UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE TIINE
DOMENIUL:
SPECIALIZAREA:
DURATA STUDIILOR:
FORMA DE NVMNT: ZI

TITLUL LUCRRII

Coordonator tiinific:
(Titlul tiinific i numele)

Absolvent:
(numele absolventului)

ORADEA
2009

1
 I. Introducere

Specia Chelidonium majus L., denumita popular rostopasca, buruiana de

cele sfinte, negelarita sau iarba de negi, este cunoscuta din antichitate, fiind
amintita in lucrarile lui Dioscorides, Plinius, Paracelsus. Dioscorides atribuie
plantei denumirea de Iarba randunicii, deoarece infloreste odata cu sosirea
randunelelor (luna mai) si se vestejeste la
plecarea lor. Imaginea plantei este legata de
numele ilustrului gravor Albrecht Drer
(14711528), care in jurul anului 1520 s-a
vindecat cu ea de malarie cronica si de
hepatomegalie, iar drept recunostinta pentru
proprietatile binefacatoare ale plantei, a
imortalizat-o printr-o schita ce se poate
vedea si astazi in muzeul din Albertina
(Bisset N.G. and Wichtl M., 1994; Plants
for a future: Herb CD, 2003).

Faptul ca rostopasca se intalneste in vechile carti sub numele de ,,buruiana

de cele sfinte', se poate imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor
aceasta planta medicinala considerata astazi, adesea, drept toxica. Aversiunea
epocii noastre fata de rostopasca se poate explica doar prin faptul ca la inceputul
industriei farmaceutice au fost condamnate si renegate cu hotarare multe plante
medicinale valoroase, pentru ai indrepta pe oameni spre medicamentele obtinute
prin sinteza (Bojor Ov., Popescu O., 1998; Grigorescu E. si al., 2001; Stanescu U.
si a., 2002; Botez M.V. si a. 2005).

Este o planta pe larg raspandita in Asia, America de Nord si in toata

Europa, inclusiv in Republica Moldova, creste pe langa case, printre ruine si prin
paduri umbroase si se gaseste in cantitati insemnate, ca sursa de materie prima
vegetala .

II. Incadrare sistematica - Descriere morfologica

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae este o specie perena ,cu
rizom scurt , gros, de cca 1 cm de culoare brun-rosiatic,cu numeroase
radacini,tulpina aeriana este ramificata cu peri lungi si rosi In primul an dezvolta o
2
rozeta de frunze dese iar in al doilea an apar numeroase tulpini de 30-70 de cm
inaltime.Inflorescenta este un antodiu cu diametrul de 25-50 mm.Infloreste in
lunile Mai-Iunie. Rostopasca creste in multe locuri umbroase din paduri, gradini,
de pe langa asezarile omenesti, de la ses pana in zona montana. De pe tulpina
poroasa de pana la 1 m se desfasoara frunzele mari, de culoare verde-albastruie,
imparipenate, cu 2-5 lobi rotunjiti, si marginea crestata. Florile au patru petale
galbene si sunt grupate cate 3-8. Cand se rupe tulpina picura un suc vascos, de
culoare portocalie. Acest suc, cat si radacina sunt toxice. De aceea rostopasca este
folosita, in special, pentru tratamente externe. Se reculteaza plantele tinere, la
inceputul perioadei de inflorire. Utile sunt toate partile plantei.Este raspandita
frecvent in zonele de campie pana in zonele montane prin tufisuri la marginea
gardurilor sau invadeaza locurile cu ruine

Recoltare si conservare

Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand
incepe inflorirea, pana la sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze,
tulpini, flori) cu un cutit si se transporta la locul de uscare cat mai repede. Mai rar,
pot fi recoltate si radacinile primavara, cu cazmaua. In timpul recoltarii mana
trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete pentru cateva zile o
nuanta galben-negricioasa de la sucul plantei. O masura de protectie foarte
importanta in timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la ochi, la gura ori in alt
loc sensibil, deoarece Rostopasca este foarte iritanata.

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si

florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul
se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea
plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere,
tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de
umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o
suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un
suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care
planta uscata nu le mai pastreaza.

