorul utilizeaza factori de productie in vederea obtinerii de
bunuri. Ca urmare a prezumtiei de rationalitare, prezinta importanta evaluarea
productiei, a output-ului in functie de factorii de productie. Se observa astfel, ca
urmare a cresterii consumului de factori, productia totala continua sa creasca, dar
in ritmuri din ce in ce mai mici care se reflecta intr-o descrestere a productiei
marginale. Acesta tendinta reprezinta legea randamentelor marginale
descrescatoare ale factorilor de productie. Cunoasterea acestei tendinte permite
producatorului subtituirea factorilor de productie care contribuie la mentinerea
productiei macar la acel nivel, sau chiar la un nivel superior.
Sarcina de lucru 5
Explica interdependenta dintre productia totala si cea marginala.
30
2.2. Randamentele factorilor de productie

In acest subcapitol continuam aborarea teoriei producatorului prin intermdiul
celor doua concepte, respectiv costul productiei si randamentul sau
productivitatea factorilor de productie.
2.2.2. Definirea costului productiei

Definiie
Costul reprezinta expresia consumului de factori de productie solicitati in
vederea realizarii unui anumit volum de productie, fie global sau unitar.
Sarcina de lucru 6
Ce reprezinta costul?
2.2.3. Definirea productivitatii factorilor de productie

Definiie
Randamentul sau productivitatea reprezinta eficienta utilizarii factorilor de
productie, adica raportul dintre productia obtinuta si consumul dintr-un factor sau
mai multi factori implicati in activitatea productiva.
Se impune astfel aceasta delimtare teoretica intrucat furnizeaza informatii diferite
despre activitatea unui agent producator. Dar aceasta nu inseamna ca cele doua
concepte, prin marimile lor de exprimare, nu au si elemente commune.
2.2.4. Interdependente intre cost si productivitate
Astfel,costurile unitare, respectiv cele care raporteaza consumul de resurse pe

unitatea de produs, sunt in acelasi timp si marimi care exprima eficienta
producatorului, fiind raporturi intre efort si efect. Nu acelasi lucru se poate spune
despre un cost global, repectiv care exprima consumul de factori de productie, dar
care nu este raportat efectiv la o anumita productie.
Intrucat am utilizat atat notiunea de randament si de productivitate se impune

precizat ca randamentul reprezinta conceptul ,in timp ce productivitatea reprezinta
modul de exprimare ,sau altfel spus indicatorul de evaluare a randamentului.
31
2.2.5. Formula productivitatii
Astfel, in general, nivelul productivitatii se evalueaza cu relatia:
in care:
- W - nivelul productivitatii;
- Q - productia,bunurile economice obtinute, in general, efectul obtinut. Se

exprima in unitati fizice (l,kg, tone, etc),valorice (RON, Euro, $, etc ), ceea ce
presupune ca productia fizica sa fie inmultita cu pretul (unitati conventionale
-kwatti, cai putere, etc);
- F prod util - factorii de productie utilizati care pot fi exprimati fixic sau valoric,
in general efortul depus de catre producator.
Sarcina de lucru 7
.Prezinta formula productivitatii.
2.2.6. Consecintele cresterii productivitatii la nivel de firma si economie
Cresterea randamentului factorilor de productie, implicit a productivitatii,atat la

nivel de firma,ramura,economie nationala reprezinta un deziderat major cu o
importanta deosebita.
La nivel de firma obtinerea unui nivel cat mai mare al productivitatii

reprezinta obtinerea, in general, a unor efecte mai mari cu acelasi consum de
resurse productive sau aceluiasi nivel de efecte cu un nivel mai redus de resurse.
La nivelul agreat al economiei nationale se va realiza mai multa

bogatie, bunastare cu acelasi consum de resurse, adica se va obtine o satisfacere
mai mare a nevoilor; astfel, putem spune ca se atenueaza contradictia dintre
nevoile nelimitate si resursele limitate. Totodata, prin cresterea productivitatii la
acest nivel se inregistreaza o diminuare a inflatiei, o crestere a competitivitatii,
atat pe piata interna, cat si pe cea externa, constituind o premisa a diminuarii
timpului de munca, etc.
32
2.2.7. Factori de influienta asupra productivitatii
Nivelul si tendinta productivitatii utilizarii factorilor de productie depind de

numerosi factori, din care unii de natura economica, iar altii de natura
extraeconomica. Dintre acestia, cei mai importanti prin intensitatea lor sunt:
Calitatea factorilor de productie utilizati in activitatea productiva;
Abilitatile manageriale ale intreprinzatorului;
Motivatia economica a posesorilor de factori de productie;
Factori climatici, naturali,politici,tehnici,sociali, psihologici, etc.
Sarcina de lucru 8
Care sunt factorii care influenteaza productivitatea?
2.2.8. Forme de exprimare ale productivitatii
In teoria si practica economica sunt utilizate doua forme de exprimare a

randamentului, respectiv:
1) Productivitatea partiala;
2) Productivitatea globala.
2.2.9. Productivitatea partiala
Productivitatea partiala are in vedere contributia unui singur factor in

activitatea economica, toti ceilalti factori de productie fiind considerati constanti.
In atare conditii, se poate vorbi despre:
Productivitatea muncii;
Productivitatea capitalului;
Productivitatea terenului (pamantului ).
Toate aceste productivitati partiale pot fi medii si marginale si sunt egale si cu

produsul mediu si marginal. Productivitatea partiala medie va desemna
eficienta, rodnicia medie a unui factor de productie in obtinerea unui volum de
productie. Productivitatea partiala marginala va comensura variatia productiei,
a efectului util atunci cand consumul de factor se modifica cu o unitate In cele ce
33
urmeaza vom exemplifica cu productivitatile medii si marginale ale factorului
capital.
2.2.10. Relatiile de determinare ale productivitatii medii si marginale
In analiza economica, uneori, prezinta importanta si cunoasterea marimii inverse

a productivitatii partiale, respectiv a coeficientului factorului de productie.
2.2.11. Definirea coeficientului capitalului
Coeficientul capitalului exprima necesarul de capital in vederea obtinerii unei

anumite productii,a unui efect util in general. Poate fi determinat atat in forma
medie, cat si marginala:
Sarcina de lucru 9
Prezinta relatiile de determinare ale productivitatii medii si marginale,

precum si a coeficientului capitalului.
2.2.12. Productivitatea globala
Productivitatea globala exprima eficienta tuturor factorilor de

productie implicati in activitatea economica.
Desi este un indicator deosebit de util in analiza economica, este foarte dificil de
calculat si, arareori utilizat, intrucat impune insumarea unor consumuri de factori
de productie diferiti. Se pot atribui in acest sens anumiti coeficienti de corectie
care sa faca posibila agregarea. Se poate exprima ca:
Productivitate globala medie;
34
Productivitate globala marginala.
2.2.13. Productivitatea medie globala
Productivitatea medie globala a factorilor de productie se determina ca raport

intre rezultatul util obtinut, respectiv productia si totalul factorilor de productie
utilizati exprimati valoric conform relatiei:
2.2.14. Productivitatea marginala globala
Definiie
Productivitatea marginala globala a factorilor de productie exprima eficienta
ultimei unitati din toti factorii de productie utilizati in activitatea economica si se
determina conform relatiei:
Cresterea randamentului factorilor de productie constituie o premisa a cresterii

bunastarii individuale si genenerale. Astfel, cresterea salariala este conditionata
de cresterea productivitatii muncii, iar la nivelul societatii doar prin cresterea
randamentelor factorilor de productie se poate mari bunastarea generala, implicit
competitivitatea unei natiuni poate beneficia de avantajele participarii la
schimburile internationale. Determinarea productivitatii factorilor de productie
permite, de asemenea, o gestionare riguroasa si o depistare a rezervelor de
crestere.
Sarcina de lucru 10
Prezinta relatiile de determinare pentru productivitatea medie globala si

pentru productivitatea marginala globala.
2.3. Costul productiei

2.3.1. Conceptul de cost de oportunitate
Definiie
35
Costul de oportunitate desemneaza marimea urmatoarei celei mai bune
alternative de utilizare a unei resurse sau a unui bun. Reprezinta, totodata,
marimea sacrificiului cand se realizeaza o alegere. O persoana care isi deschide
propria afacere si decide sa nu-si plateasca un salariu trebuie sa realizeze ca va
exista un cost aferent muncii sale, el sacrificandu-si salariul pe care ar putea sa-
l utilizeze intr-un alt scop. Un angajator trebuie sa plateasca un salariu unui
angajat care sa fie egal sau mai mare decat salariul oferit de alt angajator sau pe
care acesta l-ar avea ca un stimulent in schimbarea locului de munca. Se apreciaza
ca factorul de productie capital are o mobilitate mai mare decat factorul munca.
Daca un proprietar de capital apreciaza ca ar putea incasa o recompensa mai
mare de pe urma acestuia isi va deplasa resursa sa. Costul de oportunitate este
foarte important pentru intreprinzatori in sensul ca, daca nu incaseaza un profit
normal dintr-o activitate, cu certitudine va cauta alte oprtunitati.
Sarcina de lucru 11
Defineste costul de oportunitate.
2.3.2. Costuri implicite si explicite
Costurile de oportunitate asociate cu orice activitate economica pot fi explicite, in

sensul ca eforturile, cheltuielile sunt realizate in termeni monetari sau implicite,
care nu presupun ca sacrificiul sa fie masurat in termeni monetari.
Economistii si contabilii urmaresc, fie teoretic,fie practic sa estimeze costurile
implicite in termeni monetari. Deprecierea capitalului este un exemplu in acest
sens, capitalul fiind utilizat si consumat in productie, recuperarea sa realizandu-se
pe baza unei perioade estimate de folosire si a unei metode, scheme de amortizat
in vederea calcularii valorii consumate in termeni monetari.
2.3.3. Costurile si productia pe termen scurt
Daca pe termen scurt, functia de productie Q=f(L), input-ul fix, tehnologia si

preturile input-urilor sunt cunoscute, atunci costurile pot fi determinate. Deseori
se intampla ca un producator sa cunoasca numai costurile pentru putine nivele de
productie si trebuie sa estimeze sau sa calculeze functia de productie in vederea
fundamentarii deciziei legate de cat de multe unitati din factorul variabil, sa
36
utilizeze sau sa modifice dimensiunea fabricii sale, respectiv a input-ului fix. In
acest scop se recurge la urmatoarele marimi ale costului; mentionam ca folosim
aceasta prezumtie legata de existenta unui input fix si a altuia variabil pentru a
facilita intelegerea, dar in economia reala fiecare input are o componenta fixa si
una variabila in functie de output. Astfel, costul factorului munca poate fi divizat
intr-o componenta fixa, respectiv costul salarial indirect productiv aferent
personalului administrativ si una variabila, referitoare la costul salarial al
personalului direct productiv; aceasta segmentare se realizeaza si in cadrul
factorului capital.
2.3.4. Definire costurilor fixe, variabile, totale
Definiie
Costul fix (CF) este cantitatea de input-uri fixe multiplicata cu pretul input-ului
fix;
Costul variabil (CV) este cantitatea de input variabil multiplicata cu pretul
factorului variabil;
Costul total (CT) reprezinta suma dintre costul fix si costul variabil.
Sarcina de lucru 12
Defineste costul fix, costul variabil si costul total.
2.3.5. Definirea costurilor medii si marginale
Definiie
Costul fix mediu (CFM) reprezinta costul fix raportat pe output sau productie
(Q);
Definitie
Costul variabil mediu (CVM) reprezinta raportul dintre costul variabil si output-
ul sau productia (Q);
Definitie
Costul total mediu (CTM) reprezinta costul total raportat la unitatea de output
sau productie (Q);
Definitie
Costul marginal (Cmarg) defineste modificarea costului total sau a celui
variabil ca urmare a unei modificari in output.In general, pentru a fi utila
37
informatia costului marginal, acesta se calculeaza la o variatie foarte mica de o
unitate a output-ulu .
Sarcina de lucru 13
Defineste costul fix mediu, variabil mediu, total mediu si marginal.
2.3.6. Reprezentarea grafica a relatiei dintre productie si costuri
Pe termen scurt, functia productiei totale si pretul factorului variabil determina

functia costului variabil, cu alte cuvinte, functia PT din figura nr. 1 si curba
produsului marginal d in figura nr. 2 ne vor ajuta la intelegerea curbei costului
variabil din figura nr 3:
A) Astfel , pe domeniul dintre 0 si 4 unitati de factor variabil, productia creste de

la 0 la 30, asa incat PT se mareste cu o rata crescatoare; a se vedea figura nr. 1.
Produsul marginal al factorului variabil este, de asemenea, crescator; a se vedea in
figura nr. 2, inseamna ca se mareste prin adaugarea unor marimi succesive din
factorul variabil. Intrucat costul variabil CV reprezinta cantitatea din factorul
variabil multiplicata cu pretul factorului variabil, va determina ca CV sa creasca
cu o rata descrescatoare, afirmatie demonstrata si de faptul ca pe acest interval
costul marginal este descrescator; a se vedea in acest sens figura nr. 4;
38
B) Pe domeniul dintre 4 si 14 unitati de factor variabil, respectiv pe portiunea
intre A si B de pe curba productiei totale din figura nr . 1, productia totala creste
dar cu o rata descrescatoare ceea ce determina ca produsul marginal al factorului
variabil sa se reduca; a se vedea figura nr. 2, costul variabil marindu-se cu o rata
crescatoare care corespunde portiunii intre A si B din figura nr. 3 si de la acest
nivel costul marginal devine crescator; a se vedea figura nr. 4;
C) La punctul de inflexiune A de pe curba productiei totale, produsul marginal

este maxm; acest nivel corespunde punctului A de pe functia costului variabil;
D) La punctul de productie totala maxima, respectiv la punctul B din figura nr. 1,

functia costului variabil se intoarceI ar costul marginal creste vertical. Pe baza
prezumtiei de rationalitate, producatorul va inceta sa mai adauge unitati de input
atunci cand acestea, in loc sa se reflecte intr-o crestere a productiei, vor
contribui ,din potriva, la scaderea acesteia.
2.3.7. Concluzii referitoare la evolutia costurilor pe termen scurt
Graficele costurilor globale, fixe, variabile si totale, precum si a celor medii si

marginale sunt prezentate in figurile 5 si 6 pe baza carora facem urmatoarele
remarci:
- Costul fix se inregistreaza si la nivelul zero al productiei;
- Costul variabil atunci cand productia este zero va fi, de asemenea, zero ;
- Costul total pentru o productie zero va fi egal cu marimea costului fix;
- Costul total fiind format din costul fix si cel variabil va fi egal cu costul
variabil translatat cu marimea costului fix, asa incat cele doua curbe vor fi
paralele;
- Costul fix mediu este reprezentat printr-o hiperbola echilaterala care are
drept asimptote sistemul de axe;
- Costul variabil mediu inregistreaza un minim pentru acel nivel al

productiei pentru care este egal si cu cel marginlal;
39
- Costul total mediu inregistreaza un minim pentru acel nivel al productiei
pentru care este egal si cu cel marginal;
- In zonele descrescatoare, atat costul variabil mediu, cat si cel total mediu
sunt mai mari decat costul marginal, in timp ce in zonele crescatoare aceste
costuri sunt inferioare celui marginal.
Sarcina de lucru 14
Prezinta evolutia costurilor pe termen scurt.
40
2.3.8. Relatii intre costul marginal, costul total mediu, produsul mediu si marginal
Aceste interdependente se pot intelege pe baza figurii nr.7 care este formata din
trei zone. Astfel, in zona (a), in graficul superior este exprimata productia totala
PT in functie de consumul de factori sau, cu alte cuvinte, trasarea unei functii de
productie. In graficul din mijloc, (b), sunt trasate produsele medii PM si
marginale PMarg asociate functiei de productie. In graficul inferior, (c), sunt
trasate costurile variabile, medii si marginale.
Figura nr.7 Productia, productivitatea si costurile
41
Productia Q
QB
QH B
H
QA
A
Input unitati de
factor
Pmarg A
PM H
CM H
C marg A
Identificam trei nivele de productie care prezinta interes in prezentatare. Punctul

