Alexandru D Xenopol Istoria Romanilor Din Dacia Traiană Volumul 2 Năvălirile Barbare PDF

ISTORIM
ROMANILOR DIN
DACIA TRAIANA
DE
fi. b. XENOFOL
PRO F ES012 LA UNIVERSITATEA DIN IASI. MEMBRU ACADEMIE/ ROMANE
MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTA
EINT1 11-11
....1111101M1M./
Nu sunt vremne sub arms omulul,

ei bletul om sub vremi".
NIRON COSTIN.
VOLUMUL 11
NAPALIRILLE PARBARE
270-1290
BUCURE5T I
Institutul de Arte Grano st Edltura LIBRARIEI 5COALELOR" C. SFETEA
02 ^04. CALEA MOULOIL 82 0 4
1914
V
TO 11 I WROMAH 1 LO E.
T
-
7, ,rwor,,,,,,?Ne 7n.i.e...{ta -",'
e.0:411
,t,
'44 R.Rfj, a
7 ^
1.1
1
A 111
ee-
r
r
Ili
==
a
-
4
-
"t
titr-46:IgitiaaW? 1.1A. -
Attila i Papa Leo I.
Miniatura din S:ich.si:-elie Weltehionik on Ludm.ig Weiland.
Institutul de arte grafiee C. SFETEA, Bueure,ti.
STOMA
NAM I LOH
,
) tiIH
Aiiiim TuinNA
DE
A. b. XENOFOL
PROEM:1R LA UNIVERBITATEA DIN IABI. MEMBRU AOADEMIEI ROMANE.
OORESPONDENT AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA
EDITIA 11-a
Nu sant vremile sub arma omului,

ci bieful OM sub vremi".
INIRON COSTIN.
V OLU MUL II
NAVALIIRILtE 131:11313fIRE
270-1210
It:=:Psime
BUCUREST I
_
Institutul de Arte Crake si Editura LIBRARIEI BCOALELOR" C. SFETEA
62-64, CALEA MO*IL012, 02-61
1914
. /.
W7tJ. ye etc,c, 027/C11.114d
walea
PArAsirea Dacidi in prada. Ifirbarilor fusese pre-
cedat5 de o epoch' de tian2ilie sixt care aceastA provin-
cie, de i Inca sub stApAnirea Romanilor, suferise in
epetite rilnduri nAvAliri pustietoare. Dei trecerea
dela starea lini,tit i infloritoare a oblAduirei romane
la acea chaoticA a timpurilor nAvAlirei nu fusese nA-
prasnicA i cu toate cA nu se poate stahill seria istoricA
care duce dela o stare la cealalt, totui nu e mai putin
adevArat CA, cu retragerea legiunilor, incepe pentru
poporatia daco-romanA o epocA CU totul noua" a istoriei
ei, caracterizat prin mai multe irnprejurAri insemnate.
Intai : Cei rnai multi din locuitorii rAmai in Dacia
Traiana, speriati de violentele i grozAviile nAvtlirilor,
caut, ca i Rornanii de mai tArziu, adApost in contra
lor, in rnuntii i pAdurile de care Dacia era plinA.
Al doilea : Felul cel nou de viat, adus prin str-
mutarea poporului de la cAmpie la munte, schimbA i
conditiile traiului sau, reintorcandu'l Indrt de la viata
agricolA la una ca i nomad. Cu toate cA Rornanii
n'au parAsit nici oclatA cu totul indeletnicirile vietei
aezate, totui petrecerea lor in munti impingandu'i
mai ales la pAstorie, ei se purtau necontenit peste toatA
intinderea lor, veniau in atingere mu cu altii din pun-
tele cele mai IndepArtate, i astfel unificAnd felul lor
de a fi, pregAtir acea unitate surprinzAtoare a nearnu-
lui romanesc de la nordul Dunrei.
Al treilea : In acest rstimp de aproape o mie de
ani, poporul Daco-Rornanilor intrA Iii atingere cu deo-
sebite nearnuri barbare care l'Asar urine in. graiul i
10 1STORIA ROMANILOR
obiceiurile lui, determinara forma lui de organizare

ajunserd chiar a'i domina mintea prin limbd i religie.
Nationalitatea romand a cdreia baza fusese pusa
prin contopirea Romanilor cu batinaii din Dacia,
iesa formata pe deplin tocmai din epoca nvAlirilor.
Aceasta a desvoltat sambnrele vechiu intr'un arbore
puternic cu ramurile intinse, coroana bogat i rada-
cinile adanci. El rasare insd din aceasta epoca, salbatec
neregulat, ca trunchiurile primitive ce cresc in umbra
desiurilor. Trebuia curatit i ingrijit, desfcut la ra-
(Wind i rsuflat in crengariu, spre a da intreaga des-
voltare puterilor sale latente. Curatirea, intreprinsa de
mult, a fost dus5 tot mai spre desavarire de epoca re-
generrei care este aproape de a fi incheiata i care
este menit a face din salbatecul fiu al padurei un ar-
bore civilizat.
Perioada navalirei cuprinde deci una din fazele
cele mai insemnate ale istoriei noastre, acea in care
s'au adaos mai multe elemente none care nationali-
tatea romana. Vom vedea ca epoca de o mie de ani,
petrecutd intre parsirea Daciei i intemeierea prin-
cipatelor, nu este o lunga pauza in desvoltarea popo-
rului nostru, nici o epoca asupra careia nu s'ar ti ni-
mica, ci din contra una din partile cele mai interesante,
cele mai bogate in rezultate ale istoriei sale.
E drept ca izvoarele curg mai sarace asupra aces-
tui timp ; insa pentru eine tie s atinga strnna isto-
rich ele dan un rasunet destul de clar al acestor tint-
puri putin cercetate.
CA PU L III
DACIA IN PRIMA PERIOADA A NAVALIREI BARBARE

270 860.
BARBARE NAVALIRILOR A PERIGADA /NTA/A ROICIANO AL.
R G B NAI Vala
arein (NIS) OS
Afatteritt lui Valid
\ MEW
ltriP+rtiiiii.444::
.
',them. A
Hagar/L.
4 rartips(TmAautt
44,42, .....Avara
4*41. 44-04 .04. Gepayi
,
i fluttei
/
..17apn -14.
Gold
''Ple/ )/4 V LEGENDA
SING/0
.2,..f
....- ,c
Al/TROY117 .SIRMIUM
......"
..,..
..11 Otii \
II n
1
C *I41
, .,'' ti,\,'40
1
i*"."s>.
1 II (cris
trai,;"
pm VOV011ad V 1/07111/7plyN 3211/SIIVIT
GOTII, HUN11 SI GEPIZI1
1. NAVALIREA GOTILOR, IIUNILOR $1 A GEPIZILOR
Gotii dupil Aurelian. Am urmarit mai sus is-

toria navalirilor gotice pana la parasirea Daciei de im-
pratul Aurelian i am vazut ca, in tot acel timp, oar-
dele lor nomade cutreerau intinsul es oriental al Eu-
ropei, trecand prin Muntenia, pentru a intra pe de o
parte in Imperiul Roman de peste Dunare, pe de alta
in Dacia. Este interesant de constatat ea nici dupa de-
lsarea Daciei in prada lor, Gotii nu'i parasesc ae-
zarile cle pe tarmurile Marei Negre, uncle ii intalnim
Ma' intrerupere, pana ce, spaimantati de Huni, tree
cu gramada in partea oriental a Imparatiei Romane.
In tot rstimpul de peste 100 de ani ce se stre-
coar5 dela p5rasirea Daciei pana la venirea Hunilor
(270-375), provincia reintrase sub stapanirea nearnu-
rilor sarmate care se intindeau mai ales in Muntenia.
Astfel pe timpul lui Constantin cel Mare, (325 337),
Gotii care pana atunci par a se fi tinut mai in linite.
ataca din nou Imperiul Roman i provoaca pe Con-
stantin a face o expeditie in protiva lor. El trece Du-
narea pe un pod de piatr5, acela alccarui# r5ma,ite se
vacl i astazi Inca la Celein, intre gurile Jiului i ale
1I ISTORIA ROM INILOR
Oltului Gotii sunt hatuti de Constantin in /arile Sar-

1
matilor 2 Se vede deci ci Muntenia purta pe atunci
numele de tara Sarmatilor. Construirea unui pod de
pialra peste Dun are aratA insa" invederat, ca' Constan-
tin cel Mare nu avuse numai scopul de a speriA pe Goti
spre a'i astampara, ci a el vroise a alipi iar4i mai cu
trainicie partite nord-dunrirene de impAratia sa, lucru
ce erA firesc la un monarh care strAmutase scaunul
('ermani (Goli) dope Columna antonina.
St a tidal shi din apus in rrisArit, pe malurile Bosh).-

nUll i.
Ca ace01 Goti, invin,i de Constantin, nu se aflau
in foasta Dade ronlanA, se cunoate de pe istoria lor
ulterioard care ii aratri tot ea locuitori ai tarmurilor
1. Mai sus, Vol. I, p, I Ili i 150. Warta intaielor navalici police, Vol. I.
pag. 283.
2. ()rosins, VII, 28 : Mox Gothorum fortissimas el copiosissimas gentes
in ipso barharici soli sinu, hoc est in Sarmalarum regione delevil". Comp. Paulus
Diaconus XI si Idatius, Chronicon, ad, annum, 332.
GOTII, HIINII SI GEPIZII 15
MArei Negre, prin Basarabia de astAzi i regiunile ce

se tin de ea.
Anume dupa impartirea provizorie a Imperia lui
Homan in acel de apus i acel de fasrtrit, Valente im-
pAralul ra'sdritului (364-378) face o expeditie contra
Gotilor i, htcru caracteristic pentru regiunile uncle el
Goti de pe tin inanuscris din Vatican.
vroin sa'i alace, este cA el ierneaza la Marcianopoli in

Moesia, aproape de coastele MArei Negre. Apoi face si
el un pod, insA de plate, peste Dun Are pe la Noviodu-
num, care ora5 este arat at de Ptolenteu ca afliindu-se
acolo unde Istrul incepe a se despArti in gurile sale,
adeca pe la Isaccea de astAzi, i bate pe tribal got al
16 ISTORIA ROMANTIOR
Greutungilor 3. Reies deci intr'un chip invederal , ca

Gotii locuiau tot catre Nistru i partile orientale, i
ca atunci cand Constantin cel Mare ii batuse in partile
mai occidentale ale Munteniei, nu'i lovise In tam lor,
ci in acea a Sarmatilor.
Gotii stau in partile acestea pana cand, speriati
ei insusi de cumplitii i salbatecii Huni, o rup de fug5
c5tre Dunare. Atanaric, capul ramurei celei mai apu-
sene a Gotilor, trimisese un corp de ostire pentru a
recunoaste navala Hunilor ; iar el se asezase in o vale
pe fluviul Nistru. Spairnantat de raportul dat de is-
coada lui, el se coboara repede catre Dundre i vro-
este .95 se int5riasca aici, tragand un mare sant din malul
Siretului pada in acel al Dunarei 4. Din el va fi r5mas
probabil valul de parnant, din care si astazi se v5d urine
in judetul Covurluiului, si care porneste dela satul Tu-
lucesti in coada lacului Bratesului si merge pada' la
malul Siretului, in dreptul satului Cotu-lung 5. Desi
valul acesta care poarta in gura poporului din acele
parti tot numele dat in de comun tuturor lucthilor de
asemenea natura aflatoare pe pamantul Daciei, de
valul lui Traian, porneste din malul Siretului i ajunge
in acel al Bratesului, totusi acest lac nefiind decat o
formatie a Dunarei, aratarea lui Arnian se poate re-
feri la el. Este invederat c pe aici un val roman nu
ar fi avut nici o ratiune de a fi, mai intai intru cat
exista valul cel mare, inteadevar aparator al Moesiei
inferioare, pe care 1-am v5zut ca trecea prin Basara-
bia si Moldova sudica, de la Akerman prin vadul lui
Isac pe Prut, peste Siret i pada in Carpati. Apoi la ce
ar fi slujit Romanilor un val tras intre Brate i Siret,
care nu ar fi constituit nici o linie de aparare pentru
posesiile lor sud-dunrene, singurele ale caror scut il
3. Amm. Marcell., XXVII, 1. Plolemeus, III, 10, 11.

4. Arnm. Marcell., XXXI, 3 : Quo in novitate maioresque venturi pavore
constrictus a superciliis Gerasi fluminis adusque Danubium Taifalortim terras
perstringens rnuros altius errigebat."
5. Vezi Harla Ronulniei rublicatil de Flenuning la Glogau i cea de la in-
ceputul acestui capitol.
GoTII, hUSh SI GLPIZII 17
aveau in vedere radicarea unor astfel de intArituri?

In a numitul val al lui Traian ce leaga coada Brate-
ului cu malul Siretului, avem inai-ntea nostrA, rAmA-
itele acelui ridicat de Atanaric pentru a se opune na-
vdlirei Hunilor 6 Nesigur ins nici la adapostul acestei
intarituri mestrite, Atanaric cautd cu poporul sail o
Dealul Istrita.
scapare in acele naturale ale muntilor Carpati, care se

intindeau la o mare indepArtare spre apus, i anume
el se retrage in a,A numitul Cauca land, nume cu finala
germanA landtarg, dat de Goti muntelui Caucazus
6. Hasdeu, 1st. critic& p, 299, care vrea si indrepte pc altii in privirea a5ezarei
acestui val, comae insusi o eroale, spunand c1 valid s'ar fi intins intie Prut si
Dunare. Gerasus al lui Ainian nu poate fi decal Siretul Onai sus Vol. 1, p, 36), 5i
valul fiind tras intre Sirel si Duniire, nu poate fi decat acel aratat de noi. Vezi 5i
Odobescu, Notices sur les Anliquiles de la Rmunanie, Pai is, 1868, p, 47.
A. D. Xnnopol. Nloria RomAnilor. 2
18 ISTORIA ROMANI:LOR
unde se retraserd, i din combinarea cArora iei acel

dat de Ammianus. Am vAzut c rnai cu osebire partea
Carpatilor spre r5s5rit de Olt 'Area a se numi Caucaz,
uncle se afl panA astAzi muntii ce amintesc acest de
al doilea name al Carpatilor7. Aici insa ei intalnirA pe
Sarmati pe cari trebuira sA"i aluuge cu puterea pe
carea groaza lor de Huth le o dAduse cu prisosintA 8.
Se vede c in gonna lor care acei munti, ei au
pierdut langd Buz Au. la poalele dealului Istrita, langA
satul B5denii de jos sau Pietroasa, tezaurul de aur
p5strat astAzi in nmzeul din Bucuresti i cunoscut in
popor sub numele de dosca ru pnii, 1 din care o verigA
poart5 inscriptia in rune gotice : guthani ocwi hailag"
adecA : lui Odin patria sfintit5" 9.
Toate tirile deci privitoare la Goti constatA unul
i acela fapt, important din mai multe punte de ye-
dere : sthruinta Gotilor panA la sfaritul petrecerei lor
la nordul DunArei, in regiunile rAsAritene i sudice
ale Moldovei i Basarabiei, i lipsa lor din Dacia, de
oare ce nici unul singur din izvoarele indestul de nu-
meroase ce pcmenesc de ei, nu ne arat cA vre o in-
cursie a Gotilor sei fi pornii din Dacia romand, iar
toate atacurile, atat Mute cat i suferite de ei, au
drept teatru regiunile rasaritene din vecin5tatea MArei
Negre. Se vede deci cum aceasta imprejurare, bine
constatat, trebuie sA schimbe cu totul pArerile despre
motivul care 1-a impins pe Aurelian, s5 pArAsascA
7. Mai sus, Vol, I, p, 302.
8. Amm. Marcell, XXXI, 4 : Athanaricus paria pertimescens abscessit
ad Caucalandensem locum altitudine Silvarum inaccessum et montium. cum
suis omnibus declinavit, Sarmatis hide extrusis."
9. Ian reproducerea ei In rune : xA rp R( PI //HA' rx
Aceasta cetire a inscriptiei este cca mai probabili si a fost propusa, dupa o suma
de alte Incerciiri facute de tnviltatii straini, de Odobescu In Notices sur les anti-
guiles de la Roumanie, p, 17-24. Greutatea sta In terminul Ocivi pe care Odobescu
11 traduce prin patrie, bazandu-se pe presupunerea ca asa ar fi numit Germanii
patria lor, adica Scitia, pe care si Iordanes o (la sub un nume apropiat, prin
forma lui, de cuvantul inscriptiei. De Gothorum sive Getarum origine ac rebus gestis,
IV : Haec igitur pars Gothorum quae apud Filimer dicitur in terras Oium emenso
amne transposita, optatum potita solum."
GUM, HUNII 1 GENZII 19
Dacia. Provincia fu numai cat pradata din tint in

timp de_ Goti, nu ocunatA _de ut,-nict m'Acar 1,FecaloTr.
Nu a lost deci rapita Dacia de Goti din manile lui
Aurelian, ci el avand de apArat pozitii mai impor-
tante ale imperiului decal reslatita Dacie, o parasi,
Veriga cu inscriptie (m5rime natural5).
&and c ocrotirea ei contra neincetatelor incursii ale

barbarilor era prea anevoioas.
Al doilea rezultat al neocuparei Daciei de catre Goti,
este lipsa aproape deplina de elemente gotice, din
20 ISTORIA ROMANILOR
limba romAna. S'ar putea gasi ca elemente gotice Iii

romaneste, cu.vantul hot, format din Got prin aspirarea
lui g in h, Si inteadevAr cnd veniau Gotii veniau hotii,
incat aceasta etimologie ne ar pArea probabila10. Al
doilea rest gotic ar fi jumatatea a doua a cuvantului
cocostrc, din care partea intaia aminteste pe latinescul
ciconia, iar a doua pe goticul stork, germ. mod. storch.
In sfarsit se pare a ne fi rAmas dela ei i numele riului
Moldova, dela care apoi se trase acel al tarei, care ar
veni dela goticul muldepraf, de uncle avem mai multe
riuri in trile germane cu numele de Mulde, Moldau.
Asa cel intai ne intimpinA in Saxonia, la un afluent
al Elbei ; cel al doilea e riul ce uda capitala Boemiei,
Praga, si care poarta iari numele de Moldau in gura
Germanilor, pe cand Slavii acelei tan i numesc Ultava.
Cum se poate deriva numele unui riu dela Lin element
atat de deosebit de apa, ca praful, provine din aceea
cA, la lumina soarelui dimineata si sara, suprafata apei
pare ca abura praf. De aceea i Slavonii au numit un
riu al Munteniei Prahova dela prah_pral. Apoi chiar
Ovid vorbeste intr'un loc de amnis pulverulentus".
Fata insa cu niste elemente atat de putine si Inca
acestea nesigure, se poate sustinea ca gotismele lip-
sesc aproape cu desAvarsire din limba romdna. A-
ceasta lipsa a fost invocata de protivnicii staruintei
Roiffinilor in Dacia, pentru a dovedi tocmai faptul
ca ei nu se allau in Dacia, la venirea Gotilor. Ei por-
nese dela premisa de tot falsii cA Gotii ar fi ocupat
Dacia, stand in ea cel putin 100 de ani (270-375),
si intru cat in nationalitatea romanA nu se constatA
aproape nici o urma de inriurire gotica, ar urma de
10. Hasdeu, JSIOIIO triifcc P. 299 este de Orem ci cuvantul hot ar veni dela
exclamarea ce se intrebuintaza de obiceiu la prinderea hotilor de ho! ho I Noi stim
ea romaneste acest strigat are sensul poprirei : ho I sidi, aho! aho I dar nici odatii
acel al urmArirei, goanei. Observam Insa ci i Hasdeu tot dela un strigat dat cu
prilejul spaimel de Goti derivii cuvAntul de hot.
11. Hasdeu, Ist.cril., p, 300, dupii exemplul lui Cantemir, Hronicid, p, 264.
(Comp. p. '271), au atras cel intai luarea aminte asupra pozitiei teritoriale ocupate
de Gott si au explicat din ea lipsa gotismelor in Iiiiibn romanil.
GOTII, HUSh SI CEPIzIf 21
aici c.5 Rornanii nu se aflau in Dacia la venirea acelui

popor, fiind strAmutati peste Dundre12.
Demonstrarea atat de deplind c Gotii nu au ocu-
pat niciodat Dacia lui Traian in chip statornic i c )
ei, p5n la trecerea lor peste DunAre; au stat totdea-

una in campiile vecine
cu Marca Neagra, taie
tocmai rdAcina unei a-
tari argument ari. Chiar ,..
%
daca Gotii au venit in 4
,,
atingere cu Daco-Ra- , .
manii, ea fu totdeauna - i
..,%._.----------.----;1
dusrndneasca i treed-
toare, ca acea in care
intr cel pi-Mat cu ho-
tul care il prada. Apoi "ow
.
,
e
a nu se stabilesc in- .3,4144.. "1
riuririle intre popoare,
cu sabia in manA i cu t:
uth in suflet, ci pe calea Ls+
panicA a relatiilor dela
om la om, pe aceea a Tablaua cea mare redusA la 1/8
legaturilor de interes i a schimbului de slujbe. S
nu ne mire deci nici intr'un chip lipsa gotismelor in
limba Romanilor. Ar fi extraordinar tocmai, dacA niste
asemenea elemente s'ar afla in ea.
Dac limba daco-romn s'ar fi desvol tat la
sudul Dun5rei, tocmai atunci ar trebui s aflAnt in
ea elemente gotice. Inteadevar Gotii, alungati de Huni,
tree Dun Area in Imperiul de Rasarit, capatand invoirea
dela impAratul Valente, dupa" nesfarite fagaduinti de
a rrnnea linititi '3. Ei se aaza catva timp aici ;
dar revoltndu-se curand dup aceea, bat pe imp5ratu/
Valente i'l omoar la Adrianopole, prad i pustiesc
12. Rosier, Roma misc. Studien, p, 123, dupa Sulzer, Geschichle-des Iran-
salpinischen Dakiens, Wien, 1781.
13. Mai 1ntAi tree Gotii crestini sub Fritigern si Alavivus. Dupil aceea se ho-
tAreste i Atanaric capul Gotilor p5g5ni, care se refugiase in Caucaland, s fac si
el ca i ceilalti ; el trece Dunarea In 393 pe timpul lui Teodosiu. Vezi Iordanes,
XXVII; Anun. Marcell., XXVII, 9.
22 1STORIA ROMANI:1,0R
un lung sir de ani peninsula Balcanului, apoi tree In

Italia si insfarsit in Spania, unde oceanul Atlantic
pune un tel vietei lor ratacitoare. Parte insa dintre
Goti, elemente mai putin vagabonde ale neamului
lor, Hiram cqezcqi in teirile din sudul Duneirei. Asa
ni se spune ea in Albania, s'ar fi intamplat easatorii
intre Goti i bstinasim i acelasi lucru se va fi intam-
plat si in Moesia, pretinsa salaSluinta a coloniilor strd-
mutate. Apoi limba bulgard de astazi, desvoltata tot
in Moesia, prezinta cateva urme netegaduite de ele-
men te gotice in ea, precum i limba gotica la randul
ei infatisaza urme de inriurire slava. Astfel avern in
limba bulgara elementele gotice ortograd, gradina,
dela goticul aurtigard, derivat din aurts, iarba ; userez,
cercel, din goticul aushariggs, derivat dela auso, ureche ;
sabota, zi, din goticul sambas, idem ; bukg, carte, din
goticul boka, idem ; metzda, marfa, din goticul mizda ;
netij, sarbeste netjak, rudenie, dela. nithgis, idem. Iar
ca bulgarisme in limba gotica citam ; ktismo care vine
dela slavo-bulgarul klik, vuet ; plinsjan, a sari, dela
slavicul pliasati, idem ; chleb, pane, dela slavicul hliab".
Nu ar fi oare cu total extraordinar cA limba roma-
neasca, desvoltata pe acelasi teritoriu alaturea cu limba
bulgara si in atingere cu Gotii care influentaza pe
aceasta din urma, sa ramana substras cu totul dela
orice inriurire gotica ? Prin urmare, faptele fiind res-
tabilite conform adevrului istoric, lipsa de gotisrne
in liinba romana, este tocmai dovada cea mai buna
ea Daco-Romanii nu au parasit nici odata vechea lor
patrie, Dacia lui Traian.
Intaiul element al nvlirei barbare a pricinuit, de
si in chip indirect, parasirea Daciei. El nu a venit
ins in o atingere roditoare cu poporatia daco-ro-
mana., si nu a l Asat deci asupra ei nici o urma de inriurire.
14. Malchus, Excerpta de legationibus, Bonn, p, 258.
15. Schafarik, Slavische Alterfhumer Leipzig, 1844, I. p, 429.Gotii de care
ne-am ocupat, erau cei de apus, Visigofii. CO de rasarit, Ostrogofii, al caror rege,
Hermanaric se sinucisese, fiindca nu putuse sa se Impotriveasca Hunilor, prirnira
stapanirea acestora 5i ramasera In patria lor, dincolo de Nistru, Iordanes, c. XLVIII :
in eadem patria remanserunt." Mai tarziu se stramut5, dupa Huni, in Panonia.
C toes. wan-1,134 -I"' 14 tio-1
GOTII, HUNII SI GEPIZII 23
SA vedem ce s'a petrecut cu Hunii, care veniau

pe urmele Gotilor, ca nite tigrii insetati de sange
dup o ceat de lupi nemilostivi.
Hunii. Poporul Hunilor era de rasA mongolicA, in
deosebire de Goti care erau Ari. Portretul lor, lAsa t de mai
multi scriitori contimporani, dei fArA indoialA vAzut
prin prisma fricei i a
groazei i deci poate
cam exagerat, explicA
indestul spaima ce cu-
prinse pe toate popoa-
rele la venirea ler. Am-
mianus Marcellinus re- t
produce in colorile ur- 46/
mAtoare, care se vAd
copiate dup5 via na-
tura', portretul fizic,
moral i intelectual al tviaggi b.
acestui cumplit neam c:t71/FA:v P'
P:071Vit'Vt.e.
de oameni : Hunii in- 14,041E1.4tefrie
tree in cruzime i bar-
baric tot ce i-ar putea
cineva inchipul mai bar- Colanul din tezaurul de la Petroasa.
bar i mai sAlbatic. Corpul lor grAmAdit, cu membrele
superioare foarte man i capul peste mAsurA gros,
le d5 o inft4are monstruoasA. Se nutresc fAr5 a in-
trebuinta nici pregAtire, nici foc, mancand rAdAcini
de plante sAlbatice i carne inmuiat5 intre coapsele
lor i spatele cailor ; nici odat5 nu manuesc plugul ;
ei nu locuesc nici in case, nici in colibe, cAci mice in-
cunjurare a unui zid le pare un mormant, i ei nu se
cred in sigurant sub un acoperi. Totdeauna rAtAcind,
schimband vecinic locuintele lor, ei stint deprini din
copilArie cu toate suferintele ; frigul, foamca i seted.
Turmele lor Ii urmeaz in rAtAcirile lor, tarand carele
in care este inchis5 familia lor. Acolo tore femeile
i cos hainele bArbatilor, acolo dau na,tere copiilor
i'i cresc Nina- ajung mari. Intrebati pe acqti oameni
de uncle vin uncle au fost zemisliti, unde au fost nas-

cuti, nu vor sti sa raspunda. Ei trAesc necontenit pe
caii lor cei mici si urati, insa iuti i neobositi. Ca FAH
ca barbatii, sau stand pe o parte dupA chipul femeilor,
ei tin pe ei adunarile lor, cumpar i \rand, beau si
mananca, ha chiar si dorm inclinati pe gatul anima-
lelor. Hunii sunt nestatornici, fara credinta, miscatori
dupa toate vanturile, cu totul rapiti de furia momen-
tului. Ei stiu tot atat de putin, ca si animalele, ce este
cuviincios i necuviincios. Limba lor este intunecata,
incurcatA i plinA de metafore. Cat despre religie ei
nu par a avea nici una, sau cel putin nu practicA nici
un cult ; patima lor precumpenitoare este acea a
aurului".
Iordanes sfarseste prin cuvintele urmatoare, le-
genda ce avea curs intre Goti, asupra originei acestor
fiinti inspaimantatoare Hunii sunt un soiu de oa-
meni nascuti in mlastini, mici, sfrijiti, ingrozitori la
vedere i netinandu-se de neamul ornenesc dealt prin
facultatea vorbirei" 16.
Hunii, multime nesfarsit de noroade deosebite,
aruncate de Azia asupra Europei, de care acel neam
dintre ele care dada numele su intregei nAvAliri,
trebuira sa cuprinda toate regiunile Europei centrale,
atat malurile Dunarei, cat si partile mai launtrice
ale continentului. Fiindca veniau din stepele Rusiei
de astAzi care apusul Europei, era firesc lucru, ca
lovindu-se de stavila nestrabAtut, pe care muntii
Carpatilor moldovenesti o opunea innaintarei lor di-
recte, s se desfaca in douA brate care sa inconjure
acesti munti pe la nord i pe la sud, precurn un i-
voiu de ap ce se loveste de o piedica se imparte in
doua garle. Curentul nordic al navalirei apucA pe dea-
supra Carpatilor, i cu el se va fi dus greul poporului
hunic ; se poate insa ca un al doilea trib, acel sudic
sA se si indreptat, prin campia munteanA i apoi prin
pasul Turnului-Ros, care inima Daciei. CA Hunii s'au
16. Amm. Marcell, XXXI 2; Jordanes, VIII.
aezat mai ales in centrul Europei, in campia panonica,

este doved it prin imprejurarea Ca scaunul imperiului lui
Atila se gasiit aici precum i prin apasarea pe care pre-
zenta Hunilor o exercita asupra mai multor popoare
barbare care na-
valira impini de
ei asupra Italiei, r?;
.,.
sub conducerea lui
Radagais. i care
popoare, dupa re-
tragerea legiunilor
de la Rin i din
Britania de care Vasul dodecagon de la Petroasa.
Stilico, gen eralul
lui Valentinian III, trecui a acest fluviu i inundara
Galia, Spania i Africa.
Dei Dacia nu pare a fi fost ocupata in chip con-
stant de care barbarii Huni, i o asemenea ocupare
era chiar cu neputinta unui popor nomad, precum erau
Hunii, totui este inveclerat c ei cerceteaza i aceasta
Ora, precum am spus, poate i prin poarta Turnu-
lui-Ro, desigur insa din campia Panoniei, prin vaile
uor de strabatut ale Sameului i Mureului. Ei adau-
gir care spaima produs in locuitorii Daciei, prin
incursiile Gotilor, acea reinnoit prin pustiirile noi-
lor navalitori, i impinsera tot mai mult pe locuitorii
rarnai in partea provinciei romane catre adapostirile
firesti i apropiate ale muntilor i padurilor.
Din descrierea unei calatorii. f acute in imperiul
Hunilor cu prilejul ambasadei lui Maxirnianus la Atila,
de catre istoricul bizantin Priscus, aflam mai multe
tiri asupra efectului pe care navalirea Hunilor II
produse asupra popoarelor, asupra carora se abatn.
Astfel Priscus ne spune ca, mergand pe coasta apu-
sana a peninsulei Balcanului, ajunsera la Sardica, o-
ra pe care'l gasira prefacut in cenua prin navalirea
anterioara a Hunilor. Tot astfel aflara redus in ruine
oraul Naissus (astazi Ni in Serbia), patria lui Con-
26 ISTORIA ROMAN-molt
stantin cel Mare, unde gasir numai cAtiva bolnavi,

care nu putuser fugi, ad5postiti in o bisericA, i care
erau cAutati de taranii din vecinatate". Aceasta re-
latie arat5 ce efect producea navlirea asupra locui-
torilor expusi. Oraele care cuprindeau pe bogati,
erau mai ales tinta furiei barbarilor ; ele erau darknate,
date flackilor i locuitorii lor umpleau lumea, fugind
in toate pktile. La Sardica dararnarea era aa de de-
plina, e ambasadorii romani nu gsisera un acopera-
mAnt spre a se adaposti, ci trebuir saintinda corturile
in mijlocul ruinelor.
De aici innainte pAna la Dunare, ambasadorii tre-
cura prin un camp albit de oseminte omeneti, rarna-
itele rnacelului ingrozitor ckuia fusese expusa popo-
ratia locului. Ambasada venise dela Naissus in linie
dreapta care Dunke, probabil prin valea Moravei i
trecuse fluviul pe langd gura acelui afluent al sail, in
Banat pe care'l strabkil prin partea apusan5. i es
a sa. Dupa o intaie audienta la Atila, ambasadorii fur
invitati a merge dupd rege care apuca spre reedinta
lui, care nordul Panoniei. In drumul lui, Priscus ne
spune c trecii peste mai multe rMri, din care cele
mai mari dupd Istru ar fi Drecon, Tigas i Tifisas 18
Cel intai nu poate fi identificat cu nici unul din riu-
rile existente ; celelalte dou5 redau munele cam schirn-
bate ale Tisiei si Tibiscului : Tisa si Timi,5u1. Pe cAnd
strabateau esul oriental al Banatului, Priscus spune
ca le aduceau de prin sate ca nutriment, in loc de grAu,
rnalaiu i In loc de yin, mied, numit astfel in limba
locuilorilor indigeni'9. Asemenea i servitorii IIuni
care ii intovarau duceau en sine malaiu i o bautura,
pe care i-o pregateau din orz i pe care barbarii o
numeau minus. Mai arata ca dup ce f5cura o cl-
17. Priscus, ed. Bonn p, 181.
18. Priscus, ed. Bonn., p, 183 : ..;;Ts P;ZOV ),E16;ISVO; Za= 6
xx: 6 litcs".
19. Priscus, ed. Bonn., p.183 : ;) -.:7,7.-LiopEoP72X061151,40,". Mied
se bea pn tarziu in tiirile romne. Un doc, din 1633, di ca pret al unui pilmnt
130 de unghi 51 10 poloboace medu. Ghibilnescu, Ispisoace 5i zapise, II, p,19.
00111, ErNII 51 GEPIZII 27
torie lungA, intinsera spre sara corturile langa un lac

care avea apA bunA de Mut si la care locuitorii sa-
tului vecin veniau dup ap. Aceste sate prin care
treat Priscus erau lo
cuite de opoporatie alta
decat cea hunic pe care
el o denurneste cu nu-
mele de barbara, pe
cand acea ce locui in
aceste sate este desem-
nata ca poporatie in-
digenA. Aceeasi deose
bire reiesa si din indica- Vasul octogon de la Petroasa.
rea lui Priscus cA indigenii ar beA mied, pe cand bar-
barii ar intrebuint bAutura aratata numita camus.
Nu credem ea aceasta poporatie indigen a Bana-
tului apusan sA fi fost Daco-Romanii, ci erau lanate
niste_triburi slave aduse sau impulse innainte de nAvA-
lirea Hunilor vor ifilost_si locuitorii
sa elor_acelor ce iwniii.au_cle_holnavii din Natssos.
Inteadevar limitele Daciei nu iesau din regiunea mull-
tilor Banatului ; ba indaratul chiar a liniei pe care cA-
latorea Priscus se intindeau valurile romane menite
a al:IA*1'a Dacia din partea apusului 20
S'a crezut a se descoperi In Priscus, urine despre
existenta unei poporatiuni de obarsie latinA in Impe-
riul Hunilor. Istoricul bizantin vorbeste, anume in
mai multe locuri de Ausoni si de limba Ausonilor,
parand chiar, in until din ele, a face o deosebire intre
acestia, i poporul Romanilor. El spune anume despre
Sciti" c fiind o adunAturA din diferite popoare,
vorbesc cu preferinta pe langa limba lor barbara, sau
limba Hunilor, sau a Gotilor sau chiar si aceea a A u-
sonilor, acei dintre dnsi care yin in atingere cu Bo-
manii. Acest loc a fost pus in legatura cu altul in
care Priscus arata ca un caraghioz, Zerson Mauru-
sius, intrAnd in salA la sfarsitul unui banchet dat la
20. Vezi harta de la inceputul acestui capitol.
curtea lui Atila, ar fi inveselit pe toti comesenii prin

o cuvantare rostita in limba ausonicit, impestritat cu
cuvinte gotice i hunice 21 Ausonii insernnand in la-
tinete roman vechiu, s'a dedus de aici ca Priscus ar
intelege prin limba ausonica, latina poporand 22, vor-
vita de Daco-Romanii din Dacia traianA.
MArturisim cd o asemenea explicare, ne pare cam
indrAzneatA. DacA s'ar prirni argumentara cA cuvan-
tarea lui Zercon, n'ar fi provocat rtisul tuturor, daca
n'ar fi fost inteleasa, atunci am fi siliti sA admitem
ca' majoritatea efilor huni dela masa lui Atila ar fi
cunoscut dialectul poporan al t Aranilor din Dacia,
lucru ce nu se poate primi cu Mci un chip, fiind date
relatiile dintre aceste popoare. Apoi Priscus ne mai spune
ca, un barbar, ce statea la masa lngA el, ii adresd cu-
vantul in limba Ausonilorn, caruia Priscus Ii rAspunse,
probabil in aceeai limb, pe care el cel putin o inte-
lesese, de oarece ii vedem ducnd cu vecinul sau o
intreaga convorbire. fatal deci pe bizantinul Priscus
cunoscnd i vorbind limba strAbunilor notri ! Nona
ne pare mai firesc lucrul de a admite cA Priscus, in
mania sa de archaizare, de1 numia pe Romani cu
numele lor, desemna graiul latinesc, sub numele in-
vechit de limba Ausonilor, cnd atunci se explica i
faptul cum Hunii care veniau in atingere cu Romanii,
cunoteau i limba latinA i cum Zercon Maurusius va
fi parodiat o latineasca pocita amestecatA cu cuvinte
hunice i gotice, pe care comesenii lui Atila nu aveau
nevoie sA o inteleagA numai cleat spre a ras de de ea,
ba tocrnai radeau aa de tare, fiind ca nu o intelegeau.
Atunci ni se explica i convorbirea lui Priscus cu bar-
barul dela masa, purtatA in latinete. Credem deci cA
21. Priscus, ed. Bonn., p, 190 : 9.E67x),'Y'3Er. 76p 6vT5 -': 2p6, c'fs-
tgpx PapPirm yX6)1cif, :TiXo5otv 2i Tijv OrMOIV '14 VIII l'6.thow .7j Bat rti,o
MaovEcov. 6sotc: 6itncivi zpbc Pov.a(our. Cot:14:2". Despre Zercon spune, p,
206 : St 72p Aov:cov vie/ tthy 05vvcov 7. . Silo zthy rtOcov 7,:ccriav.c.1Vr:
iXtintav".
22. Niebuhr, explicil In Indicele lui Priscus, p, 615, lingua ausonica prin
latina rustica.
23. Priscus, ed., Bonn., p. 206.
GOTII, HIINII bI OEPzhI 29
Priscus nu poate fi invocat ca mArturie serioasd pen-

tru prezenta Romanilor in Dacia, pe timpul I funilor 24,
ceeace nu inseamn deloc cA ei nu s'ar fi aflat in ea.
Priscus nu trecuse in cAlAtoria lui, prin locurile unde ei
trAiau pe acel timp, muntii Transilvaniei, ci cum am
am arAtat'o, pe dincolo de muntii Banatului i a valu-
rilor romane, in afarA chiar de hotarele Daciei liii Traian.
Putin _timp dupA ambasada lui AIaximianus la cur-
tea lui Atila, regele Hunilor se scoald cu mare parte
din poporul sAu i pleacA care apus, trece hi Galia,
unde este bAtut la Chalons-sur-Marne de cAtre Ro-
manii comandati de Xetius, aliati cu Francii i Vi-
zigotii, strAbate cu toate acestea innainte prin Italia
ODA la Roma, pe care o crutA atat din rug5mintele
papei Leon I, cat i de o teamA superstitioasA, acea de a
nu se atinge de urbea eternA. Atila dupd aceea se in-
toarce la reedinta lui in Panonia unde moare chiar
in ziva cand contractase o nouA cAsAtorie cu frunioasa
Ildico, Hildegunda cantecul Nibelungenilor. Asupra
cauzei n5prasnicei sale morti, au umblat totdeauna
mai multe versiuni : unii spuneau CA ar fi fost ucis
prin un complot urzit de impAratul roman ; altii c
ar fi cAzut jertfA rAzbunArei sotiei sale, a cAreia parinti
fuseser5 ucii de regele barbar, i a treia Iii sfarit, aceea
oficialA care cum, i crezutd in tot. Imperiul Hunic,
c moartea lui ar fi fost fireascd, proveMta din un
atac de apoplexie.
Moartea lui Atila fu senmul peirei i a imperialui
intemeiat de el cu atata repejune. 0 luptA sangeroas
izbucni intre numeroii sAi copii cari formau ei in-
sui un popor intreg ; iar pe de altA parte popoarele
germane, i mai ales Gepizii i Ostrogotii, ai cAror
regi se bucuraser de o mare vazA pe timpul lui A-
24. Reposatul Vasile Burla, intr'un articol din Revisla pentru islorie, archeologie
$i filologie, II, 1883, p, 289, si urm., a sustinut interpretarea lui Priscus, pe care o
combatem noi. Deli lucrarea lui Burla face un puternic efect la prima ei cetire, la
o mai linistita cugetare, nu te convinge. Aceeasi tezil ca a lui Burla a fost sustinuta
de Hasdeu In Romdnii Bandteni in Analele Acad. Rom., II., Tom., XVIII, 1896.
5, D. Onciul, Originele Principatelor romane, p, 116, se pleaca spre o asemenea
intrepretare a lui Prkcus.
'30 I STOMA R MANILOR
tila, fiind desconsiderati de urmasii sii, ridicara stea-

gul rascoalei. Se impartira domniile i popoarele i
dintenn corp se facura mai multe membre, care nu-
mai suferiau de aceeasi boala, ci cu capul taiat se
sfasiau unul pe altul, care nici cand nu si-ar fi aflat
perechea, daca nu s'ar fi nimicit mutual prin ranile
lor, natiunile celc mai puternice ale pamantului" 25
Intr'o lupta uriasl data pe malurile Dravei, Elac,
Fibul5 ,n formil de pasere Vase din tezaurul dela Petroasa.

fiul cel mai mare al lui Atila, pieri i popoarele ger-
mane invingatoare Ii impartira posesiile apusene ale
Imparatiei Hunilor. Gepizii sph Ardaric,ocupa pentru
catva limp campia Tisei, coborandu-se de pe la iz-
voarele Vistulei, unde se asezasera atunci cand se
stramutaserd impreuna cu Gotii din tarile scandinave 26,
iar Ostrogotii se asezard vremelnic in Panonia apusanA
dincolo de Dull:Are, pari ce o nou. strmutare im-
25. Jordanes, L.
26. Jordanes, XVII; Ptolemeus, III. 5.
GUTH, HUNII I GEPILII 31
pinse pe Gepizi peste Dundre in Moesia, iar pe Os-

trogoi dincolo de Alpi, in Italia. Hunii parte se con-
topesc in sinul celorlalte popoare, parte se retrag cu
incetul iar in campiile Aziei de unde veniser.
L5qat'au IIunii urine din trecerea i stApanirea
lor, in tarile rornane ? Atingerea lor cu Roinanii, fiind
tot dwineascd, i poporatia llaciei fagl.Timrinn-7diTiTa
lor in munti, credem ca" aceste urine trauie saTie
foarte slabe: In toponimie s'a p5strat numai cat !nun-
tele Hunilor in tinutul Seghioarei in Transilvania. Res-
turi in limba Rornanilor, chiar de vor fi r5mas, s'au
amestecat cu acele mai noue din limba avard, apoi din
cea ungureascd, fiicele lirnbei hunice. Din aceasta iiu ni
s'a pAstrat nici un singur cuvant, afar de cateva nume
proprii care se regAsesc pan astAzi in intrebuintare
la Unguri.
Gepizii. S5 cercethm strdinutarea Gepizilor.
Am ardtat ca Gepizii, scuturand jugul Hunilor, Ii
intMsera stApanirea in campia Tisei, la apusul muit-
tibor e despart Transilvania de Ungaria propriu zis5
de astzi, (muntii Banatului, acei Mineriferi, ai Abriu-
dului, Biharului i ai VlAghiesei). Aceti Gepizi nu erau
decat o ramur a poporului gotic, i vorbiau aceeai
limbA cu Gotii 27 Jordanes, analistul national al pri-
melor popoare germane, ne spune, In repetite randuri,
ca Gepizii ar fi avut in stpanire Dacia lui Traian,
stAruind anume asupra acestei imprejurAri 28, In cat
din asernenea al-Rare ar rezultit cd ei au putut veni
in atingere cu Romanii.
Aceasta nu se poate admite fara de control ; cdci
Jordanes, scriitor preocupat mai ales de mrirea p0-
27. Jordanes, XVII : Nam Gepidae sine dubio ex Gothorum prosapia du-
-cunt originem."
28. Idem, XII : Daciam dico antiquam, quam nunc Gepidarum populi
possidere noscuntur, quae patria in conspectu Moesiae sita, trans Danubium co-
rona montium cingitur, duos tantum habens accessus, unum per Bontas, alte-
rum per Tapas. Hanc- Gothiam quam Daciam appelavere maiores quae nunc ut
diximus Gepidia dicitur, tunc ab oriente Roxolani, ab occasu Iazyges, a septen-
trione Sarmatae et Bastarnae, a meridie amnis Danubii terminant."
32 ISTORIA ROMINILOR
porului sail, decale ori este vorba de aratarea intinde-

rei stapanirei lui, va fi dispus la exagerare. In orice caz
dominatiea Gepizilor asupra Daciei va fi fost asemana-
toare celei a Hunilor, fara sa se fi mijlocit e atingere
directa a poporului lor cu Daco-Romanii. Apoi Gepizii
nici n'au stat mult timp la nordul Dundrei, ci s'au.
stramutat in curand, dupd coborarea lor dela ori-
ginile Vistulei, dincolo de fluviu, in Dacia Aureliana,
pastrand asupra fostelor Ion locuinti pumai o suze-
ranitate nominala. Astfel Procopius care traete pe-
timpul lui Iustinian, i a fost secretarul generalului
Belizarius, spune amune despre ei, CA vechile lor lo-
cuinte au fost la sudul Istrului ; aici Gepizii ocu-
para Singiclunul i Sirmiul cu regiunile invecinate,
iatilt in dreapta cat i in stanga Istrului", i aceasta
aratare atilt de preciza este repetata de scriitorul bi-
zantin in mai multe randuri 29 Menandru spune ase-
menea ea Baian, chaganul Avarilor (care locui in
Panonia), trecand Istru, au intrat in. hotarele Gepi-
zilor 30 Sirmium ,i Singidumun fiind wzate uncle
astazi se and oraele Mitrovitz i Belgrad in Sarbia, i
Gepizii ocupand aceste orw i locurile invecinate din
colo i dincoace de Dunare, reies ea la nordul flu-
viului ei aveau in stapanire partea esa" a Banatu-
lui, pand in muntii acestuia, in care munti trai i parte
din poporatia daco-romand. In acel es al Banatului
se i intillnesc mai tarziu Inca trei sate gepidice dupd.
distrugerea Gepizilor de Longobarzi. Generalul Priscus,
care face in 601 o expeditie langa Tisa contra Avarilor
aminte,te de acele sate 31.
Este deci inviderat CA daca Gepizii au putut aveil.
un moment sub stapanirea Ion Dacia Traiana, atunci
cand stationau intre Tisa i muntii apuseni ai Tran-
silvaniei, pe timpul hii Jordanes, cand Avarii le lua-
29. Procopius,De bello vandalico, I, 2 ; Idem ,De bello gothico, III, 33, 34...
30. Menander, ed., Bonn, p, 111.
31. Teophylact, VIII, 3.
GOTII, HUNII $1 GEPIZII 33
sera locul i Gepizii trAiau peste Dundre, nu mai putea

fi vorba de o asemene stApanire.
Jordanes avea interes a intinde, cat se putea mai
mult. stApanirea poporului sat'. i de aceea banuim la
el o amestecare poate intentionata a Daciei lui Aurelian
cu acea TraianA, cum si acea a Gotilor cu poporul
trac al Getilor, in scop de a urea pe de o parte cat
se poate mai mult in timp inceputurile poporului Go-
tilor, precum pe de alta din dorinta de a lArgi si in spa-
tiu marginile tarilor in care dornniau neamurile din
Discul cu figuri. Fibule dela Petroasa.

care si el Meat parte. De altinintrele Jordanes nu pare
a'i da bine samA despre cele ce intelege prin Dacia
veche (adeca TraianA). El spune intr'un loc c Ge-
pizii ar sta langa fluviile Marisia, Miliare, Gilpil i
Grissia, care ar intrece pe toate celelalte Hurl 32, iar
aiurea arat marginile tarei Gepizilor, ca cuprinse
intre riul Tisa, care ar uda-o despre nord i apus, Du-
nrea despre sud i Tausis despre rAsArit, ale cArui
undo iuti i spumoase se reped furioase in Dunare 33.
32. Jordanes, XXII; Gepidae sedent iuxta flumina Marisia, Miliare et
Gilpil et Grissia, qui amnes supradictos excedit."
33. Jordanes, V, Nam Tisia per aquilonem eius corumque discurrit ; ab
Africo vero magnus ipse Danubius, ab eo fluvius Tausis secat qui rapidus ac
verticosus in Histri fluenta furens devolvitur."
A. D. Xenopol. Isloria Romanilor Vol. II. 3
pupa caracterizarea cursului lui Tausis, credem ca acest

riu s fie Wit /. Insenmat insa pentru pozitia geografica a
Gepizilor este faplul e c ei ocupa basenul Crigilui,
care dupd cum este cunoscut, izvoreste de pe latu-
rea ext( hoard a muntilor ce separa Transilvania de
Ungaria, (loci curge in intregimea lui afar din Dacia :
nu mai putin de bagat in sama este si imprejurarea
ca Jordanes da ca granita apusanA a tarei Gepizilor
riul Tisa, in cat se vede deci ca si el pane, ca regiune
ocupata do acest popor, mai mult campia Tisei, pe undo
pe acolo curge riul Muresului, decat Dacia lui Tra-
ian. Ca ei Ii vor fi intins stApanirea, adeca prAdaciu-
nile lor, i prin vaile Samesului si Muresului pand in
Transilvania, eine ar putea-o tagAdul, de oarece in de-
cursul intregei istorii, stapanii Panoniei au fost si a-
cei ai Transilyaniei?
Astfel deci s'ar putea impaca spusele lui Jordanes
cu celelalte izvoare contimporane, In sensul acela, Ca
Gepizii locuiau intai la nordul DunArei, in campia
Tisei, intinzandu'si stApanirea i asupra Daciei lui
Traian ; c insa,putin timp dupd coborarea lor in aceste
regiuni din partile Galitiei, s'au stramutat peste Dunare
in Moesia, Linde statura pada ce poporul lor fu nimicit
de Longobarzi si de Avari. Ca nu au rdmas urrne ger-
mane, Mei dela Gepizi in sinul poporului roman, tre-
buie s ne mire tot atat de putin ca si lipsa aflarei de
elemente gotice, de oarece poporul daco-roman se re-
trasese in mare parte, Inca dela navalirea Gotilor si a
IIunilor, in muntii i padurile Daciei, si chiar dacA
Gepizii ar fi dat peste ROMAni in incursiile lor in Tran-
silvania si muntii Banatului, aceasia atingere a lor
dusmaneasca cti Romanii, nu le-ar fi dal prilejul a
lash in nationalitatea romanA urmele unei viete co-
mune.
Gepizii deci locuind, cea mai mare parte din tim-
pul cat au trait la suthd Dunarei, in regiunea Sarbiei
si a Bulgariei, si tot acolo as_ezandu-se jFGi, din
care ranian inscninale palcuri, chiar i dup4 ce se
Gnu, tarNII SI GEPIZU 35
duce greul poporului lor, in Italia i Spania 34, se in-

telege dela sine ca dacd Romanii ar fi petrecut iii acest
timp in Moesia alAturea cu ei, i dacA Gotii i Gepizii
s'ar fi contopit in nationalitatea Romanilor, acetia
cand ar fi venit innapoi mai tarziu in Dacia, ar fi trebuit
numai de cat sa aduca cu ei urmele inriurirei ger-
mane asupra graiului lor. Lipsa unei asemenea inn--
uriri, departe de a fi, cum credeau Sulzer j Rosier, un
semn cA Romanii nu s'ar fi aflat in Dacia pe timpul
nAvalirei aceslor popoare, este tocmai cea mai bund
dovada, ca Romanii n'au parAsit niciodata Dacia tra-
ianA, spre a trai dincolo de Dungre. 35.
34. Insusi Iordanes, LI, mirturiseste c pe timpul hid, 550 d. Hr., Gotii
minori, a) c5ror pontifice fusese Ulfilas, ar locui in Moesia, in regiunca nico_politanA
Ifinga rstmtskijacinus : Erant siquidem et alii Gothi, qui dicuntur minores, po-
pulus immensus, cum suo pontifice ipsoque primate Vulfila qui cis dicitur et li-
teras instituisse hodieque sun! in Moesia, regionem incolentes Nicopolitanarn,
ad pedes Haemi montis, gens multa, sed paupera et imbellis, nihil abundans,
nisi armento diversi generis pecorum et pascua silvaque lignorum ; parum habens
tritici, ceterarum specierum est terra foccunda."
35. Hasdeu care a dovedit ca nu stint elemente otice tn limba rom5n5
sustine prezenta unui element gepidic in ca ; numele propriu al zinei Filma zina
frigurilor la Banateni, sprijinindu'si p. rerea pc durile ce ar existS Intre
friguri si frica si aratfind apoi ca Lerminul de Mina mseamna In Evanghelia
lui Ulfilas team5, unnire. Cercelarea lui 1 lasd u, Jlojnd,mii Banulcni i An. Acad.
torn., II, Tom. XVIII, 1856, f iarte eru hIm, iti Ims mtip wirea celor lull mulle din
demonstrarile acestui fnvatat care une ori insa are scantekri geniale : ca ar IRAN)
sa fie si asa.
2. DACO-ROMANII IN MUNTI.
Dovezi din analogic. Inca de pe timpul lui Ha-

drian, incepuser popoarele barbare ce locuiau in a-
propierea Daciei, a neliniti pe locuitorii provineiei
rornane, venind cand sub form de bande de hoti,
cand in trupe mai mari, spre a ataca poporatia daco-
ronianA I. Cat timp numai Sarrnatii i Dacii neatk-
nati lovir provincia, locuitorii ei se aparard i rAspin-
serA, cu ajutorul impratilor, loviturile lor. De pe la
238 insa" se adaug care incursiile acestora, acele ale
Gotilor, mult mai barbari si salbateci deck ei. Am vazut
cum la inceput Romanii lupt vitejete i in contra
acestor noi nvAlitori. Ei revin insA cu o furie tot
mai adaus5, distrugand mai multe orap din Dacia, in-
cat pericolul ndvlirei lor devine tot mai sinktit pen-
tru poporatia daco-romand. E probabil cd de pe atunci
incepurA ceratenii cei mai avuti i nkai putin inimosi
a parasi provincia, pentru a cAutd adApostire, nu atat
in Moesia, uncle Gotii vrafuiau mai rAu chiar decat
in Dacia; ci in partile mai lAuntrice a le Imperiului
Roman. Cu timpul ins5, i acei pe care dorinta c4ti-
gului ii retinea. in Dacia, cu tot pericolul cruia se ex-
puneau, furd nevoiti s o prsasc, dacA nu voiau
sa"i vad agonisita Ion devenind prada barbarilor.
Astfel se de,ertar5 cu incetul orwle Daciei de clusa
1. Vezi Vol. I, p, 276.
Gnu, Hu Nu 51 GENzii 37
avutti a poporafici Thr. Am vAzut inteadevr, c5 barbarii

aveau drept tint in pr5dAciuni1e lor, mai cu osebire
oraele, cam ceea ce'i atrageh pe ei, era mai ales setea
aurului, metal pe care'l stiau cA se ascunde mai curand
in lAzile bogatilor de prin orase, deck sub capataiul
locuitorului dela tara. Oraele fiind distruse, date pradA
flAcArilor, si poporatia lor cea sAracA era nevoit s le
p5rAsasca i sA caute aiure addpostirea existentei.
Ce devenl aceast poporatie irnpreunA cu acea
care locui pe ogoarele paciei? PArAsi si ea oare
provincia? Aceasta era peste putintA, din pricina sla-
belor ei mijloace, cu toate c nici ea nu putea rA-
manea expusA la valmasagul n5vAlirei, care produceh
in pasnicii locuitori, efectul ce'l face un card de lupi
intrati deodat intr'o turrnA de oi. i ei o rupeau
de fugd, cand auziau c5 yin barbarii. Unde se duceau
ins? In adApostirile invecinate ale muntilor si pa-
durilor, pentru a putea fi pururea aproape de casa si
de ogorul lor. De indatA ce barbarii dispAreau, se in-
turnau iar la locuintele lor prAdate i pustiate, une-
ori nimicite, plangeau pe ruinele in care se prefacuse
averea cu greu eastigatA, se apucau de radicat din ce-
nusA dArAmAturile ; de dres, de adunat imprAstiatele
lor avutii, cate nu incapusera in grAbitele mani ale
nAvAlitorilor, cand deodat iarAsi rAsun alarma, iar5si
veniau barbarii, iarAi fugiau locuitorii prin vagaunele
muntilor si in desisul padurilor.
Avem o dovadA invederat cA lucrurile inteadevAr
se petreceau astfel. Cetatea Troppaeum Traiani din
Scitia Minoard fusese distrusA de Goti ; dar locui-
torii ei imprAtiati se stranseser5 iar la c5minurile lor
si, mai necAjiti, mai stramtorati ca innainte, duceau to-
tusi mai departe povara vietei lor oropsit. De ase-
menea orasul Histria fusese distrus in 238 ; totusi se all A
mai tarziu impoporat. Tot asa am vazut cum fusese
ruinate orasele Naissus si Sardica, pastrand totusi o
ramasit de poporatie. 2 Acela lucru ni'l dovedeste is-
2. V. Parvan, Cclatea Troppacurn in Bulelinul corn. mon. islorice, IV, 1911,
p, 165 si 175. Pentru Histria d. P5rvan citeazil pc Pick, MOnzen von Dukien und
Mirsien, p, 147. Pentru Naissos si Sardica vezi mai sus, p, 25.
38 ISTORIA ROmANILOR
toria tuturor nAvalirilor petrecute in timpuri mai apro-

piate de noi, si care toate ne arat cat de mult tine la s-
lasluirea lui omul asezat, cat de greu se desparte el
de casa ce'l adAposteste, de ogorul ce'l hr5neste. Chiar
puterile naturale, fenomenele ingrozitoare ale cutre-
murilor de p5mant, in care tot ce poate fi mai sigur
si mai temeinic in aceast lume, p5mantu1 pe care
stai, se c1atin5 sub picioare, inc5 nu sunt stare s5 in-
depArteze pentru totdeuna pe om de locul uncle a
trait. Lisbona, de si a fost daramata cu desavarsire
in 1755, de un cutremur, astAzi se innalta iarAsi mandr
pe ruinele de altA data. In America centrala sunt orase
care au fost rAsturnate de cate cinci ori de puterile
elementare, si cu toate acestea necontenit sarguinta
omenirei le ridica iarAsi din dArAmAturile lor. Un cu-
trernur intamplat odata intr'un loc, eine rAspunde
cA el nu se va repet? Ce lucru dar impinge pe om a
nu se deslipi de locul prirnejdiei? Este credinta oarbA
si necontenit innoit, cA nenorocirea suferit.5 de el
este cea de pe urmA. ALA de puternicA este in omenire,
speranta in vrernuri rnai bune !
Am spus cA istoria tuturor nAvAlirilor mai noue ne
poate dovedi faptul ca pe cand poporatia cea bogatA
fuge in depArtare si se destareaza, cca sAracA cautA
adApostire, pe cat se poate mai mult, in locurile in-
vecinate. Tocmai istoria poporului roman care a fost
bantuit de navalirile tAtresti panA la sfarsilul seco-
lului al XVIII, ne dovedeste acest fapt cu prisosint.
De ate ori veniau TAtarii, ce f Aceau Romanii? Ii
pArAsiau ei tam? De loc, de oarece ii regsim la
fiecare nou5 navalire iarsi asezati in locuintele lor.
Fugiau pentru un moment, luand cu sine cand puteau,
avutsia lor principala, frurnoasele lor vite, si se as-
cundeau la munti si la codri ; apoi curn se inseninA
cerul, iarsi se intorceau la cAminele lor, clArAmate
si pustiete de 'Mari, rAmanand sA o rupA iarAsi de
fugA la cea dintai veste a revenirei lor. Cronicarii
nostri sunt plini de aceste stiri ale fugei poporatiei t A-
rilor romane, in adApostirile firesti, la venirea Tata-
GOTH, HUNII SI GEPIZII 39
rilor. Astfel Neculai Mustea spune : cA Mull dupA

obiceiul lor au lAsat ciambur in toate pArtile in ese
zile de au prAdat i robit, i fiind calea grea i ometii
mafi, nu s'au putut ascunde bieii oameni i s'au um-
phit de robi i de dobitoace ; cum erau sAniile si be-
jAniile, aset le aduceau incArcate de mueri si copii
degerati si fete main, cum erau mai arnar, si am fost
fatA de am -vAzut aceste" 3. Joan Canta spune cA in
domnia a paira a lui Constantin Mavrocordat toatA
puterea turceascA se suise in capul Orei la cetatea
Hotinului, i ara se beyinise la rnunti si la codri" 4.
Constantin Cdpitanul, cronicarul Munteniei adaugA
cA oamenii cei prosti erau Iogii prin paduri si prin
munli pentru o vcste ce venise ca vor sA robiasca tam
Tatarii" 5. SA se observe cA in acest loc cronicarul spune,
Ca acei ce fugiau prin munti erau clasa de jos. Cei
bogati fugiau i ei, insA in niste adAposturi mai indA-
manatece ; de obiceiu peste granita, in Polonia sau
Transilvania. Acest fapt era a'A de cunoscut timpurilor
noastre mai vechi, incat Ii vedern reprodus de ana-
foraua obstestei adunAri din 1817, co e.Tlicare a im-
poporArei mai mari a muntilor ded,t a campului.
Nu putin norod de locui Lori patimea dupd vremi de
navaliri strAine si intru aceastA pricinA unii neizuiau
in pique munlilor, /iind locuri tari sl re a se puled
apara" 6 Miron Costin in poema polonA induce cu tot
cuvntul cA asa au trebuit sA se fi petread lucrurile
si la intaile nAvAliri ale barbarilor in Dacia. El spune
cA atunci cand colonistii nu mai puturA infrana
furicasa multime innabusitoare, s'au retras In parted
muntitor, lAsand pustii frurnoasele lor orase". Tot asa
3. Lelopisefele Ora Moldovei, III, p, 70.
4. Ibidem, p, 188.
5. Magazinul isloric p. Dacia, III, p, 252.
6. Uricarul lui T. Codrescu, Iasi, IV, p. 327. Dimitrie Canternir,-Hronicul
Moldo-Vlahilor, editia lui S5ulescu, Iasi 1835. I, p. 303 emite parerea cri retragerea
colonistilor de care Aurelian din Dacia s5 fi fost numai vremelnic5, panS la re-
Inturnarea lui din Azia, pentru a'i far! In acest thnp de nSvSlirile barbare. Des!
aceastil parere nu ne pare Intemeiat5, Cantemir aduce o aseminare care are In-
semndtatea ei. El aratS cum pe timpul lui chiar, cAnd veniau nAv5lirile t5tare,
locuitorii erau luati chiar de ocilrmurire i striimutati la munti, pana se strecur
primejdia.
40 ISTORIA RomANIDDR
arat un document din 1652 c5 norodul din Moldova

fuge dela Iasi si se grkna'deste tot la poalele muntilor 7.
Posedrn o important rnArturie contimpuran5 na-
vlirei taresti celei mari din 1241, care ne arat
iartsi, ca efectul acestei n5v5liri, una din cele mai fu-
rioase pe care le-a inregistrat istoria, nu fu acela de
a despra pe locuitori, ci numai de a'i arunch in rnunti
si paduri. CAlugArul Rogerius, prins de 'Mari i sd-
pand dela ei, vine fugar In Transilvania pe care o strA-
bate in toat intinderea ei, pe urmele pustierilor f-
cute de Mari. Voin strui aiurea asupra acestor pus-
tieri ne mai ponienite. Aici atata vroim s raportAm,
cum Rogerius afl intern) loc poporatia tarei d-
postit5 intr'un pisc de munte, asteptand rnereu s'a"
se strecoare furtuna omencasca ce viforia la poalele
lui. era acolo ne spune nenorocitul Rogerius, la
o deprtare.de vreo 10 mile langa o Odore, un sat
care se chiema Frata in limba vulgar, si din jos de pa-
dure, la patru mile, un munte minunat i innalt, pe a-
druia \rad se radicau piste stanci ingrozitoare. Acolo
cautase scdpare o mare multime de barbati si de femei,
care, salutandu-ne, neprimir cu lacrimi, intrebandu-ne
despre prirnejdiile ce le indurasem. Ne oferird o pane
neagr, facuta din Mina si coajd de stejar. Am stat
aici o lima de zile si nu indrAzniain a ne cobori ;
dar trimeteant adese ori descpperitori care s afle
s ne spuna, dacA mai ramasese in Ungaria vreo parte
de Mari, si cu toate Ca adese ori lipsa de hrana' ne
silia a ne Vasa spre prtile ce fusesera cendva locuite,
totusi nici odat nu ne era sigur coborisur. Tot ash
ne spune Presbiterul din Diocleea (veacul al XIII),
Ca' in acele vremuri multi Crestini, nevoind a se sapune
moravurilor spurcate ale barbarilor, fugiau zi de zi
in toate pri1e i se impreunau cu cei ce petreceau
in munte in locuri tafi" s.
7. Arhiva isloricd, 1, 1, p. 169. ; 1652, Julie 11. de la G. Racoti, Hurm.,
Doc., XV, 1, p. 1207.
8. Rogerius, Miserabile Carmen in Schwandtner, Scriplores return hun-
garicarurn, I, p. 320 : Et erat ihi ad decein inilliaria iuxta silvam, villa quae Frata
GOTII, MINH $1 GEPIZII 41
Apoi cand vedem cA cea mai strasnicA din toate

nAvAlirile nu avuse alt elect decat de a impinge po-
poratia sAracA in adAposturile muntilor, pentru ce am
admite c pe timpul primilor nvliri, lucrurile s'ar
fi petrecut altfel i intreg poporul daco-roman ar fi
pArAsit tara ce'l hrAnise panA atunci ?
Faptele omenesti sunt de dou soiuri : acele ce se
referd la inteligentA, care sunt necontnit schimbd-
toare i alcAtuesc substratul miscArei istorice, i acele
ce se tin de viata lui animal, in care intr5 si par-
tea mai de jos a vietei pasionale. Aceste de pe unnA
se vor repeth totdeuna, schimbandu-se numai cat
prea putin, i aceasta numai in modul lor de mani-
festare care imprumut adese ofi elemente intelec-
tuale. Limba, gandirea, religia, stiinta, artele si me-
seriile poporului se vor schimba ; iubirea, ura, ge-
lozia, invidia, frica, simtirnantul conservArei traiului
vor determina in totdeauna pe oameni la acelasi fel
de fapte. DacA ar fi deci cu totul neistoric a conchide,
dela un fenomen intelectual din vremile noastre la unul
de aceeasi naturA din timpuri trecute, este din contra
cu totul indreptAtit a admite, CA in sfera pasionald,
omul au lucrat in totdeauna in acelasi mod si a scoate,
acolo unde D U avem probe directe, din faptele precum
ele se petrec sub ochii nostri, cele ce au trebuit s
se intample in timpurile dela care nu ne-au rAmas
mArturisiri.
Pe acest temeiu psihologic am admis i noi in-
cheerea, pe deplin logicA a lui Miron Costin, c feno-
menele, produse de nAvAliri in timpurile vechi, au tre-
dicitur in 1,u1gari et infra silvam, ad quattuor milliaria, mons mirabilis et excelsus,
in cuius summitate lapis et petra fundabatur terribilis. Magna co hominum et
mulierum confugerat multitudo, qui nos gratulanter uno fletu receperunt, inter-
rogantes nos de nostris periculis ; obtulerunt tandem nobis nigrum panem de
farina et corticibus quercum pistum. Mansimus igitur uno mense, nec fuimus
ausi discedere, sed mittebamus scalper speculatores videre et rescirc si adhuc
aliqua pars Tartarorum in Hungaria remansissent, et quamvis saepius necessitate
victualia cogente Mea petiverimus quondam habitata, nunquam tamen noster
tutus erat descensus." Pentru Presbiterul din Diocleea, vezi. Ibidem, III, p. 479.
Frala este un sat ce exista i ast5zi locuit de poporatie romanesca.Vezi, Schcmalis-
mul Milropoliei din Alba-lulia pe anul 1880, p. 92. Ea se impartea in vreinuri mai
vechi in Magyar Frata 5i Olah Frata. Doc.din 1465, Hurm., Doc., II, 2, p. 168.
buit sa fie in tocmai cu acele ce se constat in tim-

purile mai apropiate.
Loeuintele Romilnilor in munti. Aproape deci
tot poporul daco-roman care nu puLuse parasi pro-
vincia, se retrsese In munti in timpurile nAvMirei,
atunci cand vAzandu-se pArdsit de impArAtia de care
se tinuse, el fu lasat in voia intamplarei. Aceasta re-
tragere in munti, incepura de pe cand navAlirile Gotilor
luasera. un caracter de tot amenintAtor, deveni si mai
pronuntatj pe timpul Hunilor, astfel incat putem ad-
mite ca pe la 451, cand Atila plea care apusul Euro-
Pei, muntii Transilvaniei devenisera, in intregimea lor,
adapostul poporatiei daco-roinane.
De aici se explicA imprejurarea cea insemnatd, cI
Roninii p/uul in timpurile mai none, au ocupat tot-
deauna parka muntoasd a ftirei, uncle se afla docu-
mentate i primele lor urme, i de unde ei se coboara
apoi mai tarziu pentru a infiinta state in poalele lor,
atunci cand vremile se mai linistira.
Toate tiri1e cele d'intai documentale ce le pose-
dAm asupra Romanilor, ni'i arata ca locuind partea
mantoasA a pod*ilui trausilvan. Intro alte docu-
mente care vor fi studiate mai la vale, citam pe unul
din 1510 care spune ca oile iobagilor nostri din Varalva
au lost fAr drept alungate din munti". Alt document
din 1567 ne aratA pe camera fiscal din Ungaria, ru-
gand pe regele Maximilian ca s propunA dietei su-
punerea la contributie si a Valahilor care se ocup
nurnai cu vitele i stan in inunti. Al treilea document
este din 1570 si ne arata pe comitele Secuilor, Iaksch
scriind cAtre senatul acestui popor : De aceea rog
prietenia voastra ca in fie ce zi sii urcati inunii cu
toat puterea voastrA, i sA spireimati pe viclenii de
Valachi, crutand femeile i copii". 0 lege maghiarA
din 1574 prevede pm art. 4 ca" i Rutenii i Valahii
care nu au case ci prin munti si codri pasc vitele, vor
prat] numai jumatate din dari". De asemenea epis-
copul Napragi, de pe timpul lui Mihai Viteazul, spune
in raportul sail din 1699 cAtre impAratul Rudolf des-

pre Romani, cA ei ar fi impr4t1eti in toath Transil-
vania, locuind mai ales in regiunca munioasd" 9.
Este de observat ca pretutindeni unde poporatia
romanA sau romanizata, i deci deprinsA cu viata or-
ganizatA a Imperialui Roman, fu expus la loviturile
violente ale nAvMirei barbare. atunci cand furia lor
sAlbaticA nu. fusese Inca' stampAratA prin atingere cu
lumea civilizat, acea poporatie cAuth in n.unti un
adapost in contra grozAviilor navAlirei. Aa in sudul
Dunrei gAsim poporatia romanA adapostith in muntli
Hemului, Rodopului i ai Pindului, unde ea rAmane apoi
ocupandu-se cu 'Astoria 'Ana chiar in zilele noastre.
Astfel o descrie mai intai strategul bizantin Kekav-
menos cand spune, cA astfel e obiceiul Valahilor ca
familiile i turmele lor sA petreacA din luna Apri lie
panA In Septemvrie pe inunii cci Innali si in locurile
cele mai reci" 1. Nicetas Choniates, cronicarul In periului
Romano-Bulgar, care valzuse el singur pe Valahii din
Hemus, in insuirea sa de secretar al impAratului Isac
Anghelul. spune cA stApanul sgu gAsi cetAtile i satcle
intArite prin nouA metereze, iar apAratorii lor aceita(i
pe lnnJimi dupd Mimi! cerbilor, sdriau ca si caprcle
pesle preipdsiii i nu primiau nici o lupt fAti0" 11.
Tot el spune despre Valachi c satele lor ar fi foarte
numeroase a Remus, mai toate aezate pe praptisiii,
ameiiloare, si mnllirni infricopte" 12 La aceasth descrire
corespunde intocmai aceea a rabinului evreu Veniamin
9. 1510 Hum., Doc., XV, p. 203 : oyes iobbagionum nostrorum de

Waralva, de montibus videlicet de alpibus minus iuste abegerunt" ; 1567. Hurm.,
Doc., II, 5, p. 612 ; comp. p. 662 : Walachi qui tantum in silvis et montibus non
contemnendum pecorum numerum alunt ; 1570, Fejer, Codex diplomaticus regni
Hungariae, X, 5, p. 143, Igitur adhuc vestras rogamus amicitias quatenus cum
tota vestra potentia singulis diebus Alpes ascendahis et perfidos Valachos peni-
tus interficiatis, demtis pueris et mulieribus," 1574, citat de V. P5c5tianu, Isto-
riograf i vechi si noi, 1904, p. 36 ; 1699. Raportul liii Napragy Hurm., Doc., IV,-
p. 285 : Valachi dispersi sunt per totam provinciam, montosa praesertim inhabi-
tant loca".
10. Reprodus locul de G. Murnu In articolul shu Kekavmenos i Ronu2rdi
din veacul al XI, In Cone. literare, XXXIX, p. 591.
11. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 561.
12. Idem, p. 487.
din Tudela care treat prin tara Valahilor dela su-

dul Hemului, si anume acea aezatA in Tesalia. Aici
zice el, (dincolo de Sperchio) se incepe Valachia, ai
carei locuitori alsezali pe munii ii dau numele de Va-
lahi. In iutala ei sant asemene caprioarelor. Ei se
coboar de pe munti, in Helada pentru pradA si hotii.
Nimeni nu cuteazA a'i infrunta in razboiu si nici un
rege nu i-a putut birui" 13
Aceeasi parasire a locurilor sese i retragere a
poporatiei romane in munti se adevereste si in Raetia
si Tirol, atinse si ele de curentul violent al navalirei
barbare. Ash Mominsen spune despre Raetia : Mun-
tele apArator era locul de scApare eel mai apropiat al
provincialilor care fugiau, in aceste timpuri pline de
turburki, innaintea Germanilor, atat din tarile Duna-
rei cat si din Noric sau din valea Padului" ; iar Steub
adauga despre Tirol ; Mai de insemnat este insa, cA
tocmai muntele eel mai innalt, mai gol si mai salba tec
din dosul lui Tegernsee este Inca plin de nume roma-
nice" 14 De asemenea mai gasim vechile colonii ro-
mane din insula Creta, retrase in munti innaintea
navalirei Sarazinilor, si ocupand si astazi muntii Albi
din acea insula, sub numele de Sfachioti si Lachioti 16
Pana i Pieile Rosii fugira in munti pentru a se feri
de apasarea Pieilor albe" 16
Argument geografie.Cand vedem ca retragerea
poporatiei romane la munte este un fapt ce se intal-
neste in toate locurile, unde Imperiul Roman a fost
bantuit de valurile cele vijelioase ale navalirei, nu
stmtcm care siliti a admite, cA tot astfel a trebuit
sa se petreaca luerurile si in Dacia, unde acele va-
13. Arhiva istorich a lui Hasdeu, II, p. 25 (anno 1170).
14. Citati de I. lung, in Zeitschrift fr ocster. Gymn. (Die Anliinge der Ro-
maenen), 1872, p. 98, 99.
15. Ca ace5ti Sfachioti i Lachioti nu sunt poporatii doriene cum crede
Elise Reclus, Nouvelle geographic universelle, Paris, 1876, I, p. 135, ci RomAni,
a dovedit'o intr'un chip nediscutabil colegul meu loan Caragiani In scrierea sa,
Sludii islorice asupra RomOnilor din peninsula Balcanului tiparita numai fn parte
si nepubilcate inert, desi c tocmai din 1888 ; p. 266.
16. Elisee Reclus, Ibidem XVIII, p. 49.
luri lovirA cu o putere deosebit, ca una ce era tara

cea mai expusa, prin asezarea ei, ciocnirilor barbare.
Exista insA o dovadA puternicA, i neresturnabil,
cA poporatia daco-romanA, din Dacia Traian a locuit
muntele in tot decursul Veacului de Mijloc ; anume
faptul cA aproape toat terminologia geograficA a
muntelui, poart Wi caracter pronuntat romanesc.
DacA am enumera toate numele lanturilor si a pis-
curilor din Carpatii tArilor romane, incepand dela
muntii Banatului, de a lungul coastei sudice a Tran-
silvaniei i apoi spre nord pe laturea Moldovei, pan
in fundul Maramuresului, acolo pe uncle se deschide
in campia cea mare a Tisei ; de asemenea dacd vom cer-
ceta namele catenelor si a piscurilor muntilor din
partea apusand a Daciei, acei asezati intre Transilva-
nia i Banatul cu Crisiana : muntii Mineriferii, lan-
turile Abrudului, Biharului si a YlAghiesei, aceste nu-
me precum i acele a le tuturor dealurilor ce rAsar
din ele, precum si acele ale tuturor riurilor, parae-
lor i paraiasilor ce se scurg de pe coastele lor, poartA
aproape fAr exceptie un caracter romanesc ". Zi-
cern romonesc i nu roman, adicii laf in ; cAci dupA
cum am spus'o 5i athre, terminologia muntelui rg-
masa' din epoca romanA, este foarte sArad, pentru
motivul cA Romanii se fereau de munti, Si ii incun-
jurau pe cat le era prin pulintA ; prin urmare nici
nu aveau nevoie sA le dee nume spre a'i recunoste.
Faptul c iimntele e plM In toate pArtile sale de nu-
miri romAnesti ; cA cele mai mici poteci 5i accidente
de tAram poart numiri deosebite numai la poporul
roman, iar cand aceste nume se intalnese 5i in gura
celorlalte Datii conlocuitoare cu. Romanii In Tran-
silvania, ele sunt numai cat reproducerea i adese ori
schimonosirea numelor romanesti, aceasta ne arat5 cA
partea innaltA a tarei a trenait s fie cutreerat In
17. La capitolul despre Maui vom aduce numirile slavone, care toate au
rilmas In gura Romanilor. La acel despre Unguri vom lAmurt excep0a apa-
rentil din tinutul Secuilor, unde terminologia muntelui este in mare parte astazi
ungureascii.
46 ISTORIA ROMANI:LOR
toate senzurile de poporul roman, si c aceastA bote-

zare, atat de universal a tuturor pArtilor muntelui,
a fost datorit unei petreceri a lui foarte indelungate
si stdruitoare in decurs de veacuri intregi 18
Efectul produs de retragerea poporatiei daco-ro-
mane in munti, innaintea navalirci, fu din cele mai in-
seinnate. Ea schimbA cu totul fata Dacici, intinzand
moartea si pustierea acolo pe unde mai innainte r5-
suna viata si se aduna imbelsugarea, si trezi ecou-
rile linistite ale muntilor sub rsunetul vuetului o-
menesc. Orasele din cmpiile Daciei disparur unul
dup5 altul ; locuitorii s'graci din ele care, la inceputul
nvalirei, lc vor fi parasit numai vremelnic, Valzand ca
pr6dciunile barbarilor devin tot mai dese pe fie
ce zi, se deprinser din zi in zi, cu trniul lor in ascun-
zAtorile muntilor, si petrecerea lor aici lud un carac-
ter mai statornic. Orasele pustiite de barbari, ne mai
fiind ridicate din daramaturile lor, muschiul se prinse
pe ruinele lor, si odat cu ele dispArur, din constiinta
poporului roman, si numirile ce le insernnaser.
Nu ar fi de mirare de a nu se afi nici un singur
nume de ora pAstrat in gura poporului roman, desi in
'kik apusului se afl de aceste numiri indestuie. InsA
lipsa de nume de orase, pastrate dela cei vechi in Dacia,
are cu totul alta explicare decat aceea pe care vreau
s i-o dee partizanii parasirei Daciei de Romani, adec
retragerea din Dacia a poporatiei I.( mane.
Caracterul nvalirei barbarilor in Dacia este cu
totul deosebit de acela pe care ea l'a avut in cele-
lalte tari ale Europei. In partea apusairA a conti-
nentului nostru au n5valit namai popoare germane,
cel putin numai aceste intr'un chip mai statornic.
IIunil an trecut numai cat pe aci. Avarii si Ungurii,
desi au pradat uneori Germania, Frantia si Italia,
nu si-au ales in aceste t Ari locul silahiintei br, ci
in Panonia, in preajma Daciei. Popoarele germane
18. Vezi exemple din aceastil nomenelatura In a Inca Teorie a Iui ROsler
Iasi, 1881, p. 201 s. u. si mai jos sub II, Avarii fi Slavii.
GOTH, HUNII SI GEPIZil 47
ele insai, inainte de a se awza in tArile apusene, tre-

cusera prin acele dela rasarit, de uncle venea navali-
rea, i lovindu-le pe aceste cu toata furia, 1.i revar-
sasera tot focul salbataciei lor asupra acestor parti si
in primul Joe asupra Daciei, i numai dupA aceea, rd-
coriti si induplecati catre civilizatie, cei mai multi
cretinizati in partile Osaritului, treceau mai departe
eatre Europa apusanA. Pe cand deci apusul Europei
primi in sinul salt popoare ce e drept barbare, dar
capabile i chiar doritoare de a se civiliza, Dacia fu
copleita sau de aceste popoare la prima loc ciocnire,
sau de altele de neain turanic, cu neputinta de a se
polei sau cultiva.", care nu veniau sa se punA sub
umbra puterei Imperiului Roman, ci se repeziaa cu. o
furie nemaipomenita sa sframe i sa pustieze tot ce
le ieia in cale. Era barbaria in toata puterea cuvan-
tului, barbaria cea oarba i innAscuta rasei, nu acea
care provine numai cat din lipsa unei culturi. Ea
trebuia sa'i potoliased furia prin prada i macel care
se revarsau tocmai asupra Daciei.
Pe cand in apusul Europei, cei mai multi barbari
se furiau in Imperiul Roman, rugandu-se sa fie pri-
miti in armatele sale i numai cat atunci ndvaliau
cu violenta, cand simtira la spatele lor suflarea in-
ciumata a Hunilor, in Dacia navalirea avir totdeauna
caracterul napustirei unor imense bande de hoti
care dadeau toc, daramau, pustiau, omorau, pare
e'ar fi vrut sa stinga toata suflarea de pe accst O-
man L. i aceasta navalire nu tina ca pentru Europa
apusana vreo cloud sute de ani, ci se reimprospala
necontenit in timp de aproape o nile, incat, lueru in-
grozitor de gandit, peste 30 de generatii de oameni
nu mai puturA hAladul in linite de rAul barbarilor
care pareau c eurg din un izvor ce nu vroia sa mai
sece. Hunii, Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pacinatii, Cu-
19. Dac'.1 Ungurii s'au civilizat, ei datoresc aceasta amestecului lor cu rase
i liconanii, care au transformat aproape cu totul natura lor.
civilizabile : Slavii
Cea nlai buna dovada este fizionoinia lor, care au pierdut caracterul turanic si
nu luat pe acel european, mai ales la poporatia oraOneascil.
manii i Tatarii, afara de alte triburi mai mici, ale ca-

ror nume s'au confundat cu aceste lalte, iat pomel-
nicul bogat i inflorit nurnai al neamurilor mongolice
ce s'au napustit asupra Daciei, in afara de Goti, Gepizi
i Slavi cari doar nici ei nu veniau cu ramura de maslin
in mani. Si fiecare din aceste navaliri nu era decat
reproducerea cele mai de innainte ; atata numai ca in
locul celor satui veniau altii tot mai flamanzi.
0 asemenea navalire cazand asupra poporatiei da-
co-romane, intelegem uor cum de cei ce nu putur
s parasasca cu totul Dada, cautara mantuirea lor
in muntii acestei Oft In apusul Europei fuga era ex-
ceptia precum am vazuro hunaoard efectuandu-se in
muntii Sviterei i ai Tirolului ; de obiceiu poporatia ro-
mana ramase pe loc, iar moiile i oraele Rornanilor
se umpleau pe zi ce merge tot mai mult de popora-
tie barbara. In Dacia totul fu dararnat, pustiit ; nu
ramase piatra peste piatra din frurnoasele orae ale
Daciei, i poporatia ei umplA lumea sau muntii.
In nite asemenea conditii de viata create Daco-
Romanilor, ar fi fost o aclevarata minune ca s fi ra-
mas in Dacia o terminologie geograficd care sa fi
pastrat pana astazi numele vechilor orw. Aceste
fura prefacute in cenus i nu se mai ridicard ; cad
RJrnanii nu se puteau cobori ca popor din muntii
unde'i adaposteau existenta, cat timp barbarii roiau.
necontenit la poalele lor.
Disparitia total a vielei de Stat Paralel
cu aceast peire a oraelor rornane desavarit, mai
gsim disprut Inca i o alt parte, poate rnai insem-
nata chiar a vietei lot-, care ar fi trebuit sa loviasca
tot atat de tare pe acei ce se rnira de disparitia numelor
de orae, dar pe care cu toate aceste nimeni n'a bagat'o
in sama. Aceasta este stangerea vietei de Stat romanA.
Daco-Rornanii erau organizati in Dacia, ca pro-
vincie romanA, precum erau organizati bunaoara lo-
cuitorii in Spania i Galia. Pe cand in aceste tari tra-
ditia Statului roman, nurnele dregatorilor, limba ofi-
GOTII, HUNII ST GEPIZII 49
cialA i alte elernente ale vietei organizate ra'inan

neatinse, ele dispar in Dacia aproape cu desAvarire.
Astfel in Galia, familia Merovingilor devenind stA-
pana Galiei, nu se gancli a distruge aezAmintele po-
litice pe care le gAsi in fiint. Ea pretinse din potrivA
sA ocarmuiascA dupA chipul roman i s continue im-
periul. DacA vroim s ne facem o idee exacta despre
aceti principi, trebuie s ne inchipuirn niste oameni
care vorbesc latinete, care se imbracA dup felul ro-
man, care se apucA de scris latinete, cArora le place
mai ales a edeh pe pretoriul lor dupA chipul imparatilor
i a rosti de acolo judecAti. PAstrand titlul de regi ai
Francilor, ei adaug bucuros titlurile in total romane de
principe, patriciu sau om ilustru. Ei poart insemnele
imperiale, coroana de aur, toiagul, hlamida i mantaua
de purpura". Ei au o curte pe care o numesc, ca i im-
pAratii, palatul sacru. Se vede in jurul lor o intovArA-
ire de dregkori i de curteni care se numesc com4i,
dornestici, castelani, ref erendari, camerari. Toate aceste
numiri sunt romane ; toate aceste dregatorii au trecut
din palatul impAratilor in acel al regilor franci. Regii
merovingiani, stApanii unei asernene puteri, 'nu avu-
seed de cAutat mijloace noue spre a ocarmui oamenii,
ci intrebuintar pe acele de care se slujise Imperiul
Roman. Acesta organizase o ocarrnuire centralA i o
ocarmurie provincialA ; regii franci pAstrar pe una i
pe alta. Principalul impozit direct era ca i pe timpul
Romanilor contributia fonciarA. Nu numai cat el urmA
innainte a fi strans ca si pe timpul imp Aratilor ; dar
Inca strangerea se facea dupA aceleai registre de re-
partitii care fuseserA intocrnite de dregAtorii impAr-
teti" 25.
Pretutindeni deci cea mai deplinA continuitate
intre viata romanA i cea a Statelor barbare.
Sa. cercetkn lucrul in Dacia.
Aici din contrA nu. intalnim la poporul roman a-
20. Fustel de Coulanges, Histoire des institutions de rancienne France, I,

p. 485, 453, 502.
A. D. XenopoI. Jsloria Rornanilor.VoI. II. 4
50 ISTORIA ROMANII.011
proape lid Ull singur gezamant politic motenit dela

Romani ; totul este la ei nou i imbraca mai ales
forma slavona, sub a Orei inriurire s'a inchegat ia-
rdi in Dacia viata de Stat.
L5sand la o parte notiunile de Stat ce se tineau de
centrul Imperiului Roman, precum acele de serial, pa-
tricia, censor, consul, imprtrat, din care numai aceasta
de pe urm s'a pdstrat in contiinta poporului ro-
man, imbracatd in haina mitica a povestei, s trecem
la analiza elementelor politice proVinciale i amime la
acele ce se constat a fi existat in provincia Dacia,
pentru a vedea : rmas-au vre unul din cle Inca in me-
moria poporului roman ?
Capul suprem al provinciei Dacia, a fost in tot
timpul stapanirei romane legatus Augusti 21 s'a Osit
in insciiptiuni numele a 38 de aceti innalti ocarmui-
tori, astfel ca numele i notiunea de legatus trebuia
sA fie intipArita Iii mintea fiecaruia Daco-Roman.
Tot atat de insemnati erau i procuratores Augusti,
insarcinati cu strangerea darilor, care erau cate unul
pentru fiecare din cele 3 Dacii ; Apulensis, Poroli-
sensis i Malvensis. Inscirptiile ne au pastrat nu-
mele a 14 procuratori, din care 8 in Porolissum i
6 in Apulum. Aceti procuratores Augusti aveau i ei
sub dansii mai multi alti subprocuratori speciali, in-
sarcinati cu strangerea unor dari particulame, precum
am ardtat mai sus. Asemenea agenti fiscali, perceptori
de dari, fiind necontenit in atingere cu publicul, trebui
ca nurnele i fiinta lor sa fie foarte cunoscute poporatiei
din Dacia. Ambele aceste dregatorii, legatul i procu-
ratorul, atat de populare i de cunoscute pe timpul Ro-
manilor, au perit din arnintirile poporului roman, al
caruia limba nu a pAstrat nici o urrna a acestor cuvinte
in tesatura ei. Dar dacd dregatoriile generale ale pro-
vinciei au disparut, ramas'au cel putin acele munici-
21. Legalus Augusti pro practore trium Daciorum era titlul s5u deplin. Vezi
asupra iruIui i nurnelui lot Goos, Untersuchungen Ober die Innerverhallnisse des
traianischen Dakien's in Arldo fr siebenbrgische Landeskunde, 1874, p. 139 s. u.
GOTI1, IIIJNII $1 GEPIZI1 51
pale, acele dregAtorii mai apropiate de popor prin sfera

lor de lucrare? Nici atata.
Mai intai a dispArut toatA terminologia wzArilor
omenqti : vicus, pagus, canabae, municipium, colonia,
numiri ce trebuie sA fi fost rostite de coloni in fiecare
clipA ; apoi organele administrative ale acestor ae-
zaii erau iarA,i din cuvintele cele ce reveniau mai des
in graiul locuitorilor. AA crau : ordo decurionum san
senatul municipal, compus din un numAr de decuriones,
dintre care o delegatie cornpusA de patru barbati in
municipii, quattorviri, i de doi in colonii, duoviri ;
defensores sau patroni atat ai oraelor cat i ai colegiilor,
proteguitori i apArAtori influenti ale intereselor aces-
tora, care se intalnesc iarAi la fie ce pas in monumen-
tele epigrafice. Apoi curatores viarurn, inspectori ai
cAilor publice, quaestores, casieri, practores urbani et pe-
regrini, aediles, inspectori ai zidirilor publice, praefecti
pagi, collegiorurn, rnagistrati ai satelor sau colegiilor,
etc. etc. 22.
ToatA aceastA intinsA i cornplicat adrninistratie
romanA a dispArut panA la cea de pe urrnA rAmAit
din sinul poporului romanesc, i limba lui nu mai
pAstreazA nici o arnintire a cuvintelor ce o insemna.
Mai extraordinar poate parea faptul cA si organi-
zarea armatei, impreunA cu cuvintele ce se raportau
la dansa, sA fi dispArut din mintea poporului roman.
Armata romanA se compunea din legiuni, ale si cohorte.
DacA acest de pe urmA cuvant se reaflA in limba ro-
man5 sub forma de curie, nu are in ea intelesul unei
subimpArtiri a otirei, ci acel de ogradA, care derivA
din cealalLA acceptiune ce ave cuvantul de cohors
la Romani anume acel de loc inchis, ingrAditurA 23.
Militarii activi purtau numele de mulles gregarii; cei
ieiti din slujbA accl de veterani, cuvant care in limba
latinA avea intelesul special de soldat liberat din ar-
22. Vczi mai sus, Vol. I. Capul ; Organizarca Daciei ronlane, p. 213-244
23. Numele ograzei la Romani avea chiar forma chars, charles, (Noniu
ed. Mercer p. 81, Varro De lingua lalina, I. 13, 2; V, 16, 26)de uncle s'a forma
romilnescul curie.
mat5. Durata slujbei Hind de 25 de ani, intelegem c5

mai toti cei ce iesian din arrnat erau innaintati in
varstA. Acest cuvant s'a pAstrat la Romani in acel de
bAtran, care insamnA numai cat mare de ani, fArd nici
o arnintire a slujbei militare. S'au pAstrat acest cuvant
i intr'un alt inteles, la mosiile rAz5sesti, pentru a in-
semna un trup de pArnant neirnpArtit, la care au drept
rnai multi sirnpArtasi. Asa se zice cA cutare rAzesi fac
parte din un bAtran. Aici s'a pAstrat amintirea asig-
natiei de pAmant care se dAclea veteranului la iesirea
lui din armata, lucru ce se fAcii adese on i in Dacia,
precum am vAzut mai sus. Nurnai a-Ma ins5 a rAmas din
complexul notiunei de veteranus, din care tocmai in-
telesul sAu fundamental, elementul militar, a dispArut
cu totul
Pe langA capul armatei care era de obiceiu lega-
tul lui August, mai erau ofiteri inferioti : praefeei,
tribuni, centuriones, optiones; apoi deosebite grade mai
mici precum : decuriones, frumentarii, duplarii, corni-
cularii, tesserarii, beneficiarii, vexillarii, care toti aces-
tia au dispArut panA la unul din memoria poporului
roman. Tot asa au disprut i numele dArilor romane,
precum vicesirna, tributunr, portoriwn.
Ce s'au Mut cu toat5 aceastA organizare intoemit
de Romani pe Oman tul Daciei? Cum se face de ea a
dispArut asa de deplin, Meat nu numai CA s'au pierdut
cu desavarsire toate cuvintele ce insenmau elementele
ei, dar n'a rAmas mAcar un rAsunet al ei in alte cu-
vinte ale poporului roman ? Alt r5spuns nu poate fi
dat la aceastA intrebare decat cA, perzandu-se asezd-
mintele la care se refereau cuvintele aceste, cu timpul
au trebuil sA disparA i ele. Se tAiese r5dAcina lor, care
le tinea vii in constiinta poporului, si trebuiau deci sA
se usuce i s5 se deslipiasc5, ca frunzele de pe un
trunchiu mort.
Pstrarea oarecAror termeni relativi la judecAti si
darea dreptatai precum drept, judecata, jude, dc uncle
rnai tarzia se forind judetul in sensal de eirconscrip-
tie teritorialA a autoritAtei Lima jude, nu probeaza
GOTII, RuNII SI GEnz11 53
decat c aceastA indeletnicire, neapdrat oricarei so-

cietati, nu a putut disparea cu totul dela Daco-Ro-
manii care traisera tocrnai o viat civilizat, din care
trebuirA sA pastreze oarecare urme. Termini apoi ca
uzurd (usura) capth a (capere arrham), arvond (arrhabo)
dovedesc staruinta unor notiuni uzuale, neapArate
pn i vietei celei mai rudimentare, dar care dovedesc
tot atat de putin ca i terrnenii referitori la judecati, st-
ruinta asezamintelor romane. Popa, adica executorul
jartfelor pagane, transportat asupra slujbasilor bi-
sericei crestine, nu era un element al organizArei civile
romane, de si la Romani el dobandi mai tarziu un rol
oarecare in aceast organizare. Singur teimin al de
domn in inteles de principe, deci de element al unei
organizari politice, este de caracter latin (dominus).
lnsa el la Romani nu insemna nici o autoritate, ci nu-
rnai pe stapan fata cu clientii. Prin urmare nu este un
termin de organizare politica mostenit de Romani dela
Romani, ci o creatie proprie a poporului roman, bote-
zatA cu un cu \rant imprumutat din partea latind a limbei
lor, tot ash precum au format si mai tarziu. boietiile
portar dela poarta, spatar dela spata, u)sier dela usk
termini si acestia de origine 1atin, dar care invederat nu
desemna asezAminte mostenite dela Romani.
Inteun cuvant se poate spune ca organizatia ro-
mana a dispArut cu totul din Dacia in partea ei spe-
ciala i oarecum tehnica, si ca chiar dacA au rAmas
cateva notiuni, acestea se refera numai la viata ele-
mentara a ori carei societati, pe care daca Romanii
nu le-ar fi pastrat dela Romani, Inca ar fi trebuit
sa le iscocliasck intru cat traiul Idea de ele era cu
neputMO 24
NAvalirea barbarilor asupra Daciei avti deci de
efeet de a stange cu totul viata de Stat romank de a
nimici orice soiu de asezaminte organizatoare i de
a arunca. pe Daco-Romani iarasi in starea primitivA
24. Iat la cc se reduce pastrarca a5ezaminte1or romane, pe care se silege

a o stabill Aron Densuianu in Isloria limbei i bleralurei ronuine, 1885, P. 61-65.
54 ISTORIA ROMANI-LOR
in care se fac injghebArile sociefatilor. Acolo, redusi

din nou in cea mai mare parte la starea de pAstori,
ei recAzurA din innalta si complicata organizatie ro-
man5 in viata patriarhala, in care uitarA, impreunA
Cu toate notiunile ce se referiau la viata mai cult,
si cuvintele ce le insemnau. AceastA disparitie atat
de deplinA a ideilor privitoare la viata Statului este
cea mai vie dovadd ca Rom Anil au trait in munti
un lung rAstimp din viforoasa perioad5 a n5valirei ;
ca deci ei p5r5siser orasele din campii ; c aceste s'au
dArAmat si n'au fost rezidite, si cA impreunA cu
monumentele se ingropar sub mine si numirile lor,
pe care astAzi trebuie s le desmorrnantAm precum
facern si cu dAramAturile lor.
MA deci luminatA pe deplin pricina lipsei de
mime de cetati in Dacia. Ea nu pute fi inteleasa WA
faptul paralel aratat de noi : disparitia intregei vieti
de Stat a poporului roman.
Unifiearea sufletulni romfinese. --Observain ca cu
stramutarea locuitorilor Daciei peste DunAre, dacA
chiar s'ar explicA disparitia din Dacia a numirilor ce-
ttilor vechi, nu se d5 cheia pierderei si a vietei de
Stat romane. CAci sau colonistii strarnutati in Dacia
Aurelian5, au rAmas pe loc in orasele Moesiei, si atunci
au trebuit sA pAstreze terminologia Statului moste-
nita dela Romani, ca si locuitorii oraselor Galiei si
Italiei, care terminologie ar fi trebuit s'o readucA
cu ei in Dacia, cand au reocupat aceastA tara ; sau
au trebuit sA fuga innaintea nAvAlirei, si din Dacia
Aurelian A, in muntii peninsulei (ceeace s'a si intamplat),
si s uite in via ta patriarhal5 a pAstorului, compli-
cata organizatie a. Statului roman. Apoi daca e vorba
de fuga in munti, a tunci nu intelegem pen tru cc nu
am admite cd Daco-Romanii s'au retras de plano in
rnuntii Daciei Traiane innaintea navalirei, si i-am strA-
mut in Moesia, spre a'i pune sA caute si de aici, lot
in munli, un adapost in contra navalirei.
Efectul deci produs de .primele ciocniri ale po-
poarelor barbare asupra irnensei majoritati a popora-

tiei daco-romane, a fost de a distruge viata ei ord-
saneascA,.impreuna cu acea de Stat romana, si a aruncA
toata aceasta poporatie in munte. Acesta primi in
decursul timpului in toate partile sale numiri roma"-
nesti i, en toate ca nimici cu totul formele vietei ci-
vilizate ale poporului roman, mantui ca intr'o ascun-
zatoare elementele sale mai intime : rnoravurile, obi-
ceiurile si mai ales limba sa care pastra accl caracter
prommtat latinesc ce o deosebeste astazi intre toate
idiomele neo-latine. Daco-Romanii luara cu ei Ii munti
0 numele vechi ale riurilor care i au toate obarsiile
pe innaltimi, le pastrara acolo i apoi le readusera
cu ei, cand se coborara iar dela munte la campie.
Astfel se explica pe deplin CUM se face ca, pe langa
o saracie atat de mare a unei nomenclaturi orasenesti
vechi ramase in gura poporului roman, sa se MU.-
niasca o bogatie relativ de numiri de munti i de
.
riuri ramase dela strabunii acestui popor.