3
 Uscarea se face in strat de grosime medie,
in loc foarte bine aerisit, intorcand o data
pe zi plantele de pe o parte pe alta. Atunci
cand uscarea s-a facut corect, planta capata
o culoare verde inchis, fara sa se
innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea
la soare distruge principiile active ale
plantei. Din 6-8 kg de planta proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.

Componente si Principii Active:

Denumirea genului,provine de la cuvantul grechelidonous(randunica)si se

lamureste prin aceea ca planta incepe perioada de vegetatie odata cu sosirea
randunelelor si se vestejeste cu plecarea lor in tarile calde.Ca produs vegetal se
folosesc partile aeriene de rostopasca-chelidonium herba care se recolteaza in
ti8mpul infloririi.Se usuca fara intarziere la 50-60 grade C.

Compozitie Chimica

Partile aeriene ale plantei contin 1-2% alcaloizi ,care dupa structura chimica se
clasifica la diferite subgrupuri ale izochinolinei:
chelidonina,cheletrina,sanguinonina(derivati cu
benzfenontredinei),berbeina,captizina(derivati ai protoberbeinei) si
protoprina,alocriptopina(derivati ai protopinei.Au mai fost identificati
saponozite,acid ascorbic,carotenoide si acizi grasi.

Identificarea alcaloizilor

A fost efectuata cu reactii chimice de precipitare si specifice de culoare.

Pentru separarea diferentiala a alcaloizilor din parti aeriene si radacini s-a folosit
metoda de cromatografie in strat subtire. Studiul cromatogramei constata deosebiri
calitative intre parti aeriene si radacini. In radacini se contin mai multi alcaloizi
intre care chelidonina (Rf=0,65) se prezinta ca alcaloid

La doze crescute (mai mari de 1g / zi) sunt favorizate tulburarile digestive

(diaree) sau urinare (precipitarea calculilor uratici, oxalatici sau de cisteina) . La
bolnavii cu deficit de G-6-PD poate provoca hemoliza acuta

4
APLICATII FITOTERAPEUTICE ;

Boli interne

Tratamentul dischineziei biliare ;

Se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de Rostopasca, 1/2 lingura

tinctura de Anghinare, o lingura tinctura de Sovarf si 1/2 litru de apa. Se ia
jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de
masa. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu conditia sa nu
stea in soare sau la temperaturi de peste 21C. Modul de obtinere al tincturii de
Sovarf si Anghinare este identic cu cel al tincturii de Rostopasca.

Un adjuvant contra constipatiei

De obicei, contra constipatiei se folosesc remediile laxative, insa adesea

problema nu este rezolvata decat pe jumatate cu ajutorul lor, deoarece la multi
bolnavi peristaltismul este foarte redus (intestinul este 'lenes'), diferitele glande
implicate in procesul digestiv nu au secretii suficiente sau evacuarea lor este prea
lenta. Din acest motiv este foarte utila asocierea Rostopascai cu plantele laxative.
Rostopasca se administreaza sub forma de pulbere - un varf de cutit de Rostopasca
se ia inainte de masa si se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu
un pahar de apa in care au fost lasate anterior la macerat, de seara pana dimineata,
1-2 lingurite de seminte de In (Linum catharticum).

Digestie lenta, tulburari de asimilatie

Pentru stimularea procesului digestiv, precum si pentru imbunatatirea

asimilatiei anumitor substante (vitamine si minerale in special) se ia sub limba,
inainte de masa, 1 varf de cutit de Rostopasca, combinat cu jumatate de lingurita
de pulbere de Cimbrisor. Plantele se tin sub limba un sfert de ora, apoi se inghit cu
putina apa. Acest remediu este indicat si ca adjuvant in tratamentul obezitatii,
dispepsiei, anemiei, anorexiei.

Colesterol crescut

Una din cele mai puternice combinatii de plante hipocolesterolemiante este

formata din Rostopasca, Mesteacan si Anghinare. Se fac cure de minimum 30 de
zile cu aceste plante, luate sub forma de tinctura, amestecate in parti egale. Se ia o
lingurita din amestecul de tincturi in 100 ml de apa, cu o jumatate de ora inainte de
fiecare masa, timp de minimum 30 de zile.

