AGROECOSISTEMUL

1. DEFINIIA AGROECOSISTEMULUI
Dup Odum (1971) un agroecosistem este o prezentare grafic a deosebirilor majore
dintre un sistem agricol format din tarlale cultivate cu cereale i alte plante, apoi pauni pentru
erbivore domesticite si un sistem industrial a carui existen depinde n egal msur de
combustibilii fosili i de produsele agrare. Harper (1974) definea agroecosistemele ca fiind n
primul rnd monoculturi intrinsec instabile cu o diversitate foarte sczut i cu o reea trofic
simpl Dupa Springett (1974) agroecosistemele constituie unitai functionale constructive ale
biosferei din punct de vedere dinamic i structural. Puia I., Soran V., (1978, 1981, 1986,
1998) defineau agroecosistemul ca fiind o unitate funcional a biosferei , creat de om n
scopul obinerii de produse agricole i prin aceasta este dependent de om. Dupa Kormondy
E.J. agroecosistemul este o unitate ideal ce aparine mezocosmosului ecologic fiindc are o
structur vegetaional simpl cu granie bine conturate i cu intrari si iesiri de agrochimicale
bine dirijate de catre om.
Stephen R, Gliessman (1999) citat de Puia I., si col. 2001 defineau agroecosistemul
sustenabil ca fiind acela care isi poate mentine indefinit in timp resursele fundamentale prin
mijlocirea carora se autosustine, pe baza si a unui minimum de intrari artificiale din exterior. Cu
ajutorul acestor minime intrari el suplineste autocontrolul intern (natural) de reglare al
efectelor daunatorilor si bolilor si totodata grabeste restabilirea dupa perturbarile proceselor
agroecologice provocate de cultivare si recoltare

2. CLASIFICAREA AGROECOSISTEMELOR
Dupa gradul de artificializare al ecosistemelor Haber (1990) citat de Puia. I., Soran V.,
Carlier L., Rotar I., Vlahova M., (2001) clasifica ecosistemele in: bio-ecosisteme (naturale;
ecosisteme aproape naturale; ecosisteme semi-naturale; ecosisteme antropogene) si tehno-
ecosisteme (asezari umane, sisteme de trafic, complexe industriale).
Din punct de vedere energetic, Puia I., Soran V., Rotar I., (1998) clasifica
agroecosistemele in agroecosisteme extensive (intensitate redusa) , intensive, si industriale
(industrializate)
2.1. Agroecosisteme extensive sau de intensitate redusa
Caracteristicile acestor agroecosisteme sunt urmatoarele: raport iesire/intrare ridicat/ 5-
100; control redus sau inexistent al bolilor si daunatorilor; utilizarea de soiuri cu potential genetic
mai redus; recolta utila redusa; utilizarea unor tehnologii traditionale. Dintre agroecosistemele
extensive putem aminti: agroecosistemele agriculturii traditionale; pasunile si fanetele
seminaturale; gradinile din mediul rural. Aceste ecosisteme prezinta o durabilitate ecologica dar
nu integreaza dimensiunea economica si sociala.

2.2. Agroecosisteme intensive

Aceste agroecosisteme se caracterizeaza prin: raportul iesire/intrare aproximativ egal cu
1; utilizarea irigatiei; utilizarea imbunatatirilor funciare; utilizarea de soiuri cu potential genetic
ridicat; Din aceasta grupa fac parte: livezile; viile intensive; culturile legumicole in spatii
protejate (rasadnita, solar). Aceste agroecosisteme prezinta un anumit grad de instabilitate
datorita diversitatii reduse, controlului uman neaparat necesar, lanturilor trofice reduse, etc
Ageroecosistemele sunt dependente de factori exteriori (fertilizare, tratamente fitosanitare).
2. Agroecosistemele industriale sau industrializate
Agroecosistemele se caracterizeaza printr-un raport iesire /intrare subunitar datorita
intrarilor ridicate de substante din afara agroecosistemului. Din aceasta grupa fac parte: serele;
complexe mari de crestere a animalelor; mari ferme de cultura mare. Aceste agroecosisteme sunt
foarte instabile si depind de o serie de factori exteriori precum :factorii sociali (mana de lucru);
factorii financiari (imprumuturi bancare); factori politico-economici (subventii); factori
energetici (criza petrolului, gazului etc). Orice problema aparuta cu unul din factorii exteriori
poate dezechilibra agroecosistemul putand duce chiar la disparitia sa, ele nefiind durabile social,
economic si ecologic.

