Sunteți pe pagina 1din 16

Eminescu, altfel: copil pus pe sotii, tanar petrecaret.

Cine au fost femeile care i-au


furat mintile si inima poetului
Cosmin Zamfirache,

La 165 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, specialistii inca scot la iveala detalii inedite privind viata lui pe
meleagurile natale. Cercetarea arhivelor din Botosani a nascut polemici, fiind contestate chiar data nasterii si
chiar locul unde poetul a vazut lumina zilei. "Adevarul" va prezinta cum era cu adevarat poetul in copilaria si
tineretea sa

,,Nici dupa 165 de ani, nu ne-am saturat de Eminescu si de universul sau si nu cred ca se va satura cineva
vreodata. Au fascinat atat versurile, proza si creatia populara, cat si omul Eminescu. Emana o perpetua
fascinatie prin tot ceea ce a facut. Prin iubirile sale, prin boala sa, prin vocea, prin geniul sau literar, prin
calitatile sale umane. Este greu de spus ce atrage mai mult la Eminescu: omul sau poetul", este de parere
istoricul botosanean Gheorghe Median.

,,In numele unui prunc cu stea in frunte"


Registrul de nasteri si botezuri al targului Botosani consemna la pozitia a treia ca Mihail Eminovici, fiul lui
Gheorghe si al Ralucai Eminovici (foto medalion), s-a nascut pe data de 15 ianuarie 1850.
Condica cu

nasteri si botezuri a Bisericii Uspenia. Micutul Mihail Eminovici a fost trecut la pozitia a treia

Aceasta este prima dovada, ramasa posteritatii in original la Botosani, a nasterii celui ce a devenit ,,luceafarul"
poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Documentele pastrate in Arhivele Nationale de la Botosani, cercetate de
specialistii universului eminescian, arata ca botezul poetului a avut loc imediat dupa nastere, in iarna lui 1850, la
Biserica Uspenia din oras, ctitorie a Elenei Rares din secolul al XVI-lea.
Casa in care s-a nascut in municipiul Botosani poetul Mihai Eminescu

,,In iarna lui 1850, preotul Ioan Stamate l-a botezat pe pruncul Mihail, fiul caminarului Gheorghe Eminovici si
al doamnei sale Raluca, in ziua de 21 Ghenari, in cristelnita bisericii Uspenia din Botosani, nas fiindu-i bunicul
stolnic Vasile Iurascu, cel care s-a lepadat de Satana in numele unui prunc cu stea in frunte si i-a inscris nasterea
si botezul in mitrica acelui an la numarul 3 al primei pagini din registru, fara sa stie ca, scriind acele randuri,
consfinteste un act solemn de-o insemnatate unica pentru cultura romana", spune Lucia Olaru Nenati, scriitoare
si publicista romana, doctor in filologie, promotor cultural, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si a
Uniunii Ziaristilor Profesionisti.

Casa natala a lui Eminescu din centrul orasului


Locul nasterii lui Eminescu este, asadar, municipiul Botosani, micul Mihail Eminovici venind pe lume, asa cum
arata si cercetatorii, in casa cumparata de tatal sau in 1840, in centrul targului. Era o locuinta la etaj cu sase
camere situata chiar langaBiserica Uspenia.
Biserica Uspenia locul unde a fost botezat poetul
,,Eminescu s-a nascut si a locuit la inceputul vietii sale la Botosani. Casa era ridicata in stilul arhitectural urban
al secolului al XVIII-lea, de dinaintea marelui incendiu din 1875. Era casa de comerciant, cu etaj, bine incalzita,
bine aprovizionata, dat fiind si originea boiereasca a mamei sale, Raluca Iurascu.

Credem ca in aceasta casa Eminescu a stat pana la varsta de 5 ani. Casa cu aspectul sau original a fost distrusa in
incendiu si apoi refacuta, cel mai probabil cu mesteri austrieci, la inceputul secolului al XX-lea", relateaza
istoricul botosanean Danut Hutu.

Notitele controversate ale caminarului


Cu toate acestea, data nasterii lui Eminescu este contestata chiar si dupa mai bine de un secol si jumatate. Sunt
specialisti, in principal o parte a scriitorilor botosaneni, care au descoperit o insemnare de jurnal a caminarului
Eminovici, ce schimba aproape total datele problemei. Gheorghe Eminovici nota cu bucurie pe o fila de psaltire:
,,Astazi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri si cincisprezece minute evropinesti (n.r. - europenesti), s-au
nascut fiul nostru Mihail".