5
 Tratamentul dereglarilor hormonale la femei

Se foloseste o combinatie 'magica' din sucuri proaspete, obtinute din plante:

Telina (Apium graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din frunze proaspete);

Marar (Anethum graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din tulpini si eventual
inflorescente proaspete);
Rostopasca (Chelidonium majus) - 2 ml (sucul se obtine din tije proaspete);
Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - 10 ml (sucul se obtine din tulpini proaspete,
culese dimineata pe roua).

Tratamentul se face in doua reprize: jumatate din cantitate se bea dimineata,

pe stomacul gol, si jumatate se bea seara, tot pe stomacul gol (in acest scop, ultima
masa se va lua cel tarziu la ora 19). O cura dureaza 21 de zile. Sucul se tine la
frigider, maximum 24 de ore. Pe parcursul curei si dupa aceea nu se consuma:
tutun, alcool, carne si preparate din carne, alimente conservate, colorate artificial.

Cura va fi inceputa cu 48 de ore inainte de aparitia pe cer a Lunii Pline.

Sucul de Rostopasca se obtine prin zdrobirea si stoarcerea tijelor. Sucurile de
Cretisoara, Telina si Marar se obtin cu ajutorul mixerului - plantele proaspete sunt
zdrobite cu elicea mixerului si apoi sunt stoarse si filtrate prin tifon (pentru o
extractie mai facila se poate adauga putina apa, dar atunci cantitatile de plante se
dubleaza).

Este o reteta cu virtuti miraculoase in tratamentul hirsutismului, al

amenoreei si dismenoreei, al tulburarilor in dezvoltarea caracterelor feminine, al
bolilor de piele. Este indicata in dezordini legate de activitatea gonadelor si a
corticosuprarenalelor.

Tratamentul hepatitei

Folosita intern, Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic,

drenor biliar si hepatic, antiviral, colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic
(favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in bolile de ficat de orice
natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa
extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul
hepatitei A, cat si al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul
hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra
ficatului: Turita mare si Sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de administrare
este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz
intern,}, cu precizarea ca pe langa Rostopasca se mai adauga o lingurita de Turita
6
mare si o lingurita de Sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata.
Jumatatea de litru de infuzie se bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din
doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se reduce la doua treimi; la cei
intre 12-14 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei intre
6-8 ani - la un sfert. Tratamentul dureaza 49 de zile.

Tratamentul cirozei hepatice initiale

Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea

celulei hepatice. In tratamentul cirozei se foloseste un amestec de tincturi de
Rostopasca, Armurariu (Silybum marianum) si Pedicuta (Lycopodium clavatum)
in proportii egale. Modul de obtinere al tincturii de Armurariu si Pedicuta este
identic cu cel descris anterior la Rostopasca. Se ia o lingurita din acest amestec de
tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma

alcool, tutun, carne si preparate din carne, margarina, prajeli, alimente conservate,
alimente ce contin substante chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare
etc.).

Boli Externe

Negii

Se aplica suc de rostopasca de trei ori pe zi, in straturi succesive, timp de

minimum 2 saptamani. Treptat, negii isi schimba culoarea, se reduc ca dimensiune
si apoi cad. Este necesar ca tratamentul sa continue minimum 5-7 zile si dupa
caderea negilor.

Condiloamele acuminate (vegetatiile veneriene)

Se aplica o combinatie de extract fluid de rostopasca - 2 linguri si tinctura de

propolis 30% (se gaseste in magazinele apicola si in farmacii) - 1-2 lingurite. Se
fac aplicatii cu acest remediu, care adera foarte bine pe zona tratata, de 2-3 ori pe
zi, direct pe zonele afectate. Tratamentul dureaza minimum 2 saptamani. Inaintea
aplicarii preparatului, se va sterge foarte atent zona, cu un tampon imbibat in
tinctura de rostopasca diluata cu apa (1:5) sau chiar cu suc de rostopasca.

Este un tratament deosebit de util si in completarea celui cu Condylin (un

produs obtinut din planta Podophylus communis - remediul clasic in aceasta
afectiune, dar destul de dureros) deoarece accelereaza procesele de eliminare a

7
virusului, previne suprainfectia si grabeste vindecarea leziunilor, diminuand
suferinta. De asemenea, tratamentul adjuvant cu rostopasca stabilizeaza efectele
Condylinului si adesea nu mai face necesara reluarea tratamentului.