STABILITATEA IN AGROECOSISTEME

Dupa Altierii 1986 , perenizarea unui sistem agricol in timp si spatiu trebuie sa implice
urmatoarele elemente:
- reducerea risipei de energie si a resurselor consumate;
- favorizarea metodelor de productie care restabilesc mecanismele homeostatice, propice
stabilitatii biocenozei; optimizarea nivelului de reciclare a nutrientilor si a materiei;
maximizarea capacitatii de utilizare multipla a peisajului; asigurarea unui flux de energie
eficient;
- incurajarea unei productii de alimente adaptate contextului ecologic si socio-economic
local;
- reducerea costurilor, cresterea eficientei si viabilitatii economice a exploatatiilor mici si
mijlocii, cu scopul favorizarii crearii unui sistem agricol mai diversificat si potential mai
rezistent;
4. DURABILITATEA AGROECOSISTEMELOR
Dupa Spedding (1975) crearea unui agroecosistem durabil presupune furnizarea unui minim de
informatii:
Finalitatea sistemului : obiectivul pentru care sistemul este dezvoltat;
Limitele: un mijloc prin care se pot defini elementele care sunt in interiorul sistemului si care
sunt in afara lui;
Contextul: mediul extern in care sistemul opereaza;
Elementele componente: elementele principale care formeaza acest sistem;
Interactiunile: relatiile dintre elemente;
Imputurile: utilizate de catre sistem care provin din afara lui;
Resursele: elemente situate in interiorul sistemului care sunt utilizate in timpul functionarii
acestuia;
Produsele sau performanta dorita: productiile principale dorite;
Subprodusele: productiile utile dar secundare;

5. PRACTICI TEHNOLOGICE PENTRU DIMINUAREA INTRARILOR ENERGETICE

Dupa (Wittwer,1975, citat de Altieri) sunt necesare urmatoarele actiuni pentru a crea
premisele unui sistem durabil:
Pentru cresterea eficacitatii fotosintezei este nevoie de: ameliorarea arhitecturii plantelor pentru
a permite o mai buna interceptare a luminii (frunzele trebuie sa prezinte o orientare verticala);
selectia genetica de varietati care au o mai buna eficacitate fotosintetica (index foliar mai
ridicat); reducerea sau inhibarea fotorespiratiei si/sau a respiratiei nocturne; utilizarea de varietati
care au o perioada de crestere mai lunga; imbogatire artificiala cu CO2; folosirea de scheme de
plantare eficace (orientarea randurilor pe directia nord-sud); utilizarea de mulci din plastic de
culoare roz, care reflecta lumina pe partea inferioara a frunzelor;
Sunt necesare modificari aduse componentelor mediului: modificarea vantului prin utilizarea
de perdele de protectie; controlul inghetului prin intermediului perdelelor de protectie a
sistemelor de ventilatie si de irigatie; controlul temperaturilor din sol datorita utilizarii de mulci;
Este nevoie de o mai buna gestiune a solurilor: selectia genetica de culturi tolerante la
deficientele in nutrienti din sol sau la existenta unor substante toxice; imprastierea
de ingrasaminte in cantitati mai reduse si cresterea eficacitatii consumului de ingrasaminte de
catre plante; inlocuirea araturii de baza prin sisteme minime de lucrare a solului; utilizarea de
gunoi, compost, plante de acoperire si ingrasaminte verzi; cresterea fixarii azotului din aer, prin
selectia de bacterii capabile de a fixa azotul, la nivelul rizosferei unor plante cultivate ce nu sunt
leguminoase; utilizarea de asociatii ce comporta micorize; utilizarea directa de surse originale
de ingrasaminte (ex. roca fosfatica);
Se recomanda o mai buna gestiune a apei : irigarea prin sisteme picatura cu picatura;
practicarea mulcirii si a sistemelor de lucrari minime; controlul deschiderii stomatelor; gestiunea
covorului vegetal, pentru controlarea gradului de umbrire; utilizarea de perdele
paravant; aplicarea de volume de apa, estimate pe baza continutului real in apa a solului;
Gestiunea insectelor daunatoare sa fie realizata prin: actiuni preventive: utilizarea de
varietati rezistente, ameliorarea igienei campurilor, utilizarea de substante atractive si de capcane
cu feromoni, diversificarea culturilor, manipularea datei de plantare, a momentului efectuarii
araturii, a distantei dintre randuri si a rotatiei culturilor; actiuni directe: utilizarea de masculi
sterili, utilizarea de feromoni sexuali, introducerea, cresterea si mentinerea populatiilor de
dusmani naturali, utilizarea de insecticide de origine microbiana sau vegetala, eliminarea
mecanica sau termica, inducerea de modificari in comportament, controlul cu pesticide (admise
de caietele de sarcini) in extremis daca nivelul de paguba economica este atins;
O mai corecta gestiune a bolilor este de dorit prin: utilizarea de varietati rezistente ; rotatia
culturilor ; amestec de varietati ; control biologic utilizand de specii antagoniste ; culturi
asociate ;utilizarea de sisteme minime de lucrari ale solului;
Este necesara o gestiune adecvata a buruienilor prin :conceperea de asociatii culturale
competitive ; transplantarea rapida a rasadurilor viguroase in terenuri curate de buruieni ;
utilizarea de plante de acoperire a solului ; folosirea de distante mici intre randuri ; rotatia
culturilor ; eliminarea buruienilor din culturi in perioadele critice in care competitia are
loc ; folosirea mulcirii, si a alelopatiei;
Este nevoie de utilizarea de sisteme agricole corespunzatoare : folosirea de sisteme de
cultura multiple: culturi intercalate, culturi in benzi, culturi de plante gazda, culturi mixte;
utilizarea de culturi de acoperire in livezi si vii; culturi intercalate cu gazon in benzi si sisteme de
legume si mulci viu; sisteme agrosilvice; sisteme de cultura analoage in diferite stadii ale
succesiunii naturale a vegetatiei secundare din regiune;