,,Exista aceasta supozitie: ca Mihai Eminescu s-a nascut, de fapt, pe 20 decembrie 1849. Este o insemnare a lui
Gheorghe Eminovici. Pe de alta parte, exista insemnarea lui Dimitrie Stamate diacul de la Uspenia care a trecut
in registru data luata in considerare astazi, 15 ianuarie 1850. Eu consider ca, totusi, veridica este data inscrisa de
Gheorghe Eminovici. Era totusi tatal copilului si stia cel mai bine cand s-a nascut. Totodata, a fost o iarna grea
in 1849-1850 si, probabil, au fost amanate putin formalitatile", considera scriitorul botosanean Gellu
Dorian.

Locul nasterii lui Mihai Eminescu, disputat de specialisti


Contestat, de altfel, este si locul nasterii lui Eminescu. Pe de o parte, in perioada comunista, a aparut varianta
Ipotestiului ca loc de nastere, iar dupa 1990 - o mosie a caminarului Eminovici pe care o cumparase in zona
Bobulestiului. Eminescologii sustin insa ca sunt pure speculatii, argumentand cu documentul descoperit la
Uspenia, condica nasterilor si a botezurilor unde figureaza numele lui Eminescu.

,,Inscrisul acesta vine sa potoleasca o lunga si pasionata dezbatere declansata intre cei interesati de amanuntele
vietii poetului care au pus sub semnul intrebarii locul, data nasterii poetului, originea sa, gasind cele mai
fabuloase presupuneri care dovedesc toate marile interese starnite de viata sa. Nu vom sti daca el s-a nascut cu
adevarat in 15 ianuarie ori mai devreme, botezul intarziind din cauza iernii grele, dar existenta acestui document
curma discutiile si functioneaza ca temei al biografiei si hagiografiei sale si, mai nou, al statuarii celei mai inalte
sarbatori a culturii nationale", spune Lucia Olaru Nenati.

Totodata, ca dovezi ale nasterii lui Eminescu in casa de la Botosani vin si marturiile istorice. ,,Era aproape
imposibil sa aduci de la Ipotesti, fara drumuri asfaltate, la mijlocul secolului al XIX-lea, cu sania, un copil abia
nascut, printr-o iarna cumplita, cu troiene uriase, pana la Uspenia sa il boteze. Ca sa nu mai vorbim de cine stie
ce mosie indepartata", crede istoricul Gheorghe Median. ;

Copilaria idilica a lui Eminescu de la Ipotesti


Dupa varsta de 5 ani, Mihai Eminescu s-a mutat la Ipotesti, la mosiile cumparate de caminarul Gheorghe
Eminovici de la persoane particulare ale caror nume nu sunt cunoscute. Istoricii spun ca Ipotestiul de la mijlocul
secolului al XIX-lea era un loc de poveste. ,,Era inconjurat de paduri seculare, pline de pasari colorate si de
animale. Erau iazuri, unde se ascundeau rate salbatice. Era un loc de poveste pentru un copil. De fapt, in multe
poezii despre natura din creatia eminesciana, regasim Ipotestiul copilariei sale. Locuia in casa cumparata de tatal
sau, impreuna cu familia. Era o casuta de tara, traditionala, cu pridvor. Cocheta si ingrijita, dar mult mai mare
decat ceea ce s-a pastrat astazi la Ipotesti", spune istoricul Median.
Casa de la Ipotesti unde a copilarit poetul FOTO eminescuipotesti.ro

,,Taramurile compensatorii"
Eminescologii atribuie multe teme din poeziile naturii de la maturitate, plimbarilor copilariei la Ipotesti, teme
precum codrii, lacurile, papurisul, dealurile pe inserate, buciumul ciobanilor care populau colinele Ipotestiului,
iazurile, animalele de balta, pasarile si imaginile idilice cu satul romanesc traditional. Totodata, specialistii spun
ca multe dintre basmele scrise de Eminescu sunt inspirate de padurile si de natura salbatica a Ipotestiului de
acum 150 de ani.

,,Esential este faptul ca ambientul ipotestean se va fi dovedit providential pentru formarea si viitorul sau literar
caci acea natura feerica l-a impresionat de mic copil si a devenit decorul fabulos al unui imaginar de-o rara
precocitate si al unor trairi sufletesti pentru care poemele sale dedicate acelei epoci stau marturie. Acel topos
natural transfigurat edenic a devenit un reper statornic al memoriei sale, unul dintre <<taramurile
compensatorii>>, cum releva fina diagnoza a Ioanei M. Petrescu", explica doctorul in filologie Lucia Olaru
Nenati.