A reprezinta punctul de inflexiune din punct de vedere mathematic, locul in care
derivata de ordinul doi se anuleaza si unde functia de productie isi modifica
concavitatea, iar din punct de vedere economic, punctul care modifica ritmurile de
42
crestere. Punctul de productie H care desemneaza locul la care o raza, pornind din
origine, este tocmai tangenta la curba productiei totale. Punctul de productie B
reprezinta punctual in care nivelul de productie este maxim. Toate aceste puncte
se gasesc pe curba productiei totale, deci pe functia de productie, si corespund
unor nivele de input-uri,de factori de productie. Aceste nivele de productie sunt
asociate cu o serie de caracteristici ale functiilor produsului mediu si marginal. La
punctul de productie A, care corespunde unui consum LA de factori, produsul
marginal este maxim. Acest maxim al produsului marginal este la randul sau
asociat cu un minim al costului marginal.
2.3.9. Relatia dintre maximul produsului marginal si minimul costului marginal
Daca produsul marginal este mai mare decat produsul mediu, produsul mediu va
fi crescator, iar costul marginal va fi mai mic decat costul variabil mediu,asa incat
costul variabil mediu va fi descrscator.
Inregistarea corecta a costurilor in functie de volumul de activitate constituie un

demers deosebit de important din punct de vedere practic intrucat fundamenteaza
deciziile firmei in conditii de rationalitate. Ajuta, de asemenea, la determinarea
unui nivel optim de productie.
Sarcina de lucru 15
Prezinta relatia dintre maximum produsului marginal si minimum costului

marginal.
2.4. Productia si costurile pe termen lung

Productia pe termen lung presupune ca toate input-urile si output-urile sa fie

variabile in conditiile unei tehnologii constante. Functia de productie este astfel
multidimensionala. Daca se presupun numai doi factori de productie si o
43
productie, productia pe termen lung este tridimensionala, caz pe care-l vom folosi
in prezentare intrucat poate fi reprezentat intr-un plan. Vom utiliza in acest sens
doua instrumente specifice in studierea comportamentului economic al
producatorului, respectiv isocuantele si isocosturile.
2.4.2. Definirea isocuantei
Definiie
Prin isocuante intelegem locul geometric de-a lungul caruia productia este egala,
in schimb presupune structuri diferite de factori.
Doua astfel de isocuante sunt prezentate in figura nr. 8, desemnate cu Q1 si Q2 si
care au aliura unor arce de hiperbola.
Isocuanta Q1 va desemna toate combinatiile posibile dintre cei doi factori de

productie presupusi, respectiv munca (L) si capitalul (K) care vor genera un
acelasi nivel de productie Q1; pe aceasta isocuanta vom inscrie combinatiile de
factori aferente punctelor J, B si H. O isocuanta precum Q2 va descrie o productie
superioara fata de Q1 pe care se regaseste punctul A,care va necesita o combinatie
LA de munca si KA de capital. Sunt trasate in aceasta figura si doua functii isocost.
Sarcina de lucru 16
Defineste isocuanta.
2.4.3. Definirea dreptei isocost
Definiie
O dreapta isocost desemneaza toate combinatiile posibile dintre factorii de
productie care genereaza acelasi nivel de cheltuiala.
Astfel, functia isocost CT1 sau dreapta apreciind dupa forma sa, descrie un cost
mai mic decat cel aflat pe functia isocost CT2. O functie isocost poate fi
determinata cu usurinta daca sunt stabilite intersectiile sale cu sistemul de axe pe
care sunt inscrise cantitatile de factori de productie. Astfel, pentru functia isocost
44
CT1 intersectia cu L-ul care se gaseste pe axa 0X se va determina prin impartirea
lui CT1 la pretul factorului munca si, in mod similar, intersectia cu K. Prin unirea
celor doua intersectii se obtine astfel dreapta isocost care va desemna toate
combinatiile posibile de munca si capital care vor genera acelasi nivel de cost
total , CT1. Pe aceasta baza se demonstreaza imediat ca dreapta isocost CT2
implica un cost total de-a lungul sau mai mare decat dreapta isocost CT1 intrucat
are intersectiile cu cele doua axe mai mari decat cele mai apropiate de origine.
Sarcina de lucru 16
Ce reprezinta dreapta isocost?
Figura nr.8 Isocuante si isocosturi

K capital
J A
KA
KB B
H Q2
KH
Q1
CT1 CT2
L munca
Lj LB LA
Astfel, productia Q1 poate fi obtinuta prin utilizarea a Lj unitati de munca si KA

unitati de capital,acestea fiind coordonatele punctului J. Punctul H aflat pe aceeasi
isocuanta Q1,ceea ce presupune un acelasi nivel de productie precum J, necesita
LA unitati de munca si KH unitati de capital. Dar observam ca, atat punctul J, cat
si H nu se afla pe dreapta isocost CT1, ci sunt in afara acesteia, mai departate de
origine. Un punct precum B are propietatea ca se gaseste pe isocuanta Q1
descriind un acelasi nivel de productie precum punctele J si H si se gaseste exact
pe dreapta isocost CT1,cu alte cuvinte, punctul de productie B este cel care
45
asigura cel mai mare nivel de productie si, totodata, cu cel mai mic cost. Punctul
de productie B va implica LB unitati de munca si KB unitati de capital.
2.4.4. Definirea optimului producatorului
Definiie
Generalizand, putem spune ca optimul producatorului se va gasi in locul in care
o dreapta isocost este tangenta la o curba isocuanta si determina combinatia de
factori de productie care minimizeaza costul unitar pentru acel nivel de productie.
Sarcina de lucru 17
Ce reprezinta optimul producatorului?
2.4.5. Semnificatia economica a pantei unei isocuante
Definiie
Panta unei isocuante reprezinta rata la care un factor poate fi substituit cu un alt
factor in asa fel incat productia sa nu se modifice. Panta unei drepte isocost este
exprimata prin raportul preturilor factorilor de productie sau a pretului relativ al
acestora.
Sarcina de lucru 18
Ce reprezinta panta isocuantei?
2.4.6. Costurile pe termen lung
46
Costurile pe termen lung se determina pe baza functiei de productie si a
preturilor factorilor de productie in conditiile in care nu mai exista input-uri fixe
si, implicit, costuri fixe, fiind numai variabile.
2.4.7. Interpretarea de termen lung
Termenul lung poate fi interpretat ca o succesiune de termene scurte, asa incat

costurile pe termen lung pot fi stabilite pe baza unor serii ale functiilor de cost pe
termen scurt.
2.4.8. Conceptul de curba infasuratoare
Definiie
Se utilizeaza in acest sens conceptul de curba infasuratoare in aproximarea
functiei costului pe termen lung. In acest sens, a se vedea figura nr.9 in care sunt
prezentate o serie ce curbe ale costului mediu (CM) pe termen scurt. Fiecare
reprezinta marimi diferite ale fabricii. Astfel, marimea fabricii A este reprezentata
de CMA .Cu cat fabrica devine mai mare, pana la o marime a costului variabil
mediu CMD, functia costului variabil pe termen scurt asociat cu o marire a
capacitatii de productie a fabricii va genera costuri medii pe termen lung mai
mici. Motivatia consta in principal in asa numitele economii de scara in
productie generate, in special, de specializarea si /sau diviziunea muncii. Fabrica
D, reprezentata prin costul mediu CMD inregistreaza cel mai mic cost pe unitatea
de produs. Se observa ca prin deplasarea spre dreapta costurile medii incep sa
creasca, domeniu care exprima dezeconomii de scara in productie. Curba
infasuratoare sau curba costului mediu pe termen lung va ajusta si va atinge
toate costurile variabile medii pe termen scurt. In figura nr. 9 economiile de scara
se inregistreaza pana la nivelul Q CL, in timp ce depasirea acestui nivel genereaza
dezeconomii de scara in productie.
2.4.9. Graficul costurilor pe termen lung
Figura nr.9 Graficul costurilor pe termen lung
Costuri medii
CM termen lung
47
CMA
CMF
CMB
CMC CME
CMD
CMTL
QLC
2.4.10. Veniturile de scara in productie
Pentru intelegerea acestui concept recurgem la cea mai utilizata forma a functiei
de productie, respectiv la o functie Cobb-Douglas: Q=ALK in care Q este
productia , L cantitatea de munca, K idem de capital, iar A,, reprezinta
parametri care sunt determinati de tehnologia de realizare a unui anumit bun.
Cand +=1, functia de productie inregistreaza venituri constante de

scara, cu alte cuvinte, daca L si K cresc cu 10 %, productia va creste tot cu 10%.
Curba costului mediu pe termen lung (infasuratoare ) va avea o panta egala cu
zero.
Cand +>1, functia de productie inregistreaza venituri crescatoare de

scara, o crestere de 10 %, atat in L, cat si K va determina o crestere mai mare in
Q, aceasta situatie este relevanta pe domeniul descrescator al functiei costului
mediu pe termen lung;
Cand +<1, functia de productie inregistreaza venituri descrescatoare de

scara. Spre exemnplu, daca, atat L, cat si K cresc cu 10 %, productia creste, dar cu
mai putin de 10%, situatie care se inregistreaza pe portiunea crescatoare a functiei
costului mediu pe termen lung.
Coeficientul A exprima proportia cresterii productiei peste cresterea determinata

de sporirea lui L si K.
Coeficientii si desemneaza coeficientii de elasticitate ai productiei in raport de

factorii de productie munca si capital; in acest caz, vor exprima cu cate procente
va creste productia atunci cand munca sau capitalul sporeste cu un procent. Aceste
48
semnificatii ale parametrilor si rezulta din urmatoarele prelucrari ale functiei
de productie:
2.4.11. Graficul functiei de productie pentru venituri de scara crescatoare, constante si

descrescatoare
49
In figura nr.10 este prezentata o functie de tip Cobb-Douglas pentru toate cele trei
cazuri ale coeficientilor si ; astfel, pornind de la baza pe inaltime avem
succsesiv cazurile: +<1, +=1 si +>1 care genereaza venituri de scara in
productie descrescatoare, constante si crescatoare.
Rezumat
In vederea realizarii productiei in conditii de rationalitate, producatorul
trebuie sa urmareasa si sa-si gestioneze corect consumul si randamentul
factorilor de de productie. Cresterea randamentului factorilor de productie are
consecinte atat la nivel microeconomic, cat si macroeconomic. Obiectivul
producatorului consta in maximizarea profitului si se inregistreaza in punctul
in care cea mai inalta isocuanta este tangenta la dreapta isocost.
Exemplu: Un producator inregistreaza o functie a costului total de forma:
50
CT=100+60Q-12Q2+Q3
si doreste sa afle pentru ce nivel al productiei CMV este minim.
Soluie: CVM este minim pentru acel nivel al productiei ptr. care
CVM=Cmarg .
CVM=CV/Q
CV=60Q-12Q2+Q3 =>CVM=(60Q-12Q2+Q3)/Q=>60-12Q+Q2.
Cmarg=60-24Q+3Q2=> 60-12Q+Q2=60-24Q+3Q2=>Q2-6Q=0=>
Ecuatia are solutiile Q1=6 si Q2=0.In mod evident numai Q1=6 se poate accepta
intrucat daca productia ar fi zero si CV ar fi zero.
Teste propuse
I) Pe termen scurt, atunci cand Q=0, CT este egal cu:
a) 0;
b) CV;
c) Cmarg;
d) costul de oportunitate;
e) CF.
II) Costurile fixe sunt acelea care:
a) nu se modifica in timppe termen lung;
b) sunt independente de evolutia preturilor cu care sunt achizitionati factoii de

producte;
c) raman relativ neschimbate atunci cand se modifica volumul productiei;
d) sunt subventionate de la buget;
e) sunt imobile in spatiu.
III) Nivelul productivitatii muncii dintr-o firma influienteaza in sens direct

proportional:
a) costul unitar;
b) nivelul dobanzii;
c) nivelul salariului;
51
d) costul marginal;
e) amortizarea capitalului fix.
IV) Randamentul capitalului nu se exprima prin:
a) coeficientul mediu al capitalului;
b) coeficientul marginal al capitalului;
c) productivitatea globala a factorilor de productie;
d) productivitatea medie a capitalului;
e) productivitatea marginala a capitalului.
V) Legatura existenta intre factorii de productie si rezultatele obtinute este

definita de:
a) inclinatia marginala spre consum;
b) multiplicatorul investiilor;
c) functia de productie;
d) productivitatea marginala;
e) elasticitatea cererii.
VI) Chiria pe care o plateste o firma creste cu 50 Ron. Ca urmare a acestei

modificari, costul marginal:
a) creste;
b) scade;
c) ramane nemodificat;
d) nu se poate preciza;
e) nici un raspuns nu este corect.
VII) La o firma se cunoaste functia costului total care este de forma:
CT=Q3-6Q2+50Q+75. Costul variabil mediu in cazul in care costul marginal este

minim, va fi:
a) 42;
b) 48;
c) 52;
d) 60;
e) 75.
52
VIII) La o firma, pe teren scurt, se cunosc urmatoare informatii:
Q 0 1 2 3 4 5 6
Cmarg 30 20 10 25
CFM 6
Costul variabil mediu, cand productia este de 3, are valoarea:
a) 10;
b) 20;
c) 30;
d) 40;
e) Nu se poate determina.
IX) Referitor la o firma, se cunosc urmatoarele date referitoare la dependenta

dintre catitatea de munca consumata, productie si productivitatea muncii:
L 0 1 2 3 4 5 6
Q 100
WmargL 20 15 11
Productivitatea medie a muncii cand sunt folosite trei unitati de munca va fi:
a) 15;
b) 18;
c) 9;
d) 3;
e) 25.
X) La o firma se inregistrea urmatoarele relatii referitoare la costuri:
CFM1-CFM0= -5; CVM1-CVM0=4.
In aceste conditii CTM, Cmarg si Q vor evolua astfel:
a) toate cresc;
b) toate scad;
c) toate raman constante;
d) CTM si Cmarg cresc iar Q scade;
e) CTM scade ,iar Cmarg si Q cresc.
53
Pe baza aplicatiei Costuri cu programul Excel se vor face simulari in

vederea aprofundarii cunostintelor referitoate la tipologia costurilor pe termen
scurt.
Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila,Constantin Popescu Economie, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, 2004, Capitolul 5-6;
Catalin Huidumac, Angela Rogojanu Introducere in studiul economiei de piata,

Editura All, Bucuresti, 1998, Capitolul 7-8.
54
3. CEREREA SI OFERTA DE BUNURI

Cererea concept, factori de influenta 55
Elasticitatea cererii 64
Oferta concept, factori de influenta 74
Elasticitatea ofertei 80
Rezumat 85
Teste propuse 85

s se poat explica corect noile concepte;
sa se evalueze cererea din cadrul unei firme;

sa se inteleaga teoretic si practic componenta fundamentala a
marketingului, utila si la alte discipline de profil;
sa se previzioneze cererea unui produs;
sa utilizeze produse informatice in rezolvarea practica a
problemelor abordate in acest capitol;
sa evalueze oferta din cadrul unei firme;
sa se previzioneze oferta unui produs.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
3.1. Cererea concept, factori de influenta

In prezentul capitol ne propunem sa abordam cererea bunurilor intrucat aceasta
reprezinta particularizarea cererii factorilor de productie, dar ori de cate ori ne
vom referi la cerere, in mod generic, vom avea in vedere numai cererea de bunui
si de servicii de consum.
3.1.2. Definitia cererii

Definiie
55
Cererea desemneaza cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care un individ sau
un grup de indivizi doreste sa o achizitioneze la pretul curent.
Sarcina de lucru 1
Defineste cererea de bunuri.
3.1.3. Cerere reala - cerere ireala (insolvabila)

Definiie
Aceasta definire a cererii impune o distinctie legata de resursele consumatorului,
in sensul ca daca acesta dispune de resursele de satisfacere a dorintei de achizitie,
este vorba de o cerere reala de bunuri si servicii, in caz contrar, cand individul are
dorinta de achizitie, dar aceasta nu este sustinuta de capatitatea de plata, implicit
nu poate fi comunicata ofertantilor de bunuri si de servicii, este vorba de o cerere
insolvabila sau ireala. De asemenea, se impune notat ca cererea reprezinta
comportamentul agentilor economici cumparatori si poate fi abordata la nivel
individual sau colectiv, respectiv la nivelul unui grup de cumparatori de pe o
piata.
Sarcina de lucru 2
Defineste cererea insolvabila sau ireala.
3.1.4. Obtinerea unei functii a cererii

