Politica externa a Romniei dupa obtinerea Independentei de stat a cunoscut multip

le semnificatii. Ostilitatea vadita a Rusiei fata de tara noastra, scaderea infl

uentei franceze si cresterea rolului Germaniei pe scena internationala au permis
lui Carol I sa si materializeze simpatiile pentru tara sa de origine printr-un t
ratat de alianta. Carol a fost invitat la Berlin ca nas la botezul unui fiu al v
iitorului mparat Wilhelm al II-lea, iar cu aces prilej a fost stabilit cadrul pro
iectului de tratat. Dar cum drumul spre Berlin trece prin Viena , la 18 octombrie 1
883 Romnia a ncheiat un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat si Germania. Ast
fel, tara noastra a devenit membru asociat al blocului militar denumit Tripla Al
ianta sau Puterile Centrale [53]. Prin acest fapt, Romnia a iesit din izolarea po
litica n care se afla la acel moment, iar tara noastra s-a afirmat ca un factor d
e echilibru n Balcani [54]. Acest tratat a fost tinut secret, caci o alianta cu A
ustro-Ungaria, care stapnea opresiv Transilvania, ar fi fost extrem de nepopulara
n rndul opiniei publice [55]. De fapt, seful statului romn nu s-a considerat nicio
data aliatul guvernului maghiar, iar starea de tensiune dintre Romnia si Austro-U
ngaria, generata de vointa poporului romn de pe ambele versante ale Carpatilor de
a trai n granitele unuia si aceluiasi stat, nu s-a micsorat [56]. De asemenea, C
arol I a ncurajat lupta romnilor din teritoriile aflate sub dominatie straina, fol
osind diverse modalitati. Un exemplu este interventia sa pe lnga Curtea de la Vie
na pentru eliberarea conducatorilor miscarii memorandiste, condamnati n procesul
de la Cluj n 1894. Promovnd o politica de echilibru ntre Marile Puteri, Romnia a evi
tat sa se angajeze efectiv de partea a unuia sau altuia din cele doua blocuri mi
litare, Antanta si Puterile Centrale, straduindu-se sa mentina relatii amicale c
u toate statele.