Sotii cu fratele Ilie


Specialistii au dezvaluit in exclusivitate pentru ,,Weekend Adevarul" o imagine a poetului necunoscuta
publicului larg, dar prezenta in documentele si relatarile de epoca: Eminescu pe cand era copil. Poetul, in timpul
sederii sale la Ipotesti, pana la varsta de 7 ani, cand este trimis la scoala, apare in marturiile contemporanilor ca
fericit, sotios,departe de zbuciumul si de privatiunile cumplite ale maturitatii.

,,Isi petrece copilaria la Ipotesti, in casa caminarului, adesea impreuna cu fratele sau Ilie, cel cu ochi albastri,
care-i era mai apropiat ca varsta, ascunzandu-se<<in cate-un saltar de scrin, ca sa nu stie nimeni unde-i, or in
vro lada veche cu lumanari de seu, din care iesea uns ca dracul>>.
Fotografie rara : Eminescu copuil alaturi de tatal sau caminarul Gheorghe Eminovici
Copiii isi manifestau precocitatea inventiva in nenumaratele jocuri pe care spatiul larg al gospodariei
caminarului le ingaduia, dupa cum sunt ele descrise in poezia <<Copii eram noi amandoi>>, dar si in felurite
amintiri ale unor posibili cunoscatori sau doar fabulatori", completeaza Lucia Olaru Nenati.

Potrivit acesteia, un nepot de-al lui Mihai Eminescu, Mihai V. Mavrodin, a lasat in amintirile sale informatia ca
el si fratii sai se jucau uneori cu verii lor din familia matusii sale, Maria Mavrodin, sora mamei lor, in casele
acesteia de pe strada Russet din Botosani si, mai ales, in gradina lor larga si foarte atragatoare pentru
neastamparul copiilor.

,,De altfel, si celelalte surori ale dulcii sale mame, pe care a iubit-o nespus, maicile Fevronia si Olimpiada de la
Manastirea Agafton, i-au fost apropiate, el petrecand adesea timpul in atmosfera calda a acelei incinte sacre
aflate in mijlocul unor fermecatoare paduri, la sezatorile unde sufletul i se impregna de <<povesti si doine,
ghicitori, eresuri>>, care i-au devenit merinde afective si poetice de pret, dar si prime repere ale pasiunii lui de
mai tarziu pentru folclor", adauga Lucia Olaru Nenati. Jocul preferat al copilariei a fost ,,de-a v-ati ascunselea"
si povestitul basmelor cu interpretarea personajelor. ;

Eminescu, trimis de tatal sau la Cernauti


Dupa varsta de 7 ani, Eminescu a fost trimis la gimnaziul din Cernauti, departe de fustele mamei si ale
matusilor, care, din punctul de vedere al lui Gheorghe Eminovici l-ar fi rasfatat prea mult, dupa cum spun
eminescologii. Caminarul scria la 1857 catre Postelnicia din Iasi, pentru a obtine pasaportul de trecere a
hotarului in Bucovina pentru fiul sau: ,,Totodata, rog sa se inscrie in acel pasaport peal cincelea fiu al meu,
Mihail, care este in versta de 7 ani. Statul crescatoriu, parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolita, avind
si aceasta a urma studiile".

La Cernauti, tanarul Eminovici a facut ciclul primar si gimnazial la ,,National hauptschule" pana la 14 ani, cand
a terminat al cincilea dintr-o grupa de 82 de elevi, dupa care a inceput si ciclul 2 gimnazial, tot la Cernauti,
,,Ober Gymnasium", atunci parte componenta a Bucovinei austriece.

Mihai Eminescu, cel mai bun elev la latina


La gimnaziul din Cernauti, pe care nu l-a terminat, l-a avut profesor pe Aron Pumnul, cel caruia i-a dedicat
prima lui poezie, ,,La mormantul lui Aaron Pumnul", la varsta de 16 ani. In cele din urma, ajunge sa urmeze
ultimele clase de gimnaziu secundar la Botosani, in orasul natal, de care l-ar fi macinat un dor imens. In
realitate, dupa cum spuneau si profesorii poetului, pasiunea pentru actorie l-ar fi determinat sa renunte la scoala.