Totusi, aceast pardsire a vietei asezate nu in-
samna imbratisarea desavarsit a celei pastorale si
nomade. Greu se desvata un popor de apucaturile ci-
vilizatici, i de aceea regasim in limba romand existenta
unei terrninologii agricole, parte mostenita dela Romani,
parte de obarsie slava, care ne arata pastrarea unei
starninti in Mdeletnicirile agricole din vremile cele
dintai ale navalirilor barbare. i este recunoscut ca
ipe rnuntii indestul de innalti se gasesc tapsanuri sau
podisuri pe care poti infige plugul in parnant. Cand
scriitorii i documentele incep a pomeni de Romani
ei Ii arata, nu numai ca nomazi i pAstori, ci i ca ae-
zati i agricultori. A Nicetas Choniates ne spune ca
impratul Isaac Anghelul, In una din expeditiile sale
in Hemus, ar fi ars girezile de grau ale Aromanilor
pe cari le intalni in cale 25 Documentele ungureti
care pornenesc intaiu pe Romani ii arata, pe langa"
25. Nieetas Choniales, ed. Bonn, p. 487. Textul mai jos, p. 87, nota 18.
Asupra terminologiei m,ricole vezi mai jos Inrdurirea slavona, nota 9 si turn.
5-3 ISTORIA ROMAMLOR
ea' erau pastori, i ca agricultori aezati. AA documentul

din 1247 al lui Bela al IV-lea, care pomenete despre
morile din tam Lytira (Lotruhii) 26 j daca acest docu-
ment este din o epoca ceva rnai noua, avem relatiile asu-
pra primilor State intemeiate de Romani Inca de sub
obl5duirea bulgara acele ale lui Glad, Ahtum, Menumo-
rut, Kean, Gelu, care State cazute sub Unguri presupun
toate o poporatie aezata 27 Spusele lui Nicetas pen-
tru Arornanii din Hemus vor fi intrite prin raportu-
rile asupra Romanilor din Carpati. Impacarea acestor
dou stari care mai la urma pot sa coexiste alaturea
una cu alta, este ca, la inceput pana la injghebarea
Statelor de peste munti, poporul roman era mai mult
pastor i deci nomad, MCA insa a parasf cu totul hicra-
rea pamantului, dar c in urma, coborandu-se tot mai
mult din munti, se MO la el necontenit indeletnicirea
cu agricultura, fard a inceth cu pastoria, incat tot ra-
mane nerasturnat adevarul, c unificarea graiului la
toate grupele de Romani dela nordul Dunarii este da-
torit vietei lor nomade de pastori in vremile primilor
navaliri 28. Viata nomada insa schimbd bine inteles mun-
tele, din element despartitor, In unul de legatura. El
ii indeplini rolul firese tocmai dupa stabilirea influntei
politice a Statelor ce venir in atingere cu Rornanii 29
26. Mai jos, Cap. : Muntenia ;i Moldova innainte de descdlecare.

27. Mai jos, Cap. Starea Romdnilor sub Unguri Comp. doc. din 1418, dela
Mircea cel Batran dat pastorilor Romani din Cisnadia. Hurm., Doc. I, 2, p. 507.
28. D. Ovid Densu5ianu, Pdstoritul la popoarcle romanice, 1913, p. 16, susjine
starca absolut nomada a poporului romanesc la Inceputul perioadei navalirilor
i aceea5i stare la toate popoarele romanice dela Carpaji panil la Balcani $i la Pi-
rinei, din considerajii filologice. D. Cancel, Pdstoritul la Romdni, 1913, sprijina din
potriva parerea ca la Daco-Romani pastoritul era ocupajia numai a unci mino-
ritaji pe cfind grosul poporului a fast alezat In toate timpurile. Noi credem cl
parerea din text este singura InteinciatS i conforma cu epocile.
29. Cancel, I. c., p. 6. Cf. mai sus parcrea lui, N. Iorga, Vol. I, p. 22, nota 2.
II
AVARII SI SLAVIE
1. NAVALIREA AVARILOR I A SLAVILOR.
Avarii. Deabi se impratiasera Hunii, i Gepizii

trecusera Dunarea, cand o nou navalire se prabusi
asupra Europei, datorita unor popoare tot atat de
barbare, de hade i de neomenoase ca i salbatecii
tovarai ai lui Atila. Acestia erau Avarii, ginte hunica 1
ce s'ar putea numi o noua editie a acelui cumplit popor.
Dupa lungi i strapici framantari in maruntaiek
Asiei, oarda Avarilor 2, care nurnar 200.000 de su-
flete, porni ca carutele sale care apusul soarelui i
se indrepta spre Europa, prin partea deschisa intre
Marea Caspica i Muntii Urali. Toate popoarele ce le
intalniau in cale, o rupeau de fuga inaintea lor, impin-
gandu-se unele pe altele, intr'un vlmasag fara name
de limbi i de neamuri. Cum atinsera parnantul Eu-
ropei, ei auzir despre marea Imparatie a Romanilor,
care se intinde departe cdtre apus, pana unde soarele
1. Paulus Diaconus, Hist. Langob., II, 10 : Huni qui et Avari". Greg.
Turon., Hist. Franc., IV, 23 : Post mortem Chlotari regis (561) Chuni Gallias
adpetunt". (Chuni nu pot fi Hunii propriu zisi, care in 561 nu mai existau). Theo-
phanes, Chronographia, Bonn, I, p. 378 : 5,0;;MOt Tap zoteEzeivo TO5 zatp05
(564), 0'.!'4 TOUpxopc ).-istv e7.6.)4v.p.ev". Tot Turci numesc autorii bizantini
ii pe Unguri. Huni, Avari, Unguri sunt unul si acelas popor In diverse timpuri.
2. Asupra imprejurilrei ca acesti navalitori nu erau adevarati Avari, ca
niste robi ai lor,"care sc5paser din captivitate si se numiau In realitate 06ap cq
Xo'Jvyi, vezi Theophilact, p. 281. Comp. Amede Thierry, Histoire d' Attila et de
ses successeurs, Paris, 1856, I, P. 394 s. u.
58 ISTORIA RomANILOR
se cufuncla in apele oceanului. Ei trimisera o ambsada

la Constantinopole, care trezi prin toate oraple prin
care treat, o nespusa curiozitate, mai ales din pricina
portului parului lor, impletit in dou cozi athrnate pe
spate (557 d. Hr.). linparatul Iustinian, pentru a in-
deprt pe aceti barbari dela marginile imparatiei
sale, consimte sa le platiasca cdte un dar pe an, cu
conditie insa ca sa apere Imparatia Romana de toti
dumanii ei, voind prin aceasta s slabiasca i sa rui-
neze puterea acestor prirnejdioi supu,i. Avarii se i
apucd de treaba i bat mai multe popoare depe *-
muffle Marei Caspice i ale Marei Negre, ceeace ne do-
vedete c pe acest timp ei nu se apropiasera de Dacia,
ci se purtau Inca prin cmpia orientald a Europei.
Ajungand la Nipru, cad peste popoarele slave ale An-
filor, trec peste ele i se apropie de Dun Are, fara in-
doiala prin partea esului celui mare oriental al Eu-
ropei, de care se tin -Wile de astazi Basarabia, Moldova
sudica i Muntenia rasariteana. Ei trec chiar Dun Area
in Scitia Mica, Dobrogea de astazi 3. 0 nou deputatie
trimisa la Iustinian, in scopul de a dobAndi pamn-
turi spre aezare, aduce ca raspuns ea imparatul ar
vol s le dee Panonia secunda, ceeace insA nu con-
veni barbarilor, de oarece numai din Scitia ei puteau
priveghi popoarcle ce le supusesera pe malurile Pon-
tului Euxin. VazAnd ca nu pot obtine nimic dupa
placul lor de la Iustinian, se intorc iar asupra popoa-
relor supuse lor, adeca a Antilor 4, i dupa ce ii prada
din nou, tree peste ei, Sclavini i Veneti, pada ce
ajung la fluviul Elba, pe hotarele monarhiei france
Austrazice 5. Aici domniA dupa moartea lui Clotar (561),
Sigebert, fiul sau, care bate pe navalitori, condui de
vestitul Baian, intr'o lupta sngeroasa ; insa, fiindca
rezultatul luptei nu fusese tocmai hotritor pentru
nici unul din razboitori, anibii dusmani se impaca,
3. Menander, Bonn, in Volumul Dexipus, Eunapius, Prisms, p. 285.

4. Menander, p. 284.
5. Idem, p. 302.
-WARN SI JAvt 59
i Sigebert trimite popontlui lui Baian hrana i

proviziile de care avea nevaie 6
Pe dind se aflau Avarii pe confinile monarhiei
france, Longobarzii care se pregAtiau a iesi din Pa-
nonia pentru a se strArnuta in Italia, le trimit o solie
rugAndu'i sA le dee ajutor contra Gepizilor, cu care
voiau sA rAfuiascA o veche dusmAnie, innainte de a'si
pArAsi sAl Asluin tele lor. FAaduiau Avarilor ca multamit
tara Gepizilor i chiar pe a lor proprie, pe care voiau
sO o delese, precum si a patra parte din turmele ce
le aveau. Avarii primesc, se unesc cu Longobarzii,
bat pe Gepizi i Ii nimicesc aproape cu totul. Meat
de atunci nu mai avurA un rege al lor, ci trAiau in
cteva sate pAcAtoase, ducAnd o viata de sclavi sub
stApAnirea Avarilor. Acestia se asazA in Panonia, dup
pArAsirea ei de Longobarzi, unde stau pan la nimi-
cirea puterei lor de Carol cel Mare, 797. In tot timpul
stApAnirei Avarilor in valea Dun5rei mijlocii, ei ridi-
carA pretentii asupra p5rtei din Moesia ce fusese lo-
cuitA de Gepizi, mai ales asupra orasului Sirmiu, (astAzi
Mitrovitz in Serbia).
Din aceastA expunere a migratiilor Avarilor, reies5
ca ei, dup ce se asazA vremelnic -la gurile Dun5rei,
pleacA iara spre norcl asupra popoarelor slavone ce
supuseser i ajung panA pe malurile fluviului Elba,
pe hotarele monarhiei france, si de aici se cobor in
Panonia care devine regiunea central5 a puterei lor.
Se vede deci cA, IRMA' atunci, nu intraserA Avarii in
nici o atingere cu Dacia Traian5 i c ei pAtrunser5
in ea, nu prin rasarit, pe unde se opuneau piedeci
firesti aproape nestrabatute, nici prin sud, prin pasul
Turnului-Ros, ci prin partea apusului, pe uncle se
deschideau cAtre Panonia vAile incApAtoare ale riu-
rilor co se varsa in Tisa 7.
6. Gregor. Turon., IV, 23 : Post mortem Chlotarii regis Chuni Gallias
adpetunt, contra quos Sigebertus exercitum dirigit et gesto contra eos bello,
vicit et fugaNil ; sed postca rex eoruln amicitias cum eodem per legatos meruit".
Paul. Diac., II, 10, spune ca lupta s'ar fi intamplat juxta Albim fluvium". Asupra
proviziilor procurate Avarilor de Fraud, vezi Menander, p. 303.
7. Amedee Thierry, /. c., I, p. 08, spune Ca dupa ce Avarii fura batuti
60 ISTORJA RorALNILOR
Avarii, fiind un popor nomad i prAdAtor care

repeziA in toate pArtile iutile sale oarde, indat ce ii
aleser Panonia drept cuibul de unde'i intindeau pr-t
dAciunile lor, se l5tirA i in vAile Transilvaniei, care
erau atAt de bogate in pAuni mAnoase pentru turmele
lor. Este probabil cA atunci cAnd ei patrunserA in
acele vai, nu mai intAlnirA in ele pe Romani lo-
cuind aici ca popor, de oarece ei se retrAseserA in
ascunziurile muntilor innaintea popoarelor barbare
care precedaser5 pe Avari in ruinarea vietei lor ci-
vilizate.
Efectul deci pe care nAvalirea avar Ii avii asupra
poporatiei daco-romane fu acela de a o opri sei se co-
boare din infundedurile muntilor iarAsi care esul ro-
ditor, unde barbarii izvoriau fAr incetare, ca din o
neistovit fantan5.
ApAsarea pe care o exercitar5 Avarii asupra po-
poratiei daco-romane sAmAna cu acea pusA iii lucrare
de Goti i de Huni. FIunii probabil intraser i prin
Turnul-Ro i prin vAile deschise care apus ; Avarii
insA numai prin aceste din urrn. Toate aceste po-
poare care contribuirA la ruinarea vietei civilizate a
Daco-Romanilor, Ii impingeaa care treptele superi-
oare ale imensului amfiteatru de munti ce incurijura
Dacia romanA.
Slavii.Totuipoporatia grArnAclit5 in ei nu EC putea
cobori pe laturile exterioare Ie Carpatilor, de oare ce
pe aici Ii incingea un alt brAu de barbari care le in-
chidea drumul cAtre cmpie. Asupra acestor barbari
care joacA in istoria Rornanilor i in formarea natio-
de Sigebert, se intoarsera iara0 in locuintile lor la gurile Dundrei, de unde ei
atacaril prin consul pe Gepizi in unire cu Longobarzii care Ii loviau in frunte (p.
421), incat s'ar crede ci Avarii veniseril contra Gepizilor pe valea Dumirei i ca de
aice ar fi trecut in Panonia. Fiind Ins ci nu exista o trecere direct din Panonia
in Valachia, ar urma ca Avarii sil fi trecut prin pasul Turnului-Ro5 pentru a se
lovi cu Gepizii, ca ei deci ar fi patruns in Dacia pe la Sud. Izvoarele nu invoesc
1110 o aseinenea p5rere. Asupra rezultatului luptei vezi Paul. Diac., I, 27 : Lan-
gobordi victores effecti sunt, tanta in Gepidas ira saevientes ut eos ad interne-
cionem usque delerunt, usque hodie IIunnis eorum patriam possidentibus, duro
imperio subiecti gemunt".
AVARII SI SLAVII 61
nalitatei lor un rol mult mai insemnat decat acei stu-

diati panA acuma, trebue sa indreptAm cercetArile
noastre.
Acesti barbari erau Slavii care incunjurau, Inca
din vremuri mult mai vechi cleat navAlirea Avarilor,
cele doua laturi nordice ale triunghiului de munti ce
incingeau vechea Dacie Traiana.
Slavii care erau numarati de scrii-
torii antichitatei intre popoarele sarmatice
cele mai apusene, purtau in vremile mai
vechi numele de Veneti, Sclavini i Anti.
Am vazut cA acesti din urea' locuiau pe
land fluviul Nipru. Venetii, care se nu-
miau i Sclavini, locuiau catre nordul
Galitiei, pe la originile Vistulei panA
catre Marea Baltica care purth chiar nu-
mele de sinul Venedic s. Numele de Ve-
neti dat Sclavinilor, se pastreazA pima
astazi in poporul Venzilor, din care a
mai ramas numai o fardmAtura negerma-
nizat in Lusatia de sus si de jos (ober
und nieder-Lausitz), tara aezata parte
in Saxonia, parte in Prusia ".
Istoricul got Iordanes ne da urma- Barbar Slay.
toarele indican precize despre local pe
care il ocupau Slavii, nu numai pe timpul sAu, ci inca
de pe vremile regelui ostrogot Hermanaric, mort in 376
in lupta cu Hunii, data en ei Ia nordul DunArei 1.
Dincolo de Dunare se asterne Dacia, incinsa cu o in-
taritura de munti Imutiti i rdposi, pe partea stanga
ai carora i cAtre nord incepAnd dela izvoarele Vistulei,
se intinde pe niste spatiuri nemAsurate, natia cea prea
numeroasa a Venetilor, a cAreia numiri, de i sunt de-
,
8. Ptolemeus, Geogr., III, 5, 19 : vver.-47.t: III, 3. 1 : Otnvsat7.6^.
9. Elise Reclus, Geographic universelle, III, p. 737.
10. Iordanes scrie cartea lui De Getaruni sive Gothorum origine el rebus
gestis In 551, dupil Cassiodorus, care scrisese Libri XII de gestis Gothorum care
inceputul veacului al VI-lea (500-520?). La c. XXIII, el spune : Post Heru-
lorum caedem idem Flermanaricus in Venetos arma comovit, qui quamvis armis
despecti, sed numerositate pollentes, primo resistere conabantur".
osebite dup locuri i familii, totui se deosebesc mai

ales in Sclavini i Ansi. Sclavinii incep dela oraul
Novietunensis i lacul care se chiam5 Mursianus pand
la Nistru i spre not d pftn la Vistula, avand bMti i
p5cluri drept locuri intrite. Antii dimpotrivA, cei mai
bravi dintre ei, ii au locuintele acolo unde Marea
Neagr face o indoiturA, intre Nistru i Nipru care
fluvii sunt la o indep5rtare de mai multe zile de drum
unul de altul" ".
Ndv5hrea Grotilor intaiu, mai mult Inca acea a
Hunilor, care aduse o spaima atAt de mare in lumea
harbarilor ce inconjurau Imperial Roman, aruncA cea
mai mare parte din aceste popoare peste corpul lap-
cezit al acelei impar5tii. Asupra prtei ei apusene se
intinser mai ales popoarele germane, pe cand orientul
fu acoperit mai cu osebire de acele slavone. Ambele
aceste neamuri de popoare barbare aduser o adncd
schimbare etnicd in poporatia Imperiului Roman. Pe
cnd insA in partea apusana a lui, elementul roman,
in sinul cruia se aezar popoarele barbare, ajunse
cu timpul s predomniasc5 asupra elementului nava-
litor, i s5 dee natere la popoare de vit romanic5,
in rasarit mai multe din pArtile coplqite, acelea ce
din oarecare pricind nu inftiau decAt putine elemente
romanizate sau grecizate, i nu erau deci in stare de
a rezist acestei innecAri, disparura in sinul Slavo-
11. Iordanes, c. V : Sclaveni a civitate dicta Novietunense et lacu qui

appellatur Mursianus usque ad Danastrum et in boream Viscla tenus commo-
rantur etc". Numele Novietunense este redat in unele editii ale lui lordanes cu
terminul Sclavino-Ramunense In care s'a vazut numele unui sat romanese pe
vremile lui lordanes, o dovada din cele mai puternice ale staruintei Romanilor.
<Hasdeu in Elymologicum magnum, III, p. XIII). Din nenorocire aceasta cetire
de Saavino rumunensc nu se poate snstinea. Ea se trage din o interpolare invo-
luntara a unui copist al manuscrisului lui tordanes. Era scris In original sau In
copia mai veche : a civilale Movie/unease peste care un adnotator scrise spre lamu-
rire : Sclavinorum, adieu a civilale sclavinorum Novidunense ; numai cat adaosul
sclavinorum fusese scris deasupra :
sclavinormn
a civitate novietunense
din care un copist nepriceput a scos : a civilale novi ci sclavinorumunense. Vezi editia
lui Iordanes de Carol Aug. Closs, Stuttgard, 1866, p. 27, nota. Hasdeu nici nu po-
meneste de aceasta imprejurare.
AVARII SI SLAvil 63
nilor care imprimard caracterul lor ethic unei marl

pArti din peninsula Balcanului. Astfel elementul ro-
man a lost innnusit in Moesia, de uncle mare parte
din el fugise cAtre munth din josul pemnsulei ; apoi
in Panonia si in Dalmatia, ale cArora locuitori infdti-
saza Inca astazi frumosol tip roman, si pAstreazA eel
putin in numele lor de Maurovlahi, o amintire a ori-
ginei lor romane 12.
Din aceasta innecare ce parea obsteascd, se innal-
tara cu timpul trei insule Wine i aici in rsaritul Eu-
ropei, de o putere i trinicie neauzit, care izbutir
sA rAmAna neinnabusite de valuri, cu toata furtuna
amenintAtoare ce le aruncase peste dAnsele. Elementul
slavon, care inghitise pretutindene aiurea pe acele de
hastinA ale tArilor navalite, fu la randul su inghitit
de acel roman, cu energia caruia nu puteh s lupte.
GrAul fusese semnat in acele pArti mai des decAt pe
ramasita lanului. Aici invinsese el chirul i mAracinele
care peste tot locul aiurea 11 innabusisera. Urde ele-
mentul roman fusese mai slab, el dispArit in sinul nA-
valirei ; unde el fu mai puternic, lupt i o invinse.
i apoi sa se pretinda ca, tocmai in Dacia, acest ele-
ment sA fi lipsit cu totul la navlirea Slavonilor ! 13.
Gotii chiar la inceput, mai ales insa FIunii i apoi

Avarii venind spre apusul Europei, aruncar pe po-
poarele slave cafi inconjurau Dacia si peste adApostu-
rile Daco-Romanilor, muntii Daciei. Deosebirea fu flu-
mai cA pe cand colonistii urcasera treptele muntilor din
lAuntrul Daciei spre periferia ei, popoarele slave se suira
in munti pnin laturile lor exterioare. De si nu ne-au
ramas nici o dovadA directa despre aceastA imprejurare,
cd parte din Slavoni, la venirea barbarilor de ginte
hunicA mai ales, ar fi cautat si ei adapostire iii munti,
12. Presbyteri Diocicatis, Regnum Slauorum in Schwandtner, Seriplores,

III, p. 478 : Bulgari ceperunt totam provinciam Latinorum, qui illo tempore
Romani vocabantur, modo vcro Maroulachi, floc est nigri Latini vocantur".
13. Acele trei insule de popoare romanice sunt : llaco-Romanii, Maccdo-
Romanii si Istro-Romanii.
poseddm totusi mai multe probe indirecte cA a au

trebuit sA se petreacA hicrurile. Astfel este cunoscut
din istoria Gotilor, c acest popor, de si el insusi barbar,
o rupsese de fugd innaintea Hunilor. Nu este nici un
motiv de a admite cA Slavii sa nu fi facut i ei in mare
parte tot aa. Pe cand insA Gotii cari locuiau mai
in spre ses, cautasera o scApare numai vremelnicA in
muntii cei innalti i raposi ai Caucalandului i apoi
ii asigurarA mai bine existenta, trecand in Imperiul
Roman, Slavii cari ajungeau cu aezArile lor pant la
baza muntilor Carpati, vor fi cautat in ei o ad Apostire
mai statornicA. Astfel se intinserA asupra intregei Dacii
neamurile slavone care veniau insa peste Romani nu
mai mult ca navdli1ori, ci ca fugari ei mn,si,si innaintea
unei neiveiliri, ceiutand nu pradd ci rnaluire. Din aceasta
asezare a Slavonilor alAturea cu
Romanii in muntii Daciei, se
explicA singur elementul destul
de bogat slay reprezentat in to-
pografia muntelui, pe care il
vom studia mai la vale. Carac-
terul cu totul deosebit al TANTA--
lirei slavone care fAce din nea-
murile ei niste tovarAsi in ne-
norocire ai neamului romanesc,
explicA relatiile mai intime, in
Haina unui Ma o-Rus din
care ei intrard cu poporatia
veacul X *) daco-romana. Pe cand atinge-
rea acesteia cu celelalte feluri
de barbari fusese dusmAneascA, intalnindu-se totdea-
una cu arma in manA, cu Slavonii este dimpotrivA
de o naturA mai blandA, ca aceea care uneste intre ei
pe doi osancliti la aceeasi pedeapsa. Deaici se explica
intaiu, curn se face -de Slavonii urcara muntii, ducan-
du'si train] alAturea cu Romanii, cand barbarii in-
deobte fug de munte i caut numai cat esul care
4) Sa se observe cc bine sail-I.:Mil aceastil haina Incretit5 la spate In
formS de fusta cu Imbraciimintea Iazigilor Sarmati, (vol. I. p. 156), un indiciu
In ori ce caz caracteristic al slavismului Sarmatilor din Dacia.
AVAIM $1 SLAM 65
nu opune stavili atAt de grele rtAcirilor lor ; al doilea,

acea inriurire mult mai pronuntata a Slavonilor asupra
vietei romnesti, desi exercitatA de tin singur popor,
decAt aceea a popoarelor de rasA hunicA sau mongol5,
care lovird in septe randuri Dacia in decursul veacu-
rilor.
Scriitorii bizantini, posteriori n6vAlirei avare, ne
arat5 cu totii pe Slsavoni, si anume ramura acestora
numitA Sclavini, adecA Slovenii, ca locuind pe deoparte
in peninsula balcanicA, pe de alta ocupAnd malul nor-
dic al DunArei, de uncle roiau necontenit none ndv5-
un In -Wile ImpArAtiei Bizantine. Triburile slave con-
stituiau, dupd coin am vAzut, o imensd multime de
norod, Inca peste acei ce fugiser5 in munti la apro-
pierea Flunilor i apoi a Avarilor, mai erau incA o
sumd de triburi care furd imphise de nAvAlirea hunica
peste Imperiul Bizan tin. Popoarele, nomade chiar, contin
in sinul lor unele elemente mai Mande, mai doritoare
de o viatA pasnic i linitit. Aceste vor fi rAmas
asezate in sinul RomAnilor, pe dind acele vagabonde
si pr5dAtoare se vor fi intovrtr4it la expeditii de jaf
si pustiere Iii Imperiul de RsArit.
Potrivit cu cAt Slavonii se asezau In aceast5 im-
pArAtie, ca si in Dacia TraianA, prin insusi laptul ase-
zrei lor, ci pierdeau din barbaria Ion primitivA, si
se intorceau la o viatA mai orAnduitA. Necontenit insA
reimprospAtati pnin oarde noue de barbari neimbldn-
ziti care pustiau totul cu lien i cu foc, Slavonii apar
in autorii contimporani cu cloud caractere ce par a
se exclude : blandetea, moravurile pasnice, alAturea
cu cruzimile, prAdaciunile i neomeniile cele mai re-
voltAtoare. Contraslul se explicA usor, dac5 raportAm
elEmentele mai domoale la acele asezate, iar cele aprigi
oardelor r5tAcitoare. In contra acestora, mai multi
impArati. intre cari chiar Slavul Justinian, ieau ma"-
suri de apArare ; asa intre altele, pentru a'i impaca
si a'i deturnh dela nAvalirile lor peste DunAre, le oferA
orasul Tunis ce fusese zidit incA de impAratul Traian,
A. D. Xenopol. istorin Romilnilor Vol. IL 5
66 ISTORIA ItoI3N1LOa
i care se afl pe malul nordic al Dun Arei 14. Acest

ora nu este altul clecdt acel ce existA astAzi la gura
Oltului, numit Tumu-Mgurele ; cAci este de crezut
cA el s fi fost ziclit de Traian, intru cat tim c cu-
ceritorul Daciei pusese sA'i transpoarte proviziile tre-
buincioase armatei pe riul Olt in sus, si (loci se poate
sA se fi intemeiat la gura lui o statie romanA care apoi
sA se fi intrit i prevAzut cu un turn de priveghere,
precurn erau cele mai multe din oraele dope malul
fluviului, dela care turn oraul ii trase nurnele 15.
Solia lui Iustinian prin care ofer oraul Turris
Sclavinilor cade in anul 546. Trei ani dup aceasta
Sclavinii nAvAlesc In Iliria in mare numAr i pustrese
in chipul eel mai cumplit regiunea de lngA Epidammus
(astAzi Durazzo). Generalii din Iliria, de i dispuneau
de 15.000 de oameni, nu indrAznesc a infrunth oardele
sclavine 16. In anii urmAtori Sclavinii, devenind tot
mai indrAzneti, intr in Dalmatia, pradA Tesalonicul
i pAtrund pAnA in Grecia, unde petrec chiar o iarnA
intreagA 17. In toate aceste prAdAciuni ei plecau de pe
malul stng al Istrului, al cAraia rdpA nordia impreunA
cu Dacia TraianA, o ocupaser incA de pe la venirea
Hunilor 18. AceastA indicatie a locuintei Sclavinilor in
rile noastre este repetit de mai multe ori de Pro-
copius. Astfel ainrea el aratA ca Hunii (Avarii), Scla-
vinii i Antii ar locul nu departe de rapa DunArei, de
cea parte a fluviului" 19. Acest nu departe" este l-
murit i mai clar de istoricul Teofilact (640) care p0-
14. Procopius, De Bello Golhico, II, p. 336 : stc Itatv ipza(cxv To6p-
ptv 6vop.7., 9 zatcou. !ley 674 Irozap.bv laypov, Tpxi.stvo6 To5 Pop.cdow
cit)rov.piropo ev totc Ivo, xpvotc c6v-ip Setp.ap.evov, gplp,oc kET-
zavev 7. ocXs1.co6 061x; kvaap.ivov cthrilv WV zatiryj plOiporo".
A 15. Asupra turnurilor de privighere vezi vol. I, p. 134; asupra urchrei
proviziunilor pe apa Oltului, Ibidem, p. 38 si 152.
16. Procopius, De bello golhico, II, p. 398.
17. Idem, p. 454.
18. Procopius, De bello golhico, II, p. 336: ,,tb Tap 17Xsiatov i'thPac
To6 lospou Oz4-qc a.6zot vep.ovtott".
19. Idern, p. 125 : 06vvot v.xt nckakvoi. zoci wAvtat, o 6-zep 7CO-
Tacp.by latpov ou p;x7.pav vi)c &mini riza-fic iSpuvtat".
AVAREI i SLANTII 67
vestete expeditiile generalului Priscus in contra Sc la-

vinilor. Priscus trece Dunarea, surprinde pe capul Scla-
vinilor Ardagast, i prinde pe multi barbari, pe care
Ii trirnite sub paza unuia Tatimir (dup nume el
insui un Slav) la Constantinopole. A doua zi un alter
al liii Priscus, Alexandru, trece riul Ilivachia, nume
grecizat pentru Ialovalschi, i urmarqte pe Slavi pand
in padurile si-mlatinele, care le slujeau drept ascun-
zatoare 20 Numele riului s'a pastrat pad astzi in
acel al Ialomilei care se numete chiar in docurnentele
mai vechi slavone ale Munteniei Ialovnitza 21, din care
apoi limba romana schimband pe vn in in a facut
lalomita 22 Pastrarea acestui nurne slavon pana astazi
in gura poporului roman este insemntoare. Ea arata
mai intaiu c Slavonii ocupau Muntenia cu mult in-
nainte de 591, data expeditiei ; de oare ce gasim la
aceasta data un nume luat din limba lor alipit de un
riu, i care nume Ii primise fard indoiald cu mult timp
mai innainte ; apoi poporatia slavond care locui pe
malurile riului a trebuit sa far-nand statornicd langa
apele sale, pentru ca mai tarziu, fiind romanizata, s
transmit aceastd denumire in gura Romanilor.
0 depe urma dovacla ca Slavonii locuiau Mun-
tenia, i deci dapa cele spuse pana aici, cu atat mai
mult Moldova i Transilvania, este continuta In isto-
ricul bizantin Menandru. Sclavinii, pe uncle se intinse
puterea Avarilor, se supusera acestora. Ei Ii trimiteau
adeseori la prada in Imperiul Bizantin i chiar Ii imbiau
sa se aeze acolo, pentru ca Avarii, stapanii lor, s
20. Theophilact, Bonn., p. 257 : '0 a 7.:0)..-itapzoc np,.oitur, xx-

Tacszorl tpi.V oiv.o6v E t& 7,:pboo) TV) '11X:p.v.Ex rcotsy.o5
icoacto5 zotetaasa Tv piataty Tti) kX6'.;ivapq) TcpOoti.-c7.-zey". Theophanes,
Bonn, I, p. 425, aminte5te 5i el numele acestui riu : .,17EpVcui7iyonatv VI) IX-
P17til 7"Cota/P-P" tot cu prilejul povestirei expeditiei lui Priscus.
21. Document din 1387 citat de Ha5deu, Isl. crit., r. 266 : dori do ustie
Ialovnitzi". Hasdeu aratil tot acolo ca numele de lalovnifa, lalomija nu vine
dela culoarea galbena a apelor sale, ci dela terminul ialov care insamn5 pusliu,
dqerl, nerodilor, precum a fost pAna in vremile din urmil c5mpia Baraganulni.
22. AdAogim 5i acest exemplu pentru schimbarea lui v sau b in m conslatal
mai sus, Vol. I p. 305, nota 18 la Tim4 din Tibiscum.
poat pretinde apoi acele locuri drept ale lor. Pe unde

ins5 nfl ajungeh puterea efectiv a Avarilor, Sclavinii
erau neathrnati. Astfel r5maser5 tocmai acei din Va-
lahia, dap ce Avarii se retraser dela gurile Dunrei
in Panonia. Menandru ne spune anume c In anul
581, Baian voind s pedepsasc pe Sclavinii ce lo-
cuiau in Valahia, pentru cA acestia rspunseserd cu mare
sumetie solilor s5i, trimisi pentru a luei tributul dela
ei, i fiind el totodat rugat de impratul Tiberiu
Constantin, ca s`a pedepsasca pe Sclavim pentru o
incursie a lor in Imperiul Bizantin, Baian trece Dunrea
la Singidunum (astzi Belgrad in Sarbia), merge dea-
lungul rdpei drepte a fluviului pan5 in fata Scitiei,
uncle] trece pe malul nordic, pentru a pedepsi pe
pretinsii sAi supusi 23 Acest loc din Menandru ne do-
vedeste ins i o altg imprejurare insemntoare pen-
tru istoria navAlirilor barbare in rile romne. Ne
arat anume ca" intre Panonia i Valahia nu era in acel
timp, din cauza pAdurilor asternute pe munti, o trecere
indemnatec5 pentru o armat, cu athta mai putin
pentru un popor. Dealtmintrelea pentru ce ar fi Hurt
Baian un inconjur asa de insemnat si ar fi indeplinit
de dou ori greaua trecere a DunArei, dacA ar fi putut
veni deadreptul din Panonia in Valahia ? Prin urmare
lipsind pe aici o comunicatie direct, barbarii niciodat
n'au trecut din sesnl oriental al Europei in acel al
DunArei nuilocil prin coltul apusan al Munteniei, ci sau
ei apucau prin pasul Turnu1ui-Ho in Transilvania,
sau urmau calea mult mai indemanatec5 pe la nordul
Carpatilor, prin continuarea marelui ses oriental in-
15untrul Europei 24 Cu toate ins5 ca' din izvoare nu
se poate dovedi locuinta Slavonilor decal in Mun-
tenia si deci a fortiori in Moldova, adecA in partea
23. Menander, Bonn, p. 404.
24. A mea Teorie a lui Rosier, p. 10 I. Pic, Abslanunung der Ilumanen, p.
75. Aceasta locuint5 a Selavinilor in Dacia, explicil cum se face de Bizantinii.
in mania lor de a arhaith numele, ii cheamd adeseori Geti. A Thepohylact, p.
272 v3:7 rit2t7,, toino 1110ipot7, (adeeS TOE" Eiti.aiiipot^)
to zpsi',.3-iarspov i;vo:Lx".
AVARII SI SLAvIs 60
esului, terminologia geograficd slavonA indestul de

bogatA panA i in partea muntelui, ne silete a admite
cA Slavonii au trebuit sA se fi aezat i pici alaurea cu.
Rornanii.
Din toat aceastA cercetare rezult cu indestulA
sigurantA, c Sclavinii locuiau la inceput la nordul i
rsAritul Carpatilor ; cA ei furd aruncati iii aceti munti
prin laturea lor exterioarA sub presiunea barbarilor
nvAlitori, i flind foarte nuineroi, inundarA mai in-
tAiu Transilvania, Odle transcarpatine i Romania de
astAzi. De aici apoi i mai ales din Muntenia, uncle
erau necontenit irnprospRati prin scurgerea poporu-
lui lor dela nord care sud, ei incepurA a nAvAll in
pktile de peste DunAre, aezandu-se treptat i in ele.
Pe cand cei veniti peste Romani in cetatea Carpatilor
erau absorbiti de elementul romanesc, acei din cam-
piile moldoveneti i munteneti, rAman mai mult timp
in firea lor, pan5 ce sunt desnationalizati i ei de co-
borarea RomAnilor din munti cAtre es, dupA descA-
lecarea principatelor 2.
Numai astfel se explicA mai inulte fapte pe cAt
constante, pe atilt i insemn'atoare din istoria Roma-
nilor. Mai intaiu acela c terminologia tArilor romAne
dela nordul Dunrei, chiar acea a pArtilor lor muntoase,
adApostul poporului ronthnesc, este amestecatA cu nu-
25. Fata cu niste probe atlit de positive ca Sclavinii adeca Slovenii au
inundat Dacia si taj ile dela nordul pe cat si dela sudul fluviului, cum poate sus-
tinea Rosier urmatorul neadevar, numai spre a'si intemeia mai bine iubita'i teza?
p. 127 : Slavisches konnte die walachische Sprache in sich aufnehmen, wenn
das romanische Yolk im Norden \vie im Wen der Donau gewohnt hat. Aber
es waten doch wesentlich vmschiedene slavische Idiome die hinter der Theiss im
Norden und ins Stiden erklangen; ntirdlich wohnten die Rulenen (Russen), zur
grossen nordwestlichen Slavenfamilie gehorig ; ins Sden verbreiteten sich (lie
balgarisawn Slaven die mit (len Serben suns slovenischen Sprach-Aste gehoren.
Hat sick die walachische Sprache also ihr Scherflein slavisch 1111 nordlichen Lande
beigelegt, so wird dieses (lie unterscheidenden Ziige des nrdlichen Dialectes
tragen; wenn im Siiden, so wird es die der sfidlichen Sprache zeigen. Nun aber
erweist sick das slavische im Romanischen als slowenisch, und musste zufolge
der ContinuiLlit des "Wohnsize uberall da, wo rutenisch und slovenisch sich von
einander unterscheiden, dem rutenischen folgen". Aceasta este o falsificare in
tentionata a adevarului istm ic. desmintito de toate izvoarele raportate, i daca
Rosier eta convins de teza ce o sustinea, ce nevoie sa recurga la asemenea mij-
loace pentru a o intemeia?
70 ISTORIA RomANILOR
miri slavone. Apoi imprejurarea c limba Inftiaza

in partea ei lexical5 un numr indestul de insemnat
de elemente slavone, fra indoial cel mai bogat din
toate elernentele straine. Ea explicd apoi cum de mai
mune din aezknintele poporului romanesc au un ca-
racter slavon, i in sfarit cum de chiar reintoarcerea
deplinA a poporului nostru la viata gezata", prin in-
temeierea de orae i intinderea indeletnicirilor agri-
cole se face sub inriurirea slavon. A trebuit deci ca
Slavonii s stee alaturea cu Romanii, sa dud viata
impreun cu ei, nu s vina numai in o trecatoare
atingere, precum o fcur5 popoarele germane i mon-
gole, spre a putea la'sa urme atat de pronuntate in
sinul poporului romanesc. V.om studia deocamdat
acele elemente ale inriurirei slavone care apar chiar
dela inceput ca aduse de ei in viata poporului roman,
l5sand cercetarea gezrnintelor pentru mai tarziu, cand
va veni randul expunerei formatiilor politice zAmis-
lite de el.
1. ENIIIIITRIBEA SLAVONA.
Nomenelatura geografia. NAvAlirea Avarilor

care nu atinse pe Romani in muntii in care ei st5teau
inchi5i, nu avi asupra lor o mare inriurire, cu toate
cA acest popor locul in Orli le Panoniei, deci in preajma
Daciei, vreo 250 de ani. Aceasta nu insarnn5 insa"
cA, in acest lung r5stimp, Romanii s5 nu fi venit nici-
odat in atingere cu noii barbari huni. Ceeace insd va fi
putut rgmne in limba lor, din atingerea cu Avarii,
nu se poate controla astAzi, din cauzA cA" nu ne-a
rAmas absolut mci un document al limbei avarice ;
apoi aceast lirnb5, Hind inrudit5 cu acea a Ungurilor,
a treia editie a nAvAlirei hunice, cele cateva cuvinte
ce ne vor fi rAmas de la Avari, se vor fi confundat
mai tarziu cu acele imprurnutate de la Unguri.
Cu totul altfel stau lucrurile cu Slavii. Aici in-
riurirea, inscris in munte, irnprimat in valurile fu-
g5toare ale apelor, inconjur5 pe Romani mult mai de
aproape. SA cercet5m inainte de toate nornenclatura
tarilor locuite astilzi de Romani, spre a ne pute da
sarna de intinderea .5i puterea acestei inriuriri.
Nu numai esul Daciei, care incunjur5 cetatea Car-
patilor i in care Romnii s'au coborat cand incetarA
furiile nv1irior, i anume atat acel ce se intinde
spre rAsarit c5tre Marea Neagr5, cat i aeel ce se in-
tinde dela baza muntilor apuseni c5tre Tisa, dar i
muntii papa' in piscurile lor cele mai imialte stint pre-
72 !STOMA. ROM& NILOR
surate cu numiri slavone. S lAsam la o parte pe acele

ce ar fi putut proveni in urmA, din elemental slavon al
limbei romnesti, prceum Vaduri, VAdeni, BAlti, BA1-
teni, BAltesti, CarligAtura, Carligati, Carligi, CracAu,
Cracoani, etc., care vin dela cuvintele romane de ori-
gine slavA : vad, balt, crlig, erac, si sA cercetAm
numai acele numiri de origine slavonA, care n'au nici
un infeles in ronulnelsle, i care fiMd pAstrate astAzi
in gura Romnilor, dovedese invederat CA sunt o mo-
Venire neconsliuld lAsatA de Slavii care cndva locuiau
in Dacia, in limba Romanilor ce i-au desnationalizat.
Vom enumAr mai pe larg apele, ca unele ce
strAbat o intindere mai mare de loc, si mdicA deci
asezari mai insemnate de poporatie, care cuprindeau
aproape tot lungul curgerei lor ; cAci altfel, dacA nu-
mele slaon ar fi lost dat numai in o micA parte a
cursului, atunci el ar fi dispArut eu timpul iimaintea
altor nume, maghiare, germane sau romne, pe care
riul le-ar fi purtat in partea sa cea mai insemnatd.
Pentru ca numele slavone sA fi invins, se cere neapArat
ca cea mai mare intindere a cursului riurilor s le fi
purtal dela inceput.
Astfel Prutul, al cArui nume este vechiu, are ca
afluenti, pe lngA mai mune riuri de name romane,
un numAr tot atat de insemnat de cele sla vone. Pe
stlinga primeste afluentii cu niuniii ronirine;sli sau de
acele ale cAror etimologie nu poate fi stabilitA nici
in limbile slave, sausunt formate de Romani din cuvinte
slavone pAtrunse ca euvinte commie in limbo, romana :
Ciuciurul, Vladnicul. RAchitna, Costma, Larga, CAl-
craiusul, Girul Mare. CAlmAtuial, LApusna, SArata, Ti-
gehciul ; cu numiri slayone : Cerniava (cerna-negru),
SuhAul (suhei-usca.t), Sovita (sov-cusuturA), Gasinca
(gasea-serpel,Velija (velichi-mare), Lopatenea (lopati-
a vul), Baccvatul (rac-rac), Camianca (camena-piatra),
Solonetul (sol-sare), Dolij a (dol-vale), BrAtulean ea (brat-
Irate) i Nirnova (niriste-pesterA). In dreapta Prutul
piimeste afluenti de nume nom : Ceremusul, Derech-
luiul, BAsAul, Prutetul (cu subafluentul sAu Husul),
AVARI1 $1 SLAVII 73
Elanul cu subafluentul paraul Balotescului, Hurmuzul

Chinezul ; de nume slavon : Trebnicul (trava-iarba),
Beresnita (bereja-mal), Brusnita (numele slav al plan-
tei numite pe frantuzeste Cannelierge), Hlinita (din-
mesteacdn), Corovia (corova-vaca,) Vo lovatul (volovii-
bou), Sitna (-curgere), Meletinul (meliat- a risipi), Bah-
luiul (bahna-noroiu) i Aiwa (-punga).
Dacd regiunea Prutului infatisaza Uri numar atat
de insemnat de numiri slavone, la ce trebue sa ne
asteptam mai spre rasarit, care cfimpia Nistiului?
De aceea nu vom arat numirile din stanga Prutului,
ci ne vorn indrepth care munte unde aflarea de numiri
slave in terminologia geografica infatisaza un mai
mare interes, ca unele ce se intalnesc in domeniul pio-
priu al rasei romanesti si pot deci lumina mai bine
atingerea intima a acestor doua elemente, cel slavon
si cel roman, pana in ascunzisurile cele mai retrase ale
acestuia din lama.
Ca afluenti ai Siretului, al carui nume 1-am ade-
verit a fi stravechid. inca depe timpul Scitiler, enu-
mardm pe stanga lui cu mune slave : Bialca (-alb),
Hlibiciocul (hleb-pane), Mihodra si Mihoderca (mih-
sac) ; pe dreapta Siretul primeste bogatii afluenti ai
Carpatilor, de 11 1111 e rwn. : Siretelul, Suceava, 42,11 u-
zul, Caricnul, Zabrau1, Para ul Tatarului, Moldova (gotic),
Buzau (name vechiu) i Trotusul (unguresc) cu mune
slaw n : Mihova, Bistrita (bistrii-repejune), Ltsita (su-
sita-padure neumblata, suse-uscaciune), Putna-vas
de adapat) j Ramnicul (ribnic-helesteu de peste).
Trecnd la subafluentii Siretului, ei Iiiii riuri
wari, gasim varsandu-se :
In Suceava a carui nume pare a fi vechiu (Su( i-
dava) cu n. tons. : Sucevita ian cu n. slay : Sadaul (sad-
planta), Talcaul (talka-iarba calcatd), Bielca. Brod-
iiia (bred- \ ad), Putna. Dubnicul (dub-gaura), Solca
Solontul (sol-sare).
In Moldova, a &alai nume 1-am vazut a fi de Gni-
gina germanica gotica, se varsa cu n. Tom. : Moldo-
vita (care primeste la randul i subafl. de n. rom. :
74 ISTORLA. ROMANELOR
Argelul Ciumorna, Drago,a1 0 de n. sl. : Putna), Pa-

rui r'au, Moia, Neamtul i Neagra i cu n. si. : Sa-
dova, Dobra (dobre-bun), Homora, Putna, Suha, Vo-
ronetul i Topologul (topol-plop).
Bistrifa de nume slavon (-repede) primete afl.
de n. rom. : Paraul Conescului, Cimpoiul, Carlibaba,
Cuejdiul, Craaul, Paraul Inicului, Par. Le lei, Par.
Haitei, Barnarul, Neagra, Schitul, Tardul, Calul i
Iapa, iar de n. sl. : Veletina (veliki-mare), Bahna,
Dorna (dol-vale) (en subafl. i de /2. rom. : Neagra,
de n. sl. Cerna), Bisca, Bistricioara ca subafl. ci de n.
rom. : Saca, de n. sl. : Putna, Brateul i Nekidul.
Trotusul de nume unguresc, din tinutul Secuilor,
are ca tributari de n. rorn. : Par. rece, Tarhoaal (un-
guresc), AsAul, Galbenul, Uzul i Oituzul (vechiu, pe-
ceneg), Cainul i Ciutul; de n. sl. : Camenca (ka-
mena-piatr), TzlAul (?) cu subafl. sai de n. si. :
Cerna, Sup, Doftianca i Slnicul.
Putna afl. Siretului de name slavon primete de
n. rom : Zabala i Nerup 1 de n. sl. : Te0ta (tesc-
tease), Mileovul i Ramnicul.
Rdmnicul, ultimul afluent al Siretului din Moldova,
de nume slavon, este ad5pat cu pariele de n. rom :
Largul, Motocul i Par. Baiananului, iar de n. sl. cu
Slimnicul (-Slnic).
Buzclul, afluentul Siretului din Muntenia al cdrui
name este de origine veche, primete ca tributari de
n. rom. : ChilnAul i Sircul iar de n. sl. : Crasna (crasnii-
frumos), Bisca mare i mica, S15nicu1, Zeletinul (zlot-
aur) cu Raca (recika-riu) i Nieovul.
Trecand la riurile ce se vars in DunArea din Mun-
tenia, intalnim Intiu pe Ialornifa, cu nume de origine
slavon 2, a cruia afluenti sunt, de n. rom. unul singur,
Apa, iar de n. sl. : Prahovita (prah-praf 3), cu Cri-
cova i CricovAtul (krug-cere), Prahova cu Doftana,
Teleajna (te1ega-carut5) i Pociovalitea.
1. Cu toate Ca numele e format cu sufixul slavon ;a, deriva din romanescul
Neagra, Nera.
2. Asupra existentei si a slavonismului acestui nume vezi mai sus p. 67.
3. Asupra legaturii Intre praf si apri vezi mai sus, p. 20.
AVARII SI SLAVII 75
Dupa Ialomita vine un sir de balti, legate intre

ele prin paraul Moslistea (moska-zama) dc n. sl.
Tot de n. .91. pare a fi bratul Borrea al Dunarei.
Al doilea afluent mai mare al fluviului din Mun-
tenia este Argesul, al cdrui nume este pranabil de ori-
gind veche 4. Ape le sale stint sporite cu urmatoarele
nuri, de n. rom. : Valsanul, Argeselul (cu subafluentul
sail de n. rom. Doamna), riul Targului, Sora, Chirci-
naul, Baba, Potopul, Cobra, Basconul, Motocul si Dam-
bovita (format din slavo-rcmanul Damb) ; iar de n. sl.
cu : SLIM, Rostaca, Sabara (cu afl. ei de rz. ronz. Cio-
rogarla), Ilfovul (in vechime numit Elhovul), Colen-
tina. Neajlovul i Dambcvnieul (forma slavond a Dam-
bovitei).
Un soiu de canal care leaga balta numit Ezerul
Grecilor cu Dundrea poarta numele, dup cat se vede
autoehton, de Muira.
In Olt, afluentul cel mare al Dunarei care ies
din Transilvania si al carui nume este vechiu, afara de
multe pare mici ce iesa din tam Secuilor sau din re-
giunile locuite de Sasii Transilvaniei, i cari au primit
in decursul timpurilor nume unguresti sau germane,
se arunca urmatorii afluenti mai marl : eu n. rom. :
Paraul Lazarului, Negrul (in ungureste Fekete-Ugy),
Terzanul (ung. Tatrang), Malina sau Mlirni (pref5cut
in ung. in Malcm), Barsa, Mandra, Lunca, Oltul Mic,
Sabiul (cu afl. sau Silistea),Lotrul, Luncavatul, Mamul,
Oltetul (cu afl. sai de n. rorn. : Nerea, Geantartele si
Fratia i Pesteana ; de /2. sl. Cerna i Cernisoara). De
n. sl. se varsa in Olt : Dreptianca (trepet-tremurare),
Otasaul, Covarna, Doftana (-mare, gras), Homorodul,
Sinca, Topolcgul, Tesluiul, Bistrita, Piscana i Bisea.
In Vedea se varsa cu n. rom. : Vedita, Heniele cu
Danoasa si Teleormanul (peceneg) iar cu 17. Si. : Cotmana
(cot,-pisica), Burda, Clanita toate pe sainga ei. In
dreapta un singur parau, numit iar Vedita.
Dupa Vedea vine un rnic curs de apa ce se vars
4. Mai sus, Vol. I, p. 34.
in Dun Are si care poarta un name probabil autocton

de Ceilmdluiul, care primeste in sine un parAu cu un
nume de acelasi fel, ['Maul.
Ullimul mare afluent al DunArei din Muntenia,
Jiul, al cArui nume este probabil deasemenea vechiu,
primeste in el riufi de n. tont. pe : Jirivadia, Gilortul
(cu subafluentii sAi de n. tom. Ciocadia si Cahlicul i
cu acel de n. sl. Planita (planina-munte), Amaradia
cu subafluentii sAi de n. rom. : plosca, Jalesul, Salcia
i Frunioasa), Motrul (al cArui name e vechiu cu sub-
afluentii de n. sl.: Brebina (brebu-sprinceanA), Co-
suta i Usnita) i Curzul. De nume slavon sunt urmg-
torii afluenti ai Jiulni : Sada, *usita, Tismana (tis-
pinul) cu Bistrita, Suhodolul, Bilta, Cepla, Planita,
*ita, Dobrica, Izverna (izvor-izvor, forma e ins sla-
vonA), Omorna, *ovarna (sov-cusuturA) i Liamna.
Dup un riusor de n. rom. DesnNuiul, ce se varsA
in DunAre, se mai aruncA in ea pe teritoriul OlLeniei
cele dope urmA riuri ale Munteniei, Topolita i Bahna,
ambele de mime slavon.
Pana aici am cercetal riurile acele ce vin in afard
de cetatea muntilor, scurgandu-se din poalele lor cAtre
DunAre, la cari riuri intalnirea de nume slavone ar
pArea mai explicabilA, Cu toate acestea cateva din
ele isi au obarsia chiar in central cetAtei, precum 01-
tul, Jiul i cativa din afluentii Siietului, cari strAbat
pnin cursul lor superior, ede mai innalLe ramuri ale
Carpatilor, si am aflat si la aceste cursuri de ap un
numar destul de insemnat de numiri slavone, i anume
chiar la inceput cALre obarsia lor, deci in parLea mun-
telui. SA parundem acuma mai adanc peste munti,
in Transilvania si celelalte cantoane locuite de Romani,
spre a vedeh daca se aflA si in regiunea care a fost in
totdeauna salAsluinta poporului roman, rind sau pa-
rae cu numiri slavone.
Tisa cel mai inane afluent al DunArei, al cArui nume
1-am aflat a fi vechiu si care primeste in sine nenu-
mArate nun i parAe ce se cobor din imensul masiv
AVARII SI SLAV!! 77
al Carpatilor care laturea lui apusana, este format

chiar la originea ei in muntii Maramuresului, tina din
ascunzaturile cele mai retrase ale neamului romanesc
de paraul de n. rom. Tisisoara si de paraiele de 17. si. :
Stanislaul, Dorinca si Lascina. Pada la orasul Hust,
uncle Tisa iesa din Maramures, Care campia maghiara
si pand unde curge prin un tinut aproape curat roma-
nese, ea primeste deadreapta ei afluentii de n. ion:. :
Casaul, Soparca, Apsita, Talaborul, Agul mare, iar
de name slavon : Svidovtul (svid-corn), Strinececul
(mai multi afluenti ai Nistrului cu silaba incepatoare
sir), Toracul (torac-zale), (care are de subafl. de
n. sl. : Lazansca (Lazna-baie), Tonsova, Crasnioara,
Teresulca, Plaisca, Bertianca, Ianovatul i Mocrenca
(Mocrina-umezeald) i numai unul de n. rom. Tui-
batull. In Talabor se varsa apoi subafl. de n. sl. Ugulsca
(ugol-cot); iar in Agulmare altul tot de n. sl. Ceho-
vita (cehov-capra). Ceilalti afluenti de n. sl. din dreapta
riului Tisa 'Ana la Hust sunt : Bistra, Ciorna, Rep-
ninca si Boliatinca. Afluentii Tisei din stanga ii vom
enumara pe tot parcursul ei, cu unii ce curg din masi-
vul Carpatilor, patria si salasluinta poporidui roman,
pe cand pe acelea ce Yin din dreapta ei, Ie-am urmarit
numai pana la Hust, de uncle Tisa, intrand in campia
maghiara, numele riurilor din dreapta, care sunt si
putin insemnale, nu mai infatiseaza pentru scopul no-
stru nici un interes. Dintre acelea ce se vai sa. pe stanga
Tisei enumeram de n. rom. : Tisa alba (cu afluentii
ei de n. rom. : Bltatul, 13ogdanul, Stianl si de n. sl.
Stohov6tu1 i Hovai la), Vizaul al carui mune nu vine
dela ung. viz-apa, ci dela vizei un soiu de peste (cu
subafl. sai de n. nom. : Dragosul Neagra, Spinul $i
de n. sl. : Crasna, Biscova, Cisla i Cruhla). Ranisoara,
Mara (nume vechiu eu all. de ii. nom. : Casaul, Iza,
lzvoi ul Baialui, Saiul, Paraul Secuitdui, Sltioara, Se-
catuu., de n. sl. Iodul), Valea Miresului, Samesul,
Crisul, Muresul (aceste trei din urina nume vechi), si
Bega. Afluentii din stanga Tisei de name slavon sunt :
Saplonta si Tarna (Tarnita-seaua de lemn).
78 ISTORIA ROMASILLOR
DacA ceicetAm afluentii Tisei gAshii :

CA in Sarno, riu cu nume vechiu, compus din
doua brate Samepl Mare i Samul Mic, se varsa in
Sameul Mare, de n. rom. : Paraul Merlului, Sameul
Rece i Racataul ; iar de n. sl. : Raca (riscati-alerga)
Bora (bors-borul), Sorca (soroca-ciocAnatoarea) i
alt RacA. In bratul Sameului Mic de n. rom. : Leul,
Saiul (cu afl. sAi de n. rom. : Buclacul, Valea Balaului
i de n. si. Galatul i Bistrita), Lunca Cherzului, pa-
raul Runcului, Negrilescul i de n. sl. Zagra. In Sa-
meul intrunit se mai varsA de n. rom. : Gapoul, Al-
maul, Dragul, Agriul i Lapoul iar de n. sl. : Do-
brichi (dobre-bun), Cosna (conita, paner) i Crasna
(-frumoasA).
Crisul, jar nume vechiu, se alcAtuete din trei
brate Criul alb, Criul Negru i Criul Repede. In cel
Alb se varsa afluentii de n. rom. : Groh4e1u1, Pono-
rul, Cicul (cu afluentii sal de n. vechiu Barsava, ca
i afl. Tirniul i Alrnaul, iar de n. sl. Milcovul (me-
lecom=repede) ; de n. sl. se vars5 : Desna (afl. pe
stanga Niprului) i Bucp vita (Buc5e --=buca dela roata).
In Criul Negru se varsa afluenti numai de n. sl. pre-
curn : Pitsa, Cozia cu Suhodolul i Vida cu Revul.
Muroul, nume deasemenea vechiu, in lungul sat]
curs tocmai prin centrul Daciei Traiane, prezinta prin
nomenclatura afluentilor sal un interes deosebit. Mai
multe din parAele cele mici care'l irnbogAtesc cu apele
lor, poarfa numiri ungureti sau germane, pe langA
acele romaneti paralele ce rAsunA din gura poporului
roman. Ne vom ocup insd nurnai de acei tributari
mai mari cari au pAstrat dermmirile lor cele vechi,
slavone sau romane, chiar i in gura popoarelor dorn-
nitoare ale Transilvaniei. Acei de n. Tom. : sunt Gur-
ghiul (ca subafluentii sai de R. rorn. : Lapuma, Tanciul
i IstirAul, de n. sl. : Tirca i Gasva). Valea mu-
tului, Sebeul cu Paraul Mortei, Seca5ul Strugarul,
Streiul (cu afl. sAi de n. ram. : CorbAlul, Densuul i
Puturoasa, de n. sl. Ohaba), Valea Grosilor, Secul
Valea arului, CApupl, Ludapl mime ung.), SarAtura,
AVARII SI SLAVII 79
Su lita, Ariesul 5, Garbova, Ompoiul (nume vechiu),

S12tina i Valea Rosie. Tributari de nume slavon, Mu-
resul primeste : Niaradul, Putna, Borsova, Racta, Tar-
nova, (tarn-spin), (cp afl. de n.s1. Tarnova mica' si Ohaba,
de n. rom. : Capusa, Viza i Sccosul), Dobra, Ohaba,
Cerna, Gavralovdtul, Ovolva, Toplita, Ilva, Ratosnia,
Casova i Cladova.
Dintre ceilalti afluenti ai Dundrei avem intaiu de
nume roman :
Bega care primeste afluenti numai pe dreapta
lui i anume, dup5 cat se vede CU numiri ce nu sunt
de origine slavond : Sasa, Lunca mare, Minisul, Sub-
seul, Bengosul i Matia.
nume vechiu, addogat cu afluentii de
n. rom.: Secasul, Dumbrava, Barsava (nume vechiu),
Paraul rece, Slatina, Riul lung, Sebesul i Nadragul ;
iar de n. sl. cu : Rucesnita, Buhinul, Bocarul, Cerna
cu. Corganul, Poganisul, Teregovita, Balvasnita i Bistra
(cu afl. ei de ii. sl.: Micola, Bistra Morului, Marga,
Ruschita, Lozna si de n. Torn. Rugul).
Se mai intalnesc in reteaua nedescurcatd de ape,
balti i canaluri cari se intind pe cursul inferior al
Timisului numele romanesti ale apeloi Valea Mica si
Birda, precum i acele slavone: Moravita (dela Mo-
rava) si Clopodia.
In Cara, name probabil autochton, se varsd pa-
rdele de n. rom.: Vesnicul, Lupacul i Bereagul p
acele de n. sl. Dognosca (dcgon-fugd) i Gusasca
(gus-gasc5).
In Cerna (numele vechiu dar slavizat al Tiernei),
se varsd de n. rom.: Mehadia (nume vechiu), Lunca-
vdtul i Cornisul, iar de n. sl.: Craiova, Launa. Bie-
larca. Ohaba (ohaba-balt5), Verendinul, Sordinul,
precum i cloud de origine necunoscutd : locdasica
Sacrsitica.
Dacd ccrcetam aceasta enumerare, constatdm ca
5. Nurnele acestui riu va fi explicat mai jos.
SO ISTORIA ROMAIMAR
aproape toate riurile mari poart numiri vechi, iar

cele de a doua man sunt in o bund parte de origine
slavonA. Nici un curs de apd ins mai insemntor nu
poart nuniiri unguresti sau germane. Singurele cari
par a face exceptiune sunt : Ariqul al carui nume
chiar in gura Romanilor este format din ungurescul
Aranyos. Aceasta ins5 se poate explica prin influenta
dorninatiei maghiare care, traducand vechiul nume al
Aurariului (dela aurul ce'l duce in valurile sale) in
ungurescul Aranyos, acest nume apoi s'a impus i Ro-
manilor prin intrebuintarea lui deas6 in gura stApa-
nilor lor. A doua exceptie numele de Mith1enbach, dat
de Germani ninlui Sebesului este numai aparent, intru
cat acest nume este intrebuintat numai de Germani,
si chiar Ungurii II numesc tot cu numele romanesc.
Ungurii i Germanii au dat unele numiri la par5e de tot
neinsemnatc care strAbate.au adeseori proprietAtile lor,
ceea ce nu era &cat prea firesc.
Cu totul altfel stall lucrurile eu numirile slavonc.
Acestea le-am vazut egaland uneori in numdr chiar
numirile romanesti, pe lng5 Ca uncle din cele romanesti
sunt luate tot din elementul slavon al limbei lor, si
aceasta ori uncle vom indrepta privirile noastre, fie in
ses, fie la munte. InteadevAr putem constata cA chiar
afluentii acei ce vin lang5 obarsia riurilor, obarsie care
este mai totdeauna In munte, poart adeseori numiri
slavone. Amintim afluentii Bistritei, BuzAului, Jiului
ai Tisci, cari se afl in partea superioar a cursului
lor, in muntii cei mai innalti ai tarilor romane. Din
Banat si muntii intermediari intre sesul Tisei i Tran-
silvania amintim iarAsi afluentii Cernei, Carei, Nerei,
Timisului si Crisului, precum i acei ai Samesului mare.
Daca am expune i nenum5rate1e parAe de tot mici
cari concurg la formarea riurilor mai mari, ne-am
convinge Inca si mai mult, despre adevArul, ca" nomen-
clat ura obsteasc a a tuturor regiunil or in care astdzi locu-
esc Romanii este in o bun parte de origine slavonA 6.
6. Enumei am aici parade unui singur riu, al Sebeului, punfind cu =sive
numele slave : Valea Slatinei, V. Crapaturci, V. Spinului, V. Atsileului, Pardul.
AVARII SI SLAV!! 81
Aceast5 rAspandire atat de insemnat a demuni-

rilor slavone in terminologia geograficA a tArilor ro-
mane se intinde nu numai la riuri, ci ;i la munti i la
numirilor a;ezArilor omenesii. cari loate infAti;azA
aproape aceea;i proportie intre numirile slavone ;i acele
romane, incat nu mai gsim de lipsd a le enumAra cu
aceeai amAnuntime cu care am urmat la arAtarea
apelor.
Vom aduce aici numai numirile piscurilor ale ca-
torva lanturi de munti, din aceia care se irag prin
locurile ce au fost cu deosebire sa141uinta poporului
roman. AO in muntii Banatului, intalnim pe langd
numeroase denumiri de caracter romAnesc, precum :
Culmea Ferei, Culmea Bobului, Cracul ro;, Cuca, Varful
Socului,. V. Bruni;orului, Cucuioara, Cioclovaciul, Gal-
ul, Mo;u1luvernata, Pregeta, Moldovita, Balonul,
Teul innalt, Plestra, Ple;ea, Ponorul, Stupariul, si nu-
miri slavone la piscuri tot atat de innalte. isa : Piatra
Nedei (nedeica vacd stearpa,), Gesna, Semenicul, Var-
ful Nemanului, Coprivul, Omesnicul, Tivla Frasinului,
Sviniacea, Domolegtul, Belcovatul, Bregletele, Doma-
nul, Ilabitul, Doclina, Glava, etc.
In muntii FAgAra;ului, cei mai inalti ai Carpa-
tilor romAne;Li, intalnim iar4i alAturea cu nume ro-
n:anesti, precum : ClAbucelul, Surul, Negoitd, Butea-
nul, 'VAcarea, PApu;a, PApoul, Boldovistea, Comar-
nicul, Masgava, Boita, Strunga, Tretinul, ;i name in-
vederat slavone, bunAoarA : Budislavul, Bacovitanul,
Zanoaaba, Dobria;ul, ;i allele.
Deasemenea intalnim Marie adeseori chiar in limn-
Garpini;., Valea Balaurului, V. Ursel, V. Caselor, V. Nelodului, V. kakovci, V. Betel,
P. Talomir. V.13r,nritillului, P. Carului, V. Nedeia. Priraul Dobrei, P. 111:inzului,
Dobra, P. Tilfei, P. Mei lei, V. Bistro. P. Ciobanului, V. Groapa mare. V. Frumoasa,
P. Curzului, P. Serbotei, P. Lrlie, P. Talarului. Aceste pe stfino liii, iar pe di eapta :
P. intre Cerbi, 1'. Poticului, P. Costioei, V. Dudului, V. Sarbei, P. Prizgorei, P.
Balilor, I'. Gotului, Y. Mira5ului, .Sugagului, P. Grosestilor, V. Mirtina mare-
V. Betel, V. Lomanului, V. Rachita, V. Boiler. (Ignaz Lenck von Trauenfeld.
Geographisehes Lexicon Siebenbiirgens, Wien, 1839 s. v. Sebesului-Ruu in Vol.
IV, p. 31. Rudolf Bergner, un bun cunosciltor al Transilvaniei spune in articolul
sau Zur Topographic und Ethnologie Siebenbargens in revista Das A usland, 1892.
No. 21-22 : .,11istritz klingt ebenso unverkennbar slavisch wie die meisten topo-
graphischen Zeichen (lel ganzen von Romanen bewidint en Gebiete Siebenbiirgens"1
D A. Xpnopol. 'Morin Itosniloilor. VoI. II. 6
te, cu atata mai mult in ses, numiri de localitati de ori-

gine slavona, i anu.me de acelea ce nu au nici un in-
teles in limba romana: si care deci au fost lasate de
poporul slavon ce le-a boteze pentru prima oara,
ca mostenire in gura poporului romanesc. Ash citam
din acestea in Maramures : Dombrovica, Leordina, Rus-
cova, Crasna, Ruschiava, Novoselica ; in Fagaras i
regiunea invecinata : Gradistea, Ohaba, Rucova, Ghirn-
boca, Obresa, Balvasnita, Tincova, Teplica, Doboca,
Dobra, etc. Apoi numele districtelor Olteniei, Gorjiu
si Doljiu i crate altele.
Aceasta intindere a denumirilor geografice de ori-
gine slava, in trile romane dovedeste inteun mod
neindoelnic, ca aceste tali au trebuit inteun timp s
fi adapostit in toata intinderea lor o poporatie indestul
de nurneroasa de acest neam, care a fost absorbit
tocrnai de elementul romanesc, ceea ce reies invede-
rat din faptul c astazi nu se mai intalneste popo-
ratie de ginte slavona in tarile Rornanilor, i cd nu-
mirile lsate de ea se regsesc cu loalele in gura acestor
depe urma. Istoria care este menit tocmai de a ex-
plich prezentul prin trecutul unui popor, ne arata ce
a fost acea intins poporatie de obarsie slavond care
a trait catva timp alaturea cu Rornanii pe pamantul
Daciei, anume popoarele schwine earl au inundat Dacia
pe timpul arnbelor navaliri hunice 7.
7. Ilasdeu comitc dou t erori In parerile cc le rosteste asupra nomencla-
turei geografice, cu privire la elementul slavon reprezintat In ea. Mai intaiu el
sustine c nici un popor slavic n'a locuit vre-odat5 in Dacia sine apus de Arge
si mai cu searn5 in Oltenia". Nu numai atata, dar mai adauge ca Oltenia si muntii
dela Mused pani la Vrancea au fost pururea verguri de orice impoporare slavA"
(1st. Grit., p. 268), parere imbratisata si de d. Radu Rosetti, Panuintal, Sdlcnii
gi Sic-4)(1nd, I, p. 62. Cum ramane insS cu numirile slavice ale afluentilor Jiului
si cu muntii din regiunea Fagarasului, pc lang5 altele numeroase ce sar in ochi
la cea d'intai inspectic a unei mape a Munteniei ? Hasdeu gaseste cc e drept
un mod de a explicn prezenta unor ascinenca numiri si fara a aduce neaparat po-
poare slave prin aceste locuri. El spune (1st. cril., p. 275) : in curs de sapte se-
cole de cirilism oficial si eclesiastic in Rom5nia, plin5 la Matei Basarab i Vasile
Lupu, lard sei fi lust nevoic de vre-o intervenire elnografica din partea Slavilor, ci
curat nurnai pe calea culturala a fost destul timp pentru a aplica aceasta proce-
dura de traductiune mai peste toata intinderea Daciei". Cu alte cuvinte Hasdeu
atribue prezenta unor termini slavoni in toponhnia unor parti din t5rile romanc,
unei slavizari oficiale i eclesiastice. Mai intaiu daca ar fi aa, atunci nu intelegcm
pentru cc ne-am opri la uncle parti ale Daciei si nu am aplich pe intregul ei aceastil
AVARU SI SLAVII 83
Ca Romanii si nu celelalte natii ale Transilvaniei

au desnationalizat pe Slavoni si i-au absorbit in sinul
lor, se vede de pe aceea, ca numirile slavone, date de
ei elementelor geografice, se regasesc totdeauna in gura
Romanilor si nu in acea a Germanilor sau Ungurilor,
care numesc adeseori acele elernente cu cuvinte for-
mate din propriile lor limbi 8
Intru cat insa Slavii au fost netagaduit mai vechi
locuitori ai Daciei, decat Ungurii i Gerrnanii, si au
fost desnationalizati de Romani, lasandu-le ca moste-
nire nomenclatura slava care se regseste in gura Bo-
manilor, si dela ei a fost irnprurnutata de popoarele
straine, este invederat ca Romanii cari au intrat in
o mai strnsa legatura cu Slavii, cleat celelalte po-
poare conlocuitoare, sunt si mai vechi locuitori ai ta-
rilor carpatine decat Ungurii sau Nemtii. Ei sunt Irma
mai vechi i decat Slavii. Sant matca marei in care
acestia revarsara imbelsugatele lor valuri ; dar precum
riurile nu pot prelace oceanul, astfel nici Slavonii nu
putura schimba firea ;cmand.
ideie. Noi credem cl nici este nevoic a ari'ita cat de gresitil este o asemenea expli-
care a topografiei slavice. Cum voim noi ca limba oficiala sau ec1esiastic sii fi
dat numele lor Dambovitei, Bistritei, 1aJcmiei, dintre care aceasta din urma exista
Inainte chiar de ivirea in lume a Cretinismului slavon (mai sus p. 67). Stint cu-
noscute Incercarile desperate ale lim,urilor de a maghiariza nomenclatura Tran-
silvaniei. Izbutit-au ei a alunga multe nume vechi din gura poporului 5i a le In-
locul cu de cele maghiare? La nci exista frantuzismul ca moda cel putin de 60
de ani. Sit ni se arate un singur nume geografm intors pc limba ce ne domina gn-
direa I Ce a putut face chiar puternicul curent at latinismului ce a st: panit pana odi-
nioara mintea romaneasca ? Facut-a el din Targovi5tea, Targul Vestei, sau din
Bahluiu, riul Bacului ? Existenta nomenclaturei slavone ne dovedete, alaturea
cu mai multe cuvinte ce nu s'au putut introduce pc calea religioasa, precum bund
oara cele obscene, c5 a trebuit sa fie intre Slavi si Ronuini un contact dela popor
la popor In care Slavonii au pierit, inr Bomanii s'au imbogatit din peirea lor.
8. A5a gasim ca Romanii au pastrat numirile urmatoare date de Slavoni,
alaturea cu acele date de Maghiari sau Gernmni :
Roman slavon Maghiar German
Belgrad Karoli Fejervar Karlsburg
Ocna Vizakna Salzburg
Bran Tarcn ar Torzburg
Cetatea de Balta KiiiU1IUvar Kokelburg
Sabenita Gorgeny-Soakna Salzhau
Gerla Szamos-Cjvar Armenierstadt
Ora5tia Szasvaros Broos
Pleia livegsur
Gradi5tea Varhely
84 ISTORIA ROMAN1LOR
Era un timp cand se privia ca un pAcat in contra

nationalitatei romne de a se sustinea inriurirea slava"
asupra Romanilor, crtutand prin toate mijloacele a o
incunjura in expunerile istorice. Era poate Mina' aceast6
exagerare In un timp cand lumea european ne privia
ca Slavi sau Turci sau Greci, numai ca Romani nu.
Ar uma ins' cand nationalitatea noastr latin5 este
recunoscutA de toti, nu mai avem nevoie de asemenea
me5te5uguri pentru a o dovedi 9.
Teuninolotlia p(oial i agrieol5.Elementul slay
a inriurit nu numai asupra numirei locurilor in cari
se mi5cau Romanii. A5ezarea lor intre dan5ii au in-
sotit totodafa o schimbare petrecut in forma vietei
lor, ariume inlArirea indeletnicirilor agricole 5i prefa-
cerea poporului romanesc din unul mai ales pstoresc
in unul cii deosebire agricol.
Deaceea intalnim In terminologia pastoralA a Ro-
rnnilor cuvinte indeobste 1atine5ti, precum : boiz, vaca,
vile!, laur (13uhaiu e turcesc), berbece, ariete, oaie, miel,
cal, iapa, man:, armasar 10, capra, ied, pore, scroara, cas,
chiaq, skud 11, turma, unt, zar, pacurar12, pastor ; apoi
9. Nici shu% islul Hasdeu nu a scapat de aceasta friea (vezi nota 6 mai sus).
Cel dintaiu care a indrznit sA marturisasca pe fata inriurirea adancil a Slavilor
asupra Romanilor a fost G. Panu in articolul sAu : Sludii asupra aldrnOrei sau
nealdrnarei RomOnilor In drosebile secule in Convorbiri lilerare, 1872.
10. Mdtiz dela mansuetus armasar dela admissarius. Cihac, Diclionaire
d'elymologie daco-romane, I, p. 17 i 157.
11. Chiag dela coagulum ; shud dela stabulum. Idem, I, p. 33, 263.
12. Asa se numete ciobanal in Ardeal si la Macedo-Romani, uncle cioban
este necunoscut. Cioban vine dela turcescul Tschuban, luat el insusi dela Persi.
si a fast introdus de Turd la popoarele cucerite de ei (la care intalnim acelas nume :
in grey. ,sain7 sorb. ciobanin ; alb. tsoban), mai ales prin faplul ca ei aveau
totdeauna nevoie de came de oaie, mancarea lor favorita si deci N eniau in deasa
atingere cu pAzitorii de oi. Credem ca inainte de a cadea Muntenia i Moldova
sub Turd, si la Romanii din aceste parti exista terminul de pacurar, dovad5 exis-
tenta unor numiri de localitati ea PScuraresti, sat in judelul Tutova, uncle aceastd
denumire nu poate veni dela pcicura, care nu se afla in acele parti, ci numai dela
pacurar, vechiul nume al ciobanului la Romani. Mahalaua Paiurari din Iasi vine
chiar dela o fantana ce se alit in partile ei si care purt5 din vechi numele de fan-
tana liii Pacurar (Lelopiselele, I, P. 232). Credem deci cS Hasdeu (Columna lui
Traian. 1874, p. 103) greseste cand atribuie cuvantului cioban o origine dacic5,
cand atunci ar fi trebuit 5;5 se intalniasc5 tocmai in Transilvania. iar nu sfi fie
si in Moldova de origine mai nouS, precum o dovedete aici faptul c5 el a inlocuit
pe p5curar.
AVARLI $1 SIAN ii 83
cuvinte probabil de origina daca, precum baciu, care

se Oa si la Albanezi in intelesul de tovaras, si la Sarbi
cu aceeasi insemnare ca i la Romani, pe child lipseste
dela toate celelalte papoare slave. Stnd, albanez stan
gr. mod. Otin, sarb. stan ; la celelalte popoare slave
stan inseamnd lagar, (castra). Urdri la sarbi urda i la
Cehi urda, transmis dupd cat se vede de Romani
prin mijlocirea unei poporatii romane care alt data
trai in Moravia, acuma cu totul slavizata, dar care
a ramas pastoare pana astazi 13. Urda nu se afla in
celelalte limbi slave. Traista la alb. trasa sau traste,
la Macedo-Homani traistur, nu exista nici la Slavi,
nici la Unguri. Cu toate c baciu, stana, urda se afla
si in limba maghiara, nu se poate ca Rornanii sa le
fi imprumutat dela Unguri, ci prezenta lor in limba
acestora se explica prin o inriurire romaneasca, de
oare ce de altfel, cuff' s'ar explica aflarea lor in forme
identice aproape cri acele romanesti la popoare ash de
inclepartate in privirea geografica de Unguri, precurn
Albanezii, Macedo-Romanii sau Grecii i chiar Bulgarii,
cu cari Ungurii nu au fost niciodat inteo atingere
nemijlocita? 14
Oricum ar sta ins lucrul cu elementele dace ale
pastoriei romane, este neindoelnic ca elementele sla-
vone sunt putin numeroase in aceastd sfera econo-
mica a traiului poporului romanesc, caci intalnhn nu-
mai cateva cuvinte de origine slavona, precurn. lap,
slog, eireadd, iziaz, care acest depe urind existA nu-
mai ca cuvant IndoiL, pe langa altul de origine la-
Una, peisunc. Child au venit deci Slavonii asupra Ho-
manilor, viata pastoreasca era intemeiata ; toate no-
13. Iirececk, Entslelmng christlicher Bache un Gebiele des ocslerreichischen
Kaiserslaales, Wien, 1865, p. 225.
14. De $i derivatia filologica a mai multor altor cuvinte, pretinse de
Hasdeu ca dace, precum dulau, mosoc, farm nu ne pare la adapostul unor critici
Intemeiate, pentru acele raportate In text credem ca Hamlett are chiar fib-
Iogicete dreptate a le pretinde ca dace. (Columna lui Traian, 1874, No. 5, 6, 7,
$i 9). Pentru originea dacicS, ne pare hotariltoare Imprejurarea ca aceste cuvinte
nu apartin nici unui popor cu care Romfinii au Venit in atingere: nici Romanilor,
nici Slavonilor, nici Ungurilor ; apoi faptul cl se int:Wiese aceleasi forme m lim-
bile macedo-romilna si albaneza.
86 IsTomA ROMANILOR
tiunile privitoare la ea erau botezate cu nurniri thdi-

gene, incat nu mai fu de lipsa a le alipi cate o denumire
straina. Chiar de se intampl si aici vreo intunecare
a unui cuvant vechiu prin unul al noilor navalitori,
aceasta fn Un fenomen exceptional, si din fapte de
aceste izolate i adeseori asa de capritioase ale limbei,
nu se poate deduce nici o incheiere.
Totusi observani a de pe atunci cata sa se fi in-
trodus cuvantul slavon dobiloc in limba rornana, care
insamna animal si vine dela cuvantul slavo-bulgar
dobgii-a castiga, de uncle s'a tras apoi i cuvantul
dobanda adecd avere, de oarece animalele erau pe a-
tunci aproape singura avutie a Daco-Romanilor 15
Astfel stau lucrurile cu aaricultura. Aici influenta
slavona este puternica. Cel putin jurnatate, dacd flu
mai mult, din terrnenii in trebuintati in agricultura
sunt de origine slava, incat trebuie numai decat admis
ca Slavonii cari determinara in o ash de mare parte
terminologia agricola la Romani, avurd un rol insem-
nat, dacd nu putem zice la intemeierea, cel putin la
intarirea lucrarei pamantului.
Ca agricultura, indeletnicirea economica singura
in onoare la Romani, n'a fost nici odata parasit cu
totul de Daco-Romani, chiar dui-A retragerea lor in
munti, ne-o dovedeste intaiu faptul ca o parte din
terminologia agricola in limba romand are caracterul
latin. Astfel sunt, afara de numele de animale aduse
mai sus, si care se pot raporta si la viata pastoreascd,
urrnatoarele notiuni cari se refera numai la agricultura
arie, agru (pe langd ogor), ara, semana, iriera, ara-
tru, jug, /urea, secere, lake, gi du, secard, orz, mdlaiu
sau meiu, rapid, spic, paiu, neghind, mezuind sau mei-
(Una 16, moina 17 Paralel cu aceste cuvinte cari arata
15. Acceas p5rere a rostit-o dupa noi d. Iustin Lupus, Aproprierea
fondurilor rurale, 1910, p. 11. D. Lupus aduce ca analogic : peculium din pecus.
16. Terminul cu care se Inseamnd brazda ce desparte doua ogoare si care
vine dela latinescul medium.
17. Pilmant lucrat, dela mollis latin, in opozitie cu fOund p5milnt neince-
put, cuvfint de origine slavO.
AVARII SI SLAV!! 87
o invederatA indeletnicire cu agricultura, ne spune

istoricul bizantin Nicetas Choniates, Ca' imp5ratul Isac
Angelul in expeditiile pe cari le fAcii in mai multe
randuri in muntele Hemus contra Rot ianilor revol-
tati, d5da poste cirezi de grau cArora el le dete foc 18,
pentra a'i rAzbunA de pustiirile comise de Valachi
in impArAtia sa, Inca vedein cA nici Romanii din muntii
Hernului i ai Pindalui, pe can ii vom cunoa5te ca
de o natur mult mai putin aezat5 decat acqti de
dincoace de Dun Are, nu pr5siserA cu total, incd fiind
in muntii lor, viata statornicd a agriculturei. Pe lang5
aceasta insd mai posedAm tot din limba roman5 un
argument hotAritcr, cA Romanii nu lepa'daserA cu totul
cultura pArnantului, odatA cu retragerea lor in munti,
anume imprejurarea CA aproape toatd terminologia vi-
nicolA este de origine latinA, ceea ce dovede5te cA cul-
tura viei n'a incetat riici un moment la Romanii din
Dacia. Aset avern, afarA de cuvantul vin, care nu prea
este hotAritor in chestie, din cauzA cA vinul s'a putut
importh, urmAtoarele cuvinte, ale cAror aflare in limba
romanA cere nu.mai decat cultura neintreruptd a vitei
in Dacia, de la colonizare panA in zilele noastre. Mai
intaiu insui cuvantul vie, pronuntat pe alocurea virile
i scris astfel in textele vechi, care vine dela latinul
vinia; vild dela vi lis, poandi dela poma, strugur dela
elinul tryga, alai (in texte vechi) dela iwa, must dela
mustum ; (mustul flu putea fi importat, ci trebuiet pre-
gAtit pe loc). Deasemenea ne-a mai rAmas in termino-
logia vhiicolA dou5 cuvinte tot vechi, derivate din
limba elind : harag i agurida 19.
S5 se adaogA cAtre aceste dovezi, scoase din limbA,
i pAstrarea colindei cu pluguorul la anul nou, in
care se pomene,te numele lui Traian, i nu se va pute
tAgAdui, cA Romanii de i strAmutati in muntele cel
18. Nicetas Ghoniates, Ed. Bonn, p. 487 : zupi Cc ta/: ivf. tthy
xapirthv 7:0:paaotic".
19. Hasdeu (Col. lui Traian, 1874, No. 4) vrea s gilsasca i doi termini
daci : gordin i ravac. Asupra gordinului se poate discut ; dar ravacul vine invi-
derat dela turcescul ravag = miere 1iquidi. (Cihac, Diclionnaire, II, 607).
88 ISTORIA Roxlmicut
atat de nefavorabil agriculturei, nu parasira niciodata