Din abordarea comportamentului economic al consumatorului a rezultat
obiectivul acestuia, respectiv maximizarea utilitatii totale in conditiile unei
restrictii bugetare In aceasta decizie intervin: pretul bunului respectiv, pretul unui
56
alt bun si venitul nominal al consumatorului. Astfel, daca desemnam p1 si p2,
preturile celor doua bunuri, V venitul si Q1 cantitatea solicitata din bunul 1,
functia cererii individuale se poate scrie:
Q1=Q1(p1,p2,V)
Se admite ca, in general, functia cererii pentru un bun este descrescatoare in

functie de pretul sau. Pentru a demonstra aceasta afirmatie, sa presupunem ca
agentul economic consumator are de ales intre doua bunuri , un bun x si un bun y,
cu preturile px si py, functia de utilitate fiind presupusa de forma U=xy, problema
consta in maximizarea funtiei de utilitate in conditiile restrictiei bugetare si poate
fi rezolvata precum urmeaza:
U=xy; V=xpx+ypy; y=V/py-(px/py)x
U=x(V/py-(px/py)x)=xV/py-x2(px/py) care prin derivare in functie de x va fi:
Pentru ca utilitatea sa fie maxima, trebuie ca derivata sa fie egala cu zero, relatie
pe care o rezolvam apoi dupa variabila x:
Rezulta astfel,ca pentru un anumit nivel al venitului V, cantitatea din bunul x este
o functie descrescatoare de pretul sau px.
3.1.5. Graficul unei functii a cererii
Din punct de vedere grafic, aceasta dependenta dintre cantitatea ceruta si pretul
sau se rezinta precum in figura nr. 1:
57
In mod similar se poate obtine si functia cererii bunului y in functie de pretul sau
care va avea, de asemenea, aceeasi aliura, adica va fi descrescatoare in functie de
pretul sau.
3.1.6. Alti factori de influienta ai cererii
Cererea unui bun depinde si de alti factori, precum preturile altor bunuri, de
venitul consumatorului, de conditiile de creditare care vor afecta venitul,
gusturile,asteptarile. Preturile altor bunuri inrudite in consum implica anumite
detalieri asupra relatiei in care se afla fata de bunul in cauza.
3.1.7. Cererea si bunurile substituibile
Definiie
Distingem bunuri substituibile, respectiv cele care aduc o utilitate apropiata in
consum. De exemplu, cafeaua si ceaiul sau serviciu de transport cu autoturismul
personal cu cel public ,untul cu margarina, etc. Este de asteptat, ca urmare a
cresterii pretului la unt, cererea la margarina sa creasca.
Sarcina de lucru 3
Ce reprezinta bunurile substituibile?
58
3.1.8. Cererea si bunurile complementare
Definiie
O a doua categorie de bunuri care prezinta importanta in studierea cererii o
reprezinta asa numitele bunuri complementare, respectiv cele la care satisfactia
de pe seama consumului unui bun impune consumul si din alt bun; precum ar fi
cererea pentru seviciul de transport cu autoturismul personal si benzina. Daca are
loc o crestere a pretului la bunul complementar, in acest caz la benzina, cererea
pentru serviciul de transport se va reduce.
Sarcina de lucru 4
Defineste bunurile substituibile si bunurile complementare.
3.1.9. Cererea si preferintele consumatorilor
Preferintele, gusturile consumatorilor care reprezinta de asemenea factori de

influenta ai cererii se modifica, urmare a aparitiei altor bunuri; moda vestimentara
este un exemplu elocvent in acest sens.
Asteptarile consumatorilor referitoare la pret, raritatea bunului, modificari in

venit, schimbarile socio-economice influenteaza cererea; astfel, asteptarile legate
de pretul bunului actioneaza intr-o perioada cu o inflatie mare in sensul cresterii
cererii intrucat sporirea achizitiilor constituie un mod de atenuare a deprecierii
monetare.
3.1.10. Cererea si venitul consumatorului
Venitul consumatorului reprezinta un factor cu actiune primordiala asupra

cererii pentru un anumit bun, el conditionand insasi transformarea unei dorinte in
cerere deoarece, oricat de stringenta ar fi nevoia consumatorului pentru un anumit
bun, indiferent cat de mic ar fi pretul, nu se va putea transforma in cerere fara un
suport al venitului.
3.1.11. Bunurile normale si inferioare
De regula, cererea unui bun, in conditiile in care influenta ceilalti factori de

determinare, este constanta, se modifica in acelasi sens cu modificarea venitului,
59
dar aceasta relatie nu este una exclusivista. Din aceasta legatura cerere venit,
bunurile pot fi grupate in doua categorii:normale si inferioare.
Definiie
Un bun este considerat normal numai atunci cand cererea pentru consumul sau
creste sau descreste pe masura maririi sau micsorarii venitului consumatorului.
La randul sau, in functie de ritmul modificarilor, putem clasifica bunurile
normale: in bunuri prioritare si de lux;
Definitie
a) bunurile prioritare sunt cele a caror cerere creste mai incet decat cresc
veniturile, care mai sunt denumite si bunuri de stricta necesitate;
b) bunurile de lux la care cererea creste din ce in ce mai mult, o data cu cresterea
venitului;
Definitie
Bunurile inferioare sunt cele a caror cerere scade pe masura cresterii venitului
sau reciproc, a caror cerere creste pe masura scaderii venitului.
Urmare celor prezentate rezulta faptul ca cererea unui bun este influientata de
pretul sau, dar si de alti factori care se insumeaza in asa numitele conditii ale
cererii.
Sarcina de lucru 5
Defineste bunurile normale, bunurile prioritare, bunurile de lux si bunurile

inferioare.
3.1.12. Modificari in conditiile cererii
Subliniem faptul ca o deplasare pe o functie a cererii unui bun, precum cel

generic desemnat cu x , este consecinta unei modificari a pretului bunului x in
conditiile in care toti ceilalti factori de influienta sunt considerati constanti.
Atunci cand are loc o modificare, in ceilalti factori de influienta ai cererii se
realizeaza o deplasare a curbei cererii, fie spre stanga ceea ce inseamna o
contractie, fie spre deapta ceea ce inseamna o extindere a cererii .A se vedea in
acest sens modificarile curbei cererii din figura nr .2.
60
3.1. 13. Concluzii referitoare la dependenta dintre cerere si pretul bunului
Am prezentat faptul ca, de regula, intre cererea unui bun si pretul sau exista o
relatie inversa. Aceasta este o asertiune care nu are caracter de generalitate, ea
fiind valabila numai in cazul bunurilor asa numite normale. Exista insa si anumite
bunuri care se abat de la aceasta legitate. Astfel, sa ne imaginam o crestere a
tututor preturilor de pe piata si alegem spre exemplificare untul si margarina. Ca
urmare a cresterii pretului la unt, o parte din consumatori nu-si mai permit sa
achizitioneze acest bun, urmare a venitului lor limitat, dar pentru a subzista
trebuie sa se hraneasca si, implicit, isi vor indrepta consumul catre margarina,
bunul considerat inferior. Ca urmare a acestui comportament al consumatorului se
inregisteaza o situatie in care, desi pretul acestui bun inferior a crescut, cererea sa
creasca de asemenea. In mod generic, aceste bunuri care nu respecta legitatea
generala a cererii sunt denumite bunuri inferioare ,sau bunuri Giffen.
3.1.14. Cererea de piata - cererea individuala
Definiie
Pana in prezent, prin cerere am avut in vedere cererea unui individ, dar pentru a
analiza modul de actiune al pietei se impune determinarea cererii de piata care
reprezinta suma tuturor cererilor individuale pentru un anumit bun sau serviciu.
Astfel, daca cererile individuale pentru inghetata exprimate in grame pe
saptamana a cinci consumatori ar fi exprimate conform tabelului urmator, cererile
individuale si de piata se vor prezenta precum in figura nr. 3:
61
Tabel nr.1
Cererea pentru inghetata pe saptamana in grame
Indivizii
Cantitatea
Rose- cumparata intr-
Pretul Florin Viorica Dan Marie Rafael o saptamana
0 95 150 300 75 100 720
1 84 145 275 65 92 661
2 75 130 250 60 85 600
3 66 125 225 55 76 547
4 55 115 200 50 66 486
5 50 100 175 45 55 425
6 45 95 125 40 48 353
7 40 85 100 38 37 300
8 35 75 75 35 29 249
9 30 60 50 25 11 176
10 25 40 25 10 4 104
3.1.15. Conceptul de surplus al consumatorului
Din cele prezentate a rezultat ca functiile cererii exprima legatura dintre cerere si
pretul bunului sau alti factori de influienta. Ca o consecinta, un punct oarecare de
pe curba cererii va fi unic determinat de o anumita cantitate solicitata si un pret.
Pe piata de bunuri, urmare a fortelor care se confrunta, respectiv cererea
consumatorilor si oferta producatorilor, se va forma un pret al pietei unanim
acceptat de agentii economici.
Definiie
62
Cererea unui consumator are la baza utilitatea, mai precis utilitatea marginala care
va exprima satisfactia resimtita de catre consumator prin achizitia si consumul
ultimei doze, cantitati de bun dar, totodata, am demonstrat ca suma utilitatilor
marginale reprezinta utilitatea totala, cu alte cuvinte, satisfactia pe care o va
resimti consumatorul prin consumul bunului care va fi reprezentata de aria de sub
curba cererii. Pe piata, prevaland un pret unanim acceptat, inseamna ca diferenta
dintre predispunerea de achizitionare a unor doze succesive cu preturi
corespunzatoare si pretul pietei, efectiv pe care il plateste pentru o anumita
cantitate achizitionata, poate aparea si reprezinta conceptul de surplus al
consumatorului. Pentru intelegerea conceptului putem recurge la figura 4:
Cumparatorul, in vederea dobandirii cantitatii 0D unitati dintr-un bun, ar fi dispus

sa plateasca suma reprezentata de aria de sub curba cererii,respectiv ODBA, dar
avand in vedere pretul de piata care este de marime 0C, el plateste efectiv
marimea ODBC, definita prin cantitatea ori pretul, rezulta ca aria triunghiului
ACB defineste grafic conceptul de surplus al consumatorului. Din figura se poate
observa ca daca pretul de piata creste, surpusul consumatorului se reduce si
reciproc, daca pretul de piata al bunului se reduce, surplusul consumatorului se
mareste. In cazul unei cererii neliniare, precum in acest graphic, presupune
folosirea calculului integral.
Din parcurgerea acestui subcapitol a rezultat ca cererea reprezinta cantitatea

dintr-un bun pe care un individ sau un grup de indivizi doreste sa o achizitioneze
la un anumit pret. Dar cererea nu este influentata numai de pretul repectivului
bun, ci si de alti factori, precum: pretul altor bunuri,venitul consumatorului,
asteptarile consumatorului, gusturile si preferintele acestuia. Legitatea cererii
evidentiaza legatura inversa dintre cantitatea ceruta si pretul bunului. Legea
prezinta si exceptii,precum in cazul bunurilor inferioare.
63
Sarcina de lucru 6
Ce reprezinta conceptual de surplus al consumatorului?
3.2 Eleasticitatea cererii

Din cele prezentate a rezultat ca cererea este influentata de o multitudine de

factori care actioneaza cu intensitati si sensuri diferite asupra cererii. Stabilirea
acestor intensitati si sensuri de actiune a factorilor asupra cererii impune
studierea elasticitatii cererii in functie de acesti factori.
3.2.2. Definirea elasticitatii
Definiie
In sens general, elasticitatea masoara in termeni procentuali sensibilitatea, reactia
unei variabile atunci cand factorii de influenta se modifica tot in termeni
procentuali, cu alte cuvinte, cu cate procente se modifica variabila dependenta
atunci cand unul din factorii de influienta se modifica cu unu la suta.
Sarcina de lucru 7
Defineste eleasticitatea.
3.2.3. Definirea elasticitatii cererii
64
Definiie
Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea pretului sau, ori
a oricarui factor care influienteaza cererea, cu alte cuvinte, masoara cu cate
procente se modifica cererea atunci cand pretul se modifica cu 1%; similar pentru
celalti factori de influienta ai acesteia.
Sarcina de lucru 8
Defineste elasticitatea cererii.
3.2.4. Relatia de calcul a elasticitatii cererii
Relatia de calcul este de forma:
in care: C desemneaza cererea in perioada initiala (0) si dupa modificare (1), idem
P. Cunoscand legea generala a cererii, respectiv de reducere a cererii in conditiile
cresterii pretului din care rezulta initial o valoare negativa, semnul minus este
introdus pentru a determina o valoare pozitiva a coeficientului de elasticitate.
3.2.5. Interpretarea cererii in functie de elasticitate
In functie de marimea coeficientului de elasticitate a cererii unui bun fata de

pretul sau, putem aprecia natura cererii, precum:
a) Ec/p> 1 cerere elastica;

b) Ec/p< 1 cerere inelastica;
c) Ec/p= 1 cerere unitara;
d) Ec/p=0 cerere perfect inelastica;.
e) Ec/p= cerere perfect elastica.
Prezentam aceste cazuri in graficele urmatoare in care am pastrat ordinea de mai
sus, iar sistemul de axe al fiecarui grafic prezinta cantitatea pe ox si pretul pe oy:
65
Figura 5 Elasticitatie cererii in functie de pret
66
Exemplu: Sa presupunem ca dorim sa determinam elasticitatea cererii in functie

de pretul sau atunci cand cunoastem coordonatele punctelor A si B aflate pe
curba cererii:
- punctul A cantitatea 140 unitati, pretul 4 um/unitate;
- punctul B cantitatea 100 unitat, pretul 8 um/unitate.
Solutie: Conform formulei, daca ne deplasam de la punctul B spre A vom avea:
In schimb, daca presupunem sensul de la A la B vom obtine:
Observam ca am obtinut diferitevalori in functie de sensul deplasarii pe curba

cereri. Un mod de evitare a acestui aspect consta in determinarea elasticitatii
prin utilizarea asa numitei metode a punctului mediu. Aceasta presupune ca in
loc sa consideram valorile initiale si finale, sa determinam mai intai mediile
modificarilor. Astfel , punctul mediu al pretului va fi de 6 um/unitate, asa incat o
modificare de la 4 la 8 va reprezenta o crestere de (8-4)/6=66,67 % si in mod
similar, o modificare de la 8 la 4 a pretului presupune o scadere cu
(4-8)/6=66,67% . Astfel, metoda punctului mediu ne da acelasi rezultat ca
valoare absoluta a ritmului modificarii pretului indiferent de sensul deplasarii pe
curba cererii. In mod similar se inregistreaza si ritmul modificarii cantitatii.
3.2.6. Elasticitatea prin metoda punctului mediu
In aceste conditii, elasticitatea cererii in functie de pret prin metoda punctului

mediu se poate determina cu ajutorul formulei:
67
Sarcina de lucru 9
Cum se determina elasticitatea cererii in functie de prt prin metoda punctului

mediu?
3.2.7. Elasticitatea pentru valori continue-functii
Metodele de determinare a elasticitatii cererii in functie de pret au avut in vedere

valori discrete ale cererii si pretului, asa incat vom prezenta in continuare
determinarea coeficientului pentru valori continue pornind de la o functie a
cererii. In aceste conditii, formula de determinare a coeficientului de elasticitate
este de forma:
Vom considerea astfel o functie liniara a cererii in functie de prt, care este de
forma:
C(P)=a-bP
astfel, panta acestei drepte care va semnifca rata de variatie a cererii in functie de
pret va fi de forma:
Daca pretul variaza de la 0 la (a/b), elasticitatea variaza de la 0 la , iar pentru
elasticitatea este unitara pentru:
68
In cazul in care functia cererii este de forma:
C(P)=bP-a , pentru a si b >0
elasticitatea cererii in functie de pretul sau este egala cu a pentru oricare P.
O functie liniara a cererii in functie de toti factorii sai de influienta poate fi de

forma:
Qd=a+b1P+b2V+b3Py+..+bnX
in care:
- P reprezinta pretul bunului respectiv;
- V, venitul consumatorului;
- Py, pretul unui alt bun complementar sau substituibil care influenteaza
cererea bunui restectiv;
- X, orice determinant al cererii.
Intr-un model liniar al cererii, coeficientii fiecarei variabile b1,b2,bn vor exprima
efectul unei modificari cu o unitate dintr-o variabila asupra cantitatii cerute in
conditiile in care celelalte variabile raman constante. In aceste conditii, avand in
vedere formula coeficientului de elasticitate scrisa sub forma:
fiecare coeficient din functia cererii este egal si cu panta variabilei. Astfel, vom
avea coeficientii de elasticitate ai cererii in functie de fiecare variabila:
In cazul in care cererea este de forma multiplicativa:
Qd=aPb1Vb2PybyXbn
prin logaritmare, se poate ajunge la o forma de genul:
log Qd= log a + b1log P +b2 log V +b3 log Py +..+bn log X
69
care este o ecuatie liniara cu logaritmi. In atare conditii:
Demonstratia faptului ca exponentul unei variabile este egal cu elasticitatea

impune considerarea unei functii a cererii cu doua variabile:
Qd=aPbVc
pe care o vom deriva partial in functie de pret, asa incat vom obtine:
pe care o vom inmulti cu P si o vom imparti la Q:
Astfel, am obtinut ca exponentul unei variabile este egal si cu elasticitatea cererii

in functie de acea variabila de determinare a cererii intr-un model multiplicativ.
3.2.8. Importanta cunoasterii elasticitatii cererii la nivel de firma
Cunoasterea elasticitatii cererii in functie de pretul sau este importanta in

fundamentarea unei decizii strategice la nivelul firmei pentru care obiectivul
consta in cresterea vanzarilor, adica a venitului total incasat sau din punct de
vedere al cumparatorului, in scaderea cheltuielilor totale generate de
achizitionarea unei cantitati de bunuri la un anumit pret. Pentru o firma, in mod
concret, se poate fundamenta o decizie de genul modificarii pretului in asa fel
incat venitul total sa creasca, respectiv de a scadea pretul si, implicit, sa se
mareasca cererea, ceea ce se transpune la mai multi clienti sau ,din contra, de a
creste pretul si, implicit, de a scadea cererea, a-si selecta clientela, iar in final,
incasarile totale sa creasca.
70
Sarcina de lucru 10
Argumenteaza importanta cunoasterii elasticitatii cererii.
3.2.9. Dependenta dintre elasticitatea cererii si venitul total
Aceasta dependenta dintre tipul de cerere, din punctul de vedere al elasticitatii si

modificarea pretului, avand ca rezultat modificarea venitului total, este prezentata
in tabelul urmator:
Tabel nr.2 Elasticitatea si venitul total
Impact
Tipul asupra
de Modificarea venitului
cerere Ec/p pretului total VT
Elastica >1 creste scade
scade creste
Inelastica <1 creste creste
scade scade
Unitara 1 creste constant
scade constant
3.2.10. Elasticitatea cererii unui bun in functie de pretul altui bun
Definiie
Elasticitatea cererii unui bun 1 poate fi calculata si in functie de modificarile unui
alt bun, simbolizat cu 2, definita ca incrucisata, dupa o relatie de genul:
In cazul in care:
71
- ECP2 >0 cele doua bunuri sunt substituibile ;
- ECP2 <0 cele doua bunuri sunt complementare.
Sarcina de lucru 11
Cum se determina elasticitatea cererii unui bun in functie de pretul altui bun?
3.2.11. Elasticitatea cererii in functie de venit
Definiie
Elasticitatea cererii in functie de venitul consumatorului va comensura
impactul modificarii cererii ca urmare a modificarii venitului. Se calculeaza ca
raport procentual intre modificarea relativa a cantitatii cerute si modificarea
relativa a venitului, respectiv:
sau
Sarcina de lucru 12
Cum se determina.elasticitatea cererii in functie de venit?
3.2.12. Interpretarea elasticitatii cererii in functie de venit