,,Clasele a doua si a treia le face la Botosani, pentru care a solicitat in 1864 o bursa de gimnaziu. Ii era dor de
casa", se arata in cartea ,,Mihail Eminescu, genialul botosanean uitat de botosaneni", scrisa la 1929 de
Constantin Ioan Mighiu, decanul Baroului Botosani. Poetul si-a terminat studiile la liceul de baieti din Botosani,
actualul Colegiu National ,,A.T. Laurian", prin interventiile tatalui sau.
,,Capitanul Matei Eminescu, fratele poetului, spunea prin targ ca Mihail era cel mai bun elev la limba latina", se
mai arata in aceeasi lucrare a decanului baroului Botosani.

De asemenea, Teodor Stefanelli, fostul sau coleg de la Cernauti si de la Viena, nota in jurnalul sau despre
talentul lui Eminescu ca scolar. ,,La Pumnul, cat si la Sbiera era Eminescu unul dintre cei mai buni elevi, pentru
ca el cunostea gramatica si literatura romana mai bine decat noi toti, iar in ce priveste istoria, nici nu ne puteam
asemana cu dansul.Eminescu capatase scriptele de la Pumnul si-si prescrisese astfel gramatica. Colegii lui
imprumutau de la el adesea manuscriptul sau fara greutate, insa cu conditia sa nu-i indoaie colturile filelor",
scria Stefanelli.

Contopist si hamal in port la Galati


Poetul Mihai Eminescu, desi se tragea dintr-o familie instarita, a ajuns sa isi castige painea de la varsta de 14
ani. Primul sau loc de munca a fost, bineinteles, la Botosani. In vacanta de vara, venind de la Cernauti, unde
invata, Eminescu s-a angajat pe un post de contopist la Cancelaria Targului, aflata in sediul ce gazduieste astazi
Primaria Botosani.
Cladirea Primariei Botosani primul loc de munca al poetului

,,O informatie atestata prin documente este faptul ca el a fost angajat in octombrie 1864 in postul de copist la
cancelarie, dupa care a fost avansat in postul de secretar al cancelariei, termen actualizat, caci in terminologia de
atunci i s-a comunicat ca este admis <<in functiunea de scriitoru allu Cancelariei cu un onorariu de 250 lei pe
luna>>. Asadar, in chip premonitoriu, scriitor, avand un prim venit de 250 de lei care, in mod simbolic,
corespunde si ultimului sau venit oficial aprobat, din pacate, mult prea lent", precizeaza Lucia Olaru Nenati.

De altfel, si la 16 ani, Eminescu se angajeza contopist, de aceasta data la Tribunalul Botosani. Mai tarziu, la 18
ani, dupa ce face o pauza de stagiune cu trupa Pascaly, unde era sufleur si facea figuratie, s-a angajat la Galati
ca hamal in port, dupa cum reiese din ,,Eminescu hamal in port", text literar aparut in revista ,,Familia" in 1903
si semnat de Dimitrie Teleor, care povesteste cum l-a angajat pe Eminescu sufleur la Teatrul National din
Bucuresti inainte sa se reintoarca la Botosani, din nou cu trupa Pascaly.

Pacatele iubirii. Femei care i-au furat inima si mintile poetului Mihai Eminescu
,,Iubirea eminesciana este deopotriva cu a lui Tristan in drama lui Wagner. Un fir indoliat se increteste cu
bucuriile ei. Voluptatea se asociaza cu durerea, incat dulcea jale sau farmecul dureros fac parte dintre expresiile
eminesciene cele mai tipice", spunea Tudor Vianu despre iubirile poetului. Specialistii in universul eminescian
spun ca poetul era un permanent indragostit. Si cand iubea, iubea cu patima. Ei bine, iubirea a invatat-o
Eminescu tot pe plaiurile natale.

Prima drama in amor


Eminescologii vorbesc despre o iubire atat de patimasa la o varsta atat de frageda, incat i-ar fi marcat cu o jale
caracteristica intreaga perceptie asupra sentimentului de iubire. Este vorba despre o copila de taran, de la
Ipotesti, cu cosite blonde, pe care a indragit-o inca de la varsta de 6 ani.

,,La Ipotesti, i se declanseaza si primele emotii erotice, dupa cum aflam tot din poezia sa, pentru o fata despre
care un cercetator al locului, I.D. Marin, a emis ipoteza ca se numea Casandra si care, stingandu-se prea curand,
ii incendiaza sufletul cu ardoarea primei suferinte profunde", spune
Lucia Olaru Nenati.

