OFTALMOLOGIE 2

CATARACTA

Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul
fasciculului luminos catre retina (componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se
formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere.
Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru
identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii oftalmologice.
Cataracta apare datorita opacifierii cristalinului (lentila globului ocular).

Anumiti factori predispun la aparitia bolii si anume:

- varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila)
- expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV), si anume, lumina naturala, expunerea artificiala
(saloane pentru bronzat artificial)
- diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei)
- alte boli oftalmologice: glaucomul (cresterea presiunii intraoculare), uveita cronica, retinita
pigmentara (boala degenerativa a celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau
dezlipirea de retina
- tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)
- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X
- agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane mostenesc o anumita predispozitie pentru
aparitia cataractei

Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. Dintre acestea reamintim pe cele
mai importante:
- diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut de aparitiei a cataractei, prin
leziuni aparute la nivelul cristalinului ca rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al
glucozei in sange);
- glaucomul. Anumite medicamente folosite in tratamentul glaucomului cresc riscul aparitiei
cataractei. Tratamentul chirurgical al glaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de
aparitie al cataractei;
- hipertensiunea arteriala. Exista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei fara
a cunoaste insa mecanismul fiziopatologic exact.
Alti factori de risc
- fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza
cristalinul prin radicalii liberi si diferitele substante toxice eliberate in timpul fumatului.
Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;
- infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot cauza
cataracta dupa nastere;

1
- lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), pot cauza cataracta. Studiile au aratat ca o
expunere indelungata accidentala sau profesionala la UVB cauzeaza cataracta dupa un anumit
interval de timp;
- alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza cataracta;
- corticoterapia indelungata (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite in mod
special in cazul pacientilor cu boli imune, astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 2 boli
se foloseste corticoterapia inhalatorie)
- hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in vasele
sanguine mici, poate agrava cataracta;

Simptome
In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim:
- vedere incetosata, greoaie, neclara;
- fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. Sofatul este de asemenea
ingreunat datorita disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic;
- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;
- vedere dubla;
- dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru
identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii oftalmologice.
Diagnostic
Diagnosticul cataractei se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic. Cel din urma are
scopul de a elimina alte patologii posibile, care ar putea cauza tulburarile vizuale si pentru a
confirma diagnosticul de cataracta
Tratament
Interventia chirurgicala este singura metoda folosita in mod curent pentru a trata simptomele cauzate de
cataracta. Aceasta consta in indepartarea cristalinului (lentila naturala a globului ocular), deteriorat de
cataracta. In mod normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul luminos care trece apoi prin celelalte
componente ale ochiului pentru a ajunge la retina, unde se formeaza imaginea. Cristalinul poate fi inlocuit
cu o piesa asemanatoare artificiala, numit implant intraocular sau in locul acesteia poate fi folosita o
lentila de contact cu functie identica.

GLAUCOMUL
Glaucomul este o afectiune oculara cronica bilaterala caracterizata prin distrugerea progresiva a
fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la
creier. Se produce astfel restrangerea treptata a campului vizual dinspre periferie spre centru si,
in final, se poate ajunge la orbire.

2
 Cu cat presiunea intraoculara este mai mare, cu atat creste posibilitatea ca nervul optic sa fie
afectat. Desi exista si tipuri de glaucom fara presiune intraoculara crescuta, principalul factor de
risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculara crescuta. Nervul optic este format
din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase. Glaucomul poate afecta la inceput doar o parte
din aceste fibre provocand aparitia unor pete negre in campul vizual. Multi pacienti nu observa
aceste puncte "oarbe" decat atunci cand boala este foarte avansata.
Exista mai multe tipuri de glaucom ce difera intre ele prin mecanismul de producere,
manifestari clinice si indicatii de tratament :

Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom, fiind
responsabil de peste 90 % din cazurile de glaucom. De obicei survine odata cu inaintarea in
varsta, cand sistemul de drenaj al umorii apoase devine din ce in ce mai putin eficient, crescand
astfel presiunea intraoculara. Cele mai multe persoane nu au simptome sau semnale de alarma
timpurii.
Scaderea acuitatii vizuale este remarcata in fazele avansate sau foarte avansate ale bolii. Acest
tip de glaucom se dezvolta lent si tacut, fara durere sau alte simptome, iar uneori este depistat
cand o mare parte din fibrele nervului optic sunt distruse, cu pierderea ireversibila a vederii. In
mod obisnuit, glaucomul cu unghi deschis raspunde bine la medicatie, in special in cazul
diagnosticarii din vreme si a unui tratament adecvat.

Glaucomul primitiv cu unghi inchis este determinat de o predispozitie anatomica a globului

ocular, ce conduce la obstructia partiala sau totala a drenajului umorului apos prin blocarea
unghiului de catre periferia irisului. Este mult mai rar intalnit si este foarte diferit de glaucomul
primitiv cu unghi deschis prin aceea ca, de regula, presiunea intraoculara creste foarte rapid.
In atacul de glaucom se produce inchiderea completa a unghiului irido-cornean cu aparitia
urmatoarelor semne si simptome: inrosirea ochiului, pupila semi-dilatata, vedere incetosata,
durere oculara intensa, cefalee (durere de cap), halouri colorate in jurul luminilor, lacrimare,
fotofobie, stare de greata si voma.

S-a ajuns la concluzia ca anumite persoane au sanse mari de a face glaucom. Este vorba despre
persoane care :
- au peste 45 ani
- au rude de sange cu glaucom
- se stiu cu presiune intraoculara crescuta (hipertensiune intraoculara)
- sufera de diabet zaharat, hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, dureri de cap de
tip migrenos, sindrom Raynaud, au miopie severa sau hipermetropie mare
- rasa neagra

Investigatiile necesare pentru diagnosticarea si urmarirea evolutiei glaucomului sunt:

masurarea presiunii intraoculare
- examinarea si fotografierea papilei nervului optic
- examinarea unghiului de drenaj (este necesara pentru stabilirea tipului de glaucom: cu
unghi inchis sau deschis, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite)
- examinarea campului vizual (stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului
de a vedea; in mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual
dinspre periferie catre centru).

3
 - evaluarea starii fibrelor nervoase ale nervului optic (tomografie de nerv optic)
- masurarea grosimii corneene (pahimetrie)

Tratament

Tratamentul glaucomului este medicamenos, prin instilarea unor picaturi care scad tensiunea
intraoculara fie prin reducerea productiei de umoare apoasa, fie prin facilitarea eliminarii lui din
ochi. La nevoie se pot asocia doua sau chiar trei substante care, actionand prin mecanisme
diferite, isi potenteaza efectul hipotensor ocular.

Daca raspunsul la picaturi nu este satisfacator se poate asocia si cu un tratament cu laser. Prin
impactele laser aplicate in zona prin care lichidul intraocular este eliminat se poate imbunatati
evaluarea acestui lichid.

In cazurile de glaucom agresiv, in care tensiunea intraoculara nu poate fi stapanita si in care se

constata o alterare progresiva a fibrelor nervului optic este necesara interventia chirurgicala.
Aceasta realizeaza o cale de scurgere a umorului apos in exces intr-un spatiu suubconjunctival de
unde este rezorbit.

Chiar operat, glaucomul este o boala care nu se vindeca niciodata. Uneori este necesara instilarea
de picaturi antiglaucomatoase si dupa operatie. La nevoie interventia se poate repeta dar aceasta
se intampla doar in cazuri exceptionale