72
Marimea coeficientului de elasticitate a cererii in functie de venit este in
general o marime pozitiva, exceptie facand bunurile inferioare. O valoare
supraunitara (>1) se intalnieste la o cerere elastica, in timp ce o valoare subunitara
(<1) la o cerere inelastica. Acest coeficient de elasticitate al cererii in functie de
venit permite totodata aprecierea, ierarhizarea bunurilor in functie de necesitatea
lor. Astfel, cu cat un bun este mai inelastic, cu atat va fi un bun cu o necesitate in
consum mai mare, de exemplu, alimentele, iar cu cat un bun va avea o elasticitate
mai mare in functie de venitul consumatorului, va fi un bun de lux .
3.2.13. Legaturi intre coeficientii de elasticitate ai cererii
Intre coeficientii de elasticitate ai cererii in functie de pretul propriu, pretul unui

alt bun si venit, exista o relatie de genul:
In vederea demonstrarii acestei relatii, vom presupune cazul a doua bunuri, un

venit V si o functie a cererii pentru bunul 1 de forma: C1 (P1 ,P2 ,V).
Daca toate variabilele care afecteaza cererea bunului 1 se modifica cu aceeasi

marime, sa spunem k, consumatorul nu-si va modifica alegerea optima intrucat
venitul sau nu se modifica:
kC1P1+kC2P2=kV
Cererea din bunul 1, la randul sau, nu se va modifica ca urmare a acestei marimi,

cu alte cuvinte, va avea aceeasi ordonata la origine si, de asemenea, nici panta nu
se modifica, deci:
C1(kP1 ,kP2 ,kV)=C1(P1 ,P2 ,V)
Prin derivarea ambilor membri ai acestei relatii in functie de k, obtinem:
iar prin amplificare cu k/C1 vom obtine:
Aceasta relatie reprezinta o identitate pentru oricare marime a lui k; pentru k=1
ne gasim in cazul pe care am dorit sa-l demonstram. Cu titlu de concluzie, putem
afirma ca sumele marimilor coeficientilor de elasticitate sunt nule.
Exemplu: Functia cererii pentru un produs este de forma:
73
Sa se determine elasticitatea cererii pentru P=10000.
Solutie:
-1
Cererea are o elasticitate unitara.
3.3 Oferta concept, factori de influenta

3.3.1. Definirea ofertei
Definiie
Oferta reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care un anumit agent
economic sau o agregare a tuturor acestora, definiti generic ca producatori, sunt
dispusi sa o produca sau sa o presteze si, totodata, sa o vanda intr-o anumita
perioada de timp, in principal, avand la baza pretul dar si alte conditii, atat
economice, cat si extraeconomice.
Sarcina de lucru 13
Ce reprezinta oferta?
3.3.2. Clarificari conceptuale

Din aceasta definire se impun anumite clarificari:
- Se refera la o anumita perioada de timp,asa incat poate fi vorba de oferta

zilnica, saptamanala, anuala;
74
- Precum in cazul cererii, oferta se refera la un producator singular, situatie
in care este vorba de o oferta individuala sau o oferta agregata/globala sau a pietei
care va presupune cantitatea totala dintr-un bun pe care toti producatorii
individuali vor fi dispusi sa o realizeze si sa o vanda la un anumit prt; a se vedea
in acest sens figura nr. 1 in care pe baza unor oferte individulale agregate se
stabileste oferta de piata;
- Oferta reprezentand o predispozitie de productie si de vanzare dintr-un

anumit bun nu se confunda cu vanzarile reale;
- Depinde de pretul bunului oferit ,dar si pretul factorilor de productie , de

tehnologia utilizata ,de nivelul taxelor si subventilor ,de asteptarile
producatorilor ,precum si de factorii naturali ,climatici ,abilitati dobandite prin
traditie etc .
- Se poate asocia o anumita perioada de timp ofertei, asa incat poate fi

vorba de o oferta pe termen scurt si o oferta pe termen lung. Pe termen
scurt,capacitatile de productie si tehnologia raman aproximativ aceleasi,
cresterea ofertei datorata unui pret superior se va putea realiza numai pe baza
cresterii expolatarii, fie intensive sau extensive a capacitatilor productive, dar in
conditii limitate, lente. Pe o perioada de timp lung, se presupune ca firmele
productive vor avea posibilitatea modificarii capacitatilor productive, de
asemenea, vor putea implementa noi tehnologii, cu alte cuvinte, vor avea loc
modificari majore de ordin cantitativ si calitativ a bunurilor oferite.
Figura nr.1 Agregarea ofertelor individuale =oferta de piata
Oferta Oferta Oferta Oferta de

pret producator A producator B producaor C piata
0 0 0 0 0
1 2 1 5 8
2 5 4 8 17
3 7 7 10 24
4 8 9 14 31
5 10 13 16 39
6 14 15 20 49
7 16 18 24 58
8 20 22 30 72
9 24 25 32 81
10 30 26 35 91
75
3.3.3. Oferta si pretul bunului

Definiie
Pretul bunului reprezinta un element care determina marimea cantitatii oferite.
Atunci cand pretul pe piata bunului este mare, vanzarea este profitabila si, in atare
conditii, producatorii vor fi motivati sa-si mareasca oferta si, reciproc, atunci cand
pretul este mic, afacerea in sine devine mai putin profitabila si astfel, cantitatea
oferita se va diminua sau chiar, intr-o anumita situatie, pretul sa fie atat de mic
incat afacerea isi pierde complet profitabilitatea, iar productorului nu-i ramane
decat sa renunte la respectiva activitate, oferta sa devenind nula. Urmare a
acestui rationament putem afirma ca, in general, oferta si pretul pentru un anumit
bun sunt in relatie directa, in conditiile in care toti ceilalti factori de determinare
raman constanti, dependenta care formeaza si continutul legii ofertei.
Sarcina de lucru 14
Defineste pretul.
3.3.4. Oferta si pretul paradoxul King

Definiie
76
Precum in cazul cererii de bunuri, pot exista si situatii cu titlu de exceptie de la
legea ofertei in care, intre cantitatea oferita si pretul bunului sa existe o
dependenta inversa, asa numitul paradox King.
Este cazul micilor producatori agricoli care, avand in vedere ciclul lung de la
insamantare pana la recoltarea productiei, trebuie sa recurga la credite. Acestia,
chiar in conditiile reducerii pretului la produsele agricole, sunt nevoiti sa-si
extinda oferta pentru ca numai astfel vor avea incasarile care sa le permita
achitarea creditelor contractate.
3.3.5. Extinderea si contractia ofertei
O functie care respecta legea ofertei se prezinta precum dreapta ingrosata din
figura nr.2:
Dreapta ingrosata reprezinta o curba de oferta initiala care descrie dependentele

dintre cantitatile oferite si pret. Se cuvine sa facem o remarca in sensul ca, de
regula, in matematica, intr-un sistem de axe, pe ox se inscrie variabila
independenta, in timp ce pe oy se afla variabila dependenta, dar in intreaga
literatura economica, mai ales in cea americana, s-a incetatenit o trasare inversa,
precum in figura de mai sus,care corespunde functiei inverse a ofertei de genul
p=f(Oferta). Dar acest aspect nu afecteaza relatia directa dintre cele doua marimi.
Astfel,de exemplu, daca pretul ar fi de 10 um/bucata, cantitatea oferita ar fi de 5
bucati de bun, iar daca pretul ar creste la 20 um/bucata, cantitatea oferita ar creste
la 10 bucati-atentie, ne-am deplasat numai pe dreata ingrosata. Daca asupra
ofertei ar actiona acei factori, exclusiv pretul bunului oferit care ar contribui la
cresterea ofertei, curba ofertei s-ar translata spre dreapta fata de cea initiala, a se
vedea dreapta punctata. Astfel, putem observa ca la un pret de 5 um/bucata, oferta
77
s-ar extinde la 7,5 bucati. In schimb, daca asupra ofertei ar actiona acei factori
exclusiv, si de aceasta data pretul bunului care reduce oferta unui pret de 20
um/buc ii corespunde o cantitate oferita de 7,5 bucati, cu alte cuvinte, oferta se
contracta si presupune o deplasare spre partea stanga fata de curba initiala a
ofertei,a se vedea dreapta punctata din stanga graficului.
Sarcina de lucru 15
Explica extinderea si contractia ofertei.
3.3.6. Factori de influenta ai ofertei
Definiie
Dintre factorii care actioneaza asupra ofertei si care constituie asa numitele
conditii ale ofertei, mentionam:
- Preturile factorilor de productie utilizati de producator modifica
oferta. Atunci cand pretul unuia sau a mai multor factori creste, activitatea de
productie pentru intreprinzator devine mai putin rentabila si oferta producatorului
se va diminua, si in mod reciproc, atunci cand pretul factorilor de productie se
reduce, oferta producatorului va creste. Astfel, oferta este invers dependenta de
pretul factorilor utilizati in realizarea ofertei;
- Tehnologia utilizata de producator in realizarea ofertei modifica, de
asemenea, marimea ofertei. Daca, de exemplu, in procesul de fabricatie
producatorul va utiliza un utilaj mai performant, mai automatizat care va necesita
mult mai putina munca, costurile totale ale firmei se vor reduce si astfel, oferta va
creste. Cu alte cuvinte, o tehnologie mai avansata va mari oferta producatorului;
- Asteptarile producatorului influenteaza oferta, adica marimea ofertei

prezente depinde de asteptarile viitoare ale producatorului. Daca, de exemplu,
producatorul estimeaza ca in viitor ar putea avea loc o crestere a pretului bunului
realizat de el,atunci va fi tentat sa stocheze o parte din productia prezenta in
vederea unei vanzari viitoare considerata mai profitabila. In aceste conditii,
asteptarile favorabile diminuiaza oferta prezenta;
- Nivelul taxelor si subventiilor influenteaza marimea ofertei. Daca se

introduce sau se mareste nivelul unei taxe percepute aupra productiei, afacerea
intreprinzatorului devine mai putin rentabila si va determina diminuarea ofertei.
78
Daca, in schimb, statul doreste stimularea productiei prin subventii acordate
producatorului, atunci afacerea devine mai profitabila si producatorul devine
motivat in cresterea ofertei;
Toti acesti factori reprezinta conditiile ofertei, iar modificarea lor se va reflecta in
extinderea sau in contractia ofertei, adica in translarile curbei ofertei. Tehnologia
utilizata de producator in realizarea ofertei modifica de asemenea marimea.
Sarcina de lucru 16
Prezinta factorii de influenta ai ofertei.
3.3.7. Oferta si costurile medii si marginale

Curba ofertei este dependenta de curbele costului marginal si variabil mediu, a se
vedea in acest sens figura nr.3:
Curba ofertei coincide cu aceea a costului marginal de la nivelul de productie de

la care costul variabil mediu incepe sa cresca; reamintim ca la acest nivel costul
79
variabil este egal cu cel marginal, a se vedea portiunea ingrosata de pe curba
costului marginal.
Din parcurgerea acestui subcapitol a rezultat ca oferta reprezinta cantitatea dintr-
un bun pe care un producator sau un grup de producatori sunt dispusi sa o
produca si sa o vanda la un anumit pret. Oferta este influentata de costul
productiei, de tehnologie, de asteptarile producatorilor, de nivelul taxelor si al
subventiilor. Legitatea ofertei evidentiaza o legatura directa intre cantitatea oferita
si prt, insa legea prezinta si excepii.
3.4. Elasticitatea ofertei

3.4.1. Definirea elasticitatii ofertei
Definiie
Elasticitatea ofertei masoara sensibilitatea ofertei la modificarile in pretul
bunului, precum si a celorlalti factori care afecteaza oferta.
Legea ofertei statueaza legatura dintre oferta si pretul bunului, in sensul unei
dependente directe, cu alte cuvinte, o crestere a pretului va contribui la o crestere
a ofertei producatorilor, elasticitatea comensureaza intensitatea acestei
dependente.
Sarcina de lucru 17
Defineste elasticitatea ofertei.
3.4.2. Relatii de calcul

Elasticitatea ofertei in functie de pret =(Procentul modificarii cantitatii oferite)/
(Procentul modificarii pretului );
3.4.3. Tipuri de oferte in functie de elasticitate
In functie de marimea acestui coefficient, vom avea:
80
a) oferta perfect inelastica Eof=0, atunci cand, desi pretul se modifica,
cantitatea oferita ramane nemodificata;
b) oferta inelasica Eof<1, atunci cand unei modificari procentuale a pretului ii
va corespunde o creste mai mica in cantitatea oferita; de exemplu, in cazul
cresteri de 25 % a pretului va corespunde o crestere de numai 15 % in
cantitatea oferita;
c) oferta unitar elastica Eof=1, atunci cand unei modificari procentuale a
pretului ii corespunde exact, si de acelasi sens, o aceeasi modificare a
cantitatii oferite;
d) oferta elastica Eof>1, atunci cand unei modificari procentuale ii corespunde
o modificare mai mare in cantitatea oferita;
e) oferta perfect elastica Eof=, atunci cand, desi pretul nu se modifica,
cantitatea oferita se modifica.
Sarcina de lucru 18
Prezinta tipurile de oferte in functie de elasticitate.
3.4.4. Reprezentarea grafica a elasticitatilor ofertei in functie de pret
Aceste elasticitati ale ofertei in functie de pret sunt prezentate in figura 4,

mentionam ca pe axa ox se gaseste cantitatea oferita, iar pe oy pretul bunului; de
asemenea, mentionam ca am pastrat ordinea prezentarii lor.
Figura 4 Elasticitatea ofertei in functie de pret
81
Aceasta sensivitate a ofertei la modificarea pretului are la baza o serie de conditii,

din care unele sunt specifice fiecarui intreprnzator, tin de strategia sa de piata, dar
si de aspecte generale, de exemplu: conditiile de stocare a marfii determinate la
randul lor de gradul de perisabilitate, de dimensiunea marfii, de cheltuielile de
stocare, sau de perioada de timp inregistrata de la modificarea pretului, etc.
3.4.5. Elasticitatea ofertei in functie de cost

Avand in vedere influenta costului marginal si a celui mediu, prezinta importanta
teoretica si practica determinarea elasticitatii ofertei in functie de cost, care se va
determina ca raport intre variatia relativa a cantitatii oferite si modificarea relativa
a costului unitar, respectiv pe baza unor relatii de genul:
Atentie, si in acest caz, precum si la determinarea elasticitatii cererii in functie de

prt, am introdus semnul minus pentru a obtine o marime pozitiva intrucat oferta
producatorului se afla intr-o relatie inversa cu marimea costului unitar si
marginal. Interpretarea acestui coeficient este asemenea tuturor coeficientilor de
elasticitate.
82
Sarcina de lucru 19
Interpreteaza elasticitatea ofertei in functie de cost.
3.4.6. Surplusul producatorului