De fapt, cand patima pentru Casandra a devenit mai profunda, in debutul adolescentei, la 13 ani, Eminescu s-a
bucurat de iubirea fetei gospodarului din Ipotesti doar inca un an, in vacanta de vara. La 14 ani, copila se stinge,
din cauza unei boli contagioase, fara sa existe o marturie exacta asupra acesteia. De altfel, Eminescu, dupa o
durere profunda, se refugiaza tot in iubire. La fel de patimasa, la varsta de 18 ani.

Eminescu lasa scoala pentru teatru


In 1866, dupa terminarea clasei a doua a ciclului 2 gimnazial, Eminescu isi descopera pasiunea pentru
dramaturgie si actorie. Avea 17 ani cand a plecat fara stirea tatalui sau, insa cu aprobarea tacita a mamei, in
turneu cu trupa Fanny Tardini, o trupa celebra de actori, care poposise o vreme la Cernauti, unde invata el.
Initial, a spus ca pleaca din cauza mortii lui Aron Pumnul, care il indurerase. Profesorul sau, Ion Sbiera, face
lumina intr-o scrisoare catre familie:

,,Motivul parasirii studiilor gimnaziale din Cernauti nu a fost moartea lui Pumnul, ci alta imprejurare... Teatrul l-
a abatut de la studiile sale gimnaziale, voia sa fie si el actor si autor dramatic! Si asa a parasit gimnaziul. Poate
ca la parinti sa fi spus alt motiv decat cel adevarat, desi ma indoiesc".

Tanarul Eminovici era sufleor in trupa si prindea din mers si tainele actoriei.
Casa

Sommer, locul unde Eminescu a fost sufleur la Botosani

,,Intai, Eminescu a plecat pe la 17 ani cu trupa Fanny Tardini in turneu in tara. Era sufleor. Bineinteles, tatal sau
nu a fost de acord. Era o rusine pentru un om gospodar sa pateasca asa ceva. Nu a reusit insa sa il opreasca.
Apoi a intrat in trupa Pascaly, o alta trupa renumita de actori, care a jucat o vreme la Casa Sommer, in
municipiul Botosani, unde era amenajata o sala de teatru", spune
Gellu Dorian.

Mihai Eminescu, lasat in pielea goala pentru o actrita


Tanarul Eminescu tocmai si-ar fi facut debutul pe scena intr-un rol de figuratie si a facut o pasiune pentru noua
achizitie a trupei Pascaly, Maria Vasilescu, o tanara actrita de 21 de ani. A plecat impreuna cu noua iubire pe
cand avea 18 ani intr-un turneu lung in tara. A ajuns si in Banat, dar si la Bucuresti, unde a fost angajat pentru o
scurta perioada ca secretar al lui Pascaly, dar si sufleor la Teatrul National din Bucuresti.

In 1869, se intoarce la Botosani, in cadrul unui turneu cu trupa Pascaly prin Moldova, care se numea ,,Drumul
Mare al Tarii de Jos", si este asteptat de tatal sau. Scriitorii botosaneni relateaza un episod comic sustinut ca
adevarat si de scriitorul Augustin Zele Popa. ,,Eminescu era proaspat intors cu trupa Pascaly la Botosani. Tatal
sau, Gheorghe Eminovici, aflase. Sunt cativa care sustin ca atunci Eminescu ar fi ramas fara haine. Tatal sau
voia sa il faca sa renunte la trupa de teatru", spune Gellu
Dorian.
Mai exact, Gheorghe Eminovici ar fi rupt hainele de pe fiul sau si l-ar fi lasat in pielea goala in strada.
Caminarul era suparat ca Eminescu se iubea cu o actrita, personaj cu o reputatie proasta in acea epoca. Refuzul
lui Eminescu, care era dispus sa umble si dezbracat numai sa nu renunte la trupa Pascaly si la frumoasa Maria, l-
a facut pe caminarul Eminovici sa apeleze la un santaj.

,,Vazand ca nu poate altfel, Eminovici i-ar fi propus fiului sau sa studieze la Viena. Conditia era aceasta: sa
renunte la actrita si la teatru si primea bursa la Viena sa studieze filosofia si dreptul", spune scriitorul Gellu
Dorian. Eminescu ar fi acceptat pe loc si, in 1869, se pregatea sa plece la Viena.

Refugiul preferat al lui Eminescu


Poetul iubea foarte mult lacul de la Ipotesti. ,,Mergea mereu singur sau cu fratele sau Matei. Acolo se relaxa,
medita, se gandea. Avea viziuni poetice. Statea ascuns in stufaris si se desprindea de lume. Cauta iazul de la
Ipotesti atunci cand era foarte necajit sau avea probleme. Acolo evada", spune Gheorghe Median. Iazul preferat
de Eminescu a fost identificat cu iazul Loesti, din apropiere de Cucorani, la aproximativ doi kilometri de casa
unde a copilarit Eminescu.