6. ECOLOGIE SI ECONOMIE
Fedorov (1977, 1981) a definit 4 mari strategii alternative de reglare a raporturilor dintre
economie, societate si natura (Alternativa radical pozitiva; Alternativa radical negativa;
Alternativa oportunista ; Alternativa moderat pozitiva;).
Alternativa radical pozitiva: potrivit acestei abordari (economisti, bancheri, tehnocrati)
ecosfera poate fi inlocuita partial de catre evolutia tehnologica;
Alternativa radical negativa: potrivit acestei abordari (ecologistii radicali) solutia de reglare
a raporturilor dintre om si natura este dezvoltarea unei societati pe baza de sisteme economice
traditionale;
 Alternativa oportunista: potrivit acestei abordari pompieristice pentru reglarea
dezechilibrelor si a accidentelor care apar la scara planetei sunt necesare interventii punctuale pe
termen scurt, dar care nu ofera solutii durabile.
Alternativa moderat-pozitiva: alternativa este marcata de dezideratul dezvoltarii durabile
preluat la Rio de Janerio ca si simbol al dezvoltarii armonioase a generatiilor viitoare.
Alegerea unei alternative sa a alteia sau concilierea dintre promotorii si sustinatorii uneia sau
alteia presupune abordari globale ale problemelor omenirii care sa integreze:
dimensiunea economica sustinuta de alternativa radical pozitiva si oportunista
dimensiunea ecologica sustinuta de alternativa radical negativa si moderat pozitiva
dimensiunea sociala si etica sustinute de alternativa moderat pozitiva
Una din marile provocari la care trebuie sa facem fata acum la inceput de mileniu este cea
a reconcilierii dintre ecologie , economie si societate.
Ecologia economica si ecosociologia s-au dezvoltat in ultima vreme din ce in ce mai mult
pentru a putea studia problematica dezvoltarii durabile un concept care acorda o importanta
considerabila preocuparilor economice sociale si de mediu. La ora actuala teoriile economice
clasice si neo-clasice obliga economistii de a considera ca distrugerea padurilor ecuatoriale,
supraexploatarea rezervelor oceanice de peste, ca si contributii pozitive la bilantul economic al
unei societati. Acest tip de abordare este evident unul pe termen scurt, care nu integreaza
impactul acestor activitati economice pe termen mediu si lung.
Punctul slab al acestor teorii economice este acela ca ele nu rezista la o analiza a
societatii pe termen mediu si lung in ceea ce priveste capacitatea acestor stiinte de a furniza
puncte de reper si raspunsuri privind dreptul generatiilor viitoare de acces la resursele naturale.
Pentru a face fata serioaselor probleme de mediu care ameninta la ora actuala vaste ecosisteme
locale, regionale, nationale sau chiar la nivel mondial, trebuie sa ne schimbam modul de a gandi
mai ales in domeniul economic. Demersurile neo-clasice precum si replicile materialiste si
reductioniste trebuie sa fie inlocuite de catre demersuri inovatoare care integreaza grija de a
proteja resursele naturale, calitatea vietii si o dezvoltare durabila si echitabila.
O dezvoltarea durabila nu vrea sa spuna o crestere durabila a productiei industriale. In
tarile industrializate nevoia sociala de dezvoltare poate sa fie satisfacuta printr-o reducere a
presiunii asupra ecosistemelor (reducerea risipei resurselor; deplasarea unei activitati importante
dinspre productie inspre sectorul serviciilor). Pentru tarile mai sarace trebuie actionat evident in
sensul unei cresteri industriale, dar economia trebuie pusa in slujba societatii si nu invers.