aceasta indeletnicire a vietei lor civilizate de alt data.
Romarni erau doara pastori, nu prin stadiul culturei
in care se aflau, ci prin o nenorocita reintoarcere din
o viata culla i innalt la aceasta treapta inferioard
de desvoltare omeneasca. Fiindca istoria nu intoarna
niciodata pe un popor indarat, chiar atunci cand ii
duce spre povarnisul decaderei, de aceea Romanii nu
putura sa lese cu totul in parasire amintirile pururea
vii ale traiului roman. Ei se indeletnicira deci cu cul-
tura pamantului pana si in gaturile muntilor, si unde
gasiau numai putinta de a stoarce din pamnt hrana
lor de toate zilele, 1111 lasau neintrebuintat un aseme-
nea mijloc.
Insa cu toate ca poporul daco-roman ramasese cu
plecari agricole, putine erau locurile din munti in cari el
sa poata pane in lucrare o asemenea indeletnicire.
Pe tapsanele nu prea innalte, putin meiu, orz sau se-
cara ; in vaile cele adnci i expuse la soarc, precurn
in Vale(' Vinului, dela hotarul Transilvaniei catre Buco-
vina, grau i cateva vite de vie, WA tot rodul agriculturei
in aceastd perioda a vietei poporului romanesc. Prin-
cipala lui indeletnicire rAniase tot pastoria ; si daca
cobothrea de mai tArziu dela munte la dim*, intinse
lati dedarea hii la agricultura, parte din poporatia
romand, raniasa in munte, urma innainte a se tinea
de pastorie, ceea ce face Inca pana in ziva dc astazi.
Cu venirea Slavilor pare a sc fi dat un zbor mai
mare lucrarei painAntului. Aceast lAtire a agriculturei
proveni desigur din cauza c Avarii, dupd o locuint
mai indelungata in Panonia, pierdura din salbAticia
lor primitiva, astfel ca RomAnii si Slavonii, retrasi
in munti. puturd sA scoata capetcle afara din vizuinele
lor si sa se coboare mai catre vale, uncle se putea mai
cu folos lucth pamantul. Ca intinderea agriculturei la
Romani, corespunde cu asezarea Slavonilor in mijlocul
lor, ne-o dovedeste insemnatul contingent slavon de
termenii privitori la agricullura, pe cari ii intAlnim
in limba romAna.
AVARII $I SIAVII 89
Astfel enumrrn, pe langd aralrul latinesc, pe mult

mai lAtitul plug ; apoi pArtile acestui instrument pre-
cum : cobila (trainoire dela charrue), grindeiu (axe dela
charrue), cormana (oreille), plasa (tailloir) 20 . Raritd
sau Rali, un soiu de plug fAr5 roate, al cArui nume
vine dela un alt cuvant slavon insemnand plug, rale.
Mai insemnAm apoi brazda, razor, adec5 brazda care
desparte dou cmpuri, si care la Romanii din Ardeal
se numeste mezuina sau meidina, termen latinesc ce
vine dela medium, falina, slavon allturea cu moind
latin dela inollis, toloaca, mirisle 21, peirloaga, a irnblali
ogor, dela slavicul ogarieli=a arde imprejur lin camp
ce este a se cultiva, alturea cu latinul agru, larnticop,
polog (bl couch et coup, a se pologiverser, des
bls), grebla, lopata, snop, claie, capita, grapa, coasa 22,
altele Inca.
Dei deci nu se poate sustine cA Romanii sa fi
invatat agricultura dela popoarele slave 23, totusi este
net5d5guit c5 influenta acestui popor asupra agricul-
turei romanesti a fost insernnAtoare, i c aceast in-
deletnicire a inceput a fi mai cgutat de Romani,
dela asezarea Slavonilor in mijlocul lor, epoc5 ce cade
impreunA cu o l5sare a lor mai in jos din imialtele
regiuni ale muntelui.
Cohorirea Homiinilor dela multe la elinIp.Cobo-
rirea Romanilor dela munte la campie se fad' foarte
incet i ini un timp foarte indelungat. Pe cat fuga
20. Cihac, Dictionnaire, II, p. 66, 129. Cihac deduce fnsa Cortland sau
Corrnand dcli Ung. Korhany, pe can I el vine inviderat dela slavicul Kormiti a
Indrepta, de oarece plugul se indreapta prin coarnele sale. Nu Romanii care erau
agricultori, la venirel thwurilor, au Imprumutat acest cuvant dela ni5te barbari
care nu aveau nici o n giune de agricultura, ci Ungurii Fan hnprumutat dela
Romanii uniti cu Slavonii. Vezi 5i Fr. Dame, Terminologie populard romana, 1901.
sub. Voc.
21. Came, Diet., II, p. 556, 11 cleriva dela ung. mera, merat p55une.
22. Vezi 5i Hasdeu, Originile agriculturci la Romani, fn Co/. lui Traian.
1874, No. 3.
23. A5ii susline Hasdeu, 1, c., Ne liind latind, care sa fie originea plug&
riei romane? aproape totalitalea terminologiei agricole a Romanilor este curat
shvica". Dar ark, agru, aratru, a trier%) 5i alte cuvinI e caracteristice nu dovedesc
die ea agricultura era practicata, fie m i cal de restrans de catre Romani, innaintea
atingerei lor cu Slavii ?
spre ad5postire le fusese grabnic5, pe atata de greu

le venia sa parAsascA o viatA, ce e drept grea si plind
de lipsuri, dar care cel putin le asigura existenta. In
vale ii astepta mana si bogatia, dar si primejdia era
sA bath' la usile bor. Deaceea totdeauna cand Romanii
fur5 atacati, ei cAutarA o scApare in sinul ocrotitor
al muntelui.
Iesirea in numAr mai mare a poporului romanesc
catre ses se fAcii pe timpul descAlecArei. Atunci ele-
mentul romanesc, comprimat in Carpati prin asezarea
Ungurilor in Transilvania, ii facii vant cAtre locurile
deschise, si roiul s5u fii ash de bogat incat umplA in
curand acele cloud grAdini ce se intind la poalele Ar-
dealului. Rana la descAlecare ins Romanii nu indrAz-
nirA sA se intinclA departe in afara de cetatea Carpa-
tilor. Partea cea mai mica a poporului lor se cobori
in vaile interne, anume elementele mai indr5znete si
mai doritoare de schimbare a traiului. Majoritatea po-
porului r5mase insA in munte care si astAzi inc5 ada-
posteste in incretiturile sale o bogatA poporatie ro-
mana.
Care fu influenta acestei vieti in muntii Daciei
asupra poporului romanesc?
Am ar5tat mai sus cum navAlirea barbarilor si
retragerea locuitorilor din oraele si satele Daciei in
munti, avii de urrnare stangerea neaparata a ori carei
vieti mai civilizate, si nimicirea totald a organizrei
politice sub care Daco-Romanii trAiserA pAnA atunci.
DacA insa sistemul ocarmuirei romane disparii din min-
tile Romanitor in lungul rastimp cat ei statura adapo-
stiti in. incretiturile muntilor, ei insa pastrar aproape
neatinsA in sufletele lor o mostenire mutt mai de pret :
limba, obiceiurile si moravurile strabune, partite acele
intime i trainice ale vietei cari inchiaga in un tot
popoarele, le dau o fizionornie i un caracter particular.
S'a observat de mutt si cu drept cuvant CA, in
elementul sail latin, limba noastr se apropie cel mai
mutt de graint Romanilor, in allele mai mutt chiar
decat limba italiana, cea vorbit pe p5mantul insusi
AVARII SI SLAVII 91
ce fu primodiala patrie a poporului roman. Cu toate

elementele straine care irnpestritaza vocabularul ei
si care dau limbei rornane un caracter atat de ori-
ginal, gramatica i-a ramas latin5, pastrnd mai ales
in formele conjugarei o asemanare foarte pronuntata
cu limba latina, din care a re;it. Nu mai putm extra-
ordinara este imprejurarea ea rnai toate pronumele,
conjunctiile i prepozitiile, adeca tocmai particulele re-
lationale ale limbei sunt de origine latinA.
Dintre toate elementele etnice care, prin atingerea
lor cu poporul roman, au contribuit la faurirea na-
tionalitalei lui, afara de cel latin care ramane trunchiul
intelectual pe care s'au altoit toate celelalte, numai
cloud, cel trac i cel slay avurd prin contopirea lor cu
Daco-Romanii o inriurire constitutionala asupra gra-
iului i deci asupra mintei lui ; caci aceste doua ele-
mente singure au modificat formele gramaticale, fo-
netismul, sernasiologia i for marea cuvintelor prin ali-
pire de sufixe i prefixe : mai mult dup5 caracterul
trac, mai putin ceva dupa cel slay. Toate celelalte
elemente nu au avut deck inriuriri lexicale. Ele au
irnbogatit tezaurul cuvintelor, fara a atacA insa partea
constitutiva i logica a limbei. De aceea cu drept cuvant
Romnii pot revendich astazi locul lor sub soare in
marea familie a gintei latine care rnaret indreapta
pasii sai, vars'and lumina in urma 6".
La aceasta pastrare atat de credincioas a tipului
graiului stramosesc, contribui mult retragerea Roma-
nilor iii adapostul rnuntilor Carpati. Elementele straine
ce se alipira de limba romana, intrard intr'insa dupa
ce se fixasera si se hotariserd formele ei. Deaceea nu-
mai cat ii imbogatira vocabularal, fara a atinge esenta
chiar a limbei, tesatura, canavaua pe care vorbele se
insir5, pentru a deveni organul exprimarei cugetarei.
Slavii mai avura o inriurire ;i de alta natura
asupra spiritului Romnilor. Este cunoscut ca Rornanii
aveau putina aplecare care poezie, si mai ales de o
poezie poporana nu prea poate fi vorba la ei. Din
contra la Romani aceasta inflorire estetica a mintei
neculte Inca, este de o bogatie si de o adancime de sirn-

tiri uirnitoare. Aceste insusiri trebue atribuite altui
element constitutiv al fiintei sale deck celui latin.
Despre cel Lac nu se stie alta, decat ca Getii puneau
in versuri legile Ion, pe cand Slavii au i ei o bogata
muza poporana. Este cu atat mai firesc a atribui Sla-
vilor deslantuirea demonului poetic in sufletul roma-
nese, cu cat muzica poporului roman aduce in accen-
tele ei foarte de aproape cu acea a S1avi1ori ca intre
rnuzica i poezie este, prin vers si mai ales prin rimuL o
stransa legatura. Apoi o suma de legende, de povesti,
de zickori si de proverbe sunt la Romani de origine
slavA, incat din toate aceste se vede ce adanca in-
riurire a avut elementul slavon asupra sufletului ro-
t-Allem Inriurirea slava ins pe care am constatat-o
in acest capitol nu s'a marginit nun-tai aici. Ea s'a
reinnoit 'Inca odata sub alta forma, acea balgareasca,
pe calea religioasa, pe care o yam studi in capito-
lele ce urmeazd.
Chiar dacd, dup o noua teorie filologica, lone-
tica. slava' a limhei romanesti ar avea un caracter medic-
bulgar, aceasta nu ne-ar indreptti a cobori originea
inriurirei slave in deobste la Romani tocmai in veacul
al IX-lea, cand incepe pentru limba bulgara caracterul
cdruia s'a dat numele de medio-bulgar ; aceasta din
cauza c limba romana stand in decurs de mai multe
veacuri sub inriurirea vie a limbei bulgaresti, fonetismul
ei a trebuit sa se prefaca impreuna cu acel al acestei
limbi, i formele din urma bine inteles c intu-
necara pe cele mai vechi, as ca fonetismul limbei ro-
mane Lrebuie s a inf atiseze astazi ultimile in tip Mini I asate
de limba bulgara in el, si de aceea nu va fi deck prea
firesc de a intalni, in acest fonetismu, forme limbistice
care se gasesc in limba medio-bulgara. Este aceeasi
observatie pe care ani facut-o si la uncle schimbari
fonetice in numele proprii, care nu s'ar puteA explicA
prin o derivare direct:A a lor din formele daco-romane
sau laLine in grain] de as [Li, i cer, pentru a fi explicate
trecerea lor prin formele slave. Aceasta nu insamna
AVARII Si SLANII 93
insA ea' acele numiri geografice ni le-au pAstrat Slavii

i ni le-au transmis ei de la strmoii iiostri, ci numai
atAta ca in transformdrile fonetice indeplinite in de-
cursul veacurilor, a lucrat asupra lor i inriurirea slavd
modificand uncle forme fonetice i sensul slavismului.
Rmn dar statornicite dou5 lucruri : intai, c5
inriurirea elnicd a Slavilor cade impreunA en petrecerea
acestui neam de oameni in sinul nationalit5tei romane
de prin veacul al VI-lea pan la deplina lui absorbire
de elementul romanesc prin veacul al XII-lea ; al doi-
lea, ca numele geografice rmase din vremuri vechi in
gura poporului roman i-au fost transmise de strbunii
lui pe pmantul Daciei adecA de Daco-Romani, cu
toate c astzi ele nu mai inf5tiaza, in gura lui, o
forma' neinriurit 24.
24. Miklosich, Die slavischen Elemenle im Rumunischen, 1861, care repro-

duce parerea lui Schafarik, admite ca punt de plecare al inriurirei slave asupra
graiului roman, navalirea Slavilor in Dacia. Tot asii face si Cihac, Diclionnaire
d'Etymologie daco-romane, 1879, D. I. Bogdan, in discursul sau de primire in Aca-
demia Romana, Istorioragrfia romanii, 1893, adnnte tot eacurile IX adau-
gand ca fiiri aceasta inriurire slava nu poate fi vorba de poporul roman". Tot
asa sustine i 0. Densusianu, Hist. de la (ample roumaine, 1901, p. 241. Hasdeu
cum am vazut mai sus (p. 82) vrea sa reduca inriurirea slava numai la cea bul-
gari bisericeasca i oficiala, Comp. Isl. Cril., I, 1, p. 276, iar slavistul care aduce
teoria notia cu medio-bulgarismul este d. Ilie Barbulescu, Problema capitald a
Slavislicei In .flomdni, 1906 si Fonelica allabelului cirilic. 1901.
CAPUL IV.
CRESTINISMUL LA ROMANI
700-900
BULGAKII
1. NAVALIRE BULGA1111,011.
Slmonizarea Bultjarilor. -Ngvlirea aces tui popor

n'a lovit Dacia deadreptul, ca acea a popoarelor stu-
diate pAna aici. Inriurirea sa asupra Romani lor este
de o naturd cu total alta, i provine din imprejurAri
particulare. Innainte insA de a art caracterul acestei
inriuriri, s cercetAin cine sunt Bulgarii si cam au
ajuns ei sa intre in legAtura cu Romanii din Dacia
Traian.
Bulgarii, popor de ras finia 1, ea si Hunii i
Avarii, se pun in miscare dup cat se vede odatd cu
Avarii si par chiar a ti lost impinsi de acestia asupra
Europei, din regiunile de lang Volga, unde locuiau
la inceput. Asifel ei tree Dundrea ina in anul 495
i pustiaz pentru intAia oard Tracia i Iliricul 2, pe
cand Avarii apar abiA in anul 560 in valea DunArei.
1. linii autori, Rusi mai ales, sustin ea Bulgarii ar fi fost de rasa slavd. Do-
vada cea mai buna cCt ei apartineau rasei finice, reiesa din catalogul principilor
lor celor vechi, scris in limba slavona, insa continand nume din limba veche a
Bulgarilor 5i care nu au de loc apropiere cu slavona (vezi 1 irecek, Geschichle der
Bulgaren, Prag, 1876. p. 127, nota 1). Apoi s'a pastrat de Constantin Porfiroge-
nitul intelesul unui cuvant al limbii kazare sarkel casa alba, cuvant ce se gliseste
ei astazi cu acelas Inteles in limba finica a Twasilor. Kazarii insil erau de aceasi
rasii cu Bulgarii. (vezi Louis Leger, Cyrille el Allhode, Paris, 1869, p. 01 si 80).
2. Theophanes, ed. Bonn, I, p. 222 ; Cedrenus, Bonn, I, p. 628.
A. D. Xenopol. Istorin Rornilnilor. Vol. II. 7
98 IsfORIA ROMANILUR
De cum se infruptarA cu dulcele prazi Mute in 'aceste

provincii, ele nu mai putura h5l5dul de raul lor, a
Ca imparatul Anastase se vede silit a ridica zidul cel
lung intre Marea Neagra i Selibrium pe Propontida,
pentru a se apara de n'avAlirile lor. Sub Iustinian ei
lovesc in repetite randuri Imparatia Bizantina, i chiar
un numAr de familii se a.az statornic in ea 3.
Bulgarii insd intr, probabil odata cu Avarii, i
tla
118-f
Lupta Intro Bulgari i Avari dupe un manuscris slavon din Vatican.

in Panonia, uncle in curAnd ei ajung atat de influenti,
incat intamplandu-se sa marl Chaganul Avarilor, Bul-
garii pretind ca noul Chagan sa se aleaga din natia lor.
0 lupta cumplita se incinge intre Bulgari i Avari, in
care acesti din urmA raman invingatori, i 9000 de
familii bulgare sunt nevoite sa parasasca Panonia 4
3. Procopius, de hello golhico, IV, 19, (Bonn, IL p. 555).
4. Fredegar, Ilisloria Francorum, c. 72, (scrie catre 660).
BULGARII 99
(630). Cateva din ele scap in Italia, si regele Longo-

barzilor Grimoald le rAndueste ca locuri de asezare
orasele Bovianum i Aesernia in muntii Abruzilor, unde
Inca pe timpul lui Paul Diaconul, istoricul
lonaobard, se auzi vorbindu-se limba bulgar 5.reabatului
Totui
Burgarii nu dispArur5 cu totul din Panonia, cAci in
anul 625 se \Tad Bulgari in armata Avarilor care ase-
diaz5 Constantinopolea.
Cu toate acestea, caderea Bulgarilor si precuinpe-
nirea avar in aceste regiuni nu tina mult timp. Pu-
terea Avarilor, slabit5 prin lupte lAuntrice, scAde ne-
contenit. In 634 ducele Bulgarilor, Cubrat care recunos-
tea pAnA atunci, de si numai nominal, ca i Slavii din
Dacia, suprematia Chaganului, scutur in totul auto-
ritatea acestuia i se proclamA neatarnat. Cubrat tri-
mite la impAratul Heracliu intre anii 634 si 641, pen-
tru a inchei pace cu el si a'i oferi slujbele sale. Impa-
ratul, prea multumit de aceasta propunere, trimite lui
Cubrat daruri bogate i titlul de patriciu.
Ducele Cubrat muri intre anii 660-668 si lds5
cinci fii dup el. Cel mai mare din ei, Balbaias, ramase
in Odle pArintelui sAu ; al doilea, numit Cotrag, trecii
Nistrul i se asezA in fata frAtine-sau. Al treilea si al
patrulea dintre frati apucar5 spre Panonia, din cam
unul se puse sub autoritatea Chaganului Avarilor, iar
celAlalt trecii mai departe pana in Italia, la Ravena,
supunAndu-se acolo regelui lonaobard. Al cincelea fiu,
Asparuch, trece peste fluviile bNipru, Nistru i pune
mana pe regiunea numitd Onglu, la nordul Dundrei
in o pozitie tare, apAratA din NO de balti i pe laturi
de riuri, ceeace ne indicA sudul Basarabiei. actuale 6.
Bulgarii de aici se rAp Ad in 678 si pradA Tracia,
5. Paulus Diaconus, Hist. Longobard., V, 29, (scric Care 787).

6. Theophanes, I, p. 516 : .,Tbv AiV0:77,rit'l 7.g.= k'iV/Irr,tv
T6'./ w()),.iov 7,./S7X0C:iii)V Papstota'spoT7 TO5 Ay.vo.)y) ITTC70,16". Numele
de Olgos sau Oglos vine dela slavicul vechiu agla unr,hiu. Mai tarziu Turcii nu-
inira aceastil regiune Bugiak tot unghiu. Vezi lirececk, Geschichte des Bulgaren,
p. 129.
ceea ce impinge pe imparatul Constantin Pogonat sa

treac5 Dun5rea spre a'i bate in insusi tara lor. Impie-
decat insa de a innainta din prichla mlstinilor, i
imparatul fiind nevoit s pArasasca expeditia, din
cauza unei dureri de picioare de care suferiii, Bul-
garii ieau aceast5 plecare a monarcului drept un semn
de teama, si ataca ei pe Bizantini, Ii resping peste
Dundre, uncle tree apoi ei singuri, asezandu-se in par-
tea rasariteana a Bulgariei de astazi, in o pozitie stra-
tegica din cele mai bune, ap5rati din NIA' prin muntii
Balcani, dindarat prin Dunarea i despre rasarit de
talazurile mar&
Cand Bulgarii pusera stapfmire pe aceastd Ora,
o gasira impoporata cu neamuri de rasa slavona, Sckz-
vinii, cari locuiau aici, imp5rtiti in septe ginti, pe cari
Bulgarii le oranduira sa locuiascd partile tarei mai
dinspre nord i apus, pinia la marginele Avariei ; iar
pe tribul Severanilor Ii stramutara dela pasul Beregava
spre tarmurile mrei. Acesti Sclavini pe cari i-am vazut
ocupand si Dacia in toat5 intinderea ei i cari cobo-
rAndu-se din vechile lor locuinti dela nordul i rasa-
ritul Carpatilor, se apropiasera de Dundre Inca depe
timpul stramut5rei Gotilor, trecusera cu incetul flu-
viul, cand singuri, cand inpini san intovarasiti de
Huni, Avail sau Bulgari, i ocupasera aproape in-
treaga peninsula a Balcanului.
Bulgarii, in numAr nu prea insemnat, asezandu-se
intre Sclavinii dela sudul Dunarei, desi dAdura tarei
ocupate de ei numele de Bulgaria, pe care'l p5streaza
pand astazi, isi pierdurA limba lor finica i imprunm-
tara pe acea a Slavonilor, devenind un popor slavon
prin graiul lui, ins cu o fire si un nume bulgar. Astfel
se intamplara lucrurile si In Rusia, unde Waregii Scan-
dinavi pierdura nationalitatea lor germanA in sinul
triburilor slavone supuse de ei politiceste, dar cari
primira numele de Rusi. Tot asA in apusul Europei,
Normanii, de nume german, fura desnationalizati de
poporul francez in sinul caruia se asezara, (kind insa
provMciei ocupate de ei, numele de Normandia, r5-
BULGARII 101
mas in uz pan A in zilele noastre. i Lombardia primi

numele ei de la Longobarzi care, uu toate acestea, se
pierdur in rasa italianA.
Slavonii deci inundarg dirt Dacia atat peninsula
Balcanului cat si campiile maghiare, i curand veni
timpul, cand limba lor fu vorbit in dialectele cele
mai deosebite din Valle Arcadiei pan5 in pasurile Car-
patilor Bucovinei, si dela malurile laculut Balaton 0115
la Marea de Marmara. Pe atunci ei locuiau i in Un-
garia, Transilvania, Valahia si la sudul Dun5rei, in
Moesia, Tracia, Macedonia si multe alte regiuni de-
venite de atunci grecesti sau albaneze. Partea nordic5
a Slavonilor fu absorbit de Maghiari si Romani ; acea
sudicg tr5ete Inca i astazi sub numele neslav al Bul-
garilor ; apoi sub acel al Sarbilor, Bosniacilor, Munte-
negrenilor si a celorlalte popoare slave din Peninsula
Balcanului.
Faptul c5 massa aceasta de Slavi fu sparta nu-
mai la nordul Dunrei de cele dou5 insule de popoare :
Ungurii si Romanii, dovedeste intt'un chip invederat
precumpenirea etnicA a acestor dou5 rase asupra ele-
mentului slay. DacA Slavii nu se pot mantinea neatinsi
la nordul fluviului, cum au facut-o la sud, este cA aici
au dat sau au fost coplesiti mai tarziu de straturi
compacte de Romani si Maghiari cari i-au absorbit
p5strand in sinul organismului lor urmele adanci ale
atingerei lor cu Slavii.
Prin urinare cand e vorba de Bulgari, trebue sA
intelegem tin popor finic prin sangele i apucaturile
fundainentale ale caracterului, dar slavon prin graiu,
si fiindcA ceea ce un popor poate transmite prin in-
riurire dinafar este limba, obkeiurile ,i osez5niintele,
pe cand firea lui Muntric5 poate fi impArtAsit5 numai
prin incrucisarc, deaceea inriurirea bulgarA si de Stat
asupra Boinanilor este o reinnoire a inriurirei slavone.
Prin asezarea Bulgarilor in Moesia, Impar5tia Bi-
zantinA primise o lovitur5 din cele that grele, Bar-
barii cari panA acum veniau din afarA in impAratie
pentru a o prAda, se introduseser5 chiar in simil ei ; nu
302 ISTORIA gOMAIULOR
mai erau impiedecati in nAvAlirile lor de marele fluviu

al DunArei si de cetalile ridicate pe malurile. ei, cari
opuneau oardelor lor o improtivire adeseori greu de
s trab Atut.
Asparuch domneste panA pe la 700, si intemeiaza
trainica stApAnire a Bulgarilor la sudul Dunarei, prin
mai multe lupte norocoase cu Bizantinii. Urmasul sAu,
Terbeliu (700-720), se arnestecA chiar In. luptele pen-
tru tron a pretendentilor bizantini. In anul 717 Bul-
garii dau ajutor Bizantinilor contra asediului Constan-
tinopolei de care Arabi. Dupa doi principi nein-
semnati vine Connesiu (753-760), pe timpul cnd in
Constantinopole bantui furia icon oclasmului. Dupa mai
multe lupte cu izbanda impArtit intre Bizantini
Bulgari, acestia din urmA bat pe dusmanii lor cumplit
in ingustimele pasului dela Beregava, i dac5 n'ar fi
izbucnit grele turburari in statul bulgAresc indat5 dupa
aceast5 luptA, poate ca ar Ii fost numarate zilele Im-
paratiei Bizantine. Dupd mai multi principi, ai caror
istorie nu poate sA ne intereseze, dar intre earl intalnim
pe unul Sabin si altul Pagan cu nume ce par a fi ro-
mane, se urea in anul 802 vestitul Cram pe tronul
Bulgarilor.
Crum dA un non avant luptelor cu. Bizantinii si.
ieh Sofia din regiunea Strimonului, care panA atunci
fusese stApanitA de greci. ImpAratul Niceforus intrand
in Bulgaria, ajunge pAnA la resedinta lui Crum, pe
care o ie i o arde. Regele Bulgarilor lasA s se in-
tmple aceasta, uneltind o curnplita rAzbunare ; in-
chide anume toate pasurile Balcanilor si prinzand in-
treaga armatA bizantina, face in ea un groaznic mAcel,
cazand intre victime insusi impAratul Niceforus. Din
titva lui i face regele barbar o cupd de Mut, din care
inchind la mesele mari. Crum pen tru a rAzbuna arde-
rea capitalei sale, pAtrunde, dupA izbandA, in Tracia
si Macedonia, le pradA i iea poporatia in robie, iar in
anul urmator, 812, pune mana pe orasul Mesembria
7. Iirececk, Gesch. des Bulg., p. 83.
BCILGA 103
i asediaza, dup o noua lupt victorioas cu Bizan-

tinii, chiar orasul Constantinopole. Incepandu-se tra-
tArile de pace, Grecii Ii Iiitind, la intrevederea ce ava
loc spre acest scop, o curs, in care Crum era aproape
sa'si piardA viata. Infuriat pe Greci, pentru gandul lor
trAdAtor, regele bulgar pustiaza imprejurimile orasu-
lui. Fratele sAu ieIntre aceste Adrianopolea, constransa
prin foame a se preda, face o multime nenurnarata de
prinsi cari, cu averile si vitele lor, sunt transplantati
de Crum in regiunile dela nordul Dunarei, pe cari le
vom gAsi supuse tot Bulgarilor. Acesti prinsi izbutesc
pe timpul domniei lui Mortagon, urrnasul lui Crum,
in anul 836, a scapa de peste Dunare, cu ajutorul
unor corabii trirnise pe aceastA apa de imparatul Theo-
phil, si a se intoarce in patria lor, din care impreju-
rare se confirrna Inca oclata stapanirea Bulgarilor la
nordul Dunarei.
Bulgarii se intind la nardul Dunarei.--.Acestea sunt
insa singurile aratari continute in autorii bizantini,
privitoare la stapanirea Bulgarilor pe malul nordic al
Dunkei, asupra tkilor uncle locuiau Daco-Romanii in
unire cu Sclavinii. Cauza pentru care Bizantinii nu
contin mai multe tiinti asupra Bulgariei de dincoace
de Istru, este ca pe ei, interesandu-i numai luptele in-
treprinse de Bulgari contra imparatiei ion, pe ele le
descriu, cu ele se indeletnicesc cu amanuntirne. Este
MCA mai presus de ori ce indoiala cA Bulgarii, mai ales
pe timpul puternicului Crum, trebuiau sa'si fi intins
stapanirea asupra tArilor asezate la nordul Dunarei,
intru cat aceste nu erau pe atunci supuse nici unei
stApaniri 8 Inteadevar puterea Avarilor fusese nimicit
de Carol cel Mare la 797 care eliberase popoarele scla-
vine ce zaceau sub autoritatea lor. Acestea, dusmane
de moarte ale Avarilor, vazandu'i cazuti, Ii taie si
ii omoara in toate partile, in cat nenorocitii Avari
sunt siliti a cauta adapostire la Franci. La nordul
8. Vom aduce doveAle acestei intinderi mai jos in cap. Bulgaria nord-
dunareaud.
DunArei inferioare nu exist insA pe alunci nici un alt

Stat care s'a fi putut impiedeeii latirea Bulgarilor care
aceast parte ; c5ci Francii, de i hatuser5 pe Avari,
se opriser cu intinderea stpAnirei lor la, DunArea rnij-
locie, i nu se cohori-Iser5 asupra Daciei, atre Duna-
rea inferioar5. Apoi cnd vedein ca Bulgarii Ii intin-
1215
Bulgar twigiind Un martir creqin

deau spre sud imparatia lor cu atilta izhanda, Neat
puneau in printejdie existenta In paratiei Bizantine,
putem noi st un moment la indoial5 ca ei s nu fi
intins mana spre a pune stapimire, aproape fr5 lupt,
pe tarile locuite (le Romani i Slavoni impreuna' la
nordul Dunarei, cu atilt mai mult c aceste tart, prin
*) Cu toale ca miniatura de iw un manuseris sfiNon din veacul al XI-lea
vrca si reproduca pc un bulgqr pagan ucigand In un eretin totu5i figura fiind
din veacul al XI-led regroduce un bulgar slavizat 5i cretin, emit erau Bulgarii In
acel year. De aceea tipul Buludrului este mai mult ark de cat finic.
BULGARII 105
minele lor de aur si de sare, an atras in totdeauna sta.-

panirile strAine.
Aceasta intindere a Bulgariei asupi a Daciei Tra-
iane explicA ins5, intr'un chip firesc i nesilit, intro-
clucerea bisericei bulgAresti la poporul roman. Nu este
deci decat conform cu logica istoriei, dup care fie ce faptA
omeneascA ii are cauza i explicarea sa, dacA intalnirn
o Bulgarie la nordul DunArei in scriitorii bizantini.
Tocmai din aceastA pricina, protivnicii staruintei
Romanilor in Dacia Traian5 isi dau toate silintele pu-
tincioase, spre a demonstra. c stApanirea Bulgarilor
nu s'a intins niciodat5 la nordul DunArei ; cAci dacA
aceasta n'a avut loc, atunciasa incheie eieste nea-
pArat ca Romnii s fi imprumutat forma s1avon5 a
ritului lor la sudul Dunrei, in Imperiul BulgAresc 9.
Se intelege deci de cat irnportant este desbaterea
acestui punt in chestia stAruirei Rornanilor la nordul
Dunrei. Partizanii lui Rosier, aduc pe rand, ca niste
armate la bAtAlie, argurnentele lor : intaiu acel en ele-
mentele elinesti ale limbei romne ; apoi acel dedus
din elementul albanez ; in al treilea rand lipsa stAru-
intii topografiei vechi ; al patrule, cu elementul slavon
al limbei romnesti, care toate le-arn vAzut ca' se
reduc in furn si nu pot sta fatA cu o criticA pAtrun-
fatoare i o expunere constiincioas5 a faptelor isto-
rice. SA vedem dacA sunt mai norocosi cu tAgAdu-
irea stapanirei Bulgarilor la nordul DunArei, care ar
nevol o petrecere a Bomanilor la sudul fluviului, ca
explicare a introducerei ritului bulgar la Bomanii din
Dacia TraianA.
Este de observat c istoricul grec atata ne spune
pentru determinarea acestei Orli de pamant, ocupata
de Bulgari la nordul Dun'arei, ca era dincolo de Istru.
SA cercam a arata rnai cu deamanuntul dovezile exi-
stentii stApanirei hulgAresti la nordul fluviulai, precum
i legiunea pana uncle se intindea.
9. Vezi d. c. : ROsier, p. 205 ; Flunfalvy, Anspruche, p. 33. Intrcbarea

Intinderei stapanirii bulgaresti la nordul Dunarii va fi tratati cu tolte amanunti-
mile in capitolul unnator : Bulgaria nord-dundreanu.
2. BULGARIA NOIID-DUNAREANA.
Dovezi din geografi. Geograful Ravenat, scriitor

anonim care alcAtuete geografia lui pe la sfiiritul
veacului al VII-lea, dup stramutarea Bulgarilor in
Moesia, aratAnd regiunile pe cari acest popor le ar
tineh in stApAnire pe timpul lui, cuprinde in aceste
i tarile Daciei. El spune : In Tracia sau Macedonia
i Mysia inferioara locuiesc acurn Bulgarii cari au ieit
din sus pomenita Scitie Major ; in care Mysie aflarn
s5 fi fost mai multe cetati, din cari vroim sA insemnam
pe cAteva precum : (urmeazd o enumarare a cetatilor
Moesiei propriu zise, a Bulgariei de astazi). Deasernenea
dincolo de Dundre sunt urmatoarele cetati ale Mysiei
inferioare: Porolissos, Certie, Largiana, Optatiana, Ma-
cedonica, Napoca, Potaissa, Salinis, Brutia (Brucla ta-
bulei Peutingeriane i a lui Ptolemeu). Apulon, Saci-
daba (Suzidava), Cedonia, Caput Stenarurn, Betere
(Ponte-vetere), Aluti (Pons-Aluti), Romulas. Deaseme-
nea langA Cedonia se afla cetatile Burticum (fard in-
doiala trebue s fie Dorticum), Blandiana, Germizira,
Petris (?), Aquas, Sarmazege (Sarnizagethusa), Aug-
--
monia, Augusti (Pons Augusti) i". Toate aceste cetati
1. Ravennatis anonyrni, Cosmographia el Guidonis Geographica, ed. Pinder
et Parthey, Berolini, 1860, p. 185. Asupra acestui loc, important pentru hotroarea
existenlei st5panirei Bulgarilor la nordul Durthrei, au atras pentru 1ntaia oat%
luarea aminte D. Onciul in Convorbirile literate, XIX, p. 330. Comp. mai sus,
vol. I, p. 187 si urm.
BErLGARII 107
le-am vAzut c5 apartineau Daciei celei cucerite de im-

p5ratul Traian. Intru cat Geograful Ravenat aratA pAr-
tile pe unde se aflau aceste cetati ca supuse Bulgarilor,
el intelege ca Dacia Traiana s' ar alla sub ascullarea lor.
Numele de Mysia sau Moesia inferioarA, dat de Ra-
venatul pArtilor dela nordul DunArei, nu este conform
cu granitele cari, pe timpul Rornanilor, se dAdeau pro-
vinciei Moesiei dunArene, i care se marginia la sud
cu muntele Hemus care o despArtia de Tracia i la
nord ea Dunarea care o desparlia de Dacia 2 Moesia
se impArtia insA in Moesia Superioara i Inlerioarti 3,
dup5 cursul DunArei, astfel cA Moesia InferioarA veni
mai c5tre r5sArit. Se vede CA pe timpul lui Ravenat
se tersese precizia insemn5rei acestor despArtiri geo-
grafice, de oarece il vedem arAtand ca aflandu-se in
Moesia InferioarA, cetAti cari sunt insernnate pe harta
lui Ptolemeu si pe Tabula PeutingerianA ca existand
in Transilvania, central Daciei romane 4.
Pentru Geograful Ravenat care nurnArA Transil-
vania la Moesia, provincia Dacia propriu zisA se in-
tindeh namai in Banat, unde se atilt dup5 el, nite
t5ri foarte intinse cari se numesc Dalia Prima i Se-
cunda, nurnitA i Gepidia, in care acuma locuesc Hunii,
zii i Avari, in cari patrii ale Dacilor, cetim cA s'ar
fi aflat in vechime mai mune cetAti, din care insem-
nAm : Drubetis, Medilas (ad Mecham), Pretorich (Pre-
torium), Panoniis (ad Painonios), Gazanam (Gaga),
Masclunis, Tibis (Tibiscurn), care se unete (prin un
drum) cu cetatea Agmonia a Moesiei. Deasemenea din
altA parte mai sunt in acele Dacii cetAtile : Tema (r5u
cetit5 pentru Tierna), Tiviscurn (pus incA oda! 5 pe langA
Tibis de mai sus, care este acelasi ora), Gubali (Caput
Bubali), Zizis (Azizis), Bersovia, Arcidaba, Canonia,
Potula, Bacaucis ; (aceste trei din urmA nearAtate in
Tabula PeutingerianA). Prin aceste rari ale Dacilor trec
2. Ptolemeus, III, 9, 10. Plinius, H. N., III, 26 29.

3. Ptolemeus, H, 2 : "i avo, ii Y.itco Muria".
4. Vezi harta din Vol. I p. 127.
108 ISTORIA. ROMANILOR
mai multe fluvii, intre altele acele ce se chiamd : Tisia,

Tibisia, Mica, Marisia, Arine, Gilpid si Grisia" 5.
Se vede usor ca denumirile provinciilor au la Ha-
venatul alt inteles cleat la autorii romani propriu
zii ea el m5rgineste numele de Datia (Dada) numai
:
la partile dela apusul Transilvaniei, unde se intalnesc

toate orasele, nu mai putin i riurile al-Rate de el ca
curgand prin Dacia ; iar ca Transilvania i prtile ea"-
saritene, atat la nordul cdt si la sudul Dunnt, el
le inseanm pun numele de Moesia inkrioarti. Intru
cat el arat5 ins ca Moesia inferioara ar fi pe timpul
su locuita de Bulgari, este invederat c ei aveau in
stapanire Dacia Traiana, stapanire care se intinsese
inainte de a trece Bulgarii Dunarea, atunci cnd Bul-
garii se revoltaser5 contra stdpanirei avare, sub du-
cele Cubrat. E probabil Ca aceasta rscoala avn un efect
mai intins dealt acel al emanciparei Bulgarilor de sub
ascultarea nominala a Avarilor ; ca ei se substituird
chiar In dominatia acestora asupra regiunilor ce se in-
tindeau dela Banal pAnd In Carpatii orientali, Tran-
silvania actuala, si asupra careia singure, din pricini
geografice, Avarii putuser5 avea o dominare efectiv5.
Deaceea si anonimul Ravenat arata cd in Dacia pro-
priu zisa, adica in Banat. ar mai locui, pe timpul sau,
ine5 Avarii cari, in curand dup aceea, fried impr5s-
tiati de armele lui Carol cel Mare. Imperiul avar a
prima deci intaia lui lovitura dinspre raskit dela Bul-
gari, i apoi a lost nimicit de Franci care'l atacara
dinspre apus.
Cum vine geograful Ravenat sa schimbc asifel
harta Daciei vechi, despre care se vede dup5 nurnirile
cet5tilor scoase din izvoare vcchica aven buna cu-
nostinta, i s puna Ardealul cu Valachia la Mysia
inferioaril, tara Bulgarilor? Nu afldm alt cauz5 cleat
ca aceste tall se tineau pe timpul lui deasemenea de
3. Havennatis. Cosmoguiphiu, p. 202.
BUL GAB n 109
tara Bulgaritor, numitA de el Mysia inferioarA. Tot

dinteo asa pricinA i ara Avarilor dintre Tisa i Du-
nare este numita Dacia, dupA numele Daciei avare.
Mysia lransdunureana a geografului Bavenal dela
sfarsilul secolului al \II-lea, este deci identicA cu Bul-
garia transdunareana dela inceputul secolului IX-lea
a scriitorilor bizanhini" 6.
SA inai intArint Inca faplul stApanirei bulgareti
Ia nordul DimAtei cu arAtarea altui geograf.
Geograful Bavarez, care scrie pe la sfarsitul yea-
cului al I.X-lea, enumarA popoarele cari ar local pe
teirmul seplentrional al Dunurei, i incepand dela nord
de MO Dania (Danemarca) isnira mai multe po-
poare slavone ; apoi dupa ele, vorbeLe de Boemi, Mo-
ravi i Bulgari, considerond deci i pe aceslia Ca locui-
tori ai rapei nordice a fluviului. Mai adauga dupA aceea
Geograful Bavarez, CA aceste popoare impreunA cu Bul-
garii se mArginesc cu imparAtia noastr 7, adicA acea a
Francilor Carlovingieni, i ne intreb5m, cum s'ar
putea aceasta, dacA Bulgarii s'ar fi marginit la nord
cu Dtmarea inferioarA, de oarece niciodata Imperiul
Franc, nici chiar In timpul celei mai mart intinderi a
lui, an ajunsese panA la rapa stangA a DumArei in-
feriaare, din jos de Portile de fier SA se observe in
sfarit, ca Geograful Bavarez Inir pe Bulgari indat
dupAsMoravi. Aceasta nu se putea aitfel decal dacA
ambete popoare se atingeau min nordul Transilvaniet ;
(Act Moravii nu au locuit niciodat panA in preajma
DunArei, aa cA fhtviul sA'i fi despartit de Bulgari.
Deaceea nu este decat conform cu adevarul, cand Geo-
graful Bavarez arat pe Bulgari, ca ocupand i nordul
Dun Arei.
Croniei i doenmente. Cercetand izvoarele Veacu-

6. D. Onciul, I. c., p. 331.
7. Reprodus in Schafarik. Slavische Allerlhamer, II, p. 673 : Descriptio
civitatum et regionum ad seplenlrionalem plagam Danubii. Isti sunt... Behaimare
(Boemi) in qua sunt civitates XV, Marharii (Moravii) habent civitatec XI, Vul-
garii, regio est hnmensa et populus multus, habeas civitates V... Isle sun( regiones,
que lerininanl in linihus nosh-is". Oneiul in Conv. lit., p. 332.
110 1STORIA ROMANI LOR
lui de Mijloc ne loveste intaiu o imprejurare, anume

aceea c5 mai multe din cele mai vrednice de credinta,
arat pe Bulgari ca vecinii IrnpArAtiei Francilor, si
anurne, dupA ce Carol cel Mare cucerete tara Avaril9r,
adic5 Panonia. Asa mai intaiu ne spune Suidas, ca.
Crum supusese pe Avarii ce erau gra] impresurati de
Franci, s tire care nu se poate raportd dealt la
Avarii din Panonia, asupra cArora deci Crum Ii in-
tinsese stpanirea. Apoi Ekkhard in Chronichon univer-
sale, dupA ce spune cA impAratul Francilor sfArtimase
pe Avari, adaugA CA pe Bulgari s'au oprit de a'i boy!,
fiindcA stangandu-se puterea Hunilor (Avarilor), ei nu
puteau face nici un rAu" 8 Sub urmasii lui Carol cel
mare intathim necontenite solii de ale Bulgarilor in lm-
periul Francilor. Asa in 824 regele bulgar Mortagon
(sau Omortag) trirnite o ambasadA la Ludovic cel Bun,
spre a regula marginile ambelor impArAtii 9. Cc ar fi
avut ei de regulat, dacA i-ar fi desp5rtit Dunarea?
In 832 pe cand impAratul Ludovic se afla in Hamburg,
venir la el soli bulgari cu daruri 10 In 867 Ludovic
Germanicul care domnia in partea numit Germania
a desfAcutului imperiu al lui Carol cel Mare, dup un
sfat tinut cu nobilii i prelatii si, hot5r5ste sA inceapA
o predicare a Cretinismului in Bulgaria ". In 892,
dupa desAvarsita imp5rtire a Irnpar5tiei France, gasim
pe regele Gerrnaniei, Arnulf de Carinthia, c5 reinnoeste
contra lui Zventibald ducele Moravilor, vechea prie-
tenie cu Bulgarii 12.
Reies invederat din toate aceste locuri c Impa-
ratia Bulgariei se invecina cu acea a Francilor. Atinge-
rea lor nu se putea ins face decal. pe o linie spre rA-
8. Suidas, I, p. 1017 : 990t= tor-x: 'AYJpE v.g.taxPiv-Y7, apaliv i-pi-
vtog4 01. akfit BOIJX77.pri. iipcinios 'etki To6c 'rib') 'A Ppm) cetyy.ct-
X6-noDC" Ekkhard, in Pertz, Monumenla Germaniae hislorica, VIII, pag. 162'
rand 45.
9. Herirnanni Cronicon, in Pertz, VII, p. 103, r. 5-15. Acceali ar5tare este
repetat.t de Ekkhard, Pertz, VIII, p. 172, r. 1 0 Annalista Saxo, Mein, VIII,
p. 573, r. 39.
10. Annal. Saxo, in Pertz, VIII, p. 574, r. 19.
11. Annal. Saxo, in Pertz, VIII, p. 579, r. 61.
12. Ilerimanni Chronicon, in Pert; VII, p. 110, r. 33.
BULGARI1 III
sarit, i anurne pe la riul Tisa, pada unde, dup ca-

derea Avarilor, se intindeh stapanirea Francilor. Din
aceasta pricina, se si intarnpl mai multe neintelegeri
intre Bulgari i Imperiul Francilor, nedespartite de
orice relatii de vecinatate. Analele Fuldense raporteaza
mai multe lupte intamplate intre Bulgari i Franci 13
Eginhardt,. in analele sale, arata ca Bulgari inteun
rand ar fi ptruns in Panonia, pustiind totul cu foc
cu sabie i, alungand pe ducii franci, asezara peste
poporul cucerit ocarrnuitori bulgari 14 Aceasta nu s'ar
fi putut intampla, dacd Bulgarii n'ar fi fost vecinii Pa-
noniei. Ca Bulgariiveniau spre rasaritul pornenitei tad,
reiesa dintr'un loc al analelor Fuldense, in care But-
garii sunt are-11(4i ca venind asupra Francilor din spre
rdstirit, In ajutorul Slavilor Moravi ", ceeace indica
i mai precis o vecinatate rasariteana a Bulgarilor cu
Panonia. Aceeasi marginire care rasarit a Bulgarilor
cu Panonia este aratata i de Constantin Porfiroge-
nitul, imparatul scriitor din Constantinopole care 952.
El spune asupra asezarei Ungurilor, ca s'ar margini
despre rasarit cu Bulgarii de care ii desparte fluviul
Istru numit i Danubiu, de catre nord cu Pacinatii,
de catre apus cu Francii, de catre sud cu Hrovatii".
Si inteadevar dad cercetam cursul Dunrii gasim Ca
ea merge dela sud spre nord intre Milanovici i Oqova,
formand pe aceasta distanta o granita rasariteana a
Ungariei dinspre Bulgaria. Porfirogenitul nu putea in-
dica cursul Dunarei inai superioara ca margine desparti-
toare rasariteana, de oarece pe timpul lui, Ungurii
ocupasera cel putin tarile dela Tisa si Transilvania
apusan5, si el insusi ii arata ca locuind in regiunea
riurilor Timisului, Muresului, Crisului si a Tisei 16
13. Ann. Fuld., In Pertz, Monum., I, ad annos 818, 822, 821, 825-829, 863.
14. Einhardi, Annales ad. a. 827, in Parts, Monwnerda, I, p. 216 : Bulgari
expulsis corum ducibus, bulgaricos super cos rectores constituerunt", cf. Idem,
p. 359.
15. Ann. Fukl., ad. ann. 863, Pertz, I, p. 371 : Interea rex collecto exer-
citu specie quidem quasi Bastizen Maliarensium Sclavorum ducein, cum auxilio
Bulgarorum ab orienle venienliwn".
16. Const. Porphyr., De admin. imp., Ed. Bonn, III, p. 174 : 07.;;ss tO-
Tat01 eY,3ty ()Tyro: zorcy.6; Irptg:iO.; 6 T:v.-40/y:, 7:0t1:6'; acryrspos; 6
112 ISTORIA ROMAN ILOR
StApanirea Bulgarilor asupra Transilvaniei reies

i din un alt loc al Analelor Fuldense, uncle la anul
892 se spune cA : Arnulf regele Germanilor ar fi tri-
mis o solie cAtre Vladimir regele Bulgarilor, rugandul
a nu mai vinde sane Moravilor, cu care ar avea rAz-
boiu 17.
De unde putea s expoarte Bulgaria sare catre Im-
pArsatia Moravilor? De peste Dun Are, din peninsula
balcanicA fAr indoial c5 nu, pentru cuvantul cel
foarte firesc CA in aceastA parte de loc MI se afl ocne
de sare, afarA de acele en totul neinsemnate ale Bosniei
i care sunt nu de mult descoperite. i astAzi Bulgaria,
Sarbia si celelalte tAri transdunArene importeazA sare
din Romania. Cum era dar cu putinta ca Bulgarii sA
exporteze sare i anume asa departe, in Moravia, dacA
nu ar fi posedat in apropierea e chiar. bogatele mine
de sare ale Transilvaniei ? La sare de mare, fabricatA
pe tarmurile MArei Negre, nici cA se poate gandi, intru
cat tin material aa de greu ca sarea n'ar fi suportat
un transport atat de indepArtat ; apoi dacA era vorba
de sane de mare, Moravii cari pe atunci, sub domnia
lui Sviatopluc, posedau i Panonia panA la tArmurile
MArei Adria tice, n'aveau decat sA o extragA din aceastA
mare, mull mai bogata in sare (4%), decat Marea
NeagrA (11.>"o).
Este sigur apoi cA salinile Transilvaniei au fost
totdeauna exploatate, din epoca romanA pand in zi-
lele noastre, i cA totdeauna au alimentat Panonia
cea sAracA in acest mineral. Pe timpul Romanilor am
intalnit in Dacia mine de sare ale cArora producte erau
coborate de companiile plutailor pe Mures cAtre Pa-
To6T-(17, rotv.v.6-: Tr*co,: 6 IlopliTy:, ti'mpso,: & Kp;.-3o,7, 7.7). Zi'AtV ro
zosay.6.; IrATioti:ovso: 6' ToE,: Toopzot,: rpiy: p.v th 'dOCTO-
Xmbv j.Co o Bo)Xyg.pot, iv (;) xa: am-zwp!: 7.;),6,.: 6 larpo7. 6 xott
Aotvo6pto,.: issi6p.svo7 rovxv.67, rpbc -66. v pOpstoy o Iit :0;
6s to lyrtvArspoy OE (Ppirot. rpO7 ,3 tb LeTre,Optvbv 5 Xp6),rro,.".
Cf. D. Onciul, Origine/e Principatelor romdne, p. 130.
17. Pertz, I, p. 408 : (Arnulfus) missos etiam suos inde ad 13ulgaros et
rege eorum Laodamur ad renovandam pristinarn pacem cum muneribus mense
Septembri transrnisit et ne coemplio salis inde Maravanis darelur exposcil".
BULG Mt 113
nonia. .V;e1a5 lacru este dovedit ca se petreceA pe la

anul 1006 pe vremile Jai Ahtum, said unui Stat biti-
gi esc din Transilvania, care pastrase domnia sub su-
zeranitatea Ungurilor 18 Anume in viata Sf. Gerhardt
se spune despre acist, principe, ca ci ii insnsiA pe ne-
drept stapfinirza asupra saruriloi regesli cc coborau
Murqul, aseziind vAmi i pazitori in schelele acelui
fluviu pada' la Tisa, i suptmandu-le pc toate la (rani 19
Este invederat cA aceastA coborare a sarei pe Mures
se urma Inca cu malt timp innaintea lui Ahtum, de
vreme ce el uzurpa un drept regesc care fiinta din vechi.
Iat deci Ca se apropie data cAnd aflain lucrate sali-
nile Transilvaniei, de anal 892, in care se pune de Ana-
lele Fuldense, solia amintitA cu cererea ca Bulgarii sA nu
mai vAndA sare Moravilor, i deci este invederat ca
acEast rugaminte nu pul ea avea in vedere alte saline
decAt accle din Transilvania, cari fiind in stapAnirea
Bulgarilor, ei puteau opri exportul oductului lor.
Cronicile poporului ungurese flu lipsese apoi de
arata existenta mai multor ducate bulgare in Dacia,
pe vremile, navalirei maghiare. Ash afara de Anoni-
mus Naar care aminteste ducatele lui Glad, Gehl i
Menumorul, gasim o asemenea pomenire in Thurocz,
unul din izvoarele cele mai vrectuice de credinta' asu-
pra istoriei Ungurilor. El spine la domnia lui Stefan
cel SfAnt, regele Ungurilor, despre luptele acestuia Cu
Kean ducele Bulgarilor, urmAtoarele : Dupa acea a
pornit armata sa impotriva lui Kean ducele Bulga-
rilor si al Slavilor, care ginte ocupa niste locuri intarite
rain natura, pe care duce l'a batut i ucis numai
(WO grele osteneli i sudori razboinice, si a lint de la el
nestimat a multime de comori, mai ales nun 5i pietre
scumpe. Stefan asezA acolo pe un mos al sail. cu numele
18. Despre Alitum mai multe, mai jos, capitolul linguriii. Adaoge mai
sus vol. I, p. 252.
19. Katona, llistoria critica, uncle se reproduce Viafa sl. Gerhardt, I, p.
134 : Et usurpabat (Achtum) sibi potestatem super sales regios descendentes
in Morosio, constituens in portibus enisdein fluminis usque ad Tisiam tributa-
rios et custodes, conelusitque omnia sub tributo".
A. D. Xenopol. !Morin Romanilor.Vol. 11. 8
Zoltan, care dup aceea moteni acele pArti transil-

vane, i cari de aceea se numete in limba vulgar A Er-
dely Zoltan" as. Acest Kean este deci invederat un
duce bulgar de dincoace de DunAre, caci tara lui este
arAtata ca aezatA in munti, pentru care este descris
ca intArit de naturA ; apoi se spine anunie ca ea
Mat parte din tara numita mai apoi Erdely, adecA
Ardealul ; prin mrnare era aezat in Transilvania. Mai
sus am intalnit asemenea principatul bulgar al lui
Ahturn. Intocmirea acestor principate la rordul flu-
viului pada la un punt neatarnate de Imperiul Bul-
g5resc de la sudul Dunarei, Ii gAsete explicarea in
decAderea puterei bulgareti dupA moartea tarului Si-
midi (927). Urmaul sau Petra este un principe slab,
sub care Bizantinii care panA atunci tremuraser inna-
intea Bulgarilor, incep iarsi a'i domina, i in anul
971 imparatul Joan Zimisces cucerete chiar Bulgaria
dunareana, supunand-o IrnpArAtiei de Rasarit 21 Cu-
rand apoi trebuid ca intreaga ImpArAtie Bulgareasca
sI cadA strivit sub loviturile puternicului brat al lui
Vasile Bulgaroctonul (1018). Dec5derea puterei cen-
trale a Bulgarilor emancipeaza din ce in ce statele mici
romaneti ce se organizaser la nordul Dun5rei sub
suzeranitatea Bulgarilor i cari state cad apoi sub acea
a Ungurilor. Un astfel de Stat este i acel al lui Kean.
Thurocz, spune c5 din averile cele multe luate
dela Kean, Sf. 5tefan inzestreazA rnai mulle biserici
i mai ales pe acea din Alba. FrA indoiala cA amin-
tirea acestui rAzboiu SE va fi pAstrat de preoti, ca
unii ce erau datori sA pomeniascd in biseric5 atat pe
gloriosul donator cat i strAlucitele sale fapte. Prin
aceasta ins spusele lui Thurocz capata o puternicA
intArire.
Aceasta stApanire a Bulgarilor la nordul DunArei
avi mult timp drept minare ca in Veacul de Mijloc
tarile Daciei purtau numele de Bulgaria. Astfel Vie-
20. Thurocz, II, 30. Mai multe asupra lui Kean, mai jos la cap. Ungurii.
21. Iirececk, Gesch. der Bulg., p. 171.
BULGARII 115
tele Sf. 5tefan. spun CA pe timpul acelui rege, 60 de

familii peceneghe venirA cu toatA averea lor, din par-
tile Bulgariei, in Panonia 22 Peceneghii insd au locuit
numai in Muntenia, nici odatA in chip statoinic in Bul-
garia propriu zis5 de dincolo de Dunre. Bulgaria aici
insamn5 deci Valachia. Iii o scrisoare din 1237, a lui
Bela al IV-lea c5tre papa Grigoriu al IX-lea, regele
maghiar Ii spune c5 decat va timp ar fi crescut foarte
mult poporatia in fara Severinului ce i ine catre partite
Bulgariei" 23, i aceastA Ora* a Severinului nc este bine
cunoscut din o diploma a aceluiai rege din 1247,
c5 se intindea panA la fluviul Olt 24, i nu era deci
dealt Oltcnia actual care era arAtat5 ca tinaudu-se
de Bulgaria adecA de Muntenia actuala.
Pe de alt5 parte cronicarul persian Fazel Ullah Ra-
schid spune cA in anul 1240 principii Mongolilor trecura
muntii Galitiei, pentru a infra in fara Bulgarilor i a
Ungurilor ; Orda care mergea spre dreapta, dupe" ce
a trecut fara aceasta Ii ies5 innainte Bazarambam cu
o armatA, dar e batut. Cadan i Buri au mers asupra
Sa5ilor i i-au invins in trei bAtAlii. Bugek din tara
S4lor trecii peste munti, intrand la Kara-Ulaghi i
a bAtut popoarele ulaghice" 25 Este invederat ca sub
numele de tara Bulgarilor i a Ungurilor, Raschid in-
telege Transilvania. cAci el o %rata ca fiMd qeza LA
22. Sancti Stephani regis legenda minor, c. 8, in Endlicher. Mon. Arpa-
diana, p. 130 : sexaginta viri Bessorum quorum superius mentionem habuirnus,
cum universu apparatu suo, de partibus Bulgariae egressi ad regem venire vo-
lentes termini Pannoniarum apprehendaverunt". Cf. Hai tuicii episcopi Vita
sancti Stephani, c. 17, in Endlicher, p. 181. CS Bessii nu inseamna cumva po-
porul omonim din Tracia, On. sus, Vol. I p. 178, ci Peeeneghii, vezi Legenda
minor, c. 14, Endlicher, p. 149 si Harluicius, c. 13, p. 179. Peceneghii devenirh
Besssi prin urmatoarele scurtari : Peceneghi, Picenati, Piceni, Bisseni, Bessi.
23. Pray, Annales, I, 218 : terrain Zemram, circa partes Bulgariae".
Intr'o diploma din 1239 : circa partes Bulgariae, in terra quae Zeuren nomina-
tur" (Fejer, IV, 1, p. 111).
21. Fejer, IV, 1, p. 447 : damns et conferinms illi et per cum dictac domui
totam terrain de Zewrino cum alpibus ad ipsam pertinentibus, pariter cum ke-
nezatihus loanni et Farcasii usque ad flumen 011ac", Mai mult asupra acestei
diploine, mai jos : capitolul Muntenia 0 Moldova innainte de desealceare.
25. Citat de Ilasdeu, Isl. Grit., p. 68. Mai jos (Cap. 1\ , No. III) vom anal
lizh mai pc larg acest text interesant din mai multe punte de vedere, si vom
constithi exactitatca acestui izvor atSt de indepartat i corespondenta lui din
punt In punt cu cronicele indigene makhiare.
116 ISTORIA RONIANILOR
indat diva muntii Galitiei i innainte de a ajunge

la Sai i la muntii sudici, peste cari trecand au dat
de Valahii pe can ii vom afla in acel timp locuind
in partea nordicA a Munteniei. AceastA arAtare a lui
Haschid corespunde pe deplin on faptele, intru cat am
vAzut mai sus cA in Transilvania era u mai multe ducate
bulgare cari furd supuse pe timpul ha Sf. Stefan, i
deci se pute ca numele de tara Bulgaiilor s fi rAmas
in amintirea locuitorilor pand pe la 1240, de cand datau
documentele pe baza drora scrieh cronicarul persan.
$i c5 inteadevar amintirea stApanirei bulgAreti
se pAstrase pan5 pe acel timp, ne-o dovedete alt do-
cument din 1231, in care se simile ca mosia Boia
megieita cu moia Sin]jta i care astAzi se aflA in
insAi tara Valahilor, hind stApanit5 din timpuri mai
vechi decat amintirea omeneascA de Care mai marii,
bunii i strabunii lui Trul fiul lui Cioru, fusese cilipthi
catre pamantul Fagamidui 'Inca din premile pe cand
lara Valalulor era tura bulgareasca" 26. AccastA amin-
tire cale intrecea in 1231 memoria oamenilor, se re-
feria fard indoialA la vremile dinnaintea anului 1018,
data nimicirei intAiului Imperiu BulgAresc, cand tot
pe atunci cucerirea maghiar pusese tin capAt duca-
telor neatarnate bulgAreti dela nordul DunArei ; prM
urmare la e stare de lucruri ce apusese acum de mult.
Si peatru Moldova g5sim atestat5 aceastA denumire de
Bulgaria. Anume o listA rusasc5 de orae adaogata la
I _itop isa numete Hotinulpe Nistru ora
V os kresens kaia
bulgArese i rom Anesc (bulgarskyii voloskyi goradok A) ".
Den umirea neproprie de Bulgari &LA Romanilor
dela nordul DunArei tine pana adanc in timpurile Yea-
26. Teulsch und Firnhaber. Urkundenbuth zur Geschichte Siebenbargens,
No. NUN : ..quod terrain Bole terre Zumhuthel conterminant et nunc in terra
Blacorum existentem, qualiter cadent terra a temPore humanam memoriam
transeunte, per maiores, avos atavosque ipsius Truth filii Choru possessa et a
lemporibus lam quibus ipsa terra Blachorum terra Bulgarorum exstilisse lertur
ad ipsam terrain Fugros tenta Merit". Hasdeu, Isl. Grit., p. 11, intelege acest loc
astfel : numai de dind se zice c au venit Bulgarii in aceastil tar a RomiMilor".
Traducerea este en totul arbitrarii Si schhnbil radical intelesul locului. Exsto,
exstare vra si zicii a /i, a /i lost 0 (beci intelesul nu poate fi altul dectit acel din text.
Tot ea noi intelege locul i I). Onciul, Originile Principaktor , p. 413.
27. Citat de D. Oneiul, Bildern, p. 156.
BULGARII 117
cului de Mijloc. 0 mapa calalana din 1375 (15 Ho-

mAniei dunrene numele corupt de Burgaria, pastrand
acel corect de Bulgaria, pentru regiunea dela sudul
fluviului 28 Inteun document dela Mateiu Corvin g5-
sim chiar pe Valahii din Brasov si din tara Barsei
desemnati ea Bulgari 29 In sfarsit piind in ziva de astAzi
Maghiarii numesc Bolgarszek, adicA scaunul Bulgarilor,
o parte din orasul Brasov, in care locuesc tocmai Ho-
mnii, si nu se int Alne ste nici o urmA de poper bulg5resc.
Conform cu toate aceste imprejurAri, am anal pe
un scriitor bizantin spunnd cA Cram regele Bulga-
rilor transporta pe mai multi prinsi dela luarea Adria-
nopolci in Bulgaria de dincolo de Islru, ceeace pentru
unul ce scrieit in Constantinopole insemnh pe partea
stangA a fluviului, undevA in raffle romane. Acesti
prinsi Greci izbutirA a scapa de aid sub dminia lui
Mortagon, urmasul lui Crum, cum am arAtat mai sus,
ceea ce dovedeste cA si pe timpul acestuia Bulgarii
stAptiniau regiunile dc la nordul Dunarei 30
DacA nu ne inslAm, intinderea stapanirei bulgA-
resti si la nordul DunArei este pus5 prin toate aceste
dovezi mai preshs de orice indoialA, si ar5tarea exi-
stentei unei Bulgarii la nordul DunArei ill scriitorii bi-
zantini se justificA pe deplin. Fiind tArile locuite de
Romani supuse stApdnirei bulgAresti, introducerea li-
turghiei bulgAresti in biserica Bom5nilor din Dacia
si a limbei bu1gAretiIn Statele si in relatiile lor oficiale
nu va mai pAreA neexplicabilA. Tot ash prinnr5
28. Notices et Extraits des manuscrits publies par l'Institut royal de France,
XIV, 2 (1811), p. 1 si 77. Comp. Hasdeu, 1st, CriL, p. 12. Acest nurne de Burgaria
nu se rapoarta la data hartii 1375, cand t5rile romane purtau acurna numele de
Valahia si Moldavia, ci este o reminiscent:1 mai veche.
29. Bulgari in civitate nostra Brassoviensi et terra Barcza commorantes
temporibus diversum regum Hungarine praedecessorum nostrorum de ovibue
eorurn nunquam aliquos proventus quinquagesimales solverint". (Document
publicat de Itasdeu in Co/. lui Trojan, 1871, p. 127). Mind vorba de pastori de oi
se in(Iica invederat Romani.
30. Di Leone Bardae filius incertus scriptor, p. 315, ed. Bonn :
BO')X17.1Aotv i%St1}5V TO5 MIT r-)') 7:0T7-110')". Dn scriitor bizantin mai nou
Nicephor Gregoras, p. 391, (Bonn) vorbesle prin opozitie de 9.11rAp;.1
6',Prk wk.rpo,)" Pentru cele intamplate sub Mortagon, vezi Leo Granunaticus
(Bonn), p. 231, si G. Monachus. (Bonn) II, 181.
State le gcrmane ale Apusului, izvodite pe ruinele Im-

periului Roman, limba latin5 in biserica i oficiile lor,
cu toate cA aici introducerea acestei limbi strAine fu
datorit mai mult unei inriuriri culturale i religioase,
decat uneia politice.
Nu este deci de nevoie a alerga la ipoteza unui
traiu indelungat al poporului roman in sinul nafiei
bulgeiroli dineolo de Dundre, pentru a explica aflarea
bisericei slave la el sub forma ei bulgorA, precum nu
este de trebuintA aceastA ipotezA, spre a explica ele-
mentele slavone ale limbei romAneti, de oarece am
vAzut Ca popoarele slave ce inundarA Dacia i se ame-
stecar aici cu Romanii erau de obarsie sclavind, adicA
slovenei, ca i acele ce ocuparA peninsula Balcanului,
incat este firesc lucru ca elementul slavon al limbei
romaneti sa infAtieze caracterele dialectului sudic
vorbit de popoarele slavone i nu acel al raselor nor-
dice cari nu veniii cu Romanii decat in relatii de ve-
cinAtate, dar nu se contopira in massa poporatiei lor 31
Tot at'l am vazut cA nu este neapArat a recurge la
ipoteza unei alcAluiri sud-dun5rene a nationalitAtei ro-
mane spre a explich la ea aflarea de element elin i
albanez in graiul ei, san nc i aceea a Cretinismului
de dup Constantin cel Mare cu terminologia religioas5
a acclui timp, precum cuvantul bisericd ; ci toate a-
ceste inriuriri i-au fost aduse pe calea cultural5 care
se putea transmite i Ia distant5, de la acele elemente
cAtre nordul DunArei, de uncle Daco-Ronlanii nu se
strAmutasera nici oclatA 32.
31. Existenta unei 13ulgarii la nordul Dunarei este combatuta cu cea mai
mare inversunare de protivnicii staruintei Romilnilor in Dacia Traian5. Modul
cum ei combat aceasta chestie arata insa c5 ei urinaresc, in lucriirile lor, alt
tinta decat stabilirea adevarului istoric. A5a buna oara ROsier, de si cunoa5te
Analele Fuldense 5i le citeaza in mai multe locuri, spune ca : nirgends begegnet
auch nur eine Erwiihnung das die Bulgaren stliche Nachbarn Pannoniens gewesen"
(Born, stud., p. 203), ceeace am vazut ca tocmai acele anale raporteaza ad litteram
la anul 863 (mai sus. p. 109), loc ce n'a putul scap,1 din vedere lui Rosier, dar pe
care'l tace cu scop. Cu prilejul slrei vandute de Bulgari Moravilor, Hunfalvy emite
parerea cea absurda ca sa fi fost aceasta sure de cca marina culeasa pe tiirmurilc
marei Negre(Anspruche, p. 81). Nici unul nici altul nu pomenesc nimic despre
ducatul lui Kean din Transilvania, care Lira indoial5 c3 a trebuit sa le fie cunoscut,
intru cat se afla in izvoarele studiate si citate de ei.
32. Vezi mai sus, vol. I, p. 175, 179. Pentru biseric vezi ntim. urmiitor, II, 2.
II
CRESTINISMUL LA ROMANI
1. CIMiTINISMUL PRIAHT1V AL DACO-110MANILO11.
Terminologia eretina-latina. Cretinismul ii in-

tinse valurile sale din centrele cele mari uncle se intArise,
pentru Europa mai ales Roma i Constantinopole, tot
rnai departe in spre hotarele Imperiului Roman. In rA-
sarit, noua religie se lAti intaiu in Iliria, Dalmatia, Pa-
nonia, Noric i ilup aceea cuprinse Moesia SuperioarA
i Inferioar precum i Scitia Minor ; ba se constat
in chip neindoelnic ca religia lui IIristos trecuse i la.
nordul DunArei, in campiile Munteniei ocupate de Vizi-
goti, unde episcopul lor, Ulfilus, le propoveduia noua
invAtatura, traducand i biblia in limba goticA, iar epi-
scopul Sava fusese iimeeat de Atanaric in riul BuzAa
Cretinismul s'a apropiat deci tot mai strans de po-
poratia daco-romanA din Dacia. Cu toate acestea nu.
existA aproape nici o dovadA scrisa contimpuranA de-
spre imp artairea Daco-Romanilor la religia lui I Tristos,
i ar fi cu neputintA de sustinut istoricete cA Creti-
nisnml s'a infiltrat in sufletul Romanilor Inca din
epoca romana a istoriei lor, daca nu am poseda o do-
vadd mult mai puternica &cat orice marturisire isto-
rica : termenii religioi de obarsie latinA ai Cretinismu-
1. Ulfila a predicat 7 ani la nordul Dunarei, pdna cdnd prigonirile Goi-
br Crestini din partea regclui Atanaric I-a facut a trece fluviul in Moes a. V. Parvan
Conlribulii epigraf ice la isloria Crelinismulrzi daco-roman, 1911, p. 169. Despre
Sava Ibidern, p. 156, Vezi Vol. 1, p. 307.
lui roman, cafi sunt cele mai incheietoare resturi con-

timpurane, pastrate pada' astAzi in graiul insui al po-
porului roman. Cele cateva texte ce se pot cita in fa-
voarea existentei Cretinismului in Dacia Traiana sunt
nesigure. Aa sunt spusele lui Tertulian care, in un
avant exaltat asupra intinderei celei mari ce luase Cre-
tinismul, aduce i pe Daci intre popoarele ce s'ar
inchina lui, fArA insa sA se poata preciza de care Daci
este vorba : din Dacia Traiana sau din cea Aure1ian5.
Deasemenea rostirea episcopului Paulinus din Nola
in poemul sau asupia misionarului Nicetas, cand spune
Ca acesta a predicat la Goti i la ambii Daci ; de oarece
prin ambii Daci se pot intelege i aici aceia din cele
doua Dacii Aureliane : Ilispensis i Meditetanea 2
S'a mai aflat i o inscriptie a cAreia data poate
fi fixatA pe la 235 i este
D M ofiginara din Napcoa. In
A VRELIA - maRiNA ea se vede unul Aurelius
VIX ANN XVII AVR Balms veteran punand, ca
MARINIANVS FIL tata, o piatra funerara fii-
EIVS VIX ANN() cei sau poate femeei sale
I
M 1111 AVR BABVS Aurelia Marina, de 17 ani,

VET PATER P i copiluliti ei, dc un an,
Aurelius Marinianus. Cu
toate ca im-criptia incepe
Ct. cu formula pagana D. M.
(Diis Manibus)se sfareste
cu monogramul cretin
care contMe formula ia-
rai cretina : sa'ti fie tarana itoara (sit tibi terra levis.
S. T. T. L.) 3.
2. Tertullianus, Adversus Iudaeos p. 75, Iam Getulorum varictates et Mau-
rorum multi fines et Hispanorum omnes termini et Galliarum diversac nationes
et Britanorum inaceessa Romanis loca, Christo vero subdita, et Sarmatorum
et Dacorum et Germanorum et Scytharum et abditarurn multarum gentium
in quibus omnibus locis Christi nomen qui iam venit, regnat". Asupra lui Ni-
cetas si Paulinus din Nola, vezi Pilrvan, 1. c.. p. 158 si sum. cu toate ama-
nuntimile asupra lui ,Uterque Dacus".
3. Reprodusa de V. Pfirvan, 1. c., p. 76 cu un foarte bogat si bun comentar.
0. Densusianu Histoire de la longue roumaine, p. 13, este Insil de p5rere cS :
Nous ne trouvons pas la moindre allusion au culte chrtien dans les inscriptions
de la Dade".
CRE5TINISMUL LA ROM VSI 121
SA trecem insA la dovada cea mare a existentei

Crestinismului la Daco-Romanii din Dacia lui Traian.
Graiul romfmesc cuprinde in sine un numAr in-
destul de insemnat de cuvinte de originA latinA cari
reproduc astAzi notiuni privitoare Ia religia crestinA.
Pentru ca tin cuvant sA primiascA si sA pAstreze o
insenmare oarecare, se cere neapArat ca intelesul ce
1-a luat, s fi cAzut odat cu formarea lui ; cu alte
vorbe, odat cu turnarea formei, limba a modelat iii
ea si cuprinsul cuvantului. Se poate ca un cuvant s pri-
miasca In decursul timpului i ilte intelesuri ; aceste
vor fi insd totdeauna derivate sau secundare. Intelesul
principal, fundamental, al cuvantului a trebuit sA fie
dat. odat cu tasnirea lui din grain] omenese, intru
cat cuvantul nu este decat intruparea materialA a
ideei sau notiunei. Inteadevar, cum ne-am putea in-
chipui ca limba romanA s fi luat mai tarziu elemente
latinesti, pentru a le al:Inca la notiuni privitoare la
religia crestin ? Mai intain ar fi natural ca, dacA
aceste notiuni au fost cu toatele imprumutate de la
popoare strAine, sA le gsiln insemnate cu cuvinte
luate din limbile acelor popoare, precum ant vAzut
mai sus cA uneltele i notiunile de plugarie impru-
mutate de Romani dela Slavoni, au venit in via ta
romanA, impreuna cu cuvintele luate din limba ace-
stora. A se presupune insa ca Romanii, de si ar fi
prima notiunile lor crestine dela popoare mai tarzii,
totusi s'ar fi intors la elementul latin al limbei lor
pentru a le numi, este eu neputinta, intru cat acest
element se contopise in limba romanA dupa formarea
ei, i deci n'ar mai fi avut de uncle sAl reimprospateze.
Prin urmare cuvintele crestine de origine latina ale
limbei romanesti sunt neexplicabile, dacA nu admitem
Ca ele an luat nastere in fnhiii ce erau tot Maki si cre-
Vine si romane. SA cercetAm aceste cuvinte :
Mai intain acel de Dumnezeu. Romanii de si pri-
misera in locul politeistnului lor, monoteismul evreo-
crestin, totusi a numit pe singura fiintA suprema a
Crestinismului, cu terminul aplicat la supremill zen
122 ISTORIA RoMANILOR
al pAganilor, Jupiter, Deorum Dominus, de unde a

fAcut, de oare ce era until singer, pe Dominus Deus ;
ital. Domeneddio, span. Dondio, vechiu fr. Domdieu,
i Da.mdieu, rom. Dumnezeu. Forma contrasa a lui
Dominus in Domnus se vede din analogia numelui
impAratesei Julia Domna si din mai multe inscriptii 4.
sant, de origina latina, din sanctus, prin lepadarea
lui c inainte de t, al5turea cu slavonul slant dela sfeti,
care a fost nazalizat tot prin inriurirea liii sant. Ter-
menul latinesc se vale a fi mai vechiu, fiindc5. se in-
talneste In combinatiile mai tocite ale limbei, pen-
tru insemnaree unor sarbatori : Samedru (santul Di-
mitrie), SantAmAria (santa Maria), Sanchetru (santul
Petru), Sanzieni (santul Joan), SanvAsiiu (santul Va-
sile) ; San-Nicoara, San-Toader, Sant-Ilie. Din aceste
se vede insA cA termenul slant a inlocuit pe sant, pe
uncle acesta nu era unit cn alte cuvinte intr'un singur
trup, ramanand neatins in cele din urmA. Deaceea el
se aflA in scriptele cele mai vechi ale limbei romane,
alternand cu cuvantul slavon, pe cand din cele mai
noua a fost cu totul &Murat i nu se mai reafla
de cat in formele literare none 5.
Inger, dela Angelus, care cuvant f)rezint5 toate
formele cele mai vechi de schimbare din limba latina
in cea romanA, cu a inainte de n pref5cut in a, g rostit
ca dj, si I intre done vocale prefacut in r, ceeace do-
vedete ca acest cuvant a trccut in limba romana, in
epoca cea intai a formArei sale. AlAturea cu el avem
forma greceascA Anghel, ca nume de barbat,
lina ca nume de femeie i Archangel, care aceste de pe
urma sunt intrate in limba romanA dupa fixarea for-
rnelor sale, atunci cand ea nu mai avea puterea pri-
mitiva de schimbare a sunetelor, care o deosebete in
timpurile vechi. Imprumutarea vorbelor de pe urinA s'a
fAcut din limba greceascd, dovadA p5strarea lui i "km))
prin sunetul gh.
4. V. Piirvan, 1. c., p. 101 i urm. (p. 104).
5. loan a lin G. Sbiera, Codicele voronefan, CerMiuti, 1885. vocabular s.
V. slant.
CR STIN I SMUL LA ROMA N I 123
Crestin, cu e radical, care vine dela latinul Chic-

stianus i MT dela grecescul xpt7,7tav. Forma Chre-
stianus era o stricare latina poporan a cuvantului
grecesc, caci, ne spune Lactantius, ca forma acestui
nume proprin vine dela greala nqtiutorilor, can schim-
band litera, obinuesc a zice Crest" 6 Tot aa dojenqte
Tertulian pe poporenii sAi, spunandu-le cA ran pro-
nunt numele de Chrestianus, a5a ca nici macar nu-
mete nu tiu cum ii este inteadevar" 7. Forma crestin
vine deci dela latina poporanA care era vorbit i
in Dacia, incat avem aici o dovada din cele mai dare
despre existenta cuvantului, deci i a notiunei in gura
poporului daco-roman. Mai amintim ca forir a intreaga
latineascA, netocit cum e in cuvantul comun crqtin,
s'a pastrat in numele propriu al unui munte din 'Fran-
silvania : Muntele Crestianilor 8.
Alaturea cu cuvantul cretin, avem acel de p(iga,
care vine dela latinescul paganus om de tara ; caci
Cretinismul raspandindu-se in orw, dutpa proclama-
rea acestei doctrini drept religie a Statului roman, sill
pe Romanii ce nu voiau sa o primiasca, s caute Dd-
postirea idolatriei lor prin sate, de uncle apoi cuvantul
care insamnA pc omul de tara, pag wits deveni si-
nonhn cu inchinator de idoli 9. Deaceea gasim buna
oara o lege a lui Valentinian I din 368 care nume,te
cultul vechiu : religio poganorum I. Intelesul acestui
cuvant de necredracios, se vede in toate hmbele ro-
manice. Aa francez payen, ital. pagano, port. pagao
span. pagano, prom pagan, pagan, paian, roma pagan.
Prin urmare in romane,te n'a putut venl dela sla-
6. Lactantius, De vera sapienlia el religione, Lipsiae, VII: ,.Sed exponenda
huius nominis ratio est propter ignoratiam errorem, qui Cain immutata littera
Chresium solent dicere".
7. Tertullianus, Apologelicus I II : ,.Sed et cum perperam cut Chreslianus
pronuntiatur a vobis (nam nec norninis certa est notitia apud vos)". Vezi 5i Sudo-
nius in Claudio XXV : Chrestiano, Chresliani.Acestc citate le-am imprurnu.
tat din studiul lui G. Chitu, Cuvinle eregine in limba romOnd in Columna lui
Traian pe 1882, P. 452 si 607, pe care I-am urmat in toate cuvintele acele ce con-
fine 5i articolul lui, adaogiind 5i altele omise de dan ul.
8. Vezi Vol. I, p. 302.
9. Du Cange. Glossarium s. v. Paganus.
10. Cod. Theodosianus XVI, II, 18.
124 1sToRIA ROMANILOR
vonul pogan 11 Dela acesta avem cuvantul pagan in

senzul de scarbos. desgustator, iar nu pagan, care este,
ca si in celelalte limbi surori, o ramAsita curat latinA.
Terminul bisericel vine dela latinul basilica, prin
schimbari fonetice regulate ale linThei romane. El nu
vine dela grecescul 69:0,.),tzi,. dela care se trage insA
cuvantul latin din care derivA cel romanesc, Meat bi-
serica derivA, nu direct din limba greaca, ci indirect
prin mijlocirea celei latine, precum francezul eglise
provine, mi din grecescul ivAkv31, ci din latinescul ec-
clesia care bine inteles se trage i aici din cuvantul
grecesc. Basilice la Romani se numiau insa niste loca-
luri cari slujiau pentru a imparti dreptatea in numele
imparatului. Cand Crestinismul deveni religie de Stat
in Imperiul Roman, si se invoi deci libertatea cultului
lui, Crestinii neputandu-se hotari sa se incline Dum-
nezeului lor in templele cari adApostiserA pe zeii i
sacrificiile pagane, transformara In localuri de incli-
nare basilicele romane, ale caror nume ramase apoi alipit
de templele crestinesti. Isidor Hispalensis (sfarsitul
veacului al VI-lea) stabileste astfel originea acestui cu-
\rant : Basilice se numiau mai 'Malin locuintele re-
gilor, de uncle i au ele numele. Acuma insa deaceea
se numeste basilica templul dumnezeesc, pentruca a-
colo regelui tuturor, lui Dumnczeu, se ofera incli-
narea i jertfele" 12 Este curioz ca dintre popoarele
romanice, afara de toate grupele de Romani (macedo-
rom. basearica i islr. baseriche) mimai Rumansii din
valea Engadinului il mai poseda sub forma baseilgia.
Precum acest cuvant n'a putut veni Grisonilor din
limba greceasca. cu care acestia niciodata n'au venit
in atingere, astfel nu se trage el nici in romaneste
din acea limba, de oarece in cuvintele luate din gre-
ceste, limba romana pastreaza pretutindeni pe v ini-
tial grecesc : viipsea dela ,sizmo, varvar dela rhpp07. Va-
silicale, Vasile dela I-191-3:).th. liontkfi7.
11. Cum sustine Cihac, Diclionnaire. II, p. 237.
12. Isidorus I lispalensis, Colleclio canon= eccicsiae hispalensis, Lib. XV
cap. IV, 11 : Basilicae prius vocabantur regum habitacula, unde et nomen ha-
bent. Nunc auten ideo divina templa Basilicae norninantur quia ibi regi omnium,
Deo, cultus et sacrificia offeruntur".
CREWINISMUL LA ROMANI 125
0 parte din bisericA, anume acea care se infinite

intre altar i public se nume,te //imp/a, derivat din
vechiul templum i anume dela pluralut templa,
arAtnd, CA i cuvantul Dunmezeu, cum Romanii Iran-
sportasera in Cretinisin notiunile i cuvintele pagfini-
smului.
Altar care existA in toate lhnbile romanice, de-
rivA deasemenea din latinul altar. Sub inriurirea sla-
vonA, Romnii au dat natere unei a doua formA a
acestui cuvnt, ollar, in care a latin a fost prefAcut in o.
Cruce dela latinul crux.
Mormant dela monumentum prin rotacizarea hii
11, adicA prefacerea lui in r, ca in fereastr din fenestra.
Botez, care vine dela latinul baptiso i nu dela
grecescul ;,/zt::(0, pentru temeiurile arAtate la cuvan-
tul bisericA.
Un cuvnt care, dei astAzi nu are un inteles re-
ligios, este dedus totui din un termin religios, e acei
de martur, derivat din elinul :L6po; ; caci acei cari
atestau credinta crqtina, si (a o urmare erau chinuiti,
erau numiti v.iptv)t 13. Acest cuvnt, trebuie s
existe in limba romfmA dinaintea lui Constantin cel
mare, cnd incetarA martirii cretini, i deaici se explicA
i pentru ce el nu mai are astAzi in romaneste intelesul
de martir, care a fost inlocuit mai tfirziu prin cuvntul
slay de mucenic, introdus prin literatura bisericeascA
slavonA, iar cuvntul martur a Minas numai cu in-
telesul de ((quoin.
Taina cea mai innalt i cea mai veche a bisericei
cretine, euminecarea sau imparteipnia, este reprodus
in romnete pnin douA cuvinte, ambele de origine
latinA. DacA insA cuvntul ingkirt4enie puteh fi for-
mat i mai tfirziu din cuvntul latin de parte, incAt
prezenta lui nu poate hotari nimic asupra vechimei
la Romfmi a notiunei la care se rapoartA, nu este tot
astfel cu celalt termin de cuminicare, cuminicaturri
13. Du Cange, Glossarium ad scriplores mediae el inflame hilinilalis s. v.
pLapnpot dicti qui fidem christianam ejurare jussi omnia veritatis dicendae
ac testificandae causa propetiebantur".
_
care se trage trage din latinescul comunico-are i nu

din slavollul comercati, caruia ii lipsete silaba carac-
teristica ni, pe care nu intelegem cum ar fi introdus-o
limba romana, intocn.ai dupa tipul latin, daca aceasta
limba ar fi luat cuvAntul din graiul slavon. Dimprotiva,
Slavonii 1-au imprumutat dela Romani, poate chiar
dela Romani, lepadand silaba ni i scurtAnd cuvantul.
Lege in intelesul de religie (acest depe urmA este
Lin neologismu, necunoscut limbei noastre poporane, care
se coboard dela latinul lex-legis, i fiindcA ideea de lege
disparn curand dupa navalire, la Romanii cei ce pier-
dusera toate notiunile vietei de Stat, apoi acest cuvant
de lege s'ar fi pierdut i el, daca n'ar fi fost, inca din
timpul Romanilor, alipit de notiunea de religie, pe
care Romanii pastrAnd-o, tinurA cu ea i euvAntul
de lege.
Legea scris numita Santa scripturei dela latine-
scul Sancta scriptura, identic in mai multe limbi ro-
ma nice.
Peicat, termin religios care inseamnA tocmai cal-
carea legei, deriva de la latinescul peccatum, i este
intrebuintat in atatea locutiuni precum : a'si trage pei-
catul, a paste peicatul pe cineva, pCical de el, pacat!
Meat fail indoial este de origine veche in limba
romana.
Peireasime, adica cele 40 de zile de post inaintea
Patilor, numite i in biserica latinA quadragesima, i
care conform fonologiei limbei romane a schimbat pe
q in p, ca in patru din quattuor, poturniche din coturnix.
Preut din latinul presbyter, imprumutat el insui
din grecescul 7:psop6Tspo-.. Aceast derivatie din latinqte
se adeverqte, daca asemanam celelalte dialecte ro-
mane i limbile romanice : mac.-rom. preftu, istr.
prevtu, francez pretre, milanez prevet. neapolit. pre-
vete, sicil. previti, sp. prebitero, catalan, probere, prov.
preveire, albanez prift 14
Latin este i al doilea cuvant care insamna pe
14. Cihac, Did., I, p. 216.
CRESTINISMUL LA ROMANI 127
servitorul bisericesc : popa dela. latinul popa, sacer-

dote insArcinat cu faierea jertfelor. FiindcA el manch
adeseaori din cArnurile tAiete, apoi ca adjectiv are in
latinete intelesul de bine hranit din &Armin. Deaici
se explicA epitetul de popaventer din Persius 15, care
corespunde a de bine cu romanescul pontece de popii.
Seirbelloare care vine dela epitetul latin conservator
dat la o multime de zei romani i in special la cei
amintiti in Dacia, ca Aesculap i Hygieea, dii conserva-
tores ; dens Azizus bonus puer conservator, I fercules con-
servator, in sensul de zei apArAtori. Din conservator
s'a scurtat In servator, dies servatoria, din care a ieit
sArb Atoare 16.
Pagi, cuvant intrebuintat numai in plural. Ori-
ginea lui este evreeascA dela pascha i se reafl 5 In gre-
cete itaazot i in latinete pascha. DovadA ins cA cu-
vantul romanesc se trage din latinete, ca i fran-
cezul Paques, stA in faptul cA in ambele limbi cuvantul
se afl la plural. Latinii numiau de obiceiu aceast
sArbAtoare: Pascharum dies (Symmachus), pe cand in
grecete el este neutru i in numArul singurit, To viaza ;
-deasemenea i 111 limbile slavice este pretutindeni la
singular.
Secriu, dela latinescul scrinium, de uncle vine i
scrin. Este invederat CA cuvantul maghiar sekreny este
imprumutat dela Romani, i nu Romanii 1-au luat
dela Maghiari.
Deasemenea i cu cuvantul cimitir, limitir de uncle
prin metatezA s'au f Acut lintirim, care vine de la la-
tinescul coemeterium. Cuvantul ir aghiar cintirim care
nu'i gsete etimologia sa in hmbile turanice, este
invederat imprumutat el dela un popor ron anic, adecd
dela Romanii, cu cari Ungurii venir mai intaiu in
atingere, i nu in mod invers ".
Drac, principiul rAului, care vine dela draco la-
tinesc, alAturea cu diavol, care vine dela elenicul ati;30xv:,
15. Persius, Satir, VI, 72.
10. Inscriptiile doveditoare In V. Parvan, I. c., p. 123 si min.
17. Cum sustine Chihac, Dict. II, p. 535.
128 I-STORIA RONIANILOR
de oare ce an pAstrat in romaneste pe v, pe cithd in

celelalte limbi romanice cari 1-au mostenit din latina,
intalnhn pe b, pe care si Romnii 1-au pAstrat in cu-
vintele care'l posedau in limba latinA, precum bise-
rica, botez. Astfel in fr. diable, sp. diablo, port. diabo,
prom diabolo, numai in italiene)ste dupA o dispozitie
speciald a acestei limbi de a schimba pe b in v : diavolo.
CAslegi dela casewn ligare.
Carnelegi dela Carnem ligare.
Erupt dela fruclus.
Dumineca, care provine din latinescul Dies domini-
cus sau dominica, intrebuintat chiar de primii pArinti
ai bisericei crestine, precum de Tertulian. Deasemenea
toate celelalte nume ale zilelor saptAmanei, de si de
origine pAgftnA : Luni=ziva Lunei, Martia lui Mart,
Mercuri=a lui Mercur, Joi=a lui Joe, Vineri a Vi-
nerei, SambAtA, dela evreescul Sabbath, sunt toate
acestea introduse si la Romani tot prin canalul religiei
creline romane, pentru care ele se si afl cu numiri
identice la celelalte popoare romanice, pe cand la Ger-
mani i Slavoni ele se deosebesc.
Rusaliile : Penticosta dela latinul Rosalia prin in-
termediul unei forme grecesti Po,y3ixtol.
Comandare dela commendare care chiar in Veacul
de Mijloc cApAtA intelesul de pomanA prin rugAciuni
facute in amintirea rAposatilor 18
Creiciun care pare a fi si el de obarsie latinA dela
creatio sau calalio (calationem) 19.
Tot privitori la bisericA sau la actiuni sAvArsite
sub acoperAmantul ei sunt i termenii :
Ruga, rugaciune dela rogare, rogatio.
Inchina, inchinare dela inclino-are.
Insura dela u.vorare.
Mdrita dela maritus.
Nuntli dela nuptum.
18. L. S5inennu, Semasiologia Umbel rorneine 5i Revisla p. Islorie Arheol.
ci Filol. VI, p. 257.
19. DenstiOnnu, Ilisloire de la langue rournaine, p. 262; V. Prirvan, I. c.,
p. 108; l'apahagi in Cony. ill., XXXVII, 1903, p. 670.
cr.E5TINIsmin LA ROMANI 129
Cdsdtorie dela casa 20.