Iazul

Loiesti, locul unde se presupune ca venea Eminescu pentru a se relaxa

,,Lacul din padurea de la Ipotesti n-are legatura cu peregrinarile lui Eminescu. Probabil a trecut si pe acolo, sunt
multe locuri legate de Eminescu in Botosani. Dar, ca loc de relaxare si de inspiratie poetica, Eminescu alegea
actualul iaz Loesti, putin mai la vale de cel prezentat in mod traditional turistilor ca fiind lacul lui Eminescu",
spune Gellu Dorian. Si, intr-adevar, Matei Eminovici marturiseste ca mergea la vanatoare de rate cu fratele sau
la iazul Loesti. De altfel, Eminescu folosea acest prilej pentru a lasa pusca in stufaris si a se refugia.

,,Cand venea Mihai vara, in vacanta de la Wienna, mergeam amandoi la vanatoare de rate la un iaz de pe mosia
Cucoreni, el cu pusca pe care o luase tata la moartea lui Iurascu si eu cu una mai mica, pe care o avea tata de la
Bals", se arata intr-o scrisoare a lui Matei Eminovici catre prietenul sau Corneliu Botez. O lovitura cumplita
primeste Eminescu atunci cand tatal sau pierde proprietatea de la Ipotesti, deoarece caminarul Eminovici nu-si
platise datoriile facute pentru a-si tine cei sapte copii la scoala.

Eminescu, sufletul petrecerilor in Botosani


Dupa 1869, mai precis dupa plecarea la Viena, Eminescu nu se mai intoarce acasa decat in vacante si, mai
tarziu, in concedii. ,,Poetul a mai venit, dar nu prea des, la Botosani ca, de pilda, in august 1876, la moartea
mamei sale, eveniment ravasitor pentru el, care a coincis cu o alta mare suparare a sa, aceea provocata de
acuzele infame de a fi sustras obiecte din biblioteca ieseana pe care o condusese pana la schimbarea politica.
Aflat la Ipotesti, el contempla indurerat bisericuta familiei, sfasiindu-si sufletul intr-o insuportabila durere,
precum aflam din poemul <<Melancolie>>", spune Lucia Olaru Nenati.

Botosaniul

din vremea lui Eminescu

Cu toate acestea, sosirile lui Eminescu la Botosani, dupa cum reiese din povestile vremii, erau insotite de
chermeze prelungite. Istoricii spun ca Eminescu era extrem de frumos, curtat de femei si mai ales cu o voce aur.
De altfel, nepotul sau Nicolae Mavrodin il descrie cel mai bine in acea perioada. ,,Si azi, chipul lui minunat imi
sta in minte. Biografii spun ca intr-adevar era izbitor de frumos. Era imposibil sa apara intr-o sala, fara ca fiinta
sa sa atraga privirile chiar ale celor ce nu-l cunosteau. Chipul lui ne minuna si pe noi copiii; dar mai ales ceea ce
era incantator la el era sonoritatea glasului si un ras domol intr-o cascada minunata", relata Nicolae Mavrodin,
intr-o epistola descoperita la Botosani de istoricul Gheorghe Median.

Ii placea tochitura moldoveneasca


La Botosani, diminetile si le petrecea in liniste, spun contemporanii, preferand meditatia si plimbarile in
Gradina Publica Varnav. Odata ce trecea amiaza, insa, Eminescu ar fi fost vazut umbland cu prietenii si lautarii,
batand carciumile, dar mai ales cramele. ,,Eminescu avea un mare viciu. Era un fumator inrait. De baut, nu ii
placea sa faca excese. Bea vin, dar discuta mult si fuma mult in fata unui pahar. Ii placea sa piarda noptile cu
lautarii, sa vorbeasca, sa cante, dar nu sa se imbete", spune Gheorghe Median.

Crasmele de odinioara ale Botosaniului, preferatele lui Eminescu

De altfel, ziaristul botosanean Florentin Florescu spune ca Eminescu, din relatari ale contemporanilor din
arhive, reiese ca prefera carciuma ,,Ciocarlia", de undeva din Centrul Targului. La carciuma ii placea vinul,
ghiudemul si pastrama. ,,Era binecunoscuta pastrama de Botosani, apreciata si pomenita de Mihai Eminescu in
corespondentele sale", spune Florentin Florescu,intr-un articol publicat in ,,Ziarul de Iasi", pe 4 decembrie 2000.