Tratamentul fibromului uterin si al cervicitei

Foarte importanta in tratarea acestor afectiuni este modalitatea de aplicare a

remediului. Metoda pe care v-o prezentam in continuare cere ceva timp, dar s-a
dovedit a fi extrem de eficienta: cu irigatorul, cu para de cauciuc sau cu o seringa
de capacitate mai mare (fara ac) se introduce infuzia de rostopasca pentru uz extern
(minimum 15 ml) in vagin. Dupa administrarea cu seringa, bazinul va ramane
ridicat fata de orizontala, timp de minimum 15 minute, astfel incat preparatul sa nu
se scurga din vagin. Este bine ca in aceasta perioada sa fie facute contractii si
relaxari succesive ale muschilor vaginali pentru ca circulatia sangvina sa se
intensifice, iar principiile active sa fie preluate mai usor. Cea mai eficienta
modalitate de administrare s-a dovedit a fi aceea in care, dupa introducerea
preparatului in vagin, s-a executat si pozitia 'lumanare' timp de 10-15 minute,
facand simultan contractii si relaxari ale musculaturii vaginului (care intensifica
circulatia locala si permite patrunderea in straturile profunde a principiilor active).

Se fac 1-2 administrari pe zi. In cazul cervicitei, durata minima a

tratamentului este de 2 saptamani, in timp ce la fibromul uterin durata minima este
de 49 de zile. Acest tratament mai este indicat in tratarea trichomonas-ului,
candidei, cancerului uterin.

Acest tratament este valabil si in infectiile cu candida, chlamydia,

trichomonas, precum si in infectiile bacteriene. Chiar daca dispar simptomele bolii,
este necesar un examen clinic si de laborator inainte de a va hotari sa incheiati
tratamentul.

Tumorile benigne si maligne

Se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile. Rostopasca

opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor. Eficienta
sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de
tataneasa. Daca pielea tinde sa se usuce si sa se degradeze sub actiunea
cataplasmei, la o ora dupa ce am luat-o, vom aplica un unguent cu tataneasa sau cu
galbenele.

Ciupercile fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare

8
 Se aplica un tampon de vata bine imbibat cu o combinatie de tincturi de
rostopasca, propolis si tataneasa, in proportii egale. Acest tampon se tine pe locul
afectat vreme de 1 ora, aplicandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa o saptamana de
tratament apar primele efecte. Daca este indepartat stratul de tesut mort, poate fi
folosit extractul fluid de rostopasca, care are o actiune mai puternica.

Panaritiu

Tratamentul se face timp de 2 saptamani (minimum), cu suc de rostopasca.

Se aplica sucul pe zonele afectate de 3 ori pe zi, in straturi succesive. Suplimentar,
pot fi facute comprese cu o combinatie de tincturi de rostopasca + propolis, in
proportii egale.

TOXICITATEA ROSTOPASCAI

Desi este una dintre plantele din nomenclatorul PLAFAR, rostopasca, atat de
utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica
este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-
60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este
necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea
accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea
unui medic.

La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza

prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea
de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de
substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina
de catre medic.

Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe

ranile deschise, sangerande, nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de
sarcina. Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care
aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.

INDICATII CLINICE :

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si

folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se
bucura de o apreciere crescanda in randul medicinei si tratamentelor naturiste.
Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era consecinta traditiei populare
din jurul sau, intrucat de-a lungul timpului oamenii au observat efectele sale
9
benefice in ameliorarea sau tratarea anumitor boli, recent, mai multi cercetatori au
reusit sa izolele substantele active din rostopasca, resposabile de efectele sale
terapeutice. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolinici, la doze mari
intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari
terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina,
oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina,
protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine,
ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in
aceasta planta.
Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian,
oncostatic si sedativ al sistemului nervos central. In unele teste pe animale
rostopasca s-a dovedit un bun citostatic. S-a observat si un efect de stimulare a
sistemului imunitar.
Cateva studii timpurii au aratat ca acesta planta poate produce dermatita de
contact sau iritarea ochilor, in urma contactului cu latexul de culoare galbena
continut de toate partile plantei, care in contact cu aerul se brunifica.