Celelalte inriuriri : s1avon4 i greeease. Toate
notiunile deci principale ale religiei crestine se Mid
reproduse prin cuvinte la tinesti. Cele ce s'au adaos
in urrn de biserica slavon'a sau de cea greceasc, nu
au importanta acestor d'intai. Astfel dela Slavoni ne-au
rArnas numele treptei superioare bisericesti, vlddica ;
cativa termeni pentru insemnarea diferitelor prti ale
slujbei durnnezeesti si a obiectelor intrebuintate in bise-
rick de o origine mai tArzie, precum cristelnifd, clopol,
strand, tdmdie ; titlul dat fecioarei Maria de precistd ;
cateva numiri particulare pentru unele stari bisericesti :
stares, schivnic, mucenic ; mai multe ornamente i haine
bisericesti : nebedernird, naraclifd, polcap i cateva alte
cuvinte, precurn : moage, spovedanie, capige (templu
pAgAn in deosebire de biserie), sobor, prohod, propo-
veiduire, pristdvire, blagoslovenie, pogrebanie, pravoshw-
nic i bogdaproste 21.
Inriurirea greceascd nott, sub care, dup cum
vorn vede, biserica romn &kit de timpuriu, adause
un mai bogat numar de cuvinte in limba romn,
aproape toate insA de 0 insemnAtate secundar, Inca
intdietatea rkrifine tot elementului latin, ca elementul
predomnitor al religiei crestine la Romfini.
Grecesti sunt : aghiasmd, necunoscut in Transilvania.
unde se numeste ap sfintitA, i Evanghelie ; apoi o
numeroas serie de demnitari bisericesti, necunoscuti
in timpurile mai vechi : patriarh, mitropolit, episcop (bi-
serica mai veche romn flu cunoaste aceast deose-
hire ; pentru ambii nu are decat terminul de vilidicd,
pentru care, si la introducerea noului termin, se da
20. V. Tomaschek, Zur Kunde der Haemushalbinsel, p. 52. ;G. Chitu, Cu-
oink croline in limba ronuind in Columna lui Traian, 1882, si 1883.
21. Acestea sunt aproape (oak cuvintele introduse in timp de 800 de ani
a predomnirei bisericei slavone la Romani. Influenta slavona asupra limbei si a
terminologiei crestine a lost deci foarte micb. Deaceea nu Intelegem curn a putut
sustine Miklosisch (Al(slavonische Formenlehre, 1874, p. XXV) si (WO el Jirecek
(Gesch. der Bulg., p. 225) ail termino/ogia crestind a Romanilor si intrebuintarea
pana tarziu a lirnbii slavone ca limba bisericeasc5, invoieste Incheierea ca Ro-
mann s'ar fi crestinizat destul de tarziu.
A. D. Xenopol Istoria RomAnilor. Vol. II. 9
titlul de mitropolit i episcopilor inferiori lor in ie-

rarhie), egumo, arhimwidrit, elarh, ierarh, iereu, iero-
diacon, proestos, protoieren, prolopop, prolosinghel, ecli-
siarh, calihet, arhondar, psalt, anagnost, clugir, sa-
hastru, schinth (monacalA). Cateva obiecte referitoare
la ornamentica san slujba bisericeascA precum : aer,
patrafir, comeinac, mitra, metanie, capatiteazmu (cari in
vechime se numia tompl), amvon, coliva, disc, mir
adicA undelemrml slant, de unde mironositsle. In sfarit
cativa termini cu deosebite intelesuri, precum : ma-
nastire, metoc, apostol, arhanghel, hirotonisire, litanie,
octoih, panahidd, panaghie, pascalie, pentecostar, pro-
schinitar, polileu, triod, satana si dimon 22
Baza fundamentalA a religiei cretine la Romani
este deci imbrAcata in cuvinte latineti. De unde re-
zult inteun chip invederat, c Romanii au prima
aceastA religiune Inca din perioda romanA a existentei
lor.
StApanirea Imperiului Bizantin la nordul

Aflarea in limba Daco-Romanilor a unor cuvinte latino-
cretine a cAutat sA fie intrebuintat tot ca argument
pentru sprijinirea teoriei pArAsirei Daciei de colonitii
romani, pe timpul lui Aurelian, i de dovadA cA limba
romanA ce se vorbete astAzi la nordul DunArei, s'a
format, la inceput, la sudul acestui fluviu. Sprijini-
torii acestei p Areri rationeazA anurne astfel asupra lap-
tului :
Dacia Traiand a incetat de a mai face parte din
Imperiul Roman la anul 270, innainte ca Constantin
cel Mare sA fi innAltat religia cretinA la rangul de re-
ligie a statului roman. Intru cat unele din cuvintele
cretineti de origine latinA nu s'au putut introduce
in limba romanA cleat invederat dupA Constantin cel
Mare, i pe acest timp Dacia Traiand nu se mai tineet
de Imperiul Roman, este invederat cA trebuie ca p0-
22. Acestia sunt aproape toti terminii crestinesti de origine greceasa In
limba romiln. Desi numerosi au In deobste puin important pentru ideile re-
ligioase. Religia crestina ar fi putut existi la Romani l dacli ar fi lipsit mai tori.
CRE$T1 N [SAIL L LA. ROMANI 131
poratia de mai tarziu a acestei regiuni sA fi locuit i

dupA Constantin cel Mare in limitele Imperiului Ro-
man, pentru a putea primi in limba ei asemenea cu-
vinte. Cel mai caracteristic din ele este cuvantul bi-
serica. Am vAzut anume cA acest cuvant fu aplicat
de Cretinii romani, la localurile ce slujiatt mai innainte
pentru darea dreptatei, i cari fur prefAcute de in-
chinatorii lui Hristos in case de rugAciune. Cand se
putl face aceasta? Nu rAmane nici o indoial, CA nu-
mai dup ce religia cretinA deveni acea oficialA a
lmperiului Roman, i nu innainte, cand era persecu-
tatA, prin urmare dupA anul 313, data edictuhii dela
Milan prin care se recunoate religiei cretine carac-
tend de religie a Statului ROman. Cum e cu putinta,
se intreaba protivnicii stAruintei Romanilor in Dacia
"fraianA, ca Daco-Romanii cari nu mai Wean parte
din imperil dela 270, s5 aibA in limba lor tin asemenea
euvant, afara dealt dacA vroim sA punem in dant
tele mai extravagante combinatii" 23?
Acest argument, atat de puternic in aparentA,
,cade innaintea unei singure intimpinari foarte fireti.
De i Romanii din Dacia Traiana nu mai fAceau parte
din Imperiul Roman, pe timpul and cuvantul .bise-
rica a putut infra In limba lor, ei puteau primi in-
riuriri de peste DunAre, i mai ales propaganda ere-
tin putea pAtrunde la danii, cu totul neatarnat de
imprejurarea dacA mai erau sau nu sub stApanirea
impArAtiei ; cAci o inriurire cultural nu are numai
23. Acest argument nou a lost adus de Tomaschek, dupS neexplicabila

lui intoarcere la teoria lui Hosier, el care la inceput era unul din protivnicli
ci cei mai rostiti. Vezi Zur wallachischen Frage in Zeitschrill Jur oesierreichische
Gyrnnasien, 1876, p. 312 si Zur Kunde der Haemus-Halbinsel, Wien, 1882, p. 51 :
wenn mann nicht einen Hexentanz der abenteuerlichsten Combinationen auffiihren
will". Asupra trecerii lin Tomaschek din tabSra potrivnicilor in acea a sprijini-
torilor tcoriei rOsleriane, vezi a mea Teorie a /ui Rds/er, p. 15 si in editia franceza
Les Rounmins au Moyen-Age, une enigme historique, Paris, 1885, p. 10. Asupra
modului cum combat protivnicii sthruinta Romanilor si procedeaz5 In ap5rarea
ideilor lor, b5g5m de sama ca ei nu ieau deice in consideratie argumentele aduse
contra sprijinirilor lor, ci le repetri dela inceput, ca i and nimeni nu ar fi ras-
puns la ele. Asa face bunii oarS Doctorul Emil Fischer in cartea sa Die Herkunfi
der Rumanen 1902, care aduce, ca si cand ar fi ceva nou, argumentul tras din
cuvfintul biscrien.
deal trebuint de cadrul Statului spre a se pune III

lucrare. Preotii i misionarii crestini din provinciile
crestine ale ImpAratiei de RAsArit au putut trece Du-
narea i patrunde la Daco-Romanii din Dacia, cu toate
ca ei nu mai faceau parte din Statul roman. Ne mirAm
cum de protivnicii staruintei Ronlmilor nu si-au dat
samA de acest fapt atat de elementar, ca pentru a
suferi inriurirea unui element, nu este neapArat a fi
supus hii. Intreaga istorie a lumei adevereste aceasta
imprejurare. Pentru a ne margini numai in cadrul
istoriei Romfmilor, amintim inriurirea greceasca intro-
dusA la noi Inca innainte de a fi supusi politiceste a-
cestui element, si acea franceza care nu ne-a atins
cleat ca idee, fr atingere de Stat.
Sunt insa oarecari fapte din cari se poate deduce
cu sigurantA cA tarile dela nordul Dunarei n'au fost
cu totul substrase chiar de la autoritatea Imperiuhii
Roman, cel putin in zestimpuri, i deci de la o in-
riurire chiar oficial a hisericei crestine de peste Du-
nare.
Constantin cel Mare pe care l'am aflat unind,
ambele maluri ale Dunarei cu un pod de piatr 24, nu
construise in zadar o asA de trainica legAtura intre
impArAtia lui i tarile dela nordul fluviului. Istoricii
tirnpului chiar marturisesc cA Constantin ar fi intre-
prins aceastA expeditie pentru a venera virtutea cru-
cei" 25. Ca o urmare a propagandei crestine fAcute din
initiativa lui pe malul stang al fluviului, o mare parte
din Goti se intoarsera la religia crestinA, incilt in con-
ciliul dela Nikeea, 325, gAsim figurand i un episcop
al Gotiei Teof ii, caruia urmeaza vestitul las 350,
.
24. Asupra podului lui Const. cel Mare, vezi vol. I, p. 147.
25. Theophanes, Bonn, I, p. 40 : To(yro,) TC!) ker. (318) Mol,03Mcci:vo",
J. V.Tra rEptJAV6)V IS/1 Eapp.azip v.1 I.6010v IrpaTe6lxc vxiv
=ijpwro xpatacav ati TO6 TC/lEou atcvipo5 invitletoc:, 7.7). TOCYCO9C im-
lit'ociotc: etc ilzetriiv auto6,-: 7.azie (300X.E.Exy". Cedrenus, Bonn, I, p. 517
rePeteazil cuvintele lui Theophanes : ace( .stic 06 (staupo5 awi(1.E1oc". Cf. si
Chronicon pascal(' Olyinp. 277, Ianuario et Iusto coss.; (L) de la Hr. 328.
traducatorul bibliei gotice. Slinfii Sava i Niehila apar

apoi putin dupa aceea ca martiri crestini la Goti, din
care am vAzut cA cel intaiu este ucis prin innecare
in riul BuzAului, dupA anul 355 26. Este foarte firesc
de admis &A propaganda crestinA a lui Constantin cel
Mare se va fi intins i asupra foastei Dacii Romane.
0 a doua intreprindere fAcutA de un imp Arat con-
stantinopolitan pentru a crestina nordul DunArei, este
acea a lui Iustinian care, intr'o novelA a lui, adre-
sat lui Castelian, arhiepiscopul Primei Iustiniane, lo-
cului sAu de nastere, asezat la Tauresium langd Pro-
coplye de astAzi in Sarhia sud-vesticA 27, ii spune
astzi avand cu ajutorul lui Dumnezeu astfel intinse
cl
marginele imp ArAtiei, Meat ambele maluri ale DunArei
stint ocupate cu cetAtile noastre, i gat Viminaciul
cat i Recidua i Literata (Lederata) cafi (aceste douA
din urmA) sunt dincolo de DunAre, stint iarAsi venite
in stApanirea noastrA, am socotit de cuviinta a strA-
mut prefectura care era in Panonia, in insusi patria
!toasted*, Prima Iustiniana, fiindcA Dacia MeditaraneA
(in care se afl Prima Iustiniana) nu este indep Artath
Ile Panonia secundr. Este evident cd Iustinian pune
aceast stramutare a prefecturei in Prima Iustiniana,
in legAturA cu lAtirea stApilnirei sale peste DunAre,
care va fi fost intrebuintatA mai ales spre intinderea
credintei, cAreia ii era un asa de fierbinte inchinAtor.
De aceea tot el ridicA la rangul de mitropolit pe epi-
scopul din patria lui, Prima Iustiniana, punand sub
eparhia lui provinciile Dacia Meditarane, Dacia Ri-
pensd, Mysia Secund si parte chiar din Panonia Se-
cund A' ' 28.
Dar chiar dacA aceste relatii, in orice caz tre-
cAtoare, nu ar fi indestulAtoare pentru a explica pre-
zenta Crestinismului latin la Romanii din Dacia Tra-
26. Vezi Vol. I, p. 307.
27. D. Onciul, Originele Principatelor ronuine, p. 136.
28. Novella XI : Quum igitur in praesenti Deo auctore ita nostra respu-
IMea aucta est, ut ulraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentetur el lam
V iminacium quam Recidua el Literata. quae trans Danubium sun!, nostrae iterum
4litlonl subiectae sint, necessarium duximus, etc."
131 IsTORIA RoMANILOR
lama, vom gsi in legdturile in cari acestia au stat cu

elementul roman din peninsula Balcanului o explicare,
prisoselnica chiar, a prezentei Crestinismului in Dacia,
in forma in care'l aflAm.
Peninsula Balcanului era pe a tunci hi legatura ne,
intreruptA cu Imperiul Roman de care era legat prM
sosele si nu era impartita ca astAzi iii o multime de
State cu poporatie de obArsie deosebit, Aceste le-
gAturi se transmiteau si poporatiei daco-romane prin
poporatia romana din orasele dunArene. De aceea si
trebue sA cercetAm care era starea i intinderea ele-
rnentului roman in peninsula Balcanului i ce elect
au produs asupra lui nAvAlirile barbare.
Elementul roman din lloesia.InteadevAr, pro-
vincia Moesia, de la cucerirea ei sub August, se umpluse
pe mcetul cu colonii si element roman. Se intalnesc
in ea o suma de nume romane de cetAti cari au di-
spArut mai toate, ca i acele din Dacia TraianA, in
timpul furiilor nAvAlirei. Astfel erau Singidunwn (Bel-
grad), cvartirul legiunei a IV-a Flavia felix, Tricorniwn
sau Tricornia castraIlons aureus, Margwn, cetate
intArit pe malul DunArei, deci locul de stationare al
unei garnizoane romane, Vinimaciwn (Custolatz), oras
insemnat, legat cu Constantinopole prin o cale romana
ce trecea pe la Naissos, asezat tot langA DunAre i
cvartirul legiunei a VII-a Claudia, Bononia (Widin),
loc intarit din nou de Justinian, prin urmarc prevazut
cu o garnizoanA, l?aliaria mare oras HMO DunAre,
locul de. statiune a legiunei a XIV-a Gemina si a unei
flotile depe DunAre (astAzi Arzer-Palanka). Aceste toate
pe marginea fluviului. In lAuntrul tarei Inca se intal-
nese orase cu nume roman, prin urmare locuite de
colonisti : Municipium, Horreum-Margi. Praesidium-
Pompci, Medianum. Pe l'angA aceasta marele oras Nais-
sos, patria lui Constantin eel Mare si locul sau favorit
de petrecere. deci poporat de Romani. Distrus fiind
de Atila, este rezidit i intArit de Justinian.
Moesia InferioarA, asezat mai jos pe cursul Du-
CRE3TINISMOL LA ROMANI 135
nrei, nu era mai putin bogatA in asezari romane dealt

cea SuperioarA. Mai inthiu gasim lng fluviu : Re-
gianum, Augusta, Variana, Oescus, cvartirul pentru
catva timp al legiunei a V-a Macedonice, deasemenea
intArit de Justinian, Nicopolis zidit de Traian in amin-
tirea cucerirei Daciei i deci impoporat cu colonisti
romani, care pAstreazA pcmA astazi vechiul sau nume,
Novae, Sexanta, Tigrae, Transmarisca, Durostorum (Si-
listria), cvartirul legiunei a XI-a, Troesmis (Iglita), uncle
s'a gasit rArnasitele unui lagar roman si multe in-
scriptii, Noviodunum (kingA Isaccea) cvartirul legiunei
a II-a Herculea, sau dup alte izvoare a legiunei I-a
Jovia, intArit din nou de Justinian. Pe Mnga aceste
orase de origine si de poporatie latina, se intalnesc
cateva si de origine greceascA, precurn mai multe co-
lonii pe *muffle marei, iar mai in launtru, spre coastA,
Nicopoli de langA Hemus (alta decat cea de MO Du-
flare) i Marcianopole.
Fara indoiala c toate aceste orase cafi prin nu-
mele lor aratA ca erau colonii romane, sau prin aceea
cA erau statiuni de legiuni, trebuiau s numere multa
poporatie romana, dovedesc cA elementul latin era
indestul de bogat reprezentat in vechea Moesie care
era o provincie romanizat.
AlAturea cu provincia Moesia i In continuitate
cu dansa gasim i provincia Dalmatia, pe tarmurile
MArei Adriatice, pe deplin romanizata, mai ales in par-
tea nordica, pe uncle se atingea cu Panonia Inferi-
oarA, pe malurile riurilor Drava si Sava, Inca se vede
ca intregul curs al DunArei, din sus de Portile de fier
i pana aproape de vArsarea ei in mare era insotit de
cetati si de poporatie romanA 29
Constantin Porfirogenitul spune cA toata partea
nordvestica a peninsulei balcanice, dela sudul Dal-
matiei, spre apus pada' in Istria i spre rsarit pada
la mare, era innainte de venirea Slavilor, adeca pc
29. lung, Die rornanischen Landschallen des rmischen Reichs, Innsbruck
1881, p. 366 5i urni.
13C JSTORIA ROMANLLOR
la inceputul veacului al VII-lea, impoporatA cu Ro-

mani. El adaugA cA aceast poporatie, a cdreia ori-
gine o atribue el gre5it numai unei colonizAri fAcute
de Diocletian, se numi Inca pe timpul SU Toovot 3,
in care cuvfmt el ii cid o numire deosebit deaceea
pe care o purtau in de obiceiu Romanii, in scriitorii
bizantini, anume Polia:ot.
Credem ca irnpAratul scriitor reproduce prin acest
cuvAnt chiar numele actual de Romani, care poate
pe atunci nu intunecase sunetul vocalei a in . Prin
laturea apusanA a acestei regiuni, prin Istria, se a-
tingeA lumea romanA oriental cu acea occidentald,
i aceastA atingere teritorialA este neapArat, pentru
a explich analogiile surprinzAtoare ce existA intre limba
romAnA 5i surorile ei latine apusene 31.
Nu numai aceste provincii mArgina5e erau roma-
nizate, ci Inca i centrul peninsulei, pe uncle se intindea.
Tracia. Astfel Procopiu, scriitor din veacul al VI-lea,
d numele mai multor localitAti din Tracia, cari au
toate tin caracter latin, aproape chiar romAnesc :
B6paava (13Arsana), Kop67-40,Ec (Cobencile), AoopPoo).1-ri (Tur-
bure), Aapo6rcct (Labuta), TpsasT:T:Mou(7 (Trei zeci de tei),
Ezertoticsac (Septe case), ApTewripK (Argintari), owtoTecv-
lava (Lupu-fntana), ztivsc (Stana), riCepta.s.voimac (TertA-
nuta), Etpo-mc (Strunga), f.thpac (Scara), Kxstao6p (Cli-
sura, clausura.), A v":,)m (Arina), repAxotiowts (Gemelo-
munte), AXT:va (Altina), ..l000physc: (DUSil_anii), MaPpoWns
(Mavro-vale), 0:Atthy (Ulmat), koinar)ko (Lutul), II pecsEatx
(Presidiu poate acela5i cu Praesidium-Pompei de mai
SuS, Kalse),X6v0o (Castelul nou), Exovivef: (Scaunul), (no-
pvittiva (Florentiana) Mouvvia motaXoy (Castelul Mun-
tean), Tov.avtiva. (Romaniana), `Nollouxtava (Romuliana),
zuytouxOpzo.) (Cortul lui Zintu), Niouvzspnive,: (Munte Re-
gina), Kaate),X6va (Castelul) 32.
30. Const Porphyr., II, p. 125, 126 si 141. Comp D. Onciul Orig. Pr. rom.,
p. 117.
31. Gaston Paris, in Romania, 1872, p. 11.
32. Procopius, De Aedificiis, Bonn, p. 268 308. Comp. A. Densusanu,
Istoria limbei i literalurei romdne, Iasi, 1885, p. 45. Sbiera, Coniribufiani islorice,
1. 275 aduce Inch i alte nume, din care insa multe indoelnice. Si aceste din text
stint insil IndestulAtoare.
CRII5T1N1SMUL LA ROMANI 137
Observam in aceste numiri cateva forme cari arata

c prin veacul al VI-lea, limba romanica rasariteana
incepuse a se forma si a se deosebi de celelalte limbi
romanice, dupa cum se vede aceasta din prefacerea
hii o in u in cuvantul munte i postpunerea articolulni
in Lutul i Cobencile. Tot pe atunci ne spun alti an-
tori bizantini, ca generalii Martinus si Comentiolus;
vroind sa' loviasc5. pe Avari in Tracia lng Balcani,
in anul 579, fura impiedecati prin o spaima naprasnic
care apuca pe armata lor. Cazand 0 sarcina depe spa-
tele unui catar, un soldat striga care stapanul ani-
inalului : torna, torna fratre", i oastea luand aceastd
chemare drept un strigat de alarmd, o rupse de fuga.
Aceste cuvinte, observd Teofanes, ar fi fost rostite in
limba patriei 33 ; asa dar era limba care se vorbea
obisimit in apropierea Balcanilor. Apoi daca in Faun-
trul Moesiei se vorbea o limba romanie drept Erni-A
comuna, cu cat mai mutt trebuia sa" se facd aceasta
in orasele Dunarei, pe cari le-am gdsit impoporate cu
Un puternic element roman ?
Din cele spuse rezulta ca partea nordica, cea apu-
sana si mare parte chiar din centrul peninsulei bal-
canice erau acoperite de un strat compact de ele-
ment roman. Numai partea rsdriteana, pe langa
Marea Neagra i cea sudicd, pe tarmurile Marei Egee
erau impoporate cu element grecesc, din care pricina
in aceste parti acel roman nu putuse patrunde. In
partea romana a peninsulei Balcanului, elementul (iom-
nitor era atat de puternic, incat mai multi imparati
ce se suie pe tronul Homei, erau originari din aceste
provincii. Asa Maximianus, Gratianus i Flavius erau
din Panonia, Claudius II, Probus, Carus, Diocletianus
din Iliria, Aurelianus, Galerius, Valerianus din Moesia,
Flavius Valerius din Dardania, Maximinus Trax din
Tracia. Aceast repetat urcaie pe tron a unor impa-
33. Theophanes, Bonn, I, p. 397 I inctip0c TO,-) az.s7toro?) TO6 :t6o,)

=porn:covet ToycpOpsav avoOtbaag t 1tcap6.)4 Ton/ : Tbpva,, p a
pitp i". Theophylact, Bonn, I, p. 99, dil strigatul prin cuvantul ()Stop%) 2.
138 is.ronvi namANILOR
rati din regiunile ilirice a avut de urmare predomnirea

lor in Imperiul Roman. Legiunile idceau i desfAceau
pe imparati i Ilirieni Inlocui pe Italia in conducerea
Statului roman.
Romanizarea mai deplina a provinciilor rAsAritene
explicA de o parte rolul cel mare jueat de ele in viata
imparatiei, pe cat pe de alta parte acest rol mai in-
semnat fAceA sA inainteze mai repede romanizarea.
Nu numai deci Dacia TraianA, ci i tArile cari se in-
tMdeau la sudul ei, pe lllgA Marea Adriatiea i, in
lat, din DullAre pada in inima Baleanilor, alcAtuia o
pAnzA deasA de element roman care. cuprindeA in parte
tocmai acele tari, in care rAsunA astAzi dialectele limbei
romaneti : acel daco-romn, acel maeedo-romism i acel
istro-romAn 34, Meat astfel regAsim in aceast conti-
nuitate teritorialA a elementuhri roman, in partile uncle
se vorbete astAzi limba romanA, origina comun a
acelor trei dialecte. DacA ele samand mai nmlt Intre
ele, de cum samAnA toate trei, cu limbile surori latine
din apusul Europei, aceast potrivire a lor mai intina
provine din imprejurarea, c elementul roman oriental
a stat mai mult timp in legAturA inteun singur tot,
de cum a pAstrat el atingerea eu elementul roman
occidental. Pe cAnd Occidentul a fost despartit de
Orient depe la 406, (epoca adevArat a disparitiei Tm-
periuhui Roman de aims, ean(i Galia, Spania i Africa
intr in stapAnirea barbarilor, iar Italia este copleit
i inundatA de ei), sfAramarea unitAtei Latinilor orien-
tali se face mai tArziu, cu. aproape 300 de ani, dela
nAvAlirea bulgara innainte, 678. Am vAzut ea, in tot
acest rastimp, Romnii din muntii Carpati au stat, in
mare parte i prin pAstorit, in legAtur eu elementul
roman dela sudul DunArei din Moesia i de mai jos,
primind dela el nu numai inriurirea cretinA, dar Inc
si f Aurind imprennA en el acele forme, in multe puncte
34. Este eunoseut ci acest din urrnil este vorbit astilzi numai de o mic
insuM de Romilni din peninsula Istria. Accastil insul5, nu stim prin cc minune
a scApat de a fi slavizat3, precum a fost poporatia roman5 a Dalmatiei.
atat de asemandtoare, ale graiului comun celor trei

grupe ale Latinilor orientali : Homanii din Dacia Traian A,
acei din Macedonia i acei din Istria.
Lfectul miviilirilor asupra llomanilor din pminsula
Baleanului. SA cercetAm deci ce inriurire au avut
asupra elementului roman, astfel precum 1-am Con-
statat ea exista in peninsula baleanica, nAvAlirile bar-
bare.
NAvAlirile barbarilor dela DunArea inferioar se
indeplinesc in conditii deosebite, dui-A popoarele ce se
cobor aici din pArtile dela rAs itul Europei. Inca dela
primele strAmutArt ale Gotilor, mai mult Inca la ye-
nirea Hunilor i mai ales la acea a Avarilor, popoarele
slave pe de o parte urcaserA, precum am vAzut muntii
in Dacia, unde se amestecar cu Romanii cei refugiati
in ei ; pe de alta trecuser fluviul i se aezaserA in pro-
vinciile Imperiului de Rsdrit, alAturea en elementul
roman. Cu toate cA i Slavii erau barbari i se vor fi
dedat WA indoialA la scene de salnicie, ei nu par
totui a fi inspirat acea ingrozire M.A. samAn ce cu-
prindea pe toate popoarele, atat romane cat i bar-
bare, la venirea oardelor de neam mongol, precum
eran Hunii, Avarii i Bulgarii.
Elementul roman din Moesia nu pare a fi pArAsit
deodata i in massA provincia la venirea barbarilor.
El stdrui Inca aici cat putii, pana ce mai ales sAlbatecii
I3ulgari il speriarA i'l alungard in manta dela sud. Se
intelege cA mai mult elementul roman fugi innaintea
barbarilor ; cel slavon, barbar i el, gAsi mijlocul de a
hAlAdui sub cAlcAiul noilor veniti. Astfel am arAtat
mai sus cA Gotii, cand se coborir la 375 peste Dun are
uncle se i aezarA vremelnic, dAdur aici peste Sla-
voni cArora le intip Arir oarecare urme de gotisme in
limba lor, primind i dela ei in schimb elemente sla-
vice. Deasemenea cand I Innii devastarA Moesia i anu-
me regiunea Naisului, se aflau in apropierea acestui
ora nite sate cari, dupA toate probabilitatile, erau
locuite de 0 poporatie slava. Nu mai pu tin cand Bul-
garii se aezarA in Moesia OrientalA, ei o gsirA atat

de plinA de Slavoni, indit Ii pierdurA in curnd nationa-
litatea in sinul elementului in cari ei se aezaser 35.
Slavii deci se coboriser in peninsula Balcanului incA
de prin veacul al IV-lea, i en toate acestea in decursul
acestuia i a celui urmAtor, mai intalnim elementul
roman Inca puternic i numeros in oraele DunArei.
Aa in decursul veacului al IV-lea aflAm pe mai multi
episcopi in acele orae, precum pe Auxentius in Du-
rostorum, Palladius in Ratiaria (Arzer-Palanka, lang
Vidin), i Ursatius in Singidunum (Belgrad) cari scriau
predicau in latinete 36 Episcopii oraelor Moesiei
nici nu tieau macar grecete, de oarece la un sinod
limit in Moesia InferioarA, pe timpul impAratului Leon
cel Mare (457-474) i la care luar parte urmAtorii
episcopi : Marcian din Abinta (?), Petru din Nove
langa Columbaci, in Serbia), Marcel din Nicopoli, Mar-
cian din Appia (?) i Manofil din Durostorum, acetia
necunoscfind deck limba latina i nu pe cea greacA,
se slujiau in relatiile lor eu Constantinopolea de un
translator 37. AA dar Romanii nu pArAsiserA oraele
DunArene in urma nAvAlirei sclavine.
Fata insA cu acea bulgarA ei nu mai putur tinea
piept, ci se retraser din toatA Moesia, precum i din
oraele inirate pe malul Dunarei (cu toate cA aceste
cetati intArite putuserA opune nAvAlirei o improtivire
mult mai mare decat oraele deschise ale Daciei lui
Traian), i o rupser de fugA incotro putur ; cei bo-
gati mai in departare, cei sAraci In muntii ce se in-
vecinau en tam lor, i anume cea mai mare parte spre
sud, cAtre muntii Balcanului, Pindului, ai Tesaliei i
Epirului, ajungand unii din ei panA 111 muntele Athos,
ba chiar in Elada i pfinA in Creta i Poloponez. Parte
din ei insA vor fi trecut DunArea, incepand dela Turnu-
Severinului in jos, i vor fi cAutat scdpare In inurile
Carpatilor, alAturea cu fratii lor din Dacia TraianA,
35. Mai sus, p. 21, 26, i mai jos cap. Bulgarii.
36. Vezi citatele in lung, Die rom. Landschallen des ram. Reichs, p. 374.
:37. Le Quien In Oriens chrislianum, XI, p. 1217.
CRESTINISMIIL LA ROMANI I 11
incepilnd din pArtile Olteniei cari tot deauna au adA-

postit o numeroasA poporatie romanA.
Despre fuga elementului roman din Moesia cdtre
sud avem mai multe arAtAri continute in deosebite
izvoare, toate ins concordante. Astfel Novela a XI-a
a impAratului Justinian aratA cA pe timpul lui Atila,
prefectul din cetatea Firmus (Sirmiu) din Iliric fugi
in Tesalonic din pricina devastArei Ilirieului de Huni 38,
si far indoiald cA dacA prefectul fugise, tot a0 f Acu-
sera' i o sumA de locuitori.
Viata SfAntului Dimitrie, scrisA pe la inceputul
veacului al IX-lea, arat cum o multime de oameni
fug din Panonia i Moesia, tan numite de autorul
acestei vieti, Dacia i Dardania, innaintea nAvAlirei
bulgare, cAutnd adApostire tot in Tesalonic 99.
Apoi viata celor 15 martini din Tiberiopole, care
dateazA din aceeai epocA, spune, cABulgarii aezandu-se
in dreapta Dunrei, aduserA o strAmutare a poporatiei
din spre miazA noapte in spre miazA zi ; iar altii fur
impini din sud care nord ". Tot aici se cuvine i un
loc continut intr'un manuscript din muntele Athos
i anume din notitele istorice ale mAnAstirei Costamu-
nitu, care spune c pe timpul impAratilor iconomahi
(726-780), popoarele de pe lngA locurile dunArene,
avAnd un timp de anarhie, pentrucA impAratul Roma-
38. Nov. XI : Quum cnim in antiquis temporibus Firmi (adiai a Sir-
miului) praefectura fucrit constituta, ibique omne fuerit Illirici fastigium tam in
civilibus quam in episcopalibus causis ; postea autem allilanis temporibus eiusdem
locis devastatis, Apennius praefectus praetorio de Termitana civitate itt Thessa-
lonicam prolugus venerat".
39. Migne, Patrologia, cursus complectus, series graeca, T. 116, col. 1338 :
Quod omnes circa illam civitates ac provinciae habitatoribus vacuae essent
effectae, haec autem (adica Tesalonicul) sola ut dictum est, superesset, omnesque
a Danubiis partibus Paunoniaque ct Dacia et Dardania reliquisque et provinciis
et urbibus, transfugas reciperet atque in sinu suo foveret". Mai jos despre locui-
torii Naisului si Sardicei adaugil : allii autem ex eis qui in Naissos et Sardica
erant, veluti illorurn muros oppugnandi artis experientiam nacti cum lamentis
dixerunt uncle fugientes vobiscum (adich cu locuitorii Tesalonicului) ut pereamus
huc venimus".
40. Theophylacti Bulgariac Arhiepiscopi Historia martyrii XV martyrum.
Migne, Op. cit., 1'. 126 col. 189.
142 TSTORIA. ROMANTLOR
nilor avea lupta pentru slin tele icoane cu necredinciosii,

atunci asa numitii Richini (un trib slay) si mai ales
Vlachoridzinii i Sagudatii, iesind din Bulgaria si co-
borandu-se incetul cu incetul care deosebite locuri,
an venit si in Macedonia, si la sfarsit au ajuns in Sfantul
Munte cu toate femeile i copii lor, nefiind nimeni
cari sa"i impiedece sau sa'i razboiascr. Aceast no-
tit, importanta prin aceea Ca arat coborarea popo-
ratiei romanice alatarea cu de acea slava de la nordul
peninsulei, i anume din Moesia cea ocupata de Bul-
gari, catre sud, trebuie indreptata in privinta datei,
care este coborata prea jos, si trebue pusa pe timpul
chiar al intrarei Bulgarilor in Moesia, dinnaintea carora
fug mi numai Rom anii, dar chiar i popoarele slavone.
Sagudatii anume se intalnesc in Macedonia Inca din
anul 675 si in 678 se pomeneste tot acolo nil riga al
Richinilor 41.
0 a patra marturie tot a-tat de hotritoare este
aceea continuta in strategiile" despotuhii bizantin
Kekavmenos, din a doua jumatate a veacului al XI-lea,
Acest strategist bizantin da, in scrierea lui, pe langa
mai multe principii privitoare la arta militara si care-
cari notite istorice, intre cari acele ce ne intereseaza
sunt cuprinse In capitolele 173 188, uncle vorbeste
si de Valachii Imperiului Bizantin, pe can Ii ocd-
raste i Ii defaim cu o mare ura, de oarece patise
dupd cat se vede multe dela ei, pe cand trai in mij-
locul lor. El are chiar un capitol special intitulat de-
spre necredinta Vlahilor" (186) in care se afl tocmai
importanta notit pe care voim s'o- analizam aici :
,,Niciodata neamul Vlachilor n'a pazit credinta Ca-
tre nimeni, nici macar catre cei mai vechi imparati
romani. Batuti de impratul Traian i cu totul stri-
viti, ei fur supusi, i regelui lor Decebalus tAindu-i-ise
capul, 11 pusera in tapa in mijlocul cetatei Roma-
nilor. Acesti Vlahi _sunt ins(' asa numilii Daci ci
41. Tomaschek,Zur Kundeder Haemus-Halbinsel,Wien, 1882, p. 43 unde se
fIi reprodus l locul din manuscriptul muntelui Athos, dupA Uspenski, Vostok
Christianskii, Kiev, 1877, Istonija Athona, III, p. 311.
CRE$T1N1SMUL LA 1LomAN1 143
Bessi. Ei locuiau mai intOiu Milan Dunrei si

a Savci uncle locuiesc acum Sorbii, in locuri lari si
greu de strabittut. Niilimali pc ele, ei /*Irian iubire si
devotament cake tin puralu cei mai vechi, si iesind din
forile Ion, pustiiau provinciile roman(' ; deci suporOn-
du-se Romanii pe el, ii belturei; iar ici iesind din locurile
lor s'au impreistial in lot Epirul si .1faccdonia, cci nuit
mulli din ei asezondu-se in Elada" 42.
SA cercAin a pAtrunde adevAratul inteles al incur-
cAturei ce o spune aici strategul bizantM. Mai intaiu
el are in vedere Vlachii 43 ce Ii inconjurau i cari locuiau
pe timpul lui in Macedonia, Epir i Elada, i, dup
tiintele sale, culese dui-A cum se vede atat din istoria
veche (Dio Cassius), cat i din traditia vie inca pe timpul
lui, el cautA sa"i dee samA despre originea Ion. Un
hicru este constant : ca el le atribue o patrie langA Du-
nare, de unde s'ar fi coborit care locurile ce le tineau
pe timpul sAu. Aceste dou pAreri ale lui Kekavmenos
reies a intr'un mod neindoielnic. IncurcAtura incepe tin-
mai acolo unde Kekavmenos pArAse,te tArilmul lap-
telor constatate de el sau relatate lui, i cautA s gA-
sascA o cauza acestci emigrAri a Valahilor dela nord
care sud, i unde el amested tirile culese i aici
chute() trathtie ce poate nu mai era aa de lamurita,
en cetirile sale despre rAzboaiele lui Traian in Dacia.
El cunoscuse din Dio luptele marelui impArat cu cer-
bicosul rege al Dacilor i tiea cA lupta se sfarise in
defavorul acestuia. De aici panA la ideea de a atribui
42. Vassilijewski, Sowiety raskazy wizantiiskayo bojarina X I wieka. St.
Petersburg, 1881, p. 106-107. 06sot (oi Mazot) iap eti.v oi Xeititevot
..laxot xai Biaaot. tvpxolY ak rritirepov 7crrioEoy so5 avovou rorap.o6
xa;. To6 Eaou, 3v v6v roTap.o6 nPay Y.cXOLEV. gy4a EepPot ipritoc
oix000ty, iv Orpoic xat aticsParotc 261rotc. Tobtotc .0aFifJoimec 6r expi-
voyzo aiarcip %xi 8o64)oty Irribc to6c ifizatozipouc paatketr: ant isp-
zdv.evot To.W ozoptulthmy alEiovTo Tdtc -,(6)pac:cthy `PoopEtov 34ey ar-
vaxsirsavvec xas' aktby eo'c apvcat aticpaetpay monk. OE xai iesX96vsiv:
visy ixelos Stearcipriaav ricrfi v lireEpy at Maxe"&yEq,oi 'de szkeEover
tby @Tay rip 'EXkaaa".
43. Originea terminului de Valah este controversatii. Vezi deosebitele
.derivArl ale acestui nume In Sbiera Contribujiuni, p. 287.
acestei lapte navalirea Vlahilor, alungati din tara lor,

nu era cleat ml pas, pe care Kekavmenos ii Men,
respMgand traditia ce'i va fi spus poate adevarata
cauza a emigratiilor Valahilor, sau indeplinind-o in
cazul cand ea ar fi tacut In privinta explicarei istorice
a faptului navalirei. Din amestecul insa a traditiei
care fdra indoiala aratase lui Kekavmenos de nude
venise poporul Vlahilor, anume din Bulgaria si Sarbia
actual, en studiile sale istorice, se nasal confuzia
data de el, ca Dacii ar fi locuit candva in Sarbia de
astazi i ea din acele locuri, fiind alungati de Traian
se coborara catre tarile grecesti. Tot din aceasta con-
fuzie vine si amestecul ce'l face Kekavmenos intre
Daci i Vlahi. El nu stie nimica despre colonizarea
Daciei, nici despre deosebirea ce ar trebui facuta intre
Dacii vechi i Vlahii noi, popor de vita romanicd.
Ba el stiind probabil ea Vlahii din -Wile incunjura-
toare fusesera mai inainte numiti Bessi, popor trac ce
se romanizase, mai adauga pe langa amestecul de Daci
cu Vlahi, si acel al lor cu Bessii, Meat scrie astfel enig-
matica lui fraza : Vlahii stint Dacii si Besii.
Important: este in spusele lui imprejurarea ca.
el stie ca Vlahii sunt Dacii razboiti de imparatul Traian,
ceeace ne arata ca pe timpul ski existau Daci san
Vlahi in Dacia Traiana ; nu mai putin ins aratarea
lui, ca. Vlahii ar fi venit din locurile de pe malurile Du-
nrei spre a impopora partile grecesti. Aceste cloud
serii de fapte trebuie despartite in naratia lui KAav-
menos, care le-au introlocat numai fiinda de meserie
militar, nu'l prea tai capul in ale istoriei. Lasand la
a parte puntul intaiu care vine in sprijinul continui-
tatei Romanilor in Dacia Traiana, i oprindu-ne nu-
mai la cel de al doilea, constatrn i la el existent('
unei traditii care streimula in nordul peninsulei, kinget
Dunare, patria cea veche a Romeinilor din peninsula
Balcanului, de uncle s'ar fi coborit celtre sud 44.
14. Nu trebuie sA ne pun4 In mirare sprijinirea lui Tomaschek, c5 locul
din Kekavmenos ar continea cea dintiu (i singura) dovadil directil a strmu-
Uirei elementului roman din Dacia TraianA In Moesia, cnd Kekavmenos se ra-
port5 invederat la elementul roman din Moesia. Zur Kunde der Humus Hal-
binsel, p. 83.
CF1E5T1NISMUL LA ROMANI 115
Maedo-llondmii. Aceste izvoare deosebite contin

deci, bine analizate i drept intelese o mrturie neta-
gaduita despre coborarea locuitorilor romhni din par-
tile Moesiei cdtre sudul peninsulei balcanice, i explica
provenirea poporului macedo-roman, na'scut din re-
fugiatii romanizati ai Moesiei i Traciei in muntii Pin-
dului, Rodopulni i Hemului 45. Fiind ins c regiu-
nile din earl s'a retras poporatia in acesti munti in-
seser romanizate cu mult timp inaintea Daciei, stratul
latin altoit pe substratul trac era cam deosebit de
acel asternut peste Tracii dela nordul DunArei. Deaceea
nu numai c Macedo-Romfmii, san cum isi zic ei Aro-
mnii, infAtisaza o deosehire ceva mai rostit in grain!
lor de acel al Romnilor din Dacia Traiand, dar chiar
elementul latin al limbei lor este deosebit in mulle din
piirfile lui alceituitoare. Ash bunaoara in daco-romana
a 12-a parte din an, ca masura de timp, se numeste
hind (dela latinul luna), in macedo-romn mesu (dela
latinul mensis ; 20 in d.-r. se zice dou zeci (duo-
decem), in m.-r. gingiti (viginti) ; d.-r. cugeth (cogito),
mintuesc (dela wens) ; d.-r. trimite (transmitto),
m.-r. petrec (pertrajicio) ; d.-r. cere (quaerere),
demandare (n-andare) ; d.-r. srutit (salutare), m.-r.
hasia (basiare) ; d.-r. friguri (frigus), m.-r. fehrs (febra)
si ash mai departe la sute de cuvinte, Nu se poate sus-
tinia in nici un chip identitatea linlbiI0r dao.i macedo-
romne, identitate atftt de iubitA partizanilor formArei
nationalithtei romarre Ia sudul Dun'Arei. An Ron-Ifni
din Dacia nu intelege pe un Macedo-RomAn si vice-
versa MI pregAtire 46.
Tot ash de signed ca strAmutarea poporatiei ro-
manice din dreapta Dunrei catre regiunile muntoase
ale sudului peninsulei Balcanulni este si acea in sens
45. Al Budinsky, Die Ausbrellung der hdeinischen Sprache, p. 202. At. N,
Marienescu, flirii, Macedo-Ronuinii i Albanezii in An. Acad. ram., II, Tom. XXVI.
1904, p. 143 si 149 (27 5i 33). Din coloniile romane din Dahnalia 5i Istria acele
ce nu se slavizaseril alcatuirfi Romfinii Istrieni. Vezi 5i Arginleanu, Isloria Romd-
nilnr Macedoneni 1904, p. 70.
16. Un bun rezumat al deosebirilor ce despart aceste (loud limbi vezi
in tilera. Contribujiuni, p. 143.
A. D. Xenopol, Istorin Romilnilor.Vol. 11. 10
116 ISTORf A gOMANILOR
Myers dela sud care nord, i anurne din dreapta in

stanga Dunarei, in Dacia lui Traian. NAvAlirile Sla-
vonilor mai ales aveau totdeauna de urmare rApirea
unui numAr insemnat de familii despre cari izvoarele
spun anumit cA erau romane si ducerea lor in tarile
ocupate de Slavoni la nordul Dtmarei, mai ales in
Dacia. Procopius, istoricul eel mai bine informat, con-
timpuran eu navalirile slave intamplate sub impAratul
Justinian, ne spline ca Slavii i Antii devastasera
in modul eel mai crud Iliricul, toatA Tracia, Grecia,
Chersonezul precum si toata regiunea dela t Armurile
Marei Ionice pana la suburbiile Bizantului, si in fie-
cari din nAvAlirile lor, mai bine de 100.000 de Romani
erau ucisi sau dusi in captivitate". In anul 548 Slavii
pradA Iliria pana la Dyrrachium si due in captivitate
Fara deosebire tot ce le iesi inainte". In 350 dup ce
Slavii fac inAceluri grozave in orasul Topenes de langA
Marea Egee, due in robie femeile, eopiii si nenumaratA
multime de robi" 47.
Alti scriitori ea Teofilact si Teofan precum si
viata Sfantului Dimitrie Intarese spusele eminentului
istorie bizantin.
Anume Viata Sfantului Dimitrie spune ea Slavonii
si Avarii, dupA ce devastarA toatA peninsula Balca-
nului, pana aproape de zidurile Constatinopolei, du-
sera (said poporafia de aici spre parka aceea a Iluviului
Duniirea care este asezatil ceitre Panonia si care provincie
avuse cand va de capitala orasul Sirmium". CA aceastA
parte a Panoniei venia la nordul fluviului, desi aveA
de capitala un ora asezat la sudul lui, se vede depe
aceea cA Viata Sfantului Dimitrie, &and povesteste
mai tarziu reintoarcerea acestor poporatii luate de
Avari inapoi in patria lor, spune cA ar fi trecut Dunarea,
Despre acest popor strAmutat mai intaiu la nordul
Dtmarei, apoi intors indArAt la sudul ei, Viata Sfantului
47. Procopius, Ilistoria arcana c. 18 in Strilter, Mernoriae populorum ad

Danubium incolernium II, p. 25, 34-37. Comp. Radu Rosetti Parndntul, Stenii
Staptinii, 1907 P. 4 si urm.
CRETINISMUL LA. ROMANI 14:
mArturisete intocmai ca i Procopius cd era de ori-

gine romand en femei si copii 48
Amintim cA tot a Meuse i Crum, cand, dupd.
luarea Adrianop lei, strknutase un mare numAr de
familii in Bulgaria cea dela nordul Dun Arei. Si aici,
avem arAtarea unei strAmutAri dela suit cAtre nord.
Apoi locul din Viata celor 15 martini din Tiberiopole
raportat mai sus spine, CA aezarea Bulgarilor in dreapta
DunArei aduse o strAmutare a poporatiei dinspre iniaza-
noapte in spre miazA-zi, iar alii lard adusi din iniazei-zi
eulre miaza-n aple.
Dar nu numai aceste strAmutAri silnice aduceau
in atingere pe Romanii dela nordul cu cei dela sudul
DunArei. i viata pAstoreascA a Romanilor adusA prin
retragerea la munte a poporatiei daco-romane inlesnia
aceastA atingere ; a CA se mantinn pe langd unitatea
cea puterniei a graiului romanesc dela nordul DunArei
5iapropierea mai mare a acestui graiu de acel al Ro-
manilor dela. sud dealt de idiomurile latine apusene.
In sensul acesta se poate spime cA a admite cA Ro-
manii au fost p Astori in Veacul de AIijloc este a admite
eo ipso cA an trAit i la nordul i la sudul Dundrei" 49.
Tot aceastA imprejurare intArete Inca i ImprumutArile
slavone i acele ale Cretinismuhii sud-dunArean la Ro-
nthnii din Dacia TraianA.
Se vede deci ce efect aveau n vlirile barbare asupra
poporatiei romane din tArile dela DunAre i din Balcani.
Ele strAmutau poporatia wzatA a Romanilor in toate
directiile, cand dela nord la sud, cand in sens invers_
Iii vAlmA,agul i neregula stArei produse prin revAr-
sarea barbarilor asupra ImpArAtiei Romane, micArile
i stramutarile pArtei pand a.tunci statornice ale popo-
ratiei urma capriciurile bantuitorilor, i aceeai stra-
mutare neregulata, cand spre sud, cand spre nord,
18. Migne, Patrologia, T. 116, col. 1362, in textul original : TOP/ 71iVrcc
TolLa.i.oro". col. 1365 : 7CAstcrcoV kot7rbv o v. T6Y) Not./.1:Cov 6VZSC.
j'AsatitiOv & TEVA-09.
49. 0. Densusianu, Pcistoritul Ia popoarele romanice, 1913. p. 21. AmiPro-
locului din V ia(a celor 15 martiri, vezi mai sus p. 241.
1 18 NTORIA ROMANILOR
provacata direct de popoarele barbare, se va fi urmat

i dela sine de elementul roman, speriat i gonit din
toate pArtile, de furia navAlitorilor.
Este firesc lucru ca preotii mai ales, din sudul
Dunrei, s fi cautat mai curand adApost in muntii
Carpati, uncle puteau sa aibA o pozitie mult mai bunA
ca propovaduitori ai religiei cretine intre popoare ce
atunci se intorceau la acest credintA, decat sa fi cdutat
scapare araturea cu compatriotii lor, Cretini de mult,
in partile sudice ale peninsulei.
Din analiza de panA aici rezult insA ca Romfinii
din stanga Dundrei au stat in legAturi cu fratii lor
din Moesia Inca timp indelungat dupa pArasirea Da-
-ciei, in care epocA acei de la nord primir de la acei din
sud inriurirea religioasa crqtinA, i in deobte prin
atingerea intre ei, se pastra in graiul tuturor o uni-
tate mai puternicd cleat cu restul Imperiului Homan.
NAvalirea Bulgarilor imprAtiind cu totul elementul
roman din Moesia, parte catre sudul peninsulei Bal-
canului, parte catre nord in muntii Daciei Traiane,
intreaga latime a vaei Dunarei, din Carpati pand in
Balcani, se interpuse intre cele dou trunchiuri ale
Latinilor rasariteni, mai pierzandu-se o insula din ei,
i pe coastele MArei Adriatice. De atunci atingerea intre
aceste trei mAdulare raschirate ale unui aceluiai neam
nu se mai putn infaptui. Ele se desvoltara fiecare deo-
sebit, i (Miura natere, in limbile ce le vorbiau, la
trei graiuri cari se diferentiara indestul pe baza lor
comuna, pentru a alcatui trei dialecte deosebite ale
limbei romaneti.
. Astfel se explica pe de o parte, cum se face de Bo-
manii dela nordul Dunarei poseda Crqtinisimd lor
vechiu in o forma pe care o putea avea numai dupa
Constantin cel Mare, pe de alta se da cheea. asemanArei
mai mari intre cele trei dialecte ale graiului latin
oriental, decat al acestuia cu limbile romanice apu-
sene. Tot cu acest prilej insa am putut lamuri i de
CRE$T1NISMUL LA IMM VN1 149
spartirea teritoriala a grupurilor de Ronthni ce vorbesc-

acele trei dialecte.
Pun urmare nici prezenta grecismelor antice, nici
acea a albanismelor, nici elementul slavon (sclavin) aJ
limbei romane, nici Crestinismul latin primitiv al Ro-
manilor, nici primirea acelui bulgaresc din partea lor,
nici in sfarsil pretinsa identitate a limbilor macedo-
si daco-ronlane, identitate care nu exist, nu cer for-
marea nationalil atei romne la sudul Dundrei ; iar pa-
rsirea Daciei lui Traian de poporatia ei, la retragerea
lui Aurelian. este o povesleiscodith de un scriitor sin-
garnic pentru a lingusi pe primul impArat roman care
puse pasul mdarapt fata cu barbarii, si care scriitor
a dat nastere unei intregi teorii rautacioase de care
aveau nevoie popoarele domnitoare ale Transilvaniei
spre a desbrAca pe RoimIuii de dincolo de piscuri ;i do
drepturile ideale, dupd ce le rApise, cu drepturile
reale, pada' si panea de toate zilele.
Suntem deci coboratorii directi ai Daco-Romanilor
si nu am Orasit nici odata Dacia Traiana. Am suferit
martirul tuturor oardelor barbare i toate nedreptd-
tile stapanirilor silnice, dar nu ne-am departat de pa-
mantul pe care am fost zinisliti de energia dac
de Spada romanA 5.
i
50. Pare c1 nu ar fi in destui protivnici ai drepturilor neamului romfinesc

Mire strAinii earl ne incunjoarA. A trebuit, sub cuvfint de stiintil obiectiv1, s se
uniasca cu ei si cativa Rom5ni. Intre acestia trebuie si cithm cu pfirere de r5u
pe d. Ovid Densusianu care intr'o leoHe mij Zoete primestc alcatuirea nationa1it5tei
Itomane la sudul Dun5rei, dar admite Lotodat5 si resturi din poporatia daco-romana
in muntii Dacici (Ilisloire de la langue roumaine, p. 288). AL-do putea d-sa, dup5
dove:de istorice, sil sustin5 c5 Dacia Traian5 a primit adaosuri de poporatie de la
sudul Dunfirei ; dar aceasta nu'l indreptateste de a conceda protivnicilor nea-
mului roinfinesc alntuirea n4ionalit4ei romane la sudul Dunrei, pe baza mai
ales a unei pretinse identit50 intre limbile macedo si daco-romane idenlitale
rare an existd ; c5ci identitatea unci limbi cere nunlai decat intelegerea ei de
popoarele care o vorbesc. Cand intelegerea nu exista, nu se poate vorbi de identi-
tate de grain. Popoarele nu fac filologie, iar filologii nu se pot substitui popoarelor
eand e vorba de a se hot5ri intelegerea unci limbi. Dar apoi d. Deususianu pa-
rilseste oare cum teoria d-sale clInd spune in Pdstoritul In Ilomeini, vorbele re-
produse mai sus. p. 117.
-
2. CREtiTINISMUL 1117LGAIIEST LA HOMANI.
Istoria hisericei bulnAreti.Romanii avura deci

innainte de a cadea sub Bulgari o forma religioasa
nationala, Crestinismul latin. De cum intrar sub sta-
pilnirea a celui popor, ei gonir din biserica lor cultul
latin.
Inca innainte de intoarcerea oare cum oficiala a
Bulgarilor la Crestinismu, poporul slavon ce era sub ei
apucase a trece in numar indestul de insemnat la re-
ligia lui Hristos. Astfel este cunoscut ca in armatele
bizantine se aflau Inca de timpuriu ofiteri i soldati
slavi cari mai mult cleat sigur nu vor fi ramas pa-
gni in o incunjurime crestina. Astfel intalnim Inca
de pe la sfarsitul veacului al V-lea, si innainte chiar,
nume slave de comandanti bizantini ca Onogost, Ostrui,
Dobrogost, Vserd, Svarun. Nu numai ant, dar chiar
imparati bizantini se recruteaza intre Slavoni, precum
era Iustin, a caruia sotie purta numele slay de Liub-
niki. Mama lui Justinian si sora lui Iustin se numia
Viljenica i -La-CO acestuia Istok. Iustinian el insusi
purta numele Upravda, ce insamna dreptate, de uncle
prin latinizare se facet Iustinian. In veactil al VII-lea,
dela 666-680, un slay Nikita sta pe scannul patriarhal
din Constantinopol. In 691 sinodul dela Trul opreste
la Crestinii peninsulei elenice sarbatorile pagne, pre-
cum Colindele i Rusaliile. Aceste depe urma fiind
niste sarbatori ale Slavilor, este invederat ca popoa-
rele crestine de cart este vorba in hotaririle sinodului,
erau Slavi intorsi de curand la Crestinismu, inr Cedren
1ZEsTINISMUL LA ROMANI 151
spune chiar Ca Mortagon (sau Omortag), urniaul lui

Crum, vazand ca gintea bulgara se intorceh pe nesim-
tite la Cretinismu, persecuta cumplit pe inehinatorii
nouei religii 1
Slavii deci din peninsula Balcanica, in cari se
cuprindeau i Slavii Bulgari, incepuserd a se intoarce
la Cretinismu, Inca innainte de domnia lui Boris (852
888). Se pare ca aproape tot poporul supus primise
religia lui Firistos i ca numai clasa domnitoare a
Bulgarilor starui *Inca in pastrarea religiei pagane.
Boris insa era un principe prea priceput, pentru a
nu simti, CA va fi greu Bulgarilor a pastra suprematia
asupra unui popor, de care ii despartia simtimantul
religios, i care era atras in afara care Grecii, a ea-
ror religie o impartaia. Boris se hotari deci s pri-
miasca Cretinismul. Acesta insa nu fu adus deocam-
data la Bulgari, cum se crede de obiceiu, prin apo-
stolii Slavilor, Metodiu i Ciril (cari tocmai pe atunci
predicau la Moravi, unde fusesera chernati de regele
acestei tari Rastislav) ; ci tot prin Greci cari introdu-
sera' noua religie in sinul pAturilor supuse ale po-
porului din Bulgaria, pdtrunse Cretinismul i in acele
superioare. Dupd o lupta cu impratul bizantin, Mihail
al III-lea, Boris se impaca cu el i primi, chiar la
locul unde se incheie pacea, botezul, luand numele de
Mihail, dupa acel al impAratului ce'i statuse nana.
Mai multi din boierii (nobilii) lui Boris, se boteaza
impreuna cu el, in 864 sau inceputul lui 865. Parte
ins din nobili se improtivesc la schimbarea religiei
Ion i incearca chiar o rascoala care este stinsa in
&Inge i cruzimi de &are noul Cretin, care intelegea
sa inceap astfel era dornniei intre Bulgari, a religiei,
blandetei i milostivirei.
La inceputul introducerei sale in sinul acestui po-
por, Cretinisrnul avuse deci forma greceasca. Tot a-
tunci insa spornica. hicrare a fratilor apostoli, Metodiu,
1. Jirecek, Gesell. der Bulg., p. 79. Leger, Cyrille el Methode, p. 49.
15 ISTORIA BOMANILOR
5i Ciril, cerca s introduca Cre5tinismu1, sub o forma

nou i neobi5nuit pada atunci, acea slava la poporul
Moravilor. De obar5ie din Tesalonic i dupa toate pro-
babilitatile Slavi de neam 2, ei traduc cartile bisericei
cre5tine in limba ce se vorbia imprejurul lor, adeca
in acea slavona care primi mai tarziu i numele de
veche bulgara, i dobandesc chiar de la papa invoirea
de a predica Cre5tinismul in limba slava, in contra
silintelor calugrilor germ ani cari, voind s pund pe
Moravi sub biserica lor, aparau cu mare infocare dogma
dup care numai in cele trei limbi, in-
trebuMtate in biserica pana atunci : ebraica, greaca 5i
latina, ar fi lost invoit a se serba pe Dunmezeu.
Dupd moartea celor doi apostoli, Germanii izbu-
tira a atrage pc popor in partea lor, 'Meat ritul slay
incepn a fi persecutat cu mare asprime in Moravia.
Ucenicii lui Ciril i Metodiu se retrag atunci in Bul-
garia, unde Mihail ii primeste cu mult buna vointa.
*ese din cei mai insemnati invatacei ai apostolilor
anume : Gorazd, Clemente, Laurentius, Naum, Sava
5i Anghelar devin episcopi in Bulgaria 5i astfel se ur-
meaza de acum innainte, in Bulgaria, inflorirea 5i in-
temeierea Cre5tinismului slavon care fusese incercat
in zadar in o tara a apusului Europei. De aceea cu toate
ci Cre5tinismul s'a introdus la Bulgari, neatarnat de
silintele lui Metodiu i Ciril, intru cat la poporul lor
prinse mai cu osebire radacina aceasta nou forma
de inchinare cre5tina, are pand la un punct dreptate
traditia, care atribue cre5tinarea poporului bulgar pro-
poveduirei apostolilor celor mari ai Slavilor : Metod in
si Ciril.
Fiul lui Mihail, Simian (893-927), cel mai mare
stapanitor al Bulgarilor, iea titlul de imprat i oran-
due5te Un mitropolit cu re5edinta in Preslav, vechea
Marcianopolis, langd riul Kamcik (in Bulgaria rsari-
teand care Marea Neagra). Lupte victorioase en Bi-
2. AO sustine i eu drept euvant. lireeek, Gesch. der Buhl., p. 151; Leger

edimpotriva erede ea ar fi Greci, Cyrille el Methode, p. 56.
C RESTINISMUL LA ROMANI 153
zantinii intind domnia lui panA sub zidurile Constan-

tinopolei, i aceast dusmAnie cu Grecii sileste pe re-
gele Simion sA iee coroana imperial dela Papa din
Roma, care era bucuros sA indatoriascd pe un prin-
cipe atat de puternic. Fiindca, dupA ideile, de atunci,
un impdrat nu putea sA stee fAr un patriarh laugA
dansul, Simion radicA mitropolia Bulgariei la rangul
de patriarhat. Acest patriarhat schimba resedinta, im-
preuna cu capitalele regatului bulgar, cari furA pe rand
PreslavSolia, Moglena, Voden i Prespa. Dup cu-
cerirea Bulgariei dunArene de care impratul grec Zi-
misces (969-976), regele bulgar Samuel, al cAruia pu-
tere se mArginea mai ales in Macedonia, alese drept
capitald a micsuratei sale PA, orasul Ohrida, asezat
langA lacul cu acela nume, care oras deveni in acelasi
timp reedinta pa triarhului bulgar. Patriarhatul ne-
atarnat al Bulgarilor din Ohrida av ins o viata
foarte scurt. Numai doi patriarhi bulgari se schim-
bara pe scaunul Ohridei : Filip cdtre anul 1010 5i
David 1015-1018. In acest depe urmA an, cAzand si
Bulgaria Macedonian A sub Vasile al II-lea Bulgaroctonul,
el de si mentine autocefalia patriarhatului de Ohrida,
numeste in el un patriarh grec, pe loan de Dibra
1019 care inaugureaz seria arhipAstorilor greci din
Ohrida Bulgarilor 3.
Xe oprim de o camdatA aici cu istoria bisericei bul-
gAresti, pentru a vedea in ce legAturi au intrat ea
on Romanii Daciei Traione.
Introdueerea silitii a El esfinismului hulfliirese la
Romani. Romnii de si intrar sub stApanirea bul-
gard dela Cubrat innainte, furA de o camdat lAsati iii
pace in privirea religioas, astfel ca se poate da la ei,
Crestinismului in forma romanA, o viatA de vreo 500 de
ani (sfaritul veacului al IV-lea sfarsitul veacului al
IX-lea), in care rAstimp se intipdrir atat de adanc
3. lirecek, Gesell. der Bulg., 211 nola 1. Comp. p. 201.
151 IsTomA Rom iN11.11,
notiunile fundamentale ale Crestinismului roman in

mintea poporului si se alipira atat de stains de cuvin-
tele latine ce le insemnau, Meat aceste nu mai puturd
a fi desradacinate prin nici o inriurire posterioard.
De cum insd Bulgarii se crestinizara i se intro-
duse la ei forma Crestinismului slavon, incepa o pro-
paganda foarte activa pentru latirea acestei credinti
in tot cuprinsul imparatiei lor care se intindea la
nordul Dunarei asupra Valahiei si a Transilvaniei, local
tocrnai uncle se adapostiau Romanii. Este cunoscuta
ravna de proselitismu a noilor intorsi la o religie.
Am vazut pe Bogor cum pedepseste in chipul cel mai
aspru pe boierii de la curtea lui, cari nu voiau s recu-
noasca noua inchinare. Slavii apoi an fost totdeauna un
popor netolerant care a cautat s impund celorlalte
popoare religia Ion. Ei erau totodata prea fanatici
dedati ideilor religioase, precum dovedeste, putini ani
dui-A inradacinarea Crestinismului la ei, ivirea din sinal
lor a nenumarate secte diferite, dintre care se deose-
beste mai cu sama acea a Bogomililor care se lap
cu atata repeziciune i numard atatia martini. Ele-
mentul domnitor sub care zaceau Romanii era din
acele ce se aprindeau usor la ideea religioas. Era deci
firesc hicru, ca el sa considere drept eretici i apo-
stati pe toti acei ce se inchinau in alt forma catre
Dumnezeire, si s se siliasca a'i aduce cat mai cu-
rand l forma cultului san.
Inca discipolii lui Metodiu si Ciril, poate chiar
diii timpul cand invatatorii lar predicau in Moravia,
prin urmare Inca de prin secolul al IX-lea, se incer-
casera sa introduc forma slava a Crestinismului la
Bomnii din Dacia, caci o cronica aproape contim-
purana ne spune, ca dintre ucenicii marilor apostoli,
Bezrad ar fi propovaduit invatatura lor in Panonia,
Wyznog in Polonia, Zandow in Dacia, Nawrok in Rusia,
Oslaw in Silesia, iar Moznopon in munfii I?omanilor 4.
1. Locul in Stridowsky, Sacra Moravia, Ilisloria sive vila SS Cyrilii el 3lelhodi
Solisbaci MDCCX, p. 231 : Apostolorum nostrorum missionarii soot : Bezrad
In Panonia, Wyznog in Sarmatia, Zandov in Dacia, Nawrok in Rusia. In Alpibus
CRESTINISMUL LA komAxi 1.55
Intoarcerea Romanilor dela CrestMismul roman

la acel bulgar a fost datorit unei apasari exterioare,
cad mi exista nici un motiv care sa fi facut pe Romani
a leptida 0 forma de religie pe care o intelegeau, i a bur
pe una pentru care nu avea nici o infelegere. Pricepent
pe Luterani cari parsesc Catolicisinul, pentru & Lu-
ther, indreptandu-se care mintea lor, le dovedl abu-
zurile i relele acestuia, indemnandu'i a se indeparta
de el si le dada predica i rugaciunile in limba natio-
nala. Lepadarea unei forme religioase pentru a lua
pe o alta fu aici efectul lucrarei asupra inteligentei
a ratiunei. Ce motiv ar fi putut impinge insd pe Romani
a In lAtura forma poporana a religiei lor si a adopta
una din care nu intelegeau nici o singura vorba?
Dinaintea puterei Ins i a autoritatei trehui s se
piece acel supus, i indata ce cativa preoti bulgari
vor fi gasit o viata usoara i manoasa intre Romani,
numarul lor va fi crescut pe fiece zi ; apostolii but-
gari se vor fi adaos flea incetare, pentru a rspandi
invatatura tor intre Romani. Astfel in putin timp,
sprijMit pe bratul autoritatei seculare, pe care tot-
deauna clerul a stiut al iee in ajutorul sat', s'a latit
iintArit Crestinismul bulgaresc intre Romanii din Da-
cia Traiana.
Exista o traditie la Romani, care ne-a lost pa-
strata de Dimitrie Cantemir. Ea spune ca : innainte de
sinodul dela Florenta, Moldovenii, dup exemplul celor-
lalte natii cari isi trageau limbile lor din graiul roman,
intrehuhitau literele latine. Dar fiindca in acel sinod
Wafachicis Moznopon, Oslaw In vetere Quadramene Silezia et plures alb". D-
I. Bogdan (Conn. M., XXIII, p. 314) ltnue5te autenticitatea acestui loc, spunfind
ca nu s'ar afla in nici una din Vielile apostdilor Slavi. D-sa aratil ea Stridowsky
ar fi imprumutat spusele sale din cronica lui Hirschmentzel, calugar moray din
manristirea Wellebrad cronicil intitulatA 011ieium de Ss. Cyrilli el Melhodi. Ne
posednd aceastit croniciL am intrebat prin scrisoare pe d. Pic, profesor la Uni-
versitatea din l'raga. care ini-a raspuns eit Hirschmentzel spune numai ca : Me-
thodium ad sedem Wellebradensem reversus, pastoratus sui munus cum seplem
coepiscopis quos rex et Cyrillus diversis Sclavoniae et Sarmatiae regionibus prae-
fecerat, solerter obibat". Stridowsky a putut iiis sa'si in girea din altil scriere
a lui Hirschmentzel, cnci locul e prea preciz pentru a puten fi biThuit. El pare a
conlinea o Inmurire a citatului conumicat hide de Pic, de oare cc enumarn pe cei
7 episcopi pe care citatul lui Pic ii arata ca ar fi fost.
136 ts'enit[A. ROMAMLOR
mitropolitul Moldovei trecuse in partea Latinilor, ur-

ma,sul san Teoctist, diaconul lui Marcu Efesianul, de
neam Bulgar, pentru a desraddeina cu atat mai mult
din Moldo\ a samanta Catolicismului i sa ridice tot-
deauna tinerilor putinta de a eeti sofismele Latinilor,
a incredintat pe Alexandru cel Bun ea, nu nun ai sa
surguMasca din tara pe oatrenii de alt credinta, ci
sa scoata si literile latine din toate scrierile Si cartile,
si s introduca in loud lor pe acele slavone" 5.
Ca principele Cantemir raporteaza aici o traditie,
se vede de pe putina logica a cuprinsului ei. Pentru
a se impiedecit latirea credintei catolice in Moldova.
sa se ahtnge literile, adecei allabetul latin ! Dar daca
s'ar fi urmat innainte a se predica ereziile catolice si
prin mijlocirea alfabetului cirilic? Dac aceasta idee
ar fi iesit din mintea lui Cantemir, el ar fi avut eel
putin atata bun sing de a spune ca se ahmga limba
latina din biserica romall si se introduse limba sla-
voila. Ca principele Moldovei intelege insa sub litere
in teadevr elementele alfabetului, se vede de pc aceea,
ea el raporteaza asemenea spnse sub capitolul de
lit teris Moldavorum".
Legenda este en toate acestea de o mare impor-
tanta, Se vede din ea ca poporul moldovenese pe
timpul lui Cantemir, pune in legatura o ceart in-
tre biserica latina care fusese mai innainte la el, si
acca slavona, en schimbarea alfabetului latin in acel
cirilic.
Pastrarea acestei traditii, in o alt forlua si pc o
alt cale, ne va lumina ins si mai mult asupra a-
devaratului ei inteles. In o carte tiparit la Buda in
limba bulgara in 1849, intitulat Tarstuenica, in care
se cuprind biografiile domnilor bulgari, autorul ei, ra-
portnndu-se la niste manuscripte vechi, spume :
S'au insemnat in niste carti vechi serise de mana
ea dup reposarea patriarhului bulgar, Sfantul Joan
carele an radicat pe Asan la imparatie, a chemat
5. Cantemir, Deseriptio Molthwiae, p. 152.

ItE:$TINISMUL LA 110311V1 157
Asan de la Ahrida pe parintele Teofilact, a luminat

si a curatit toat Bulgaria de eresurile de cari mulft
se aflau atunci in ea. pupa aceea a invitat pe imparatul
Asan de a trecut In Valahia, sa o cucereasca si sa o
curate de eresul roman care pe atunci domniit in ea, si
Asan s'a dus i a supus amandoua Valahiile sub sta-
panirea sa, si a silit pe Valahi earl pc:na Wiwi (Wiwi
in limba lalin, sit lese marturisirea romana, si sa nu ce-
(lased in limba laIinI, ci in cea bulgara, si a poruncit
ca celui ce va ceti in limba latina sa i se taie limba,
si de atunci Valalut au inceput a cell bulgareste" 6
Para lela bulgard a legendei romane este mai ra-
tional. Ea spime anume ca Asan ar fi scos limba la-
tina din biserica romana, pentru a indepartit eresul
roman si a introdus limba bulgareasca. Mai notA n
i cA legenda bulgara urea mai sus in timp inlocuirea
Crestinismului latin la Romani prin acel bulgar, pu-
nand-o pe timpul Asnestilor.
0 asemenea concordanta deplina intre dou le-
gende pastrate la popoarele romane i bulgare cari
ambele arata c, innainte de a limba bulgara in bi-
serica romona, era cm latthd, dobandeste o insemna-
tate mult mai mare decal' s'a.r cuveni a se da unor
simple povesti. Potriveala cea neasteptata a (loud iz-
voare atat de deosebite, dar cari puteau fi atat de bine
informate, de oarece se raportau la fapte petrecute In-
tre ambele popoare, da acestor legende valoarea unor
marturii istorice care nu pot fi trecute cu vederea.
Putem deci privi ca un punct stabilit, acela c innainte
de Crestinismul bulgar, fusese la Romani unul de forma'
romana, cu limba latin ca limba a predicarei, incit
se adevereste i astfel inferenta trasd mai sus din cer-
cetarea terminologiei bisericesti.
Mai departe ambele legende atribue schimbarea
limbei liturghiei, din latina In slavona, unui act de
6. Carslwenika iii istorila bolgarskaia, Biula, 1814. Ileprodus loeul de Mel -

ehisedeck in Uricarul III, p. 107. Asupra insetnniltati acestei legende bulgaresti
vezi si D. Onciul Originelr Pr. porn., p. 1013 si Pic, Zur rwniin. Streilfrage, p. 61.
autoritate : cea moldoveneascA lui Alexandru cel Bun,

cea bulgAreascA lui Asan, impAratul Bulgarilor. Am-
bele legende contin insd neexactitti istorice. Astfel
sinodul dela Florenta s'a tinut toemai in 1437, cAnd
Alexandru cel Bun murise acum de 4 a ni iar imp-
ratul Asan care se rAsculase contra Bizantinilor, nu-
mai de cuceriri mi aveef tin p la nordul DunArei. 0
singurA data treat el peste Istru in vecina Softie",
tin insA cucerind, ci fugind &VW, innahltea imparatului
Isaac Angelul 7. Apoi pe timpul lui Asan, 1185 1196,
nici nu exista o Valahie la nordulDunArei, cu atAt mai
putin douA, ci numai o Scitie era cunoscutA, Meat
se vede foarte lAmurit earacterul legendar al ambelor
at-Atari, adecA tocmai imbrAcarea unui adevAr in con-
ceptii posterioare, contimpurane eft nasterea acestor
povesti.
DesbrAcand indoita legendA de partea cea adaus
de nestiinta. poporului, rAmne ca miez al ei, faptul
ea innainte de Crestinismul bulgur era la Romani Cre-
stinismul roman care tocmai fusese seas cu violenlii de
catre un impeirat bulgar, ceeace ins se petreen mult.
inaintea lui Asan, pe timpul toemai a regehti Bogor
san a urmasului sat]. Simion.
Affirnarea eanonieii a Itomfinilor de Bulgari. Daca
Crestinismul la Romani imbrAcA forma bulgAreascA i
fu introdus la ei cu violent de cAtre stapanii lor,
Bulgarii de peste DunAre, este evident cd tarile ro-
mime, i en deosebire Transilvania, trebuiau s'A fie
7. Critica adusa de d. I. Bogdan in Cony. M.. XXIII, p. 295 piirerei mele

ea slavonismul ar fi lost introdus pe cale silnicS la Romani, critic5 ce s'ar rezema
pc lipsa de credint5 ce ar fi sS se dea spuselor lui Paisie din Corstwenikaeste
neintemeiata. D. Bogdan m5rturiseste el insusi, ca nu a putut afla de unde a luat
Paisie stirea despre starpirea Catolicismului in Valahia si introduccrea pravo-
slaviei"(Cono. iii. p. 305) si aid c tot:mai punctul interesant. Dacri d. Bogdan ar
ti dovedit c5 spusele lui Paisie sunt luate dintr'un izvor nevrcdnic de credin45,
demomtratia d-sale ar fi niers ; dar intru cat tocmai asupra acestui punct nu
se poate aduce nimic, este Invederat el) avem a face cu o traditie butOreased cu
atat mai vrednica de primit, cu cat Paisie nu a Imprumutat-o dela nimeni ci a
reprodUs numai o traditie poporanA. Versiunea bulgareascA este InsA cu taut
deosebitA de acea romfineascA ; ceeace se poate retinea din ele ea element istorie
tste siluirea Romanilor in primirea slavonismului.
CRESTINISMUL 1,1 ROMANI 159
supuse canoniceste tmui scaun hulgaresc. Cu toate a-

ceste in randul episcopiilor bulgaresti enumerate de
hoparatul Vasile al II-lea Bulgaroctonul, dupa rstur-
narea intaiului linperin Bulgaresc, in hrisovul prin care
recunoaste auto cefalia mitropohei din Ohrida, nu se vede
trecuta nici o episcopie cu resedinta dincoace de Dmiare ;
dar imparatul adauga in acest hrisov Ca las sub ju-
risdictia Ohridei si pe Valabli din loala Bulgaria 8, de
a caroi scaun trebuiau sa asculle en totii.
Se vede din aceast dispozitie speciala penlru V a-
lahi, ea pentru (latish nu existau scatme episcopale
desoehite, si ca ei ascultau, dupa cam vom vedeel in
curand, direct de patriarhia bulgareasca.
Organizarea de n ai pe mina a scaunelor episco-
pale din tarile romane, lasa a se intrevedeA aceasta
stare de lucruii. Este cunoscut ea mitropolitul orto-
dox al Transilvaniei a fost hirotinisit, pada iii tim-
purile n ai none, de catre mitropolitul Valahiei, ce
poarta Inca astazi titlul de mitropolit al Ungro-Vla-
hiei i exarh al plainrilor, adeca al muntilor Tran-
silvaniei 9. Apoi in timpurile mai vechi se vede ea
nici nu se aflan mitropoliti sau episcopi in Wile de
peste munti, de oare ce primul demnitar ce urea pe
aceasta treapta, amintit in Transilvania, apare ahii
in anul 1456, cand este pomenit in mai multe do-
cumente loan de Capha ca episcop romanesc IL. Po-
menirea unor episcopi de. ritul grecesc prin episcopatul
Cumanilor, facuta In o hula papal prin 1234, se re-
fera tot la niste episcopi din Valahia, de prin regiunea
Milcovului, precum vom Niedeet mai jos.
8. Vezi originalul hrisovului publicat in Golubinsky, .Kraskii ocerkza islorii
pravoslavnycha cerkvei bulgarskoi, serbskoi, rornynskoi, Moskva, 1871, p. 259-263.
La p. 263 : saw ivet rasa') BouA1apictv BXcjthv... ctv.13 at, itnav".
9. Saguna, Geschichle der griechisch-orientalischen Kirche in Oesterreich,
Hermannstadt, 1862, 48, unde citeazil Sintagmationul patriarhului Hrisant :
6TOC (adidi mitropolitul Transilvaniei) gzEi avaTopav rpbc tv Fritporo-
Mtv 'Our[poi3XxzEac Xbicp mrcptccpxy zai Expztv.ip &Italy".
10. Panii odinioara se credea CS cel mai vechiu episcop romanesc era /on-
nichie din 1479. In 1885 am descoperit eu In manuscriptele bibliotecii din Pesta
pe loan de Capha, in 1456. Vezi documentele privitoare pe el tn Revista p. Is-
torte Arch. $i Filologie.
160 ISTOR IA ROM kNILIAM
Apoi dac a centrul Daciei, chiar in timpuri mai

tarzii n'avea episcopi, i cand Ii dobandeste, Ii gAsim
sub autoritatea canonicA a celor din Valahia, aceasta
ne probeazA inteun wod evident, CA biserica crestinA
din Transilvania n'a avut in timpurile mai vechi pro-
priile sale scaune episcopale, ci era pus(1 sub jurisdiclia
unni scaun shylin; cA de si nu se ean episcopi, po-
porul din Transilvania se tinea totusi de religia rds-
ritului i anume sub forma ei hulgAreascA, se vede
din faptul ca Ahtum prMcipele Banatului, de pe la
mil 1000 se inchina la aceastA religie 11
In Valahia insA n'au fost in decursul rAstimpului
innainte de descAlecare dealt Rornanii ca popor de re-
ligie crestinA ortodoxA ; prin urn-are numai la ei se
puteau InthlnI episcopi de aceastA religie, si de-
aceea aflAm pe episcopii, de cari pomeneste hula pa-
pal din 1234, la Valahii din episcopatul Cumanilor ;
iar mai tarziu cand prin coborarea din muntii Tran-
silvaniei se intemeiaza Statele romane, atunci se or-
ganizaza si biserica romana sub mitropoliti i epi-
scopi ortodoxi. DacA Romanii ar fi avut episcopi Inca
din vremile stApanirei bulgAresti, atunci ar fi trebuit
ca acestia sa se fi aflat in centrul Daciei, Transilvania,
i ca ei sa fi devenit superiori acelora cc se intalnesc
mai tArziu in tarile descAlecate. GAsim ins lucrurile
stand tocmai dimpotriva. Desi organizatia politicA a
Munteniei se coboara dela munte la campie, organi-
zarea ierarhiei bisericesti se urea' dela cam* care
munte, fiMd productul urmi timp posterior, de oarece
poporatia romanA i crestinA se afla, in imensa ei ma-
joritate, inchisA in muntii ce inconjurau centrul Da-
ciei Traiane.
Trebue sA admitem CA tarile romane nu atarnau
canoniceste de nici una din episcopiile bulgare depe
malul DunArei, ci era u in supunere direct &are scaunul
patriarchal bulgar, care'si avea resedinta la inceput
in Preslav, si care si-o schimbA apoi, impreund cu. ea-
11. Mai jos cap. IV, No. 1 sub Lhiguri.
CREVTINISMUL LA ROXIANT 161
pitalele imperiului bulgar, in Sofia, Moglena, Voden,

Prespa i in sfdrit in. Ohrida, ceeace explica i lipsa
episcopiilor din Dacia. AceastA Ora era sub eparhia
speciala a patriarhului bulgar, tocmai ca tar adus
in chip silit la Cretinismul bulgar, i asupra cAreia
trelmia deci pusA iii lucrare 0 supraveghere mai de
aproape. Deaceea se si pun Romanii din intreaga But-
garie sub autoritatea directa a pa triarhului de Ohrida
de care Bulgaroctonnl, nefacand el in aceast oran-
duire &cat intArirea unei stari de lucruri existente.
Infibitarea unei episcopii bulgaresti in Dacia puteit
s aiba de efect desbinarea acestei tali de sub auto-
ritatea bisericei bulgare. AMA dupA desfiintarea mi-
penjului Bulgaresc, i dupa ce Wile dela nordul Du-
nArii incap sub stapanirea Ungurilor i a Cumanilor,
vedem aparand In ele episcopi deosebiti, precum ni'i
arata hula din 1234.
Faptul care vine in sprijinul acestei pAreri, cA
Romanii erau supui deadreptul care patriarhia bul-
gar este, CA din timpurile cele mai vechi gdsim bise-
rica tArilor romane, de indat ce ea se constitue, su-
pusA patriahiei bulgAreti din Ohrida, i aceasta anume
in timpuri chid aceastd patriarhie era en totul dna-
zuta din ceeace fusese mai inainte.
AA tim cA pallA la 1339, bine inteles de mai inna-
inte vreme, biserica munteanA atarna de alte patriarhii
decat de cea constantMopolitana ; cAci in anul arAtat
Alexandru Basarab cere dela aceasta din urnia ca sA'i
sfinteasca un mitropolit, lucru la care patriarhul con-
simte numai sub conditia expres, ca pe viitor sa nu
mai ceara tara mitropolit de aiurea deal, dela Con-
stantinopole 12 Ca aceastA an patriarhie de care atAr-
nase pana atunci Muntenia, nu era cleat Ohrida, se
vede depe aceea c cativa ani mai tdrizu, in 1390,
patriarhul grecesc adresAndu-se lui Mircea voevodul
Munteniei ii vorbete de arbiepiscopul voqiu de la
12. Ada palriarcludus Conslantinopolituni, ed. Miklosisch et Mailer, Wien

1869, I.p. 383-388, :moo 1359.
A. D. Xenopol. Istorin RomAnilor. Vol. II. 11
162 IsTORIA itomArniort
Ohrida 13. Pe cat se vede Muntenia se intorsese in

curand iar4i la vechea ei ascultare de scaunul Ohri-
dei, dupA ce statuse desbinata catva timp, trecand
sub acel de Constantinopole.
Tot pe atunci gasim i pe Iuga vodA domnul
Moldovei, ca trimete la Ohrida, spre a lud blagoslo-
venie, ca sa aseze in Moldova un mitropolit" 14.
Rezumand cercetarile de pana aci asupra bise-
ricei bulgareti la Romanii din Dacia Traiana, incheiem :
1) ca forma bulgara a Cretinismului s'a substituit in
chip violent celei vechi romane ; 2) ca Romanii fura
inentinuti sub autoritatea directA a patriarhului bul-
garesc, fara a li se constitui niste episcopi speciali,
pana dupa caderea Iii periului intaiu Bulgar i trecerea
tarilor romane sub alta stapanire, cand atunci apar
si episcopi rornani la nordul Dunarei ; 3) ca din aceste
legaturi vechi ale Ho.; anilor cu patriarhia bulgara,
al cAreia depe urma scaun fu Ohrida, se explica sit-
punerea ierarhica a bisericelor rornane, constituite mai
tarziu, sub aceasta patriarhie 15.
Inriurirea bisericei bulgaresti asupra mintei i de-
svoltarei poporului roman, care tinn aproape opt veacuri
fu din cele mai daunatoare. Devenind, prin o urmare
fatala, i limba Statuhii i aproape singura scris si
cetita, limba bulgara impiedeca cultivarea graiului na-
tional pentru acest rastin p atat de indelungat. Atare
predomnire a Bulgarismului la Romani nu se poate
asemana cu acea a linibei latine in biserica i Statele
apusene ; caci aici, de I o limba straina slujia la in-
,
13. Ibidem, II, p. 230 : 6 p.i.tszicszoiroc 6p,thy 6 'Ax1t,3cov".
14. Lelopisifrle frirei Moldovei publicate de M. KoOniceanu, Iasi, 1852,
I, p. 102. Notita continuta In Indreptarea legii, Targoviste, 1652, p. 403 : Aceasta
se scrie in pravila lui Mateiu Vlastari eS i Moldo-Vlahia a fost supusa Ohride-
nilor" ar fi foarte insemnata, de oarece Mateiu Vlastari a comentat dreptul cano-
nic pe la 1335. Cercetand insa Intregul comentar al lui Vlastari, n'am gasit nicliri
o asemenea indicatie.
15. Alta ipoteza asupra felului introducerei slavonismului la Romni a fost
sustinut5 de Hasdeu, Limba slavied la Romdni In Traian, 1869, p. 168 ; Ghenadie
Enaceanu, Creslinismul in Dacia, 1871, p. 110. D. I. Bogdan, Cony. lit., XXIII,
p. 295 se abtine dela orice parere.
CRE$TINISMUL LA ROMANI 163
ceput pentru transmiterea gandirilor, a cea stA limb A str-