Totodata, cand era vorba de mancare, Eminescu avea totusi si o alta preferinta. ,,Ii placea la nebunie tochitura
moldoveneasca. Cand dorea sa manance in oras, asta cerea", spune scriitorul Gellu Dorian. Si unde ar fi putut
gasi o tochitura mai buna decat la Botosanin! Se spune chiar ca de multe ori, venea special acasa pentru
tochitura, vin si pentru pastrama. Mai mult decat atat, sunt voci care afirma ca l-ar fi adus si pe Creanga sau pe
Caragiale la Botosani sa petreaca o noapte boema.

Chef de pomina
Una dintre petrecerile de pomina date de studentul Eminescu la Botosani a fost cea din anul 1874.
,,Descoperita" de istoricii botosaneni intr-o serie de insemnari, petrecerea cu pricina ar fi tinut toata noaptea, la
ea participand si celebrul lautar botosanean Toma Micheru si Andronic Taranu, prietenul lui Eminescu.
Petrecerea a fost data dupa ce Eminescu s-a intors de la Viena si se pregatea sa plece din nou la studii, dar de
aceasta data la Berlin.
,,A petrecut toata noaptea la hotelul din Botosani, numit pe atunci Hotel Moldavia. Era mare lautar Toma
Micheru. Eminescu l-a impresionat, a cantat cot la cot cu el, toata noaptea. Eminescu a facut o pasiune si pentru
sora lautarului, Natalita, o <<fata oachesa>>, cum ii spunea Eminescu, prezenta si ea la sindrofie. Obisnuia sa
cante cu lautarii, avea o voce extraordinara", spune Gellu Dorian.
Pasiunea pentru sora de 19 ani a lui Micheru nu a tinut decat doua zile. Dupa ce a plecat la Berlin, Eminescu a
uitat-o. De altfel, era indragostit de Veronica Micle, inca din 1872, de cand s-au vazut la Viena. Acest episod nu
i-a fost niciodata povestit Veronicai. ;

Anii suferintei in casa surorii infirme


Dupa 1880, starea de sanatate a lui Eminescu se agraveaza si sta mai mult prin sanatorii, spitale si statiuni, la
Viena si la Berlin. Medicii vienezi il diagnosticheaza cu sindrom maniaco-depresiv. Primea bani mai mult ca
donatie, saracia il macina, ca si dorul de Veronica Micle, iubirea vietii lui. ,,Era o perioada in care Eminescu se
zbatea in saracie. Era bolnav, nu putea munci si nu avea cu ce sa se intretina. Titu Maiorescu organizase un
comitet prin care Eminescu era sustinut financiar la tratament in Austria", spune Gheorghe Median.

Eminescu, supus la tratament cu mercur


S-a intors in Botosaniul natal in 1887, dupa un tratament la Neamt si dornic sa se ascunda la Botosani din cauza
bolii. ,,In anul 1887, vine la Botosani, intorcandu-se de la Manastirea Neamt si trage in modesta locuinta a
surorii sale Harieta de pe strada Sf. Nicolae nr. 8, aceasta sora fiind o persoana inteligenta si plina de afectiune,
dar, din pacate, infirma, care se deplasa cu ajutorul unei <<masini in greutate de cinci oca de fier>>. De altfel,
Eminescu, desi diagnosticat de medicii vienezi cu sindrom bipolar, in urma unui alt diagnostic dat de medicii
ieseni, este tratat la Botosani cu mercur.

Gresit, din punctulde vedere al neuropatologului Ovidiu Vuia de la Bucuresti, care a reusit sa studieze, in
detaliu, fisele medicale si simptomele poetului. Viata lui Eminescu la Botosani in ultimii sai doi-trei
ani a fost linistita si marcata de caderi si reveniri ale bolii care il macina.

Daduse uitarii petrecerile tineretii, crasma <<Ciocarlia>>, fetele oachese, vinul si petrecerile cu lautari.
Contemporanii si-l amintesc plimbandu-sepe bulevard si, mai ales, in Gradina Publica Varnav, astazi Parcul
<<Mihai Eminescu>>, unde avea foisorul lui preferat, care exista si astazi. Ii placea mult sa se plimbe prin parc.
Statea cu sora lui in foisorul lor si admirau natura sau citeau sau povesteau. Ii placea sa mearga pe bulevard si sa
sparga cu bastonul oalele de lut ale gospodinelor puse in gard", spune Gellu Dorian.