Un aliat al ficatului
Probabil cea mai importanta utilizarea a acestei plante este cea din bolile
hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice
natura. Si-e dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice.
Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza regenerarea celulei hepatice.
Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot
ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este
indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare
datorita efectelor drenoare biliare.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale
trebuie sa se evite consumul alimentelor greu digerabile si solicitante pentru ficat
precum carnea de porc, grasimi, prajeli, margarina, alimente conservate si se evita
tutunul si alcoolul.

Alte afectiuni in care se foloseste rostopasca

Extractele din rostopasca au efecte antibiotice pe un mare numar de

germeni patogeni. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si
verucilor. Pentru aceasta se rupe o tulpina din planta verde si se aplica latexul care
se scurge din planta pe neg. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic

10
 Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in
tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica
parul.
Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei,
cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea
tranzitului intestinal.

Modalitati de utilizare:

Ceaiul de rostopasca este indicat in afectiunile hepatice. Se recomanda

consumul a doua trei cani de ceai pe zi, timp de maxim o saptamana.
Administrata sub aceasta forma, are efect vasodilatator coronarian si antispastic
biliar, are actiune sedativa si antitumorala.
Tinctura de rostopasca se poate cumpara din farmacii sau se poate prepara
acasa din plante uscate zdrobite si puse la macerat cu alcool timp de 10 zile.
Tinctura se poate folosi pentru tratarea afectiunilor dermatologice precum negi,
veruci, bataturi, eczeme.
Sucul de rostopasca se obtine din tijele de rostopasca proaspat culese sau
pastrate maximum 24 de ore la frigider. Dupa ce se rupe tija, se unge locul afectat
cu suc. Este de retinut ca, pentru a fi eficent, tratamentul extern cu suc trebuie
aplicat de mai multe ori pe acelasi loc, la intervale de cateva minute. Dupe ce se
sucul aplicat anterior se usuca, se mai aplica un strat.
Planta proaspata se poate folosi aplicata, in special frunzele, direct pe leziuni
de la nivelul pielii

11
 PRODUSE NATURISTE :

Pulberea de Rostopasca

Partile aeriene inflorite si uscate se

macina fin cu rasnita de cafea; daca mai
raman bucati nemacinate, se face o
cernere. In principiu, doza la adulti este
de un varf de cutit (0,5 g) de 3 ori pe zi.
Pulberea se tine sub limba timp de 10-15
minute, apoi se inghite cu putina apa. La
copiii intre 6 si 12 ani, doza se
injumatateste, iar la copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert.

Tinctura de Rostopasca

Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se

obtine o pulbere. Se pun 20 linguri de pulbere proaspat
macinata intr-un litru de alcool de 75 (trei sferturi de litru
de alcool alimentar de 96 cu un sfert de litru de apa). Se
lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de
macerare. In final se stoarce, se filtreaza si se toarna in
sticlute mici, inchise la culoare.

Infuzia de Rostopasca

Pentru obtinerea a 1/2 litru, se pune 1

lingurita de planta maruntita (pulbere
obtinuta cu rasnita electrica de cafea) cu 250
ml de apa calduta (la 40C) intr-o cana si se
lasa la macerat 8-12 ore. Dupa macerare se
filtreaza produsul, iar pulberea de planta
ramasa dupa filtrare se pune la infuzat in
250 ml de apa fierbinte timp de 15-30 de
minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste (asa
incat sa ajunga la 40-60C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Se
consuma in termen de 24 de ore (cu conditia sa fie pastrata la maximum 10C).
12
 Infuzia pentru uz extern

Pentru obtinerea a 1/4 litru, se pune o lingura de planta maruntita (pulbere

obtinuta cu rasnita electrica de cafea) in jumatate de cana de apa si se lasa la
macerat de seara pana dimineata. Dimineata se face un decoct de Rostopasca,
lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in jumatate de cana de apa,
vreme de 2 minute. Decoctul se filtreaza, se racoreste (astfel incat sa ajunga la 40-
60C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Preparatul astfel obtinut se
foloseste in termen de 12 ore (cu conditia sa fie pastrat la maximum 18C).