MA continea cheia unei comori intregi de idei innalte,
de forme mAestre, de invAtAturi pretioase, cari pa-
trunser in curand, tocmai prin acest canal, tpintile
n.ulthuei, si destelinindu-le, le fkurA destoinice pen-
tru civilizare i pentru spornica rodire de n ai tarziu
a graiului national. Limba latinA fu o scoalA pentru
lin,bile poporane. La noi slavismul, tampit, orb si
lipsit de ()rice idee, apAsA ca un rpunte asupra cuge-
tului poporului roman, fArA s'i aducA nici un folos,
ingrosind tot mereu intuterecul care'i cuprinsese mm-
tile, in loc de a'l Iiiprti. Limba slavond innAbusi
gandirea romaneasca.
Deaceea pe capd in apusul Europei, intrebninta-
rut lin bei latine aduse si efecte pozitive i rodnice
asupra cugetArei omenesti, la RoP ant predoi inarea
slavis 1 ului distruse numai cat, fAr a creea. llilnie.
Inriurirea ei pozitivA, unnele lAsate de ea 11 consti-
inta romaneascA stuil aproape nule. Cuvhitele slavone
ii troduse prin bisericA, sunt acele ce s'au prins mai
slab de graiul poporului ro an, deci acele ce s'au
(I( slipit mai usor in ti Apurile mai none. Ele nu pa-
tru sera.' in organis ) ul vitt al lnpbei, nu se intruparA
in ca, nici nu falcur cu ea o parte intregitoare. Supra-
puse adeseori cuvintelor romanice, ele au lost aruncate
departe de gcaiul poporului, indatA ce struna romanA
atinsA de degetul regonerArei, zbarnal puternieul salt
sunet. Cu totul alta este inriurirea direct slavona,
stobilita prin contactul de la popor la popor Aici
cuvintele Ii prunattate de la Slavi ramasera conto-
pae in lin bA, astfel cA astAzi ele sunt cu neputinta
de alungat din ea, fAr a o saraci, fAr a rupe din ar-
boreleei n ulte frunze grase, multe flori n irositoare. Aici
vedem din protivA o inriurire fireascA, primit de bunl
vote i plAccre, de limba si sin tul poporului. Dincolo
una maestrita i silit, suferitA de grainl si de mintea
Romanilor tin p de veacmi intregi, dar pe care, la un
limp dat, o scutur i o respinse.
In lucrarea de regenerare a nationalitAtei noastre
pe care cu Ufl mare avant a intreprins'o thupul in care

traim, i care are drept prima ei tinta curatirea limbei,
sA bAgAm de sama a nu ne atinge de cuvintele, chiar
straine ce an devenit nil trup i un sange cu noi ;
s luAni aminte ca -Mind uscaturile, sA nu atingem
ramuri verzi ce vor putea produce frunze
Nuwai pedantii cred CA o limbA se poate fabfica ; 1)0-
porn! adevarat, natura vie nu'i ascult.
5i s 1111 ne temem CA prin cuvintele slave ce le
cuprinde limba noastr, am deveni Slavi, tot atat de
putin pe cat Francezii devin Germani prin elementul
german al limbei lor, sau Spaniolii Arabi, prin acel
arab. Limbile se caracterizeaz, nu dupA tezaurul lor
de cuvinte, ci dupA tesAtura intimA a gandirilor, si
aceasta e romand cAci in toat intinderea ei, grama-
tica limbei noastre este latin.
Incheprea nalionalitatei romfine.Am ajuns la
capAtul istoriei inceputurilor neamului romnesc i la
pragul intemeierei vietei sale politice. In lungul rastimp
de 1400 de ani (500 in. de Hr. 900 dup Fir.) studial
panA aici am desfAurat un ir de fapte insemnate
care a contribuit la formarea nationalitAtei romane.
Trei sunt factorii mai de samA ce au contribuit Ia
crearea acestei none individualitAti istorice : trunclnul
aric i anume tracic al popoarelor ce au locuit in Dacia
innainte de cucerirea romanA, compus din rAmAitele
Agatiri1or i a Scitilor wzati, absorinti de Geti i lIe
Daci.
Pe acest substrat mai omit fiziologic al nationa-
litatei romithe se altoi puternicul i absorbitorul vlAstar
al rasci latine care prefAcn cu totul coroana arborelui
in plan-tat pe el, pAstrand numai din salbatecul tam-
clnu pe care fusece rasAdit, energia fr samAn i al
vietei trAinicie.
Peste aceastA imbinare astfel alcAtuith din Traci
si Latini, se adAugir in vremile nAvAlirei, inriuririle
aduse de popoarele barbare asupra nationalitAtei ro-
inane. Am vAzut ins CA din toate popoarele nAvAli-
CRE5TINISMUL LA ROMANI 165
toare, Slavonii furA aproape singurii cc pusera In lu-

crare o mai statornicA inriurire asupra vietei poporu-
hti roman. Germanii nu avur aproape nici o atingere
linititA, urmat de vreun efect oarecare asupra ca-
racterului su ; tot ai i cu numeroasele neamuri de
obfirie n ongola cari izbutira, chiar in Transilvania,
unde venira in o atingere indelungata cu poporul ro-
mfinesc, a introduce numai iii limba lui cateva cuvinte
din grainl bor. Pe cat insa de slabe i neinsemnate
furd inriuririle lAsate de celelalte neamuri, pe atat de
puternica In acea a rasei slavone, care fu pusd in lu-
crave pe calea atingerei etnice, apoi pe aceea a religiei
si culturei, care tinii mai nmlt de 700 de ani, Un timp
! cat de puternie insA a trebuit sa fie stratul
roman, interpus intre fundamentul trac suprapu- i
nerea slavona, spre a predomni pe ambele aceste doua
elernente, i a da in reztimat natere unei poporatii
de caracter romanic.
Deaceea ca rezultat al framantArei indeplinite in
timp de veacuri pe pamantul manos al Daciei Traiane,
avem un popor de rasa latina 16, care ca atare se
afirma la viatA, ca atare vrea sa traiasca i sa pAstreze
neatinsa comoara sufletulni salt. Din momentul ce acel
element nobil i generos patrunse Iii constituirea fi-
intei sale, el se crezei ca pe deplin alcatuit. Se supuse
iiiriitririlor ce n ai venirA peste el, neptitandu-le ill
Iaturt ; insa se apar cat pail de a lor copleOre, i
Ii aduse totdeauna aminte, chiar in Limpurile acele
de mai grea rastr*e, despre innalta origine din care
se tragea. Ca melcul Ii retrase truptil in scoica ce'i
slujia de adapost, muntii Carpati, i cand 11 scoase
iar la lnmin, spre a se Indrepta care Dunare, i-a
bea ap turbure", cum spune Un cantec copildrese,
el se afirmA ca o odrasla a poporului roman. Aceasta
fu ideea mantuitoare ce'l apAra pe el in tot timpul
inannosuliti sau train. Mai intaM, sub fornA de in-
16. In cc intelcs trebuic Inala rasa Iatin, anume ca rasa intelectualti,
vezi uiliuI nostru Polilique de races publicat in Cronaca della civilla ekno-lalina,
Boma 1903.
t6o ISTORIA ROMANILOR
stinct care'l impiedecd, intr'o mAsur insernnat, de

a'i uni fiinta cu popoare de alt neam ; mait arziu, sub
forma de idee contintd, totdeauna originea lui romanA
ii sluji de scut i de apArdre. i in timpurile mai noue,
cand ii fu dat a renate la viatA i la propAire, tot
din aceastA idee sorbi el puterile ce'i erau de lipsA
spre a inflori.
Astfel din lunga perioadA a cArui studiu l'am m-
cheiat, poporul roman iei alcAtuit din elementele sale
fundamentale, impreunate aA fel, incat acel roman
s rAmanA ca predomnitor, i acest proces de fierbere
i contopire a pArtilor sale alc5tuitoare se indeplini in
ceta tea Ca rpa tilor.
Am sfarit cu expunerep constituirei nationalitatei
romaneti, pe care am vAzut-o invingand in cumplita
lupt pentru viatA, asupra tuturor elementelor cu care
venise in ciocnire. Acuma ne trage randul s'A cercefam
a doua fazA a acestei desbateri a poporului roman
din noianul timpurilor, din care'l vom vede la sfarit,
dup5 nespuse zbuciurnAri, ieind iarAi invingAtor. DacA
ar fi fost menit sA piarA, de mult ar fi dispArut el
de pe suprafata pAmantului. Tocmai insA greutatea cu
care i el a ajuns s5 ocupe locul s5u la soare pe acest
ingust pAmant, unde neamurile neincApAtoare se zdro-
besc i se inghit, ne insufl puternica credint5, inte-
meiatA pe prelungirea seriilor, CA soarta ii p5streazI
incA un viitor indelungat.
CARTEA II.
ISTORIA MEDIE
--
EP Oefl ShAVONI8PLUI1U1
clz la nvlirea Ungurilor pfini la ju mAtatea veacului al XVI-a.
900-1650.
______
In aceasta a doua carte a istoriei poporului ro-
man \TOM desfasura soarta lui dela navalirea popo-
rului unguresc asupra Daciei, nAvAlire care cade im-
preund cu primele incercdri de viata de Stat si cu
predomnirea culturei slavone asupra Romanilor, panA
la surparea acestei forme de cultura care se intinsese
din biserica aslIpra intregei vieti culturale scris a lio-
manilor, surpare adusa de cAtre Grecismu dincoace de
Carpati si de Apuseni dincolo de ei.
Aceasta epoca este destul de intinsa, cuprinzand
aproape opt veacuri din viata poporului roman. Ea con-
tine mai mult miscari politice si sociale decal- de acele
petrecute in minte. In ea se va desbate poporul ro-
man din noianul veacurilor care'l innabasiserd pan a
a tunci si se va sill. dupa ce iesise ca o forma tie etnicd
deosebitA din framantarile lui incepatornice, sa in-
jghebe o viata de Stat. Bine inteles C o asemenea in-
cercare nu se putea infAptui -lard lupte duse mai in-
taiu pentru mantinerea neatarnarei, apoi (WO pier-
derea ei, pentru a ei redobandire. Dar sfortarile Ho-
manilor fura zadarnice si ei cazurA tot mai adanc
sub puterile vecine. Poporul roman ajunse deci in Tran-
silvania la peirea lui politica desavarsita, prin supu-
nerea sub Unguri, iar la sfarsitul epocei Slavonismului,
in State le injgheba te de el in poalele Carpatilor, in
o situp tie a semanatoare, sub puterea Lurceasca. Ca
desvoltare intelectuald vom vedea cum, pe langa o
trecere a predomMrei intelectuale catre alLa cugetare
tot straina neanmlui, cea greceascA, se iN este si mica-
rirea ceo d'Mtaiu a cugetarei nationale care indru-
meaza inersul suitor al desvoltarei poporului roman.
CAPUL I
DACIA IN PERIOADA A 11-a A NAVALIREI BARBARE

INCEPUTUL STATELOR ROMANESTI
900-1290.
fiqta C4aa 0_0-0-0
0 T
0
z
10/
0
/ -0
EN
ocipAr1-
BARLADULlii
04.
LEGENDA
Ung ark' 0--0-0 0 I/a&
Peceneghii
44444-4-44-4-t- ECNLE
Cumana' Inicinel impethi Bulyanue
(678-1018.)
Mite . Biscratrizi (1018-n8s)
ImperthKxlercho-Ralqar
(ilas-13s6)(/.11191
ftt OfelliEttU
UNGUKII
1. STABEA TUMOR DE PESTE WW1 L. VENIRE\ UNGUIDLOH.
Homilnii sub voevozii bu19ari. Dela stingerea pit-

terei Avarilor prin Carol cel Mare (797) panA la ve-
nirea Ungurilor in Panonia i de aici in Transilvania
(898 1037), nu se vede nici un popor barbar s fi
nvalit in Dacia TraianA. Mai nmlt Inca, Avarii in-
cepur a pierde din putere Inca cu mult timp innainte
de surparea Statului lor, anume dela emanciparea de
sub ei a Bulgarilpr (678). Din acel timp deci i pand
la venirea Ungurilor, mai bine de 200 de ani, duseser
Roiiinii i Slavonii din Dacia Traiana" un traiu mai
linitit, dac Ii asemAnAm cu furtunoasa stare de mai
innainte. Aceste popoare adApostite panA atunei in
vgunile muntilor, incepur a scoate capul la lumin,
coborandu-se en incetul pe coastele i prin vAile lor,
unde puteau duce o viata mai upar. Incepur a se
intemei sate i orae romne i slavone in poalele Car-
patilor. Existenta mai veche a acestor sate i orw
decat aezarea oardelor maghiare in Transilvania i a
oaspetilor germani se poate cunoate i astzi, depe
faptul ca numele lor se vAd a fi de originA romaneascA
sau slavonA, maghiarizate sau germanizate in urm
1. Citiim efiteva din nenumarata lor multime :
Itomfin slavon Manhiar German
Carpinis Kerpenycs
Daia Dalya
174 TSTORIA ROMA-NH.0R
Romnii i cu Slavonii lAsandu-se inspre es, se

dadura mai cu staruinta vietei agricole i redevenirA,
cel putin acei ce se coborasera, cu totul aezati, si
deci trebuira numai decat s injghebe din nou Ince-
paturile tmei vieti de Stat.
.Aceastd organizare a vietei politice a Romano-
Slavonilor se Mai insa sub inriurirea Bulgarilor care
se substituisera Avarilor in stApAnireara asupra tarilor
dela nordul Dimarei.
Cu mult Inca innainte de organizarea principatelor
Valahiei si Moldovei, Inca de pe cAnd Romanii nu pa-
rAsisera "fransilvania sau se c thorau numai cu teamA
pe coastele exterioare ale muntilor, intalnim la ei
uncle wzaminte cari sunt invederat de origina bul-
gAreascA, de oarece termenii cari le insamrid sunt
deriva ti din aceastd linibA. Astfel gAsim organizarea
priwelor State romne, intocmitA sub nite efi nu-
miti voevozi. Cuvntul vine dela vechiul dialect slay,
vorbit de Slavonii peninsulei Balcanului, voda=con-
ducAtor, vojcwoda conducator de rAzboitt, dela voi
rAzboiu. Tot cu un cuvant de origine slavo-bulgarA
este insen natA i clasa nobililor la Romani : boierii,
care cuvant vine dela vechiul slavon boljar nobil.
Recel Reese Riitsch
Topiircea Toporcza Tschapertsch
Gali Galysi Galisch
Sacel (Saticel) Szecsel
Te1i5ca Telisca Teli schen
Valea Valya Wallendorf
Mandra Mundra
Siirata Serata
Buhl Bolya Bell
Vladeni Vladeny Vladein
Fteinar Resinar Reschinar
Porcesti Porcsesd Portsheschti
Campul lui Neagu Campolnyak
Porumbac Porumbak Bornbach
Gilunoasa Kaynosza
Vulcan Volkany \Volkendorf
Rucar Rukur Rukendorf
Adrian Adorian
Buzeu Bodza Bodsau
Vezi Trauenfeld, Geographisches Lexicon Siebenbargens, Wien, 1839. Bieltz
Handbuch der Landeskunde Siebenburgens, Hermannstadt, 1827.
utsiouRn 175
Caracteristic este terminul de boiarin intrebuintat destul

de des de izvoarele noastre vechi 2 i care corespunde
vechiului slay bolf arin. Aceste dou aezAminte : voe-
vodul adicA conducAtorul i nobilii, clasA ce se desface
de la sine i dupd tin proces de alegere social cunoscut,
din sinul unui popor, trebuiau sA existe chiar innainte
de injghebarea societAtilor organizate, intru cat ele
sunt chiar conditia ori cArei organizari. Fiind ele insem-
nate cu termini de origine bulgarA, dovedesc Inca-
odatA adanca vechime a acestei inriuriri Ia Romanii
din Dacia. Tot la acest timp primitiv, al intocmirei
vietei de Stat, ani raportat noi aezAmantul Imezulni
i termimd slay de bir intrebuintat la Romani pen-
tru a insemnit darea pe cap a poporuhii de rand, ceeace
in latinqte se numid fributum. AceastA dare este si
ea un element neaparat in constituirea unei societati,
oricat de rudhnentara, i deci trebuie sa fie contim-
porana la Romani cit boierii, knezul i voevodul.
Asupra vechimii asezAmantului voevodului la Ro-
n anii i Ia Slavii din Transilvania, ne poate indrumit
aflarea lui chiar la Unguri, despre care Constantin
Porfirogenitul spune CA la venirea lor in Panonia si
chiar innainte, erau sub conducerea anor voevozi 3. FArA
sdoiala ea Ungurii iiu putuser aduce eu sine din
stepele aziatice, acest aezamant bulgaresc, al carui
origine este de cautat la sudul Dullard, i ca atrthuirea
lui Ungurilor de cAtre impAratul scriitor, Inca inniante
de a se opri acest popor in Panonia i Transilvania,
unde putuse intalni rudimente de State sub voevozi,
2. Vezi o sum de documente dela Const. Brancovanu in Condica logole-
Pei depe timpul lui, needit la arehiva Statului in Bucuresti.
3. Const. Porphyrogenitul. De administrando imperio, c. 38 (Ed. Bonn
p. 168) : Ov. sb sdw To6pcori gavog 1-cX-rov vi XaCaroiV: To 7taAatOy
Thy xatoc:4-riatv inoteiTo Etc; sby TOzov TO,/ &;:ovop.i.ColLevoy Aapsaia. x7:0
T I tou zplycou poeP6Sou atrc6)v irco)vvp.ictc". (numit Lebedia dela
cel dintiiiu voevod al Ungurilor). Idem, p. 169 : Ok:yot) Ga zpavo,) ar.7.6.p.-
v.theroc 6 pvivoc ..ateZvoc arizow Xa:apEac roic To6pxotc i:Lipuos TO!)
7:poc itycav 66-cocycalipat XeXavata tbv 7cpinov ce6tthv pos3Oi3ov".
(Helandia intdiul lor voevod, al Turcilor. Asa numesc Bizantinii pe Unguri).
176 /STOMA ROMANILOR
trebue pusa pe socoteala unui anacronismu comis de

Porfirogenitul care, pe cand scrhi la 952, a flase pe
Unguri organizati sub voevozi. Existenta 11110F voevozi
la Unguri, indata (WO arAtarea lor in valea Dunrei
i muntii Carpati, este o dovadA invederat CA po-
poarele supuse de ei aici, Slavonii si Romanii, erau
organizate la venirea Ungurilor sub acest fel de con-
ducAtori.
SA cercetAm cari (Tau voevodatele cc se Ohm in
fiinta in tarile de peste munti din stanga Tisei. la ve-
nirea Ungurilor.
Cronica cea mai veche ungureascA, scris de Ano-
nimus Belae regis Notar, enumara trei : al lui e-
munorul, dintre Sonic si Mures, prin Criiana si nor-
dul Transilvaniei, al lui Glad, prin Banatul Temi-
soarei si al lui Gelu, in Transilvania. Alte izvoare
posterioare mai adauga un al patrulea principat, acel
al hti Kean, in sudul Transilvaniei. S cercetAm dacA
existenta acestor state se adevereste pentru timpul
cand partite locuite de Romani au lost supuse de
Unguri.
Cel (Entail]. din aceste principate, este arAtat de
Anonimus ca stapanit de un duce Menumorul. Acest
(Neat era asezat la nordul Banatului, dela muntii Bi-
harului in sus, (dux I3ihoriensis) prin regiunea Cri-
sului, a Tisei si a Samesului, cAci Anonimus vor-
heste de un castel Bihar al ducelui i arata aceste riuri
ca curgand prin tara sa 4 ; cuprinde deci regiunea nu-
mita' astAzi Crisiana, unde Ungurii dau chiar peste
orasul romanesc Satul-Mare 5. Acest ducat eat vasal
Imperiului Bulgar de peste DunAre. Anonimus notar
aratA gresit Ca ducatul ar fi fost supus Imperiului Bizan-
I. Anonimus Belay regis nolar. e. XX , XXII, LI (in llisloriae lIanyariae,
Ionles domes/id, vol. II). In C. XI determinS astfel marginile dueatului : Terra
que est inter Thisciam et silvam lgfon que jaret ad Erdeleu, a fluvio Morns usque
ad fluvial]) Zomus".
5. Existenta Satului-Mare se dovede0..e eel putin de pe timpul SfAntului
Stefan, al aruia sotie, Gisela, adusese colonii bavareze in acel loc. Fejer, III. 2,
p. 2 I, anno 1230 : Andreas... nostris hospitibus teutonicis de Zallunar Nemelhy,
iuxta fluvium Zamos residentibus, qui se dicebant in fide dcminae Keislae ad
Ilungariam convenise". Cf. Katona Hisloria critica, I, p. 131.
UN GIIRII 177
tin 6 care, pe atunci, tremura el insui innaintea puterei

bulgare, condusA de impAratul Simion i nu avea cum sa
stApaniascA regiuni dincoace de DunAre, sArind peste
ImpArAtia BulgAreascA. ReiesA deci cu evidenta CA Ano-
nirnus amestecA aici ImpArAtia Greceasca cu cea Bul-
gAreascA cAreia inteadevAr era supus ducatul lui Me-
numorut. Deaceea i cronicarul spune cA, atunci cand
Menurnorut fu somat de Arpad a'i ceda teritoriul Sta-
tului sAu, el ii rAspunse cu o inim bulgdreascr, ca
nu se va supune 7. Celelalte izvoare mai vechi ale isto-
riei maahiare confundA pe acest duce Menumorut cu
Sviatopluc ducele Moraviei care i el fu bAtut de
Unguri la cucerirea Panoniei de cAtre ei. Astfel Keza,
Thurocz pe cat i Cronica Budenth fac din Sviatopluc
Ull fiu al lui Morut 8, spunand cA ar domni asupra
Bulgarilor i Moesienilor (a dicA Bulgarilor din Moesia
de peste DunAre), de uncle se vede cu siguran0 ea
cronicarul unguresc amestecA pe ducele Moraviei eu
un principe bulgar din Transilvania, care era supus
Moesienilor, iar nu domnia peste ei. Poporatia stA-
panitA de acest duce, vasal al Imperiului BulgAresc,
era in part e de origine romanA, precum se vede a-
ceasta din pAstrarea vechilor nume ale riurilor Criul
i Sameul i din aflarea oraului denumit cu numele
rornanesc de Satu-Mare. E probabil cA dela acel ducat se
va fi tinut i partea mai rnuntoasa a Maramureului
care, dupA ce Ungurii cucerirA regiunea lui mai planA,
6. Anonimus, c. LX : per gratiam domini mei imperatoris constantino-
politani". La c. XXVIII Anonimus spune conform cu aceasta, c6 Menumorut
se pregiltia a fugi In Grecia.
7. Anonimus, c. XI : Quod Menumorut, qui duci Arpad prius per lega-
tos bulgarico corde, superbe mandato, terram cum pugillo se daturum negabat".
si D. Onciul, Originele Pr. rom.,p. 133 admite amestecul Imperiul Bulgarilor cu
acel al Grecilor.
8. Simon Keza, ed. Endlicher, Monumenta Arpadiana, Sangalli, 1849, p.
101 : surrexit tandem Zualaplug filius Moroi, princeps quidem in Polonia, qui
Bracto subjugando Bulgaris Moesianisque imperabat, incipiens similiter in Pa-
nonia post Hunnorum exterminium dominari". Cf. Thurocz, I, c., 24 : Voluere
tamen nonnulli quod Hungari in secundo eorum introitu, non Zwathopalug sed
Marothum patrem illius, In Panoniam invenissent dominantem". Chron. Budense,
ed. Podhradzky, Budae, 1838, p. 32 : Quidam princeps Swetibolug Marothi
filius In Polonia, cepitque nihilominus et in Pannonia dominari". Morot pe ungu-
reste =Moray
12
A. D. Xenopol. Istoria Ronattnilor.Vol. II.
rAmase ca un adapost pentru Romani, sub voevozi

nationali pe can Ii vom vedea, ca se aflau, ab antiquo,
Iii aceasta regiune dela nordul Transilvaniei.
Al doilea principat amintit de Anonimus, este
acel al lui Glad, care se intindea In Banatul Temi-
soarei, dela riul Muresului 'Ana la Orsova, ultima cu-
cerire pe care Ungurii o fac in tara lui Glad, adeca
pana la puntea lui Traian, pe care si Porfirogenitul
o arata ca aflandu-se la capatul prei cucerite de Un-
guri 9. Cand Ungurii intreprind cucerirea ducatului lui
Glad, ei supun intai partea cuprins intre Mures si
Timis, ceea ce arat ca" ducatul lui Glad se intindea
din jos de Mures, precum acel al lui Menumorut se
latia la nordul acestui riu. Ca i acest ducal, era sub
suzeranitatea Bulgarilor, se vede Mani de pe aceea
ca. ducele Glad este dat ea originar din Vidin ; apoi din
spusele lui Anonimus ca Ungurii, (WO ce an trecut riul
Timis, au patruns in hotarele Bulgarilor ; in sfarsit
din aceea ca armata lui Glad consta din Cumani, Ro-
mani i Bulgari. Romanii erau poporatia bastinasa'
a Banatului, centrul foastei Dacii ; Bulgarii erau st-
'Anil acestui ducat, al carui sef insusi era Bulgar ; iar
Cumanii stint introdusi de Notar in locul Peceneghi-
lor, de vreme ce aparitia Cumanilor in valea Du-
narii este posterioar cu 200 de ani cucerirei maghiare.
Ca ducatul lui Glad era sub suzeranitate bulgareasca,
se mai cunoaste si de pe aceea ea' un urmas mai hide-
partat al lui, numit 'lid= care traeste pe timpul lui
Sfantul tefan, pe cand Bulgaria dunareana cazuse
In puterea Grecilor sub impratul Zimisces, recunoaste
9. Anonimus, c. XI : Terram vero que est a Moro Morus usque ad Ca-
strum Urscia, preocupavisset quidam dux Glad, de Byrign eastro egressus". c.
XLIV : Glad ducem qui dominium habebat a fluvio Morus usque ad castrum
Horurn, ex cuius etiam progenie longo post tempore descendit Ohtum, quem
Sunad interfecit. Hungari ibi per duas hebdomadas permanserut, donee omnes
habitatores illius patriae a Morisio usque ad &Warn Temes sibi subjugaverunt
et cum vellerent transire amnem Temes, venit obviam eis Glad, dux illius patrie
cum magno exercitu equitum et peditum, adiutorio Cumanorum et Bulgarorum
algae Blacorum, et in eodem bello mortui sunt duo duces Cumanorum el fres
kenezi Bulgarorum. Adepta victoria, huic egressi venerunt versus lines Bulgarorum;
dux vero Glad fuga lapsus castrum Kence ingressus est ; hinc euntes castrum
Ilrsova ceperunt".
UNG17R11 17Q
suprernatia acestora, dupA cum recunostea predece-

sorul sAu autoritatea Imperiului BulOresc. Despre Ah-
turn ne spune viata Sfantului Gerhardt, cd de si fu-
sese botezat (WO ritul grecesc in Vidin, totusi !Astra,
probabil dupA vechiul obiceiu bulgAresc, poligamia,
avar.d sapte femei. El construeste in orasul Muresului
(Targul Muresului de astAzi) o manAstire in onoarea
Sfantului loan BotezAtorul, in oare asazA cAlugAri
greci. El se emancipase cu totul de domnia maghiark
uzurpand dreptul de a taxa sArile regesti care se co-
borau din Transilvania pe riul Mures. Teritoriul stA--
paint de Ahturn se asternea intocrnai pe acolo, pe
unde am vAzut mai sus CA se intindea stApanirea lui
Glad, ba chiar incepand ceva mai de sus de Mure,
dela Cris, OA la Vidin i Severin. i acest ducat inA
de si stApanit de o dinastie bulgAreascA, dup numele
ducilor sAi : Glad, Ahtum, era locuit in mare parte
de o poporatie romaneascA, ceea ce se vede de pe pa-
strarea vechilor numiri ale riurilor Criul, Muresul
Turnu-Severinuhii, apoi de pe Vlachii cari formatt
armatele ducelui Glad. Tot Romani ti eh uia sA fie
i numerosii pAstori cari pAsteau, dupa arAtarea cro-
nicarului, in rnuntii acestei rI, nenumAratele lor turme.
Cu toate cA Ahtum recunostea suprematia greceascA
si fusese botezat dupa ritul grecesc, el era fArA in-
doialA Bulgar, mai intaiu dupA nume, apoi prin co-
borarea lui din ducele Glad, cum aratA Anonimus 10.
Al treilea principat arAtat de Anonimus ca apar-
10. Vita S. Gerhard/i in Endlicher, Monument(' Apadiana, p. 214 : erat
quidem princeps in ube Morisena nomine Ahtum, qui secundum rilum Greco-
rum in civitate !huhu fuerat baptizatus. Habebat autem septem uxores, pro,
o quod in religione christiana perfectus non fuerat. Regi autem Stephano ho-
norem minime impendebat, confitens in multitudine milituM et nobilium suorum.
Erant ei et pecora infinita, que omnia habebant pastores suos deputatos, et usur-
pabat sibi potestatem super saks regios descendentes in Morosio, constituens
in portibus eiusdein fluminis usque ad Ticiam tributarios et custodes, conchi-
sitque omnia sub tribute. Accepit autem potestatem a Grecis et contruxit itt
praedicta urbe Morisena monasterium in honore beati loannis Baptiste, constl-
tuens in eodem abbatein cum monachis grecis. Serviebat namque eidem vino
terra a fluvio Keres usque ad partes Transilvanas et usque in Budin et Zeren".
Comp. Anonirnus, c. XL1V. Glad, a cuius progenie Oldum descendit". Idem:
;S:Incl ducem ex cuius etiam progenie, longo post tempore, descenderat Ohlunr
quern Sunad interfecit". Vezi i c. XI. Glad ex cuius progenie Ohtum fuit natue%
.180 ISTORLL ROMANILOR
linAnd anumit HomAnilor era acel al lui Gelu care este

arAtat ca intinzAndu-se in tara de dincolo de pduri,
adecA in Transilvania, unde s'ar aflA riuri din nAsi-
pul cArora s'ar culege aur. Totu5i acest ducat pare
6 se fi intins mai ales in partile nordice ale tArei, cci
In cele de la sud era, dupA cum vorn vedeh, alt ducat,
pe care il aflAm mai tArziu Inca neatArnat, dupA ce
'ace! al lui Gelu cdzuse sub Unguri. De aceea vedem
a5ezatA capitala sau castelul ducatului lui Gelu
lAngA riul Sameu111. Ducatul acesta este arAtat de
Anonimus ca locuit de Romani i Slavoni cari ar fi
oamenii cei mai slabi de pe tot pArnntul, cAci n'ar
avea alte arme cleat arce si sAgeti, iar ducele lor
Gelu nu ar fi Qin de samA; nu ar aveA pe lngA sine
buni ostai i nu va indrAzni a se opune Ungurilor,
-cu atAt mai n ult cA ar fi suferit in repetite rnduri
pustieri dela Cumani i Pacinati 12 LAsand la o
parte apretuirea lui Anonimus asupra valoarei popo-
rului rornnesc, in care pArtinirea ungureascA se vede
chiar de pe desconsiderarea armelor romfine can l. era u
cu toate acestea identice cu ale Ungurilor, sA socotim
ce poate fi adevArat din raportul lui Anonimus asupra
ducatului romnesc din Transilvania.
Dovezile doeumentale ale aflarei ilOfliallilOr peste
inui4i. Pentru aflarea RomAnilor in Transilvania i
'in deobte in tArile de peste munti vorbesc ins, afar
'de locurile aduse pdnA aici din Anonimus notar, i
11. Anonimus, c. XXVII : Qui (Gelou) cum fugerat, properans ad castruin
suum iuxta flumen Zomus positum, milites Tuhulum audaci cursu persequentes,
ducem Gelou iuxta fluvium Copus (Copsa) interfecerunt". Comp. c. XXIV : ,dum
coepisset audire ab incolis bonitatem terrue ultra silvanae ubi Gelou quidam Blacus
dominium tenebat".
12. Anonimus, c. XXV : quod terra illa irrigaretur optimis fluviis et quod
.in arenis eorum colligeretur aurum, et habitatores illius terrae viliores homines
essent totius mundi, quia essent Blasii et Sclavi, quia alia arma non haberent
nisi arcum et sagittas et dux eorum Gelou minus esset tenax, et non habent circa
se bonos milites nec auderent stare contra audaciam Hungarorum, quia a Cumanis
. et Picenatis multas iniurias paterentur". Cu toate ch numele ducilor bulgari si
acel al ducelui roman pot fi frichipuite, cum observh i d. Onciul In Originele Pr.
rom., p. 126, traditia existent.ei acestor teritorii dependente de Imperiul Bulgur
rilmfine in picioare.
UNGURTI 181
,care ii pornenesc deadreptul, incA i alte imprejurAri

cari intAresc arAtArile lui, i pe care voim sA le adir7
cern, fiindcA de cAtre protivnicii stAruintei Romani lor
in Dacia TraianA, riu voete a se pune o valoare deo-
.sebitA pe mArturisirile notarului lui Bela.
Anonimus spune anume cA Panonia ar fi lost
locuitA la venirea Ungurilor de Slavi, Bulgari, Va-
.tahi i pstorii Romanilor ; cAci dupA'moartea regelui
Atila, Romnii numiau. tara Panoniei pAune, fiind cA
turniele lor pAteau acolo 13 Aceeai calificare a Pa-
noniei de pei;sunele Romanilor se intainete in un me-
rnoriu vechiu, redactat de pArintele Ricardo in 1237.
In aceastA scriere se spune : S'au gAsit in Faptele
l'ngurilor creVini CA ar fi altA Ungarie Mare, de unde
au ieit cei epte duci cu popoarele lor, spre a'i cAut
un loc de aezare, intru cat nu mai puteau incApe
de multimea locuitorilor, cari duci au venit in tan ce
astAzi se numete Ungaria, iar pe atunci se numi pa-
sunele Romanilor, pe care i-o alesera spre a o locui,
dupA ce au supus popoarele ce trAiau atunci in ea" 14
SA se observe cA i Anonimus vorbete de cro-
nici anterioare consultate de el, i amintete Analele
Cronice, cari nu par a fi fost altele decAt Gesta Hun-
garorum Christianorum pomenite de memoriul lui Ri-
cardo, i dela care Anonimus se vede a fi imprumutat
titlul cronicei scrise de el, i numit tot Gesta Hup-
garorum.
El spune apoi, ca i acea cronicA mentionatA de
Ricardo, cA pricina pentru care Ungurii pArAsiserA pa-
tria lor primordialA fusese prea marea sporire a popo-
13. Anonimus, c. IX : Quam terram habitarent Sclavi, Bulgari et Ma-
chi. ac pastores Romanorum, quia post mortem Athilae regis terram Pannonie
Romani dicebant pascua esse, eo quod greges eorum in terra Pannoniae pasce-
bantur".
14. De lacto Ungariae Magnae in Endlicher Mon. Arpad., p. 248 : In
ventum est in gestis Ungarorum Christianorum, quod esset alma Ungaria Maim-
de qua VII duces cum populis suis egressi fuerant, ut habitandi quererent sib-
locum, eo quod terra ipsorum multitudinem inhabitantium sustinere non posse!,
qui tandem venerunt in terram que nunc Ungaria dicitur, tune vero dicebalul
pascua Romanorum, quam inhabitandam prae terris ceteris elegerunt, subiectl,
sibi poputis qui tunc habitabant ibidem". Reprodus si In Fejer IV, 1, p. 50, anno
1236.
1132 ISTORLL ROMANILOR
ratiei 15, i in sfdr5it aminte5te i despre vechea numire

a Panoniei ca Aune a Romanilor, explicnd mai
lAmurit oare cum aceastA denumire prin arAtarea cA
proveni dela Romanii cari'si Aunau turmele in .
aceste pArti. Arhidiaconul Thomas care. scrie cAtre

1266 o Istorie a pontificilor din Salona i Spalatro,
.
zice 5i el, ca : Ungurii venir5 in Panonia i, dupA

ce uciserA locuitorii acelei regiuni, iar pe parte din ei
Ii reduser in slavie, s'au a5ezat in acel camp. AceastA
regiune, adaugA el, se zice cA din vechime a fost pfi-
wnele Romanilor" 16.
Cine erau ace51i Romani 5i ce insemnau pA5une1e
Romanilor? Despre Romanii propriu zii, nu mai pu-
tea fi vorba, ai caror imperiu dispAruse de mult. Tot
atAt de putin pot fi inte1e5i Grecii din Bizant care se
humiau Popziot, intru cat la venirea Ungurilor 898,
epoca tocmai cea mare de inflorire a Imperiului Bul-
gar sub tarul Simion, nici nu puteau fi pomeniti Bi-
zantinii pe malul nordic al DunArei, 5i apoi ce aveau
sA caute pA5uni1e Grecilor din Bizant, prin aceste pArti,
ci cari nici nu aveau turme? Ace5ti pastores 1?orna-
norurn nu erau decdt Rornanu, cari se coborau uneori
din muntii lor i pA5unau numeroasele lor turme in
pustia Avarilor, regiune aproape nelocuit dintre Tisa
si Dunre, Mesopotamia maghiarA. Deaceea se 5i numi
aceasta parte de loc pascua manorwn.
CA lucrul este astfel ne-o dovedesc arAtArile mai
multor cronici unguresti, in care se spune cA sub
Atila ieir cetatenii romani din orawle Panoniei", re-
tragandu-se ei in Apulia, iar Valahii, cari fuseserd pd-
storii i colonii lor, rtimaserd de buna lor voie in Pa-
nonia" 17 ; acei Valahii adecA Romanii cari Intr'adevAr,
15. Anonimus. c. I : tamen multitudinein populorum inibi generator=
.rion Mere sufficiebat". Vezi si nota precedent5.
16. Hisloria Salondarum ponfilicum algae Spalalensium. Schwandlners
Scrip/ores return hungaricarum. Vindobonae, 1746 : Interfectis namque incoli
regionis illias, aliisque in servitudinem redactis. posuerunt se in planitie illa. I bee.
regio dicitur antiquitus fuisse pascua Romanorum".
17. Chron. Dubnioemc, ed. Florianus III, 17 si Chron. Budense, ed. Podhradsky,
p. 24 : Blaekis qui ipsorum (Romanorum) fuere pastores et coloni remanentibus-
sponte In Panonia". Aceleasi cuvinte sunt continute 5i in alte cronici unguretiti
UN GURU 183
dupg retragerea partei bogate a poporatiei oraeneti,

ran asesera in Wile ocupate de barbari i se dedasera
la pastorie. Keza ne spune apoi c Secuii ar fi o rama-
ita a Hunilor, cari avuserd irnpreund cu Valahii soarta
de a fi aezati In hotarele muntilor unde, amestecati cu
Valahii, incepura a intrebuinta literele acestora 8
Aratarile tuturor acestor izvoare ungureti sunt in-
tarite prin spusele concordante ale cronicarului rus
Nestor, care scrie catre anul 1100. El spune ca in
anul 898 Ungurii trecura pe la Kiev pe langa marele
munte ce i astazi se numete muntele Ungurilor. Ajuni
la malurile Niprului, ei aezara acolo corturile lor, caci
ei erau norrazi precum sunt i astazi Polovtii. Ei
veniau de la rsarit i trecura nite munti innalti cari
s'au numit muntii ungureti, i se apucard la luptil
cu Valachii i Slavii cari locuiau aceste 4ri ; caci mai
intai se aezasera Slavii aici ; apoi Ungurii alungand
pe Valachi i cucerind aceasta tara, se aezara aici
lng Slavoni, dupa ce Ii supusera. De aici vine numele
trei de Ungaria" 19.
Acqti Valachi i Slavi ai lui Nestor, corespund
intocmai cu Blasii et Sclavi ai lui Anonimus, Inca este
invederat ca ambele aratari se refera la ace14. fapt :
supunerea Romanilor din Transilvania de Unguri.
Partizanii teoriei imigrarei poporului roman din
dreapta Dunarei, cari rasping mrturisirea lui Ano-
nimus ca a unui scriitor ce nu ar merita nici cea mai
mica credinta, neputnd procede tot astfel i cu ca-
lugrul Nestor, jar pe (Ie alt parte marturisirea for-
maid a acestitia punandu'i in o mare incurcatura,
cauta s inlature greul, interpretand pe Valachii lui
ea Chron. Posonieme. Vezi locurile in variantele lor reproduse de I). Onciul, Tra-
Ott istoriee in Chestinnea originilor romdne in An. Acad. rom., II, Tom. XXIX.
1907. Vezi 5i I. Gherghel Cronicile unguregi desprc Romdni In Revista Tinerimea
romand, I. 1898, p. 28 5i urm. Ambii sustin o origine mai veche comunh a acestor
texte.
18. Keza,l. e., p. 70 : Zaculi Hunnorum sunt residui qui cum Blackis In
tontibus confinii sortem habuerunt. Uncle Blakis commixti litteris eorum uti
perhibentur. Cf. 5i locurile paralele din altc cronici ungure5ti reproduse de
Onend 5i Gherghel /. c.
19. Chronique dile de Nestor par Louis Leger, 1884, p. 69.
Nestor ca Franci ai Imperiului Carolingilorw. 0 atare

interpretare este cu neputintA din mai multe motive :
Mai intai, de i Carol cel Mare purta titlul de
impgrat roman, poporul pe care el il stApania se nu-
mia Franci, i imperiul lui era cunoscut, nu atat sub
tithil sAu oficial-eclesiastic de Imperiu Roman, cat sub
acel real de Imperiu al Francilor, i este cunoscut cA
Slavii au dat numele de V alachi numai popoarelor
de ginte latin5, niciodatA celor de ginte germanA, pre-
cum erau Francii ". .
Apoi pe timpul venirei Ungurilor in Panonia nu mai

rAmAsese cleat doarA amintirea cucerirei lui Carol i
stApanirei ImpArAtiei France in ea. Moravii sub Svia-
topluc pe care'l rastoarna tocmai Ungurii la venirea
lor, substrAseser Panonia de mult de sub dominarea
Francilor cari fuseser stApaniti, dup Carol cel Mare,
de nite principi slabi i nedestoinici 22 Apoi este de
observat c5, pe timpul cucerirei maghig re, nici chiar
titlul de Imperiu Roman nu mai exista, incat macar
pe numele acesta zadarnic sd se poatA baza explicatia
Valachilor ca Franci. Acel infiintat de Carol cel Mare,
incetase de a mai fi cu Carol cel Gros, 887, i nu fusese
Inca reinfiintat in legAturA cu Germania, prin Oton
cel Mare, 962. El fusese inlocuit in partea sa rasari-
20. Rdsler, Romdnische Studien, p. 80. Asupra valoarei lui Anonimus ca

izvor istoric vezi : Pic, Der nationale Kampf gegen das ungarische Staalsrecht,
Leipzig, 1882, I, Anonimus Belae regis notarius". si a mea Teorie a lui Roster
p. 96 (Les Roumains au Moyen-dge p. 74) si D. Onciul Originele Pr. rom. p. 124.
Asupra timpului cand a trait acest cronicar si pe care adversarii continuitatei
se silesc a'l cobori cat se poate mai 1ncoace, sub Bela al IV-lea 1235-1270 pent ru
a slabl astfel marturisirile sale asupra timpului cucerirei maghiare (Rosier p.
183), aducem un document care a fost omis atilt din studiul d-lui Pic cat si din
al nosti u, si din care se vede cA cronicarul anonim a trai- sub Bela al III-lea 1173
1196 : ,Litterae Belae III conditionum praedii Zeles a domino Troa pro pala-
tino Farkasio factam, ac Pauli regis antea notarii, tune episcopi transilvaniensi
chyrographo testimonique confirmantes". Din colectia comitelui Ioseph Kemeny
in Transilvania IV, 1871, p. 29. Dar ce nevoie au protivnicii staruintei a cohort
data unei cronici care nu merith nici o crezare?
21. Martin Grouter, De origine et rebus gestis Polonorum, c. XII : Polo-
n orum atque Slavorum lingua non modo hi populi verum etiam omnes qui sunt
Italici generis Vlassi el Vlossi dicuntur, quod ipsum etiam argumento est Itali-
cant hanc gentem esse".
22. A. Thierry, Ilistoire d'Altila et de ses successeurs. II, p. 215. Palacky,
Geschichte Boehmens. Prag. 1814, I, p. 140.
UNGURII 185
teanA prin regatul Germaniei care pe atunci exista,

in fruntea sa cu Arnulf de Carintia. Unde se poate
gAsi In o asemenea stare de lucruri, fie i cel mei slab
motiv care sA fi fAcut pe Nestor a pomeni, nici mAcar
pe Francii lui Carol, ci pe Germanii lui Arnulf, cu
nurnele de Valachi?
In Ffar0.t este de observat, cA Nestor spune in
locul raportat mai sus, cA Valachii au venit de s'au
apzat intre Slavoni, i el revile de douA ori in alte
locuri asupra acestei chestii, Inca pare a fi fost
bine informat in aceast privire 23.
Prin urmare nu intelege a vorbi numai despre
intinderee unei steipaniri a Vlahilor in aceste pArti,
ci de aezarea acestora ca popor in sinul Slavonilor
dela DunAre. Aceasta insA nu s'a intamplat pe timpul
lui Carol cel Mare. El intocmise in Panonia, cuce-
ritA dela Avari, cateva comitate ocarmuite de Franci,
i adusese chiar cdteva colonii pentru a impopora locu-
rile pustiete prin rAzboiu ; aceste colonii insA erau de
oblirie germand, ridicate din Bavaria, sau slavone,
aduse din Carintia. NumArul celor apzati aici devine
insemnat, i astfel se dAdn natere in jurul Vienei i
a muntelui Comagene unui simbure de poporatie teu-
tonicr 24. Singura interpretare rationalA a spuselor
lui Nestor, este de a raport cuvintele liii la cucerirea
romanA, pe timpul lui Traian, i la efectul ce aceast
cucerife trebui sal aibA asupra popoarelor sarmatice,
pe cari Nestor le aratA ca Slavi, cari locuiau in Dacia
alAturea cu Dacii 25. Prin urmare Valachii lui Nestor,
23. Nestor ed., Leger, c. III, p. 4 : Valachii venind peste Slavii dela Du-
mire i f5cAndu-le silnicie, acesti Slavi se dusera sS se aseze pe Vistula si luara
numele de Lechi". La c. XIX, p. 19 cronicarul rus spune iar5si ca Ungurii tie-
cAnd peste Carpati, se apucara la lupta cu Vlachii i Slavii cari locuiau in aceste
tari" ; caci mai Intiliu Slavii se asezaserd aici ; apoi venird Valachii care supu-
sera pe Slavi". L c. VIII, p. 8, el adauge : ,Atunci venirA Ungurii Albi si mos-
tenirA ta-a Slavonilor, dupd ce alungaserd pe Valachi cari o aveau de mai innainte"
Miklosisch b5nueste ca partea subliniata din locul al 3-lea sS fi fost intercalala,
neaflandu-se decat in doua manuscripte. De aceea a si fost omisa de el In editia
cronicarului rus publicata la Viena in 1860. Chiar In acest caz, Inca Minim
celelalte doua locuri autentice.
24. Thierry, Hist. d' Attila, II, p. 194.
25. Deacea Dlugosz, istoric polon din veacul al XV-lea, reproduce, nu
Iiin din ce izvoare. pilrerea lui Nestor asupra strinnutiirei Slavilor dela Dtinilre,
nu pot fi altii deck poporul roman din Dacia. CA

Nestor nu intelegeA prin Valachi nici pe Franci, nici
pc Romani nici pe Spanioli, nici pe Venetieni (Italieni
nu erau pc atunci), se vede depe enumerarea popoa-
relor Europei, fAcutA de el in capitolul al II-lea al
scrierci sale. El spune aici : de rasd jafeticA sunt :
Waregii, Suedezii, Normanii, Gotii, Basil, Englezii,
Spanioli (Galitzani), Valachii (Volochi). Romanii (Ram-
leni, romneste vechiu : Rmleni), Germanii (Nemtzi),
Korliazii (nu se stie ce popor insamnA), Venefianii
(Veneditzki), Francii (Friagovi)". Nestor, cunoscand
celelalte popoare ce s'ar fi putut numi Valahi i numin-
du-le cu nume speciale, terminul de Volochi rdmime
numai pentru Romani, pe cari mai ales Slavonii i-au in-
semnat cu acest nume, de oarece cu dansii au venit
ei n ai cu deosehire in atingere, pe cand de celelalte
popoare romanice erau despArtiti prin rasa gem anA.
Cat despre randul in care sunt enumArate aceste po-
poare i unde Valachii sunt insirati dupd Spanioli,
din care ar putea sA se deducA cA ar insemna pe Italieni,
observam cA Nestor nu urmeazA in expunerea lui nici
asezarea geograficA, nici asemAnarea nationala ; asa el
sare dela Rusi la Englezi pentru a trece dela acestia
la Spanioli peste Franci, pe cari nu'i aduce deck la
sfarsit, dupa ce a pomeMt pe Valahi, Romani, Neinti
i Venetieni Necunoscnd el asezarea popoarelor dupA
cum era in realitate, el aratA numai nmnele lor care
lovise urechile sale. Italienii nici nu existau ca popor
pe vremile lui Nestor si p-)poratiile de dpitenie ale
taliei in acesi limp era tomai Venetianii i Bomanii
pe cari Nestor ii cunoaste si ii numeste cu numiri
deosebite. In deobsle eunostintele geogra lice ale lui
ati ibuind-o ins() a ilUille cuccrirei rout a ne, Hisiorica polonica I, p. 1122 : Stephan()
Mohlaviae Woivoda apud \Valahos mortuo, quoruln maiorcs el aborigines de
It alia regno pulsi (genus et natio Volscorum csse fuisse creduntur), veteri bus
dominis et colonis Huthenis, primum subdole deinde abundente in (lies multi-
tud Me. per violentiam expulsis, illam occupaverunt ; in Buthenorunique ritus
et mores. quo tocilior pro \ cull el occupatio, a proprio degenerantes transmigra-
runt". Accastil interpretare a locurilor lui Nestor este sustinuta si de Bielovski,
Leatopis Neslora in Alonumenla Polonine hislorica, Liow, 1864, 1, p. 839. Vezi si
Si m i o n Ma ngiu ca in liwniniisrlw Revue, I'es t h , 111, 1337, p. 178.
UNGURII 187"
Nestor sant din cele mai confuze, precum nici nu

puteau sa fie altfel la un calugar rus din veacul al
XI-lea. Pentru a da un exemplu despre stiinta lui
geog-afica, amintim ca intr'un loc el da ca margine
a Varegilor adeca a Scandinavilor spre apus, tara En-
glezilor, iar spre sud pe aceea a Valahilor 26 Apoi dacd
Vvlahii lui Nestor ar fi Italienii, iata Scandinavia
margininda-se cu Italia. Dar nu se potriveste aceasta
arAtare nici cu Rornanii? Este adevarat. Deaceea nici
nu trebue cerut dela calugarul rus alteeva decat nu-
miri, nu asezari geografice, si am vazut ca numele de
Valahi nu se poate referi decat la Romani.
Alt izvor contimporan cu Nestor este si poema
germana a Nibelungenilor care, intre oaspetii veniti Ia
nunta lui Etzel (Atila) cu Krinihilda enumara pe
langa Rusi, Greci, i Pecenegtti si pe Vkihii cu ducele
lor Ramunc 27. Forma data numelui de Ramunc ne
lasa sa intrevedem in ei chiar pronuntarea nazali-
zata a numelui Roman, de oarece toate dictionarele
germane actuate indica pronuntarea cuvintelor naza-
lizate franceze prin ung, ong : Me lun sprich Melung ;
chatain : sprich chataing. Germanii and un g la sfar-
situl unui cuvant nazalizat, de unde urmeaza ca. Ra-
mune este cuvantul 1?omn. Se vede in aceasta poemA
o an intire veche a Bonalnilor, de oare ce este stra-
mutata tocmai pe timpul lui Atila. Partile cele mai
vechi ale poemei fiind din veacul al XI-lea, povestca
despre Ramunc trebue raportata tot la timpul lui
Nestor.
Concordanta intre izvoarele unguresti, cronicarul
rus si poema germana, trei izoare atilt de dcosebite,
dovedeste intr'un chip neindoelnic a flarea Ro.vanilor
in Transilvania lii venirea Ungurilor, ceea ce nu este
decat conform cu faptul ca colonistii rimani n'au pa-
rasit niciodata cucerirea liii Traian.
26. Nestor, ed. Leger, p. :185.
27. Der Nibbelungen not, ed. Bartsch, p. 222 : Der Herzog Barnum' uzer
Vlachenlant-Mit sleben hundert niannen kam er fur sie gerannt". Adecil : Ducele
Ramunc din lara Vlahilor cu sapte sute de oameni venise si el grahnic.
188 IsTOEL& ROMAN1L0R
OdatA dovedita existenta Romanilor in Ardeal,

nu avem nici un motiv a ne indol cA ei nu vor fi fost
constituiti intr'un stat vasal Bulgarilor, i anume sub
principele Gelu arAtat de Anonimus, precum erau va-
sale tot Bulgarilor celelalte ducate constatate ca in
fiint 111 Arile de peste munti la venirea Ungurilor.
AceastA constituire a unor State sub conducerea
bulgAreascA era fireascA, intru cat s'a dovedit inteun
chip neindoelnic intinderea stApanirei intaiului Impel iu
I3ulgAresc la nordul DunArei. StApanirea bulgAreascd
pe stanga fluviului era intaiu dinasticA, intru cat casele
domnitoare din deosebitele ducate erau bulgare. Dar i
cultura catA era, biseric a i lhnba scrisA era u deasemenea
bulgare. Poporatia aldtuitoare a statelor era ins ro-
maneascA, intru cast Slavii vechi conlocuitori ca Ro-
manii i cu Ungurii dispAruserA in sinul acestora in
Transilvania pedeoparte, in Ungaria pe alta 28.
Romanii sunt ins adeveriti i documental a-
proape dela plima aparitie a documentelor ungu-
re.5ti din Transilvania. Astfel gAsim intaiu mai mane
nume de caracter invederat romnesc, cu toatA in-
vestmantarea lor ungureascA, in mai multe documente
din veacul al XII-lea. A numele Cretu 1135, Mykula
(Micul) i vila Myroslov (mirislAu) 1219, udvornicii re-
gali Cuzrna (Cozrna), Bessu, Bud, Bendu 1221, Mic,
Barbatus (BArbat) 1239 ; incola" Nugul, apoi servi",
Micou i Lazou, Buhtea (Buftea) i Ciobanul Tychu
1246, muntele Vecul i numele de persoanA Budul 1252
i aa mai departe 29. Apoi un document din 1227
reproduce continatul unui altuia mai vechiu, dat de
regele Coloman, 1035-114, unor Romani din tinutul
Crasnei, prin care regele confirmA stApanirea asupra
pAmanturilor lor, i le incuviintazA mai multe liber-
tali. Cu toate cA numele acestor Romani sunt repro-
duse cu totul schimonosit de documentul maghiar,
totui recunoatem in ele mai multe nume cari nu.
28. Vezi i Onciul, Origine/e Rr. rom., p. 17.

29. Vezi citatele In N. Iorga, Geschischle des rumtinischen Volkes, II, p. 213.
ITN GURU. 189
puteau fi purtate decat de Romani precum : Voinca,

Dina, Vulcan i Micul 3. Un alt document din 1763
arat c s'a produs in justitie un document din 1445
in care se confirm In persoana urn.asilor Petru, Man-
dru, Nan, Costea, Sandrin, Nicolai de Pop si Nicolai
din Viz Au, donatia fAcutd de regele Sf. 5tefan str-
bunilor lor, NegrilA i Radomir din comitatul Vizdului "E.
In sfarsit mai cifam incA un document din 1437, pe
care'l vom analiza mai pe larg la expunerea relatiilor
lui Mihai Viteazul cu Romanii Ardealului, in care t-
ranii romani i unguri revoltati cer s li se innapo-
iascA libertAtile pe cari le aveau concedate de regele
Sf. 5tefan 32 Toate aceste docuinente dovedesc insd
cA Ungurii au aflat pe Romani ca loauitori ai trilor
30. Doc. din 1227, Teutsch und Firnhaber, Urkundcnbuch I, p. 11 : An-
dreas rex... quod homines de genere (lipsa) ad nostram accedens praescntiani
nobis privilegium Colomani regis tulerunt... qui talis est : Colomanus (lipsa) prin-
cipes fuit in,Kraszon civitate Mesta, cui rex donabat civitatem Kraszon et i (lipsa)
non suscepit, sed et ipso petivit ut non daret decimas, terra sua fuit planities
bubalorum et mera planities. Scecos sua silva Nepocor, vestem ferens et ipse
nepos Nerdino portat (lipsa) dextram apothecam portat non decimas (let, non
in exercitum vadat, non cum villa debitum persolvet Nerdinus. Nomina vero
supradictorum hominum sunt hec Tota filius Nerdini Vone, Dine Mills loan,
Stephan, Volcan, Poch, Bungi, Vich, Mic, quorum petitiones satisfacere volentes
etc.". Documentul este aproape.neinteligibil fiind foarte stricat.
31. Documentul c continut in manuscriptul bibliotecii muzeului din Pest a.
No. 274 intitulat Simonchich Noctium Marmatiarum vigiliae, la p. 19. Repro-
ducem locul extras din el de Hasdeu in Istoria criticd a Romdnilor, p. 123, nota
17 : Hujus Urkund filii Negrila et Radomer dicuntur esse progenitores fami-
liae Tomay-aga, nobiles Valachi in Borsa. In cuius probam authenticam addu-
cimus prolocolarem comitatus Marmaros extractuna qui sic est : Familiae Tornay-
aga successores producunt anno 1733 coram legitimario comitatus pro nobilitatis
recognitione Kenderes de Malonivitze comitis comitatus ejusdem, anno 1445, in
qua Petrus, Mandra, Dan, Kosta, Sandrinus, Nicolaus de Pop et Nicolaus de
Vizo specificantur, quod ipsorum primis parentibus Negrila et Radomer vocalts
collatio adhuc a St. Stephano Meta sit, pro fidelibus servitiis in Kenezatu de Vizo".
Documentul vorbeste anume de nobili valachi i apoi numele de Mdndru, Costea,
form romana, prescurtath din Constantin, Sandrin prescurtare din Alexandru,
cu sufixul romanesc in, Negrild, diminutiv din negru cu sufixul rom. ild, inta-
resc aceasta indicare. Sincai, II, p. 30, cunoaste si el acest document din colectia
liii Cornides. Reproducerea docurnentului de doua colectii deosebite, a lui Simon-
chich si a lui Cornides, intaresc autenticitatea lui.
32. Fejer, X, p. 893 : universitatis regnicolarum Hugarorum et Vala-
chorum, pro reacqirendis reobtinendis pristinis libertatibus, per sanctos reges
cunctis huius regni Hungarorum incolis datis et concessis... guod litteras Sancti
Stephani regis aut succesorum ejusdem, in quibus libertates et statuta habebantut,
ab imperiali majestate possent impetrare, censum annalem solvere, munera dire
et servitia exhibere hoc modo tencantur". Mai jos, Vol. V, Mihai Vileazul si
Romdnii Ardcalului.
190 ISTORIA ROMANTLOR
transcarpatine la venirea lor in ele. Alt document care

raporteazA existenta RoTImilor la 1210 este acel la
Begelui Bela al IV-lea din 1250 care a mintete despre
ajutorul dat de 001 lui Bela al IV-lea, regele An-
dreiu al II-lea, lui BorilA Asan impAratul Romano-
Bulgarilor cAruia Ii (l numele sAu adevArat romnesc
de Burul, contra rAsculatilor din Vidin, ajutor pus sub
comanda lui Ioachim care'i intovArAise pe Sai, pe
Romani, Secui i Peceneghi. Expeditia se intilmplA
la anul 1210 i urcA deci la aceastA data existenta Bo-
manilor in Transilvania 33.
Uneatele lui Kean i Salanus.Al patrulea ducat,
i acesta tot vasal al Bulgarilor, este arAtat ca existnd
Inca neatArnat pe timpul lui Stefan I cel Slant care
ii summe autoritAtei Statului n aghiar. Acesta este du-
catul lui Kean, ducele Bulgarilor i al Slavilor, care ar
ocup o regiune intArit de naturA in care Sfntul
Stefan pune pe un unchiu al sail numit Zoltan ca
duce in locul lui Kean 34. Ilegiunea in care se intindeit
acest ducat trehue cautata in sudul i rasaritul Tran-
silvaniei, cAci mai intiliu aceastA parte poate fi privitA
ca cea mai intArit de natura ; apoi mijlocul i nordul
Transilvaniei erau ocupate de ducatul romAnesc, Inct
nu ramilne alt loc pentru ducatul lui Kean decat
sudul acestei tAri. S'ar puteA admite ca el sA se fi intins
in Muntenia, fiind apArat astfel prin puternicul lant
al Carpatilor, dacA Tharocz nu ar fi adAogit cA Zoltan
au motenit acele parti transilvane, de uncle apoi se
tragenumele chinuit al tArei de Erdely Zoltan", adecA
Ardealul. Traditia acestei lupte a lui SfAntul Stefan
cu ducele Kean este cu atAt mai de crezut, cu cAt
fusese pAstratA de preotii dela hiserica Sfintei Fecioare
33. Revisla ungureasca Szagadok 1912, Aprilie 15, p. 292. Document aflat
de d. Karacsony in Archiva din Iludapesta Associatis sibis Saxonibus,Olachis,
Siculis, Hisenis in subsidium transmisit". Notitu mi-a fast comunicatii de d.
prof. I. Ursu. Atte documente vezi mai jos In. acest volum, la capitolul Sturm
Romanilor sub Unguri.
34. Numele Kean redat de unele cronici prin Kan (Chron Posoniensc, p. 65)
este turanicul Chan set Principe. Vezi Onciul Originele Pr. rum., p. 128 si 330.
UNGURlI 191
din Alba Julia, cAreia tefan druise cele mai multe

din pretioasele tezaure dobandite de Kean, i a cArei
preoti erau deci tinuti sift* poly eniasc'd pe rege i sa*
aminfasca faptele lui. i acest ducat era bulg-
resc prin domnia sthpanitorului lui i nu prin popo-
ratie, de oare ce tocmai in regiunea pe unde se in-
tiLdea el sudul Transilvaniei se intfilnesc cele mai
vechi urme documentale despre Romani in Tara Barsei,
pe uncle se gAsete teritoriul munit Terra Valacho-
rum 35.
Un al chicelea ducat pomenit de izvoarele ungu-
reti, i mai ales de Anonimus ca aflandu-se in Panonia,
pe timpul venirei Ungurilor, este acel al lui Salamis,
al druia existenta este insA supusd indoielei. El ins
nu intereseazA dcadreptul istoria Homanilor, intru cat
se afla in afar de regiunea locuit de ei 36.
Mai incheetor poate decat existenta acestor ducate
bulgare cu poporatie romanA. din Transilvania, la ve-
nirea Ungurilor, pentru aflarea Romanilor in eceste
regiuni, vorbqte iuiprejurarea a flrei unei poporatii
romfine;ti in Moravia. Aceast poporatie este asfAzi
cu totul slavizatA, dar ea a Ostrat nurnele ei poporan
de Vlahi ; capitala regiunei se namete Valah-Mezerici
si mai multe cuvinte romane,ti impestriteaza graiul ei
slay. Toate acestea dovedesc 0 origine roiranicd a
acestor Slavi din Moravia. Cum, se intreabsA Hasdeu,
oare acei Romani ar fi putut ei s'a nimeriascA" in Mo-
ravia, dac nu i-ar fi impins intr'acolo din Panonia
nvAlirea Ungurilor?" 37.
35. Thurocz, II, c. XXX : Post haec autem movit exercitum super Kean
ducem Bulgarorum et Slavorum, quae gentes loca naturali situ munitissima in-
habitant. Et locavit ibi unum proavum suum nomine Zoltan, qui postea here-
ditavit illas partes Transilvanas et ideo vulgariter dici solet Erdely Zoltan. Ex.
bac itaque gaza multiplici, Sanctum Hex Stephanus plurimum locupletatus.
Albensem Basile:1m quam ipse fundaverat aureis altaribus ditavit". Comp. Chron,
Budense, p. 66, si Simon Keza, p. 103 : post haec cum Kean Bulgarorum duce
el Sckworum praeliatus est, quo devieto de ipsius thesauro heati Virginis eccle-
slam de Alba ditare non omisit".
36. Vezi argumentele cari yin In favoarea existentei aeestui ducat la Onciul,
Critical Teoriei lui Rosier, In Convorbiri literare, XIX, 1885, p. 263.
37. Stral $i substral In Etymologicum Magnum III, p. XXIX. Comp T.
Ilurada Romdnii din Moravia In Arhiva din Iasi VI. Hasdeu insS afribue tot
Cercetarea stArei Transilvaniei la venirea Ungu-

rilor arafa CA Romnii in aceast tarA se aflau consti-
tuiti in mici state, sub nite voevozi vasali ImpArA.tiei
Bulgare, ceea ce corespunde intocmai curezultatele do-
bandite in capitolele anterioare. Am vAzut anurne CA
Bornnii nu se destAraserA nici odat din Dacia ; CA
peste ei au venit Slavonii cari traiau Inca la venirea
Ungurilor, alaturea cu ei, in farile transcarpatine, ne-
fiind Inca desavarit procesul de absorbire dill par-
tea elernentului romanesc care'i inghiti mai tdrziu cu
total, i ca ambele aceste popoare incepura, dela de-
caderea stApanirei avare in Panonia, i inlocuirea ei
cu acea bulgar asapra Daciei, a se coborl dela munte
la cmpie, apucandu-se de o viata aezat i de lu-
crarea painantului, ceea ce trebui s'A aibA de neap-
rata urmare inchegarea vietei de Stat. Constituirea
efectiva a Romanilor i Slavilor in nite State sub su-
zeranitatea bulgAreasa s'a adeverit i din studiul iz-
voarelor ungureti. Astfel am dobandit, dill combi-
narev tuturor fantnelor istorice cercetate, un tot ar-
monic precuin trebuie in totdeauna sa fie adevarul.
lirei maghiare str5mutarea Daco-Romfinilor In Macedonia si Istria, ipoteza cu

totul nelndrept5titA. CAteva documente din 1643 pomenesc despre Valahi din
Moravia. Hurmuzaki, Doc VIII, p. 509.
2. NAVALIREA MAGRIARA.
Ca lea mividirei maghiare.Peste aceste tali trans-.

carpatine in care incepuse a se injgheba nite rudi-
mente de viata organizatd, vine yutin timp dupd
ivirea zorilor ei, cucerirea maghiara.
Ungurii sunt un popor de rass mongola, din
ramura finica a acestui trunchiu, de care se tin Finii
propriu zii, Ostiacii i Wogulii, i deci inruditi cu
ramura turca a aceleiai rase 1.
Dup ce Ungurii se desfac de trunchiul finic din
care se trag, ei locuiesc cava timp in Rusia de astazi,
prin guvernaniantul Orenburg, in regiunea numita pe
atunci Ungaria Mare 2. Abate le Regino din Priim, trai-
tor in veacul al X-lea, care vazuse el insui pe Un-
gun in incursiile lor in Germania, ne descrie astfel
pe aceasta a treia editie a popoarelor hunice : Un-
gurii ratacesc in pustietatile Panoniilor si ale Avarilor
i ii cauta hrana zilnica din vnat i pescuit. Ei lupta
mai ales cu sdgeti pe cari tiu sa le arunce cu o mare
dibacie, din arcurile lor de lemn. Nu se pricep a se
lupta in o ordine de bataie sau a asedia cetati : adese-
ori se prefac a fugi, pentru a inala pe duman. Ei
nu tin ins mult timp la lupta ; de altfel ar fi nein-
vini, dacd staruinta lor in batalie ar fi deopotriva
cu furia primei lor ciocniri. Se hrdnesc aproape in
1. Hunfalvy. Elnographie Ungarns, Budapest, 1877, P. 146. Comp. Elise
Reclus, Nouvelle geographic universelle, Paris, III, p. 332 si p. 675.
2. Voyage de Rubruquis, c. 23, apud Gebhardi, Geschichle des Reiches
Ungarn, Pesth, 1802, P. 320.
A. D. Xenopol. Istoria Romilnilor.Vol. II. 13
194 Is ToRrA ROMANI1OR
chipul fiarelor salbatice, cu carne cruda i cu sAnge.

Inima dirmanilor morti o taie in bucAti i o inghit
in chip de doctorie. Ei nu tiu ce este mila i cu ant
mai putin cunosc simtiminte motivate prin frica de
Dumnezeu sau datoria care rudenii 3.
La aceastA descriere trebue adaose cuvintele lui
Ricardo din Cronica raportatA rnai sus cA : Ungurii
trAiesc ca fiarele sAlbatece, necultivAnd pamantul, man-
cAnd carne de cal, de lup i de alte animale de acest
fel i band lapte i sAnge de cal", Nu mai putin spusele
episcopului de Freising cA : Ungurii sunt oameni
urati, cu ochii scufundati, m Arunti la statura, barbari
i sAlbateci in naravuri, i in lirnbA ; un fel de momtri
omeneti" 4.
Acest cumplit neam de oameni cari ajungeau pe
strAbunii lor, Hunii, in salbatecie, stramutandu-se din
Ungaria Mare, se opresc pentru cAtva tirnp, pe la
830, in regiunea numit Ateluzu, intre Nipru i Car-
patii moldovenqti, unde aleg de rege al lor pe Arpad,
eful intaei lor dinastii. Ei se pun in legaturi cu hn-
Oratul bizantin Leo, contra lui Simion irnpAratul
Bulgarilor, pradA i devasteaza cumplit tarn acestuia.
Dupa aceea ducAndu-se partea valida a Ungurilor in
o expeditie catre Germania, Bulgarii se aliaza cu un
alt nearn de barbari mongoli, Peceneghii, i pustiesc
cumplit locuintele Ungurilor din Ateluzu. Parte din
cei rarnai a cas cautA atunci un adapost in muntii
dela granita Moldovei, in coltul sudic rAsAritean al
Carpatilor. Din aceti Unguri, refugiti aici, se trage
poporul Secuilor, neam deosebit de Unguri, care im-
poporeaza prin exceptie muntii, pe cAnd dealtmintre-
lea aceast rasa a ocupat pretutindeni locurile plane.
Pentru aceasta origine a Secuilor vorbesc mai
multe imprejurari :
3. Chronicon Reginonis ad, a. 889 in Perlz, Monumenla Germaniae his-
lorica.
4. Locuri citate de canonicul Bunea fn Discursul sdu poslum de receplie
la Acad. rom., p. 4.
IINGIIRLI 195
Aceea tocinai ea ei sunt singurii Unguri cari locuiese

in munte, fapt explicabil numai pentru un popor fugit
innaintea unei nAvliri, i nu la unul navalitor.
Imprejurarea ca Secuii vorbesc tot limba ma-
ghiark dei ceva mai arhaizata decfit Ungurii pro-
prii. Aceasta se explica dad luam in consideratie
ca Secuii se despktir de Maghiari cu vreo 60 de
ani innainte de aezarea acestora in Panonia, i ca
rainur de popor ce se desparte din massa lui, .1 se
desvolt mai departe, ramne totdeauna in limba cn
particularitati mai arhaice 5.
Ungurii intorcndu-se din expeditia lor, i ga-
sind locuintele lor din Ateluzu pustiite, adun rarna-
itele poporului lor, i trecnd pe langa Kiev, pleaca
catre apusul Europei. Minded fosta lor tart Ateluzu,
fusese ocupata de care Peceneghi, apoi ei trebuira
sa apuce catre Panonia, pe la nordul Carpatilor. Ei
cunoteau aceasta tail din prAdaciunile lor anterioare
i totdeauna o vizitaser, apuciind drumul prin Ga-
litia, ceeace fAcurA i acuma. Ca aceasta fu calea ur-
math' de ei, se adeverete apoi i din izvoarele maghiare,
cari concorda spre puternica lor intarire, cu spusele
cronicarului rus Nestor 6.
Prin urmare Ungurii nu trecura prin Valahia i
pasul Turnului-Ro sau Port lle-de-Fier, pentru a pa-
trunde in Panonia, i nu ocupara deci intai Transit-
vania 7, ci dup cum am aratat, cucerira central Da-
5. IIunfalvy, presupune cA Secuii furA asezati anume in acea parte a Trail-
silvaniel, spre apararea tArei. (Ethnographie Ungarns, p. 201). Simon Keza (Ed.
End licher, p. 70) spune cA Secuii ar fi rilmAsiti ale Hunilor : isti Zatuli Hun-
norum sunt residui". Identitatea aproape deplinri a limbei maghiare cu aceea
a Secuilor, exclude aceastii ipotezA, cAci limba Hunilor, mai veche cu 500 de ani,
trebuia sA difereascA mai mult de limba actualA a Ungurilor. de cum se deose-
beste limba Secuilor. Vezi i I. Puscariu, Agabetul Secuilor in An. Acad. rorn.,
II. Tom. XXVII.
6. Anonimus c. VIII, Simon Keza, p. 102. Chronicon Budense p. 36. Comp,
locul din Nestor raportat mai sus p. 183.
7. Aceasta este pArerea 5i a istoriografului i colectionarului ungur co-
mitele Ioseph Kemeny. Intr'un articol publicat In Kurz, Magazin I, 1844, et
spune la p. 235 : Obwohl Sibenburgen schon frtiher durch die Maghiaren theft-
weise errobert wurde, so war es bis zur Regierung des Fiirsten Gyula von dem
ungarischem Mutterlande doch noch immer getrennt, und die gAnzliche EU-
verleibung mit Ungarn geschah erst nach der Besiegung des Ftirsten Gyula".
196 ISTORIA ROBIA.NILOR
.ciei Traiane, catva timp dupA asezarea lor in Panonia,

unde intrar pe la nord.
Este de luat aminte apoi, Ca' Ungurii urn prea
.repurtard isbanzi strAlucite in prirnul lor atac in con-
tra popoarelor tArilor dela DunAre si mai ales ale
.celor carpatine. Astfel in contra ducatului lui Menu-
morut, ei fac dou expeditii, din cari in cea dintaiu
cuceresc numai pustietatea Nyr, asezatA la nordul
ducatului. Menumorut se retrage in rnuntele Igfon,
si se improtiveste Inca cu destulA putere, pentru a
sill pe Unguri s incheie cu el un tratat, prin care
ducele bulgar este llisat in principatul slia, cu indalo-
rirea de a cla pe fata lui in cAsAtorie fiului lui Arpad.
La moartea lui Menumorut, ne rdmanand nici un
rnostenitor de sex brb nese, prin aceasta se intampla
Tle treat ducatul la fiica Itti i i deci la sotul ei, Zulta 8.
Tot ash de putin cu efect fu i atacul indreptat
de Unguri contra ducelui Glad, de oarece cu toate c
se supune Ungurilor, el nu este scos din domnie, i ur-
asii lui se gsesc Inca pe timpul lui SI. Stefan ca duei
.al acelei tan. Intalnim anume pe acel Ahtum care
nevoind chiar s mai cunoascA suprematia regelui ma-
ghiar, este b Rut de Sf. Stefan si inlocuit cu un nepot
al regelui, numit Sunad 9. .
Asupra cucerirei Transilvaniei, observAm dease-

meneacA versiunea pAstrat de Anonimus nu o aratA
ca o izband deplind, de oarece dupd n-oartea liii
Gelu, Tuhutum capul ungur cAruia Anonimus ii a-
tribue supunerea ducatului romanesc, este ales de
poporatia tArei ca domn in locul lui Gelu. Urn) asii
8. Anonimus, c. LI : Dux vero Arpad inito consilio suorum nobilium,

Inandata Menumorut dilexit et laudavit peticionem Menumorut differe noluit
et filiam suani in uxorem Zulte accepit cum reguo sibi promisso et missis legatis
mandavit ut celebratis nuptiis filiam Menumorut filio suo Zulte in uxorem ac-
ciperent ct Duci Menumorut darent Bihor castrum." c. LII : Menumorut post
illam causam in secundo anno sine I ilio mortuus est, et terram eius totaliter Zulte
: genero suo dimisit in pace".
9. Anonimus, c. XI : terram vero que est a fluvio Morus usque ad castrum
. Urscia preocupavisset quidarn dux Glad, ex cuius progenie Ohtum fuit natus,
. quern postea longo post tempore sancti regis Stephani, Sunad filius Doboca nepos
xegis, in castro suo interfecit."
IINGURII 197
acestui cap tin Transilvania pan pe timpul regelui

tefan, cand ducele Gyula, steanepotul lui Tuhutum,
cautand a se face tot aa de neatarnat ca i Ahtum,
provoacA pe regele maghiar a'l bate i supune. Prin
unnare dinastia romari fusese inlocuita cu una ma-
ghiark iar in celelalte rAmAsese tot principatul roma-
nese de mai inainte. Ducatul lui Kean c supus de catre
Sf. tefan, iar sudul Transilvaniei ramane mai malt
timp neatarnat de Unguri. In deoWe cucerirea ma-.
.ghiara a trilor romane din Carpati incepe mai cu.
Sf. Stefan ucide pe Kean ducele bulgar.
liotrire sub Sf. tefari i tine pan' la 1210 cand Un-

gurii o incheie cu supunerea t'arei Barsei 10
Caracterul iivlirei magliiare.NdvAlirea inaghia-
rilor asupra transcarpa tine are deci cu total
alt caracter deck acele ale popoarelor barbare de
mai innainte.Mai intaiu popoarele b4tinae din tarile
10. Anonimus, c. XXIII : milites Tuhutum ducem Geloum iuxta flu-
vium Copus interfecerunt ; tunc habitatores terre videntes mortem domini stg,
sun propria voluntate dexteram dantes dominum sibi elegerunt Tuhutum; a
die illo terrain ilium obtinuit pacifice et feliciter sed posteritas eius usque ad tena-
pora sancti regis Stephani obtinuit." Vezi un rezumat al InnaintArei Ungurilor
.asupra Romnilor In Aug. Bunea (1. c. mai sus, nota 4), p. 3.
de peste munti, Romnii i Slavonii, fiind orgailizate

in niste'State sub influenta si suzeranitatea bulgarA,
ele puteau opune o nu slab improtivire, pe care o
in.cercarA, 0115 la un punt cu succes, fat cu oardele
.maghiare. Aceste nu se puturA revarsh neoprite, si
pune toat tara sub foc si sub shnge. Ele trebuirA s
lupte cu ostiri improtivitoare, iar nu nurnai sA urrnA
riascA in goanA niste fugari inspAimantati.
NAvAlirea Ungurilor este mai mult o cucerire a
tArilor locuite de Rornni i Slavoni, i aceasta Inca
nedeplinA. Nu venise deci Ungurii ea Gotii, Hunii
sau Avarii, ca un .Qrcan, ingrozitor de popoare prA-
dalnice care prefAceau in pulbere i cenusA tot ce le
iei innainte, ci ca niste dusmani, cu cari cei atacati
se luptarA, i cu toate CA supuse, pAstrar insA drep-
turi lata de noii lor stApAni. Iat cum se poate intelege
,c4 popoarele de peste Carpati, cari apucaser acuma
sa se scoboare din adAposturile muntilor, nu avurd
nevoie a se retrage innaintea nAvAlirei maghiare inapoi
. in cetAtile lor firesti, ci se supuser cu incetul stApAnirei
bor. Ungurii insa incepurA in curAnd, intrnd In curen Lul
civilizatiei, a imbrtisa viata asezatA i organizat a
popoarelor peste cari cazusera.
Din aceastA imprejurare se explica ins un fapt
capital din istoria RomAnilor : aserbirea i robia cea
ne mai pomenitA in care cazura Romnii fat cu Un-
gurii. Inselati prin respectarea dela inceput, a drep-
turilor lor, ei rAmasera pe loc, i furd apoi cu incetul
redusi in sclavia cea mai degrAdAtoare, prin o necon-
tenit uzurpare a drepturilor lor de cALre cuccritcrii
. tarei. DacA Ungurii ar fi nAv Alit in tarile enrpatine
ca si celelalte popoare barbare, Ropinii i Slavonii
ar fi iihnerit indArAt calea muntilor, pe care nu de mull.
ii coborisera, si Ungurii ar fi devenit stApanii tArilor
goale, nu si ai popoarelor de peste Carpati.
Expunerea carac Lentlui cucerirci maghiare, dupd
Anoniums notar, &este o intArire in fap tut Ca chiar
.pc timpul ltti Sf. tefan, o sutd de mil dupd intrarca
Ungurilor in Panonia, principatcle supuse de nava-
UN GURU 199
litori la sosirea lor, pAstrau Inca jurnatatea de nea-

tdrnare, in care ii lAsase cucerirea. Deaceea vedem
pe Sf. tefan ca este nevoit sA lupte contra lui Ahtum,
Gyula i Kean, Mil a vorbi de tArile arzate dincolo
de Tisa, i cari trebuir deasemenea mAntinute cu
puterea in stApanirea Ungurilor. Semi-neatarnarea par-
tilor de dincoace de Tisa, cari intereseazA istoria Ro-
manilor, se mantine in tot decursul istoriei ungureti,
adeverete astfel spusele anonimului notar. Astfel
pe la 1298 intalnim pe voevodul Lorandus care rapind
sub ocArmuirea lui toat regiunea dintre Tisa i Tran-
silvania, i fAcAndu-se aproape cu totul neatarnat de
regele Andrei al III-lea, acesta este nevoit a duce
contra lui o puternicA arniatA 11. Un alt voevod i pa-
latin, Dausa, are in ocilunuirea lui cele 5 comitate de
dincoace de Tisa : Bihar, Solnok, Satu-Mare, Zonuk
si Crasna pe care le conduce cu ajutorul unei adundri
sau diete a numitelor comitate, prin urmare ca nite
regiuni nu pe deplin incorporate in regatul unguresc 12.
In Transilvania intalnim, tot pe timpul lui Andreiu al
III-lea pe voevodul Ladislau care, la stangerea di-
nastiei arpadiane, refuzA a recuno4t,e pc Carol de
Anjou, noul rege al Ungariei, pAnA cAnd papa aruncA
asupra tarei sale interdictul eclesiastic 13. Tot pe atunci
intalnirn in comitatele Maraniurqului i al Ugocei pe
11. Kovachich, Sup!. I, p. 102, 1928 : Lorandus vcro, ocupato Scepu-

siensi castro, totam inde usque Transilvaniac limitcs regionem sub suam rede-
gerat potestatem". Comp. Fefer VI, 2, P. 26, 1296 : Praeterea quani contra Ito-
randum Voyvodum et frates suos, filios Thomae, cum nostrae militae multitu-
dine armatorum proccssimus".
12. Fejer, VIII, 2, P. 98, 1317 : Magistrc Dausa comes de Bihor et de
Zobolch ac in comitatibus de Zathmar, de Zonuk, de Krazna vice suae personae
ludex specialis deputatus". Idem, VIII, 2, p. 52, 1317 : per litteras Magistri
Dausa in congregacione quinque provinciarum per ipsum". Alte locuri vezi re-
produse In Pic, Der nationale Kampf gegen das ungarische Staalsrechl, Leipzig,
1882, p. 111, nota 26.
13. Fejer, VII, 3, p. 70, 1309 : Contra saepedictum Ladislaurn tanquarn
contra Hareticorum fautorem et inimicum fidei procedendum et totam terram
sibi subiectam et adhacrentium faventium, obdientium vel dantium sibi quo-
que modo auxilium, consilium vel favorern ultra sylvas et citra sylvas. eclesias-
tic() supponimus interdicto". Ladislau este pomenit pentru prima oar5 ca voe-
vod al Transilvaniei in 1288 (Fejer, V, 3, p. 434).
200 STOMA ROM &N1LOR
voevodul Nicolae 14, i mai tArziu aflam in aceeai

parte de loc alti voevoLi romani cari se revolt in con-
tra coroanei. De o cam data am vrut sa arAtArn numai
cum caracterul cel slab al cucerirei ungureti se re-
flectA in urma in organizarea provinciilor alipite pe
langA coroana maghiarA, ceea ce poate totodatA fi in-
v ocat ca o puternicd dovadA a adev Arului raporturilor
lui Anonimus. Tot in sprijinul autonomiei indestul
de deplinA a pArtilor de dincoace de Tisa, se mai
poate aduce baterea monezei separat pentru aceste tAri,
cu o monetArie in Clu pentra cele 5 cornitate, i alta
in SAbiu pentru Transilvania proprie. In sfart linia
Tisei forma chiar i o granitA vamalA, rArnAitA a
vechiului timp, cAnd Ahtum percepeA vamA dela sA-
rurile regeti ce treceau peste Tisa in Ungaria proprie 15.
14. Fejer, VIII, 1, p. 147, 1303 : Capitulum eclesie Albensis Transil-

vaniae nobili viro et honesto Nicolao Voeoodae, filio magnificl Mauritii, comite
de Ugocsa et Marmarusia".
15. Pic, Der nationale Kampf, p. 172-187. Comp. mai sus. p. 179, si mai
jos Vol. III, cap. desedlecarea.
3. STAREA ROMANILOR LA INCEPUTUL STAPANIREI MAGHIARE.
Cercetarea starei in care cucerirea maghiara a la-

sat pe Romani, in cele dintaiu veacuri ale supunerei
tarilor lor de peste munti are o indoita insemntate :
intaiu fiindca ne arata ca aceast stare era mult mai
buna in vrernile mai vechi decat mai tarziu i ne
va lamuri asupra pricinilor decaderei Romanilor de
la starea de popor la acea de robi injositi ; al doilea
pentruca ne da la mana unul din cele mai puternice
argumente in sprijinul staruintei Romanilor in vechea
lor patrie.
De 51 documentele lipsesc asupra timpurilor hne-
diat urmatoare cucerirei 5i nu putem aduce dovezile
noastre decat din documente uneori cu mult poste-
rioare, aceast imprejurare nu atinge intru nimic faptul
insusi de dovedit. Intr'ade'vr, poporul roman de peste
munti ajunge cu timpul a pierde o suma de drepturi
pe cari le avea mai innainte. El merge decazand din
cc in ce, din o stare infloritoare in una tot mai degra-
data. Este deci firesc lucru de a admite, c pe cat ne
vom urea inddrdpt in limp, cu atat poziia Romanilor
va fi fost mai blind, de oarece o geisim CU alai mai rea,
cu cat ne coborim. Chiar daca nu putem face dovada
pentru timpul cel dintaiu, indata ce vom aduce-o
pentru o epoca mai apropiata, ea va avea putere
en atata mai mult pentru aceea ce l'a precedat.
Proprietatea. Mai intaiu constatam ca Romanii
i-au pastrat proprietatile sub st Aptinirea maghiara.
Documentul cel mai vechiu asupra acestui fapt, este

din 1227, adeverind stpanirea pamantului din partea
Homanilor Inca depe vremile regelui Coloman (1095
1114), ceeace se vede depe numele oamenilor aratati
ea proprietari : Voinea, Dinu, Vulcan i Micu, inve-
derat nume romaneti
Proprietatea Romanilor asupra teritoriilor ocu-
pate de ei se dovedete apoi in acela timp i pentru
tara Barsei i regiunile invecinate. E drept ca aceasta
tara este aratata in unele documente ungureti ca
dearta i nelocuitr. Mare rostire este insd ne-
serioas, intrucat indata dup dansa se face vorba
de locuitorii acestei tan 2.
Din documentele citate nu aflam insa de ce neam
erau locuitorii din tara Barsei, in momentul cand a
lost daruita Cavalerilor Teutoni. 5tim ins ca in preajrna
ei locuiau Secuii si Valahii, adeca Romanii, caci un
document din 1222 spune ea s'a concedat acelor Ca-
valeri sa nu plteasca nici o vama cand vor Wee prin
lara Secuilor sau prin fara Valahilor. Aceste tari aveau
deci mai innainte dreptul de a percepe aceasta vama
pe care regele acuma li-o rapise prin actul sau de scu-
tire in folosul Cavalerilor 3.
Tara Valahilor era o regiune bine de tenninatd,
de oarece o vedem aratata ca marginea unei moii
Cuteburg, adaosa de regele Andrei daruirei anteri-
oare facuta Cavalerilor Teutoni 4.
0 altd pomenire despre Romani avand in 1)roprie-
1. Alai sus, p. 189.