Definiie
Surplusul producatorului reprezinta diferenta dintre ceea ce producatorul ar
dori si, totodata, ar fi capabil sa ofere dintr-un bun si pretul pe care il incaseaza
efectiv. Marimea surplusului producatorului este exprimata de aria marginita de
curba ofertei si pretul pietei, a se vedea figura 5:
Pretul minim pe care un producator il va accepta in vederea producerii si oferirii

pe piata este A de 5 u.m. In conditiile in care pretul se mareste, producatorul va fi
tentat sa produca si sa ofere mai mult din acest bun. La un nivel de pret p egal cu
15 u.m., surplusul producatorului va fi reprezentat de aria ApB care reprezinta o
parte din venitul total la acest nivel de pret, exprimat prin aria OCBp. Aria 0ABC
exprima costul total al productiei oferite cunoscand faptul ca oferta preia
informatii din costul marginal, iar intreaga arie de sub curba costului marginal
este egala cu costul total. Rezulta marimea surplusului producatorului, ceea ce
producatorul incaseaza, dar nu-l si suporta. Marimea surplusului producatorului
este influentata de pretul de piata, in sensul ca, cu cat pretul este mai mare, cu atat
si surplusul va fi mai mare, dar si de elasticitatea ofertei in functie de pretul
respectivului bun. Astfel ,cu cat curba ofertei este mai elastica,cu atat mai mic va
83
fi surplusul producatorului. Daca aceasta curba a oferei este perfect elastica,
surplusul producatorului este zero intrucat pretul la care producatorul va dori sa
ofere productia sa este acelasi cu pretul pietei.
Cunoasterea elasticitatii ofertei in functie de diferite variabile se dovedeste foarte
utila intrucat fundamenteaza o serie de decizii la nivelul firmei.
Exemplu: Un producator inregistreaza o functie a ofertei de forma Q=3P, iar
pretul pietei este P=4 um/bun. Sa se determine surplusul producatorului.
Solutie: Din functia ofertei si a pretului determinam marimea cantitatii oferite

pentru acel pret, rezulta 12 bu .
Incasarea producatorului va fi aria 0CBA, respectiv Q*P=12*4=48 um.
Marimea costului real suportat de producator va fi aria 0CB, respectiv
Rezulta ca surplusul producatorului este definit de aria 0AB=48-24 =24 um.
84
Rezumat
Studierea cererii si ofertei reprezinta un demers deosebit de complex avand in
vedere diferitii factori de influenta, dar si unul util, atat din punct de vedere
teoretic, cat si practic. Cunoasterea cererii se dovedeste utila si pentru
producator deoarece intreaga sa activitate trebuie sa fie orientata pornind de la
cererea consumatorilor. Oferta este influentata de mai multi factori,
identificarea lor, precum si sensurile de actiune, reprezinta elemente
fundamentale in luarea deciziilor producatorului.
Prin insusirea acestui capitol ati dobandit cunostintele fundamentale despre
cerere si oferta. Ati aflat care sunt elementele care influenteaza cererea si
oferta unui bun. De aceste elemente trebuie sa se tina cont in operarea unei
firme. Cunoasterea elasticitatii cererii si ofertei in functie de diferite variabile
se dovedeste foarte utila intrucat fundamenteaza o serie de decizii la nivelul
firmei.
Teste propuse
I) O data cu cresterea venitului unei familii,de regula,cheltuielile ei pentru
alimente:
a) scad ca volum si isi imbunatatesc structura;
b) isi reduc ponderea si sporesc ca volum;
c) isi mentin ponderea si sporesc ca volum;
d) cresc ca pondere si ca volum;
85
II) Pentru o variatie liniara a cantitatii cerute in functie de pret, coeficientul de

elasticitate al cererii in functie de pret va fi:
a) constant in orice punct;
b) crescator cand pretul creste;
c) descrescator cand pretul creste;
d) cu variatie care nu se poate preciza;
III) Daca functia cererii se expliciteaza de forma: Q=10+2P, bunul este:
a) de lux;
b) normal;
c) inferior;
d) alimentar;
e) complementar.
IV) Elasticitatea cererii in functie de pret este egala cu 4/3. Intre modificarea
pretului (P) si modificarea cantitatii cerute (Q) exista relatia:
a) cresterea cu 4 % a lui P determina scaderea cu 3% a lui Q;
b) cresterea cu 3 % a lui P determina scaderea cu 4% a lui Q;
c) scaderea cu 3 % a lui P determina cresterea cu 4% a lui Q;
d) cresterea cu 4 % a lui P determina scaderea cu 4% a lui Q;
e) cresterea cu 3 % a lui P determina scaderea cu 3% a lui Q.
V) Curba cererii este de forma 5.000-1.000P1/2. Firma va vinde Q=2.000 buc la un

pret de:
a)5;
b) 9;
c)15;
d)20;
e)25.
86
VI) Conducerea unei firme cunoaste doua puncte de pe curba cererii pentru
produsele realizate de ea. Acestea sunt: A) Q=4500 P=20 si B) Q=500 P=100.
Atunci curba cererii va fi de forma:
a) Q=5500-50P;
b) Q=4500-500P;
c) Q=-5500-500P;
d) Q=5500-100P;
e) Q=5500+100P.
7) Dandu-se functia cererii Q=2500P0.7, elasticitatea cererii in functie de pret,

cand P=120, va fi:
a) E=0.2;
b) E=0.5;
c) E=0.7;
d) E=0.9;
e) E=1.
VIII) Daca pretul bunului A scade cu 12% si cererea pentru bunul B creste cu 12
%, bunurile A si B sunt:
a) substituibile;
b) inferioare;
c) normale;
d) complementare;
e) fara legatura .
IX) Diagrama de mai jos arata o crestere a cererii de PC-uri:
pret
C2
C1
cerere
Aceasta crestere se explica prin:
a) scaderea pretului la PC-uri;
b) o productie mai eficienta;

87
c) cresterea salariala in cadrul firmei care le produce;
d) cresterea veniturilor cumparatorilor;
e) scaderea veniturilor cumparatorilor.
X) Daca cererea pentru telefoane mobile este inelastica, solutia cea mai buna
pentru un vanzator de telefoane este de a:
a) mari pretul telefoanelor;
b) micsora pretul telefoanelor;
c) a mentine neschimbate preturile;
d) toate raspunsurile de mai sus sunt corecte;
XI) Daca marimea coeficientului de elasticitate a ofertei in functie de pret este

0.80, o crestere a pretului cu 1% va deremina:
a) cresterea cantitatii oferite cu 0,8 %;
b) cresterea cantitatii oferite cu 1 %;
c) cresterea cantiatii cerute cu 1%;
d) cresterea cantitatii oferite cu 75 %;
XII) Oferta este exprimata de functia Q=9+6P+P2. Elasticitatea ofertei in punctul

P=5 va fi:
a) 1;
b) 2/3;
c) 1/7;
d) 3/2;
e) 5/4.
XIII) La aceleasi resurse folosite,cresterea consumurilor medii de productie

determina:
a) cresterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflatiei;
d) reducerea utilitatii marginale;

88
XIV) In conditiile unei oferte inelastice in functie de pret, modificarea acestuia

determina o modificare a cantitatii oferite:
a) in aceeasi proportie;
b) intr-o proportie mai mica;
c) intr-o proportie mai mare;
d) de sens contrar;
XV) Un producator inregistreaza o functie a ofertei de forma Q=5P, iar pretul

pietei este P=5. Sa se determine surplusul producatorului.
a) 10;
b) 20;
c) 25;
d) 50;
Pe baza aplicatiei Cererea individuala cu programul Excel se vor face

simulari in vederea determinarii cererii de piata.
Pe baza aplicatiei Oferta cu programul Excel se vor face simulari in

vederea determinarii ofertei de piata.
Richard G.Lipsey, Alec Chrystal - Economia pozitiva, Editura Economica,
Bucuresti, 1999, Capitolul 4-5;

Polirom, Iasi, 2004, Capitolul 5;

Polirom, Iasi, 2004 ,Capitolul 7.
89
4. ECHILIBRUL, PROFITUL,
CONCURENTA
Echilibrul partial 91
Echilibrul dinamic 98
Echilibrul general 101
Profit-concept, functii 108
Rentabilitatea unei firmei 111
Concurenta-concept, functii, concurenta perfecta 118
Concurenta de monopol 124
Rezumat 128
Teste propuse 128

s se explice corect noile concepte;

s se evalueze echilibrul pe o piata;
sa se fundamenteze deciziile pe piata;
sa se evalueze rentabilitatea in cadrul unei firme;
sa se determine pragul de rentabilitate;
ce reprezinta maximizarea profitului pe o piata cu concurenta
perfecta;
ce reprezinta maximizarea profitului pe o piata cu concurenta de
monopol;
sa se utilizeze unele produse informatice in rezolvarea practica a
problemelor abordate in acest capitol.
90
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
4.1. Echilibrul partial

Pana in prezent am abordat in mod izolat cele doua forte care se confrunta pe
piata, respectiv cererea si oferta. Din capitolele anterioare am prefigurat sensurile
de extindere sau de contractie ale cererii si oferetei.
Pentru inceput vom trasa o curba a cererii si a ofertei, precum in figura 1:
Acesta figura reda cantitatile cerute de catre consumatori, precum si cele oferite
de catre producatori pentru diferite nivele de pret prin intermediul cererii si
ofertei.
4.1.2. Definirea echilibrului
Definiie
Din intalnirea si confruntarea pe piata a celor doua forte se stabilesc pretul si
cantitatea de echilibru pentru care se realizeaza echilibrul respectivei piete. In
echilibru, cantitatea solicitata de catre consumatori va fi egala cu aceea oferita de
catre producatori.
91
Sarcina de lucru 1
Ce rerprezinta echilibrul unei piete?
4.1.3. Aparitia exceselor de cerere si de oferta
Daca pretul pietei ar fi diferit de pretul de echilibru s-ar inregistra excese; astfel,
daca pretul pietei ar fi mai mare decat cel de echilibru, se va inregistra un exces
de oferta , iar daca pretul pietei ar fi mai mic decat cel de echilibru, s-ar inregistra
un exces de cerere.
Definiie
Echilibrul pietei unui bun reprezinta o stare spre care se tinde, avand un
continut dinamic; ca si in fizica, intervin forte perturbatoare care il modifica.
Sa realizam o comparatie cu un pendul care se gaseste in echilibru atunci cand
este intr-o pozitie perfect verticala, dar pendulul isi continua miscarea spre stanga
si spre dreapta. In economie, echilibrul se modifica urmare a unor schimbari in
cererea si oferta bunului.
Am stabilit ca o extindere a cererii si ofertei unui bun ca urmare a modificarilor,

in conditiile cererii si ofertei, transleaza cele doua curbe spre dreapta, iar
contractiile determina translatii spre stanga.
Prezentam in cele ce urmeaza impactul modificarilor asupra echilibrului pietei,

respectiv a cantatitatii de echilibru si a pretului de echilibru, initial ca urmare a
unei singure modificari, in conditiile cererii sau ofertei, iar ulterior, in conditiile
unor modificari simultane.
4.1.4. Extinderea cererii si echilibru
Sa presupunem, pentru inceput, ca s-ar inregistra o extinere a cererii fata de o

situatie initiala; intr-o astfel de situatie ne vom confrunta cu o figura precum cea
urmatoare:
92
Se observa ca la o extindere a cererii in conditiile unei oferte nemodifcate, atat

cantitatea de echilibru, cat si pretul de echilibru cresc.
4.1.5. Contractia cererii si echilibrul
Daca s-ar inregistra o contractie a cererii, echilibrul pietei s-ar modifica precum in
figura 3:
Observam ca la o contractie a cererii, atat cantitatea de echilibru, cat si pretul de

echilibru s-ar reduce.
93
4.1.6. Modificarea cererii si echilibrul
Putem concluziona, referitor la modificarile in conditiile cererii ca, atat cantitatea

de echilibru, cat si pretul de echilibru urmeaza tendinta din modificarea cererii in
sensul ca, atunci cand cererea se extinde, cantitatea si pretul de echilibru se
maresc, si reciproc in conditiile unei contractii a cererii.
Vom analiza in cele ce urmeaza modificarile in cantiatea de echilibru si in pretul

de echilibru atunci cand se modifica oferta pe piata bunului.
derea si contractia ofertei si echilibrul
Sa presupunem ca s-ar inregistra o extindere in oferta unui bun, situatie pe care o

prezentam in figura 4 , in care observam ca fata de o situatie initiala de echilibru,
o extindere a ofertei contribuie la o marire a cantitatii de echilibu si la o micsorare
a pretului de echilibru.
Vom realiza analiza si in conditiile in care s-ar inregistra o contractie a ofertei, a

se vederea figura nr 5:
94
Din figura nr. 5, in care prezentam o contractie a ofertei fata de o situatie initiala
de echilibru, observam ca marimea cantitatii de echilibru s-a redus, in timp ce
pretul de echilibru a crescut.
4.1.8. Concluzii referitoare la modificarile ofertei asupra pretului de echilibru
Putem concluziona ca modificarile in conditiile ofertei determina ca marimea

cantitatii de echilibru sa urmeze sensul modificarii ofertei, in timp ce pretul de
echilibru urmeaza o tendinta contrara celei din modificarea ofertei.
Pana in prezent am redat consecintele modificarilor in pretul de echilibru si in

cantitatea de echilibru printr-o modificare numai intr-una din fortele pietei, fie
cerere, fie oferta.
4.1.9. Modificari simultane in conditiile cererii si ofertei
Ne propunem in continuare sa analizam consecintele unor modificari simultane

si de aceasi intensitate in conditiile cererii si ofertei. In figura nr. 6, pornind de la
o situatie initiala de echilibru, prezentam extinderile, atat ale cererii, cat si ale
ofertei.
95
Observam ca in conditiile unei cresteri de o aceeasi amplitudine in conditiile, atat

ale cererii, cat si ale ofertei, determina o crestere a cantitatii de echilibru si un pret
de echilibru constant.
In continuare vom analiza consecintele unei contractii de aceasi intensitate, atat in

cererea, cat si in oferta unui bun; a se vedea figura nr. 7:
96
Se observa, ca urmare a unei contractii egale, atat a cererii, cat si a ofertei,
cantitatea de echilibru se diminuiaza, in timp ce pretul de echilibru ramane
nemodificat.
4.1.10. Concluzii referitoare la modificarile simultane de aceiasi intensitate
Analizand ultimele doua exemple, putem spune ca in conditiile unei modificari

simultane si de aceeasi intensitate, in conditiile cererii si ofertei, cantitatea de
echilibru preia sensul modificarii, in timp ce pretul de echilibru ramane
nemodificat.
4.1.11. Modificari simultane de sensuri si intensitati diferite
Pe piata unui bun se pot inregistra modificari de sensuri si intensitati diferite in

conditiile cererii si ale ofertei care vor avea uneori efecte care vor depinde de
raportul dintre intensitatile in modificarile conditiilor cererii si ale ofertei.
Prezentam in acest sens o sinteza a modificarilor; a se vedea tabelul nr. 1:
Tabel nr.1 Impactul modificarilor Conditiilor

cererii si ofertei asupra echilibrului
cantitatea
pretul de de
cererea oferta echilibru echilibru
creste constanta creste Creste
creste scade creste Depinde
creste creste depinde Creste
scade constanta scade Scade
scade scade depinde Scade
scade creste scade Depinde
constanta constanta constanta Constanta
constanta scade creste Scade
constanta creste scade Creste

catre producatori. Parcurgerea acestui subcapitol ne-a ajutat sa intelegem modul
de modificare, atat a cantitatii de echilibru, cat si a pretului de echilibru atunci
cand fortele pietei se modifica.
4.2. Echilibrul dinamic pe piata unui bun
97
Pe anumite piete, precum cele agricole, dar si pe cele ale bunurilor industriale cu
un ciclu lung de fabricatie, oferta nu se poate extinde imediat pentru a intalni o
cerere marita. Astfel, o recolta trebuie mai intai plantata, apoi crescuta si, ulterior,
recoltata, actiuni care implica o anumita durata de timp.
4.2.2. Modelul Cobweb
Modelul Cobweb este acel care ia in considerare acest decalaj de timp al

reactionarii ofertei la modificarile cererii de pe o anumita piata, presupunand ca
marimea cantitatii oferite in prezent depinde de pretul dintr-o perioada
anterioara , cu alte cuvinte ca, =f( ), in care bazele indica
perioada de timp. Cererea consumatorilor pe piata aceluiasi bun este
dependenta de pretul curent, adica =f( ).
Sarcina de lucru 2
Prezinta modelul Cobweb.
4.2.3. Modelul liniar
In cazul unui model liniar vom avea:
=a+b si =c+d
in care a,b,c,d sunt parametri specifici functiilor cererii si ofertei, iar in cazul
bunurilor normale, b este presupus a fi negativ.
98
Sarcina de lucru 3
Prezinta modelul liniar.
4.2.4. Echilibrul pietei
Definiie
Echilibrul pietei implica egalizarea cererii si a ofertei care presupune:
= => a+b =c+d => =( )+
Ultima relatie desemneaza o ecuatie diferentiata de ordinul intai, intrucat preturile

difera numai cu o unitate de timp.
Sarcina de lucru 4
Reda relatia care exprima echilibrul pietei.
4.2.5. Ecuatia generalizata a echilibrului

In termeni generali, aceasta ecuatie poate fi generalizata sub forma :
=+
in care x desemneaza variabila care se modifica in timp, iar si sunt marimi
constante de forma: =(c-a)/b si =d/b.
99
.
Sarcina de lucru 5
Reda relatia care exprima ecuatia generalizata a echilibrului pietei.
4.2.6. Componentele unei solutii