Extractul fluid de Rostopasca

Se pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca (obtinuta prin macinare cu rasnita

electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75 (3 parti alcool
alimentar de 96 si o parte apa) atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o
pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se
stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata
si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand scade de 3 ori. Se obtine o
pasta inchisa la culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se foloseste doar extern,
deoarece are un potential toxic ridicat

Sucul de Rostopasca

Se obtine din tijele de Rostopasca proaspat culese sau

pastrate maximum 24 de ore la frigider (la 4C). Se rupe
tija si se unge locul afectat cu suc; daca nu ajunge sucul,
se rupe tija 1 cm mai incolo si se stoarce din nou s.a.m.d.
Atentie: pentru ca tratamentul extern cu suc sa aiba
eficienta, trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc la
intervale de cateva minute (dupa ce se usuca sucul aplicat anterior, se mai aplica un
strat).

Cataplasma cu plante proaspete

Se spala frunzele si tijele de Rostopasca si se dau prin mixer (blender) sau prin
masina de tocat pana devin pasta. Pentru o cataplasma de marime medie, sunt
necesari 1-2 pumni de planta. Pasta de plante astfel obtinuta se inveleste in tifon
(strat simplu). Se aplica pe locul afectat timp de 1 ora.

13
 Cataplasma cu plante uscate

Se marunteste fin un pumn de Rostopasca uscata cu ajutorul unei rasnite electrice

de cafea. In pulberea astfel obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se usor
intr-un vas, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta, invelita intr-un tifon
(pus in doua daca este mai rar), se aplica pe locul afectat timp de minimum 2 ore.

Unguent Rostopasca

Produs natural obtinut prin procedee naturiste.

Compozitie

Rostopasca (Chelidonium majus), ulei de floarea-soarelui, rasina, ulei volatil

de busuioc, ceara de albine.

Actiuni

Recomandari: Rostopasca, cunoscuta ca si 'iarba negilor este o planta a

carei virtuti terapeutice sunt cunoscute inca din antichitate. Actiunea sa antivirala a
facut rostopasca binecunoscuta in tratamentul negilor si a herpesului cutanat. Este
utila ca adjuvant si in tratamentul ranilor, panaritiilor, in ulceratiile atone,
impetigo, psoriazis prin proprietatile sale trofice, cicatrizante, si antiseptice. Nu se
aplica pe plagi recente si Contraindicatii sangerande.

14
 Ciroza Hepatica

Ficatul ocupa majoritatea spatiului drept superior

al cavitatii abdominale, si se intinde transversal
din partea dreapta, pana la 5-6 cm la stanga liniei
mediane, iar sagital, de la peretele abdominal
posterior spre xifoid pe 15-20 de cm. Greutatea
ficatului la adult este de aproximativ 1200 -
1800g, in functie de greutatea corporala,
constituind intre 1,8 pana la 3,1% din greutatea
corporala totala.
Ficatul este compus din 2 lobi inegali, stang si
drept.
Lobul drept este de aproximativ 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai
mici numiti: lobul cuadrat (patrat) si caudat.

Lobul drept reprezinta intre jumatate si doua treimi din volumul hepatic
total; totusi, din punct de vedere functional, lobul drept si lobul stang sunt de
marime aproximativ egala si sunt despartiti de o linie, care se intinde de la vena
cava inferioara, superior, pana la mijlocul fosei veziculei biliare, inferior.

Sunt prezente un numar de opt segmente

functionale, fiecare demarcat prin drenaj
vascular si biliar: diviziunile laterale
(segmentele VI si VII) si mediale
(segmentele V si VIII) ale lobului drept,
diviziunile mediale (segmentul IV) si
lateral (segmentele II si III) ale lobului
stang si lobul caudat (segmentul I),
ultimul lob fiind o zona de deversare
vasculara pentru lobii drept si stang

15
 Microstructura functionala a ficatului.
Lobul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului. El este
construit din cordoane hepatocitare radiare separate de o retea de capilare
sinusoidale care converg dinspre spatiile porte periferice spre vena centrolobara.
Lobii sunt vizibili cu ochiul liber si se prezinta ca niste granulatii de
marimea unui bob de mei, are forma unei piramide asezate cu baza spre suprafata
ficatului si varful spre interior. In sectiune transversala are aspectul unui poligon cu
5-6 laturi. La intalnirea celor trei lobi exista spatiul portal care contine o artera
perilobulara (ramura a arterei hepatice), o vena perilobulare (ramura din vena
porta), cu canalicul biliar perilobular, vase limfatice, toate invelite intr-o stroma
conjunctiva dependenta de capsula fibroasa a ficatului.
Ciroza hepatica reprezinta o afectiune cronica a ficatului caracterizata prin
fibroza extensiva si modificarea severa a arhitecturii hepatice, prin formarea
nodulilor de regenerare.