2. Teutsch und Firnhaber. rrkundenbuch zur Geschichle Siebenbargens
1857, p. 9, 1211 (I furm., Dor., 1, p. 5(1), terrain forma nomine, licet desertam
et inhalntatam". Ibid., p. 20, 1222 : ad hoc homines gni terram ipsam inhabita-
bant quando dicta donatio pieta luit". Ibid., p. 11, 1213 : terra Borza vacua ct
inhabitata... universis ineolis eiusdem lerrae praesentibus el futuris". Ibid.. p. 12,
1218 : terrain de Burza vacuam et inhabitatam... decimas ipsius terrae ab eis
incolis Pun praesentibus quam juturis percipiendas". 0. N. lorga, Introdueerc Ia
Sludii si documente, I, p. X, admite far5 cuvAnt pustictatea t5rei 130,02.
3. Ibidem, p. 18, 1222 : Item concessimus quod indium tributum debeant
persolvere. nee ineolae eorum, cum transierint per terrain Siculorum ant per (errant
Macorum". Populi eorum se refera la homines inhabitantes terrain Borzam din
(loc. precedente si intilresc deci nepustietatea 1.5rei Bhrsei.
I. Ibidern, p. 20, 1222 : Cuteburc gm. procedit usque ad terminos Blacorum".
UNGUR II 203
tatea lor o pAdure se raportA la altA grupd a acestui

popor wzatA langA SAbiu. Privilegiul andrean din
1224 concede co1on4ti1or germani din SAbiu a in-
Erebuinta spre folosul lor pildurea Blachilor i a Bi-
senilor, impreund cu acei Blachi i Bisseni 5". CA Ro-
manii posedau aici afard de zisa pAdure i Omani
in proprietate, se vede de pe aceea cA regele Andrei
da in 1223 manAstirii Carta o bucatA de pAmant luatA
dela .Romani" 6.
Un document din anul 1231 ne va dovedi insA
cu invederare nu numai cA Romand aveau la aceastA
datA proprietAti in stApanirea lor, dar cA ei avuserA
asemenea drept in toate timpurile mai vechi. Prin
acest document, un oarecare Vgdh de Bord, dupA cat
se vede un German din Flandra, din acei colonizati
nu de mult de regele Andrei in aceste pArti, cumpArA
o proprietate dela nil Roman Buiul fiul liii Stoia
(nume romanqti ba chiar articulate cu articolul post-
pus : ul i a), watt in tinutul Valahilor, dar declarA
innaintea capitolulni bisericei transilvane, cA consimte
a innapoi aceastA proprietate vechiului ei stApan
Trul 11121 lui Cioru, dela care prindse inddrAt band
ce'i dAduse, fiindcA Triil dovedise prin numerosi mar-
luri th aceastii proprietate aparfinuse din timpuri ime-
morabile stramosilor ,,si reistreimoilor siii, i cei fusese
alipitei de _Ora Feigeirasului incei pe cand fara Ronuinilor
era farti a Bulgarilor 7.
Acest document dovede0.e inteun chip invede-
rat nu numai cA Romanii pAstraserA proprieta tea de
pAmant pe la 1231, de oarce in acel an gsim pe un
5. Ihidem, p. 24, 1221: Praeter vero supradicta. silvam Blacorum et 11i-
ssenorum cum aquis usus comunes exerCendo CUM praedietis Scilicet Black et
Bissenis eisdam eontutimus sit praefata gaudentes libertate nulli inde sem ire
tencantur.
6. Ihidem, p. 24, 1223 : Alonasterio de kertz confirmamus in presenti
privilegio lerram quam primo eidem monasterio contuleramus eremplam de Mor-
ris". In 1252 glsim pomenit pilmalitu1 acesta zd Vidahilor din (15r(a eu Ihnita
unci alte posesii. Ibidem, p. 70, 1252 : Terrain Zek inter terras Vlaehorum de
Kerz, Saxonum de Barasu (Brasov) et Sieulorum de Sebus existentem".
7. Ibidem, p. 56. 1231 : Quod aceidens nostri in presentiam Gallus M-
hos Wydh de ford, confessus est coram nobis, quod licet terrain Bole terre Zum-
buthel conterminam et de presenti in ipsa terra Blacorum existentem, habitam
204 1STORIA ROMANELOR
Roman vanzandu'i pamantul unui German ; dar ca

acel pmant apartinuse altor Romani, din vremuri
cari intreceau memoria oamenilor, cel putin de pe tim-
pul cand tam Romanilor era sub Bulgari, adic in
vremile intaiului Imperiu Bulgresc (676-1018).
Mai tarziu gasim foarte adeseori amintite sta./A-
niri teritoriale ale Romanilor. A, intr'un document
din 1341 gsim o moie impArtindu-se intre. mosIeni-
Iorii romfini ai magistrului Neculai 8. In 1378 regele
Ludovic cel Mare al Ungariei dAruete fiilor lui Timan
Vlahul moia Patak (Valea), desigur pentru merite
militare 9. De aceste druiri csAtre Romani din partea
regilor Ungariei sau din acea a marilor si locotiitori,
intalnim foarte des in documentele ungureti ; dar
fiindca aruirea unei moii atrgea dupa (lama i
innobilarea, precum i pierderea stapanirei de pmant,
pierderea acestui rang 10, de aceea vom aduce mai
multe acte cand ne vom indeletnici cu cercetarea no-
bilirnei romane.
Cu timpul insa Romanii furl deposedati de pro-
prietatile lor i anume aceia ce nu voira sa'i lepede
religia i nationalitatea spre a trece la sthpanitori,
Unguri sau Sai, popoarele inzestrate cu mnoase pri-
vilegii ale Transilvaniei. Cei ce pAstrar dreptul lor
cit acest pret se instrainard de poporul de batin'd
propriis suis justisque impensis ab homine Bujul title Sloje coenicrit ; considerans
tamen qualiter eadem terra a tempore humanam memoriam transeunte, per
maiores, avos atavosque ipsius Trulh filili Choru possessa, et a temporibus lam
quibus ipsa terra Blacorum terra Bulgarorum extitisse fertur, ad ipsam terram
Fugros tenta fuerit, qualiter is dictus Truth filius Choru quamplurimum homi-
num elogiis affirmare adnisus fuerit, hinc ne iurgia temporum in processu ena-
scerentur fraterne mutueque caritatis, dictam terram Boic eidem Trulh filio Choru,
accepta eius recompensa in pecuniarum solutione, remisit coram nobis". Asupra
referirei pe timpul stapanirii bulgare, vezi mai sus, P. 116 Ch In documentele .
maghiare se citeste ch, ci : Choru =Cioru, Chaac =Ciac. N. Iorga, Geschiclde des runt.
Volkes, banueste farri cuvant autenticitatea documentului, pc motivul ca nu ar
corespunde istoriei, ceea ce tocmai se intampla cu prisosintri.
8. Hurm., Documente, I, P. 166, 1341 : magister Nicolaus vel sui succes-
sores Vlachos.
9. Ibident. I, 2, p. 255, 1378 : Milmelis, Nicolai et Ioannis lifii Tyman de
genere Olachi, sessionclu Patak donavit".
10. Un document din 1447 aratS cA Petru Viteazul trebuind sA restitue
lui N. Lehaciu mai multe moii, acesta Si lasS una, nolens ipsum penitus igno-
bililari". Ibidem, I, 2, p. 733. CA dAruirea unei mosii innobila pe dAruit, se vede
UN GURU 205
al trei, cum o fcn bunA oar mare parte din nobi-

limea cea mare a Ardealului, pe cand altA parte, voind
sA pAstreze cele douA paveze ale neamului ei, pArAsi
moii i sate i cAut dincolo de munti ap5rarea con-
tiintei ei (cand intemeiarA principatele).
Din aceste imprejurAri se explicA cum de Romanii
ajunser la sfaritul veacului al XVIII-lea a nu mai
posed nici un pamant in proprietate, fapt ce se in-
voacA de advocatii cauzei maghiare spre a dovedi cA
poporul roman ar fi fost de curand imigrat in raffle
de peste munti.
Pentru Sai avem dovezi cum ei deposedau pe
rand pe Ronianii din regiunile lor, de locurile de pa-
une, ceeace impingea pe Romani la acte de rAzbu-
nare sAvarite pe calea criminal a furtului, prAdA-
ciunilor i pojarurilor care sunt prea dese i sAvarite
pe o scarA prea mare, pentru a fi datorite numai unor
porniri rele individuale.
Un document din 1383 care confine o impAcare (?)
intre Sai i Romani, prevede intre altele ca Romnii
sA inceteze cu pustierile, pojarurile, pradAciunile si
despoierile ; dar ca ei s nu mai poald nici pdpna
vitele lor in pdlnanturile Teutonilor, alard decal cu
invoirea acestora ". Alt document din acelai an or-
donA Banului de Croatia sA alunge pe Romanii din
districtul Sebenicului, cAci ei s'ar indeletnici cu pa-
unatul, cauzand maid daune oamenilor 12.
Alt document din 1471 dela Mateiu Corvin v or-
bete despre nobilii sau orice alt clas de oameni
imposesionati i mai ales Valahii din zisele pArti ale
din identificarda mosiei cu nobleta. Un document (citat mai jos) vorbeste de

Cunctis ejusdem nobilitalis utilitatibus videlicet terris arabilibus cultis et in-
cultis, agris, pratis, sylvis, nemoribus, etc. Nobilitas est inviderat Intrebuintat
aici ca sinonim cu possessio (moiie).
11. Hurm., Doc., I, 2, P. 280, 1383 : ne pecudes in territoria Theutoni-
corurn nisi liberrime licentia et admissione eorum pascerent". Alt doe. din 1419
Invinovateste iarasi pe Romani pentru crime contra Sasilor. Ibid., I, 2, p. 507.
.Alt act de salnicie a 70 de iobagi mutant ct. comerciantilor din &WM. Ibid., I. 2.
p. 294, 1385 si un alt act de impacare 1ntre Romani si Sasi pentru uciderca din
partea acestora a 6 femei romance. Ibid., I, 2, p. 495, 1403.
12. Ibidem, I, 2, p. 283, Comp. p. 286.
206 IBTORIA ROMANILOR
Transilvaniei, cu deosebire din districtele FAgAraul

i Amlaul, cari i-ar pate oile, porcii i alte vite ale
lor pe locurile concedate Sailor, i regele oprete pe
Romani a mai trimite animalele lor pe acele locuri
improtiva vointei noilor lor stapani 13. Era vorba deci
de Romfinii aseza/i i proprietari cari sunt opriti a'i
mai duce turmele pe locurile concedate Sailor, i care
locuri invederat fuseser luate de rege dela, Romani.
Asemenea restrangeri necontenite ale locurilor de pa-
une scoteau pe Romani din fire, i ei razbunau in-
gustarea gospodariei i a singurului lor mijloc de train,
prin fapte sangeroase i daunAtoare puse in lucrare
improtiva veneticilor Sa0. Intre acetia i Romani
nu se desbateau pricini crirninale, ci un proces istoric,
in care dreptatea nu putea fi in partea uzurpatorilor,
oricat ar fi fost ei formal acoperiti prin daruiri i pri-
vilegii regeti.
Xobilimea romfin I. Cercetarea nobilimei roma-
ne,ti va indeplini tiintele asupra proprietatei, pe langa
cA va arAtet pe Romani posedand, in vremuri mai
vechi, acest puternic aezamant care le lipsete en
desavarire in tarile de peste Inunti, in vremile mai
de apoi.
Aflarea nobilimei la Romani sub stApfinirea un-
gara este constatata intr'un numAr nesfarit de docu-
mente din care numai o mica parte a vAzut lumina
tiparului. AA incA in documentul lui Bela al IV-lea
din 1247 se vorbete de nobilimea din tara Lytira
adecA tara Lotrului care nobilime este arAtatA cu
numele de maiores terrae. Aceti nobili aveau dreptul
recunoscut tuturor nobililor de a putea apela la curia
13. Magazin far siebenbargische Landeskunde, II, p. 183, 1471 : Quod

si aliquis nobilis nut alterius cuivis status possessionali homines el nolanter Yu-
lachi dictorum partium transilvanarum et signanter in districtibus Fogaras et
Om las vocatis, commorantes, pastores suos cum gregibus ovium, porcorurn et
aborum pecorum suorum ad territoria Saxonum nostrorum, contra voluntatern
quorum miserint".
IIN GIIRII 207
regeascA contra sentintelor capitale 14 Alt document

din 1274 radicA pe mai multi Valahi pAzitori de
granit la rangul de nobili, spunAndu-se in el ca
sA intre in randul i ceata nobililor din tinutul lor 15.
Regii dAruesc sau intAresc nobilimea sau stApanirea
de moii unor RomAni (prin care din urmA fapt ei i
sunt innobilati) : Asa un document din 1269 contine
druirea lui Stefan ducele Transilvaniei cAtre Mihail
si Neculai Gotian (dup nume invederat RomAni)
a dreptului de nobilitate ca multmi0 pentru slujbele
fAcute in expeditia contra Bulgarilor. Un altul din
1296 inapoiazA lui Ion Nicola, Roman, dreptul de
vam de pe mosia Vaarhely (drept nobiliar 16). Un alt
document din 1306 confer knezului Stanislau fiul
lui Stan mosia Stramtura (Surduky) ; altul din 1336
stabileste hotarele moiei Bedeuhaza a lui Drag si
Dragos, Valahi, slugi devotate ale regelui Carol Ro-
bert ; alt document din 1343 vorbeste despre un pro-
ces pentru mosia lui CrAciun cu Bogdan, ambii voevozi
din Maramure; un altul din acelasi an da lui CrAciun
inoia Bilka. Un document din 1360 dArueste lui Stan
fiul lui Petru, credinciosul Vakth al regelui, mosia ro-
maneascA Rosia de sus (Felseurona) cu drepturile de
cari se bucurd nobilii regelui". Un altul in sfArsit vor-
beste de nobilii ronulni Sandu, Mihail, Alexa, iar
altul de sora RomAnului Drago, nobila Doamna
Stana 17 Nobilii i knezii romani din Hateg stint ara-
tati ea luAnd impreunA parte la judecarea unui proces
intre knezii Muat, Stroia i Zaicu, sub preidentia
14. Din documentul analizat mai pe larg mai jos Cap. Muntenia si Mol-
doaa tnnainte de descdlecare reproducem locul : Quod si contra maiores terrae
(Lytira) aliqua sententia sanguinis effusionis prolata fuerat, si qua senserint se
gravari, ad curiam nostram valeant appelare".
15. Fejer, Codex diplomaticus regni Hungariae, V, 2, p. 205, 1234 : Eosdem
Petrum, Paulum, Micou, Ioannem, Nicolaum et Egidium de ipso isbbagionatu
castri pure et simpliciter eximendo, cum terris eorum in numerum, coetum et
consortium nobilium servientium regalium accepimus". Numele de Micou i mai ales
Insusirea de iobagio castri (vezi mai jos) arat c e vorba de Romfini.
16. Doc. din 1269, Hurm., Doc., I, 1, p. 241 ; cel din 1296, Ibidem, I, 1.
p. 528.
17. Mihaly, Diplome maramuresene, p. 6, 13, 17, 19, 42. Mai vezi un doc.
din 1381. Ibidem, p. 85 si unul din 1389, Ibidem, p. 96.
vicevoevodului Transilvaniei Petru 18. In 1399 &lin

pe Stiborius Voev odul Transilvaniei 5i comitele Za-
randului adresandu-se cAtre to ti i cAtre fiecare din
nobilii, atat Unguri cat i Valahi, castelani sau vice-
castelani. Tot nobili Romani dup numele lor sunt
5i acei pomeniti de documentul din 1404 : Ladislau
5i Mihail Ciula, Neculai de Muncel, Barbu sin Leul
de Barbatviza (riul Barbatului) 5i Neculai Baciu 19.
Un act din 1406 vorbete de nobilii romani Balk,
Drago 5i Nan din Santa ; altul din ace1a5i an pome-
ne5te pe alti nobili romani : Vanea fiul lui Vancea
5i Vancea fiul lui Slav proprietarii moiei Ap5a, aflat
panA astAzi in posesia Romanilor 20
In 1409 Sigismund regele Ungariei dAruete do-
meniul Hunedoarei din Transilvania lui Voicu, militar
al curtei regale, fiul lui Sarbu, precum i fiului lui Voicu,
Ioan (Corvin de Huniade), numit in alte documente
Man Valahul (Romanul), cuprinzand in acea druire
si pe fratii lui : Voicu, Mogo5 5i Radul 5i pe unchiul
sdu, alt Radul pentru strlucitele slujbe militare ale
lui Voicu. Rezult din acest act cA acetia toti erau
Romani nobili cad slujiau la curtea lui Sigismund,
atat din numele lor, din scrierea lui Radul cu arti-
colul postpus romanesc 5i din arAtarea anume ca Roman
a lui Joan, de unele din ele 21.
18. Keneny, Knezen und Kneziale in Magazin far siebenburgische Lan-
deskunde, II, p. 300, 1363 : Nos Petrus vice-voivoda Transylvanus inter ipsum
Mussathe Stroia et Zayk Kenezios judicium facere deberemus, ambabus parti-
bus cum eorum instrumentis in facto ipsius passessionis Zalasd, coram nobis
et regni nobilibus de comitatu ac universis Kenesis el senioribus Olachalibus dis-
trictus Hatzag comparandi assignassemus". Comp. Fejer, XI, p. 503, 1435 : Nos
Ladislaus de Chaak vaivoda una cum juratis et universis nobilibus ac Kenezis
ipsius districtus Hatzak". Districtul Hategului era impoporat de Rombni.
19. Doc. din colectia Kemeny reprodus de Transilvania, V, 1872, p. 173
5i de Hum. Doc.. I, 2, p. 432, 1404 : Barb sin Leel de Barbatviza, cu articolul
rombnesc postpus.
20. Mihaly, Diplome maramure$ene, p. 136 si 141.
21. Hurm., Doc., I, 2, p. 462, 1409 : Quod nos consideratis meritis Voyk
filii Serbe aule nostre mililis, quandam possessionem regalem Hunyadvai voca-
tam in comitatu Albensi habitam simul cum eiusdem universis utilitatibus vi-
delicet terris arahilibus cultis et incultis (urmeaza formula obisnuith) memorato
Voyk militi et per eum Magas, Radu/ carnalibus ac Radii/ patrueli fratribus,
nec non Iohanni filio suo, ipsorumque heredibus (damus)". cf. Ibidem, I, 2, p.
597, 1435 : Ioanni Olacho, Ibid., I, 2, p. 627, 1437 : Ioahanni Olacho filio quon-
dam Voyk de Huniad ; Ibid., I, 2, p. 648, 1439 : Iohanni Olaho de Hunyad".
Dovedirea am5runtitb a romnitiitei Corvinilor, vezi mai jos, vol. IV, la Domnia
lui telan-cel-Mare, cap. Slarea Europei.
ITN GUR II 209
In 1411 se judecA Pypo de Ozora cii nobilii Ro-

mani Farca, tefan i Ladislau de Mutnuk aredafi
anume ca Romani de alt document, pentru mosia
Varu, dandu-se dreptate acestora, pe motivul pre-
scriptiei de 30 de ani 22
In acela an sunt citati mai multi Romani no-
bili din familia Macica : Dionisie, Andreiu, Farca,
Costea, Ioan fiul lui Mihail, fiul lui Ladisau de Macica,
ca proprietari ai inoiilor Ruginoasa, Toplita, Leur-
deni i Tincova 33 In 1422 se intalnesc Romanii ma-
gistrul Stanciul i DrAgan fiul lui Manciul Valahul,
din Comiat Ca proprietari ai moiei Vozesti din districtul
Caransebesului 24 Alt act din 1422 aminteste pe no-
bilul Roman ,tefan de Olachy. Unul din 1428 vorbeste
de nobilul Dan de Dobo. Albert regele Ungariei con-
firma pe nobilii Romani, Mihail fiul lui Mihail de
Ciorna i pe Blas fiul lui Stoian de Ciorna in posesia
moiilor lor p Arintesti, dispunand s le stApaniascA
cum stApaniau mosiile lor si ceilalli nobili romni
din Banal 25 Un document din 1430 aminteste pe o
nobilti doamnA Stana fiica lui Ioan voevod de Rozalia,
a cAreia originA romneascA se vede pe numele ei,
apoi din faptul c5 sotul ei Gurhu este'arellat ca Roman 26
In 1457 regele Vladislav intArete privilegiile tuturor
nobililor Valahi, ale knezilor si a celorlalti Valahi din
22. lbidem, I, 2, p. 473, 1411 : Cii familia de Mutnuk era roman5 sc vede
din doc. din 1387. Ibid., p. 300, care citeazb pe unul : Bogdan Olahus filius Ste-
phani de Muthnok si din un al doilea din 1406. Ibid., p. 448 : fidelis nostri Wo-
lahi, Ladislaus filii Bogdan de Muthnok". CS ei crau nobili se vede afaril de faptul
posesiei de mosii, din arStarea anumitS a altui document din 1419. Ibid., I, 2,
p. 506 : dictorum nobilium de Muthnok".
23. lbidem, I, 2, p. 478. Comp. fntririrea dilruirei, p. 556-558, 1428.
24. Ibidem, I, 2, p. 519, 1422 : Quod egregii oiri magister Stanchu/ filius
Baab et Dragan filius Manchu/ Walahy de Komyath aule regis milites pro se
personaliter ac pro Belotha, Daan et Koztha, item Stanchu/ filio Daan et altero
Stanch/A filio Dragula similiter Walahis de dicta Komyath ab una parte, vero
ex altera Stephanus filius Bogdan de Muthnok". (0 transactie fntre douS familii
nobile romane).
25. Actul din 1422. Ibidem, I, p. 522 ; cel din 1428. Ibidem, p. 552 : Stefan
de Rozgon comes Themisienis nobis dilecto nobili et honorabili viro Ladislao
filio Dan de Doboz. Doc. lui Albert. Ibid., I, 2, p. 649,1439 : sub illis modis et
condicionibus quibus ceteri nostri Walachi nobiles tenere et possidere consue-
verunt".
26. Mihaly, Dipl. maram., p. 280.
A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. TI. 14
210 I8TORIA. ROMANILOR
tinuturile 13anatului, ca multamita pentru credinta

slujbele pe cari ei le facusera nu numai lui ci i pre-
decesorilor lui, regilor Ungariei, mai cu sama in apa-
rarea vadurilor Dunarei contra deselor nay 'Mini ale
Turcilor 27. Deasemenea se mai intalnete o nobilime
romana numit chiar in documentele maghiare boerones
(boieri) in tinutul Fagaraului 28.
Mai aducem din nenumAratele documente cari
constata existenta unei bogate nobilimi romane in
trile de peste munti in vremile mai vechi, inca urma-
toarele : Unul din 1442, dania lui Vladislav regele
Ungariei, Marta Romanilor tefan si Mihail din Cra-
ciunesti pentru slujbele aduse in zilele imparatului
Sigismund i ale regilor Albert i Vladislav, danie ce
se face in conditiile in cari in deobsie Romaii posed
Inosii in Maramures 29. Cand se Mtroduc Romani in
moii c4tigate pnin judecati, formula obi5nuita este
ca ei au lost reintrodui in curlile lor nobiliare 30. Alt
27. Maniu. Disertafie istorico-criticd, Temisoara, 1857, p. 541, 1437 :
dislaus universorum nobilium et Keneziorum nec non alium Valachorum, in dis-
trictibus Lagos, Sebes, Michold, Almas, Karasofii, Bargafii, Komiati et Illed,
quod ipsi in confiniis regni nostri collocati, in custodia et tuitione vadorum Da-
nubii contra crebos incursus Turcarum". Alte dotr doc. dint 1494, Hurm., Doc.,
I 1, 2, p. 358 i p. 362. Acesti nobili Romhni din Banat sunt amintiti in numeroase
documente. Vezi cilteva din de reproduse in Pic, Abstammung der Rurnanen,
Leipzig. 1880, p. 153.
28. Vezi colectia de doemnente a lui Aron Densusanu publicath in Co-
Iumna lui Traian, IX, 1882, p. 10, 1556 : Nos memoriae commendarnus quod
nos una cum juratis hujus pertinentiae nostrae, boeronibus sedis nostre judiciarie
assessoribus pro faciendo judicio causantibus consedissemus, tune honorabili
Stan, Popa, Algye et Raduly filii quondam agilis Stanislav boeronis, item Man
et Macul filii agilis quondam Barsan boeronis, item (mai urrneaz5 alte nume de
boieri), tribus terminis sedium nostrorum ab consuetudine observatis, etc." Idem,
p. 161, 1630 : Nec non honestum virum Able Niegre norninatum genitorem seu
patron ejusdem de dicta Posorita, ab antiquo in numero verorum et indubita-
torurn istius districtus terreque nostrae Fagaras nobilium boeronum existitisse".
29. Mihaly, I. c., p. 310, 314, 1439 si 1442 : more et ad instar caeterorum
Valahorurn in dicto comitatu Mararnorisieum possessiones habentium".
30. Mihaly, 1. c., p. 419, si 420 ; 1458 si 1459 : Nobilii romAni Grigore Goryo
si loan de Ieud din Maramures sunt reintrodusi in dominium quorumdam sep-
tern seniorum iobbagionalium ac duorum curiarum nobilitarum". Mai arnintim
si pe Sandrul Valahul care poseda mosia Feldul de Sus, Petru fiul lui Stan Va-
lahul mosia Crimea, Ladislan put lui Sandu Valah din Bezere, rnai multe mosii
In Banat (Hurm., Doc., I, 2, p. 596 (1435); p. 693 (1443) si 732 (1447). Asupra
romAnitatei lui Bezere VCZi Idem, p. 562 (1439): Ladislai filii Lado Valacho
de Bezere". Foarte multe documente dovedesc prin numele persoanelor originea
lor roman5. Cateva au fost aduse ca text, altele ar fi acelea din Hurm., Doc.,
I, 2, p. 517 (1422), 519 (1422), 520 (1424), 528 (1420), 537 (1433), 561 (1430), 562
(1430), 565 (1431), 582 (1434), 591 (1435). Dar cAte nume romanesti au devenit
necunoscute sub schimonosita ortografie si transeriere maghiard I
UNGURIL 211
document din 1511 dat de Conte le de Thomor cApi-

tanul FAgAra,ului, confirmA pe Vulcan si pe Vasile
fii rAposatului Comp, pe alt Radul fiul rap. Stoica
si pe Stanislau Karabel fiul rAp. andru de Vitea
in averea moiilor i in oficiul de boieri pentru Vitea
kle sus i de jos i % satului Arpaul de jos i peste 17
Tigani, boierie ce o cAp Atase strAmoul lor dela Mircea
voevodul Munteniei i Banul Severinului 31. Altul din
1513 cIAruete lui Neculai vice-voevodul. Transilvaniei
moiile nobilului roman Petru Ladu din Slatina, mort
fArA motenitori 32. Un alt document din 518 contine
un schimb de proprietati intre nobilii Ladislau (Vlad)
RacovitA i Petru de Zylvas (din Sliva) cari se vAd
a fi lost Romani, de pe numele de farnilie al celui dintaiu
i acel de rnoie al celui din urmA. Prin alt document
din 1519 regele Ludovic dAruete nobililor romani
Ladislau i Ludovic Fiat i Ladislau RacovitA padurea
Lojna ca multumitA pentru vitejia lor in luptele cu
Much. In sfarit, mai aduceni din miile ce se a flA incA,
un alt document din 1540 prin care se pune pe picior
egal nobilii romani cu cei unguri. spunandu-se in el
ca. : acela lucru i pentru nobilii romani este de in-
teles i de tinut, aft nurnai ca Rornanul nobil impreuna
en nobilii unguri sA verifice depunerea jurAmantului
si sal indepliniascA 33.
Aceti nobili romani se bucurau de toate privi-
legiile nobletei niaghiare, adecA de a fi judecati de curia
regeascA i de a fi scutiti de plata dArei numitA tribut
adecA a birului. Ei mai dobandiau adeseori dreptul sg-
biei asupra fAcAtorilor de rele pe can Ii prindeau pe
moOile lor 34.
31. N. Densusianu, Monumente pentru istoria Fagtirasului, p. 8-9, reprodus

si In Hurm., Doc., II, 3, p. 9.
32. Hurm., Doc.. II, 3, p. 135.
33. 1514 Hurm., Doc., II, 3, p. 292 ; 1519, Ibidem, p. 309 ; 1540, Ibidem.,
II, 4, p. 222 : Et hoc idem eciam de Valachis nobilibus est intelligendum atque
tuendum, ila tamen ut Valachus ipse nobilis cum Hungaris nobilibus etc.".
34. ConsultS Pesty, Szbriny Bansag es Szreny Varmegye Tbrtemete, 1878,
p. 117, 1494 : Dominus Sigismundus consideratis fidelitatibus et serviciis per
eosdem Valachos in exercitualibus expeditionibus contra Turchos, eosdem uni-
versos Valahos ab omni solutione tributaria de personis rebusque et bonis ip-
212 most& BostiNuort
Odata cu nobilimea Romanilor, dispAra i proprie-

tatea pe care o poseda. Aceasta clas contopindu-se
In natia domnitoare, rapi poporului roman cea mai
mare i mai de samA proprietate a phmantului lui.
Dar aceastA trecere fu i ea silith; de oarece de la un
timp incepa a se impune ca conditie a pastrarei tit-
lului de nobil .5i a paniantului de motenire, practi-
carea religiei catolice 35. Acei dintre nobili cari nu voiau
sa se supuna acestei conditii erau despoiati de pro-
priethtile lor. Despoierea deveni sistematicA dupA anul
1657, cand se institui un fel de comisie, Forum pro-
duetionale, chemat a revizul nioiile fiscale instrainate
considerand ca atare proprietatile tuturora nobi-
lilor romani can nu putea,u justifica titlul de stapanire.
Moia era confiscatA iar boierul considerat ca boier
cavil. Mai ales in Tara Fagara,ului mai toti boierii
vechi romani trecura prin sita deasa a forului pro-
ductional i multi din ei pierdura pe langa moiile Ion
i libertatea Ion personalh". Se purtau procesele pentru
aceste moii limp foarte indelungat, avocatii avand
interes a le prelungi, aa eh unul din ele, acel al boie-
rilor din Gridu i FagAra a inceput in 1650 in limba
latinh, continuandu-se dela 1761 in limba maghiarA,
pentru a se sfari abih la 1854 la Curtea din Viena in
limba germana 36 Multi din nobilii romani se lepada-
sera Inca de mai innainte de mOile lor, pentru a cauth
dincolo de munti pacea sufleteasca 37.
Voevozii. SA intram acuma in cercetarea orga-
sorum exemisse dinoscebantur". Cf. Maniu, Disertaliune, p. 541, 1457 : Nobiles
Valahi inter nobilium regni nostri item Knezios ex omni solutione tributi exi-
mere". Asupra dreptului s5biei vezi un doc. din 1373. Hurm., Doc., I, 2, p. 210.
35. Chestia religioas5 mai pe Iarg, mai jos In Vol. V, cap. Mihai Vi-
teazul si Romdnii Ardealului.
36. loan cavaler de Puscariu, Frogmenle islorice, Despre boierii din Tara
F5g5rasu1ui, II, 1904, P. 47-48.
37. Paul Hunfalvy, Neuere Erscheinungen der rumanischen Geschichls-
schreibung, 1886, p. 173, recunoaste ch historisch gewiss ist es also dass viele
rumfinische Familien in den ungarischcn Adelsstand erhoben wurden". Ccea cc el
thghdueste este existenta unei nobilimi de bastin5 la Romani. Intreb5m nuinai
ce inteles pot aveh maiores terrae din dec. dela 1247? Apoi se poate oare admite-
ca numerosii nobili romani sa fi fost Innobilati de regi ?
uNGURII 213
nizArei politica particulara a poporului roman de peste

munti.
Din timpurile cele mai vechi pana aclanc in Veacul
de Mijloc intalnim la Romani doua feluri de capitenii
cari alcatuiesc o scar% ierarhica : voevozii i knezii.
De si capii Statelor celor mici supuse de Unguri
in regiunile de peste munti, acelor ale lui Glad, Menu-
morut, Gelu si Kean, nu sunt indicati In documente
sub titlul de voevozi, ei purtau fr indoiala acest
num e inlAuntrul Statelor lor, de oare ce vedem ea
Ungurii ei insusi dup asezarea lor in Panonia, apar
in Constantin Porfirogenitul ca intocmiti sub voevozi,
asezamant si nume pe care nu'l puteau avea de a casa
de la ei, ci era de sigur imprumutat de la Romanii
de la Slavii ce'i intalnira in regiunea in care ei se oprira
din vesnicile Ion rAtaciri. AsezAmantul voevodatului
la Romani, dup cum se vede chiar de pe acest termen
de obarsie bulgAreasca si care insamn cap militar 38,
trebue sa dateze din vremile intaiului Stat Bulgarese,
cand s'au intemeiat sub autoritatea acestuia, cele din-
taiu injghebari politice la Romanii din Carpati. Astfel
de voevozi, de si sunt culesi din timpuri deosebite,
trebue s fi existat in localitatea unde ei sunt aratati
i innaintea vremei de cand dateaza a lor pomenire.
In afara de voevozii din Muntenia de cari ne vom ocuph
mai tarziu, intalnim pe Joan i pe Vlad voevozi in
Banat, pe Milutin voevod in Mehadia, pe Boia
Stoica voevozi in Caransebes, toate aceste timituri lo-
cuite de Romani ; pe Stoica care arata i prin numele
san obAria lui romand, apoi pe Bolia i pe tefan
voevozi in Zarand ; pe Jacob in Abrud ; pe Neagul,
Joan, Petru, Nicolai i Candea voevozi in Beius ; pc
Stanislau i Balc, Drag i Joan voevozi in Satu-Mare ;
:38. Lucius, De Regno dalmatino, 1, 0. 251 : Voyvoda vero exercitus duc-
torem siguificat ut apud Halos capitaneus". Diugosz, Hist. polonica, I, p. 58 :
\Voiewodas id est exercitum ductores". Glasnic, Statuta Valahorum de re ml-
Mari. art. 2 : Vojvodae sunt viri militates" (citate luate din N. Densusanu, Rev.
-tut Huria, p. 40, nail 1); Registrum de Varad, 1201-1235 in Endlicher, Monu-
menta arpadiana, p. 718, art. 304 : Cum voevoda comes de Doboka perviderat
exereitum suum".
214 ISTORIA. RomAmmedt
pe Vlad i Neculae voevozi la Romanii din pArtile

Clujului, Dobocei i a Solnocului ; pe 5tefan, Joan,
Bogdan, Bale, Drag i Iuga voevozi in Maramure ;
pe Joan i tefan voevozi din Dolha in aceeai regiune,
i alt Joan din satul Vaida tot in Maramure ; pe Gheor-
ghe voevod din Bireg ; pe Bolia voevod din Cresta,
pe Gheorghe, Neculai i Grigore voevozi din Lugo ;
pe Negulici din Hodo ; pe Neculai voev. din Gdr-
bAcelulu romnesc ; pe Radu Negru voev. din FAgAra ;
:pe Neculai voev. din Remetea, pe Stanislau voev.
din Siplac ; pe Aprod voev. din TApu ; pe Ladislau
voevod din Bivinis 39 i pe Neculai voevod din Au-
ginas (?) ; pe Radu voev. din Cuieti. Cu enumArarea
acestora ins sA nu se creadA c s'a istovit numArtil
voevozilor romni ce sunt pomeniti in docurnente 40).
In afarA de marele voevod al Transilvaniei, voe-
vozii romani chiar sunt numiti adeseori cu titluri foarte
pompoase, precum acela de comiti i palatini i cu
epitetele de magnifici, barbati nobili, voinici, iubiti ai
regelui i allele ; unii din ei sunt comandanti ai unor
corpuri de armatA, altii judecAtori la curtea regeascA 41.
Mai insemnata este pozitia voevozilor romni, cand ei
39. Satul Bevini este amintit in Transilvania pe Ia 1332. Vezi N. Densu-

*arm, Rev. lui Horia, p. 44.
40. Cuiesi din N. Densulanu, Revolufia lui Horia, 1884, p. 40 si urm. Adaog
doc. 1349 Revisla lui Gr. Tocilescu, V, p. 166 ; Theiner, Mon. Hung. hislorica,
I. P. 691, 1345 ; Hurm., Doc.. I, p. 304, 1263, (publicat a doua oarS sub data 1363_
Ibid., I, 2, p. 75); I, p. 598 (1324), I, 2, p. 166 (1370), I, 2, p. 761 si 764. Adaogri
5i Bogdan, Originele Voevodahdui la Romini In An. Acad. rom., II, tom. XXIV,
1902, p. 199 si urm.
41. Fejer, VIII, 1, p. 117, 1303 : Nobili viro et honetso Nicolao vaivo-
dae filio magnifici Mauritii, comiles de Ugocea et Marmarusio", Idem, IX, 3, p.
469, 1365 : Ludovicus strenuo viro Bale filio Saas Moldavo vaivodae marmaru-
siensi". Idem, X, 1, p. 581, 1390 : fidelis noster Dragh comes de Marmarus el
Valk vayvodae similiter comiles dicti comitalus". !dem X, 2. p. 63. 1392. Magni-
licis Balk et Dragh waiwodis comilibus Marmarus el Ugocha". I him., Doc_ 1,
2. p. 72, 1363 : dilectum Olachum comilem filium Musat de Almas in districtu
Deva". Ibidem. p. 166. 1370 : Radul vayvoda comes de Kuesd", Ibidem, p. 231
1376 : Comes Iacobus Dragul de Scepus, judex curiae serenissimi et magnifiei
domiM Ludovici regis Hung.". Ibid., p. 333, 1390 : cum ipsis Valachis et Ste-
phanus voevoda eorum in regis exercitu". Ibid., p. 313, 1388 : fideli aule noslre
juveni magisler Iohamd Olacho" (nu e vorba de loan Corvin care nu putea fi
IfimAr In 1388 ci de un alt Iohannes Olahus). Acest loan Romanul este aratat de-
alt document din acelasi an ca magister Agazonum" (corp de armatii regeasc),
I, 2, p. 312 (comp. p. 299).
UN GURU 213
se aflA aratati drept coin ii al Secuilor, adecA avnd

autoritate, nu asupra propriului lor popor, ci asupra
unei parti din natia stApdnitoare. Ash voevozii ro-
milni Balk si Drag sunt pomeniti in aceastA Insusire 42.
Atributiile voevozilor erau, dupA cum reiesd chiar
din cele spuse pAnA aici, mai cu samA militare ; ei
conduceau trupele radica,te in teritoriile lor, i altele
chiar, la caz de trebuinta. Despre puterea lor i po-
zitia lor pAnA la un punt neatarnatA, ne dau dovada
desele lor rascoale contra autoritAtei supreme a Un-
gariei, si anume nu numai acele ale voevozilor celor
mari, precum era voevodul Transilvaniei 43, dar i ale
celor mai mici, capii tinuturilor romanesti. Ash face
voevodul Lithuon din Muntenia 44, iar din tArile Car-
patilor putem cit mai multe cazuri : In 1404 se re-
voila voevodul Balk contra regelui Sigismund. Acest
voevod impreuna cu mai multi nobili romani din Ma-
ramures pustiira tara i ocupara mai imilte cetAti 45.
Exemple mai mari sunt revoltele lui Radu Negru din
Fgra i a lui Bogdan din Maramures, cari pArasesc
Transilvania i merg sA intemeieze Muntenia si Mol-
dova. Vom vedea mai jos cum aceste rAscoale stint
imitate de knezi, subalternii voevozilor.
Regii unguri pentru P'i asigura supunerea acestor
fete turburAtoare, se intreceau a multami pe cei cre-
dinciosi, cu intinse druiri de pAmAnt, intocniai pre-
cum fAceau i regii Apusului cu seniorii feodali din
Statele Ion. In afar de cazurile aduse mai sus, la ex-
punerea situatiei nobilimei rornne, mai adAogim Inca
un caz insemnat : multAmitele harazite lui Balk fiul
lui Sas pentru slujbele fAcute de el in Moldova, in
42. Ibidern, I, r. p. 299, 1387 : inagnificoruin viroruni Balk et Drag way-

vodae inter ceteros honores cornites Siculorum". Ibidem, p. 314, 1388 : Balk et.
Drag wayvodas comiles Siculorum".
43. Mai sus, p. preced.
44. Mai jos. Muntenia sI Moldova Innainte de descdlecare.
IS. Mihaly, Diplome, p. 127. Intr'un rAnd un nobil rornAn nearatat nici ca
knez, nici ea voevod, se opune la executarea unei sentinte. lbidem, p. 77, 1384 :
allul p. 229. 1144.
216 ISTORIA ROMINILOR
combaterea trAdAtorului Bogdan i anume intinsele

propriet5ti date lui in Maramure 46
Voevozii erau autoritAti nationale ale Romnilor,
i cand se IntAmpl ca ei sd fie inlocuiti cu dregAtori
regeti, se iveau proteste i arAtau nemultAmiri. AA se
intampld lucrul poporatia din Bereg in Maramure.
Impunindu-i-se un comite regesc in local voevothihii,
in contra liberttilor ei, regele ascult de tnguirile oa-
menilor i le (1 voie s'i aleag6 voevodul dupA plac 47.
Voevozii aveau i cderi judecAtoreti. AA ve-
dem pe regele Andrei al II-lea sustrAgand in 1221
coloniile sAsqti de sub jurisdictia voevodului. Nobilii
i knezii erau deasemenea scoi de sub autoritatea lor
i pui sub acea a comitilor, dela cari aveau dreptul
a apel la rege, cum arat un doe. din 1441. Alt do-
cument din 1370 concede Romnilor, ca in procesele
pentru moii s'i judece coniitele lor, sau in cele mai
mici voevodul 48. Voevozii apoi mai adunau toate da"-
rile i indatorau pe locuitori a indeplini celelalte slujbe
ale lor fat de rege i de comae 49. Acetia singuri
apoi pe lang marele voevod al Transilvaniei, ca loco-
tiitori regeti, puteau tine i congregatiile generale
cnd nu le prqeded Insui monarhul.
In unele documente, am vzut arAtndu-se alAturea
cu voevozii i alt autoritate knezii ; ba avein un caz,
eel mai vechiu, in care aceea0 fat este arAtat5 in
46. Mai jos, vol. III, cap. Descdlecarea Moldova. Nu putem irnpilrtSsi pA-
rerea d-lui I. Bogdan (1. c. mai sus, p. 214 nota 40) cA voevozii romfini ar fi ju-
cat un rol cu totul neinsemnat in viata Statului maghiar". Malta lor situatie,
atributiile lor In conducerea afacerilor si rriscoalele lor dovedese contrarul.
47. Mihaly, /. c., p. 55, 1364 : Quod communitas Wolacorum nostrorum
de Beregh nobis supplicarunt quia ipsi par officiales comites de Beregh quos loco
woywode contra libertatem eorum ut consuetus, diversas iniurias paciuntur,
ideo woywodam Wolacorum qui pro ipsi honestus et utilis videretur, de communi
voluntate eis preficere admitteremus, annuimus eisdem Wolacys nostris ut woy-
wodain quem conuuunitas ipsorunt habere voluerit liberant eligendi habeant
facultatem".
48. Teutsch et Firnhaber, p. 9, 1211 ; Maniu, Diserlalie, p. 541, 1441 ;
Mihaly, p. 63, 1370.
49. Mihaly, 1. c., p. 55 : qui (voevoda) wanes causas inter ipsos (Doc.
din 1370 restrange, competenta spunand in alys causis minoribus" afari de
causae possessionum) exortas judicare, omnes proventus nostros et universa
iura ex parte dictorum Wolacorum idem woywoda aministrare debet".
UN GURU 217
acela timp ca knez i Ca voevod ; alt dat gA-

sim un knezat dat unui voevod. Reies din aceast
imprejurare o asemAnare intre aezAmantul voevodului
i acel al knezului. A-rata nurnai cA acest din urrn este
de sigur inferior voevodului. S'ar p Area cA knezul care
Ii intindea autoritatea asupra mai multor sate lua
nurnele de voevod ; alte ori insA intalnim ate doi voe-
ozi pentru acela sat, caz in care aceti voevozi nu
sunt decat niste knezi purtand un titlu superior po-
zitiei lor 51.
SA trecern acuma in vedere si pe aces t

Knezii.
asezAmant al kne:ilor.
Knezatul, cu tot numele lui balgAresc, era un ase-
zArnant romnesc ca i voevodatul ; de aceea se si in-
talneste el numai la Romani. In un doc. din 1451
gAsim pe Huniade dAruind rnosiile rutene Kunita si
Kereczke nobililor Ambrosiu i Mihail de Dolha dupei
chipul knezatelor romonesti 52. Knezul nu era decat
vechiul jude roman, singura autoritate rAmasd in or-
ganizatia poporului roman, dup prabusirea stArei lui
pclitice in noianul n5vA1irei barbare, dupa cum voevodul
nu era cleat vechiul duce. De aceea si termenul de jade
se mentine, ba inlocueste mai tarziu din nou pe acel
al knezului 53.
Knezii stint inferiori nu numai voevozilor, dar
si simplilor nobili, de cari ei sunt pururea deosebiti In
documente. Puteau insA, ca i orice om de rand, sA
50. Documentul din 1247 mai jos Cap. Muntenia fi Moldova innainte de
desedlecare : execpta terra Kenezalus Lythuon voevodae. Adaoge un doc. din
1383 cit. de Bogdan (1. c.).
51. Documentele In Bogdan (1. c.)p. 198 si 199.
52. Mihaly, Diplome, p. 362 : possesiones ruthenicales Kusnicza et Ke-
reczke vocatas more et ad instar Keneziorum valachicorum damus". Despre eel
3 Knezi bulgari din ostirea lui Ahtum ducele bulgar din Banat vezi mai sus,
p. 178, nota 9. D. Bogdan In scrierea citatS, p. 214, spline asupra originei voevo-
zilor : Ca si knezatul, voevodatul este una din aceste vechi institutii slave cari
Imprumutate de timpuriu de Romani, au primit la ei o desvoltare cu totul parti-
cular5, national5, rezultatS din Imprejurdri osebite ale vietei lor politice". D-sa
constata ca acest asezmant al voevodului, de si de origin5 slava, nu se tntfilneste
la nici un popor slay. Ibidem.
53. Bogdan (1. c.), p. 199.
fie innaltati la rangul de nobili, ceea ce se facea prin dA-

ruirea proprietatei unei moii, cand atunci erau nu-
miti nobiles Kenezii m In starea lor ordinara erau niste
pristavi ai satelor i, in deosebire de nobili, platiau tri-
butul alaturea cu taranii. i knezii erau insa uneori
scutiti de oarecari dari prin o favoare special, bunA-
oarA de quinquagesima 55.
Knezii erau indatorati la slujba militarA mai ales
pentru apArarea granitelor, i nobleta era data acelora
dintre ei cafi se deosebiau prin izbanzi vitejesti. Sunt
mai multe urine pAstrate prin documente despre va-
loarea rAzboinica a knezilor romani cari erau i ei tot
atat de aprigi luptatori contra strainilor, pe cat si de
neascultatori fata cu autoritatile sub cari stateau, sa-
manand in ambele privinti cu superiorii lor, voevozii.
Asa un document din 1260 conferA dreptill de nobi-
litate unor knezi din Sirmium, Romani dupa nurne :
Cretu, Cupisa si Racu, pentru ajutorul dat lai Bela
al IV-lea in apararea lui de puhoiul tatAresc. Un alt
document din 1326 aratA pe Carol Robert dAruind
knezului Stanislau fiul lui Stan, mosia Stramtura (Sur-
(Inky) pentru slujbele fAcute regelui. Un al treilea do-
54. Fejer, IX, 3, p. 553, 1366 : Si vero communis Olachus aliquein no-
bilein hominern in publico maleficii inculpans non possit totaliter suam probare
actionem, tune probationem ipsam faciat prout potest, videlicet per nobiles aut
per Kenezios, aut per communes homines seu Olachos". Maniu, I. c., universorum
mbilium et Kencziorum nec non alium Valachorum". Fejer, XI, p. 504, 1435 :
nos una cum juratis et universitate nobilium ac Keneziorum ipsius districtus
Hazak". Kemeny, p. 300. 1363 : coram nobis et regni nobilibus de comitatu
Hunyad ac universis Keneziis et senioribus Olachalibus districtus Ilatzag", etc.
Nobiles Kenezii : vezi buncioarii Hurm., Doe., 1, 2, p. 331, 1390 : Petrus filius
Dees, nobilis Kenezii de Temeshel". Comp. Mihaly, Diplome, p. 7, nota 1. In-
ferioritatea knezilor fa5 cu VOCVOth se vede bunhoara din faptul c5. atunci cand
voevodul Iuga din Maramures este insarcinat a introduce in mosiile sale de care
fusese deposedat de I3ogdan rAsvrMitorul, intemeietorul statului moldovan,
in. Gyula fiul lui Dragos, luga convocase pe toti knezii Maramuresului s5 fie fata
Iii restituire. Doc. din 1349. Mai jos, Vol. III, cap. Desedlecarea Moldovei.
55. Kemeny, /. c., p. 304, 1387 : In festo beati Georgii quinquagesimam
easlellani praescripti castri Mihald per tune constitutam solvere teneantur,
prout de aliis liberis villis ipsorum kenezialibus solvere sunt consueti". !dem, p.
310, 1182 : Fidelibus nostris dicatoribus et exactoribus quarumlibet taxarum,
censuum et contributionum expositum est nostrae majestati in personis univer-
sorum Keneziorum nostrorum in pertinentiis castri Hunyad commorantium gravi
cum querela... qualiter ipsi antiqua libertatis eorum peaerogativa requirente,
a solulione quarumlibet taxarum exemti fuerint".
UNGURLI 219
cument din 1358 dAruiete lui Socol knezul doua

moii pentru vitejia lui in lupfa. Un al 4-lea lauda
pe un knez pentru brbatia lui in hiptele purtate
pentru eliberarea reginei Maria. Un al 5-lea, dat de
Sigisrnund, multAmete knezului Dionisie fiul lui Cerca
pentru strlucitele lui merite in expeditia din Bosnia.
Un al 6-lea din 1420 al aceluia rege recunoate marele
slujbe ale knezului Bogdan fiul lui Neculai. fiul lui
MAgoiu, in lupta de la Severin contra Turcilor 86. In
sfarit un al 7-lea din 1481 intarete lui Teodor
knezul stApanirea pe m,oia Trk, pentru credincioa-
sae lui slujbe i anume pentru c loan Corvin, fiind
zdrobit de Turci in campul Mierlei si cAzand de pe
cal in focul luptei, knezul Teodor i-a dat calul liii i
i-a sapat astfel de a fi prins" 87.
Am vzut mai sus rolul cel insemnat jucat de
knezi in apararea vadurilor Dunrei i la paza hota-
ralui din spre Moldova 88
Cat despre spiritul fasvrtitor al knezilor el este
iarki adeverit de mai multe documente. Unul din
1358 arata pe knezul Basarab din Caraul Mare i
pe alt knez tot Basarab din Caraul Mic atAcand i
eland foc casci knezelui Socol (Zokul) care pierda in
acel pojar actul de dAruire al regelui pentru moia
Valea Secaului (Sekaspataka). Uri knez Ladislau Le-
hacescu din districtul Mehadiei fuge in 1376. depe
moia Balanita, in Valahia, la dumanul regelui ma-
ghiar, Vladislav Basarab, pentru care regele ii con-
fisc5 knezatul si'l da. lui Raicu. Alti trei kneji valahi :
Costea, Stanciol i popa Volcul, nemulfamiti cu. dom-
nia ungureasa, fug in Moldova, dup ce pustiesc kne-
zatele lor, pentru care sant osauditi a pierde aceste
56. Hurm., Doc., I. p. 291, anno 1260 : Krecz, Kupissa ct Haak" ; Mihaly.
Diplome, p. 6, 1326 ; Ilurm., Doc.. I, 2, p. 53, 1358. Pentru celelalte vezi textek
pSnS la 1420 citate dc N. Densulanu, Revoltilia liii Iloria. p. 18, nota 1. Pentru
eel din 1420 ; Hurm., Doc., I, 2, p. 511.
57. Hurm., Doc., II, 2, p. 270.
58. Vezi p. 210 $i mai jos, p. 237. Adaog5 doe. din 1147 : darul fAcut,
knezului Dan (lin Ciucil ; 1435, knezilor Dan. Surca yi Gortosan din SAcele ;
1405 lui Dinicu Cucca din MihMiuti. (Hurm., Doe., I. 2, 415 $i 721). Adaog5 I 2, p.
535, 1126 ; p. 541,1 427 i p. 683, 1442.
knezate, pe cari voevodul Transilvaniei le trece lui

Mihail Basarab in 1435 59. 0 alt5 incercare de rscoal5
este fcut de nite knezi din tinuturile valahe ale
castrului Deva 6. 0 rdsvrtire mai insemnat este
acea din 1408 a knezilor (sau voevozilor, titlul lor nu
este dat) Ladislau, Mihail i Dan cari rAdicd contra
lui Sigismund pe locuitorii din reeiunea Timiului,
luand castelul Vylak ca baza de improtivire, i care
rAscoal este linititA de rege numai cu greutate 61.
AA erau de obinuite aceste rAscoale, incdt imputarea
lor se fAce uneori pentru a calomni i a nenoroci
pe knezii nevinov ati 62.
Cauza acestor necontenite rsvrAtiri ne-o d do-
cumentul raportat de Kemeny : anume greutatea sluj-
belor militare. Mijlocul knezilor de a scAp de greut-
tile knezatulai erau, in afar de rsvrAtima i fuga.
Inca i uzurparea titlului de nobil. Un document ne
spune Ca' mai multi knezi valahi copArtai ai unui
knezat protesteazA contra uzurpArei titlului de nobil
din partea unuia din ei, ceea ce scutindu'l de indato-
ririle legate de posesiunea knezatului, arunch toata
sarcina pe spetele celor rArnai 63.
59. Mihaly Diplome, p. 332, 1388 ; Col. lui Traian, 1874, p. 126, 1376.
Alt nobil, de asta data Neculai de Bezere, Roman, fuge la Dan Voevod In 1433.
Hurni., Doc., I, 2, p. 583. Fejer, XI, p. 504, 1435.
60. Kemeny, Knezen und Knezale, p. 313 : quod nonnuli populi in dis-
trictibus olachalibus dicto castro existentes, malesanis ac frivolis keneziorum
corum suggestionibus et consiliis agitati ac inducti, variis sub coloribus se cum
manifesto dicti castri nostri detrirnente a solitis castri servitutibus subducere
conentur".
01. Hurm., Doc., I, 2, p. 457-459.
02. Asa patira knezii Ladislau i Ioan Neacsu. Hurm., Doc., I, 2, p. 166,
1372.
03. Doc. citat de Hunfalvy, Die Rumanen und ihre Anspruche, p. 111.
Un al doilea exemplu de uzurpare a nobilimei din partea unui knez este con-
jinut in un doc. din 1408 citat dupS Martinus Schwantner de Radu Rosetti, Pd-
memlul, Sdlenii $i Sldpdnii, 1907, p. 26, nota 2. Un alt doc. din 1377, Hurm.,
Doc., 1, 2, p. 241, (Id mai multe amanunjimi asupra Incercarilor knezilor de a'si
fmbunatati starea, ceeace nu se putea face decSt pe calea fara-de-legilor, de oarece
acea legala le era daunatoare. Doc. spune : Kenezii terras, prata et silvas Kene-
ziatus ipsorum, titulo ex concessione episcopi temporaliter tentas et possessas
aliis pro lubitu vendere et in filios heredesque suos transpendere, ceteros sub-
Olachos novis, inauditis exactionibus vexare ac damnificare, se ipsos ab
onere debite terrestralis subjectionis fraudulenter sub variis coloribus subducere
co nen tur".
IINGuRtt 221
Slujba cAtre casteluri era cu atilt mai grea, en

cat ea era imbinat cu dari indestul de impovarAtoare,
anume de fiecare casa din satul sau satele knezului
cate 3 gro0 dare ce era de sigur garantatA i implinitd
in caz de lips de averea knezului. Afar de aceasta,
quinquagesima din oi, dijma din porci ;i athine. Knezii
apoi mai datorau o taxA regelui cate o arca' de ar-
gint de knezat, dupA cum reiesA lucrul din un proees
intre knezii DragotA 0 Joan din Riul Alb i Ianusca
Basarab i Costea, knezi din Rigor, dela plata acestei
taxe. Knezii mai erau datori s facA i politia mo0ei 64
Aa un knez Toma este osiindit in 1342 la gloaba de
3 mArci, pentruca nu adusese fata pe fund unui cal
la vice-comitele din Cara 65.
Can erau drepturile i foloasele knezilor? Mai
intaiu ei puneau in lucrare un drept de judecatA care,
de ;I mai restrilns &cat acel al voevozilor, trebuia
sA le aducA destul de bune foloase legale i pe delAturi,
cum era obiceiul Ii acele timpuri ". A;A coneesia
knezatului Care familia Mutnuk (Iuga i Bogdan)
asupra mmi sat nou apzat, continea dreptul de ju-
decat asupra locuitorilor. exceptandu-se furtul, pra-
dAciunile ;i dArile de foc. In afarA de acest drept dela
care trAgea foloase prin 14 din amenzi, mai erau sett-
titi de oarecari clan, precum de insemnata contributie
quinquagesini a. Aveau i oarecare privilegii in pri-
vinta p4unatu1ui ; dar dacA aveau i zile de clacA
ale taranilor, cum era in Galitia, nu se poate ;ti 67.
Knezii erau de obiceiu scutiti de contributii, cel putin
unii din ei, precum bunA oar acei din tinutul 1-Tune-
64. Hum., Doc., I, 2, p. 300, 1387 : de qualibet sessione (proprieta0,

case) singulos tres grossos et quinquagesirnas castellanis praescripti castri Mihald
solvere sunt consuenti". Ash era bunil ()aril obligat keneziatul lui Dobrea Vala-
chul pomenit In 1394. Ibid., I, 2, p. 354. In ce constau prestifliile i munca p.
castele, vezi in doc. citat.
65. Ibid., I, 2, p. 397, 1395. Ibid., I, 2, p. 276-277, 1382.
66. Hurm., Doc., I, 2, p. 246, 1377 : Knezii.... ceteres subditos Vlachos
novis inauditis exactionibus vexare ac dampnificare". Un doc. 1545 vorbeste
de sive Kenezium aliquern furum deprehensum." Ibidem, II, I, p. 371.
67. Ibid., I, 2, p. 28. Asupra foloaselor celorlalte ale knezilor vezi Bogdan
despre knezii romdni in An. Acad. Rom., II, Tom. XXIV, 1903, p. 18 (6).
222 isTORIA RomAbirLoR
doarei. Unii knezi insa se vAd supusi la (FAH. Scutirea

nu era deci un asezamnt obstesc, ci o favoare 68
Knezatul lrai dadea i oarecari folosinti asupra
pamntului mai ales de pAsuni si de pAduri ; nu con-
ferea insA prin el insusi, nici da dreptul de proprietate
asupra satului concedat unui knez. Lucrul reiesA cu
invederare din un document din 1419 care contine
expunerea unui proces intre Bomiiiii Sandu i Petru
cari aratA cA stramosii lor : SarAcin, Neculai si Luca
fiii lui CrAciun, capataserA dela regele Ludovic in
1350 douA sate romfmesti : Lipcea i Hernicea cu
dreptul de knezat ; dar c dupA aceea. adaosese cAtre
acel drept i acel de proprietate, pretinzAnd la judecata
ce se face in Vissegrad, s li se recunoascA asupra a-
celor sate nu numai dreptul de knezat ci i acel dc
prophetate 69. Regele Sigismund intAreste in 1387 acea-
st A desp Artire a knezatului de proprietate, de oarece prin
un document din acest an, regele darueste lui tefan de
Mutnuk, Valahul, pentru credincioasele lui slujbe, pro-
prietatea mosiei Almafa pe care pana atunci 0 detinuse
ca knezat, lAmurind in actul lui de dAruire cA'i da
dreptul a se folosi de p Amnturile cultivate si neculti-
Vi te, de munti si de sesuri, de pAduri si de cmpii, de
pasuni si de poieM S i asa mai departe, adeca de de-
plinAtatea proprietatei acelei moii. Acelasi monarh
intAreste pe alt Mutnuk (Bogdan) 70 in proprietatea a
doua mosii, Muciova i Dobrogostea din districtul Ca-
strului Sebes, pe can moii panA atunci Bogdan le
detinuse cu titlul de knez, dndu'i anume toate drep-
turile de proprietate locurile cultivate si necultivate,
apele, cursul apelor, muntii, pAsunele. Tot asa face si
Ion Corvin de Huniade, cand darueste nobilului Dan,
68. Scutire 1482. Hurm., Doc., II, 2, p. 273.
69. Mihaly, Diplome, p. 186 : tarnen qui non solum Knezatum sed verum
ipsum dorniniurn praedictorum possessionum in perpetuum contulit". Cf. doc.
din 1350. Ibidern, p. 30. Pentru drepturile de folosinte ale knezilor vezi pagina
p ecedentS
70. Hum., Doc., I, 2, p. 300, 1387 : Quod nos pro fidelibus serviciis Bog-
flan Olahi filii Stephani de Mothnuk quandam possessionem nostram sub ipsius
Keneziatu et officiolatu hactenus habitam, Almafa vocatam, pleno iure dedimus
cum universis suis utilitatitms, terris cultis et incultis, pratis, silvis, etc.".
UNGuitu 223
fiul lui faros lav din Ciuc4 (Khonaka) i fratilor lui :

Voicu, Petru, Ciorbea i Joan, aceastA moie pe care
panA atunci 0 detinuse sub numele de knez ".
SA nu ne Iiielni prin destul de numeroasele do-
cumente cad, spunnd cA dau knezatul, dau intr'adevAr
moii in deplinA proprietate. AA un document din
1153 specificA intre drepturile unui knezat locurile.
arabile cultivate i necultivate, ogoarele, ciin.piile,
apele, fluviile, p Muffle, vAile, viile, cursul apelor i
loate foloasele ce se lin de knezal" 72. Aceste foloase
sunt insA acele ale proprietAtei moiei care sunt tot-
deauna cuprinse in o astfel de formulA, pe and drep-
turile knezatului propriu zis sunt totdeauna mai rAs-
stranse : cu toate foloasele, drepturile i pertinentele
ce se tin de dnsul" 73. Este invederat cA termenul de
knezat este luat in formula intAi ca nepropriu, de
oare ce, cum am vAzut, aceastA instqire a unui individ
Ii dAde dreptul la jurisdictia imbinatA pe atunci cu
oarecare foloase materiale, insA nu la proprietat ea moiei.
DAruirea moiei Inssi, unui knez, asupra c Areia
el ave panA atunci numa.i dreptul dc knezat, ii ridi6
la rangul de nobil. El incet de a mai fi knez, cu toate
cA pAstr titlul acesta i deacolo innainte. Jurisdictia
pe care el o avuse asupra locuitorilor satului in pu-
terea knezatului, o punea acuma in lucrare in insu-
,sirea lui de proprietar nobil, rnduind pe alti knezi
in locul lui, pentru a se indeletnici cu trebile mArunte
ale ocdrmuirei satului. Knezii romni ridicati la starea
71. Hurin., Doc., I, 2, p. 356, 1394 si p. 727, 1446.
72. Mihaly, Diplome, p. 369. Comp. p. 240 si 245.
73. ComparA formula thiruirei mosiei Mutzen si a nobilitAtei, lui loan
luga din Vizbu (Mihaly, Diplome, p. 482, 1468 : Iohanni luga de Vizo nobili-
tatem in possessionem Mutzen habitam cum cunclis ejusdem utilitatibus videlicet:
terris arabilibus cultis el incullis, agris, pascuis, sylvis. nemoribus, vallibas, aquis
et omnibus aliis") cti acea a knezatului ordinar dat lui Roman si Ladislau
fiii lui Sturdza. (Hurm., Doc., I, 2, 0. 167, 1370 : Quod Roman et Ladislaus fily
Sturza fideles Olachi nostri poss. Muthnuk sub nomine Knezatus dudum lo-
catam cum omnibus villarum utilitatibus, juribus, fructualitatibus et pertinenciis
universis donavirnus. Cf. formula identicA la darea knezatului lui Stan dictus
Fejer Olachus) Ibidem, I, 2, p. 68). Cnd se da proprietatea mosiei unui knez
Innobilat se pune formula cea referitoare la foloasele moiei. (Vezi mai sus).
Documentul din 1468 aratA, dacA nu ne InselAm, pe eel dintAi Sturza din care se
trage familia de mai tarziu din Moldova.
de nobili disp Areau deci din randurile clasei lor pentru

a ingrosa pe acea a nobililor i a se stange impreuna
cu dansa in sinul natiei cuceritoare.
Knezii erau deci, la inceput, pristavii satelor li-
berevillae liberaelocuite cum vom vedea de io-
bagionii castrelor, indatorati la slujba militar i, pe
langA castele, la intretinerea acestora. Knezii insA cA-
zuserA impreun5 cu satele lor in stApanirea nobililor,
devenind niste subalterni ai acestora. Ei mAntineau
ordinea, strangeau dArile, ridicau ostirile i fAceau mi.-
cue judecAfi dintre oamenii satului 74. De aceast in-
datorire a knezilor erau legate oarecari foloase, dar
cari erau departe de a avea greutatea i intinderea
acelor alipite de nobleta, cauzA pentru care gAsim pe
knezi incercand fAr incetare a se lepAda de knezat
a'si apropria titlul nobiliar.
Din cereetarea fAcutA panA aci rezultA cA erau
(lona feluri de knezi : cei ordinari i cei innobilati
cari, cum am vAzut, rAni Allem knezi mai mult en
numele. Aceast5 deosebire era fAcut intre ei si de
dreptul de procedurA care stabilia cA knezul nobil sA
aib5, in jurAwantul liii, valoarea unui nobil, pe cand
oamenii de rand documentul explicA, adecA Romanii
nu erau primiti decat pentru 1/4 de parte, adicA 1/4 de
nobil in proces?le cu cojurAtori 75.
Concesia knezatului era san timpurarA sau ere-
ditarA. Se vede cA ea era mArginitA la viata knezului
pe moiile particulare sau ale episcopilor, i eA era
dimpotrivA ereditarA pe domeniile regesti.
Un document citat mai sus care contine plange-
rile unui episeop contra uzurparilor knezilor, aratA
74. Ce erau knezii pe mosiile nobililor, se vede buniioarti din documentul
regelui Vladislav prin care d5rueste lui loan Corvin de Huniade mosia Bosar
din Banat cu toate satcle ei tinute de knezi. Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 666, 1440 ;
cum cunctis eiusdem villis tenutis kneziatibus".
75. Hurm., Doc., I, 2, p. 120, 1366 : unusquisque Kenezus per nostras
litteras regales in suo Kenezatu roboratus pro uno vero nobili acceptatur ; corn-
munis autem Kenezius pro villici fidel unius lerlonis computetur et communes
homines seu Olahi recipiantur pro horninibus fidei medii factores in approba-
turn praenotati".
DNGURII 223
intre aceste uzurpri i incerdrile knezilor de a tran-

smite foloasele teritoriale alipite de knezat copiilor
i motenitorilor ; regele insA adaogA cA se obinuete
asemenea transmitere pe motenire a knezatului, numai
in posesiile regeti 76 i se intelege de unde provine
aceastA favorizare specialA incuviintata knezilor re-
geti. Era o compensare pentru greutAtile mai mari
alipite de aceste knezate, prin indatorirea slujbelor
i dArilor la castele ; apoi era totodat pentru rege Un
rnijloc de asigurare a perpetuitAtei acestor slujbe ".
Knezii erau adeseori insArcinati cu iMpoporarea
unor locuri pustii. A regele Carol Robert ddruele
knezului CrAciun (nobilitandu'l) moia Bilka, pentruca
fiii lui adusesed oameni pe moii1e nelocuite panA
atunci : Lepeca i Hernicea, cari moii s asculte de
acum inainte de ei ca de knezii i stApanii lor 78. Alt
document contine scutirea knezilor din Hateg : Stan-
ciul, Berivoi, Dragomir i Vlad, de toate dArile i sluj-
bele knezatelor lor, pentrud impoporaser satul Poiana
lui Achim (Vaskapuk) 79.
ImpArtirea knezilor in cele dou clase : ordinari
i nobili, explid stngerea acestui aezArnAnt pri-
rnitiv politic al poporului roman. Cei pe cari insuiri
sufleteti superioare sau alte forme ale intamplArei, ea
norocul sau ImprejurAri fericite, Ii inAltaser in ran-
76. Document din Hurmuzachi, citat mai sus : Alios (Kenezos) in aliis
districtibus olachalibus tanquam pertinenciis castrorum nostrorum regalium in
prehabitis eortnn Keneziatibus relinquere el in filios filiorum confirmare consue-
vimus".
77. Sunt foarte numeroase documentele prin care regii conferS knezate
ereditare : Kerneny, Magasin, II, p. 306, 1361 (Hurmuzachi, Doc., I, 2, P. 68):
Kneziatum medietatis eiusdem possessionis olachalis Ozon vocatae in Maramo-
risio quem Kneziatum prius Stan dictus Fejir Olachus conservare dignoscebatur,
filius Locoloi eorumque Mils et posteritatibus univeisis, sub eisdem utilitatibus
quibus Stan eundern conservare cognoscitur, donavimus". Alte documente vezi
in Hurmuzachi, Doc., I, 2, p. 167, 1370 (knezul Sturza), p. 196, 1372 (knezul
Neacsu); p. 300, 1387 (knezul Petru fiul lui Desu): ut etiam inantea ad ipsum
servicium eo magis animentur" ; p. 354, 1394 (knezul Dobre Olahus filium
loan de Lesnek"); P. 428: 1404 (knezii Kenderes, Bat bu si Costea), p. 436, 140t
(knezul Bogdan de Muthnuk), p. 461, 1408 (knezul Gheorghe), etc., etc.
78. Mihaly, Diplome, p. 30, 1350 : tanquam Knezios et seniores vestros
in medium vestro acceptando tanquam alios Kineziis predecessoribus ipsorum
obedivisti.
79. Hurrnuzachi, Doc., I, 2, p. 464, 1409.
15
A. D. Xenopol. Istoria Romilnilor.VoI. II.
226 ISTORIA RONIANILOR
durile nobililor, disparurd impreund cu ei, fie in co-

borirea catre Muntenia i Moldova, fie in sinul natiei
ungurqti ; cei mici insa cari ramasera in mijlocul io-
hagilor pe cari ii ocannuisera, impart4ira vitriga lor
soarta, stangandu-se prin saracirea i decaderea ma-
terial, morala iintelectuala a poporului, cum se stange
o candela sacatuita de untdelemn.
Dreptul obinuelnic.Paralel cu aceasta organi-
zare originald a poporului roman sub voevozi i knezi,
cari se pastrasera din vechime, ca Ilite aezaminte folo-
sitoare ins4 cuceritorilor, aflam pe Romanii de peste
munti regulati in daraverile lor prin un drept obisnuel-
nie valah.
tirile mai amanuntite ce le avem asupra acestui
.v echiu drept, aratat de documente ca drept romanesc
jus valachicumsunt cuprinse in documente polone.
Prin veacul al XIV-lea regii poloni cautau sa atragd
colonii romane din Transilvania, in Galitia, spre a
spori poporatia tarei. Ei dadeau privilegii celor ce vor
colonizh locurile pustii. In 1378 se face cea dintaiu
pomenire a dreptului romanesc cu prilejul privilegiu-
lui dat de Vladislav, principe de Opolia in Galitia,
lui Ladomir Moldovanul, asupra carnpului Godle ca
sd'i fac sat dup dreptul moldovenesc.
Alt privilegiu, al doilea in data, este din 1424,
dat de Boleslav, knez al Cernigovului, lui Vlad Dra-
goerinovici care capata in dar satul (de asta data ae-
zare locuit) Cosovo cu movilele, cu al-aurae, cu f a-
netele , cu luncile, cu paunele, cu apele i cu izvoarele
lor, cu riurile, cu paraiele, cu fantanele, cu heletaele,
cu baltile, cu mocirlele (pentru immuiat canepa), cu
toate apele curgatoare i statatoare, cu pdurile, cu
dumbravile, cu padurile ilegre (dese) cu lemnele taiate
(lenmul uscat), cu stejeriurile, cu mestecaniurile, cu
stupii din arbori (scorburi de copaci), cu priscele, cu
tufiurile, cu salciile, cu dealurile mari i mici, cu vaile
i cu lovitele de fiare 0 de peti" o boggtie de enu-
meratie in adevr uimitoare i pe care am trecut-o
UNGUI:11 227
numai de curiozitate, spre se vede ce spornici erau

la vorbd, chiar unde nu trebuia, oamenii acelui timp.
Locul ins interesant pentru chestia dreptului roma-
nese vine dupd aceastd fantastica enulnerare : iar
acest sat sus numit are sA ne dee, dupd dreptul moldo-
venese, veniturile ce ni se dau dela plaiuri i anume :
de fiecare taran ate doi groi leeti MO in Cracovia,
pe fiecare an ; deasernenea mai sus numitul Vlad are
s ne slujascd pentru acest sat, cand vom ave nevoie,
cu o lance i cu doi arcai" 80 .
Documentele posterioare poloneze dan mai multe
amnuntimi asupra indatoririlor knezilor colonizatori
i a drepturilor lor fata de sdtenii adui de ei. Meseori
se pomenete dreptul valah. AA knezul roman ave
o bucata de pamant, moara i cr4ma, dreptul de pri-
saca, acel de a face iazuri i pescui petele, a retinea
pentru el a treia parte din gloabele impuse cum i oparte
din ddrile incasate pentru principe. Indatoririle knezilor
constau in adunarea da'rilor regeti i slujba rnilitara.
Taranii aveau, dup documentele poloneze, Cate
-0 intindere de pAmant mult niai mica ca acea a kne-
zilor ; aveau dreptul a tinea vite, (land o zeciuiald din
ele sau din productele lor ; faceau cateva, zile de munch"
pe all knezului ; plateau contributiile catre rege, fiind
scutiti de ele numai pentru catva timp, dup infiin-
tarea noului sat. In timp de razboiu darea se adaoga,
i mai erau indatorati a face caraturi i alte munci
manuale in slujba otirilor. Cand se dade taranilor
mai mult pamant deat li se cuvenia dupa dreptul
vclah; atunci se inmultiau i indatoririle lor. Locui-
torii sa telor romaneti colonizati in Galitia av eau in
sfarit dreptul de a fi judecati dupa obiceitd rornitnesc,
conform sistemului timpului, a respectului dreptului
personal, care facea ca i coloniile germane ssa fie ju-
deeate dup dreptul german 81
80. Ambele documente publicate din nou de I. Bogdan, dupil otiginal

In chip corect In Indaloririle mililare ale knezilor i boierilor moldoveni fn Ana-
Idle Academiei romdne, II, Tom. XXIX, 1907, p. 614-616 (2-4).
81. Vezi am5runtimile In Radu Rosetti, Pdmdntul, Slenii i Sldpdnir,
1907, p. 56-70, unde sunt citate toate documentele.
Se naste acum intrebarea : dac toa Le aceste dis-

pozitii apartineau dreptului obisnuelnic valah, sau
daca' nu cumva mai multe din ele erau concesii si
dispozitii speciale, luate nu numai in privinta Rom-
nilor, ci in deobste in acea a tuturor colonistilor, i
atuncea ar fi de nevoie a se alege, din aceste dispozitii,
acele cari se tineau de dreptul romnesc si acele cari
erau strAine de el 82.
Deosebirea este aproape cu neputinta" de stabilit,
si trebue s ne multmim Cli oarecari indrumari date
de documente. A judecata faranilor se racea de knezi
ajutati de alti oameni buni si bAtrani, cum spun do-
cumentele unguresti mai noue, si anume gloabele
pentru abateri se impuneau dupA normele drepialui
romehiesc. Tot acest drept hotAria veniturile cuve-
nite regelui de la colonisti si aici sta autonomia in-
destul de mare a satelor romneti.
Tot dupd normele dreptului special valah se ho-
thra si echivalentul in pmnt pe care regele sau
knezul ii puma la inamAna pranului. Aceste regule
culese din documentele Poloniei, cu anume arAtare ca
apartineau drephilui valah, vor fi fost puse in apli-
care si in Ungaria, de I nu sunt pomenite in actele
din aceast tara. Alte regule luate din documentele
unguresti insusi sunt bunaoara acea privitoare la taxa
de pltit pentru mostenire si care, dupa dreptul valah,
era de un vitel de trei ani sau un bon curatit 83. In
procedura care, ca si fondul dreptului. aplica tot nor-
mele valahe, se aduceau dovezile, se alegeau juratii 84,
se asteptau trei termeni de judecatg, cnd cel chemat
nu venia, innainte de a se hotAri pricina, si alte che-
82. Asupra acestei chestii 5i a altora multe, vezi lupta cea omcricii incins5
intre R. Rosetti 5i G. Panu (cel prea timpurin r5pit giintei), in G. Panu, Ccr-
celdri asupra third jaranilor, 1910. R. Rosetti ii r5spunde prin articolul 0 agrc-
.siane publicat In Vicda Rom. Panu replic5 prin volurnul s5u Incercare de
mistificare, s1fir5it cu putin timp inaintea mortei lui in 1910, iar Rosetti rifspunde
din nou in Vinla Romneascd, 1911, No. 6 5i 7 Penlru adevdr $i dreptale".
83. Duliscovits. 1. c., II, p. 21, 1493 : si aliguetn Keneziorurn sive Vain-
chorum mori contigeret, antiqua eorum lege et consuctudine vitulum... exigatis".
84. Pesty, I. c., III, p. 138, 1500 : iure volachiae coram nobis probare
potuerunt. Idem, p. 145, 1500 : certos probos nobiles vires iuxta ritum volachiaa
cli gant".
UN GURII 229
stii de procedura nespecificate mai de aproape 85. Re-

clamatiile de iobagi mai ales se judecau diva' dreptul
romanesc 86 Tot dupa dreptul valah se urmau in Tran-
silvania i punerile in posesie ale mosiilor castigate
prin judecata. Mai multe documente spun Ca' con-
firmarea sau introducerea in stapanire s se fae sub
condithle i drepturile de posesie obisnuite in clistrie-
tele Romanilor. i juratorii se dadeau tot dup veehiul
drept rornanesc 87
Congregapile. Mult mai insemnata pentru ca-
racterizarea situatiei politice a poporului roman, era
impartasirea lui la adunarile sau dietelenumite in do-
curnentele unguresti congregationes cari puteau fi sau
tinutale, chemate de comitii tinuturilor, sau obstesti
ale intregei tali sub presidentia regelui sau a voevo-
dului Transilvaniei. Astfel de State generale sau de
convocari ale nobililor sau ale nobililor si knezilor se
indeletniceau cu felurite treburi ; caci despiirtirea ce
s'a pus astazi intre autoritatile ocarmuitoare si cele
judecatoresli nu exista pe acele vremuri. Se intelege
insa ci judecarea proceselor era treaba cea mai obisnuita
a acestor adunari cari uneori sunt aratate ca chemate
anume pentru impartirea dreptatei. Grasim bunaoard
congregatia generala convocata in 1291 in Fevruarie
22, indeletnicindu-se i cu chestii monetare, de ocar-
muire, oranduirea drilor, i en cercetarea unui proces 88
Docurnentul care a preocupat cel mai mult luarea
aminte a istoricilor i in jurul caruia s'au incins desba-
terile cele mai patimase intre partizanii acelor ce sus-
tineau ea' poporul roman se bucurase de drepturi in
trecut, si protivnicii, Sai si Unguri, cari sprijiniau pa-
rerea ca ei fusesera in totdeauna o turma de robi furisati
85. Doc. Fgeiraului in Col. lui Trojan, 1874, p. 10, 1556 : Tribus terminis
ab consuetudine observatis (era vorba de o judecatil lntre Romani). Comp. Mi-
haly, Diplome, p. 34. 1345 : ab justitia consueta more Valachorum exhibere".
86. Col. Kemeny reprodus de Transilvania, V, 1872, p. 42 : iobbagiones
()It:dully jusliliae complementum probari postulassent".
87. Hurm., Doc., II, 2, p. 19, 20, 22 : ,.sub eisdem condicionibus quibus
in districtibus Walachrorum donari consueverunt" ; 1478, Ibidem, p. 248.
88. Teutsch und Firnhaber, p. 139.
230 IBTORLA ROMINILOR
odat cu Tiganii in Transilvania 89 este acel privitor

la .o alt congregatie tinutA la Alba-Iulia in acela, an
1291. In acel act se spune anume c ea fusese convo-
cat, compus fiind din toti nobilii, Saii, Secuii i
Valaliii din pArtile Transilvaniei, pentru a se reforma
starea acestora, i cA in aceast congregatie se sculase
magistrul Ugrinus, reclamand cloud moii ale sale :
FAgAraul i SambAta, ce'i fuseserA luate MICA drept.
Dup o cercetare fAcutA de regele Andrei cu acei
nobili, Sai, Secui i Valahi, moiile au fost restituite
magistrului Ugrinus 90 Documentul de care ne ocupAm
4fline lAmurit douA lucruri : 1) CA congregatia. fusese
chemat nu nuinai pentru cercetarea procesului Ma-
gistrului Ugrinus care numai se folosise de.dansa spre
a se scula in inijlocul ei" i reclama rnoiile ;
2)' CA se convocase la. ea nu numai cele trei natii pri-
vilegiate ale Transilvaniei ci i a patra natie, aceea
a Romanilor care fu degradatA mai tarziu la rangul
de popor supus, tolerat i mAntinut in tarA numai
spre folosul celorlalte. Si reprezentantii poporului Ro-
manilor nu sunt chemati in aceastA congregatie numai
de formA ci ca elemente active ale adunrei, de oarece
ieau parte la hotArarea procesului hii Ugrinus. Docu-
mentul insA spune CA au fost convocati pe langd cele-
lalte natii : Sa0i, Secuii i Valahii, nu Ungurii, ci
nobilii. Am vAzut ins cA in clasa nobihlor Transil-
vaniei erau i multi Romani, aa CA poporul romanesc
era reprezentat In congregatie prin dou din elemen-
tele sale : nobilii lui i Olahii de rand.
Se credea dc aparatorii situatiei mai infloritoare a
.' 89. Asa sustine Hunfalvy.
90. Teutsch und Firnhaber, p. 167, 1291. Martle 11 : ..Nos Andreas
quod cum universis nobilibus, Saxonibus Syculis et Olachis in partibus Trap-
silvanis apud Albam Iulc pro reformationc status eorundem congregacionem cunt
fisdem fecissemus. de consiho omnium prelatoruin et baronum 'nut nostri. co
tempore nobis assistentium, magister Ugrinus suns possessiones Fugros et Zuni-
bathely vocatas. iuxta fluvium Oltli existentes, asserens a se indebite alienatas,
surgendo in ipsa congregacione nostril sibi per nos reddi et restitui postutasset...
Tandem nos de facto dictarum possessionum magis clarificari voientes. utrum
ipsius magistri Ugrini fuerint, nec ne, ab eisdem nobilibus, Saxonibus. Syculis
et Olachis diligenter inquiri fecimus si dicte possessiones ad ipsum magistrunt
Ugrinum dinoscantur juste et legithne pertinere, etc."
UNGURIT 231
Romnilor, cA acest document era singurul act pe care

se putea sprijini impArtAsirea Romanilor la ocarmuirea
Transilvaniei ca natie, deci cu drepturi egale acelor
ale natiilor declarate mai tarziu de singure stApane
ale acestei tali. De atunci ins i panA astki s'a mai
dat la luminA Un numar de alte acte de acelasi fel cari
dovedesc, c Rornanii si mai ales clasele lor mai supe-
rioare, precum nobilii i knezii, erau adeseori con-
vocati, fie numai ei, fie iarAsi iii unire cu reprezentantii
celorlalte natii, in adunArile obstesti ale Transilvaniei.
Voim s reproducem arAtArile acestor documente
cari sunt cel mai mare sprijin in dovedirea situatiei
juridice a poporului ronian, situa tie ce fAcea din el un
element politic al Wei, si care numai cat mai tarziu,
pfin silnicii i nedreptAti, a fost prefAcut in ade'r in
o turmA de robi.
Innainte de a reproduce documentele constAtAtoare
ale tinerei i altor congregatii ob*qi cu popoarele
Transilvaniei, cuprinzand i pe Romani, decal. acel din
1291, sA trecem in revistA impArtAsirea Romanilor la
congregatiile linatale cari erau in principiu tot atat
de insemnate ca i cele generale, de oarece i ele tin-
teau la activitatea cea mai de sarnA, poate chiar si a
adunarilor generale, anun-e impArtirea dreptatei.
Mai intaiu citArn un document din 1357, care you-
beste de congregatia tinutA la Turda cu nobilii, Sasii,
Secuii si ali oanzeni 9'. Rostirea, desi nehotAritA, se
referA evident la Valahi. Un docun ent din 1317 con-
fine arata,rea unei congregatii speciale timita de ir a-
gistrul Dausa comae de Bihor si Zobolc, cu nobilii
oamenii comuni din zisele comitate, in scopul impArtirei
dreptAtei 92. Intre nobili erau fAr Incboial i Romanii
91. I lurm., Dor., 1 2. p. 45, 1353 : ab omnibus Nobilibus Siculis et Saxo-
nibus, aliisque lwrninibus, in tribus congregationibus Thordae celebratis".
92. Fcjer, VIII, 2, p. 98, 1317 : Magister Dausa comes.., in congrega-
clone nostra speciali quam corarn venerabili patri domino Emmericho et coram
nobilibus et communis hominibns comitatum praedictorum causa justicia facienda,
celebravimus". Cornunes hornines nu erau decht Romfinii numiti totdeauna
Mehl, Walachi in docurnentele ungureti, In unul din ele chiar Olachi Romani
(I lurm., Doc., 1, 2. p. 97, 1345) ceeace nu poate Insemn4 altceva decat numele
lor national de lionuin.
232 IsmittA -ROMAN ILMI.
din Maramure si tot de acelasi neam erau i oamenii

de rand chemati de comite. Un alt document din anul
1363 raporteaza judecata facuta innaintea voevodului
Transilvaniei Petru i innaintea nobililor regatului din
comitatul Hinedoarei si innaintea tuturor knezilor i
nobililor romdni din tinutul Hategului", dovedind
astfel ca la aceste judecati luau parte nu numai no-
bilii dar i knezii, adeca clasa cea mijlocie intre nobilii
i taranii romani. Un alt document din 1370 contine
iardi judecata unor iobagi invinuiti de crime si cari
sunt osanditi la pierderea pamantului lor, intr'o con-
gregatie tinuta de palatinul Ladislau dux Opulye",
in comitatul de Caras, cu nobilii si alti oameni de
orice stare i conditie din acel comitat. Carasul este
insa un tinut romanesc ; prin urmare luau parte la
congregatie nobili si alti oameni din poporul roman.
In 1391 Neculai Banul Severinului convoacd pe nobilii
si pe knezii districtelor romaneti Sebe, Lugo, Caran
i Comiat ca sa judece procesul dintre knezul romah
Bogdan de Mutnuk cu ordenii din Caransebes, pen tru
o parte din pamant de langd Timis. Aceast congregatie
era mterniediar intre cele tinutale si cele generale,
de oarece se intrunesc elemente judecatoreti din 4
din cele 7 scaune ale Banatului. Tinuturile Banatului
hind absolut romanesti, urmeaza ca nobilii si knezii
convocati de Ban erau Romani, ceeace se vede si din
faptul c erau convocati in ea knezi, institutie absolut
romaneasca 93. Alta congregatie tinutala se adun in
1410 in tinutul Beiunlui, compusa de astd data numai
din knezi romani, ca sa judece procesul dintre Bogdan
si Meriden deoparte, Moga si erban de alta 94.
Tot o congregatie mai mare a Banatului presidata
de castelanul din Orsova, si compusa din knezii si no-
bili romani din cele 4 districte, judeca procesul ora-
93. Hum., Doc., I. 2, p. 164, 1370 si p. 340, 1391. lbidenz, I, 2, p. 73

1363 : coram nobis et regni nobilibus comitatis Hunyad ac universis Keneziis el
senioribus oladtalibus districtus Haeuak comparendi assignassemus".
94. Ibidem, I, 2, p. 469, 1410 : universi Kenezii et jurati de pertinenriis
eiusdem Belenes (Beius).
UNGURLI 233
ului Caransebe cu nobilii i knezii din comuna Mutnuk

pentru nite pandintmi i pduri de lang apa Mutnuk 95
Alta' congregatie a nobililor, a knezilor i juratilor
districtului Hateg tinuta de. Ladislau Ciac, voevodul
Transilvaniei, judeca procesul de tradare a celor trei
knezi : Costea, Stanciul i popa Volcul cari ii pustiisera
knezatele i fugiserd in Moldova, osandindu'i la pier-
derea acelor knezate, pe cari voevodul le daruete liii
Mihail i Joan Basarab (alti Romani) din comuna Riu-
orul, ca multamita pentru slujbele facute in contra
Turcilor i mai ales pentru moartea cu itejie a tatalui
lor in acele lupte 96. In anul 1439 gdsim o alt congre-
gatie tinuta de comitii timieni cu universitatea no-
bilfior i a knezilor romani din tinutul Sebeului, care
reabiliteaza pe Romanul nobil Lado de Bizere de in-
vinuirea de tradare ce i se adusese. Parerea este in-
OHO cu pecetile nobililor tot Romani : Joan de Mutnuk,
Joan de Macica si Joan de Bizere 97.
Dupd ce am gdsit pe Romani luand parte la congre-
gatiile tinutale, uncle din ele ingloband chiar mai multe
tinuturi, s trecem acuma la cele cateva documente
cari pomenesc congregatii generale in felul aceleia din
1291 care nu este deci singura in care s'ar pomeni Ro-
mani intre elementele ei alcdtuitoare.
Dou din aceste documente se rapoarta la. Banat,
pomenind de astadata de nite congregatii generale
ale acestui ducat, tinute cu nobilii barbati judecatori
i cu toti vecinii i conlocuitorii celor 7 scaune valahe
adunati In congregatie generara 98. In 1428 Sigismund
95. Ibidern, p. 508. 1119 : Nos Sigimundus de Losonch castrorum Orsova
Myhald, Sebes et Syduvas castellanus una cum Nobilibus et Kenezys, Sebes,
Lugos, Karan el Komyath, eausas cunclorum coram nobis litigancium."
96. Ibidem, I, 2, p. 592, 1435 : Nos Ladislausde Chac voyvoda Transyl-
vaniae una cum juratis et universitate nobilium ac Keneziorum ipsius distrielus
Hatzak". Comp. mai sus asupra acestor kneji r5scu1aji p 219.
97. Ibidern. p. 616, 1439 Comitis Themesiensis universitas nobilium et
Kenezioruni distrielus Sebes in modum proclamatae congregacionis". Asupra
lui 13izere vezi mai sus, p. 210, nota 30.
98. Pesty, 1. c., p. 61, 1451 : Iohannes de Hunyad nobilibus viris judi-
cibus nobilium seplem sedium valachalium, universis vicinis et commetaneis
pracscripti castri ceterisque nobilibus comprovincialibus praescriptorum seplem
sedium valachiralinm in eandem sedem nostram judiciarium, per modnin proda-
234 ISTORIA ROM XICILOR
regele Ungariei imparat al (Iermaniei tine in Myhald

i
o congregatie generald a Transilvaniei convocand in
ea pe nobilii i knezii districtului Mybald in care scu-
landu-se in mijlocul ei" (aceiasi rostire ca si in actul
din 1291) tefan fiul lui Rados lav, Raiu i i Dobrea,
knezi din Keralmezy, cer dreptate contra lui Desu
si Ladislav fii lui Petru i altii, pentru jiioiile Zab la-
nita i Zalyn. Dupa ce ascult pricina, regele spune
c noi, luand sfat dela acei jurati, asesori si nobili
nu mai putin si de la knezi" an) dat acele mosii lui
Desu i Ladislav fiii lui Petru 99. Desi congregatia pare
a fi tinuta numai cu nobilii si knezii tinutului Myhald,
ea este numitd generala fiind presidata de regele insusi;
si acesta este puntul insemnat, fiindca autoritatea su-
prema a Statului lucra impreuna cu nobilii si knezii
romani la restabilirea dreptatei. _\ It docun_ent care
indica si el participarea Romanilor la o congregatie
generala desi nu'i numeste pe fata este acel din 1356
dat de Andrei voivodul Transilvaniei care convoaca
dicta la Turda, spunand cd in acea congregatie obsteasc
vor Ma parte, pe langa universitatea nobililor, si oa-
meni din orice treaptd si stare a partilor Transilvaniei.
Intre nobili erau fara indoiald o majoritate de nobili
romani. iar ceilalti oameni de orice stare si treapta
ce puteau ei fi alta decat poate i Sasi, si Secui, dar
de sigur Romani ? Congregatia judecase un proces intre
manastirea Clujulai i un nobil, probabil ungur, Mar-
ton, fiul lui Joan de Kalyan ms.
In afara de aceste intruniri ale nobililor romani
pentru a pune Ia cale afacerile tarei, in care intruniri
mate congregationis generalis". Hein. p. 63. 1452 : ad oppidum Sebes vocatum,
sedem sciliicet judiciariam principalem septem sedium nobilium valachicalium,
more proclamate congregutionis generalis".
99. Hum., Doc., I, 2, p. 553. 1428 : Nos Sigismundus rex memoriae
commendamus quod in congregacione nostra genet all universitatis nobilium,
Keneziorurnque ac alterius status, districtus nostri Myhald, vocati, in oppiclo nostro
similiter Myhald pro nos celeorato, Stephanus de aliorum medio personaliter
exurgendo... itur nos eorundem juratorum, assecsorum et nobilium nec non
Keneziorum asssumpto consttio".
100. lbidem, I, 2, p. 43, 1356 : Nos Andreas waywoda tratisi ;anus et
comes de Zonuk, in nostra congregatione gentrali universitati nobilium et cuiusais
status el condictonis hominibus paths Transilvanica Thorda celebtate.
1ThGtR1I 235
ei indepliniau de obiceiu si rolul de judecAtori, mai

intalnim pe nobilii romni delegati de voevodul Tran-
silvaniei Ca, judectori rnduiti anume pentru cerceta-
rea unei pricini. Ash Joan Zapolia insArcineazd pe no-
bilii romni Radul de Barbatviza (riul Barbat), St anciul
de Magzsed (Stanciul din Matesti), Dionisie din Pest yn
(din Pesteni), Petru din Riul Alb si Ladislau din Ruzor
(Vlad din Riusor) ca judec6tori pentru imprtrtirea luo-
siilor intre Romnul Candrea (Strnunul familiei un-
guresti Kendefy) fiul popei Vlad din Siret i fratii lui 1"1.
Tot asA std lucrul cii numiren din 1464 a judecAtorului
din Orstia, Matei, fiul judecdtorului Vladislav, ales
cu invoirea intregei comunitAti adec6 a SaOlor, Un-
gurilor i Valahilor 102
Or9anizarea militarg a poporului romn. Romani

pe can Ii Osim mai tArziu cu totul indep5rtati dela
portul armelor, sub pedeaps'a chiar a pierderei manei
drepte, in caz de nesupunere la aceast oprire, num5-
raJ in vremile cele dintaiu ale stApAnirei maghiare, o
clas bogata de wilitari, nu numai in straturile lor
mai superioare : nobilimea, voevozii i knezii, dar chiar
si in cele de jos, in massa cea mare a faranilor. Despre
rolul militar al nobilimei, voivozilor si knezilor, ne-am
indeletnicit mai sus. Ne trage acum ranthil a expune
si pe acel al clasei trrtnesti.
Taranii in Ortile de peste munti alatuiau, ca si
acei din principate, dou feluri de sate : de acele ii-
here (rAzesii i mosnenii de dincoace) si de acele supuse
nobililor, mnstirilor sau knezilor innobilati. Cei li-
beri tralau mai mult pe domeniile regesti, wai ales
pe langI castelele si cettile numeroase ale prilor de
peste munti, cari aveau pe langrt triria lor fireascrt
nevoie si de unele lucr'ari omenesti, pentru a se putea.
apara de necontenitele nAvAliri ce cAdeau asupra lor.
Frau insrt si sate de Omni liberi pe lang prop1'iet5t1le
101. Hurm., Doc., II, 3, p. 268.
102. flurin., Doc , XV, p, 60 : Mathaeum voluntate, (minium, seilice
Saxonurn HungarOrum et Volachorum duximus elikpndo tin tram in judicium".
236 I STOMA nOMANILOU
nobililor i ale mAnAstirilor. TAraiiii supui purtau nu-

mele de villici iar cei slobozi acel de iobbagiones, job-
bagiones castri sau castrorum.
IncA din 1260 se pomenesc multi Valahi in otirea
dusA de Bela al IV-lea contra regelui Boemiei Ottocar 103
Un document din 1275 aratd pe mai multi iobagi din
FAgAra, tara de margine i expusA la lovituri, radicati
la rangul de nobili pentru slujbele purtate de ei in
rAzboiu. Un altul din 1287 innalta pe iobagul Dionisie
de langA castelul Ung la nobletA, pentru vitejia lui in
lupta cu Cumanii. Un al treilea din 1301 ordonA inee-
tarea apAsArei taranilor romni din Odorheiul secuiesc
i scoaterea lor de sub jurisdictia knezului lor, pentru
a pute mai bine indeplini indatoririle lor militare la
castelul regesc din Odorheiu 104.
Iobagionii nu erau tinuti a indeplini alte slujbe
decat acele militare. Recristrul de Varad dintre anii
1201 i 1235 contine notrta cA Petru iobagional ca-
stelului Borsod voier sA oblige pe Castrenzii acelei ce-
tAti a pAzi inchisorile, la care ei rAspunserA cA nu
ar fi indatoriti dealt a merge la rAzboiu, iar nu la
prestarea unei astfel de slujbe" 105 Iobagioni ai ca-
strelor sunt amintiti foarte des in documentele tim-
pului care pomenesc despre indatoririle niilitare ale
Romnilor 106 AA un document din 1383, actul de
impAcare al Rornnilor cu Saii, indatorete pe cei
dintdiu a pAzi muntii dela TAlinaciu panti la SA-
cenii". Alte documente coboarA acest rol al Romnilor
mult mai adnc in timpurile mai noue. Ai unul din
1427 aniintqte indatoririle Romnilor din tinuturile
103. Fejer. IV, 3, p. 21, 1260 : quod adversum innumeram multitudinem

inhumanorum hominum, Hungarorum et diversorum Sclavorum, Siculorum
quoque et Valachorum. Bezzeninorum et Ismaelitorum gessimmus".
104. Hum., Do(., I, p. 327, 1265 : lobbagionum el condilionarii de Fa-
garasch in cetuni et nuinerum liberum servientium et nobilium regni nostri acce-
pimus". Ibidem, p. 130, 1287 : de iobbagionatu eximemus et nobilitaverimus
in medio baronum nostrorum". Mai vezi i p. 553, 1301.
105. Endlichei, Monument(' urpudiana, p. 642, art. 90, ad belligerandum,
non ad carceres custodiendum".
106. Ibidem., art. 102 : Castrenses de Zathmar"; art. 144 : universos
castrenses de Bihor" (Satu mare si Bihorul sunt romilnesti).
IJNGUUII 237
romaneti de langa castelul Deva, la slujbele manuale

trebuitoare pentru pastrarea lui, precum radicarea de
intarituri, sparea de anturi, taerea lemnelor, dup
vechiul i laudabilul obiceiu. Alt document raportat
mai sus vorbete de indatoririle Romanilor din Banat
intru ap6rarea vadurilor Dunrei contra deselor na-
valiri ale Turcilor 1O7. In 1456 gasim pe Episcopul
Matei al Transilvaniei ca d voevodului Romanilor
din satul Grbul o moie a man6stirei, en conditie ca
voevodul sa meargd in oastea Episcopului in expe-
ditiile ce ar face. Se intelege Ca" voevodul comanda
otirea romaneasca ridicat din acel sat 109. Alt docu-
ment din 1462 vorbete de datoriile knezilor i oame-
nilor de rand din satul Bereg de a face paza Care ho-
tarul Moldovei precum si cercetari induntrul acelei
tari. Un al 5-lea document din 1452 invit pe Romani
a face slujbele la castelul Huniade dup cum a urmat
i pand atunci. Exist din 1554-1556 o lista a co-
munelor rom5neti care indephniau aceasta slujba mi-
litar, aratand un numAr de 51 de sate cu 1642 de
iobagioni militari. Un alt document din 1551 vorbe5te
de iobagii din comitatul Bihorului cari nu ar putea
venl la radicarea cetatei Solnocului din cauza c abia
intorsi din razboiu nu se odihniser, i apoi fiindc6
trebuiau s'a ingrijasc de lucrurile de nevoie pentru
hrana lor, a, sotiilor i copiilor lor 109. In sfarit un act
cu mult mai nou, din 1664, ordond din partea Anei
Bornemisa ca Romanii Sandru, Candrea, Stanciul si
Stoica sa fac slujbele datorite la castelul Fagarau-
lui no. Tot la acesta prelungire a existentei iobagiona-
tului militar pan in timpurile mai dincoace, duce un
document din 1535 care enumAra pregatirile rkboi-
107. Mai sus p. 210, nota 27. Comp. Hurm Doc., I, 2, p. 288, 1383 : Va-
lachi custodiam servandarn in omnibus Alpis". Vezi si Kemeny, Magasin, II, p.
315, 1427.
108. Kemeny reprodus de Transilvania, VI, 1873, p. 115, 1450 : Nieo-
taus noster Vaivoda Valachorum nostrorum de Olahgorbo.
109. Hurm., Doc., II, 3, p. 251.
110. Fejer, X, 6, p. 796, 1462 : Kemeny, /. c., p. 311, 1482. N. Densu-
sanu, Monumentete Fclgdraului In Columna lui Traian; 1882, p. 120 1664 (Doc.
traduse din ungureste).
nice pe care erau datori sd le aibA aceti oteni, anume

cei en 6-8 boi, un arc i 32 de sageti, cei mai sAraci
o lance i o secure, iar cei mijlocii i un scut. Alta di-
spozitie din 1552 edict ca iobagii cari vor aveb. moii
(erau deci printre ei proprietari de pAmant) s aibAcate
o puca, un scut, o sabie i un arc cu 32 de sAgeti 111
Potrivit cu acest rol militar, iobagul se bucura
de o situatie incunjurata de cinste. Un document din
1362 osdndete pe un iobag care jignise libertAtile Bi-
senilor la pierderea tuturor avutiilor, aa ca nici el,
nici urmaii lui sA nu se mai poatA bucura de onoarea
iobagionalnlui" 112. Acest document ne arat a totdeodat
ca pozitia de iobag era legatd de stApanirea de pAmAnt,
ile oarece osanditul pierde aceastA onoare odat cu
parnantul lui. Gasim apoi pe un trimis .al regelui CA-
tre tarile dinafara, desemnat ca iobag 113. Cat deo-
sebire de ceeace ajunge a fi termenul de iobag in tim-
purile niai noue, un termen de dispret i de ocarA
aplicat unui popor intreg cazut in cea mai degrada-
toare robie !
Conditia de sarnA a iobagilor in vremile vechi
Ii f Aceau foarte indrAzneti. Ei cutezau sA ocupe p5-
mnturi de ale nobililor, de unde trebuiau sa fie iz-
goniti cu puterea 114
Indatoririle militare ale iobagilor erau mai grele
la inceput pe domeniile regeti, cleat pe acele ale no-
bililor. Deaceea iobagii i cu knezii lor se incercau sA
scuture aceste indatoriri, refuzand uneori slujbele im-
puse, ba alte dAti chiar rAsculnduse i pArasind tam.
Multi iobagi se strAmutau pe proprietatile nobililor,
adAugAnd clasa iobagilor de aici. Regii din haffir &are
nobili nu prea opuneau mari stavile la asemenea str-
111. Observinn c5 intre iobagi erau i Unguri, cu toate c5, iobagionatul,

knezatul i voivodatul erau institutii mai ales romrinesti. Hurm., Doc., I, 2,
p. 226, 1375 : iobagiones Ungari videlicet et Walachi", 1552. Ibidem, II, 5, p. 17.
112. Fejer, III, 1, p. 285, 1362 : ita quod ne ipse, nec aliquis succesorum
honorem iobbagionum possit adipisci".
113. Teutsch und Firnhaber, p. 28, 1223 : si rex vero in propria persona
iverit, si vero extra regnum iobbagionem miserit.
114. Hurm., Doc., I, p. 335, 1267.
UNGURII 239
mutAri "6. Regii chiar desfiintau iobagionatul, tot