Economismul si ecologismul
Intro-o abordare reductionista demersul economic si ecologist pot sa apara ca fiind
antagoniste: Finalitatea urmarita de catre economie este maximizarea productiei fara sa ia in
calcul o maniera judicioasa de gestiune a resurselor. Economistul este tentat de a vedea
dezvoltarea prin prisma unor simple ecuatii econometrice in care se acceseaza factori de
productie externi plecand de la premisa, ca acestia se gasesc in cantitati nelimitate in natura. La
polul opus, ecologia radicala cere eliminarea de facto a calculelor economice din gestiunea
naturii. A fixa pretul unui m3 de lemn sau de apa presupune pentru apologetii acestui curent
legitimizarea dreptului de a polua si de a exploata ecosfera si deci de a compromite sansele
generatiilor viitoare.
In astfel de abordari economismul intr-adevar se opune ecologismului. Aceasta situatie
este astazi intalnita in tarile Europei de Est in care conceptia extrema asupra procesului de
crestere economica a unei natiuni pe seama exploatarii naturii conduce in multe situatii la
catastrofe uneori ireversibile. Pe de alta parte aplicarea riguroasa a unor principii exprimate de
catre curentele ecologiste poate fi o cauza de imobilism economic al unei societati.
Economia si Ecologia
In tarile industrializate au loc uneori confruntari destul de agresive intre exponentii
curentelor ecologiste si adeptii teoriilor economice neoliberale. Aceste momente de confruntare
sunt din ce in ce mai putine datorita maturizarii actorilor de ambele parti. In conditiile in care un
ecologism radical se opune unui economism simplificat, apar convergente de fond intre
demersurile economiei si ale ecologiei. Prin definitie economia este stiinta alocarii resurselor
rare. Tot prin definitie ecologia este stiinta de a gestiona si salva resursele rare din natura.
Apropierea etimologica dintre cele 2 definitii este cel putin un motiv de a apropia cele 2
demersuri pentru o gestiune adecvata a resurselor limitate.