Termenul de ciroza provine din

limba greaca, de la cuvantul kirrhos
si se refera la culoarea maro-roscat a
ficatului afectat pe sectiune. Principalii
factori etiologici sunt alcoolul si
virusurile hepatitice B si C, acestia
actionand sinergic, atunci cand sunt
intalniti la acelasi pacient.

Atunci cand nu se elucideaza etiologia

dupa investigatii specifice, ciroza este denumita criptogenetica, fiind determinata
probabil de virusuri hepatitice inca neidentificate, de hepatite autoimune
silentioase sau de diverse substante toxice.

Simptome de ciroza hepatica

Adesea, pacientii pot avea boala hepatica avansata, fara nici o

simptomatologie sau doar descriu o stare de oboseala accentuata. Alteori, se
prezinta la medic pentru edeme (acumularea de lichid la nivelul tesutului
subcutanat de la membrele inferioare), cresterea de volum a abdomenului prin
lichid de ascita sau icter (coloratie galbena a tegumentelor si mucoaselor).

16
 In cazurile avansate, prezentarea este direct cu encefalopatie hepatica stare
de irascibilitate, tremor, somnolenta diurna, bradilalie si bradipsihie sau direct
coma sau prin hemoragie digestiva.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Pentru sustinerea diagnosticului de ciroza este nevoie de criterii atat

biochimice, cat si ecografice si endoscopice. Medicul generalist, internistul sau
gastroenterologul vor recomanda o hemoleucograma completa, probe functionale
hepatice (transaminaze, teste de colestaza), teste de insuficienta hepatica
albumina serica, coagulograma, electroforeza proteinelor serice, dar si explorari
imagistice.

Daca pacientul se prezinta cu ascita in tensiune (lichid in abdomen care

determina distensia marcata a acestuia), se va efectua o paracenteza diagnostica si
terapeutica se preleveaza probe din lichidul de ascita pentru numaratoare de
leucocite, glucoza si culturi bacteriene (pentru excluderea peritonitei bacteriene
spontane, care este o complicatie redutabila a cirozei avansate).

Ecografia abdominala evidentiaza ecostructura hepatica micro si

macronodulara, prezenta sau absenta unor formatiuni tumorale hepatice, prezenta
ascitei, a splenomegaliei si a altor elemente ale sindromului de hipertensiune
portala.

Endoscopia digestiva superioara este indispensabila diagnosticului de

certitudine al cirozei, pentru evidentierea varicelor esofagiene, a gastropatiei portal
hipertensive si pentru profilaxia primara sau secundara a hemoragiei variceale.

Diagnosticul cirozei hepatice

Ciroza hepatica trebuie caracterizata din punct de vedere etiologic trebuie

precizata cauza etanolica, virala B, C sau D, de etiologie mixta sau alte cauze
mai rare.

17
 CONCLUZIE

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se

afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si

forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una
dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca
pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta
romanii au botezat-o 'Chelidonium', 'darul cerului', iar vracii o culegeau numai in
crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai
antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie
intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea
ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi
vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui,
Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O
confirmare 'istorica' a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht
Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de
ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la
dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat
cu medicamentele actuale.

18
 BIBLIOGRAFIE

I. ATLAS BOTANIC-Autori-L.Popovici,C.Moruzi,I.Toma-Editura Didactica si

Pedagogica-1993

II. MEDICINA NATURISTA-Autor-Speranta Anton-Editura Polirom-2007

III. MEDICINA NATURISTA-Autor-Pavel Chirila-Editura Medicala-1987

IV. PLANTE MEDICINALE SI AROMATICE-Autor-A.Laza,G.Racz-Editura

Ceres-1975

V. BOTANICA-Autori Prof.dr.doc. Gh Anghel-M.Paun-A.Nyarady-Prof dc-

St.Grigore,E.D.P-1975

19