In folosul nobililor, dovada o diploma a lui Matei
Corvin care sileste pe trei knezi din satul Lupsa Sa
se lepede de knezat, regele eland dupA aceea satul
numit, orasului Offenbanya II 8.
AceastA incercare a iobagilor de a'si imbunatati
starea dadii cu desAvarsire de gres, caci proprietarii cei
mari cautau sa reducA pe iobagii depe moii1e lor la
starea de villici adecA de arani supusi, intrebuintand
adeseori mijloace piezise pentru a'si ajunge scopul,
cum o dovedeste tocmai documentul citat prin care
Un numar mare de iobagi sunt despoiati de proprie-
tatile lor prin osandire pentru crima de furt, prAda-
ciuni i falsificare de monede. Ceea ce ne face a crede
ca aceste imputAri nu pot fi adevArate este tocmai
numarul prea mare de invinuiti care este de 55. Acesti
iobagi sunt arAtati ca stand pe domeniile castrelor
sau in sate libere regesti, sau pe moii1e nobililor 117,
Meat documentul adevereste aflarea de iobagi pe toate
aceste feluri de proprietati.
Dela o vreme i iobagii nobililor cercau sa se
subtraga, prin stramutarea, lor pe alte proprietati, de
sub aspra purtare a stapanilor lor fat cu dansii. Se sta-
bilise obiceiul cA, pentru a se putea stramuta, iobagii
s plAtiascA o despAgubire care donmul inoiei, des*
gubire numita teragiu. Se vede insa ea acea,st regula
115. Un document din 1370 (Ibidem, I, 2, p. 161) enumilr5 pe multi iobagi

chili in judecata pentru crime si osanditi la pierderea pmSnturilor. Acest docu-
ment aratS pe unii din iobagii regesti str5mutati pe inoiile particulare de pe
pertinenfiile castrelor. Alt doc. din 1405 (Ibidem, I, 2, p. 441) arat pe mai multi
iobagi ai castelului regesc si care erau fugiti de pe mosia lui Stefan fiul lui Petru
din Remetea Pipo de Ozora castellanus de Grasso quosdam iobbagiones de
ipsis possessionibus regalibus ad possessionem magistri Stephani clandestine se
transferentes". Pipo ordonS ca acesti iobagi nullatenus abducere vel abduci
facere debeant, nisi tales qui propria voluntate habita licentia iterum ad posses-
sionem regales reverti vellent".
116. Kemeny reprod. de Transilvania, VII, 1874, p. 8, 1487 : utraque
possessiones Lupsa quae solum modo Keneziatu honore Nicolao, Staphano et
Mathaeo de Lupsa pertinebant eo iure quo ad ipsos pertinere dinoscitur, relicto
et dimisso, pro civibus, incolis et laboribus civitatis Offenhanya perpetue possi-
dentes".
117. L. c., Un document de impArtald a unor mosii (Hurm., Doc., I,
2, p. 317-321, 1389) enumerd o mare multime de iobagi asezati pe ele.
240 ISTORIA HOMANILOR
nu era respectata de stapanii mosiilor, de oarece regii

sunt nevoiti in repetite rAnduri, sA ordone nobililor
ascultarea de acest obiceiu 118 Iobagii la rndul lor
fugiau adeseori fArd a plan teragiul i erau readusi
cu puterea in sate, cum se face bunAoar cu iobagul
Dragul fiul lui Dunca care fugise depe mosia lui 1.efan
fiul lui Petru din Remetev, 119. Adeseori se vAd iobagi
sequestrati i urmAriti cu puterea de nobilii ce aveau
drepturi asupra lor. Asa in 1376 gdsim pe tin iobag
din Secas al familiei Kun din Golonia sequestrat i
strAmutat cu puterea de knezul Neacsu in colnuna
Cuiestii 12 Iobagii pierduserA, prin acest sistem de
plat de teragiu, si alipirea lor de mosia pe care se a-
flau, silibertatea, dupa ce pierdusera p Amtinturile ceeace
Ii coborAse, din rAndul de adevArati iobagi adicA. de
oameni liberi, la acel de villici adicA dc erbi, mai
pAstrand ei, ca prin ironic, iii conditia lor injosit, tot
vechiul i onorabilul lor nume de iobagi.
Acesti iobagi de felul nou sunt supusi tot la mai
multe indatoriri care proprietarii mosiilor, asa c po-
zitia lor se ingreuiazA necontenit. Dela un timp, int se
stie de cand, Ii vedem supusi la darea de dijmA din
productele lucrate de ei. Ash un document din 1394
reguleazA neintelegerile dintre nobili i episcopul de
Alha-Iulia dela dreptul asupra dijmelor iob Agesti.
Asupra scopului urmArit de natiile stApAne ale
Ardealului fat cu taranii romAni, ne d o foarte pre-
tioasA deslusire un document din 1398, in care nobilii
cerAnd regelui sA le conceadA lor dijmele Romnilor
de lAngA Alba-Iulia, regele rAspunde cA intrucAt ca-
pitolul mAnAstirei din Alha-Iulia este indatorat a da
118. Hum", Doc., I, p. 639 : ... suo terragio persoluto ad possessionem

alii nobili vel alias quo placuerit cum omnibus suis rebus se transferre valeat".
Alt ordin identic. Ibidem, p. 576, 1317 ; altul Ibidem, I, 2, p. 245, 1377 ; altul al
regelui Sigismund, Ibidem, I, 2, p. 470, 1410.
119. Ibidem, I, 2, p. 411, 1400 : Dragulfyadunka". Iat5 cum se schhno-
nosesc numele romfinesti I Mai mult iobagi regesti vezi In Documentele Hurmuzachi,
I, 2, P. 629-632 din 1427 si p. 737 din 1447. Cand un iobag se str5muta pe locurile
Sasilor, ei nu erau fndatorati a'l da fnapoi, Ibidem, I, 2, p. 740, 1447.
120. Ibidem, 1. c., P. 277, 1376.
IINGURII 241
un corp de ostire, el trebuie sa'si scoatA cheltuiala

prin sloarcerea Romdnilor 121.
In sfarsit mai dobandird nobilii i dreptul de ju-
decata asupra iobagilor lor, prin care caderea acestora
sub stapanii mosiilor deveni desavarsit.
Mai gAsim apoi ca Sash cautau ca oarecari sate
din scaunele lor sA fie scutite de taxele iobagiale ale io-
bagilor ce stateau pe moii1e nobililor. Adeseori inoiile
iobagilor erau zalogite de proprietari pentru datoriile
proprietatei. In 1482 gAsim 23 de mosii iobagiale za-
logite pentru asigurarea plAtei zestrei unei femei. In
1568 aflarn cum sotia lui Stefan. Albul zalogeste lui
Gaspar din Ostiro mosia iobagului Petru Barsan din
satul Var (Mizfala) pentru 25 de fiorini. In alt rand
o alta mosie iobagiala este zalogita in 1571. Mai gasim
satul Feleacul dat orasului Cluj in 1493 122
Ca toate faptele sociale cAderea iobagilor sub no-
bili se Vac treptat si cu incetul. Tot asa i cu stangerea
inda,toririlor lor militare. Pe cand parte din iobagi
pastrau Inca pozitia lor onorabilA dar greu de dus pe
Ing castelele regesti, multi din tovarasii lor de clasa
cadeau tot mai adanc in atarnarea domniilor terito-
riale. Inca din anul 1293 un document vorbeste de
Valahii ce se aflau In stapanirea nobililor 123 si dacd
poate fi vorba aici de villici, se poate ca i iobagi sa
fi fost amestecati intre ei. Cu toate aceste, tocmai pe
atunci gasim mandrul raspuns al castrenzilor dela
Borsod cA ei sunt tinuti numai a face slujbele mili-
tare, iar nu a pazi inchisorile 124. Se poate prea bine
ca ambele aceste stari, cea onorabila i cea decazuta,
s fi coexistat mai mult timp, de oarece seriile istorice
se desvolt adeseori paralel, pana cand una inghite pe
121. Ibidem, I, 2, p. 400, 1398 : si Capitulum autem summas pecuniarum

ratione exercitu solvere et propter illas expediendas, eorum Valachos exactionari
habent". Alt document din 1389 (lbidem, I, 2, p. 317) supune pe lobagi la darea
celei a noua parte a productelor lui in natur sau In bani.
122. 1482, Hurm., Doc., II, 2, p. 274 ; 1568, Ibidem, II, 5, p. 655 ; 1571,
I bidem, p. 657 ; 1493, Ibidem, II, 2, p. 336.
123. lbidem, 1, p. 322, 1293 : universos Valachos in possessione nobilium"
124. Cum am vAzut mai sus p. 236 nota 105.
A. D. ReaopoL Istoria RomAnilor.Vol. a 16
212 ISTORLA uontAtithou
cealalta, cea bunA pe cea slabA, cand evolutia e sui-

toare; cea bicisnicA pe cea puternicA cand ea este
coboratoare.
Iobagionii romani apucaserd Inca dela inceput pe
clina prapastioasa a stArei lor sociale. Ei cadeau alAturi
cu knezii sub care statuser in vremile libertatei bor.
Pe atuncea a fi iobag era o onoare i a fi knez o pu-
tere. Knezul se amestech uneori cu voevodul. Mai
taniu knezul se tot apropie de iobag, ceeace nu in-
seinna innaltarea acestui din tirmA, ci aplicarea celui
dMthi. Un document, acel care contine osandirea nu-
inArului celui mare de iobagi la pierderea proprietatilor
lor, enumAra printre i ei pe trei knezi iobagi regali :
Hranoiu din Zuhor, Ladislau fiul lui Bratu din Soma
i Valentin fiul lui Neculai din Bora 125. Aceti knezi
iobagi regali nu erau decat fotii knezi cazuti la randul
de iobagi, fugiti depe domeniile regeti pe acele ale
nobililor i invinuiti aici de furt i de fa4ificare de mo-
neat, pentru ca prin despoierea de pamantul lor sa
se coboare la ultima treapta a straturilor sociale, acea
a villicilor.
Senile istoriee ale deeaderei poporului roman de
peste munti.Chiar din intaile veacuri ale suptmerei
tarilor romane de peste munti sub stapanirea Ungu-
rilor, incoltisera senile de fapte cari vor aduce poporul
lor de batinA la sapa de lemn in privirea materiala
i la ruinarea intregei sale vieti nationale. Numai cat
vointa lui se a scuti tot mai mult, cand sufletul lui
simti din nou imboldirea spre renatere din cenua
mortilor.
De i aceste serii sunt numai indegetate prin fapte
raslete i neinchegate in legaturi neintrerupte, ele pot
125. Ibidem, I, 2, p. 165, 1370 : Hranoya Kenezium iobbagionem regalem,
Ladislaus filius Brati Kenezum iobbagionem regalem, Valentinum filius Nicolai
Kenezum iobbagionem regalem. Alt Knez iobag este amintit In un document
din 1486 din colectia Kemeny, Revista Transilvania, VII, 1874, p. 7, 1438 : quo-
modo superiori anno quidam Nicolaus Kenez iobaggio, secus de possessione St.
Marton, non habita licentia neque iusto terragio deposito contra regni consuetu-
dinem ad Kuesch se transtulisset".
UNGURII 243
fi prinse de minte i sa ne arate cari au lost partiile

pe cari s'au indrumat coborarea spre ciuntirea vietei
neamului rOntanesc care, la inceput, fusese numai supus
de Unguri politice5te, iar nu nitnicit ca fiintA sociall
5i nici periclitat ca alcAtuire etnicA.
Seria cea mare care dominA toate celelalte, este
fr indoialA supunerea Romanilor sub Unguri mai
apoi 5i sub Sa5i i Secuisupunere care trebuia, dupA
impingerea fireascA a instinctelor egoiste, tot atat de
puternice in popoare ca 5i in indivizi, sA tind la ger-
birea cat mai depling a poporului supus de cAtre acele
domnitoare.
SlAbirea nobilimei romane adusA intaiu prin desta-
rarea unei pri a ei dincolo de munti, in viitoarele
principate, apoi prin trecerea restului ei la religia ca-
tolicd .5i la nationalitatea maghiarA panA la stingerea
ei desAvar5it depe pAmantul tArilor trans-carpatine;
aduse cea mai grea 5tirbire ietei rornane5ti. Prin
aceasta clescApatanare a poporului roman, i s'a rapit
puterea lui cea mai de samA de improtivire i s'a
fAcut ca partea cea mai insernnat a avutiei lui teri-
toriale, marile moioi ale clasei sale nobiliare, s tread_
in mann cuceritorilor. OdatA cu nobleta romanA se
desfiintara 5i organele cele mai de samA ale puterei
militare a poporului bA5tina5, incepand cu voevozii,
cafi fiind nobili fur inghititi odata cu clasa din care
fAceau parte. Ace5ti capi militari incetand de a mai fi
Romani, nu mai constituiau pentru regii maghiari un
element care, dacd le stAtuse in ajutor in multe im-
prejura'ri, iu altele foarte grave pusesera in cumpAnA
autoritatea i puterea Statului unguresc.
Pentru a putea insA pAtrunde pe deplin alune-
carea spre prapAstie a Romanilor pe calea veacurilor,
trebue cercetate i celelalte serii paralele ale cAderei bor.
Autoritatea supus voivozilor, knezii, pristavii sa-
telor, cari le inchegau in unitati politice i dddeau mas-
scion poporului roman insemnAtatea numarului orgat
nizat,.dispArura i ei, tra5i in dou parti : cei superion
innobilati prin trecerea lor in randul nobililor ai cAror
211 ISTORIA ROM ANILOR
desnationalizare o impartasir ; cei ordinari cazand lul-

preund cu satele pe can le ocarmuiau In stapanirea
nobililor. Knezii can, la inceput, erau mai man deck
iobagii de sub ei, dela o vreme se coborara in randurile
lor, atunci child nobilii isi intinser tot mai mult pu-
terea asupra satelor depe mOile lor,*aa ca autoritatea
capilor comunali, adeca a knezilor, In inlocuita cu
acea a stapanilor moiilor. Knezul al carui mime in-
cepe intaiu a se alipi de acel de iobag and na5tere vi-
tregei impreunari de knez-iobag. cazit la sfarit in randul
acelora pe cari innaMte Ii ocarrnuia, devenind la randul
sdu un shnplu iobag care insa uneori pastra, in injosita
lui stare, titlul ce'l mandrise odata.
Iobagionii ei Insui. adica partea cea mai de sailla
a taranilor romani, cazura intaiu din starea lor cea
*buna economica in saracie, din pricina grelelor in-
datoriri carora erau supui. Ei fugiau, depe teritorffle
castrelor, pe moiile nobililor uncle ii a5tepth insa o
soarta i mai rea. Prin deosebite manopere, nobilii
despoiara de pmantul lor i pe acei dintre iobagi ce'l
mai pastrasera ; apoi prin Mina plecare a regilor Care
danii, nobilii inlantuira tot mai mult viata iobagului,
prin (Tani, jurisdictie i mai tarziu prin munci facute
pe moia stapanului, Inca astfel se reduse i aceasta
clasa de %rani liberivechi militari la randul de
villici adica de erbi. Ei mura indatoriti a plti o dare
grea pentru a se putea strmuth aiurea. Nobilii abu-
zand de puterea lor, le refuzau ieirea, chiar cand
.oferiau s plateasca teragiul. Iobagii ce fugiau depe
moie erau readui cu puterea la locurile lor, aa ca
erbirea incepii a se introduce in starea taranului de
peste mUI1ti, erbire care poarta mai tarziu numele
de iobeigie, numele de cinste al taranului militar din
v echime.
Knezii se coborasera intre iobagi ; iobagii se pre-
racuser in erbi i peste tot se intinse giulgiul eel
negru al sclaviei care tindea sa inghita i ceea ce ra-
Thasese din poporul roman, dupa ce floarea lui, nobi-
IINGURIL 245
limea i cu voivozii, fusese culeasd de aprigul gradinar

ce cultiv acuma tara Ardealului 126.
Toate drepturile netdgAduite ale natiei roma-
neti, pdstrate dupd cucerirea maghiard, dispar mai
tarziu, i poporul roman este redus intr'o adevdratA
robie. 0 asemenea stare de lucruri insd ne indreptdtqte
a trage urmAtoarele incheieri :
1. Ca cucerirea maghiard nu a fost dela inceput
a de covaritoare incat sd poat nimici drepturile
popoarelor supuse de ea ; iar pstrarea unor asemenea
-drepturi intdre5te i mai mult ardtdrile lui Anonimus
c ducatele supuse de Unguri ar fi retinut in mare parte
autonomia lor.
2. Ca nvdlirea maghiard in Wile de peste inunti
este cu totul deosebit deaceea a celorlalte popoare
barbare ; ca urmdrile ei ingrijitoare pentru popora-
tiile cucerite, se ardtard tocmai tarziu, cand timpul
aduse la lumina rezultatele cu gat mai periculoase
.ale nouei stpaniri, cu cat ele se intemeiard cu incetul,
inrdcinandu-se.
3. Ca poporul romanesc este peste putintd un popor
imigrat in tara Maghiarilor, de oarece atunci nu am
intelege cum el RI se bucure dela inceput de atfitea drep-
turi, pe cari le pierde in unnti.
Firea lucrurilor ar cere dimpotriv ca un popor
imigrat, and se aazd intr'o ar, sa fie la inceput
asuprit, i sa nu ajungd decat cu timpul a'i imbund-
tati starea, dobandind in urmd chiar i oarecari drep-
turi. Astfel este cunoscut Ca' Tiganii furd redui in
robie in toate trile pe unde ei se intinserd. Evreii
filed in tot timpul Veacului de Mijloc in o stare din cele
inai rele, i a trebuit sa villa veacul nostru de lumind
i de civilizatie, pentru ca i ei sa'si imbundtatascd
starea care, in unele State, ajunse chiar covaritoare.
126. Minunate teme de monografii ar fi stabilirea mai amaruntita a acestor
serii, buniThara : a) aceea a desnationalizarei i stingerei nobilimei romane de
peste Carpati ; b) inflorirea apoi slabirea i disparitia voevozilor ; c) decaderea
knezatelor i pierderea lor In randul iobagilor ; d) stangerea rolului militar al po-
Torului roman de peste munti.
246 ISTORIA R OMANILOR
Pozitia privilegiata a coloniilor germane din Tran-

silvania este uor de inteles. Aceste colonii se aezard
in tug ca corpuri conslituitc, cdrora clinnainte trebui
sA li se asigure oare cari drepturi, pentru a le atrage
in acele pdrti. Ele nu venird dela sine, incdt sa le fi
fogt regilor de a scApd de dnsele, ci fur5 chemale.
Nu se prezinta ins in ad chip, de eatre partizanii
reimigearei Romdnilor, intrarea lor in Transilvania.
Romdnii sunt aedtati ca un popor de Wastori, ce s'ar
fi furiat cu incetul in Transilvania, in chiul Tigani-
bor. In acest caz cum s'd se explice drepturile, de
cari ii afrani bucurndu-se fata cu natia Maghiarilor,
dela cea dintdiu a lor arAtare in Transilvania?
Dhnpotrivd, dacA admitem c Romdnii au lost
supusi de Unguri, explicarea stricdrei conditiei lor de-
-vine din cele mai fireti. Un popor supus poate pa'strd,
in primele timpuri, cdtev a din drepturile sale, pe can .
l'acomia stpdnilor sal le rApete in urm6. Uneori chiar

cuceritorii an interes, a nu face s se simtd, dela in-
ceput chiar, toat greuta tea jugului pe care il atdria
trei cucerite, in scopul de al face mai uor de pri-
mit. Mai tdrziu, cand elementul donmitor a prins ed-
dacini in tar, el arunca masca i devine pe fiece zi
mai nesdlios, inai lacom.
Faptul deci ch. Romnii s'au bucurat la inceput,
in %rile de peste munti, de drepturi insemnate pe
cari le pierd mai tdrziu, este unul din argumentele cel
niai puternice ale stAruintei lor in Dacia Traiand 127.
127. Comp. Pic, Die Absiammung der Runidnen. care a atras Intiul ua
Tea aminte asupra aiestel Imprejuriiri.
II
PECENEG1-111, CUMANIII SI TATAR!!
1. PECENEGIIII I CUMANII.
Peceneghii sau Pacinqii sunt iari un popor de

rasa mongol, care dup ce aliindu-se cu Bulgarii
atacA pe Unguri in Ateluzu, Ii fac s prdsasc6
aceastd regiune, uncle se intocmesc ei in locul Ungurilor
i se lAtesc apoi in spre sud, peste campia dintre
Nistru i Dungre. Constantin Porfirogenitul descrie in-
tr'un chip foarte lArnurit migratiile Peceneghilor. El
spune despre ei ca rAdicand armele contra Cazarilor,
au fost invini si siliti a'i pdr6si tara i a se trage In
regiunea locuith de Turci (Unguri). Fcndu-se o luptd
intre Turci i Peceneghi, nurniti pe atunci Cancar,
armata Turcilor a fost invins i s'a despartit in cloud
parti : una din ele a, apucat cdtre orient, spre Persia ;
replan indreptndu-se cAtre occident, spre locul nu-
mit Ateluzu, s'au aezat aici. Dup cativa ani Paci-
natii, navalind peste Turci, i-au fugArit impreun5 cu
principele lor Arpad. Turcii WO, fugind i cAutn-
du'0 bored de a*ezare, venird Ia marea Moravie, alun-
gard pe locuitorii deaici i se aezar In locul lor, care
tar o tin ei pfm in zilele de astzi" 1 (952) Porfi-
rogeMtul sftituete apoi pe fiul su. pentru care el
sei ie carlea lui, ea s triasc in pace cu Peceneghii
1. Const. l'orphyrog., De adm. imperii, c. 38.
care ocupaser Muntenia pe timpul lui ; cAci altfel ei

ar putea periclita stApdnirea Bizantului asupra Cher-
sonezului : apoi ei fiind puternici, ar fi in stare s
impiedece incursiile Ungurilor i ale litiilor in Itn-
pArAtia BizantinA 2.
Peceneghii erau impArtiti in opt triburi, din care
patru locuiau, pe timpul impAratului scriitor, dincolo
de Nipru, iar patru dincoace de acest fluviu, dintre
care tribul Giazicopon era cel mai apropiat de Bul-
garia ; prin urmare locuia prin campia munteank iar
alt trib Gyula era cel mai apropiat de Turcia sau
Ungaria ; ocupa deci banatul Olteniei 3. Depe atunci
se constat cA exista in tara Pacinatilor, dinspre ma-
rea NeagrA, Celatea Alba, pe care Porfirogenitul o
numete Aspron, fiinda zice el, ar fi fost zidit din
stancA albie. Nu este de admis cA aceast cetate sA
fi fost ridicat de Peceneghi, cari erau un popor no-
mad, ci dupA numele ei, era MA indoialA o veche co-
lonie greceasck numit in vechime Tyra, i dela care
s'a pAstrat o piatrA ce contine o inscriptie, redactat
parte in limba latink parte in cea greceascA 4.
Neamul Peceneghilor este astfel descris de alt
autor bizantin, Cedrenus : Ginta Pacinatilor este sci-
tied, din acei Sciti ce se numesc rege5ti, este mare i
numeroasA i nici o alt semintie sciticA nu este in
stare a i se improtivi. Se imparte in 13 triburi, care
in deobte poart numele de Pacinati ; locuesc dincolo
de Istru, in locurile plane, dela fluviul Boristene (Ni-
stru) 'Ana' la Panonia, rAtacind neaezati i locuind
de a pururea in corturi" 5. Dei Cedrenus spune ca.
Peceneghii ar fi Sciti, ba chiar Inca regeti, aceasta
nu provine deck din obiceiul scriitorilor bizantini,
2. Ibidem. c. 1. 2.
3. Ibidem, c. 38 (ed. Bonn, p. 166) : ,,TO .00A rcceCizolibv irk-irtget
BOokiapiq., Tia Se 44888 TOt3 iTO.) rAm ItkriatiCet c Toupx4".
4. Vezi reproduccrea ei In HaOeu, Arhiva istoricd, I, 1, p. 41. Inscriptia
e din anul 201 d. Hr. si geograful arab Al-Edrisi (1099-1154) poinenWe Cetatea-
Albil sub nurnele de Armoncastros.
5. Cedrenus, ed. Bonn, II, p. 581.
PECENEGHITCUMANIT SI TATAuti 249
de a arhaizh numele popoarelor. Am vazut mai sus

ca Scitii erau nite popoare de rasa aricd 6, pe cnd
Peceneghii sunt invederat Mongoli. Astfel Ana Corn-
nena ne spune ca Pacinatii i Cumanii vorbiau aceeai
limba, i din un vocabular de cuvinte cumanice din
1303, pastrat pana astazi, se vede ea' limba Cumanilor
saman foarte apropiat cu limba turceasca. Turcii insd
sunt o ramurd de Mongoli, inruditi cu Finii i cu
Ungurii 7.
Limita data locuintei Peceneghilor din spre apus,
anurne Panonia, trebue inteleasa in Oltenia, la Por-
tile de Fier, caci ei nu ocupasera Transilvania, in care
trec numai atunci, pentru a &Arita adapostire, cand
este nimicit poporul lor de care Bizantini.
Depe la 970 Pacinatii incep incursiile lor in Im-
paratia Bizantina, mai intAi in unire cu Ru0i i apoi
singuri. In acest timp un duce al Peceneghilor, Ke-
genes, se rscoald contra Chaganului celui mare, Ti-
rachus, este batut de acesta i fuge inteo insula a Du-
nrei, de uncle trece in Imparatia Bizantina 0 bote-
zndu-se, ajuta imparatului Zimisces contra lui Ti-
rachus. Acesta, suparat pentru adapostul oferit de
Bizantini lui Kegenes, trece Dunarea cu 80.000 de
oameni, insa e batut, prins i primete Cretinismul.
Pe la 1013 ne spune Ana Comnena CA Tselgu
tlucele rnilitiei scitice, trecand strmtorile muntilor,
cari stau deasupra, Dundrei, cu o armata arnestecath
din deosebite neamuri, de aproape 80.000 de oameni,
parte de Sarmati i de Sciti, parte 0 de Daci (Un-
guri), caci i din aceasta ginte nu putini erau sub
conducerea lui Solomon, ataca cetatea Chariopolis" 8.
6. Mai sus Vol. I, p. 48.
7. Anna Comnena, VIII, 5, (Bonn, I, p. 404): 99Ex6aac (Pecenegliii),
to KOILiv0V: atiOTVorroUc". Klaproth, Vocabulaire latin, persan et roman
de la bibliothequede Pelrarcha, In Mmoires relatifs d l'Asie, Paris, III, p.
113-256. Vezi o comparatie Intre limba comanh, acea tura i acea maghiarii in
Rosier, Rorndnische Studien, p. 352-356.
8. Anna Comnena, VII, 1, (ed. Bonn, I, p. 330): 'Eipoc t i7CV.F1.-
'dytvc ateXacsov 6 TC6X1oD Ta 67ceptsi4J.sva TO5 ACCVOC)PIOV: TO.7^11".
950 !STOMA ROI( IN MOR
Din aceastA indicare, s'ar pdrea Ca Pacinatii ar fi iesit

din Transilvania, de oarece armata aliata este aratata
ca trecand stramtorile muntilor care veniau deasu-
pra Dundrei, adecd vreunul din pasurile Carpatilor.
Noi credem ins c scriitoarea bizantinA va fi ra-
portat la intreaga armath, trecerea pasurilor Carpatilor,
pe care numai Ungurii trebuiau sa o fac, pentru a
iesi din tara lor care Dundre si a se uni cu corpul
Mongolilor, cu atata mai mult ea insAsi Ana Conmena
aratd c numArul Ungurilor, sub generalul lor Solo-
mon, era insemnat. In acelasi an, acelasi scriitor po-
meneste i pe Cumani cari deacolo innainte sunt ne-
contenit amintiti. Peceneghii insa putin dupd aceea
dispar din farile dela Dunre, intre 1083-1096, Hind
zdrobiti de Isaac Anghelul intr'o lupta la Lebune,
asupra rezultatului areia, fatal pentru Peceneghi, ra-
porteaza' tot Ana Comnena, ca o ginte nu de zeci de
nii de oameni, ci intrecand orice numar, a lost star-
pita pan'a la nimicire, cu femei si copii" 9.
Dupd aceasta lupt nenorocit, mare parte din
Pacinatii rAmasi In viata, acei prini, infra' in armata
bizantind. Cateva palcuri, care mai ramasesera la nor-
dul Dunkei, se retrag in 1 ransilvania, de unde sunt
desemnati sub numele de Bessi, ramie redus din acel
al Pacinatilor prin urmatoarele scurtari : Picenati, Pi-
ceni, Bisseni, Bessi 10 De la Pacinati, aceste deosebite
numiri fura aplicate si la Cumani, si deaceea MCA],
nim in 1222 acea padure a Hissertilor in Transilvania,
care apartillea acestora in comun cu Homiiii, i a
cAreia intrebuintare regele Andrei o concede Sasilor
din Sabin '1. Inca mai dinnainte Peceneghii vAzandresi
9. Anna Comnena, VIII, 4, 5.
10. Katona, Historia critica regum Hungariae, I, 0. 281 : eundem a Pa-
tzinacitis, diclis etiam Pacinacis et Picenis", p. 279 : Bessos item Bissenos a
nostris non rare pro Cumanis et Patzinacitis accipi." Nu trebue amestecati Bessii-
l'eceneghi eu poporatia de acelas nume din muntele Hemus, popor de ras5 tra-
cicA.
11. Mai sus, Document din 1224 : silva Blaeorum et Bissenorum"
Comp. Biographus Ladislai in Katona, II, p. 549 : Uncle Cunos seu Cumanos
cum Bissenis seu Picenis aut Patzinacitis in unam gentuem coaluisse iam alias
ostendimus."
PECENEGII1I, CUMANII I T IT A /111 251
pozitia compromisd fata cu Bizantinii si poate nepu-

-Land suferi innAltarea Cumanilor in fruntea neamului
lor, incepuserd a se ruga de regii Ungariei ca sd fie
prhniti in Statul lor. Astfel pe la 1021 ne spune Char-
tuuicius, autorul unei vieti a Sfntului tefan, ca 60
de familii peceneghe venird cu toate avutiile lor din
partile Bulgariei (Muntenia) Care Panonia, rugAndu-se
de regele Ungariei a fi primite s se aseze aici 12
Dela poporul Peceneghilor au ramas in trile ro-
mane cateva numiri geografice, precum un pichet de
Dundre, Peceneaga langa" satul Tukni, in judetul
Teleorman, el insusi ca nume peceneg, incat intalnirea
acestor dou nume lasate de Peceneghi in geografia
Munteniei este caracteristic. Tot astfel sunt numite
(lima paraie cari curg din Dobrogea si se vars in
DunAre : Non- i Star-Peceneaga '3.
Cumanii. Dela 1057 innainte se iveste pe langd
poporul Peceneghilor la nordul Durfa'rei i acel al Cu-
manilor care pare a fi fost un trib peceneg, venit, dup
infrfingerile repetite suferite de ansii dela Bizantini
sa iee conducerea neamului. Ei ajung cu timpul la
predomnire, impunfind numele lor intregului popor.
Cumanii vorbiau aceeasi limb cu Peceneghii 14 Bi-
zantinii amestec ambele popoare in numele arhaic
de Sciti. Cumanii joaca un rol insemnat in revolta
Valaho-Bulgarilor contra imparatului de Constantino-
pol, Isaac Anghelul, precum si in tot timpul cat au
tinut luptele noului Stat en imparatii latini din acel
oras. Cumanii erau si ei nomazi ca si Peceneghii. Ei
nu cultivau pmntul, ci cumpArau grfinele ce le tre-
buian din Chersonezul Tamric. Ei se latira deci, ca
12. Charluicii episcopi, Vila S. Slephani reins. e. XVII In Endlicher, Mo-
numenla arpadiana, Sangalli, 1849, p. 181 : Sexaginta viri Ressorum... cum tint-
verso apparalu suo... de partibus Bulgariae... terminis Pannoniorum appropin-
ipoiN emu t". Desvre insemnarea Munteniei cu numele de Bulgaria vezi mai sus.
pag. 117.
13. Frunzescu, Dicfionar gcografic, Bucuresti, 1872, s. v. Cf. luirla Roind-
niei publicatS de Flemming la Glogau. Este indiferent daca Telcorman pare a fi
lost lasat de Cumani, intru cat Peceneghii i Cumanii vorbeau aceeasi IlmbL
14. Anna Comnena, VIII, 5 (Bonn, I, p. 404). Mai sus, nota 7.
252 I STOMA ROMANILOR
toate popoarele nomade ce innecard esul oriental al

Europei, panA la bazele muntilor Carpati, cuprinzand
toatA Moldova i Tara MunteneascA panA dincolo chiar
de Olt. Pe la 1239 o armata francezA vine in ajutorul
lui Baudouin de Courtenay, imp Aratul latin al Con-
stantinopolei, cel atacat de Grecii din Azia, sub condu-
cerea imparatului Batate din Niceea. Pentru a ajunge la
Constantinopole, capii expeditiei se pun in bune re-
latii cu Cumanii din Muntenia i cu imparatul Ion
Asan al Valacho-Bulgarilor. Cronicarul Alberic, de ori-
gine din Belgia, care insA fusese cAlugAr la o manA-
stire din Ungaria i primise aici mai multe informatii
de la martorii oculari ai evenimentelor, ne spune ca
doi capitani ai armatei franceze, de sigur pentru a do-
bfindi ajutor dela Cumani, in lupta lor contra Gre-
cilor, se incuscrird cu regii Cumanilor. Aa Guillaume
fiul lui Geoffroy de Mery, conetabilul Romaniei i
Baudouin de Haynaut luard de sotii pe Cate o fatA
a unui cap cuman, Soronius ; iar vestitul Nariot de
Toucy care era inrudit chiar cu regele Frantei Lu-
dovic eel Slant, lu in casatorie pe fiica craiului Ionas,
celui mai mare rege al Cumanilor. Tot acest cronicar
ne mai spune ca cele cloud fete ale lui Soronius fu-
seser botezate in Constantinopole, fr indoiald dup
ritul catolic ce predomnia pe atunci in acest ora, i
cA sotia lui Nariot de Toucy, dup moartea bArba-
tului ei, se f kit calugArit 15. Se vede deci cA poporul
Cumanilor trebui s fi pArAsit mult din barbaria lui
primitivA ; cA unii din Cumani ii trimeteau chiar fe-
tele la Constantinopole, unde ele se cretinizau, i ea'
aceast religie le devenise atat de iubitA, incat fiica
unui rege cuman se cAlugArete, atunci cand o ajunge
nenorocirea. Se tie apoi cum Cumanii incepuserA a
imbrAtia Cretinismal i la nordul Dunarei. Astfel
15. Alberici monachi trium fontium, Chronicon, nunc primum editum a

G. G. Leibnitio, Lipsiae, 1698-1700 in 4, II, p. 578, ap. Hasdeu, Originile Craiovei
in Oltenestele, Craiova, 1884, P. 60. Cf. Gibbon, Geschichte der Abnahme und des
Falls des roanischen Retches, aus dem englischen uebersetzt, Wien, 1791, XII,
p. 339 si urm.
PEOENEGIIII CUMANII 5i T.Vr 1ETT 253
arhiepiscopul Robert din Strigoniu infiintase pentm

ei anume episcopatul Cumanilor, schimband in el vechea
episcopie a Milcovului din sudul Moldovei.
CAsatoria celor trei capi francezi cu fete cumane
a'' ins loc in Constantinopole, de oarece Alberic ne
spune despre cele doug fete ale lui Soronius ca erau
crestinizate in acel oras, i despre a treia ne d iarsi
indicatia ca era crestin. De mai innainte ins se M-
euse si alianta formal intre Cumani 5i Francezi, prin
say arsirea a. doua deprinderi cumanice. Capii arma-
telor abate se prinsera frati de cruce, ceeace se inde-
plMi prin operatia undatoare : atat Cumanii cat 5i
Francezii se impunsera la brat 5i culesera sangele inteo
mare cup de argint, peste care apoi turnard \ in 5i
apa, band dupa aceea eu totii din amestec 16 Pentra
a intari 5i mai trainic legRuffle intre ei, Cumanii
scoasera Un caine intre armata lor i aeea franceza si'l
tiar cu sablile in bucti, spunand ea asa s'a fie taiat
acel ce va trada credinta aliatnlui sau 17.
E probabil ea, desi aceast alianta se pecethti
in Constantinopole prin cAsAtoriile amintite, ea fusese
legat In valea DunArei, unde Cumanii Ii aveu sa-
lasluinta. Ca acest popor locui in Muntenia 5i Moldova,
se dovedeste intaiu, din al-Raffle Dominicanului Aseliu
care spune in 1246 : Cumanii se intindeau pand la.
Dunare i ocupau i regiunile Rusiei inferioare pana la
fluviul Volga 18, ceea ce se vede, afar de textele autori-
lor bizantini, care vor fi raportate mai jos la istoria Im-
periului Valaho-Bulgar, i din numeroasele denumiri
geografice rAmase dela Cumani in gura pop orului ro-
man. Astfel se afl in Moldova i Muntenia reo 33
de numiri cari arnintesc numele Cumanilor, i este
cunoscut din documentul dela 1247 i din bula pa-
16. Obiceiul frMiei de\cruce s'a pastrat la Romani. Vezi Alexandri, Poe-
sii populare ale Romdnilor, p. 13 ; Hasdeu, 011enestele, p. 79-91. El era cunoscut
Inca vechilor Sciti. Vezi Herodot, IV, 70.
17. Joinville, Memoires ou histoire et chronique de St. Louis, ed. Fr. Mi-
chel, Paris, 1859, p. 150-152.
18. Fejer, IV, I, p. 425.
254 ISTORIA itoidArithoR
paid din 1234 ca Muntenia i Moldova purtau numele

de Cumania 19. Afara de aceste denumiri cari amintesc
deadreptul numele Cumanilor, mai existA in Munte-
nia mare i alte nume geografice cari amintesc pe
Cumani. AA in o hotarnicA din 1608 a unor ocini
din satul Berileti (jud. Braila) gasim aratat ca mar-
gine a lor, drumul lui Conciac. Acest nume este cu-
manic purtat de un trib cuman asa numit dupa un
cap al lui amintit de cronica de Kiev 1169-70 : Sal-
batecii Cumani Konciac i neamul lor" 20 Al doilea
termin geografic de obarsie cumanA este Teleormanuul,
numele unui riu i a districtului prin care curge. Eti-
mologia acestui cuvant se aflA numai in limba cuma-
nica. El insamnA pAdure nebuna, adica deasa, ne-
strabAtutA, dela doua cuvinte cumanice : teli=nebun
i orman =pAdure. Cinnamus ne spune cA pe la 1152
Scitii, adicA Cumanii, irump in Imperiul Bizantin. Im-
paratul innaintand insA asupra lor, ei tree innapoi
DunArea, wide Bizantiniiii urmaresc, i immintand din-
coace de fluviu peste un loc intins, ajunser pand la
un munte ce se numia Tenu-orman, i care era catre
hotarele Galitiei 21. Dei numele dat de Cinnamus se
refera la o pAdure dela hotarele Galitiei, i nu la re-
giunea ce poarta astAzi numele de Teleorman, totui
s'a putut ca el sA fie dat de Cumani i la o padure din
judetul cu aceastA numire. Aceste doua numiri lasate
de un popor dispArut, in regiunea esA a Munteniei
(jud. Braila i Teleorman) dovedese insA aflarea de
poporatieaezate de sigur de obarie slava care a trans-
mis Romanilor numele rAma,s de la Cumani.
In Oltenia, uncle trebuie sa se fi stabilit legAturile
19. Doe. din 1247 : a fluvio Olth et alpibus ultrasilvanis totam Cumaniam".
Bulla din 1234 : In Cunianorum episcopatu". Vezi mai jos, Capitolul Muntenia
0 Moldova innainte de descalecare. Cf. Dictionarul lui Frunzescu.
20. Hasdeu, Cuvinte din Blitrkni, I, p. 171.
21. Cinnamus, Bonn, p. 94 : Inzi. ct gpo': Tvou "Optiov ixoov,
37rsp Z7/05 Taw Taupolmatz-iic Optov aviyst". Klaproth, 1. c. p. 240. Nu-
nide nu este turcesc, desi sdindnd, Cumanii fiind de acelasi neam cu cu Tur-
cii, cdci in aceastd limbd ar trebui sd fie Deli-Ormon cu d, precum se grisesc
la localitittile ocupate de Turci mai multe asemenea numiri.
PECENEGIIII CIIMANII SI TATA nu 255
intre Francezi si Cumani, avem dovada aflrei acestui

popor in cloud localitati, una pe Olt numitd astAzi
Curnanii, iar in izvoarele mai vechi Vadul Cumanilor 22,
cari aratA deci cA pe aici au trecut ei pentru a intr
in Muntenia MicA, i alt punct numit iarAi Cumanii
tocmai in partea opusa, pe DunAre, in fata Vidinului,
pe uncle Cumanii an ieit cAnd s'au dus sd se uuiascA
cu Francezii, spre a cobori cAtre Constantinopole.
Ajutorul (Tat insa Francezilor in 1239 fu fatal
Cumanilor. Tocmai pe cnd se luptau alAturea cu
aliatii lor contra Grecilor, incotro ei trimiseserA partea
cea mai de valoare a natiei lor, tArile ce le ocupau la
nordul DunArei sunt atacate de cumplita nAvAlire tA-
tarA. SlAbiti i nepregAtiti din erau, sunt cumplit
batuti de TAtari, i parte din ei fug peste DunAre
spre fratii lor ce apucasera intr'acolo ; parte insA se
adapostesc ca i Peceneghii in Transilvania. Bela al IV-le
ne putAnd face altfel, se hotArAste a primi pe Cumani
in Ungaria. Asupra acestei imprejurAri ne spune Ro-
gerius : Kuthen regele Kumanilor trimise soli anu-
miti la regele Bela, spunfind cA el de multi ani s'ar
bate cu TAtarii si obtinuse de cloud ori victoria asupra
bor. A treia oard insA, pe cAnd erA nepregAtit, ei de-
odatA nAv AlirA In tam lui, i el neputAndu'i adunA
armata, trebui sA dee dos innaintea blAstAmatilor de
TAtari, i astfel acetia pustiirA mare parte din tara
lui. DacA regele ar vreh a'l primi i a'l tineh in liber-
late, el cu ai si ar fi gata a i se supune, a intr cu
toate avutiile sale in Ungaria i a primi credinta ca-
tolicA" 23 CA poporul Cumanilor rAmAsese nomad panA
la aezarea lui in Ungaria, ne-o aratA acela Rogerius
cAnd spune, cA intrAnd regele Cumanilor cu nobilii
i rusticii sAi in Ungaria, avAnd ei o nesfaritA multime
de cai, incepurA a mAnca i a dAunA pAunele, fnetele,
viile i livezile Ungurilor, pe langd purtarea brutalA a
acestui popor barbar" 24. .
22. Hrisovul lui Dan Voevod din 1385 In 011enP51e1e lui Havleu, p. 54-55.
23. Rogerius, Carmen miscrabile, c. 2.
24. Idem, c. 3. Vezi i o scrisoare a papei Grigorie al IX-lea ciltra Arh.
de Strigoniu din 1229 In Fejer, III, 2, P. 153 : Cum autem gens praedicta (Cu-
manorum) yoga el inslabilis, hactenus nusquam certas habuerunt mansiones."
256 [STOMA ROMANILOR
Din aceastA cauzA credem noi ea nu au putut

Cumanii s ridiee vreun ora in tarile romne, cu
atAt mai putin Craiova, a cArei nume este slavon
nu eel putin cuman. Craiova este forma romneascA
a slavicului Kralieva sau Kraliova, formA ce se reg-
sete ea insA5i Iii izvoarele echi 25, i nu inseamn
altceva cleat a craiului, format precum Bucova din
buc= fag, Sadova din sad planta, Rogova din rog
corn. etc. I)e uncle se poate scoate oare fondarea ei
de care craiul Jonas al Cumanilor, socrul lui Nariot
de Toucy ? 26 Tot cu atata dreptate sustineau Fotino
i Tunusli cA Craiova fusese intemeiatA de tarul To-
nip al Valacho-Bulgarilor ; ba cu ceva mai mult temei,
intru cat acesta era imparatul unui popor (neza t ce pu-
tea deci sa intemeieze orae. Chiar acele localitAti cari
poart numele Peceneahilor sau ale Cumanilor, au lost
numite de Ronuini sau de Slav onii cei romanizati mai
tarziu, dup a numele acestor popoare, arAtand deci coexi-
stenta lor pe pAmantul Daciei, nu insA CA acele locuri
ar fi fost intemeiate de niste popoare ce erau nomade.
Mai amintim in sfarit cA un trib din Peceneghi sau
Cumani se numeau Uzi 27, i cA dela danii au ramas
in gura Romanilor numirile riurilor Uzul i Oituzul,
dela care apoi a si luat numele i Pasul Oituzului.
25. Ash Banul Barbu Basarab din 1494 este numit jupano barbuld kra-
levski. Venelin, Vlacho-bolgarskaia gramala, p. 134, ap. Hasdeu, 011enestele, p. 30.
26. AceastS -prere este sustinutS de Hasdeu cu multil eruditie in Ori-
ginile Craiovei, ap5iute mai IntAiu in Columna lui Traian din 1876, p. 289 si urm.,
apoi reproduse in 011enestele, Craiova, 1884, p. 27 si urm. Toate cele spuse de Hasdeu
despre Craiul Ionas sunt adevrate ; dar in ce legAtur stS acest mare rege al
Cumanilor" cu orasul Craiova, iatS ceea ce nu reies4 din scrierea lui Hasdeu, si
de sigur cS acesta era punctul interesant in Originile Craiovei. D-sa singur combate
pe Fotino i Tunusli care deduc acest cuvant dela Craiul loan, artnd piirerea
admis5 si in text c Craiova contine In sine euvfintul Craiu nici and insa cuvfintul
loan. Ili4deu care respinge pe lonifd al lui Fotino ca intemeietor al Craiovei,
Ii substitue pe Jonas al Cumanilor. Pe ce temeiu oare ? Nu credem Ca pe baza
vocalei a : Craiu Jonas --=Craiova. Scrierea lui Haldeu este foarte instructiva,
ca tot ce a esit din pana lui ; asupra originilor Craiovei nu ne dA Ins6 nici o stiint5.
27. Cedrenus, II, p. 582 : ,,Z Xeti iroadottc iicElivtac voiv ilinCtvazoiv
zok 'OuCcitic (1ivoc s Ouvvridiv ot (YUCM)". Amintirea Uzilor se face de
Cedrenus la lupta dintre Bizantini cu Kegenes i Tirachus, asa dar pe la 970, pe
timpul clind Peceneghii erau In fruntea oardelor mongole. Peceneghii i Cuma-
nii fiind unul i acelas popor, este indiferent de care din aceste douii triburi se
tineau Uzli. Un duce cuman din Ungaria dupA 1241 poartA numele de Uzug.
Theiner, Mon. Hung. sacre, I, p. 340 : Uzug et Tulon principales Cumanorum"
se obliga la mai multe Indatoriri cAtre biserica catolica.
2. TATAIIII.
Nava Brea in Ungaria. Teitarii sunt cel depe urma

neam de barbari ce incheie pentru Europa rasariteand
lunga perioda a navalirilor. Ei locuiau la inceput re-
giunea acea din Asia cunoscuta sub numele de Mon-
golia, asezata deasupra Chinei proprii, intre Tibet,
China i Siberia. Este un podi innalt, marginit din
toate partile de munti raposi si repezi pe dinafara,
aplecati in launtru si pierzandu-se pe nesimtite in in-
tinsul desert Gobi ; o tara de pauni lipsita mai cu
totul de paduri, a careia bogatie de capetenie sunt
animalele. Oamenii ce locuiesc acea intinsa regiune,
cand se intalnesc, nu se intreaba cum le merge sana-
tatea lor, si cum stau vitele ce le au. 0 asemenea re-
giune era menit de naturd chiar a impinge poporatia
ei la viata nomada, si astfel a rdmas ea din vremile cele
mai vechi pana in zilele noastre.
Rasa oamenilor ce locueste aceasta parte a glo-
bului este galbena, inrudit cu chinezii pe de o parte,
pe de alta cu Finii si Turcii care o marginesc.
Limba lor e aglutinata si civilizatia lor prea rudi-
mentara.
Mongolii, desi n'au propriu vorbind o istorie, au
determinat prin navalirile lor o build parte din istoria
popoarelor civilizate, asemenea cataclismelor Oman-
tului, care si ele au avut, prin provocarea stramutarei
neamurilor, urmari istorice din cele mai insemnate.
Pe la 1206 ajunge mai mare peste 'Mari Gengis
Khan care ii impinge in afar de regiunea locuit de
A. D. Xenopol. Istoria Romanitor. Vol. II. 17
258 !STOMA ROMANILOR
ei, nu catre cucerirea, ci catre despoierea lumei 1 El

prada i supune China i Azia apusana, i ii inteme-
iaza apoi reedinta vastului salt imperiu care era men-
tinut in un soiu de unitate prin frica de pradaciuni,
in Karakorum, ora aezat in centrul Mongoliei. Gengis
Khan moare lsand pe poporul &au indulcit cu noua
lui viata care ave de principiu traiul pe socoteala
si din munca altora. Fiul sat', Batu Khan, intreprinde
o expeditie asupra Europei, imensa. Azie fiind aproape
cutrierat toata i prdata in timpul tatalui sat'.
El patrunde prin tirbitura Uralilor din spre Marea
Caspica, pustiaza Rusia, oraele Vladimir, Moscov a,
Kiev, inneaca apoi Polonia, i da foc Cracoviei. De aici
'Mull se impart in dou grupe, din care unul se in-
dreapta mai care nord, rnergand asupra Sileziei i
a Germaniei, ieau Breslau i bat la Lignitz pe Germani,
insa cu pierderi a de mari, ca nu voesc s ur-
meze mai departe ratacirile lor, ci se intorc iarai in
Azia. Cealalt ramura, sub conducerea insui a lui
Batu Khan, se repede asupra Ungariei.
Tatarii sunt descrii astfel de un martor con-
timpuranTi chiar ocular : Infatiarea Tatarilor e in-
grozitoare, cu mdularele scurte i trunchiurile mari,
fata lath i pielea alba (?), obrajii lipsiti de peri i
nal-He adanci, ochii mici i indeprtati unul de altul ;
clespretuesc hrana cu pane, se nutresc din carnuri
atat proaspete, cat i putrede, iar drept bautura a-
rnestecd lapte inchegat cu sange de cal. Nici cea mai
repede apd nu poate opreasca, trecand-o in not
calari pe caii lor. Se slujesc de corturi facute din
panza sau piei" 2 Nicefor Gregoras, care traete de-
asemenea pe timpul lor, spune despre ei, ca deaceea
ar fi neinvini, fiindca nu ay manca grau i nu ar bea
vin".
Vestea despre venirea lor asupra Europei se lap
1. Arhidiaconus Thomas, Historia salonitarum pontificum, c. XXXVIII
In Schwandiner, Scriptores rerum hungaricarum, vol. III : non pro regnandi
cupiditate, sed pro praedonum aviditate."
2. Ibidem.
PECENEGIIII, UMANII ST TATAR1I 259
in ea cu mult timp innainte, precum se vestete fur-

tuna prin tunetul cel surd i prin fulgerii scapard-
tori ce lumineazA orizontul. Cand ei sosira, sdlbateci
i neindurati, lumea pleca capul, caci Ii atepta ca
pe o boala molipsitoare, sau ca pe un nor cumplit
de ldcuste, care insA nu inghitia numai sernanAturile
ci i pe semanatori. Se zice c innainte de a pAtninde
in negrile pAduri ce acopereau Transilvania, ei ar fi
consultat oracolii, spre a ti daca sA le treacA sau ha 3.
Dar ce erau sa facA? Din Rusia mancaserA tot, si
trebuiau numai decdt s meargA mai departe.
Regele Ungariei, Bela al IV-lea, trimise indata un
corp de oaste care sa intAriascA intrarile Carpatilor in
Transilvania, i mai ales pasul din Bucovina cuno-
scut pe atunci sub numele de Poarta Rusiei 4, care
cari TAtarii ii indreptau oardele lor. Armata ungu-
reascA rasturnd in calea Tatarilor pAduri intregi de
brazi seculari ; dar 'Mari trimisera innainte 40.000
de purttllori de securi, cari sa sparga drumul, i unde
nu vor putea izbuti cu thierea, sA deschidd cu focul P.
Muntii fumegau, brazii trasneau i se risipiau in ce-
nuA, fiarele speriate parasiau padurile, i prin aceastA
prdpastie a naturei se vestia prApastia omeneascA ce
era s se napustiasca asupra Ungariei.
3. Rogerius, Miserabile Carmen, Cap. XX.
4. Aceasta treciltoare trebue cliutat peste muntii Bucovinei, pe unde O
mai tarziu, pe timpul nSv5lirilor lor In Transilvania, Tatarii apucau, prin vAile
Putnei, Bistritei si a Dornei. (Vezi Lelopisefele t5rei Moldovei, II, p. 393 si o in-
scriptie pusS de Mihai Racovit5, care va fi raportatS la locul cuvenit, hi Vol. al
IX-lea al acestei scrieri). Locuitorii acelor prirti aratS i astbzi drumul Talarilor.
Izvoarele timpului spun cS treditoarea s'ar AA inter Rusciam et Cumaniam"
O cS Tritarii iesirS la Bistrita (Rogerius, c. XX). Arh. Thomas, c. XVI, spune cS
regele Ungariei ar fi venit spre a intdmpina nbvillirea ad montes qui sunt inter
Rutheniam et Ungariam et usque ad confinia Polonorum." Un alt document,
contimporan nSviilirei, aratS ca Tatarii ar fi intrat pe la Rodna, adecS tot pe
la Bistrita : anno incarnationis domini MCCXLI ipsa die resurectionis dominice
Tartari per alpes et silvas irrumpentes Rodanam quoddam oppidum Ungariae
intraverunt." (Pertz, Mon. Germ. hislorica, Scriplorum, T. XXIV, p. 65). Cf.
Hurm., Doc., I, p. 188.
5. Arh. Thomas, c. XXXVII : Habebant 40.000 securigeros qui praei-
banl exertitum, silvas caedentes, vias sternantes et omnia offendicula ab ingres-
sibus removentes. Quam ob rem indagines quas rex parari fecerat tam facile
transcenderunt ac si non ex ingentium abietum et quercum fuissent exstructae
congerie, sed ex laevibus essent stapulis praeparatae; ita brevi spatio contritae
sunt et combustae ut nullum foret obstaculum transcendendi". Comp. c. XIV.
260 isTou IA RomAxiLou
Pe cnd apeteniile armatei ungare tineau un sfat

de rAzboiu, deodat vine un alergAtor s' le spung ca
TAtarii au intrat i Ca' sunt aproape (12 Martie 1241) 6.
0 panic nespusA cuprinde satirea care o rupe de
fugd i nu se oprete deal la Pesta.
Ungurii pierzand capul, cum se intamplA totdeauna
in marile nenorociri, InvinovAtesc pe Cumanii, cei pri-
miti de curnd in Ungaria, ca ei ar fi chemat pe TAtari,'
si ucid pe regele lor Kulen. Aceast fapt nesocotit
adAugd pe l'ang grAzoviile nAvalirei, o fascoala a Cu-
manilor cari atunci inteadevar se unesc cu Tdtarii
i, dup ce pustiiesc mai multe orae, tree in Bill-
oaria.
Batu Khan apucd cu grosul oardelor sale care
Pesta, and in calea lui, toate oraele prin cari trece,
prad flacrilor, i necrutnd nici o viata omeneascA.
Ungurii ie5ird din Pesta sub regele Bela, pentru a in-
timpinA pe 'Mari la riul Saiul, i se adapostesc intr'un
lagAr intrit. Acesta ins'd e luat de dumani, Ungurii
sunt batuti i mAcelAriti, iar Bela insui scap numai
cu mare greutate i fuge 7. TAtarii ins nu se apuca"
indat de prklat, ci urmAresc sfaramaturile armatei
maghiare, ucigand tot ce le cAde in mni. tieau ei
doar CA, pentru a prd in toat lihertatea, aveau
nevoie de linite. Dupa ce pun stApithire pe capitala
Ungariei, gAsind pecetea regeasca, ei pldsmuesc ni5te
carti in numele regelui, pe cari le trimit in toate par-
tile, indemnnd prin ele pe popor sa" nu se tearn,
aci de i a pierdut lupta, totui se pregatqte a lovi
din nou pe 'Mari ; aceasta, spre a retinea pe oameni
de la fug, a'i gAsi i prd. Astfel intrunind ei ire-
tenia cu violenta, pAreau cA voiesc sA punA un capAt
6. Rogerius, c. XXI : duodecimo die intrante Marcio". Cf. documentul'

din Pertz citat In nota de mai sus.
7. Keza in Endlicher, Mon. Arpad., p. 119 : Bela in Soio a Mongolis
devincitur anno domini MCCXLI, WA fere tota regni milicia est delata, ipse Bela
coram eis ad mare fugiente." Thuroez, II, c. LXXIV. dil acelali an pentru Irma,
Gre5e5te deci Rogerius, c. II, care o pune dupri 1242. Mai compari 5i Arhid. Tho-
mas, C. XXXVII, 5i Rogerius, C. XX.
PECRNEGIIII, CUMANIT 131 TATARII 261
existentei intregului popor, asupra cAruia se nApu-

stiserA.
Niivrtlirea in Transilvania.Pe cand Batu inna-

int care Pesta, alte oarde sub capi mai mici entre-
ierau Transilvania in toate partile. Astfel regele Cadan,
indata ce treat Poarta Rusiei, mergand prin paduri
timp de trei zile, veni la bogata asezare germada
Rodna, unde erau insernnate mine de argint. Poporul
i se opuse Inti, i TAtarii se prefacura a fugi, dupa
care, poporatia crezand c a indepartat pericolul, se
puse pe Mut, thipa cum o cerea furia Teutonilor".
Cand insA petreceau mai bine, Tatarii se intorc in ce-
tate, si fac in popor un mAcel ingrozitor. Dup ce
pustiesc Rodna i Bistrita, se coboarA prin valea 01-
tului care Brasov, bAtand pe Sasii de aici in trei in-
talniri, i trimit pe un cApitan al lor Bugek, cari tre-
cand peste munfii Brasovului, intr Ii Valahia, unde
bate pe Romanii ce'i ieir innainte, spre a se opune.
Alt toiu de 'Mari, sub Orda, aimed prin centrul
Transilvaniei, si se coboarA pada la tara Fagarasului,
peste muntii cAreia trec in Oltenia, unde sunt intam-
pinati de banul Basarab care si el este batut.
0 a patra grupa se coboara prin laturea exteri-
-oar a Carpatilor, prin Moldova, sub Bachelor. Acesta,
trecand Siretul pe la gurile lui, intra in episcopatul
Cumanilor care, precum vorn vedea, se intindeh prin
tinuturile Putnei si a Ramnicului de astazi, i unde
locui o poporatie compact de Romani, a careia
prezenta atrsese pe nay alitori catre aceasta parte.
Ei distrusera episcopatul i imprstiara pe locuitorii
lui crestini 8
8. Drumurile apucate de Tatari, sunt ar5tate de calug6ru1 Rogerius, care

-concord& de minune cu expunerea unui istoric persian Fazel-Ullah-Raschid.
Voila reveal asupra acestor texte Inca odatii In capitolul urmAtor, unde vom de-
termina regiunile locuite de Romani, Innainte de descalecare, In Muntenia si Mol-
<lova. Numele capilor t3tari sunt Intrite de calugarul Plano-Carpini trimis spre
_a eerceta pe 'Mari in 1246. Hurm., Doc., I, p. 231 : Filii Thaday sunt Burin
.et Chadan, Buthi, Cathan, Tyban, Buzek, Vodu fuerunt in Hungaria".
Ungaria deci 5i mai ales Transilvania suferi o-

navalire din cele mai pustiitoare. Martorii oculari ai
cumplitelor scene intamplate atunci, ni le descriu in
chiar frumuseti de stil prin barbara latinitate ungu-
reasca a Veacului de Mijloc. Intalnhn in scrierile lor
locuri ca aceste : Cadeau oamenii goniti de 'Mari
in dreapta 5i in stanga, ca frunzele la vantul de iarna
Cadavrele nenorocitilor acoperiau drumurile ; curgeh
sangele in 5iroaie groase ca ni5te riuri, cari manjiau
pamantul nefericitei patrii 9. Atata era de deasa arun-
carea sagetilor, incat mai ca acoperiau cu umbra pe
acei ce luptau, i sgetile sburau prin vazduh ca la-
custele sau omidele, lipite unele de allele 10 Era o
priveli5te rngrozitoare de a vedea in timpul noptei
o catime atat de mare de cadavre omene5ti, cari za-
ceau impra5tiate ca lenmele sau ca pietrele ; dar a-
ceasta grozavie deveni o scapare pentru vremile de
mai tarziu. Mai multi oameni, neindraznind s fuga
In timpul zilei, se tavaliau in singele celor morti, si
ascunzandu-se intre cadavre, gasiau astfel cei vii langa
cei morti, scapare 5i aparare n. Pe campii 5i pe dru-
muri zaceau corpurile multor morti, unele cu capetele
tdiete, altele sfa5iate in bucati, multe din ele arse in
casele sau bisericele unde cautasera adapostire. A-
ceast nenorocire, aceasta pedeapsa i grozavie tineh
cale de dou zile, 5i tot pamantul era acoperit cu sange.
zaceau corpurile pe fata pamantului ca turmele la
pascut, sau precum stau raspandite in cariere farama-
turile de piatr" 12 5i a5a mai departe file intregi
pline de aceste tablouri, unul mai infiorator cleat
altul, 5i care departe de a exager spaimantatoarea
realitate, erau in neputinta a o reproduce.
9. Arh. Thomas, c. XXXV II.

10. Rogerius, c. XXVIII.
11. Arh. Thomas, c. XXXVII.
12. Despre modul cum selbaticii tratau femeile spune o scrisoare a lin Ivo.
din Garnunt cAtra arhiep. din Bordeaux din 1242 in Fejer, IV, I, p. 237 : Mu-
lieres autem vetulas et diformes antropophagis qui vulgo reputantur, in escain
quasi pro diario dabant ; nec formosis vecebantur, sed eas clamanteS et eiulantes.
in multitudinem coituum suffocabant".
PECENTIMM, CUMANIT SI TATA IM 263
Timpurile Gotilor, Hunilor i Avarilor se reintor-

sera. Poporatia trebui sa'si caute scaparea in fuga,
cei bogati cat puteau rnai departe ; cei saraci adecd
greul poporatiei, In munti i paduri 13 Astfel Rogerius
spune in mai multe randuri ea oamenii se ascunsesera
in paduri 14, de unde Tatarii voiau tocmai sa'i scoata
prin inelaciune, pentru a'i putea prada i robi. Cand
el scapa din prinsoarea in care cAzuse la 'Mari, i
fuge prin paduri pada' la Alba Iulia, da in drumul sau
peste o gramada mare de oameni, refugiati in varful
unui munte rapos i innalt15.
La inceput Tatarii pareau ca au scopul a infiinth
in Transilvania o trainica stapanire. Aa unul din ducii
lor, Cadan, da in anu11242 un edict, pe care'l dateazd
din Zuyo, anul domniei noastre al II-lea", i in care
ordona ca Secuii i Valachii sa primiasca precum fa-
cusera i Sa0i (Flandri) banii lor, in pretul celor ne-
cesare, ca i banii bizantini 16 Ttarii vazand ea nu-
mai cu prada nu se putea intemei domnia lor, ince-
pusera a lu masuri de organizare. Firea lor pradal-
nica insa, neputand ingadui aezarea lor pe loc i o
viata linitit, dup ce pustiirea Ungariei nu le mai
indarnaneaza traiul in ea, se hotarasc sa o parasasca,
dupa trei ani de neincetata jafuire 16 Dupa ieirea lor,
o foamete cumplit pune varful mizeriilor suferite.
Navalirea Tatarilor,cu toate Ca' a fost de o vio-
13. Mai sus am vAzut o femee bogatd. pe mama Imp. Maximian fugind
din Dacia Innaintea Carpilor (mai sus, I, p. 296.) Acuma g5sim pe o doamn iarsi
bogat5, fiica lui Iwalun, sotia lui Andrei. din neamul Ekly, fugind innaintea Trt-
tarilor. Hurm., Doc., I, p. 218.
14. Rogerius, c. XXX.
15. Rogerius, c. XL. Mai sus. p. 40.
16. Reproducem acest interesant document, care si el pomeneste existenta
RomAnilor in Transilvania, la venirea Ttarilor : Nos Cattan ex stirpe Iedzan
in regno Hungariac Kaymakam solis et terrae maximo Khano Syngu Babilo-
nici... hortamur... et committimus vobis Pengas, Bylany, Korni. Kastellani in
castris Clusu, Dees, Busdach, quod cum a nobis data potestate ordinare debeatis
ut quemadmodum Flandry in initio regni nostri acceptabant nummos nostros
vulgo Keser Chunnich Tatar Pensa, et dicti Zycly et Blachy per omnia necessaria,
quae ad nostram utilitatem pertinent, acceptarent, tanquam nummos byzantinos.
Datum in Zuyo anno regni nostri II." Din colectia comitelui Ioseph Kemeny,
reprodus in Transihronia, IV, 1871, p. 55.
17. Thurocz, II. c. LXXIV : Manserunt ipsi Talari regno Hungariea
tribus annis".
26 1 isToitiA ItoM
lenta neauzit, nu ava urmari trainice pentru tarile

de peste munti. Retragandu-se ei, Ungaria i cu regiu-
nile anexe ii revenird in fire; oarnenii se intoarsera
la locuintele lor, se apucara de rezidit acolo pe unde
barbarii daramasera, de cultivat iari ogoarele, de
reintocmit aezarile lor cele distruse de navalire, i
in curnd sub spornica lucrare a poporului, se reintregi
iarai firul vietei intrerupte Asupra Ungariei deci i
a tarilor romane de peste munti, navalirea Tatarilor
nu produse alt efect, decat acel al napustirei unei
uriae bande de hoti, care ava urnari fatale pentru
generatia ce o suferi, nu ins urmari istorice pentru
acele ce erau s
Asupra, carnpiei aternute la poalele muntilor, na-
y alirea Tatarilor ava un efect mai insemna,t, anume
distrugerea sau slabirea inceputurilor de State injghe-
bate pe aici, i deci infati5area putintei de a se in-
temei o nou formatie de Stat, pe ruinele forma-
tiilor vechi. Pentru a intelege ins acest rezultat, tre-
hue intaiu sa cercetam care era starea tarilor Mun-
teniei i Moldovei la venirea Tatarilor.
III
MUNTENIA 51 MOLDOVA
INNAINTE DE DESCALECARE
1. REGIUNEA SLAVONA IN MUNTENIA I MOLDOVA.
Daert 1riIe romfine erau pustii la deseilleeare. Mai

multi cronicari i istorici au fost de pArere cA Mun-
tenia i Moldova ar fi fost cu totul dearte de locui-
tori, atunci cAnd ele fur colonizate prin Rornnii
de peste munti. AA Canternir sustine cA Moldova,
de care el se ocupd, ar fi fost lipsit de locuitori la
descAlecarea lui Drago care ar fi impArtit'o toat la
tovarAii sAi de arme. Ei ins, tinnd CA este lucru
nevrednic, pentru oameni deprini cu armele, s se
apuce de lucrat pAmntul, flied siliti ca sA facA pra-
dAciuni in Wile vecine, cu invoirea principelui lor,
i rApind deacolo cultivatori de parnnt sA"i aeze pe
ale lor proprietAti?" 1
DupA Cantemir, poporatia Moldovei ar fi fost da-
torit5 unei indoite colonizAri : acea de peste munti,
de origine rornanA i de rang nobiliar, i acea adusd
de nobili pe moiile lor, de origine ruteand sau po-
lonA, popoare ce locuiau in apropierea Moldovei, i
can alcatuira stratul supus al poporului moldovenese.
1. Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 121. Traducerea acestui loc de Hodos
este cu totul gresita. El traduce connivente principe" prin fraza cu Invoirea
domnilor acelor pri". Ce Inteles ar mai avea atunci : raplosque inde cultores
terrae in suas transferie sedes"? cad dacil luarea locuitorilor se fAcea cu Invoirea
sUipnirei prilor de unde ei erau luati, nu se mai poate vorbi de rpire. In deobste
traducerea lui Hodos este neexactil si nu te poti rzima pe ea.
266 iSTMil.A. ROM VNILOR
Neculai Costin aiderea spune ca dela Atila si

dela, Bulgari pfmA la Laslu craiul unguresc, pe vre-
mea cAruia s'a descdlecat 21 doilea rand tam, 700 i
mai bine de ani, au fost pustii locurile acestea" 2. Tot
aa sustine i Miron Costin Ca' fost-au dar pustii mai
bine de 600 de ani, locul acesta unde acum suntem
noi, adecA Moldova" 3. Deasemenea Ureche arat ca
Moldova in atatia aii s'a aflat pustie, panA cand a
vrut milostivul Dumnezeu a nu lAsh pe acest pAmnt
fdr de oameni, ci cu voia Sfintiei sale indemnndu-se
o sama de feciori de domni din Maramurq, au venit
peste 111U1 Iti" 4.
Aceeat Orere este reprodus, dintre cronicarii
strAini, de Ungurul Thurocz care spune ca : Bogdan
voevodul Valachilor din Maramure adunnd pe Va-
lahii din acel district, ar fi trecut pe ascuns in tam
Moldovei, care ar fi lost de nmlt timp pastie de oa-
meni, din pricina vecinatatei TAtarilor" 5.
De alt pArere sunt boierii Moldovei, can intoc-
mir vestita anafor dill 1817, cAreia i s'a dat numirea
de Anafora pentru felul proprietatei in tug din in-
vechime". Aceast anafor nu este o lucrare teoreticA,
ci o socotint a boierilor in un proces al rAzeilor de
Vrancea cu biv v el vistienil Iordache Ruset care do-
lAndise o parte din moia rAzeilor, ca dar, dela Con-
stantin Alexandru Ipsilanti. Rzeii vrAnceni se tan-
guiser la domnul Scarlat Calimach, ca fr dreptate
s ar fi daruit acea moie vistiernicului Ruset, intru
cat n'ar fi fost pmfint domnesc, ci moia lor de ha-
tinA. Vechilul lui Iordache Ruset intimpinA, ca rAzeii
n'ar poseda nici un hrisov domnesc de dAruire a pa-
mntului stpanit de ei. RAzeii raspunser Ca' st-
pfmirea lor era mai v eche cleat infiintarea Moldovei,
2. Letopisefete, I, p. 88.
3. Ibidem, I, p. 31.
4. Ibidem, I, p. 97.
3. Thurocz, III, c. XLIX : Bogdan waywoda Olachorum de Marernoro-
sio, coadunatis sibi Olachis ejusdem districtus, in terrain Moldaviae, coronae
regis Hungariae subiectam, sed a multo tempore propter vicinitatem Tartaro
rum habitaloribus destiMfam, clandestine recessit".
MUNTENIA SI MOLDOVA 967
i deci nu puteau ave hrisoave dela domni, de oarece

acetia veniserA in urma naterei proprietAtei lor.
Scarlat Calimach cere de la cativa boieri, cei mai car-
turari ce se aflau atunci, pArerea lor asupra acestui
punt, pArere rostit de boieri prin anafora din 1817 6.
Argumentele pe cari le invoacA aceastA anafora,
pentru a, sustinea, c tara a fost locuit din vechime,
Ca pAmAntul Moldovei n'a fost cu totul pustiu pe
timpul descAlecArei, i c deci nu ar fi fost luat in
intregimea lui in stApAnirea domnului, devenind pa-
mAnt domnesc, precum tocmai am vAzut CA spuneh
Cantemir, sunt mai ales urmAtoarele : MArturisirea
istoricului Filipide arAtnd c Cmpul-Lung din Mol-
dova i Vrancea, mult mai innainte de descAlecarea
lui Drago, pentrucA au fost locuri tad. i pentru bar-
bAtia locuitorilor, singuri erau stApAnitori slobozi a-
cestor parr ; al doilea faptul cA chiar Alexandru cel
Bun, care nu domnete decAt 50 de ani dupA Drago5,
cumpAr mai multe IflOii depe la inqina0, ce le
aveau din mo0 i strAmo0", ceeace nu s'ar puteA in-
telege, dacA originea acelor proprietAti n'ar fi lost
mai veche decAt cu 50 de ani mai innainte, cAci a-
tunci CUrfl s'ar fi putut zice, din mosi i stramosi"?
Anaforaua insA nu aduce nici un hrisov de ale lui Ale-
xandru cel Bun in sprijinul acestei pAreri 7. Citeazd
numai n4te hrisoave dela Stefan cel Mare din 1487,
1494 i 1502 i dela Petru Vod din 1529, prin cari se
intresc vAnzAri i cumpArAturi de batini strAmoe5ti
i de imparteli bAtrAne a mo0na01or pAmAntului. Mai
invoacAanaforaua 0_irnprejurarea ca. obiceiul pAmn-
tului ar respect in totdeauna stApAnirea din vechime,
6. Retirodusil de Uricarul lui Th. Codreseu, IV, Iasi, 1853, p. 325-343.
7. Citilm noi pe urmiltoarele. care, de si contin dovada invocath de ana-
fora, nu se refera la cumpAraturi. Un document este din 1428 (Uricarul, II, p.
248) si dispune di hotarele acelor trei sate de mai sus scrise sS le fie chip ho-
tarele cele vechi, pe unde din ueci au apucat". Altul din 1418. Wickenhauser, Mot-
dom Beitrage ;a einem Urkundenbuch ft& die Moldau und Bukovina, Wien, 1862,
1, p. 59, nota 7, ordona ca hotarele acelor sate sa. fie asit precum au lost din ucci".
Un doc. din 1407 ne dA chiar rostirea mai caracteristicS : douii sate cu toale
hotarele lor cele vechi ca din veacut veciei". Melhisedek, Cron. Hu$itor, Apendice,
P. 3.
268 ism ImLu ft
chiar cand ea nu ar puteh fi sprijinit pe o scrisoare

de dAruire, observand boierii c dacA ar rArnanea a
se cere asemenea scrisori depe la mosinasii de toat
starea, nici o a mia parte n'ar rAmanea mosii cu ase-
menea urice de danie, i toate celelalte s'ar lua dom-
nesti". In sfarsit mai aduce anaforaua si mai multe
intArituri ale domnilor vechi, precum una din 3 Iulie
1424, dela Alexandru cel Bun, alta din 1448, dela
Petru Vod Aron, o a treia din 1483, dela 5tefan cel
Mare si Inca* altele, cari toate arat cA intAresc stApa-
niri de bastina a deosebitilor locuitori, ceeace nu este
cleat o repetare a temeiului al doilea.
DacA insA in timpurile inai vechi putea fi desba-
tere asupra intrebArei dacA tarile romane erau sau
nu impoporate la descAlecare, astAzi dupA starea iz-
voarelor cunoscute ale istoriei Romanilor, nu mai poate
fi nici o indoial asupra acestei imprejurAri, si mai
multe dovezi, din cari unele continute in documente
sau mArturisiri contimporane, adeveresc aflarea de
locuitori de bastinA ai Munteniei i Moldovei, peste
care vine si se suprapune pAtura descalecarei.
Poporalia slavona. Poporatia care locui din vre-
muri mai vechi Muntenia si Moldova, era de dou
neamuri : Slavoni in spre ses i Romani care munte.
Despre locuinta popoarelor slave prin partea planA
a Romaniei libere, fac dovadA intaiu numeroasele de-
numiri de nun i localitati de origine slavonA, lard
inteles in limba vorbit a poporului roman, prin ur-
mare date invederat de o poporatie slavona ce acum
a disparut, dup cum s'a vAzut din nomenclatur
cercetat de noi mai sus, din cari acel al Ialomi-
tei este adeverit documentul tocmai din veacul al
V II-lea 8.
Etimologia acestui nume slavon, care vine dela
cuvantul ialov=sterp, neroditor, ne arat cA acest riu
Ii trase numele dela stepa pe care o stralate, 136M-
8. Mai sus, p. 67.
MUNTENIA I MOLDOVA 9E9
ganul. Imprejurarea ins c Slavii au dat acestui rin

un nurne ce'*i trage originea din observarea ca pa-
mantul din jurul sail era neroditor, ne arat c acei
din ei ce locuiau prin aceste parti *lleau s pretuiasca
rodirea pamantului, c deci ii trAgeau hrana din el,
erau popoare a*ezate. Constatarea acestui singur nuine,
pentru timpul cnd Slavii incepurd a se mi*c spre
sud, indreptate*te incheierea Ca alaturea cu el trebilia.
sa fi fost surna de altele, i ca" deci numele slave ce
le intalnirn in carnpia moldo-valaca sunt toate anteri-
oarei descAlecdrei. Cad cum ar putea ele sa" fie poste-
rioare, cand este constatat c nici o a*ezare insemnat
de popor slay nu s'a adaos in Muntenia sau Moldova,
dup intemeierea principatelor ?
Pe langd numirile riurilor, dealurilor i altor ele-
mente geografice fire*ti, Romnia mai infati*azd i
o suma de numiri de localitati de origine invederat
slavia, care arat -ca ele au fost interneiate de Sla-
voni ; dar fiindca ele astdzi sunt locuite excluziv de
Romni, trebue numai decat admis ea' poporatia sla-
vona" a disparut, absorbit de elementul roinfinesc ce
a venit peste ansa de la descalecare in coace.
In*irarn aici cteva din numeroasele denumiri,
luate numai dela comunele a (lona judete, anume din
Mehedinti, partea de *es a judetului, i Dorohoiu, la
cele doua capete ale Romniei.
In Mehedinti se afl : Glogova, Jupca, Leorda, Ne-
gomiri5"ovarna, Tehorniri, Vidirniresti, Zegujani, Gvar-
dinifa, Iablanita, Padina, gmadovita, Stignita, Corcova,
Jirovul, Miluta, Clenovul, Dobra, etc.
In Dorohoi, intalnim : Herta TOrnauca, Hreatca,
Buda, Molnita, Oroftiana, Pormirla, Lisna, Hovrna,
Crasnaleuca, Horodistea, Mileanca, Der(ca, Losna, Zvo-
ristea, Zamostii, Catusca, Suhdrelul, etc.
Si a in toate judetele de *es ale Romniei in
cari un mare numar din comunele sau atunele afl-
toare poarta numiri slavone, pe cand dimpotrivA in
judetele de munte, de*i se afla i acolo sate cu numiri
270 rsTORIA ROMAN1Lon
slav one, marea majoritate a lor poarta numiri ro-

inaneti.
Aceste fapte neindoelnice indreptatesc ineheierea
noastra ca partea sesd a Romaniei era locuita inna-
inte de descalecare mai mult de popoare de vita sla-
voila cari au fost desnationalizate cu ineetul, po-
trivit cu latirea elementului romanesc tot mai jos
atre campie.
.c
-Existenta Slav onilor in campia moldo-romana este
insa atestata, pentru vremile anterioare clecalecarei,
flu numai prin topografia tarei, ci si de alte izvoare.
Aa. Miron Costin, in poema polona, ne spune ea and
Drago peste un om in hotarele Moldovei, cand ra-
tacise la vanatul bourului, i se adresa lui cu cuvintele :
bune ome, la care dansul raspunse pe ruteneste ca nu
ar intelege ce i se spune, si atunci Drago chemand
un talrnaciu, acel locuitor Ii spuse in limba ruleand
ca s'ar numi Neu i ar fi din Sneatin, ca el isi ae-
zase de cativa ani prisaca in acel loc, in care nu venise
nimeni pana acuma la el 9.
Mai mult Inca, Slavonii in esul Moldovei, la co-
borirea lui Dragos, sunt dovediti si documental. S'au
aflat anume un document din anul 1134, care pome-
neste despre existenta in Moldova care acea epoca,
a unui principat slavon, cu resedinta in oraul Bar-
lad. Ian cuprinsul acestui document prea interesant :
In mmiele Tatalui si Fiului si sfantului Duh : eu
Ivancu Rotislavovici, de prin scaunul de Galitia prin-
cipe al Barladului, marturisesc negutitorilor din Me-
sembria ca sa nu platiasca vama la descarcarea in
Barlad, in Tecuci si in celelalte orae ale noastre,
iar la exportarea diferitelor mrfuri : locale, ungare,
rusesti i boeme s o platiasca numai in Haliciul mic
si flu aiurea ; iar plata o va spune voevodul, si intru
aceast promisiune.., dela naterea lui Hristos una mie
una suta treizeci si patru, luna lui Maiu in 20 zile"
9. Ark ist., I, 1, p. 166.
10. Vezi reproducerea acestui document, In textul original slavon, In stu-
,diul lui Hasdeu, Diploma bdrleideana, In Col. lui Traian, 1868. El a fost descoperit
MUNTENIA *1 MOLDOVA 271
Acest hrisov ne arata deci c prin sudul Moldo-

vei se afla in veacul al XII-lea un principat, sub un
duce Ivancu Rotislavovici care era sub autoritatea du-
cilor de Galitia, de oarece el arata prin document
ca ar Ii Kneaz al BArladului de prin scaunul Galitiei"
(ot stola galizskago Kneaz befladsky)n. In acest prin-
cipat se aflau mai multe orase, din cari se pomenesb
trei : Haliciul mic ce era, dupd cum se vede din numele
sat', o colonie a Haliciului, adica a Galitiei ; Tecuciul,
care in slavonete inseatnna ivoiu i Beirladul, a ea-
ruia etimologie se deduce dela berlo (slavon) =nuia. De i
acest principat este pomenit in o diploma din veacul
al XII-lea, existenta lui trebuie sa fie mult mai veche,
de oarece relatiile sale comerciale erau la acea data
atat de intinse, bleat ajungeau pada in Mesembria i
Boemia 12 Fara indoiala Ca' suzeranul acestui principat,
ducatul Galitiei, se intindea pana la hotarele sale,
care vor fi ajuns ceva mai sus de Barlad, poate pada'
pe la judetele Vasluiului, Rornanului i Bacaului, incat
vedern ca nordul Moldovei era i el sub stVanirea,
cel putin nominala a Galitiei, cea efectiv apartinand
popoarelor barbare ce ocupau unul dupa altul campia
moldo-romana 13. Prezenta unor orae slay one in sinul
popoarelor barbare pe pamntul Moldovei, trebuie sa
ne mire tot atat de putin ca i aflarea oraelor Kiev,
Nowgorod, Moscova in launtrul Rusiei, i mai adanc
de tatal lui Hasdeu, Alexandru Hasdeu, la Vincentius Rolsky, coborator din Di-
mitrie Cantemir. Vezi biografia lui Rolsky In Traian, 1868, p. 199.
11. Hasdeu vra sa Inteleaga aceste cuvinte In sensul ca Jvancu s'ar trage
din semintia ducilor Galitiei. Scaunul WO se refera la puterea, la autoritatea
lui, nici de emu la originea familiei.
12. Nestor (ed. Leger, c. XXXIV, p. 53) spune je veux vivre A Perlias-
tovatz sur le Danube ; car c'est IA qu'est le centre de mes terres. Toutes les ri-
chesses y arrivent. De la Grece l'argent, les toffes, les fruits, les diffrents vins;
de la Boheme, l'argent, et les chevaux ; de la Russie, les peaux, la ciie, le mid,
les esclaves". Din acest We se explica comertul Barladului pe mare cu Mesembria
Ii pe uscat cu Boemia. Asupi a Insemnatatii comerciale a Mesembriei, ca statie
Intre gurile Dunhiei si Constantinopole, vezi Const. Porfirogenitul, III, p. 74 si 79.
13. 0 icoana dela o biserica din Lemberg contine o inscriptie dupa. care
unul loan de Ognasd ducele Valachiei ar fi cautat in 1150 scapare In Galitia, alun-
gat tiind din %era lui de o navalire pagana i ar II capiltat 6-Tit5nia Czehowului
(Bulelinul instrucliunei publice, II, 1868). Nu stiu dadi aceasta icoana, inscriptia
si data ei sunt Inteadevar autentice.
272 STOR I A R OM AN I LO R
in launtrul lumei barbare. Slavonii erau mai deprini

cu popoarele pradatoare : apoi ei reprezintau in sinul
Mongolilor elementul civilizator, inat toate nevoile
mai culte ale oardelor ce cutrierau Europa rasariteana
gasiau in Slavoni mijlocitorii lor fireti. In orasele in-
fiintate de Slavoni, cumparau i vindeau popoarele
barbare obiectele de ale carora schimb aveau trebuint.
Toate aceste orase slave erau cetati intarite cari pri-
miau in zidurile lor pe barbarii turani numai atunci
and veniau pentru daraverile lor, dar le inchideau por-
tile i le opuneau improtivire, de indata ce se apro-
piali cu scopuri du,maneti 14
Chiar daca s'ar banui autenticitatea diplomei lui
Ivancu Rotislavovici 15 ina existenta principatului
Barladului este dovedit i din alte izvoare. A cro-
nica numit Novgorodskaja vorbeste sub aim! 1146,
12 ani thipa data documentului aratat, tocmai despre
Ivancu, numindu'l principe de MI-lad (kniaza ber-
ladskago). Cronica de Kiev iar4i aminte,te in mod
destul de lmurit aflarea oraplor pomenite in diploma
bArladeana, spunand la anul 1158 ca. Iaroslav, ducele
Galitiei, cautnd sa dobndiasca de la Muscali extra-
darea principelui Ivancu care i el ridicase pretentii
la tronul Galitiei, acesta cauta prin fuga un adapost
in orasele dunarene (v gorodiech po dunaiskich) 16
Ce soiu de popor locuia in acest principat al El'ar-
ladului? Poate se vor fi aflat i Romani, atrai din
muntii lor care orw, in cari ei puteau vinde acele
marfuri locale de care vorbeste documentul.
IntAlnim adeseori numele de Brodnici, redat uneori
14. D-1 Pie, In sei ielea sa, Zur rumanisch-ungarisclzen Streilfrage, Leipzig
1886, demonstiS in eapitolul s5u, Die allslavische Wehrkrall zu Land und zu
Wasser, p. 148 si urm. cl1 Slavii obicinuiau a Incunjura fiecare oras al lor cu In-
t5rituri. D-sa spune p. 251 : Aus dem eben erwhnten Umstande, class die Sla-
ven hei dem unerwarteten oder nicht verhinderten Einfalle des Feindes in ihren
Buigen Schutz zu suchen pflegten und fanden, geht aber unzweideutig hervor
dass dieselben gegen die Mittel der darnaligen Kriegfuhrung gentigend befestigt
waren und sich im Kriegsfall bewfihrten".
15. Cum a fAcut'o d. I. Bogdan In studiul sat' Diploma bdrlddeand, In
An. Acad. romdne, torn. XI.
16. Vezi locurile doveditome In Traian, 1869, p. 203-204.
MUNTENIA SI MOLDOVA 273
de scriitorii bizantini sub acel de Bordoni. Ce ileum de

oameni vor fi lost nu se poate hotri ".
In afara de oraele arnintite ca existente in Mol-
dova innainte de descalecare, anume Galati, Tecuciu
i Bar lad, o geografie rusasca alipit pe langa Voskre-
sanskaia Lelopis mai da Inca urmatoarele orae din
trile romane : langa Dunare Vidic9v (?) cu epte
ziduri de piatra i Mdin (Vidin) dincolo de Dundre.
La sudul fluviUlui Novoia Selo, Akolialris; langd Marea
Varna, Kavarna (din jos de Constanta) ; de aceasta
parte a Dunarei (la nord) la gura Nistrului Belgrad
(Cetatea Alba), Cern, Askii Torg (Iaii) la riul Prut,
Ronianov Torg (Roman) langa Moldova, NiIlled
(Neamt) in munti, Conojucnov, Kamen (Piatra ?), So-
ciava, Siret, Bania,Nipusa, Kolornija, Gorodok pe Ce-
remu i langa Nistru Chotin i acesta e un ora bul-
garesc i valah". Este interesanta mai ales amintirea
targului Iai sub numele de Askii Torg din care Ro-
manii au facut Iai cum au facut mwilet din musca,
Usifei din slavona liska i plopi din ploska, varsei
din verska. I final a dat forma plural, _lag. I incep-
tor, dup analogie iad din ad, ianot din enod 8
17. D-1 Radu Rosetti li identificS cu B5rladnicii principatului lui Rotis-

lavovici, Revisla Romdrul, III, 1890, P. 55. D. Onciul, Originele Pr. rom., p. 239,
sustine cS Brodnicii erau Romani. Hunfalvy, Die Rumanen und ihre Ansprche,
p. 83, adaogii p. aceastS identificare faptul CS Brodnicii din diploma lui Andreiu
al II-lea, 1222, sunt redati In Bula papal5 din acelas an, Inthritoare a diplomei,
prin Walachi, Hurm., Doc., I, p. 75 si 77 ; dar noua editie a documentelor fAcuta
de Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, I, p. 23, pune In loc de Walachorum din
bula papala tot thodnicorum, Incht argumentul lui Hunfalvy si aJ Iui Onciul dispare.
18. Ceografia a fost publicatS In Polnoe sabranie rushich Lelopisei, vol.
VII. Voskresanskaia Lelopis merge pang la anul 1347, ceea ce ar inseinna cS geo-
gralia este posterioara acestei date. DupS enumerarea oiasului Roman !titre ora-
sele Moldovei, s'ar parea c5 este posterioarS chiar domniei lui Roman Vod5 care
a intemelat acest oras (Mai jos, vol. II, cap. Predecesorii lui Alex. cel Bun). D.
Pic, dupS os criosare plivatil, crede cA geografia este din veacul al XIII-lea. Hasdeu
bazandu-se pe doc. din 1392, Arh. isl., I, 1, p. 18, sustine ea e din al XIV-lea.
In orice caz numele de ora5e culese din aceasta geografie sunt din veacul al XIII-lea.
Asupra numelui Iasului vezi si Ghib5nescu, Originele Iasului fn Arhiva din Iasi
i N. H. Bogdan, Orasul Iasi, 1913. Iasi I.
A. D. Xenopol. Istoria Romanilor.Vol. II. 18
2. LOCUINTELE ROMANILOR IN MUNTENIA 51 MOLDOVA.
In Muntenia.Dac esul era locuit in majoritate

de popoare slavone, muntele era salluinta aproape
excluziv a Romanilor ; caci Slavonii cari cautasera
i ei un adapost alaturea cu Rornanii in rnuntii Daciei,
Inca din vremurile primelor nay aliri, ii pierduserd na-
tionalitatea lor in sinul poporului romnesc, unde erau
sa dispara in curand, sub valul ce se cobora din varful
muntilor i ceilalti Slavoni cari mai pastrasera Inca,
in campia moldo-romang, felul lor de a fi.
0 cercetare a documentelor i izvoarelor celor-
lalte lasate de timpurile anterioare descalecarei, ne
va dovedi ca intreg semicercul de munti, ce se in-
toarce care Romania, era locuit, cu mult innainte
de descalecare, de popor rornanesc.
Regele Ungariei Bela al IV-lea, care domnete dela
1235 pana la 1270, voind s apere tam lui de reintoarce-
rea navalirei mongole care pusese in o aa de grea curn-
pada' Statul unguresc, voete sa aeze pe marginile
Transilv oniei, din spre Muntenia, pe cav alerii Man-
tului loan din Ierusalim. El darae,te deci acestor Ca-
valeri parnanturile aezate peste munti, in Valahia,
prin un document din 1247. In acel document se po-
menesc cinci mici State, din cari trei sunt aratate
anurne ca impoporate cu Romani, iar doua las a se
induce aceiai imprejurare. Regele anume concede ca-
valerilor toad Ora Severinului, impreuna cu kneza-
tele lui Ioan i a lui Farm pang la riul Olt, precum
i tam numita Lytira (a Lotrului), exceptand din
M t NT EN IA sE MOLDOVA 275
aceast donatie knezatul voevodului vcdah Lytuon pe

