Sunteți pe pagina 1din 2

LUHMANN EVOLUTIA SEMANTICII IUBIRII

Nevoia unui mediu al iubirii este clara daca admitem ca exista o constiinta
curenta a diferentei dintre relatiile sociale profund persoanle, intime, si cele
impresoanele, motivate extern. Aceasta diferenta reproduce cautarea unor forme
adecvate de comunicare. Aceasta problematica ne ajuta sa intelegem ca epocile
istorice nu sunt separate prin cezuri clare nici in ceea ce priveste realitatea globala,
nici in ceea ce priveste prelucrarea semantica la care este supusa realitatea.

In Evul Mediu, iubirea transpusa in poezie se dorea a nu fi vulgara, senzualitatea


fiind marginalizata; iubirea era transformata in ideal, in improbabil, ceva cara poate
fi obtinut prin merite, nu prin casatorie.

Corelatie si transformare distingem patru domenii purtatoare de sens: 1) forma


codului; 2) justificarea iubirii; 3) problema la care reactioneaza trasnformarea,
incercat sa o integreze 4)antropologia care poate fi asociata codului

Forma codului = unitatea codului poate fi formulata dincolo de orice diferente


interne in domeniul ordonat de el. Fara diferentierea unei semantici destinate sa
codifice relatiile intime, nu exista o asemenea forma si deci nu exista nicio evolutie
in acest camp specific. Forma codului sufera schimbari, de la idealizare la
paradoxare(sec XVII), apoi se modifica spre iubire romantica (reflectari a
autonomiei, adica a autoreferintei). Codul este un ideal, apoi un paradox si in cele
din urma o functie. Dupa ce are loc aceasta succesiune de schimbari, functia
codului devine aceea de a facilita orientarea spre probleme in viata de zi cu zi.

In secolul al XVII idealul devine o infloritura retorica, iar iubirea inalta si


senzuala se incorporeaza intr-un cod al sexualitatii, conceputa ca esential pentru
iubire. Iubirea nu mai este dirijata de puteri sociale precum familia, religia.

Codul formulat ca ideologie(Destutt de Tracy) ca sistem de semne menit sa


dirijeze imagnatia, care la randul ei dirijeaza societatea. Fapt care permite oricui sa
se imbete cu idei despre iubire si sa duca o existenta de om-copie, chiar daca au
sau nu au parte de sentimentul iubirii.

Libertatea in iubire: del aideal la paradox

In secolul XVII apar anumite elemente ale unui cod special pentru iubirea pasionata,
mai ales in Frata, in a doua jumatate a secolului fiind codificate constient. Exista si
numeroase forme premergatoare: lirica erotica din literartura antica si araBA,
MINNESAGUL medieval, literatura de dragoste a Renasterii italiene. Iubirea isi afla
propriul temei in perfectiunea obiectului care o atrage.

In versiunea elaborata lui La Fontaine a legendei lui Amour si Psyche I se pretinde


iubirii sa supravietuiasca unor anumite de virtute mi prea grave si chiar unor
meajunsuri de frumusete, astfel devenind mai putin dependenta de timp si de
hazard.