Solutia unei ecuatii diferentiate de ordinul intai are doua componente :
1) Solutia de echilibru care in cazul modelului Cobweb corespunde cu

echilibrul pretului pe termen lung. Intrucat pretul de echilibru este acelasi in
fiecare perioada de timp, inseamna ca = , ceea ce inseamna ca solutia de

echilibru reprezinta o marime constanta fata de ajustarile in variabila care se
modifica in timp;
Desemnam cu P* pretul de echilibru pe termen lung care se mentine in
fiecare perioada, asa incat: P*= = si prin substituire in ecuatia
diferentiata , =( )+ , vom avea: P*=( )+ P*, P*= , in mod
egal si cu pretul de echilibru cu o singura perioada.
2) Solutia complementara desemneaza modul in care variabila, pretul in

cazul modelului Cobweb, se modifica de la solutia de echilibru o data cu timpul.
Ecuatia diferentiata =( )+ , se poate scrie si sub forma = ,
intrucat primul termen nu se modifica in timp. Se presupune, de asemenea, ca
=A , in care A si k sunt constante; aceasta functie aplicandu-se pentru toate
valorile lui t, asa incat =A , si substituind preturile in ecuatia
diferentiata prescurtata, obtinem: A = A , din care rezulta k= , astfel,
100
solutia complementara este de forma =A( . Valoarea lui A se poate
determina cunoscandu-se o anumita marime a pretului dintr-o anumita perioada

de timp.
Solutia finala a unei ecuatii diferentiate de tip Cobweb va fi:
Pt =solutia de echilibru+solutia complementara, adica: = )+A .
Sarcina de lucru 6
Care sunt componentele unei solutii?
4.3. Echilibrul general

Intreaga abordare de pana acum s-a bazat pe piata unui singur bun, motiv pentru
care in cele ce urmaza vom extine abordarea la doua piete.
4.3.2. Conditiile de productie intr-un echilibru general

Definiie
Conditiile de productie, intr-o asemenea situatie, pot fi evidentiate printr-o asa
numita curba a posibilitatilor de productie sau frontiera /limita a posibilitatilor
de productie.
O astfel de limita a posibilitailor de productie este prezentata in figura nr..8:
101
bunul j Figura nr.8 Limita posibilitatilor de productie
B*
T*
D
Qj
B
Qi bunul i
T
4.3.3. Definirea limitei posibilitatilor de productie

Definiie
Limita posibilitatilor de productie descrie toate combinatiile posibile de
obtinere a doua bunuri realizate de un producator, in conditiile utilizarii depline a
factorilor de productie si a tehnologiei disponibile la un moment dat.
A se vedea curba TT*. Un producator nu ar putea produce in afara acestei curbe
intrucat nu dispune de resursele productive, iar o producte in interiorul sau ar
desemna o subutilizare a factorilor de productie. Daca producatorul isi aloca toti
factorii de productie in realizarea bunui I, atunci ar fi capabil sa produca o
cantitate OT din acel bun si zero din bunul al doilea; similar, daca aloca toti
factorii de productie numai in vederea producerii bunului j,atunci va putea
produce o cantitate OT* din acel bun si zero din bunul i. Dar, totodata, el se poate
decide sa produca si, implicit, sa ofere si combinatii din cele doua bunuri care se
vor regasi pe curba TT*, precum aceea din punctul D in care va produce o
cantitate OQi din bunul i si OQj din bunul j.
In figura nr. 8 este trasata si o dreapta BB * care este tangenta la curba

posibilitatilor de productie intr-un punct precum punctul D. Panta acestei drepte
exprima pretul relativ al bunului i in termenii bunului j, cu alte cuvinte, este de
forma:
102
Sarcina de lucru 7
Definieste limita posibilitatilor de productie.
4.3.4. Punctul care maximizeaza productia

Producatorul care va realiza si va oferi o structura din cele doua bunuri, precum
cel descris de punctul D, va fi cel mai bine situat intrucat acest punct de productie
maximizeaza productia sa indiferent de bunul in care acesta este evaluat. Astfel, el
va produce in mod concret Qi unitati din bunul i si Qj unitati din bunul j, cu
preturile Pi si Pj, asa incat valoarea productiei totale este:
Y=PiQi+PjQj
Daca producatorul respectiv ar realiza si ar oferi o alta structura de productie,

precum Qi* si Qj* cu aleasi preturi Pi si Pj, cu alte cuvinte, s-ar deplasa pe curba
posibilitatilor de productie si ar modifica valoarea productiei la Y*. Scazand
valoarea productiei modificate din aceea initiala si grupand termini, vom obtine:
Y*-Y=Pi(Qi*-Qi)+Pj(Qj*-Qj)
Notam in continuare modificarile cu d si vom avea:
d Y= Pi d Qi +Pj d Qj
Cum producatorul isi mareste productia dintr-un bun, in mod automat si-o
diminuiaza din celalalt bun, ajungand la un nivel de productie in care d Y =0.
4.3.5. Definirea pretului relativ
Definiie
Membrul stang al acestei relatii reprezinta pretul relativ al bunului i, in timp ce
partea dreapta reprezinta panta curbei limitei posibilitatilor de productie la
dreapta tangenta, cu alte cuvinte, panta dreptei BB * si panta curbei frontierei
posibilitatilor de productie, in punctul D. Pretul relativ masoara, de asemenea,
costul de oportunitate, respectiv al cantitatii sacrificate din bunul j in vederea
obtinerii unei unitati de cantitate din bunul i. Astfel, pretul relativ al bunului i este
egal, datorita asemanarii triunghiurilor din figura, si cu:
103
OB*/OB=QjB*/QjD=QjB*/OQi.
Sarcina de lucru 8
Ce reprezinta pretul relativ?
4.3.6. Definirea productiei in termenii bunului j
Se poate exprima valoarea totala a productiei Y in termenii oricarui bun, precum

a bunului j, prin impartire la Pj,asa incat:
Y/Pj=Qj+Qi(Pi/Pj)=Qj+Qi * pretul relativ al bunului i
In punctul de productie D, productia din bunul i este 0Qi, iar cea din bunul j este
0Qj ,asa incat, prin inlocuiri, obtinem valoarea productiei totale exprimata in
termenii bunului j, Yj:
Yj=0Qj+0Qi(QjB*/OQi)= 0Qj+QjB*=OB*
Definiie
Am obtinut astfel valoarea productiei masurata in termenii bunului j, care este
egala cu productia efectiva din acel bun 0Q j plus echivalentul 0Qi din bunul i
exprimat in termenii bunului j, respectiv QjB*.
In mod similar, se poate determina valoarea productiei masurata in termenii
bunului i prin raportarea productiei totale exprimata in termenii bunului j la pretul
relativ al bunului i, care va fi:
0B*/(0B*/0B)=0B.
4.3.7. Definirea punctului care maximizeaza productia

Mai ramane de demonstrat ca productia realizata in punctul D maximizeaza
valoarea productiei indiferent de bunul in care este exprimata. Reamintim faptul
ca punctul D are propietatea ca prin acel loc o dreapta BB* este tocmai tangenta la
limita posibilitatilor de productie. In vederea demonstrarii propietatii punctului D,
vom presupune ca dreapta nu ar fi tangenta, ci secanta la limita posibilitatilor de
productie, cu alte cuvinte, dreapta ar intersecta aceasta curba in punctele H si H*.
Figura nr.9 Maximizarea productiei
bunul j
104
B*
A*
T* D
H*
Qj
A B
0 Qi T bunul i
Punctele de productie H si H* determina o valoare a productiei totale, fie de OA

masurata in termenii bunului i sau OA* in termenii bunului j. Dar dupa cum se
observa in mod evident din figura, OB>OA si OB *>OA*, ceea ce inseamna ca
numai punctul D asigura acea structura de bunuri produse si oferite de catre un
producator care ii asigura o maximizare a productiei indiferent de bunul in care
este evaluat.
4.3.8. Definirea componentei cererii
Daca aspectele prezentate au vizat componenta producatorului, componenta
cererii consumatorului care utilizeaza doua bunuri poate fi studiata cu ajutorul
curbelor de isoutilitate si a costrangerii bugetare; a se vedea in acest sens
subcapitolul referitor la teoria consumatorului. Reamintim numai faptul ca nivelul
optim al consumului se inregistreaza in acel loc in care cea mai inalta curba de
isoutilitate este tangenta la dreapta bugetului.
Sarcina de lucru 9
Unde se inregistreaza nivelul optim al consumului?
4.3.9. Identificarea echilibrului general

In atare conditii, pentru determinarea echilibrului unui producator care produce
doua bunuri si a unui consumator care consuma acele bunuri, va implica reunirea
componenetei de productie cu cea de consum, precum in figura nr.10:
105
Figura nr.10 Echilibru general
bunul j
B*
T*
E
Qj Cj
U
O bunul i
QiCi T B
Dreapta BB* are o panta cu o dubla semnificatie: pe de-o parte, in legatura cu

productia, evidentiaza pretul relativ al bunului i, respectiv (Pi/Pj) care este egal
si cu marimea costului de oportunitate, iar pe de alta parte dreapta in sine
desemneaza si costrangerea bugetara a consumatorului.
4.3.10. Proprietati ale punctului de definire a echilibrului general
In legatura cu punctul de tangenta dintre limita posibilitatilor de productie si

curba de isoutilitate, cea mai inalta care se poate atinge in conditiile constrangerii
bugetare, precum punctul E din figura nr.10, se pot preciza urmatoarele:
- Punctul E reprezinta un punct de echilibru, intrucat in acel loc se vor

gasi producatorul si consumatorul celor doua bunuri, adica referitor la bunul i,
productia va fi 0Qi, iar consumul 0Ci, cele doua marimi fiind egale, similar
pentru bunul j, productia va fi 0Qj, iar consumul 0Cj si acestea fiind egale;
- Putem localiza acel punct, fara cunoasterea pretului relativ al bunului i,

intrucat in acel punct se regasesc trei elemente, punctul necesitand numai doua;
- Abordand cazul a doua bunuri i si j, atunci cand am stabilit echilibrul pe

o piata, sa spunem a bunului i, in mod implicit am determinat si echilibrul pe piata
celui de-al doilea bun, in cazul bunului j. Aceasta intrucat, pe o piata fara
schimburi valoarea productiei Y trebuie sa fie egala si cu valoarea consumului W,
adica:
Y=PiQi+PjQj; W= PiCi+PjCj
iar prin transformari succesive vom obtine:
PiQi+PjQj=PiCi+PjCj
Pi(Qi-Ci)=Pj(Cj-Qj)
106
In mod cert, Pi si Pj sunt marimi pozitive:
- Daca Qi > Ci, rezulta ca pe piata bunului se inregistreaza un exces de

oferta si, in acelasi timp, pe piata bunului j se va inregistra un exces de cerere,
adica Cj > Qj;
- Daca Qi = Ci, cu alte cuvinte ne gasim intr-o situatie de echilibru pe piata

bunului i, in mod evident ne gasim in echilibru si pe piata bunului j, pentru ca
Cj = Q j .
Abordarea echilibrului general reprezinta o problematica de interes in teoria

microeconomica intrucat reprezinta o extindere a echilbrului partial.
catre producatori. Solutia finala a unei ecuatii diferentiate de tip Cobweb va fi:
Pt =solutia de echilibru+solutia complementara, adica: = )+A . In cazul
echilibrului general, acesta se gaseste in locul in care frontiera posibilitatilor de

productie este tangenta la cea mai inalta curba de isoutilitate.
Sarcina de lucru 10
Prezinta proprietatile punctului de definire a echilibrului general.
Exemplu: Pe o piata se inregistreaza urmatoarele informatii referitoare la

cererea si oferta unui bun pentru diferite nivele de pret:
Pretul cererea oferta
500 um/buc 4500 6500
400 um/buc 5000 6000
350 um/buc 5200 5700
300 um/buc 5500 5500
250 um/buc 6000 5000
Daca intr-o perioada viitoare cantitatile cerute cresc cu 1000 de buc, in timp ce
cantitatile oferite raman neschimbate, pretul de echilibru devine:
107
Solutie:
Pretul Cererea marita oferta
500 um/buc 4500+1000=5500 6500
400 um/buc 5000+1000=6000 6000
350 um/buc 5200+1000=6200 5700
300 um/buc 5500+1000=6500 5500
250 um/buc 6000+1000=7000 5000
Pretul de echilibru se inregistreaza pentru nivelul la care cererea=oferta =>

P=400 um/buc.
4.4. Profitul concept, functii

Din capitolele referitoare la activitatea de productie a rezultat ca maximizarea

profitului constituie un obiectiv importantant al producatorului. Acest obiectiv nu
trebuie inteles in mod exclusivit, in sensul de unic obiectiv. Astfel, in conditiile
contemporane, sub impactul concurentei si a revolutiei tehnico stiintifice, se mai
pot aduga si urmatoarele:
- Maximizarea pe termen scurt sau lung a venitului dintr-o investitie;
- Atingerea unei cote pe piata produsului;
- Maximizarea satisfacerii clientilor, etc.
4.4.2. Profitul - indicator al rationalitatii
Chiar daca nu se poate vorbi despre un unic obiectiv, profitul constiuie unul
dominant, fiind un indicator al rationalitatii activitatii economice, un factor de
progres al firmei, dar si al economiei in ansambul sau.
4.4.3. Profitul contabil
Exista mai multe acceptiuni ale profitului, cum ar fi profitul contabil si cel
economic.
Definiie
Profitul contabil reprezinta diferenta dintre expresia valorica a productiei si
costul total sau dintre pretul de vanzare si costul total mediu.
Desi vorbim in general despre activitati productive, nu ne rezumam numai la

costurile stricte de productie, ci trebuie avute in vedere si costurile de distribuitie
108
intrucat profitul se inregistreaza numai in momentul vanzarii, cand bunul realizat
este acceptat de catre cumparator. Ne putem imagina ca la o serie de bunuri,
precum apa minerala, o serie de materiale de constructii, etc, costul distributiei
este mult mai mare decat cel de fabricatie.
Sarcina de lucru 11
Defineste profitul contabil.
4.4.4. Profitul economic
Definiie
Profitul economic reprezinta diferenta dintre venitul total si costurile de
oportunitate ale tuturor factorilor de productie utilizati de catre o firma intr-o
anumita perioada de timp.
Aceasta diferentiere a celor doua acceptiuni ale profitului are in vedere abordarea
diferita a costurilor factorilor de productie care pot proveni, in general, din afara
firmei sau din cadrul firmei, generand costurile explicite si cele implicite. Astfel,
o abordare contabila are in vedere costurile explicite, in timp ce abordarea
economica le include si pe cele implicite.
Sarcina de lucru 12
Defineste profitul economic.
4.4.5. Costuri explicite
Definiie
Notiunea de cost explicit nu ridica probleme de intelegere cuprinzand in mod
concret: salarii platite angajatilor, plati cu achizitionarea materiei prime,
amortizarea capitalului fix apartinand firmei, plati pentru servicii productive
109
transport , depozitare, asigurari, comisioane, etc; toate aceste elemente au
costurile de oportunitate egale cu nivelul platii efective.
Sarcina de lucru 13
Prezinta notiunea de cost explicit.
4.4.6. Costuri implicite
Definiie
Costurile implicite se refera la factorii de productie care provin din interiorul
firmei, utilizarea lor realizandu-se gratuit fata de costurile explicite care impun
plati, procurarea avand caracter oneros. Astfel, munca propietarului unei firme,
cladirile firmei, capitalul banesc adus de intreprinzator in afacere, etc. Toate
aceste elemente au si intrebuintari alternative. Munca intreprinzatorului ar putea fi
recompensata intr-o alta firma in care acesta ar avea statutul de angajat; cladirile
ar putea fi inchiriate catre alte firme; capitalul banesc al intreprinzatorului ar
putea fi depus la o banca. Ori prin aceste utilizari alternative ar rezulta venituri
aferente factorilor de productie, respectiv: salarii, rente, dobanzi. Evaluarea
acestor costuri implicite se realizeaza in termenii costului de oportunitate /de
sacrificiu, adica luand in considerare cea mai buna alternativa, cu randamentul de
plasare cel mai mare daca s-ar utiliza in afara firmei, si nu in interioul sau.
Sarcina de lucru 14
Prezinta notiunea de cost implicit.
4.4.7. Functiile profitului
Profitul indeplineste mai multe functii, dintre care putem aminti:
110
a) Profitul constituie o motivare a intreprinzatorului in desfasurarea activitatii
economice. Astfel , profitabilitatea intr-un anumit domeniu il va atrage pe
intreprinzator care il va evalua in raport cu riscurile inerente unei afaceri;
b) Profitul reprezinta baza cresterii, modernizarii si dezvoltarii economice. O

parte din profit poate fi reinvestit direct in cadrul aceleasi firme, iar o parte care
se cuvine actionarilor sub forma de dividende, se va regasi tot sub forma de
investitii in alte afaceri apreciate ca profitabile de catre actionari. Se impune
precizat ca, in general, afacerile care au un grad mai mare de risc sunt si mai
profitabile, asa incat in dorinta obtinerii unui profit cat mai mare, intreprinzatorii
sunt inclinati catre domenii noi si de utilizare a unor tehonologii cat mai
performante;
c) Profitul reprezinta indicatorul de evaluare a oricarei afaceri, prin care

intreprinzatorul evalueaza actiunile sale investitionale;
d) Profitul care constituie baza de calcul a impozitului pe profit, care constituie la

randul sau o importanta sursa la bugetul de stat, are si o importanta si sociala.
Putem concluziona spunand ca profitul reprezinta un indicator de maxima

importanta in evaluarea firmei. Conceptual trebuie realizata diferenta dintre
profitul contabil si cel economic. Profitul indeplineste mai multe functii cu
influenta microeconomica, macroeconomica si sociala.
Sarcina de lucru 15
Prezinta functiile profitului.
4.5. Rentabilitatea firmei