6.2.1. Specificitatea ecosistemelor agricole

Spre deosebire de ecosistemele naturale, ecosistemele agricole au o diversitate intern sczut,
ceea cele permite o distribuire a substanei i energiei pe care le dau pe ci puine sau chiar unice,
dar care au oeficacitate ridicat.Ecosistemele naturale au n general, un echilibru relativ mai
stabil dect ecosistemele agricole de odiversitate mai redus.Caracteristica important a
ecosistemelor agricole, const n simbioza inseparabil cu activitateauman; plantele cultivate i
n general ntregul ecosistem agricol nu pot concura cu plantele slbatice iecosistemele naturale
atunci cnd ele sunt prsite de ctre om.Ecosistemul antropizat, ecosistemul agricol se
deosebete de un ecosistem natural n primul rnd printr-un consum de e nergie sporit i prin
folosirea altor surse de energie dect cea solar; apoi printr-un fluxde substan care nu ine
seama de ciclurile biogeochimice chimice naturale. Scopul const n obinerea unor recolte de
maxim productivitate.Ca element constitutiv al ecosistemului agricol se consider sola
(parcela).Sola are o suprafa precis delimitat pe principiul uniformitii biotopului i pe cel al
unei deciziiadministrative; pe suprafaa ei se vor face aceleai tratamente agrotehnice care
dirijeaz sau modeleazfactorii de mediu: este vorba de lucrrile solului, de ngrmintele i
pesticidele aplicate, de cantitatea de apadministrat.Biocenoza instalat pe acest biotop este
aproximativ uniform n spaiu: pe toat suprafaa se cultivaceeai plant, creia i se asociaz
aceleai buruieni, aceeai ageni fitopatogeni (cu hiperparaziii lor) iaceiai duntori cu
prdtorii caracteristici. Microflora i microfauna din sol sunt, de asemenea, omogenedei mai
puin specifice culturii. n timp, pe o sol se succed culturi care-i menin proprietile uniforme.
Nivelul imediat superior solei este asolamentul n care ea este ncadrat. Arealul pe care
asolamentuleste organizat prezint o delimitare precis.Pe ansamblul ecosistemului, biocenoza
este aceeai i repartizarea sa spaial, precum i alternana ntimp, pe diferite sole, sunt specifice
acestui nivel ecologic.Asolamentul, este organizat la nivel de ferm sau de unitate agricol.
6.2.2. Tipuri de ecosisteme agricole
n funcie de cantitatea de energie cultural (energia introdus de om pentru obinerea unor
recolte ctmai mari; este biologic om, animale - tehnologic - maini) avem trei tipuri de
ecosisteme.a.) Ecosistemele agricole extensive, se caracterizeaz printr-un raport ridicat ntre
energia ieit sub form de
24

produs fa de energia introdus. Astfel, o calorie introdus produce cca 10 calorii sub form de
recolt util.In categoria ecosistemelor agricole extensive se nscriu sistemele agriculturii
tradiionale, livezilei grdinile familiale, pajitile naturale. Tehnologiile aplicate sunt
rudimentare, soiurile cultivate au o productivitate sczut, controlul asupra paraziilor este slab
sau chiar inexistent. Recolta estesczut.Ecosistemele agricole extensive, permit recircularea
tuturor resurselor naturale terestre iregenerarea lor. b.) Ecosistemele agricole intensive. Se
caracterizeaz printr-un raport energetic ieire-intrareaproximativ egal cu 1. Energia
suplimentar provenit din utilizarea combustibililor fosili(mecanizare + chimizare) conduce la o
productivitate mai ridicat a agroecosistemelor intensive decirca 3-6 ori dect n
agroecosistemele tradiionale. La aceasta se mai adaug folosirea soiurilor noi,a mbuntirilor
funciare, a irigaiilor etc.Atta timp ct resursele de energie tehnologic vor fi acceptabile, se
recomand producereade alimente prin intermediul ecosistemelor agricole intensive.In aceste
sisteme reciclarea natural a substantelor minerale i organice trebuie suplinit prinngraminte
chimice i alte substane, care mresc consumul de energie. Nerealizarea reciclriinaturale duce
la scderea coninutului solului n substane uor solubile, deci la scderea fertilitiinaturale a
solului.Din aceasta categorie de ecosisteme agricole fac parte fermele ce practic
tehnologiicomplet mecanizate i chimizate, plantaiile pomicole i podgoriile intensive etc.c.)
Ecosistemele agricole industriale. Se caracterizeaz printr-un raport energetic ieire-intrare mai
micdect 1. Pentru a se putea obine o calorie de produs alimentar se consum 2-20 calorii de
energiecultural, n special tehnologic. n comparatie cu ecosistemele agricole tradiionale,
omul introducen aceste ecosisteme de zeci de ori mai mult energie.Structura i productivitatea
ecosistemelor agricole industrializate sunt total dependente deresursele energetice de care
dispune omenirea.Dei au o productivitate ridicat, iar aciunea factorilor externi este bine
controlat, acesteecosisteme agricole sunt instabile din cauza sensibilitii fa de aprovizionarea
n flux cu resurseminerale, organice i energetice.Din aceasta grup fac parte: complexele de
cretere a psrilor, suinelor, taurinelor,complexele piscicole i serele.