Nefericit si neingrijit
Era si o perioada de mare saracie pentru poet. Fara serviciu si bolnav, Eminescu traia din colecta publica si
aceea cu mare greutate. ,,Purta pe-atunci vesminte de om nevoias. Strae groase de siac, desi era cald, iar pe cap -
o palarie inalta, neagra si veche. Se furisa in singuratatea aleeilor din Gradina Varnav. Se oprea din loc in loc si
asculta cantecul pasarilor in timp ce deasupra lui tremurau linistit florile albe pe care el atat de mult le iubise.
Toamna, poetul era imbracat intr-un palton terfelit", scrie Ioan Paun Pincio, contemporanul poetului, in volumul
,,Versuri. Proza. Scrisori", din 1896. ;

Ultimul episod de iubire la Botosani


Eminescu si sora lui infirma, Harieta, locuiau intr-o casa saracacioasa de langa Biserica Sfintii Voievozi din
Botosani, pe o ulita aproape de Centrul Targului. Ea il ajuta pe doctorul Itsak sa ii faca tratamentul ucigas cu
mercur. Mai precis, era vorba despre frectii cu mercur, Eminescu fiind banuit eronat de sifilis. Pe poet, spun
eminescologii, il mistuia un dor cumplit de Veronica Micle (bold), pe care nu o mai vazuse de aproape sase ani.

De altfel, sora lui Eminescu se opunea acestei relatii, considerand-o pe Veronica Micle vinovata de boala ce il
,,topea" pe poet. In cele din urma, Eminescu reuseste sa ii comunice Veronicai Micle ca este la Botosani. In mod
misterios, apare si fiica acesteia la Botosani, Virginia Micle, fiind angajata in 1887 ca profesoara de matematica
la externatul de fete din Botosani.

Aparitia Veronicai
In 1888, Veronica Micle gaseste motiv, acela de a-si vizita fata, si soseste la Botosani. Se intalneste cu poetul si
petrec doua saptamani de vis, ascunsi de Virginia Micle. ,,Harieta poarta o asidua corespondenta in scopul
dobandirii de sprijin pentru pretiosul sau frate care, venind sa locuiasca alaturi de ea, i-a daruit singura epoca
animata si importanta din viata ei. De aceea, venirea Veronicai Micle la Botosani, gazduita la fiica ei Virginia,
profesoara la un liceu botosanean, nu avea cum sa n-o deranjeze pe biata Harieta, care, in acel rastimp, fusese
cea mai importanta femeie din viata ilustrului sau frate", spune Lucia Olaru Nenati.

Insa, crede scriitoarea, legatura sufleteasca dintre Mihai si Veronica a fost una unica intr-un destin si oricate
sinuozitati si perturbari a cunoscut, fundamentul sau a ramas neclintit. ,,Asa ca propunerea ei de-a parasi
Botosaniul pentru a pleca la Bucuresti nu putea fi ignorata de Mihai si, spre marea suparare a Hariettei,
<<balauca si berecheta>> de Veronica ii rapeste ratiunea ei de-a exista. Sufletele celor doi se vor fi inviorat si
vor fi trait iar clipe de adanca si <<dureros de dulce>> tulburare fericita cu intensitatea de care erau amandoi
capabili in toate sentimentele lor", adauga Lucia Olaru Nenati.

Din documentele epocii, reiese ca Veronica Micle si Mihai Eminescu se intalneau la casa unde statea in gazda
Virginia Micle si se furisau pe ulite, feriti de priviri indiscrete, pana in Gradina Publica Varnav, unde se faceau
nevazuti printre arbori, pe malul lacului. In luna iunie 1888, Eminescu pleaca definitiv din Botosani, convins de
Veronica Micle, cu care dorea sa se casatoreasca. La Bucuresti, starea lui de sanatate se inrautateste si in 1889,
la 15 iunie, moare, in sanatoriul doctorului Sutu.

Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri:

FOTO Premiul National de Poezie "Mihai Eminescu" a fost castigat de vicepresedintelui Uniunii
Scriitorilor, Gabriel Chifu

FOTO 165 de ani de la nasterea poetului nepereche. Cum fost marcata ziua lui Mihai Eminescu la Vaslui

Mihai Eminescu - destin si forta creatoare

Ziua Mihai Eminescu. Viata de film a Veronicai Micle, marea dragoste a poetului: de la casatoria
aranjata la arsenicul care i-a curmat viata