Definiie
Din cele prezentate, a rezultat ca profitul reprezinta diferenta dintre incasari si
costuri, iar inregistrarea sa denota rentabilitatea firmei.
O informatie deosebit de utila este si rata profitului care evalueaza profitul
raportat la efort sau la un rezultat.
4.5.2. Rata economica a profitului

111
Definiie
Rata economica a profitului se calculeaza ca raport intre masa profitului (Pf) si
totalul activelor proprii si imprumutate (TA):
*100%
Sarcina de lucru 16
Defineste rata economica a profitului.
4.5.3. Rata comerciala a profitului
Definiie
Rata comerciala a profitului se defineste ca raport intre masa profitului si cifra
de afaceri (CA):
Sarcina de lucru 17
Defineste rata comerciala a profitului.
4.5.4. Rata financiara a profitului
Definiie
Rata financiara a profitului se defineste ca raport intre masa profitului si
activele propii (AP):
112
Sarcina de lucru 18
Defineste rata financiara a profitului.
4.5.5. Rata rentabilitatii
Definiie
Rata rentabilitatii se defineste ca raport intre masa profitului si costul de
productie (CT):
Sarcina de lucru 19
Defineste rata rentabilitatii.
4.5.6. Pragul de rentabilitate
Definiie
Pentru un intreprinzator, prezinta o importanta deosebita cunosterea nivelului de
productie de la care firma devine rentabila, adica inregistreaza profit; cu alte
cuvinte, pana la acel nivel firma inregistreaza pierderi, costul fiind mai mare
decat incasarea, iar depasirea acelui prag, denumit minim de rentabilitate sau
punct de ecilibru al rentabilitatii, firma inregistreaza profituri.
La pragul de rentabilitate profitul este zero, asa incat incasarea este egala cu
costul.
113
Prin transformari successive, obtinem:
QP=CT=> QP=CF+CV=>QP=CF+CVM*Q= > Q(P-CVM)=CF
4.5.7. Nivelul de productie pentru generarea unei anumite mase a profitului
O alta informatie utila pentru conducerea unei firme consta in determinarea

nivelului de productie care sa genereze o anumita masa a profitului. Se va folosi o
relatie de genul:
4.5.8. Venitul total
Din cele prezentate a rezultat ca profitul poate fi determinat ca diferenta dintre

venitul total si costurile totale, adica:
Pf=VT-CT
Definiie
Venitul total, la randul sau, poate fi determinat ca marimea cantitatii vandute
inmultit cu pretul:
VT(Q)=QP sau VT(Q)=QP(Q)
Aceasta ultima relatie de determinare a venitului total are in vedere produsul
dintre pret si cantitatea corespunzatoare pretului din curba inversa a cererii pentru
toate nivelele de pret. Reamintim ca o curba a cereii este de forma:
Q(P)=a-bP ; b>0
asa incat inversa acestei functii este:
114
Sarcina de lucru 20
Cum se determina venitul total?
4.5.9. Venitul marginal
Definiie
Venitul marginal reprezinta variatia venitului total ca urmare a modificarii
cantitatii vandute cu o unitate:
Sarcina de lucru 21
Cum se determina venitul marginal?
4.5.10. Relatia dintre venitul marginal, pretul si elasticitatea cererii
Se poate stabili o relatie de determinare a venitului marginal in functie de

pretul produsului si elasticitatea cererii in functie de pret la orice punct de pe
curba cererii:
In vederea demonstrarii, sa presupunem ca o firma are o cerere pentru bunurile

realizate de forma Q=f(P), un pret P de vanzare si o cantitate Q. Inversa functiei
cererii va fi P=g(Q), iar venitul total:
115
VT(Q)=PQ=Qg(Q)
Dar prin definitie, venitul marginal al firmei este:
Ultima relatie reprezinta dependenta dintre venitul marginal de pretul bunului

si elasticitatea cererii.
Putem interpreta aceasta relatie in functie de coeficientul de elasticitate al cererii

in functie de pret.
- Daca cererea este elastica in functie de pret inseamna, ec/p> 1 => VM<P ;
VM=P numai daca ec/p=;
- Daca cererea este cu elasticitate unitara, ec/p=1 => VM=0;
- Daca cererea este inelastica, ec/p<1 => VM<0.
4.5.11. Conditia de maximizare a profitului
Definiie
In vederea maximizarii profitului, o firma trebuie sa indeplineasca conditia de
egalitate dintre venitul marginal si costul marginal .
Pentru a demonstra aceasta relatie vom scrie functia profitului pe care o vom
deriva in vederea determinarii unui nivel maxim:
Pf(Q)=VT(Q)-CT(Q)
=>
MAX Pf= VM(Q)-CM(Q)=0 => VM(Q)=CM(Q).
116
Sarcina de lucru 22
Prezinta conditia de maximizare a profitului.
4.5.12. Graficele marimilor totale, ale costului marginal si ale venitului marginal
Functiile venitului total, ale costului total si ale profitului total sunt prezentate in
figura nr.1, in timp ce venitul marginal si costul marginal sunt prezentate in figura
nr.2. Se observa ca profitul este maxim pentru o productie egala cu 200 care
corespunde nivelului de productie pentru care venitul marginal este egal cu costul
marginal; a se vedea figura nr. 2:
117
Calcularea ratei profitului releva gradul de rentabilitate al firmei. Determinarea

pragului de rentabilitate reprezinta un indicator deosebit de util in activitatea
firmei intrucat de la acel nivel de productie firma incepe sa inregistreze profit.
Conditia de maximizare a profitului consta in egalizarea costului marginal si a
venitului marginal.
Exemplu: La o firma, costurile fixe anuale sunt de 200 mil um, costul variabil
mediu este de 30.000um /kg, iar pretul pietei este de 35.000 um/kg. Productia
care reprezinta pragul de rentabilitate si productia care asigura obtinerea unui
profit anual de 5 mil um sunt:
CF=200 mil um;
CVM=30.000 um;
P=35.000 um/kg;
PI=5 mil um.
Solutie:
Productia la pragul de rentabilitate: =
Productia care gerereaza un profit de 5 mil
118
4.6. Concurenta-concept,functii-concurenta perfecta

4.6.1. Definirea concurentei
Definiie
Concurenta reprezinta modul de manifestare al agentilor economici in vederea
atingerii obiectivelor si poate lua forme de la cooperare la confruntare, avand ca
premise propietatea privata si libera initiativa.
Concurenta care se realizeaza pe piata este urmarita si sustinuta de reglementari
juridice. Lipsa supraveghierii si, totodata, a reglementarii putand contribui la
distrugerea ei.
Sarcina de lucru 23
Defineste concurenta si precizati cum se realizeaza.
4.6.2. Functiile concurentei
Concurenta este specifica economiilor de piata si indeplineste mai multe functii:
a) reprezinta un factor de progres economic intrucat incita agentii economici la

inovatie si creatitivitate care se vor reflecta in cresterea eficientei, intr-o atenuare
a contradictiei dintre resurse si nevoi;
b) realizeaza o grupare a agentilor economici in functie de rezultatul confruntarii

de pe piata in, cei afectati in mod benefic, care sunt cei creativi, inventivi, abili si,
cei care sunt afectati in mod malefic, cei care se dovedesc retrograzi, conservatori
si incapabili sa tina pasul cu aceasta confruntare de pe piata. Concurenta nu se
rezuma numai la o simpla ierarhizare, ci ii va favoriza pe primii si-i va sanctiona
pe ultimii;
c) concurenta creaza conditiile de diversificare a ofertei, de reducere a costurilor

si de scadere a pretului de vanzare. Astfel, concurenta afecteaza, atat agentul
economic producator, cat si pe cel consumator;
d) urmarea concurentei, agentul economic consumator va putea sa-si gaseasca

marfa convenabila sub conditia pret-utilitate, iar agentul economic producator va
fi obligat continuu sa-si mentina si sa-si mareasca cota de piata;
119
e) nu in orice conditii concurenta isi poate manifesta valentele sale, asa incat o
concurenta nereglementata si nesupravegheata corespunzator se poate transforma
intr-un factor generator de risipa, ineficienta, defavorizarea consumatorului.
Natura concurentei exitente pe o anumita piata confera participantilor

posibilitatea de control in grade diferite a pietei si a pretului pe care-l vor
practica.
Sarcina de lucru 23
Prezinta functiile concurentei.
4.6.3. Forme extreme ale concurentei

1) concurenta perfecta;
2) monopolul pur.
Sarcina de lucru 24
Prezinta formele extreme ale concurentei.
4.6.4. Particularitati ale concurentei perfecte

1) In cazul concurentei perfecte exista o atomicitate un numar mare de
vanzatori cu o putere mica ce desfac acelasi tip de produs; in aceste conditii, nici
unul dintre acestia nu poate sa stabileasca pretul pietei.
4.6.5. Particularitati ale monopolului pur
2) In cazul monopolului pur, un singur vanzator detine controlul pietei si, astfel, si
al pretului.
120
4.6.6. Conditiile concurentei perfecte

Concurenta perfecta care se inregistreaza pe o anumita piata impune indeplinirea
concomitenta a urmatoarelor conditii:
de omogenitate produsul oferit prezinta aceleasi caracteristici,

indiferent de firma care-l produce si-l ofera; in aceste conditii, consumatorii nu
fac diferentieri intre ofertanti;
de atomicitate se refera la numarul foarte mare de firme individuale

ofertante care compun oferta totala in asa fel incat si dimensiunea productiei
fiecareia dintre acestea este foarte mica fata de marimea pietei ; astfel,oricare
firma individuala nu are capacitatea de a influenta pretul pietei; n mod similar se
comporta si consumatorii;
de informare perfecta consumatorii sunt permanent, operativ si gratuit

informati in legatura cu pretul oricarui producator; consecinta rezida in faptul ca,
atat producatorii, cat si consumatorii pot reactiona la mesajele pietei transmise
prin intermediul preturilor;
de libera circulatie a resurselor firmele sunt libere, adica fara costuri

sau orice restrictii, sa intre si sa iasa de pe piata. In cazul unui profit pozitiv,
firmele vor intra pe piata, iar in cazul in care cererea scade, firmele mai putin
eficiente vor iesi de pe piata in conditiile mentionate. Actiunea este perceputa
numai pe termen lung, intrucat pe termen scurt numarul firmelor de pe piata este
constant.
Sarcina de lucru 25
Prezinta conditiile concurentei perfecte.
4.6.7. Comportamentul pe piata al concurentei perfecte
Aceste conditii influenteaza comportamentul de actiune al fimelor si

consumatorilor pe piata. Conditia de atomicitate, prin numarul mare si puterea de
piata mica, atat a producatorilor, cat si a consumatorilor determina ca pretul
bunului sa fie considerat ca dat. Participantii la respectiva piata sunt astfel
primitori de pret, in sensul ca, nici in mod individual si nici in grup nu pot sa-l
stabileasca sau sa-l modifice. Curba cererii unei firme individuale va fi o dreapta
121
orizontala care va evidentia caracterul invariabil al cantitatii cerute in functie de
prt; a se vedea figura nr.1:
Figura nr.1 Curba cererii unei firme individuale
P pret in conditiile concurentei perfecte
P cererea
Q cantitate
4.6.8. Nivelul optim al productiei

Definiie
Nivelul optim al productiei se realizea atunci cand:
Costul marginal=Venitul marginal
In conditiile concurentei perfecte, venitul marginal este egal si cu pretul:
Venitul marginal=P
Petru a demonstra aceasta relatie, sa presupunem ca marimea cantitatii ar creste
cu o unitate in conditiile unui pret constant, aceasta ar insemna ca:
VM=(Q0+1)P0-Q0P0=P0
Aceasta egalitate este consecinta formei orizontale a cererii in conditiile

concurentei perfecte. Astfel, in conditiile concurentei perfecte, venitul obtinut prin
vanzarea unei unitati suplimentare este egal cu pretul bunului. In figura 2
prezentam curbele costului marginal si total mediu pentru un producator care
se confrunta cu un pret al pietei de P0=VM=400 um/bucata:
122
Avem in vedere conditia de maximizare a profitului, respectiv ca VM=Cmarg si

ca VM=P => P=Cmarg. Din intersectia celor doua figuri rezulta cantitatea pe care
producatorul trebuie sa o produca in vederea maximizarii profitului, respectiv
196.3574936 unitati corespunzator unui pret al pietei de P=400; a se vedea
punctul A din figura nr. 2. Acestui nivel al productiei ii va corespunde un anumit
cost total mediu care se va obtine prin substituiea marimii Q=196,35 in functia
costului total mediu care este de 308.1461926; a se vedea punctul B din figura
nr.2. La un pret al pietei de P=400 si un cost total mediu de 308,14, producatorul
va obtine un profit unitar de 91,86 um, care reprezinta marimea segmentului AB,
in timp ce marimea totala a profitului va fi de 96,35*91,86=18036,71 um.
Ce s-ar intampla daca pretul pietei ar fi de numai P=300 um/buc? Ar mai

inregistra producatorul un profit? Raspunsul la aceasta intrebare implica luarea in
considerare si a evolutiei costurilor variabile medii; a se vedea figura nr.3:
123
Impunand conditiile specifice concurentei perfecte, de aceasta data la noul pret

P=275 um/bucata, respectiv Cmarg=VM=275, vom obtine o cantitate care
respecta conditia de maximizare a profitului de Q=168.9384723 unitati; a se
vedea punctul B din figura nr. 3. Corespunzator acestei productii, agentul
economic va inregistra un cost total mediu de 303,99 um, a se vedea punctul A si
un cost variabil mediu de 244,79 u.m., corespunzator punctului C. Observam ca in
acest caz, P>CVM, respectiv punctul B se gaseste mai sus decat punctul C, 275
fata de 244, cu alte cuvinte, pretul acopera costul variabil mediu. Comparand insa
pretul si cu costul total mediu 303.9921110 obervam ca P<CTM, respectiv
275<303,99, cu alte cuvinte, firma nu asigura si recuperarea costurilor totale
medii, inregistrand o pierdere.
Decizia firmei pe termen scurt consta in a continua sa produca intrucat isi

acopera costurile variabile medii,dar in acelasi timp, de a-si diminua pierderea
prin neacoperirea costurilor totale medii, punctul A este superior punctului B.
4.6.9. Concurenta perfecta si lumea reala

Definitie
Concurenta perfecta reprezinta numai un demers teoretic intrucat, in lumea
reala, nu sunt indeplinite simultam conditiile impuse de aceasta structura de
piata.
Concurenta reprezinta modul de manifestare al agentilor economici in vederea
atingerii obiectivelor si poate lua forme de la cooperare, la confruntare, avand ca
premise propietatea privata si libera initiativa. Concurenta perfecta impune
indeplinirea simultana a unor conditii. Pe o astfel de piata, curba cererii unei
firme individuale este de forma unei drepte orizontale.
124
Sarcina de lucru 26
Ce reprezinta concurenta perfecta?
4.7. Concurenta de monopol

Definitie
La extremitate fata de concurenta perfecta apare modelul sau concurenta de
monopol pur.
4.7.2. Prezumtiile monopolului pur

Monopolul pur se bazeaza pe urmatoarele prezumtii:
existenta unui unic ofertant al produsului;
inexistenta unor bunuri substituibile pentru bunul oferit;
nici un alt producator nu poate intra pe piata acelui produs.
Sarcina de lucru 27
Care sunt prezumtiile pe care se bazeaza monopolul pur?
4.7.3. Curba cererii
125
Pe o piata in care se inregistreaza un monopol de catre o firma, aceasta nu va mai
fi confruntata cu o curba a cererii orizontala, ci cu una cu panta descrescatoare
intrucat in acest caz firma nu mai este o receptoare, ci o emitatoare de pret.
4.7.4. Monopolul poate controla pretul, dar nu si cantitatea

Totodata, trebuie avut in vedere faptul ca, desi un monopol isi poate inregistra
pretul la nivelul dorit in conformitate cu obiectivele sale, el nu poate totusi
controla in mod simultan pretul si cantitatea.
4.7.5. Maximizarea profitului de monopol

In vederea maximizarii profitului, o firma care are o pozitie de monopol isi va
alege nivelul de productie la care costul marginal va fi egal cu venitul marginal.
Dar de aceasta data, venitul marginal nu va mai fi egal si cu pretul precum in
cazul concurentei perfecte.
4.7.6. Exemplu de situatie de monopol

Figura nr. 4 prezinta o situatie de monopol in care o cerere este trasata cu panta
descrescatoare in punctual A este indeplinita conditia de maximizare a profitului,
Cmarg=VM careia ii corespunde o productie egala cu 0D. Aceasta cantitate
trebuie sa fie vanduta la un pret determinat din functia cererii, acesta reprezentand
pretul la care agentii economici consumatori vor dori sa achizitioneze cantitatea
126
0D, cu alte cuvinte, pretul va fi determinat prin substituirea cantitatii 0D in functia
cererii care corespunde punctului B din figura nr. 4, egal si cu 0F. Astfel, venitul
total de monopol va fi egal cu 0F*OD. Realizarea unei productii egale cu 0D
implica un cost total unitar conform punctului C care se gaseste pe curba functiei
CTM si care este egal cu 0E. Astfel, profitul de monopol este egal cu aria FBCE.
4.7.7. Indicele Lerner
Definitie
O marime menita sa comensureze puterea de monopol o reprezinta indicele
Lerner, de forma:
In conditiile concurentei perfecte, pretul este egal cu costul marginal, asa incat
indicele Lerner are valoarea zero. Atunci cand pretul depaseste costul marginal,
indicele Lerner devine pozitiv si va avea o valoare cuprinsa intre zero si unu. Cu
cat indicele are o valoare mai apropiata de unitate, cu atat mai mare va fi puterea
detinuta de monopol pe piata.
Sarcina de lucru 28
Prezinta indicele Lerner.
4.7.8. Comparatii intre concurenta perfecta si monopol

Din prezentarea concurentei perfecte si a celei de monopol, ca forme extreme ale
concurentei, au rezultat o serie de aspecte care le deosebesc:
Pretul de monopol este mai mare decat pretul fixat in conditii

concurentiale, in timp ce productia este mai mica in primul caz decat in al doilea;
Pretul practicat de monopolist este mai mare decat costul marginal, acesta
in echilibru fiind egal si cu venitul marginal;
Monopolistului ii revin supraprofituri,adica pretul excede minimului

costului mediu cu titlu permanent, in timp ce in cazul concurentei, acestea sunt
ocazionale si limitate in timp intrucat libera intrare a firmelor pe piata permite
cresterea ofertei si reducerea pretului pana la nivelul la care aceste supraprofituri
dispar;
127
Monopolul este dezavuat de consumatori intrucat achizitioneaza o
cantitate mai mica de bunuri si cu un pret mai mare; exista insa teoreticieni care
apreciaza monopolul ca fiind capabil sa genereze inovatii mai mari decat cele
inregistrate in conditii de concurenta.
Monopolul se situeaza la extremitate fata de concurenta perfecta. Se bazeaza pe

existenta unui unic ofertant al produsului, inexistenta unor bunuri substituibile
pentru bunul oferit, nici un alt producator nu poate intra pe piata acelui produs.
Sarcina de lucru 29
Compara concurenta perfecta cu monopolul.
Exemplu: Un monopol inregistreaza o functie a cererii de forma: Q=20-2P 1/2. Q

este exprimat in mii ,iar costul total este CT=12,5Q+0,25Q3/3.
a) a) Sa se stabileasca venitul marginal si costul margial;
b) Sa se determine cantitatea si pretul optim, precum si profitul de monopol.
Solutie: a) Inversa funtiei cererii este P=(10-0,5)2=> 100-10Q+0,25Q2
Venitul total este Q*P=100Q-10Q2+0,25Q3
b) Cantitatea si pretul optim presupune ca Vmarg=Cmarg => Q*=5 si

P*=56,25 um/buc .
Profitul de monopol= QP-CT=281,25-72,9167=208,3 um.
128
Rezumat
Economia de schimb constituie baza aparitiei, existentei si functionarii pietei.
Datorita specializarii agentilor economici, satisfacerea nevoilor de consum nu
se putea realiza decat prin intermediul schimbului de marfuri. Piata este
necesara pentru a realiza legatura dintre producatori si consumatori, oferind
participantilor informatiile necesare pentru a putea decide ce, cat si pentru
cine sa produca, dar si ce, cum si cat sa se consume. Aceste informatii nu pot
fi ignorate in cadrul schimburilor economice. Relaiile dintre agenii
economici pe piaa, n funcie de interesele lor, constituie un sistem economic
de concuren, n care fiecare are libertatea s produc i s vnda ce-i
convine, n condiiile pe care le considera cele mai favorabile. Sistemul
concurenial reprezint totalitatea relaiilor dintre agenii economici aflai in
competiie pe piaa, in funcie de interesele lor.
Profitul reprezinta un indicator de maxima importanta in evaluarea firmei.

Conceptual trebuie realizata diferenta dintre profitul contabil si cel economic.
Profitul indeplineste mai multe functii cu influente polivalente. Calcularea
ratei profitului releva gradul de rentabilitate al firmei. Determinarea pragului
de rentabilitate reprezinta un indicator deosebit de util in activitatea firmei
intrucat de la acel nivel de productie firma incepe sa inregistreze profit.
Conditia de maximizare a profitului consta in egalizarea intre costul marginal
si venitul marginal.
Profitul, fiind mobilul activtatii productive, are consecinte la nivel

microeconomic,dar si macroeconomic si social.
Teste propuse
I) Pretul de echilibru este acela la care:
a) oferta este mai mare decat cererea;
b) oferta si cererea satisfacute sunt egale;
c) piata este golita de marfuri;
d) pretul este minim ;
e) nici un raspuns nu este adevarat.

129
II) Pretul de echilibru pe piata unui bun scade:
a) cand veniturile cumparatorilor cresc;
b) cand CTM scade;
c) cand oferta scade si cererea creste;
d) cand rata somajului creste;
e) cand creste rata somajului.
III) Daca dependenta cererii si ofertei in raport cu pretul unui bun se exprima
prin functiile:C=240-4P, O=100+3P, iar statul impune un pret P=25 um/bun. In
aceste conditii pe piata bunului se va inregistra:
a) un exces de cerere de 25 buc;
b) un exces de oferta de 35 buc;
c) un exces de cerere de 35 buc;
d) un exces de oferta de 25 buc;
e) se va inregistra un pret egal cu cel de echilibru.
IV) Urmare a cresterii cererii de la Q=50-5P la Q=65-5P, in conditiile unei oferte

nemodificate de Q=10P+5, indicele pretului de echilibru va fi:
a) 2/3;
b) 166,7%:
c) 100%;
d) 200%;
V) Daca oferta scade si pretul de echilibru creste, cantitatea de echilibru:
a) scad ;
b) creste;
c) este constant;
d) depinde de volumul cererii;
VI) Daca pretul se afla la un nivel la care se inregistreaza un exces de cerere,

pretul va avea o tendinta de:
a) crestere;
130
b) scadere;
c) va ramane constant;
d) va tinde la 0;
e) va evolua ciclic.
VII) O crestere a cererii in conditiile unei oferte constante sau o scadere a ofertei
in condtitiile unei cereri constante va genera:
a) scaderea pretului;
b) cresterea pretului;
c) mentinerea constanta a pretului;
d) aparitia unui unui exces de oferta;
e) o egalitate dintre cost si pret.
VIII) Daca pretul unui bun este mai mic decat pretul de echilibru, piata bunului
se caracterizeaza prin:
a) echilibru;
b) deficit de oferta;
c) exces de cerere;
d) exces de oferta;
IX) Cand cererea creste pe piata, iar oferta nu se modifica, pretul de echilibu
este:
a) este in crestere;
b) este in scadere;
c) este constant;
d) este egal cu costul fix mediu;
X) Daca pretul inregistreaza un nivel pentru care piata bunului se gaseste intr-un
exces de cerere, va apare o tendinta de:
a) crestere a pretului;
b) scaderea pretului;
c) mentinerea constanta a pretului;

131
d) toate raspunsurile sunt adevarate;
XI) Rata profitului in functie de CA este 30%. Sa se determine rata profitului in

functie de cost:
a) 25;
b) 20;
c) 15;
d) 30;
XII) Profitul creste cu 30%, iar costurile scad cu 35 %. Cu cat se modifica rata
profitului in functie de cost?
a) creste cu 300%;
b) creste cu 100%;
c) creste cu 250%
d) scade cu 10%;
e) nici un raspuns nu este corect .
XIII) Rata profitului era in t0=10%, iar in t1 scade cu 3%. Determinati rata
profitului in t1:
a) 7%;
b) 13%;
c) 10%;
d) 3%;
XIV) Raportul dintre modificarea procentuala a profitului si cea a productiei este

egal cu 2. Pentru dublarea profitului, productia trebuie sa inregistreze o crestere
egala cu:
a) 100%;
b) 150%;
c) 50%;
d) 200%;
XV) O firma inregistreaza urmatoarele costuri marginale:
0 1 2 3 4 5
Cmarg 60 20 10 15 30 45
Determinati productia la pragul de rentabilitate cand pretul P este egal cu 45:
a) 2;
b) 3;
c) 0;
d) 4;
e) 5.
XVI) Profitul reprezinta 40% din valoarea vanzarilor, iar costurile materiale
reprezinta 45%. Rata profitului in functie de cifra de afaceri va fi:
a) 66,6%;
b) 40%;
132
c) 35 %;
d) nu se poate determina;
XVII) Se cunosc ecuatiil cererii si ale costului total:

5Q=63-P;
CT=50+60Q-9Q2+Q3
Profitul va fi maxim pentru:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
XVIII) O firma de calculatoare obtine un profit de 10 mld um din vanzarea unei

productii de 100.000 buc. Costurile variabile ale firmei sunt de doua ori mai mari
decat cheltuielile fixe si reprezinta 50% din cifra de afaceri. Pretul de vanzare a
unui calculator va fi:
a) 0,4 mil um;
b) 0,4 mild um;
c) 400 mld um;
d) 40 mld um;
e) 40 mil um.
XIX) In conditii normale are o valoare subunitara:

a) rata profitului in functie de cost;
b) rata profitului in functie de pret;
c) costul marginal;
d) productivitatea marginala a unui factor de productie;
e) nici un raspuns nu este corect .
XX) Daca la o firma profitul pe produs creste cu 40%, iar cheltuielile unitare scad
cu 30%, gradul de rentabilitate:
a) creste cu 200%;
b) creste de 2 ori;
c) creste de 1,2 ori;
d) creste cu 10%;
XXI) O firma care actioneaza in conditiile concurentei perfecte, inregistreaza o

functie a costurilor variabile de forma CV=10Q+0,05Q3/3 si o functie a cererii
P=30. In vederea maximizarii profitului ea trebuie sa vanda:
a) 40 unitati la P=30;
b) 30 unitati la P=30;
c) 20 unitati la P=29;
d) 20 unitati la P=30;
e) nii un raspun nu este corect .
133
XXII) Un monopol are curba cererii de forma Q=20.000-25P, iar a costurilor
totale de forma CT=4.000 +200Q+0,01Q2. Firma care detine aceasta pozitie pe
piata isi va maximiza profitul la nivelul pretului de:
a) 560 ;
b) 600;
c) 660;
d) 700;
XXIII) Un monopol are urmatoarea functie a cererii: Q=2400-100P iar functia

costului total CT=150.000+6Q. Pentru maximizarea profitului firma trebuie sa
vanda:
a) 600 buc;
b) 700 buc;
c) 800 buc;
d) 900 buc;
e) 1.000 buc.
XXIV) La concurenta perfecta, curba cererii pentru o firma este:
a) perfect elastica;
b) orizontala;
c) perfect inelastica;
d) verticala;
e) a+b.
XXV) Un monopol are o curba a cererii de forma Q=100-0,2Pi ar pretul sau

optim este P=290 um. La nivelul corespunzator productiei optime, costul
marginal este:
a) 70 um;
b) 80;
c) 90;
d) 100;
134
Pe baza aplicatiei Profitul cu programul Excel se vor face simulari si se

vor stabili concluziile acestora.
Pe baza aplicatiei Echilibul cu programul Excel se vor realiza simulari

si se vor extrage concluziile.
Cu ajutorul programului Excel se vor realiza simulari in vederea

maximizarii profitului pe o piata cu concurenta perfecta si una de monopol.
Ilie Babaita, Alexandrina Duta - Introducere in microeconomie, Editura de

Vest, Timisoara, 1996, Capitolul 4;

Ilie Babaita, Alexandrina Duta - Introducere in microeconomie, Editura de Vest,

Timisoara, 1996, Capitolul 5.
Bibliografie pentru aplicatii:
1) Colectiv- Economie teste grila, Universitatea Dunarea de Jos Galati, 1999;
2) D.Lixandroiu, B.Bacanu Matematica &Economie, Editura Infomarket,

Brasov, 1998;
3) Colectiv - 2025 Teste, probleme, raspunsuri, Editura Economica, Bucuresti,

1997;
4) C.Gogoneata , A.Gogoneata -Teste si probleme de economie, Editura

Adevarul, Bucuresti, 1999.
135

Microeconomie Id Carte

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microeconomie Id Carte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Microeconomie

UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN

Prof. univ. dr. FLORIN-DAN PUSCACIU

2. Teoria comportamentului producatorului

3. Cererea si oferta de bunuri

4. Echilibrul, profitul, concurenta

selectarea informaiilor eseniale din curs i din

Continutul este structurat in urmatoarele unitati de invatare:

sti s se poat explica corect noile concepte;

deprinde rationamentul agentului economic consumator si a

Timp mediu estimat pentru studiul individual: 4 ore

1.1. Bunurile economice

Prezinta teoria comportamentului consumatorului.

1.1.3. Clasificarea bunurilor

Bunului, din punct de vedere al teoriei economice, ii este specifica o anumita

Defineste si clasifica bunurile.

1.1.4. Bunurile complementare si substituibile

In functie de destinatia pe care o au, precum si de modul in care isi dovesesc

Prezinta clasificarea bunurilor.

1.2. Utilitatea economica

1.2.2. Conditii impuse bunurilor referitoare la utilitate

Utilitatea economica presupune indeplinirea cumulativa de catre un bun a

- proprietatile, insusirile bunului converg spre o nevoie reala sau imaginara a

- pentru a beneficia de satisfactia generata de achizitia si consumul unui bun,

Prezinta conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un bun referitoare

1.2.3. Definirea utilitatii economice

1.2.4. Utilitatea cardinala si ordinala

-Utilitatea cardinala are in vedere acordarea, de catre agentul economic

-Utilitatea ordinala presupune ierarhizarea bunurilor intr-o anumita ordine in

Prezinta utilitatea economica, cardinala si ordinala.

1.2.5. Functia de utilitate

1.2.6. Proprietati ale functiei de utilitate

1) Se bazeaza pe prezumtia ca satisfactia consumatorului are la baza modul de

2) Are in vedere un aspect static, in sensul ca nu exista posibilitatea reportarilor

3) Se considera a fi o functie continua, cu alte cuvinte, nu se poate trece de la o

Prezinta caracteristicile functiei de utilitate.

1.2.7. Utilitatea individuala, totala si marginala

Astfel, se observa urmatoarele:

- utilitatea creste pana la un anumit nivel al dozelor consumate dintr-un anumit

- punctul de maxim al utilitatii totale, adica nivelul de consum pana la care

- utilitatea marginala prezinta o tendinta descrescatoare

Ultima concluzie, cunoscuta si sub numele utilitatii marginale descrescatoare,

Utilitatea se dovedeste un concept util in abordarea comportamentului

Prezinta caracteristicile utilitatilor individuale, totale, marginale si

1.3. Maximizarea utilitatii totale obiectivul consumatorului

si va masura rata modificarii utilitatii (U) in functie de o mica modificare din

si in mod similar pentru bunul al doilea.

1.3.2. Rata marginala de substitutie

MU1x1+ MU2x2=U=0 sau prin rearanjari vom obtine:

1.3.3. Curba de indiferenta

1.3.4. Definirea curbei de indiferenta

Dupa cum se poate observa, punctele A si B aduc acelasi nivel de utilitate in

1.3.5. Harti, familii de curbe de indiferenta

Cu titlu de concluzie, putem afirma ca obiectivul consumatorului consta in

Dar agentul economic consumator este supus, totodata, si unei constrangeri

Constrangerea poate fi prezentata si sub forma:

Prin aceasta transformare, constrangerea bugetara este definita de prima paranteza

1.3.6. Maximizarea utilitatii totale sub o constrangere bugetara

In aceste conditii, dispunem de o functie de utilitate care se impune a fi

si de constrangerea bugetara scrisa sub forma:

Astfel functia de maximizat cu multiplicatorul Lagrange va fi :

1.3.7. Rezolvarea analitica

Pentru maximizarea acestei functii se impune derivarea partiala in functie de