-care it lath Valahilor precum Ii avusera ;si pad acuma.
Mai dArue;te regele, cavalerilor, intreaga Cumanie, dela
riul Olt innainte, afar de tam voevodului Seneslau,
pe care o lath deasemenea Valahilor precum o avusera
ci mai innainte. Despre celelalte doue principate ale
lui loan ii Farca;, de ;I docuinentul nu ne arath de
ce popor erau locuite, putem induce cu sigurantd c
erau tot de Romani, mai intaiu din faptul a;eza'rei lor
in regiunea de peste Olt, care in totdeauna a lost
unul din aaposturile de cApetenie ale Romnilor, apoi
din imprejurarea c aceste done State sunt numite
knezate, ceeace am vAzut Ca' erau ni;te autoritAti In
obicein la poporul roman de peste munti 1.
Regele concedeaza, prin documentul sk, cavale-
rilor, dreptul de a percepe jumAtate din veniturile,
foloasele i slujbele tuturor teritoriilor da'ruite, ;i a-
nume a tarisoarelor din dreapta Oltului, precum ;i
din tara lui Seneslau din stanga acestui riu, pe junia-
tate, iar a restului Cumaniei in intregimea, lor, pen-
tru terminul de 25 de ani. Dac5 regele incuviinteazg
luarea a jumItate din veniturile prilor sapanite de
voevozii Lytuon ;i Seneslau, atunci ce inteles poate
av eh scoaterea lor din donatia fAcutd i Fasarea lor
in starea precum fusese panA atunci? Pentru a in-
telege aceasth aparentA contrazicere, trebue s ob-
servAni ea" veniturile rege;ti din aceste tari;oare
erau de dou feluri : biruri (reditum et servitiorum),
in acele supuse direct autorifatei regelui i dAruite
1. Mai sus, p. . . . Numele Lytuon a fost cetit pfinri in vremile din urma
Lyrlioy ; cetiiea corecta Lytuon este aceea a d-lui Onciul, Originile principatelor
romdne, p. 168. Vezi facsimilele, reproduse in Hurm. Doc., I, 1, Tab. III 0
110 si urm. Noi datdm documentul din 1247, cea de 1251 admisa de editorul
vol. I din Hurm., N. Densusanu, i primit5 si de N. Torga, Studii ;i doc., I, p.
XVIII este aceea a confirmiirei lui de papri. Nu putem InsA primi cetirea terra
Lytua in loc de tera Lytira cum vra d. Onciul, Radu Negru, In Corm lit. XXIV
1892 p. 540 si Istoricul rus Pryzsanowski lbidem XXIV 1892 p. 536; cAci
Terra Lytua ar Insemni tot terra lui Lytuon, pe cAnd documentul face o deo-
sebire anumita Intre knezatul lui Lytuon Idsat Valachilor ;i terra Lytira dald
cavalerilor loani(i.
276 'STOMA ROMANILOR
cavalerilor, precum din terra Lytira dela care regele

concede jumAtate din venituri i foloase ce se culeg
dela Valahii din acea targ, i iributuri (proventain et
utilitatum), dela voevodatele recunoscute ca auto-
norne ale lui Lytuon i Seneslau, pe care regele le
las5 earl din donatia fAcut. Astfel regele puteh in-
cuviint cavalerilor jumatate din veniturile sale, cu-
venite ca tribut din Wile voevozilor romani, lar ca
sA le fi dat vreun drept de ocarinurie asupra lor, pe
care nici regele nu'l aveh 2 Regele renunta insA in
totalitate, in favoarea cavalerilor, la uncle venituri
speciale din tArioarele date in stApanirea lor direct,
precum dela biserici, atat acele existente cat i dela
acele ce s'ar zidi In viitor ; apoi dela morile acelor t-
ripare, in care regele voi sA favorizeze desvoltarea
unei astfel de industrii. Lucru curioz, dela morile din
tara Lytira, adicA a Lotrului, regele crede c5 nu are
nevoie de a incuviinta aceastA favoare, i Ii p5streazA
dreptul la jumAtatea veniturilor din ele, probabil fiindcA
aici, ele fiind bine intemeiate, regele nit mai aveA
nevoie sA incurajeze infiintarea lor. Regele mai con-
cede cavalerilor i veniturile pescAriilor, afar de acele
din DunAre, din care ii oprete jumAtate.
Valahii din tara Lytira mai sant indatoriti a, face
slujba militarA, ajutand cavalerilor cu pregillirea lor
riizboinicil, de Cate ori ar fi a se resphige vre un atac
exterior, i cavalerii sunt la randul lor indatoriti sa
dee sprijinul lor acestor Valahi In aceetii impreju-
rare. In sfarit mai contine documental, dispozitia,
CA de cate ori vreun mai mare (nobil) al Wei Lytira
ar fi osandit la, moarte, el sA poat apela la curia re-
geasc 3.
2. Ca aceasta este interpretarca cea adevarata se vede de pe accca Ca in

documentul din 1289, (vezi mai jos, pagina 281, nota 10) gasim ca regele dupri
supunerea revoltei Int Lytuon restabileste tributul pe care'l percepea din t.ara liii :
tributum nostrum in eisdem partibus nobis fuit restitutum".
3. Reproducem documentul continut in Fejer, IV, 1, p. 447, in partite
ele mai caracteristice : Nos Bela... damns et conferimus dictae domui totarn
terram de Zevrino... pariter cum Kenezatibus Ioannis et Farcassil usque ad flu-
vium Olth, excepta terra Kenazatus Lytuan voiavodae quern Olachis relinquirnus
prim( iidem hactcnus tenuerunt ; ita tamen quod medietatem ornnium utilitatum.
MUNTENIA *I MOLDOVA 277
Acest document cons tata intr'un chip neindoelnic,

cA existau, pe la inceputul secolului al XIII-lea, mai
imilte tarisoare in regiunea nordica a Munteniei, din
care parte erau deadreptul supuse coroanei unguresti,
iar parte numai vasale i tributare ; ca aceste tari-
soare stateau sub niste conducatori, yoevozi i knezi
romani ; cA poporul roman ce le locui era asezat,
avand intre aliele si mori (fiind (Ieci agricultor) i ca
numAra in randurile sale o clasA de nobili ; Ca in tari-
soarele supuse regelui unguresc, Romanii erau indato-
riti, ca si in regiunile de peste munti, la apararea grani-
telor de nAvalirile straine ; bucurandu-se deci in totul
de orga,nizarea si de privilegiile pe cari am constatat
cA le avea natia romaneascA chiar In limitele Statu-
lui unguresc.
Existenta acestor principate romnesti mai este
intAritA i prin un alt izvor, la care nu ne-am prea
puteh astept, atat este el de strain si de indepArtat
et redituum ac scrvitiorum de tol a terfa Zevrino et Kenezatibus supra nonnnatis
provenientium nobis reservainus, medietate alia ad usum dorm's supra-
dicte cedente, exceptis ecelesiis constructis et construendis in omnibus terris
supiadictis de quarum reditibus nihil nobis reserevamus... exceptis etiam molen-
dinis omnibus, infra terminos pracnominatarum terrarum ubicunque factis Nei
faciendis praderquam in terra Lytira; nec non aedifieiis et agriculturis omnibus
sumpli bus fratrum diclae domus tactis, fenctis, piscinis... etiam, practer piscationes
Danubii... que nobis et ipsis communes reservamus. Concedimus etiam quod me-
dietatem (minium proventuum et utilitatum quae ab Olachis terram Lytira
habitantibus regi colliguntur domus hospitalis percipiat. Volumus etiam quod
memorati Olahi ad delensionemterrae et ad iniurias propulsandas...quae ab extraneis
inkrentur, cum apparatu suo bellico assistere, et e converso ipsi fratres in casibus
consitnilibus in subsidium et juvamen iuxta posse impendere teneantur ; ne
non sententias quas tulerit in eosdem ratas halwbintus atquc firmas, hoc addito
prod si contra maiores terrae aliqua sentenlia de sanguinis effusione piolata fuerit,
in qua senserint se gravari, ad nostram curiam valeant appelare. Ad haec contu-
limus praeceptori ante dicto a fluvio Oltae et Alpibus ultrasilvanis totam Cu-
maniam sub eisdem conditionibus quae de terra Zevrini sunt expressae, excepla
terra Senestai voiavodar Olachorum, quam cisdem relinquimus, prout iidem hactenus
lenutrunt, sub eisdem etiam conditionibus per omnia quae de terra Lytira sunt
superius ordinate. Hoc autem nolumus praeterire quod a prilno introitu saepe
dictorum fratrum usque ad viginti quinque annos omnes reditus Cumanie terre
integraliter domus praecipiat iam praetata praeterquom de terra Sencslai ante
-dicta, de qua (anima medietatem rcdituuni nt utilitaturn oblinabir. Vezi si inlarirea
papala a acestui document (Theiner, Mon. Hungariae sacra, I, p. 209-211. Repro-
(lose si in Hum., Doc. I, p. 219). Tera Lgura este pomein fi, Inca dinnaintea
acestei donatii. Bela principele de corona al Ungariei, darue5te in 1233 lui Corlad.
mosia LovisLea de binga apa Lotrului. Fejer, VII, 4, p. 83 : nostre donationi ter-
rain Loystha vocatam, ab aqua LotImr vocata quc Hint ad aquam Olth, cunt om-
nibus utilitatibus sins et pertinenti is donmimus".
278 isTult IA ROMANILnn
de istoria Romnilor, anume prin un cronicar sau

istoric persian, Fazel-Ullah-Raschid, care scrie care
anul 1300 o cronicA a evenementelor istoriei popoa-
relor mongolice, dup actele oficiale ce se aflau in ar-
chivele hanului mongol din Persia. Asupra redactA-
rei acestei cronici, iata ce spune autorul ei : Se aflau
in arhivele hanului Mongolilor din Persia 11i5te frag-
mente istorice de o autenticitate recunoscutA, scrise
in limba i cu literile rnongole ; dar putine persoane
puteau s le cetiascA. Pentru a pune aceste materia-
luri la dispozitia publicului, sultanul Mahmud Gazan
Khan vol sA fie redactate in un corp de istorie i in-
credint aceasta lucrare In 702 (1303) celui mai umilit
dintre servitorii sAi, Fazel Ullah fiul liii Abu-l-Kair
supranurnit Raschid, medicul din Hamadan, care primi
ordinul de a consultk pentru a orandul aceste mate-
rialuri, pe Invtatii chinezi, indiani, uiguri, kiptahi
si altii, cari se aflau la curtea sa" 4. AceastA pretioasa
scriere redactat putin timp dupa evenemente, pe te-
meiul unor documente oficiale, iat ce contine relativ
la intrebarea ce ne preocup : In primAvara anului
1240, principii mongoli trecur muntii Galitiei pentru
a intra in tara Bulgarilor i a Ungurilor. Orda care
inergeA spre dreapta, dupa ce a trecut tara Ilaut,
(Aluta, Olt) ii iel innainte Bazaram-Bam cu o otire,
dar fu b 'gut. Cadan o i Burl au mers asupra Sasilor
i i-au invins in trei WAHL Bugek, din tara Sasilor,
trec6 peste munti, intrAnd la Kara-Ulaghi in tam lui
Mischelav (Seneslau) i a batut popoarele Ulaghice" 5.
Adevarul spuselor lui Raschid poate fi controlat
prin mArturisirea cronicelor ungureti, redactate de
persoane ce fusesera contimporane evenementului. Mai
4. D'Ohsson, Hisloire des 3longols, la flaye, 1831, I, p. XXXV.

5. D'Ohsson. II, p. 627-628. Asupra acestui loc au atlas pentru prima
oara luarea aminte reposatul Alexandru Hasdeu.Originea familiei Basarabilor
este cu neputinla de stabilit. Hascleu, Etym. magnum, Ill, p. 2510 caut5 sf1 o
derive dela Daci, Sarabo cap. Altii dela poporul Bessilor. Emil Maim in &vista
p. Isforie. Ark si Fifa, X, 1909, p. 64 il scoate din germanicul di? bbsen Ruben
dal familici Cm viniloi vecini cu patria Basarabilor, Ora lui Lytuon (1 0. C Mi
schelav al lui Rashid este Seneslau, vezi Onciul, Originete. p. 156.
MUNTENIA 31 MOLDOVA 279
intai data anului Hegirei pus de cronicarul persan

corespunde chiar lunar cu acea pus de cei ungureti 6,
dar i arAtArile capilor conducAtori i a drumurilor
cAlcate de ei consunA de minune cu aceste din urmA
izvoare. AO. Raschid spune, cA TAtarii au intrat
in Ungaria in primAvarA, i anume trecand peste muntii
Galitiei, iar Rogerius in Carmen miserabile i archi-
diaconul Thomas in Isloria pontificilor din Salona,
aratA ambii, ca. TAtarii au intrat prin poarta Rusiei,
aezat precum am vAzut intre Galitia i Cumania,
in ziva de 12 Martie 7. Intre efii mongoli citati de
Raschid aflAm i pe Cadan, arAtat ca mergand spre
stanga de Orda, care apucand spre dreapta, ajunge
la tara Oltului i apoi la Bazarambam. Cadan deci
cobori pe la baza Carpatilor orientali, prin valea 01-
tului, i ajunse la Saii Braovului, de unde treca in
Muntenia la Kara-Ulaghi. In tocmai astfel aratA i
izvoarele ungureti amintite, c Cadan ar fi atacat
Rodna, unde era minele de argint, de unde el se va
fi coborat, pe calea arAtatA, care Braov i Kara-
Ulaghi 8
AceastA concordanta surprinzAtoare intre croni-
carii ungureti i unul persian, ne arat cA Raschid
era foarte bine informat, din documentele ce le aveh
la indemanA, asupra locurilor i a imprejurArilor, i
c putem da o deplinA crezare i celorlalte ardtAri
ale sale cari nu pot fi verificate prin alte izvoare.
Ce spune cronicarul persian despre Romani ? Mai
intaiu CA Orda care mergea spre dreapta, coborand
dela nord Care sud i trecand prin tara Ilaut, dupti
ce trece accasta far(i, Ii ies innainte Bazaram-Bam care
e b Rut. Acest Bazararn-Bam nu este decat corumpe,
rea titlului voevodului roman, unit cu numele sAu ;
este Basarab-banul care voia sA impiedece pe 'Mari
de a trece din tarn Oltului in Oltenia. Era voevodul
6. Asupra concordantei datei vezi Hasdeu, Etym. magnum, IV, p. XCVII
7. Mai sus p 260.
8. Vezi Ilogerius, Miserabile Carmen, c. XVI 5i urm. 5i Arh. Thomas,
Ii isloria p ; 'ificorum Salonitarnm.
280 JSTflItIA IMM [LW?
aceluiai S tat pe care documentul din 1247 il ara La

ca stapanit de Lytuon ; poate ea era acest Lytuon
el insui care fiind din familia Basarabilor, fusese
denumit de Unguri, in documentul din 1247, cu nit-
mele su propriu, iar de cronicarul persian cu titlul
sdu i numele de familie.
Ullah-Raschid ne mai spune ca, din corpul condus
de Cadan i Burl, dup ce acela bath pe Saii Bra-
ovului, un capitan Bugek trecii muntii, dup cat se
vede prin pasul Predeal, i atacand popoarele kara-
ulaghice ce'i ieOra innainte, le bath i pe acestea.
Este invederat ca cronicarul persian are aici in ve-
dere alt grup de Romani, decat pe acei ce luptau sub
banul Basarab contra lui Orda. Sunt acei amintiti
de documentul din 1247 ca locuind in stanga Oltului,
in tara voevodului Seneslau, mime schimbat de Raschid
in Mischelav 9.
Aceastd improtivire a ducatelor romaneti contra
navalirei Mare arata ca ele dispuneau de puteri in-
semnate, spre a indrAzni s se opuna unei navaliri,
innaintea careia regele maghiar o rupsese de fugA, i
de aici se explica, cum se face de niciodata calugarii
Ospitaliti nu luard in stapanire locurile concedate lor
prin diploma lui Bela, de oarece regele ii insuise
numai n4te drepturi inchipuite asupra unor regiuni
asupra carora nu avea nici o autoritate, i daduse
dcci ceea ce nu era al lui. Mai tarziu intalnim tot in
aceste parti, pe voevod Lgthen, (Litean) invederat a-
acela cu Lytuon din 1247 din Oltenia i cu Bazaram-
Bain a lui Raschid, care se revolt irnpreund cu fratele
su Barbat contra regelui Ungariei, Vladislav Cu-
manul (1272 1290), pe cand era Inca minor, la ince-
putul domniei lui, adecd pe la 1272-79, ocupand, C11.111
spune regele, pentru sine o parte din pmantul
nostru de dincolo de Alpi i nevoind cu nici un chip
9. Kara-15laylni nu pal fi Romilnii din Moldova, cum sustine d-1 Simion

Manginea in Rain. Revue, Pest., iii. p. 436. ei munai acei din Muntenia, In rata
Brat,ot ulni. Vezi Hasdeu, Isl. p. 106.
311.:NTEN1A I MOLDON A 2S1
s ne dee veMturile acelor parti" w. Atat indicatia

locului uncle domnia Litean cat i numele fratelui
sAu, Barbal, arata ca este vorba de Romanii din Va-
lahia, i deci de until din ducatele indicate de docu-
mentul din 1247 i de cronica persiand; dupd numele
voevodului, acel din dreapta Oltului.
Din cercetarea de panA aici rezult c atat Olte-
nia cat i partea muntoasA a Valahiei mari era lo-
mita de Romani innainte de descalecare.
Mergand mai departe pe coastele muntilor Car-
pati, intalnim alta grupA insemnat de Romani, lo-
cuind in coltul uncle aceti nunti, pArAsind indrepta-
rea lor catre rasarit, apuca deodatA in spre nord,
anume Fain tinuturile de azi ale Putnei i Ramni-
cului, in aa numita Vrance.
0 hula papald din anul 1234 spune despre aceste
parti urmatoarele : In episcopatul Cumanilor, se aflA
dupa cat tim, nite popoare cari se numesc Valahi.
1)e1 ele se cred a fi cretine, despretuesc biserica ro-
mana i nu primesc sacramentele dela onorabilul no-
stru frate episcopal Cumanilor, ci dela nite pseudo-
episcopi ce se tin de ritul grecesc. Cativa din regatul
unguresc, atat Unguri cat i Sai i lti drept cre-
dincioi, zabovind printre ei, tree la credinta lor,
fAcandu-se una cu acei Valahi, primesc dupA felul
lor sfin tele sacramente, in dispretul episcopului Cu-
man ilor"
10. Fejer, V, 3, p. 271, 1285 : Cum nos in aetate puerili regnare coeois-
semus, Lythen waiwoda una cum fratribus suis per suam infidelitatem nliguam
parlem de regzio nostra ultra alpes existentern pro se occuparat et proventus illius
partis nullis admonitionibus redire curabat ; saepe dictum M. Georgium contra
ipsum mishnus qui cunt summa fidelitatis opera circumpugnando cum eodem,
ipsum interfecit et fratrem suum nomine Barbath captivavit et nobis addwcit
et sic per eundem M. Georgii servicium, tributum nostrum in eisdem pal tibus
nobis fuit restitutum." Acest document este intarit prin un altul. in care magishul
Gheorghe an ameste la randul sat' pc unul Petru, pentru ostenelele puse in aceeasi
expedilic contra lui Lythen si Barbat. Fejer. V, 3, p. 397, 1288, reprodus si de
Hum., Doe., 1, p. 154 si 483. Recompensa data lui Omodiu 1290, Ibidem, P. 502.
Lupta cu Litean se va fi dat pe la 1278. Vezi Hasdeu in Etym. magnum, IV, p.
CXI, dar se revoltase Inca innainte : nullis admonicionibus redire curabat"
11. Fejer, III, 2, P. 350, 1234 : In Cumanorum episcopatu, sicul accepi-
mus, quidam populi qui Valaehi vocantur exist unt, qui etsi censeantur chris-
282 isToinA ROM tNIL011
In episcopatul Cumanilor se vede deci cA locuia

pe la 1234, o massA compact de Valahi, cari'i aveau
organizarea lor bisericeascA deosebit, i anume sub
mai multi episcopi. Este firesc lucru de a admite cA
nu le lipsia nici o organizare politic, i CA erau intoc-
initi in un voevodat, asupra existentei cAruia Mita-
nele sunt insA mute. CA taxa in care se intindea episco-
patul Cumanilor era o Ora' organizat, se vede si depe
aceea CA se asezaser in ea mai multi Unguri i Sasi,
cari apoi pArAsiau religia lor catolicA, intorcAndu-se
la acea a pseudo-episcopilor. Pentru ca Ungurii si
mai ales Sasii, popor civilizat pentru acele timpuri,
sA fi fost atrasi afarA din tam lor, trebui ca noua
Ion patrie sA le II oferit oarecari foloase materiale,
mai ales in trebi comerciale 12.
Episcopatul Cumanilor amintit de bula din 1234
fusese infiintat de Papi cu 7 ani mai innainte in 1227 ;
dar Inca pe la 1218 gAsim pomenit un Capitulum
Cumanorum" al cAruia resedintA nu este inclicatA 13 .
timn cA acest episcopat al Cumanilor era la Milcov
i cA fusese pref Acut din o episcopie mai veche, acea
a Milcovului. AceastA episcopie a Milcovului este amin-
tit in un document din 1096 care ne aratA pc Lau-
rentiu episcopul ei cerand ajutorul Secuilor pentru
a repara biserica intemeiatA de strAbunii lor si care
pc atuncea era ruinatA 14.
tiani, Rornanani ecclesiam conteninentes, non a venerabili fratre nostro epis-

copo Cumanorum, sed a quibusdam pseudoepiscopis, graecorum ritu tenentibus
universa recipiunt saeramenta. Nonnulli de regno Ungariae, tarn Ungari quarn
Teutonici et alli ortodoxi morandi causa cum ipsis transeunt ad eosdem et sic
cum eis quasi populus unus factus, cum eisdem Valachis, co contempto, prae-
missa recipiunt sacramenta." Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 131, dil varianta
Walathi, dupd originalul bulei din arhivele Vaticanului.
12. Pic, Abstammung, p. 114, nota 26 : Dass hier eine zahlreiche vala-
chische I3eviilkerung gemeint ist, erhellt scion daraus dass selbe eigene Bischfe
hatte und fremde Plemente in religibser Hinsicht amalgarniren konnte". Ase-
menea episcopi trebuiau sh se afie si In voevodatele. lui Lytuon i Seneslau, de
oarece doc. din 1217 vorbeste de bisericile din acele voevodate. Erau deei si cler
si ehrti si cunostinta scrisului si a celitului.
13. Bulele papale din 1218 in Hurni., Doc., I, p. 65. Bula p. infiintarea
episcopiei Cumanilor din 1227. Theiner, Mon. Hung. sacra, 1, p. 86, citath si mai
jos, nota 20.
14. Hasdeu, Arh. ist., I, 1, p. 59, dupil Benk, Milcovia.
MUNTBNLA sf MOLDOVA 283
Dei acest document este lAnuit de fals, avem

alte dovezi pentru existenta unei episcopii anterioare
acelei a Cumanilor. Un document din 1228 ne arata.
pe Episcopul Teodoric mustrnd pe Secui cari se su-
paraser pentru schimbarea numelui episcopiei (din
acea a Milcovului 111 acea a Cumanilor). Ce va su-
Ora, zice el poporenilor si, schimbarea numelui, daca
episcopia Carnne cu aceeai bund plecare i inteles
catre natia voastra? Oare in biserica lui Hristos nu
s'au intalnit lupul i cu mielul? Pentru ce nu s'ar
imp ach Secuiul cu Curnanul i cu Valahul?" 15. Aceastd
dojana se referd neindoelnic hi. schimbarea numelui
episcopiei.
Deci prin bula din 1227 papa nu infiintase o epi-
scopie noua, ci schimbase numai numele vechei epi-
scopii a Milcovului in acea a Cumanilor. Ca aceast
episcopie a Cumanilor se intinde tot in coltul sud-
apusean al Moldovei prin Vrancea, se vede din o seri-
soare din 1279 a Papei in care, vorbind de rui-
narea episcopiei din partile Tatarilor, adica de acea a
Curnanilor, pomenete si de ruinarea cetatei Milcovu-
lui, dovedind Inca odata identitatea acestor dou'a ase-
zari 16. 0 hula papala mai tArzie, din 1453, spune. de-
spre acest episcopat al Milcovului (Cumanilor) ca se
afl aezat in preajma Braovului care ora se intal-
ni chiar in dioceza lui i c fusese expus la loviturile
Turcilor. Daed in aceast hula episcopatul este aratat
ea fiind asezat in partile Transilvaniei i in vecina-
tatea Brasovului, geograficeste lucrul este in totul
exact 17. Calugrul Rogerius ne spune in sfarit Ca'
15. Teutseh mid Firnhaber, Urkundenbuch, p. 45 : Quidni eliam Sieulus

cum Cumano Olahoque"?
16. Hurm., Doc., I, p. 429 : Cum aulem civitas de Mylco posita in finibus
Tartarorum jamdudum distructa fuerit, nec mild episcopus et alii catholici ha-
bitatores exsliterunt". Textul publical in Hum., conjine : civilas de niullo cuvinte-
fSrS de injeles si provin din o gresala de eetire in loc de civilas de Mylco. Vezi
lorga. Studii $i doc., I, p. XIX. Alt doe. din 1347 indrepteazil aceasta eloare.
In el se vorbete de Episcopatus Milcovicusis in finibus Tartarorum" (Hurm.,
Ibidern, nota). Prin urmare cu toatS schimbarea numelui oficial, cel vechiu tot
st5rui.
17. Theine, Mon. Hung. sacra, II, p. 267, Gregorio Episcopo Milcoviensi :
Eius scelesia Milcohviensis quam in partibus Transilvanis sita est ... locum Bras
soviensem in diocesi Milchoviensi situm".
28 I 1,1'0 MA Ron kNii. fit
Bohetor, unul din capii Tatarilor, in vremea navalirei

lor in Moldova din 1241, dupa ce a trecut fluviul Siret,
ajunse la episcopatul Cumanilor" 18
Din toate aceste al-grafi rezult ea episcopia Cu-
manilor, adica vechea episcopie a Milcovului, se in-
tindea in coltul sud-ostic al Transilvaniei i in acel
sud-vestic al Moldovei pe la prul Milcovului prin
Vrancea, cuprinzAnd in el Braovul i Secuimea i
pierzandu-i hotarele spre rsarit in lumea tatrasca.
Nu este nici o indoialg, cA centrul episcopiei Mil-
covului sau a Cumanilor se intindeh in afara de tara
ungureasca. Ea era in Cumania, tara deosebit de Un-
garia, cauza i pentru care regele Ungariei purta i
titlul de rege al Cumaniei ".
La aceti Cumani din lara Mr se gandia papa in
incercarile sale de a'i intoarce la religia catolica, In
bulele sale anterioare anului 1241, celnd incei Cumanii
nu se asezaserei in Ungaria, deck in numar prea mic,
sporind ei in aceasta tara dupa navalirea Mara. Astfel
in o bula din 1227, indreptata care archiepiscopul
Strigonului, papa ii spune ea a aflat despre intoar-
cerea mai multor nobili din acea ginta i a unui prin-
cipe Botz, din Ora Thr, en toti supuii sgi, pentru
care il insgrcineaza a randul un episcop special pentru
acea tara 20, ceeace archiepiscopul face, prefacand epi-
scopia Milcovului in una menit in special spre in-
toarcerea Cum anilor la credinta catolica.
18. Miserabile Carmen, c. XXI, Bochetor flumen Zerech transeunte,
pervenerat ad terrain episcopi Cumanorum".
19. Bula din 1253 : Dilectis finis... in terris Sarracenorum, Chatharum,
paganorum Graecorum, Bulgarorurn, Cumanorum, Etyopum, Syrorum." Seri-
soarea regelui Ungariei din 1254 : et specialiter regiones que ex parte orienlis
cum regno nostro conlerminanlur sicut : Ruscia, Cumania, Brodnici, Bulgaria.
Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 223 si 231.
Cunaania este determinaL5 de un izvor unguresc Ca alciituind ceea cc as-
tazi se numesle Muntenia mare : Cumania vero dicitur terra Valachiae quae
inhabitatur a Cumanis nigris, quae est sita a fluvio 01111 inter alpes et Danubium,
facens versus Tartariam, quae nunc inhabitatur a Valachis et nuncupatur pars
Transalpinae et Moldaviae." Decretul regelui Sigismund din 1435 in De universis
regulis iuris anligui, 1581, anexat la Triparilum opus iuris consueludinarii in-
cili regni Hungariae, Wiennae 1581 (Bibl. Acad., Col. Sturza, No. 2481, nepaginat.)
20. Theiner, Mon. Hung. sacra, I, p. 86 : Atqui cuius nobiles gentis illius
per le ad baptismum, gratiam pervenerunt et quiclam princeps Borz nomine
do lerra illorum cum omnibus suis subditis."
MUNTENIA 81 :MOLDOVA 285
Acesti Romani pe cari'i aflam in episcopatul Cu-

manilor, constituiau o massa compact si in inutul Se-
cuilor, incat se vede c era o continuitate in asezarile
lor, din muntele care era in stdpanirea Secuilor, pada'
in sesul ce statea sub acea a Cumanilor. Cronicarul
unguresc Simon Keza spune despre Secui, pe cari Ii
crede gresit a fi o ramasit a Flunilor, ea fiind primiti
de Unguri in Panonia nu furd asezati in campia tarei,
ci avura impreund cu Valahii soarta de a fi relegati
in munti la hotar unde, arnestecati cu Valahii, se zice
c ar fi deprins literele lor" 21.
Astazi scaunele Secuilor sunt aproape In totali-
tatea lor locuite numai de poporatie maghiara. Cea
rornana in sinul careia Secuii se asezara, a fost cii
totul desnationalizat de ei i a deprins limba ungu-
reasca. Odat cu maghiarizarea poporului roman, s'a
schimbat i caracterul terminologiei geografice din ro-
mana iii maghiara, lucru se nu ce intarnpla nicaire
aiurea. Faptul cd mai innainte locuiau i Rornanii
alaturea cu Secuii, nu poate fi suspits nici unei in-
doeh. Afara de spusele lui Keza, mai posedam i o
dovada documental, inteun act emanat de la regele
Vladislav, din 1301, prin care Roindnii din salele va-
lahe ce se afki in mijlocul Secuilor de langd Odorheiu,
sunt aparate de nvlirile Secuilor" 22 Romanii isi
pierdura nationalitatea dupa Un timp indelungat de
convietuire alaturea cu Secuii, anume tocmai pe hi
sfaritul veacului al XVII-lea. De aceea intalnim Inca
multe sate in scaunele Secuilor, a,cele care alt data'
erau locuite de Romani, in cari se slujeste Inca astazi
21. Simon Keza, Endlicher, p. 100 : Isti enim Zatuli Hunnorum sunt
residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognoverunt remeasse, redeun-
tibus in Ruthenie finibus occurerunt, insimulque Panonia conquesta, partim in
ea sunt adepti, non tamen in piano Panonie, sed cum Blackis in montibus con
finii sortem habuerunt, unde, Blackis commixti, litteris ipsorum uti perhiben-
tur." Cron. Marcus raportat de Hunfalvy, Ethnographic Ungarns nota 310, nu
intilreste. ci numai reproduce pe Keza. Litcrile erau probabil cele latine, nu cele
cirilice. Vezi loan Puscariu Allabetul secuilor.
22. Document din colectia lui Kemeny, Transilvania, IV, 1871, p. 95 :
villas nostras olachales in medio Siculonim nostrorum de Udvarhel commo-
rantium".
286 is.rnniA. Rom .N11.,(nt
in bisericA in limba romn, ceea ce dovedete, CA pier-

derea nationalitatei romOneti s'a f tent dupd intro-
ducerea limbei romAne in bisericA, adecA spre sfaritul
veacului al XVII-lea. i astazi cand intrebi pe lo-
cuitorii acelor sate ce sunt ? Ei rAspund Olahi, adicA
Romani ; dar atAta le-a lamas din nationalitatea lor
originar.
Aflarea unei poporatii romAnqti in scaunele se-
cuieti intarete insA mult existenta ei pe acelai timp
i in Vrancea care era contiguA regiunei locuite de
Secui, i cu care acea poporatie alcAtui o singurd
massA ce locuise cAndva numai In munti, ins care
dela nAvAlirea Secuilor, peste ea, in adAposturile toe-
mai unde ea se retrAsese, se coborAse i mai spre -vale,
in locurile unde mai tArziu se infiinta episcopatul Cu-
manilor.
Din organizarea Vrancei, anterioarA descalecarei,
se explicA cum se face de ea pAstreazA mai intAiu in
sinul Statului muntean, apoi dela tefan cel Mare, dup A
deslipirea ei din corpul Munteniei, in acel al Mol-
dovei, o pozitie deosebit. Cantemir ne spune c a-
ceast republicA ar cuprinde 12 sate i vreo 2000
de case, a cAreia locuitori trAiesc cu 'Astoria i nu
practicA agricultura. Ei plAtesc principelui pe an un
tribut hotArat, iar in celelalte se ocarnmesc dup A le-
gile lor, neprimind dela, domni ordine, nici judecA-
tori" 23. j Vrancea deci p Astreaz, la descAlecarea
Munteniei o autonomie respectatA de intemeietorul
unitAtei Statului, ca i de cealalt parte a farei, ba-
natul Olteniei.
Pada" aici deci am stabilit c intreaga coastA nie-
ridional a Carpatilor Transilvaniei era incins, inna-
in te de intemeierea domniei muntene, de mai multe
mici State care aveau nobleta, episcopii i voevozii,
cari se cunotea scrisoarea, i care erau indestul de or-
ganizate pentru a atrage la ei pe Ungurii i pe Saii
(le peste munti. Aceasta organizare primi ins o grea
lovitur prin nAvAlirea Tharilor.
23. Cantemir, Descr. Moldaviae, p. 124.
MUNTENIA I MOLDOVA 287
-__
In Moldova. Urcand pe Carpatii moldovenesti,

dela Vrancea care apartine prin pozitia ei atat Mol-
dovei cat i Munteniei, in sus, intalnim o poporatie
romana prin judetele Bacaului si a Neamtului, pc
acolo pe unde stini ca se ridica i cetatea Neamtului,
a careia nurne dovedeste existenta unei poporatii de
sigur romane, prin jurul ei. Doi autori bizantini ne-
au lasat aratari neindoelnice asupra acestui fapt, pe
care ambii Ii aseaza in veacul al XII-lea.
Cinnamus, nascut la 1145 i deci contimporan
evenementului ce raporteaza, spune, ea in anul 1161
imparatul Manoil Comnen, dusnianul cel mai Inver-
sunat al Ungurilor, trimite in expeditia intreprins
contra lor in acel an, pc Alexios cu o mare armata
care Dunare, prefdcandu-se c ar voi sa loviasca
pe Unguri iarasi prin locurile obisnuite. Leon Batatze
cu o armatei tot WI de puternia in care se alla mai ales
un numeir insemnat de Valalzi call se zic a fi o co-
lonic itaiicl, fu trimis pentru a ceidea asupra Ungu-
rilor din o altei parte, din spre Marea Neagrel, pe uncle
ei niciodatei nu fusesera alacati. Conform cu acest
plan Alexios ajunse la Dull:are, i speria necontenit
pe Unguri, prefacandu-se cd ar vrea sa treaca fluviul,
in Limp ce Batatze, &Land asupra lor din partile de
care Marea Neagra, pustii totul in calea sa, ucise mr
mare nurnar de oameni, i luand tot pe atatia in robie,
se intonse iimapoi incarcat cu prazi. Imparatul voind
insa sa dee Ungurilor i o a treia lovitura, trirnise
Inca o armata, care innaint Care nord, in directia
Tauro-Scitiei, sub conducerea lui Lamparda i Nichi-
for Petralif a" 24.
Ungaria trebui deci sd fie lovita din trei parti
deodata ; prin locurile obisnuite, din partea Marei Ne-
gre i prin Tauroscitia. Locurile obisnuite erau prin
sud, trecand Dunarea si Sava, pe unde in nemima-
24. Cinnamus, Ed. Bonn, p. 260 :

btXiv
.... Agovra Ss Th4a BateaCTrd
6,c6p(.0.sv csupiteup.a izccrOilevov axxo ra atypin 'mi. 4
xcet.
BXeczons iroXbv 61.11Xov, o Tthv i4! ITCCMCIC aZotx01. 2riXat sEvca, X6yoyccu".
288 ISTOR [A ROM tNID I It
rate rAnduri gsim pe Bizantini rdzboindu-se cu Un-

gurii 25 Tauro-Scitia, nu este altceva decat Galitia 26.
Atacul dela mijloc, sub Batatze, trebui deci sa se
facd intre aceste dou punte extreme i, fiindca Cin-
namus spune, ca lovirea, lui Batatze trebuia. sA vinA
din spre Marea Neagrti, este invederat ca el aveh in
vedere Moldova i trecdtorile Carpatilor din aceste
parti, (buna oara pasul Oituzului), cu atdta mai nmlt
ea' Cinnamus adauga ca, prin aceste parti, niciodat
Ungurii nu fusesera vreodata atacati, ceea ce este ade-
v arat, pentru regiunea aratata. Tocmai In acest scop
al unei neateptate loviri, apucase Batatze peste pa-
surile rasaritene ale Carpatilor. Valahii sunt aratati
ins ca aflndu-se numai in corpul sau de armatd.
S'a sustinut de protivnicii continuitatei, ea aceti Va-
lahi erau din acei ce locuiau in Imperiul Bizantin.
Atunci ins nu intelegern, mai intAi, pentru ce ei se
aflau numai in armata ce atacA din spre Moldova, i
nu i in celelalte ce mergeau peste Sava i prin Galitia,
cari nu sunt ardtate ca avnd in ele acest element.
Apoi numarul cel foarte mare de Valahi, pe cari cu
deosebire apasa cronicarul, ii arata pe acetia ca o
imprejurare deosebit in constituirea armatei greceti.
Pentru ce oare Cinnamus ar fi notat aceast particu-
laritate, daca ar fi lost vorba de simpla alcatuire a
unei armate bizantine? Pomenirea deosebit a Va-
lahilor in armata lui Batatze se explica numai, dacd
admitem ea aceti Valahi erau din partea locului pe
unde trece generalul bizantin, i ca ei aliindu-se cu
imp aratul Grecilor, sporisera numarul armatei expedi-
tionare, ba chiar o constituiau aproape in totalitatea
ei, punandu-se numai sub conducerea unui general
experirnenta t.
Aceast interpretare a locului lui Cinnamus nu
este o simpla ipoteza, caci alt scriitor bizantin, con-
timporan cu Cinnamus, ne (l o indicatie, cA Valahii
25. Cinnamus, p. 12, 119, 131, 217, 222, 239 etc.
26. Cinnamus, p. 115 : Zara rockETC1c xcbpa.; Taupo,37.0-tpt-ir.
MUNTENIA $1 MOLDOVA 2h9
ce locuiau prin acel timp in Moldova, erau intr'adcvAr

prietenii i aliatli imparatului Manoil Comnen. Anuine
iata ce povestete Nicetas Choniates despre o impreju-
rare intamplatA in 1167, ase ani dupA expeditia lui Ba-
tatze. Unchiul imparatului Manoil, sebastarotorul An-
dronic Comnen, fiind inchis pentruca uneltise o ra-
scoala contra nepotalui Sali, ajunse a scap. din in-
chisoare i, trecand Dunarea, voia s fugA care du-
catul Galitiei ; el inaintase panA la hotarele acestei
t sari i se credeA ajuns in un loc de scapare, cand fu
apucat de cAtre nite Valahi cari prinsesera limbd
despre fuga lui, .1 ii innapoiarA impAratului 27. Slujba,
facuta de Valahii lui Choniates, imparatului Manoil,
arat ca ei cAutaser sal indatoriascA i cA erau deci
in bune relatii cu curtea bizantina% Aceti Valahi insa
trebuiau sA locuiascA tot pe acolo, pe unde i Cinnamus
spune cA se aflau acei ce luard parte la expeditia lui
Batatze, anume prin judetul Bacaului. Nicetas spune
anume cA aceti Valahi s'ar afl pe la hotarele Ga-
litiei, unde ei prinseserA pe Andronic. Sub numele de
l'amtca nu se poate intelege oraul Galati, fiindca
am vazut mai sus cA astfel se numi Tauroscitia,
adicA Galitia propriu zisa 28 ; apoi Nicetas vorbete
de hotarele acestui loc care deci nu putea fi un ora,
ci o tara. Galitia insA sub puternicii ei principi din
acele vremuri : Omomislu i Daniil cafi zrnulseserA
Lublinul dela Polonia i stapniau de fapt Kievul,
trebue sa se fi intins i in Moldova pe atunci nesta-
panita de nimeni, pada' mai jos de principatul Bar-
ladului pe care documentul bAnuit de fals din 1134
ii pune tocmai sub a ei suzeranitate 29.
27. Nicetas Chaniates, Ed. Bonn, p. 171 : 0%) 6ra so5 aetVavetv
(ITCEIZEV 'Avafrovvetoc c`oc -'4671 Tic zetpac tthy atoxvvow XcE0.6r) xd T6)V
o'er_ 1akETC1c (Spiew XxlicitLevoc, Tcpbc bv Wc etc agov I.ryticvf(rivrov 6ip-
1.1.170 T6TE Olipetyroiv rve vth rmaot, 10XXeeic 'rap 'rap& BXizow,
oic cptrij V dyro) cp4icsacyx Frrip Upriripsvco ic 'CODE:CEO rpb,r, Pcx-
cs:V.7. Treaty ix-iiyeto".
28. Mai sus, p. preeedentd.
29. Vezi si R. Rosetti. Brodnicii In Revisla noud. III, 1890, p. 55. D. On-
ciul, Originile, p. 236, t5gddueste cobortrea Galitiei asa de adanc In Moldova.
A. D. Xenopol. Istoria Itormlnilor.Vol. 11. 19
290 ISTOR1A ROM %NI LOR
Hotarele deci ale Galitiei, din spre Barlad, trebuiau

sA fie ceva mai sus de capitala principatului lui Ivancu,
aproximativ prin judetele Vasluiului, Romanului i
BacAului, i fiindcA poporatia romAng s'a dovedit in
deobte ca locuind pArtile muntoase, aceti Valachi
trebue sA se fi aflat prin judetul BacAului i acel al
Neamtului 30 .
Concordanta intre cei doi autori bizantini, care
ea Insasi intArete faptul aflArei RomAnilor prin re-
giunile arAtate, mai este sprijinit i de alt impreju-
rare, anume tocmai de nurnele ce'l poartA cetAtuia,
a cAreia ruine se vAd Inca lAngA oraul Neamtul, care
ora impreunA cu prAul i judetul de acela nume,
an fost toate imprumutate dela acel al cetAtei.
0 bula papal ne dA desluiri asupra zidirei a-
cestei cetati, care se vede fAcutA inteadevAr de Nemti,
anume de cavalerii Teutoni, cArora regele Andrei al II-le
dup ce le restitue donatia tarei BArsei, pe care intAiu
le-o retrAsese, le adaugA spre desdAunare i o bucat
de loc peste munti in Curnania, unde numiii frati
ridicar o cetate foarte tare" 31 IndepArtarea in care
se aflA ins cetatea Neamtului de tara BArsei, ar puteh
sa arunce oarecare indoialA asupra zidirei ei de cava-
lerii Teutoni din Braov. SA nu uitAm insA ca Ger-
manii erau colonizati i in Bistrita i Rodna, chiar
in fata cetAtei Neamtului, in Transilvania, i cA deci
este mai mult decat sigur, CA acea 1'1101-aura fusese
fAcut de cavaleri in interes comun, pentru a apAr
30, Hasdeu, Is!. crit., p. 15, lIntelege locul lui Cinnamus In sensul cA s'ar
refer! la Rornnii din Oltenia, care ar fi cuprins la acca datd FAgArasul, pAtrun-
zilnd In Transilvania ImpreunA cu Bataze prin pasul Turnului-Ros. Cum ar fi putut
spune atunci Cinnamus cA aaceastA parte venia dispre Marea NeaKra si cli pe acolo
Ungurii nu fusese nici odata atacati 7 CA nu poate fi vorba de Romfinii adusi
de peste DunAre cu armatele bizantine, cum interpreta protivnicii continuitatei,
se vede pa de arAtarea lui Nicetas cA acesti Valahi prinsesera vestea despre fuga
lui Andronic spre Ga1iia. Vezi Erbiceanu In An. Acad. rom., II, Tom. XXXV,
1901. Tot ca noi fntelege locul din Cinnamus I. lung, Istoria trecalorilor Transit-
vaniei traducere In Cony. lit., XXXIII, 1894, P. 702, unde raporteaza ia parerea
identic5 a Mt Iirecek.
31, Bulla din 1232 In Theiner, Mon. Hung. I, P. 106 : Sed licet idem
rex eis terram abstulisset, eandem ipsam tandem restituit ut debebat, quin etiam
pro recompensatione damnorum, ultra monies in viam, partem contulit Cuma-
iliac, in qua dial magister et 'mitres castrum munitissimusm construxerunt."
MtNTENJA :.1 MOLDOVA 29 t
pasul Tulgheplui, cel mai indemanatec de trecut pen-

tru barbarii din carnpie, catre aezarile din tara de
peste munti 32.
Este invederat insa ca nurnele de cetatea Neam-
tului nu a fost data acestei aezari de care intemeie-
torii ei, ci de acel popor in sinul ceiruia ea fusese ridi-
cafe!, adicA de Romanii lui Cinamus i ai lui Choniates,
din elementul slavon al limbei lor.
Din toate aceste rezulta insa in chip evident
aflarea de aezari romaneti, i dela Putna in sus 'And
spre Bucovina.
Cantemir ne-a mai pastrat o relatie din care pu-
tem deduce, ea .1 mai la nord, prin muntii Bucovi-
nei, se afla o grupa de poporatie romaneasca consti-
tuitA ca, i Vrancea, ia un soiu de republicA ce exista
Inca cu oarecare drepturi i privilegii pe timpul sau.
Aceasta era republica Cdmpulungului care cuprinde
vreo 15 sate, toate cu legile i judecatorii lor proprii.
Locuitorii ei nu se pricep la lucrul pamantului i toatt
ocupatia lor e pastoritul oilor. Tribut anual platesc
i ei Care domnii de mai innainte, i aceasta legatura
intaritA ei o innoesc de cate ori se pune domn nou,
trimitand anume delegati spre aceasta la curte". Can-
temir adauga ca locuitorii Campulungului nu sunt
boieri, dar nici supui boierilor ; cd au un obiceiu al
pamantului care nu e acel de pretutindeni. Ciobani
indrazneti, *tali de asprimea locurilor, ei primesc
pe vornicii ce le plac i gonesc pe ceilalti ; dau, cum.
am spits, o dare a lor aparte, straveche, pe care nici un
clomn nu s'a ispitit s'o urce. Strani, ei si-ar lAsh
vetrele i ar cauth culmile sigure, manAndu'i innainte
bogatia fugara" 33. Este invederat c nite asemenea
drepturi, pastrate dupa constituirea Statului moldo-
32. Exist5 o altri Cetate a Nearntului In Muntenia la Podul DSmbovltei
in munti, lfingil trecilloarea Branuloi. I. Puscariu In Analele Acad, rom., II. Tom
XXX. 1907, sustine cS aceasta ar fi cetatea amintith In bula din 1232. Nimic
nu impiedec insS sS fi fost dou5 cetilti ridicate de Nemli. Dar despre cetatea.
Aintfliu bula papci spune cii s'a ridicat fn Cumania.
33. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 125.
292 ISTOR IA ROMANILOR
venesc, arata Ca oamenii acelei regiuni erau mai vechi

locuitori ai t Arei decat acei ce venira de peste munti ;
c ei se supusesera' acestora in chip conditionat, i
c din acea a5ezare originar a drepturilor lor fata
cu descaleatorii, se tragea pozitia deosebita de care
ei, ca i VrAncenii, se bucurau in sinul Statului mol-
dovenesc.
Dela Campulung in sus, se intinseser Romanii
in hotarele monarhiei polone, mult mai spre 5es de
cum indrzniser sa o facA, In regiunile mai joase ale-
tarilor romane, cele bantuite de barbari. Aici in-
talnim ni5te knezi Bolohoveni sau Valahi, intre prin-
cipatele de Haliciu, Volhynia 5i Kiev, panA in apro-
pierea Bugului superior. Un document ne d chiar
pretioasa indicatie c ora5elu1 Bolochov. din Galitia
era numit villa Valachorum". Ei trAiau sub condu-.
ctorii lor proprii, numiti knezi, ca i la Romanii din
Ardeal i Ungaria, i tocmai aceast organizare a lor,
sub a5ezamantul romanesc al knezatelor, intAre5te lap-
tIil romanitdtei acestei poporatii.
Prima lor pomenire se face in anul 1231, in lup-
tele regelui Ungariei Andrei al 11-lea pentru Haliciu,
cu principele volhynian Dann Aici apar intre tru-
pele auxiliare i knezii Bolochoveni ca aliati ai Ungu-
rilor. Este de notat c Romanii ortodoxi ajut Ungu-
rilor catolici contra Volhyniei ce era 5i ea ortodox,
ceea ce dovede5te mai stransa legaturA politicd intre
Bolohoveni i Unguri. FiindcA Ungaria nu s'a intins
niciodat panA la obar5ii1e Bugului, apoi nu putein
interpreta acel ajutor dat de Bolhoveni Ungurilor decat
c acest grup de Romani pAstrase legaturile cu. Un-
garia i dupd ce emigrar din cuprinsul ei, cum vom
vcdea Ca' le-a pstrat i Drago5, dup intaiul desc-
lecat al Moldovei 34. Din aceste ernigrAri ale Romani-
lor peste Carpatii mo1dovene5ti f Ara' a rupe leaturile
cu Ungaria, trAgea aceast tara dreptul ei de supre-
matie asupra Moldovei, drept famas f Ara' temelie de
34. Mai jos, vol. III, cap. Desedlecarea Moldovei.
MUNTENIA SI MOLDOVA '193
fapt prin cAderea campiei Moldovei sub TAtari. Patru

au in urrnA intreprind Bolochovenii in intelegere cu
principele de Cernigov alt rAzboiu contra Volhynilor,
intre 1235-1240 ei mai fac singuri o expeditie contra
principelui Boles lav al Mazoviei. Med i dupd nAvA-
lirea mongolA, ei furA in stare a mai purta un lung
i energic rAzboiu cu principele Daniil, care se sfari
in 1257, cu izbanda acestuia" 35.
E lesne de inteles cum aceastA massA de Romani,
indestul de numeroasA pentru a purta rAzboaie pe
propria ei sarnA, a putut s se lAtascA care nord
i rAsArit panA adanc in pArtile esului. Regiunea pe
care ei o ocuparA aici era ocrotit de Statul polon,
pe Cand, in spre sud, ei trebuiau sA nu se prea inde-
pArteze de munte, din pricina expunerei la prAdAciu-
nile TAtarilor.
Din cercetarea. de panA aici s'a dovedit ca. Ro-
mann ocupau laturile exterioare ale Carpatilor, i a-
flume pe tot intinsul lor percurs, dela cataractele Du-
nArei, pada' in nordul Moldovei. Era firesc lucru ca
Romanii, deprinzandu-se dela o vreme cu greuttile
traiului, sA fi incercat a se cobori pe ambele laturi ale
muntilor ce'i adApostiser atAta timp. Pe cand deci
pedeoparte ei se lAsau care vAile Transilvaniei, unde
se constituiau in mai multe voevodate, ei se coborau
sicdtre acele deschise in spre Dunare i Marea NeagrA,
organizandu-se i aici sub aceeai formA de ocarmuire
national. Pe cand esul era mai mult in stApanirea
Slavonilor, ca unii ce veniser dinspre es, partea mun-
toas a. farei era mai ales locuitA de Romani. Deosebi-
rea de origine a poporatiei ambelor regiuni ale tA-
rilor romne se oglindete i in terminologia geogra-
ficA, inult mai bogat in numiri de originA slavonA la
Campie dealt la munte 36
35. Onciul. Drago$ 0 Bogdan In Conv. lit., XVIII, p. 261 care rezuma
cercelArile lui Kaluzmacki.
36. Din locuinta poporului romln In Valahia innainte de desc5lecare t,i
anume din st5pAnirea lui prin Basarabi in Oltenia, dupa cum ne o arath croni-
191 )STOR1A ROMANILOR
Iinpoporarea Munteniei cu locuitori innainte de

descalecare, cid samA pe de alt parte despre putinta
unui comert indestul de intins al Genovezilor cu la-
turea nordicA a DunArei, Ijrin veacurile al XII-lea i
al XIH-lea. Anume Genovezii Ii intinser comertul
in Marea Neagr mai ales dup cklerea Imperiului
Latin, favoritorul Venetienilor 1261 (tratatul dela Nym-
phaeon). La 1288 Genovezii incheie Un tratat cu Ar-
menii, apoi cu Ttarii 5i fondeazA Caffa in Crimeea.
Marea Neagr devine curand dup aceea un lac ge-
novez. Afard de pe5ti, piei lucrate i carne sArat, Ge-
novezii se mai aprovizionau rnai ales cu gru cum
vom vedeh-o mai la vale. Tot Genovezii par a fi in-
temeiat porturile dunArene Giurgiu a5 numit dela
San Georgio patronul Venetiei 5i Ca 1(11(11111 dela Cala-
/ afore a unge corniile cu dohot 37.
TArile romne de dincoace de munti nu erau ni5te
pustietali nelocuite, la venirea Romanilor de dincolo.
Ele infali5au nu numai o poporatie indestul de nu-
meroasa", dar aceasta era chiar inchegat in o orga-
nizare rudimentar de viat de Stat. NvAlirea t-
tar, speriind i zguduind pand in temelia lor aceste
inceputuri de viata oranduit, Wit pe locuitori a pri-
ml, ca o aprare mantuitoare, coborarea de peste munti
a valului de Romani ce se lalia care cmpie. Astfel
pregati cumplita nAvAlire mongol patul eel nou in
-care era s curg de acum innainte mult bantuitele
uncle ale vietei romne5ti.
Intemeierea Statelor Munteniei 5i a Moklovei nu
are deci intelesul unei colonizari, intreprinsA de lio-
mnii de peste munti, in sili5tele de5erte ale viitoarelor
principate, ci este o suprapunere a unui element non,
roborfit din Transilvania, peste unul (le ha5LMA, care
carul persian Haschid in 1211 se explic5 cum se face de gAsum 1ntr'o cronicS pn-
ionS intitulalS Annales Polonorum vetustiores si care cuprind istoria acestui popor
dela 1248-1282, sub anul 1259, urmatoarea noti5 : Tatarii dupil ce subjugara
pe Basarabeni, pe Litvani, pe Ruteni si pe alte neamuri, an hint cetatea Sando-
inirului", ap. Ha5deu, 1st. Crit., p. 67 : Thartari suhiugatis Bessarabenis, nth-
yank, Huthenis, Sandomirg castrum capiunt."
37. Dup6 Hasdeu. combiltut de N. Iorga, China si Celalea Alba, p. 43-47.
MUNTENIA SE MOLDOVA 295
se plecd innaintea lui. Din aceastd amestecare a am-

belor pdturi se explicd singure urnadrile desaleedrei,
cum vom veded la locul sdu.
Aici insd, innainte de a pdi la expunerea evene-
mentului insemnat care procurd Romdnilor viata ne-
atarnatd, i fdcii cu putintd o istorie proprie i o de-
svoltare a lor nationald, trebue s limpezim un alt
punt esential : relatiile in cari s'au putut afld Ro-
manii dela nordul Dundrei cu acei din Macedonia, i
dacd a mai fost vre o atingere intre aceste dou grupe
de la prima lor desfacere in cloud popoare 38
38. Comp. mai sus, p. 148. Asupra tuturor ducatelor i voevodatelor,

alat acele aflate de Unguri la intrarea lor In Panonia 5i Transilvania, cat i acelor
urzite mai pe urma in Mjntenia si Moldova de mai thrziu, vezi harta dela Ince-
pulul acestui name,
IV.
IMPER1UL VALANO-BULGAR
1. LOCUINTELE ROMANILOR IN PENINSULA BALCANICA
Unii scriitori ai timpului nostru cred c Imperiul

Valaho-Bulgar, intemeiat peste DunAre in anul 1185
de care fratii Petru i Asan, s'ar fi intins i la nordul
fluviului asupra Munteniei, i rapoart la Romanii
din Muntenia nurnele de Valahi din titulatura ace-
lui irnperiu.
Se pretinde c Imperiul Valaho-Bulgar al As-
netilor, se desfacii catre sfaritul dinastiei rornane din
el, intr'un Stat roman din stanga Dundrei i altul
bulgar din dreapta ei, i ea tot aici trebuie cAutate
originile principatului Valahiei, cu aezAmintele sale
bizantino-bulgare, i cu numele de Joan in titlul domni-
torilor, motenit dela Asdneti" 1 0 asemenea parere
este greit pada' in rklacina, i cercetarea care ur-
meaza va dovedi intr'un chip neindoelnic, ea' Impe-
riul Asnetilor, de1 poate s fi avut pretentii de su-
prematie i asupra t drilor dela nordul Dundrei i anume
asupra Valahiei, ca unele ce fuseserd stpanite de ye-
chiul Imperiu Bulgresc, aceste pretentii erau numai
platonice ; ea apoi poporul Valahilor pe care se baza
I. D. Onciul in Critica Teoriei lui Roster din Convorbiri literare, XIX

1885, p. 317. Voln. explicit in vol. al III-lea, la cercetarea vechilor aezAminte ale
tarilor romanc, adaosul particulei 1th cc se vede la numele tuturor domnilor
sivain arata acolo III ce legaturrt stii acest titlu cu imparatul Ionit al Valaho-
Bulgarilor.
IMPERIUL VALAILO-BULGAR 297
in mare parte tdria i puterea de improtivire a Impa-

ratiei Asanetilor, era acel din muntii Hernului i ai
Pindului, nici &lid insa Romanii din Dacia Traiana.
Am aratat mai sus, ea poporatia romana fusese,
in tirnpul Imperiului Roman, un corp intins i nein-
trerupt, dela Marea Adriatica pada la Marea Neagra, i
din nordul Transilvaniei pand dincolo de Heirms ; insa
ca in aceasta continuitate a poporatiei romane se in-
troduse, ca un cuiu despartitor, navalirea slavo-bul-
gara, care repezi poporatia de capetenie a Moesiei
care muntii sudului : Balcanii i Pindul, absorbi ra-
maitele ce mai zabovir in sinul navalitorilor, i des-
bina trupul poporului roman din rasarit in trei trun-
chiuri deosebite : Daco-Romanii in Dacia Traiand, Ma-
cedo-Romanii la sudul Balcanului i Istro-Romanii in
peninsula Istriei 2
Dela acea desprtire, poporatia de vita romand
care era aa de numeroas in vechea Moesie, dispare
aproape cu totul din regiunea ce se intinde intre
Dunare i Balcani. Cu deosebire oraele dundrene in
care, Inca in veacul al IV-lea i al V-lea, rasuna depe
amvoane limba latina 3, ieau un caracter cu totul slavon,
i poporatia romana se mistuie din ele pada la cele
de pe urma ramaiti. Deaceea in tot decursul Veacului
de Mijloc nu se pomenete in Moesia nici o poratie de
vita latina, cu toate ea scriitorii bizantini cad se ocup
cn deamanuntul de toate tarile impratiei lor, foaste
sau in fiint pada la Dunare, pomenesc de mai multe
ori de poporul Valahilor. Toate amintirile acestui popor
se referd chiar Nth excepfie, la regiunile dela sudul
Balcanilor.
Cea dint:dill amintire a unei poporatii de origine
romanica este facut de scriitorul bizantin Teofilact,
mort la 640, care spune ea in anul 579, generalii Mar-
tinus i Comentiolus voind sa loviasca pe Avari in
Tracia, furd impiedecati dela aceasta, prin o spaima
2. Mai sus, p. 148.

3. Mai sus, p. 140.
1.98 Is TIP Id I num 1N11.()It
care intr in armata lor. CAzAnd anume sarcina depe

spetele unui catAr, un soldat strigA care stApAnul
dobitoculdi, in limba patriei sale : retorna /nitre" ;
iar oastea, luand aceastd chemare drept un strigt de
alarmA, o rupse de fugd. Theophanes scriitor cu cloud
secole posterior, mort la 817, d o alt formA chemArei
amintite, anume : torna, toma fratre" 4. Aceste vorbe
sunt fArA indoiald de origind latinA, i trebuie referite
la poporatia romanA care impopor pe atunci Tracia,
unde acest fel de vorbire constitui limba patriei. In
cuvintele raportate se reaflA cu uurintA acel dialect
latin, din care iei limba macedo-romana, cAci i astAzi
ele ar suna in acea Iimb : toarna, Mandl Irate", pe
cAnd la Daco-RomAni ele ar aveh o formA mai inde-
pArtat de prototipul din 579 : intoarce-te sau in-
toarnd-te". In daco-romana, bourne" din a turna are
altA insenmare Nu este decal in totul firesc de a gsi
in veacul al VI-lea limba Macedo-liomimilor mai apro-
piat de cea latinA decAt mai tArziu ; a iiu gAsim,
in cuvintele raportate de scriitorii bizantini, difton-
garea lui o in oa in torna, nici pierderea lui r din si-
laba a doua a lai fratre (frater). DacA asemAnAm aceste
cuvinte, cu altele raportate de Procopius scriitor hi-
zantin mort la 558, &in' aceea.5i apropiere mai mare
de latina, ce se constatA i in cuvintele de mai sus.
AA aflin, pentru unele localitAti, numiri de caracter
latin, Inca nemodificate prin formele particulare ale
lirnbelor romne : Tredetitiliatrei zeci de lei in care
1 inc A nu este muia t in. i, durvuliturbure in care / nu
este modificat in r. LAngd aceste mns intalnim Ge-
melo-munte, in care se vede transformarea lui o din
mons in ti 5. Se cunoate deci, in cuvintele lui Theo-
philact i Theophanes, precAt i in acele din Procopius,
epoca de tranzitie a limbei romane poporane, Care
limba vorbitd astazi de Macedo-RomAnii. Este deci
invederat c aceste cuvinte, unite cu imprejurarea c
4. Vezi textele reproduse mai sus, p. 137.

5. Mai sus, p. 136.
1MPE1tIUL VALAIIO-BULGAR 299
scriitorii bizantini arata c ele au fost rostite in Tracia

de care ni5te localnici de acolo, dovedesc existenta prin
veacul al VI-lea a unei poporatii de vita latind prin
acele pri, ceeace nu este decat conform cu cele ce
am a flat mai sus, despre intinderea elementului ro-
man in peninsula Balcanului.
Viata Sf. Dumitru din Tesalonic scrisa pe hi in-
ceputul veacului al IX-lea spune, ca Bulgarii voind s
cuprinda acel ora5, ar fi trimis in el un spion ce 5tia
patru limbi, anume : graiul dela noi, acel al Romeilor,
al Slavilor 5i al Bulgarilor. Acest din urma era acel al
poporului navAlitor Inca neslavizat pe acele vremuri.
Romeii sunt Grecii. In afara de graiul slay, care s
fi fost oare al palrulea graiu pe care viata ii insamnd
prin acel dela noi? Este invederat ca nu poate fi altul
decat acel romanic (mai bine zis roman) al popora-
tiei Macedoniei 5i al capitalei ei 6
Cedreuus rapoarta CA in luptele capiteniilor bul-
gare : David, Moisi, Aron 5i Samuil in contra imp a-
ratului Constantinopolei Vasile al II-lea, David fu
ucis in Macedonia la locul numit Stejarii frumosi, intre
Casloria 5i Prespa, de Care ni5te Valahi nomazi 7,
adecA pastori cari se purtau cu oile perin acele locur',
iarA5i patria lor.
Acela5i imparat voind s nimiceasca puterea Bul-
garilor, Ikea in toti anii cate o expeditie in inima
tarei lor care se intindea in regiunea Ohridei, in Inuniii
Macedoniei. Samuil regele Bulgarilor, pentru a scaph
de aceste lovituri (cari se petrec dupd 1013), intare5te
o trecAtoare ce se afl intre Cleidion i Campulung 8_
Acest mime romanesc al unei localitAti din inuntii
Maccdoniei, arata locuinta Romanilor iii acei munti,
a5ezati la sudul Balcanilor.
Tot Cedrenus mai adauga aiurea c in o al ta lupta,
6. Migne. Patrologia, Tom. 116. col. 1363 : TV V.ca u.thv ikarirmv,
"MO. Tija loJ.cwy, E1Xaf36iv v.cd. BouX-rapeird". vezi desbaterea intelesului
in Sbiera, Confriburiuni, p. 352.
7. Cedrenus, Bonn, II, p. 435.
8. Cedrenus, II, p. 457 : 74x-).6770D".
300 1ST( )111A ROMANUM
petrecuta in anul 1016 intre imparatul Vasile, i loan

fiul lui Aron, in aceleai regiuni, iscoadele lui loan,
afland c insui imparatul ar veni asupra lor, alergard
inspaimantate care otirile lui Joan, nestrigand alt-
ceva decat vgiti vine imparatul", i toti o rupsera
de fuga ()data cu loan. Cuvantul vgii, (fugiti) redat
de scriitorul bizantin prin pacezte, cuvant fard exi-
stenta in grecete, apartine limbei inacedo-romane, i
arata deci ea armata lui loan era compusk ca i acea
de mai sus a lui Martinus i Comentiolus, din oarneai
ai acestui popor, pe can ii intalnim tot in regiunile
muntoase ale Macedoniei, luptand acuma in contra
Bizantinilor, precum altddata slujiserd sub ei 9.
In 1019, dupa supunerea desvarita a Bulgarilor,
imp aratul Vasile al II-lea organizazd biserica acestei
natii, lsandu'i forma nationalk Iowa' numind un arhi-
episcop grec la scaunul Ohridei. Prin hrisovul dat
cu acel prilej, imparatul dispune ca Valahii din in-
irega Bulgarie sa fie supui autoritatei acestui arhi-
episcop . Din aceasta vorba nehotarita de Valahii
intregei Bulgarii, s'au incercat a se deduce, ea Valahii
locuiau in Moesia, pana la Dundre ; aceasta insa nu
este deloc indreptatit, intru cat hrisovul putea, chiar
vorbind de Valahii intregei Bulgarii, sa nu se rapoarte
decat la partea locuit de ei.
Pe timpul imparatului Alexios I Comnenul (1081
1118) ne spune fiica lui Ana Comnena, vestita p0-
9. Cedrenus, II, p. 466 : Toino ivowec OE TO!) lioivvon cizo7roi (let&

TOPou &pip: T6 To6 Itaiwou =pat 6reaoy i'rizowcac v.at 6stMa4 -4cd pcyc t
Tono iv;;;TX-roccv xiv etuo o6vv sl to..4 : 13 sCsi t a 6 TCataap".
Limba macedo-romana elideaza adeseori pc u dintre doug consoane : buratic
devine in aceastil limb broatec, mulare (catAr) mlare, muliare mliare, musat
insat, etc. De asemenea fugim devine fgim si vgim pronuntat vzim si fugiti vziti
formb redath, prin 13sEEt al lui Cedrenus. Caragiani, Studii istorice asupra Ro-
.E.
mdnilor din peninsula Balcanului, p. 234. D-1 Aron Densusanu greseste cAnd
crede cli cuviIntul lui Cedrenus ar Insemna vede(i, 1st. Limbei ci literaturei, p. 43.
list:site in greceste nu arc nici un Inteles.
10. Vezi hrisovul impratului Vasile din 1019 continut in acel al imp. Mi-
hail Paleologul din 1272 In Golubinsky, Ocerk ist. pravosl. Moscva, 1871, P. 263 :
7.7). Tthy avec 'rimy Bo,)XiotpEav Bkixcov... Tt.p.6.v & evyc6v v.t a6paaav.t.
:LsritXor: zoti iv.Costy 505 X6-09 tx;yrrA".
IM PER LIM VAIA11.0-BULGAll 301
vestitoare a acestei impArAtii, cA un Valah cu numele

de Pudilus artase irnpratului ce stteh. la Anchialos,
cum Cumanii ar fi fost calkziti de Valahi peste tre-
cAtorile muntilor Balcani ", ceeace dovedete c Va-
lahii erau in aceti munti acasA la ei, de oarece fAceau
pe cAlAuzii.
Care anul 1170 cAlAtorul evreu Veniamin din Tu-
dela pomenete despre Valahii din Tesalia in descrierea
cglAtoriei sale care Palestina. El spune despre dnsii :
Dincolo de riul Sperchios se incepe Valahia, a cAreia
locuitori aezati pe munti ii dau numele de Valahi.
In iuteal ei sunt asemenea cAprioarelor. Depe inunti
ei se coboar in Grecia pentru prad i hotii. Niiueni
nu cuteazA a'i infrunta in rdzboiu i nici un rege nu
i-a putut birui" 12. Cantacuzen vorbete de nite Va-
lahi cari ar locui in muntele Rodop 13. Tot deaseme-
nea ne arath scrisoarea lui Henric, administratorul
Imperiului Latin din Constantinopol, catre papa Ino-
centius al III-lea, in care ii povestesc prinderea im-
paratului Balduin de Care Ionita, ca Valahii ar locui
in inunti, dincolo de Adrianopole 14. Imp Aratul Vasilie
al II-lea mai amintete Inca odatA pe Valahi atunci
cnd dArueste pe acei din Elada strategului Niculit
prin un hrisov din 980 15.
Toate amintirile de pada' aici despre poporul Va-
lahilor II arat ca locuitor al muntelui, parte din ele
numindu'l chiar nomad, precum stint de obiceiu lo-
11. Anna Comnena, Bonn, I, p. 273-274. 11000.0': este redarea greceascri
a numelui mac.-rom. Peiduliu (vezi Caragiani, S(udii islorice asupra Rorndnilor
din peninsula Balcanului, Bucurelti, 1888, p. 351). Celalt text din Ana Comnena,
I, p. 395, In care spune cii armata lui Alexlos se compunea din Bulgari si din no-
mazi, numitl Valahi In limba poporului, nu hotrirte nimic asupra locuintelor
Romfinilor de dincolo de Duniirea. Locul din Cinnamus, Bonn, p. 260, l'am vilzut
di se rapoartS la Roxnnii de la nordul Dunilrei. Mai sus, p. 287.
12. Reprodus fiagmentul In Hasdeu, Arh. isl., II, p. 25.
13. Cantacuzenus, Bonn, I, p. 146.
14. Theiner, Monumenla Slay. merid., I, p. 40 : contra caput rebellionis,
Andrinopolim videlicet, que civitas est Grecie munitissima et monlibus tantum
interposilis Blachorwn aftinis populis".
15. oTiiv ()TO Tthv Bz&zcov Ekkiaot:". Un anonim contimpuran cu
Kekavmenos, citat de G. Murnu In art. sau : Cdnd si unde se iyese Romdnii in-
Pita data in islorie In Cony. lit., XXVII, 1905, p. 103. Comp. Ibidem, p. 598. Ar-
ticolul a fost reprodus si In un volum : Romdnii din Pind, 1913.
cuitorii muntilor, cari se indeletnicesc cu pAstoria. Este

indestul de curioz cA descrieria rabinului Veniamin
corespunde din punt in punt cu acea pe care o
face Nicetas Choniates, alt martor ocular despre ca-
racterul i obiceiurHe acestui popor : ImpAratul gsi
cetAtuile i satele lor intArite prin noue metereze, iar
apArAtorii lor acAtati pe Inaitimi dupA chipul cerbilor,
sAriau ca i caprele peste prApAstii i nu primiau nici
o lupt MOO 16 Tot aa Ii descrie strategul bizantin
Kekavmenos pe la 1110 cnd spune c a e obiceiul
lor, ca farniliile i turmele Valahilor sA petreacA din
luna Aprilie piinA in Septernvrie pe muntii cei mai
innalti i in locurile cele mai reci" ".
Autorii Veacului de Mijloc pornenesc insA, in felul
lui Veniamin, i despre regiuni intregi cari purtau
numele de Valahia in sudul Balcanilor, i toate a-
ceste regiuni se intind in pArtile muntoase ale pe-
ninsulei.
A5A Nicetas Choniates amintete despre Vala-
hia mare, care se intindeet in Tesalia 18, denumire cu-
noscut i hii Villeharclouin, cronicarul Imperiului Latin
din Constantinopole, sub numele de Blaquie sau Bla-
(hie la grant 19 Tot la dnsa se rapoartA i arAtarea
lui CantacuzeR (1341 1355), care vorbete despre o
regiune intinsA din ImpArAtia BizantinA numit Bla-
ehia, plinA de castele intArite, i asupra cAreia imp-
ratul scriitor ar fi numit pe fratele sAu loan Anghelul
prefect, purtnd el insui pe langA titlul de impArat
al rAsAritului i acela de rege al Blachiei 2. Chalco-
condilas in sfarit, de i nu mai numqte regiunea Bla-
chia, amintete despre Romnii ce locuiau pe timpul
16. Nicetas Choniates, Bonn, p. 561.
17. Kekavmenos, ed. Wassiliewsky, p. 68. Murnu, Ifekainnenos i Ro-
nuinii In veacul al XI-lea In Cony. lit., XXXIX, 1905, p. 591.
18. N. Choniates, p. 841 : Tex ffevraMac xat6rov tLsvitopcc v6v ve-
7c'xX1 11Xx-nct v.txX-imeTar.",
19. Geoffroy de Villehardouin, De la conquete de Constantinople, Ed. Na-
thalis de Wailly, Paris, 1874, p. 117, (Vezi citapile mai jos, p. 330, nota 11).
20. Cantacuzenus, ed. Bonn, p. 320, anno 1342 : ,,I0a1Artiv .thY -Ave-
loy etc xertX-ip Tthv xacmptov %act kopthy InayEac".
LMPERFUL VLAAHO-BULGAR 303
lui in Tesalia i Pind, apoi in Laconia pe lAngA muntele

Taigetul i Tenarul 21
In afarA de Valahia Mare din Tesalia, se mai in-
talnesc Inca urmAtoarele regiuni purtnd acest mime :
Valahia Mica 22 in Etolia i Acarnania, ambele tan
de o muntoasA sAlbAtAcie i Valahia Superioarti intre
Ianina i Tricala 23.
S'a crezut insA a se aflei Valahi in SArbia. Anume
mai multe documente yechi vorbesc de familii va-
lahe, druite de care regii sArbi unor mAnAstiri. S'a
cercat a se scoate din ele aflarea de Valahi dincoacc
de Balcani. AA Stefan Nemania (1158-1199) d ma-
nAstirei Chilandarului din muntele Athos 170 de fa-
milii valahe din Radovo i Giurgeyo sudostyo. Stefan
Uro I adaug cAtre aceast danie alte 30 de familii
valahe de lAngA riul Drin ; Stefan Uro al II-lea dA-
ruete mai mult de 800 de Valahi din regiunea Sko-
piei. Aproape tot a de mare donatie de 320 familii,
se face de Stefan Duan manastirei Sf. Archanghel,
dela Bistrita 24.
Toate aceste familii de Valahi erau aezate in re-
giunea Kosovo in Albania nordicA i pe platoul Sko-
piei din Sarbia sudicA, invecinat cu Kosovo. Toti
aceti Valahi sunt apoi aratati mai ales ca pastori,
cu toate ca se ocupau i cu agricultura, cum dovedete
indatorirea pusA lor de Milutin de a da mAnAstirei din
I3anska i ctlte un cal de grau i unul de yin" (trail-
sporturile se fAceau pe cai). 25 Este deci invederat
vorha de o poporatie de munte care pute sA innainteze
ill migratiile ei din Balcani i Pind pAnA in muntil
21. Chalcocondilas, Bonn, p. 35.
22. Phrantzes, Bonn, p. 414 : sijC 1.117.01C 13XcxxE2 .
23. Schol. Thucyd, II, p. 102 : Ao),cricia. ii v0v 7.0.onuti.61 'Avii>i3Xczyp.".
Tot din acesti Valahi din partea sudica a peninsulei Balcanului, vor fi fost re-
crutatt i acei condusi de Ipso Chitonitis, cubicularul regclui Frantiei, Robert
fiul lut Hugo Capet (996-1031) in contra Siciliei, in armata canna Analele Ba-
rense ne spun ca figurau Rusi, Guandali (?) Turci, (Unguri) Bulgari, Macedo-
nieni i Valala". Annales Barenses in Pertz, Mon., VII, p. 53, rand 38.
24. Hrisovul lui *Stefan Milulin de I. Bogdan in Cony. lit., XXIV, p. 488.
Hasdeu, Hrisovul lui Dusan in Arli. isl., III, p. 85.
25. Comp. Pic, Abstammung der Run-Wien, p. 56-59.
Sarbiei, fara ca din aceasta sd se poata deduce o lo-

cuinta a ei in carnpia Moesei.
Rezultate pentru strouinta Itonifinilor in Dacia.
Din toate aceste aratari rezult cu siguranta, ca Ro-
manii dela sudul Dunarei, pe timpul cand se infiintaza
Imperiul Valaho-Bulgar nu locuiau in campia ce se in-
tindea intre acest fluviu i rnuntii Balcani, ci mai ales
in partea muntoasa a peninsulei, la sudul acestor munti,
in numeroasele lor ramificari cari se intind ca o bo-
gata retea in Tracia, Macedonia, Epir, Tesalia i alte
provincii, toate muntoase, ale peninsulei Balcanului.
Ei veniserd aici din regiunile Moesiei uncle am vdzut
ca, pe timpul stapanirei romane, locuia o panzd ha-
tuta de poporatie romanica. De aceea i Nicetas Cho-
niates ne spune, c Valahii de acum in vechime se
numiau Misi" 26.
Este invederat ea daca Romanii transdanubieni
din Imperiul Asanizilor ar fi locuit in Moesia, ar tre-
bui s mai aflam astazi, cel putin nite insule din po-
porul lor raspandite prin aceasta regiune, ceea ce toc-
mai nu se intalnete, de oare ce toata poporatia roma-
neasca ce se afl in Bulgaria cisbalcanica este origi-
nara Qin principate, i nnigrata aici lit vremile mai
noue, in timpurile Fanariotilor i ale Regulamentului
organic 27 Macedo-Romanii ce se intalnesc in Bulgaria
de astazi (vechea Moesie) sunt cu totii locuitori de
prin orae, indeletnicindu-se cu comertul i industria
i tinand uneori hanurile la drumul mare. Cu totii deci
sunt imigrati in timpuri mai noue aici, ca i Romanii
din stnga Dunarei. Nici unul nu este locuitor batina
26. Mai sus, p. 134. Nicetas Choniates, Bonn, p. 481 : TO6C, Mtti Toy
mittov tO poc Bap6ipot oi Nhcsot Ispenspov juvo0Covro, vOv O BXeczot
v.w.Xtxovrat".
27. F. Kanitz, Donaubulgarien und der Balkan, Leipzig, 1882, I, p. 63 :
Verschiedene Ursachen und namentlich das bauernfeindliche Regiment der
walachischen Bojaren begunstigen die Entstehung und rasche Zunahme der ru-
miiiiischen Colonien auf dem bulgarischen Donauufei." Pretutindene Romfinii
locuesc malul Dundrei. Vezi Kanitz, I, p. 19, 83, 98, 106 ; II, p. 28, 46, 174 si III,
p. 278. 0 singurd colonie Copriva este Innaintatd plind la 1 1/2 mild de Dundrea,
Idem, II, p. 158.
IMPERIUL VALAHO-BULGAII 305
al acestei regiuni. De aceea campia din tre Dunare si

Balcan nu a purtat niciodatA numele de Valahia 28
Poporatia romanicA care forma pe timpul Roma-
nilor elementul etnografic esential al tArei, a fost, ctun
am arAtat, in mare parte alungat spre sud in adApostul
muntilor, acolo uncle si astzi ea se regseste. Cei
cari mai rAmaserA in Moesia fur absorbiti cu totul de
numerosul element slavon care'i innecA. De aceea in
zadar s'ar cAuta urme de poporatie romanicA veche
in campia bulgar. Toti acei ce se intalnesc aici sunt
imigrati nu de mult, fie ca poporatie de campie din
Wile romane dela nordul Dunrei, fie ca element
orAsAnesc din Romanii dela sudul Balcanului. Vechea
poporatie romanA a Moesiei trebuie cAutat in ada-
pbsturile ei, prin Balcani si ceilalti munti ce se ra-
mificA din ei. Aici a locuit ea in tot decursul Veacului
de Mijloc ; aici s'a desvoltat si istoria ei.
Poporatia rornanA din peninsula Balcanului, cea
pe care o vom vedea cA intemeiazA Imperiul Romano-
Bulgarilor, era deci despArtit deaceea din Dacia Tra-
ianA prin Slavii ce ocupau Moesia, Meat numele de
Valah nu se poate referi cleat la una din cele cloud
popoare ce puteau sAl poarte ; acel dela nordul Du-
nArei, sau acel dela sudul Balcanilor, nici cand insa
sA se cuprind sub el ambele trunchiuri, ce erau de-
spArtite unul de altul si nu formau o unitate terito-
rial care este neapArat pentru constituirea unui Stat.
La data infiintarei sale (1185), Imperiul Romano-
Bulgar nu se putea intinde ;i in Transilvania, patria
adevarata a elementului daco-roman, intru cat aceasta
tail cAzuse sub Unguri, Inca depe timpul lui Sf. tefan
(care 1000). In Muntenia am vAzut, cA desi locuiau
Romani, acestia ocupau partea muntoas, fiind si ei
sub suzeranitatea regilor unguresti. Unde rArnane deci
28. Singura data cand este amintita Wahia alba este nesigurd. Vez-
discutia In Onciul, Originele, p. 151. Despre argumentul tras din aceasta lipsii pen-
tru aplicarea numelui de Valachia campiei nord-dunarene, vezi vol. III, adaosul
I la sfarsitul volumului Orasul Arbeina; langa Tarnova locuit In mare parte de
Macedo-Romani, este o colonic mai noua din Albania. Caragiani, Sludii istorice,
p. 227. Kanitz, I, p. 173.
A. D Xenopol. Istoria Romilnilor.Vol. II. 20
300 ISTORIA noxt.i.NfLon
loc Bulgarilor pentru intinderea imp ArAtiei lor peste

Romnii dela, nordul DunArei, mai ales dacA luAm
in privire i irnprejurarea cd dela 950 innainte 'And
ce yin TAtarii in 1241, cmpia munteand este sub
stApnirea cumplitelor oarde ale Peceneghilor i ale
Cumanilor ?
Improtiva acestor argumente hotAritoare, ce aduc
sprijinitorii pArerei protivnice? Numele de Bulgaria,
pAstrat pada prin veacul al XIII-lea Munteniei, ceea ce
am v Azut cA se explicA dela sine, prin faptul cA t, Arile
locuite de Romni fAcuserA mai innainte parte din
Imperiul inthiu BulgAresc, i pAstraserd numele de Bul-
garia ca arnintire a. acestei vechi stApaniri 29.
Expunerea istoriei imp ArAtiei Romno-Bulgare, i
mai ales acea a intemeierei sale, la care Romnii luarA
o parte hotAritoare, va duce la aceeai incheiere,
anume cA elementul romnesc al acestui Stat era acel
dela sudul peninsulei, niciodatA acel din Dacia Tra-
iana.
29. Mai sus, p. 117. Titulatura imparatului loan Caliman Asan (1241-
1245) de autocrat al Tarnovei, al Bulgarilor, Grecilor, pesle Moldo-Valahia si
tam Ungureasca al Budei pan5 la Viena". (Apriloi, Bolgarskaia gramota, Odesa
1841, P. 31), nu are nici o valoare. Docuraentul intreg e fall invederat, cum a do-
vedit'o loan Bogdan in studiul sSu asupra Diplomei lui loan Caliman i Asan In
Cone. lit., XXIII, p. 449 si urm. Onciul, partizanul infiintarei Statului muntean
prin desfacerea lui din ImpArAtia As5nestilor, sustine (Originile, p. 280), ca Vla-
hii din titulatura 1mp5ratilor Valaho-bulgari se refer5, nu la Vlahiile din sudul
Balcanilor ci la Valahia nord-dunareanSMuntenia. Vezi critica acestei parer!
in adaosul la vol. III al acestei istorii.
12. 1STORIA IMPERIULUI ROMANO-RULGAR.
Petru, Asan i Ionita.Imperiul intaiu Bulgrese

Insese stins la 1018 prin puternicul brat al lui Vasile
Bulgaroctonul. Bulgarii rmaser In stapanire bizan-
tina 167 de ani, pana cand in 1185 sund iara0 pentru
ei ceasul eliberarei de sub jugul strain 1 Trezirea lor
la viata neatarnata le veni insa dintr'o parte, la care
ei poate nu se ateptau : de la pAstorii romani din
muntii Balcani. Rascoala acestora fu provocata prin
urmatoarea imprejurare :
Imp aratul Isac al II-lea Anghelul Ii pusese in
(land sa sarbatoriasca casatoria lui cu fiica lui Bela
al III-lea, regele Ungariei, intr'un chip cu totul ne-
obipuit. Pentru aduna banii trebuincio0, el sense
o dare obteasca, in natura, asupra intregei sale im-
paratii, dare ce trebui sa fie luata en deosebire depe
animale : vite, oi i ramtori, i care lovia mai ales
in pastorii romni din muntele Hemus, ai caror avere
de capetenie erau tocmai cirezile de vite i turtnele
dc oi. Romanii trimit pe doi frati Petra i Asan la
1. Asupra primei perioade a lmperiului Valaho-Bulgar, vezi Nicetas Cho
niates, passim. 0 buna rezumare a spuselor cronicarului, vezi in Hurmuzachi,
Fragmente zur Geschiehle der Runulnen, I. 1878, p. 12 5i urm. Capitolul intitulat :
Entstehung, Dauer und Unterjochung des valacho-bulgarischen Staates".
Aceasta r5scoal5 fusese precedath de alta a Valahilor din Tesalia cu mai multi
capi, 1ntre earl Verivoi (Berivoi) Valahul, care rilscoalS cAutA sk atragri In partea
ei pe Insu5i Protospristorul Niculitil domnul Valahilor din Elada 5i el probabil
Natal]. Asupra acestei rriseoale vezi un articol al lui Murnu lucrat dupS arStfl-
rile lui Kekavmenos In Conv. lit., XXX1X, p. 577.
impAratul care se allA in lagArul de la Kgpsella. Depu-

tatii pAstorilor, oameni simpli i neciopliti, sustinnd
tnguirile lor cam cu iuteal i amArAciune, Asan cel
mai infocat din ei, fu lovit peste obraz, din ordinul se-
bastocratorului Than. Respinsi In cererile i atinsi in
onoarea lor, ei se intorc innapoi, cu inima fierbnd
de ur i rAzbunare, si se hotArAsc a rAscul pe poporul
lor contra asupritoarei domnii a Grecilor din Con-
stantinopole. Scump trebui sA plAtiascA decAzuta In-
prie de RAsArit palma aplicat pe obrazul unui
popor Vanar i viteaz care, dupA cum spune Veniamin
din Tudela, nu fusese stApAnit Inca de nici un rege.
Propunerea Muth poporului de cei doi trimii ai
sAi, de a se rscul, IntlnI deocamdat o prirnire
indoelnicA. Lupta cu o impArAtie mare, a careia pu-
trejune erau departe de a o cunoaste, speri chiar .i
pe acei mai inirnosi. Petru i Asan recurser la un
mestesug pentru a hotAri massele ei ridicar o bi-
serica in Remus, in ,care adunarA mai multi oameni
pe cari poporul Ii crede posedati de spi-
rite necurate, i acestia furd invAtati, cA dupA acce-
sele cele ingrozitoare la care erau expusi, sA spunk.
ca. Sfntul Dhnitrie, fAcAtorul de minuni din Tesa-
Idnic, s'ar fi strAmutat aici la ei, spre a'i scApA din
jugul in care se aflau. Astfel ajunser fratii Petru si
Asan a convinge pe poporul 1or, CA numai sA indrAz-
niascA, i indrAzneala lor va fi incununat de o deplind
izbandA. Revolutia proclainndu-se, Asan fratele mai
mare i pune o coaronA pe cap si .coturni de purpurA
in picioare, apArnd el insusi ca impArat innaintea
compatriotilor s. inminunati. Dup mai multe lupte.
din cari Romnii ies invingAtori, ducfind cu sine in.
muntii lor nenumarat pradA, izbuteste impAratul s
infrlinga ()data pe Valahi, folosindu-se de intinderea
hAprasnicA a unei groase cete, i luAndu'i la goanA,
Ii Scoate din Hemus i'i alungA panA la DunAre, unde
Petru i Asan cautA o scApare pe malul stang al flu-
viului, la poporul Cumanilor care locuiA pe atunci in
Muntenia, Imparatul vrAfueste toate regiunile .Va-:
IMPERIL], VALAHO-BULGAR 309
lahilor in lung si in larg, cilnd cu acel prilej d foc.ci-

rezilor de grini ce le intAlnete in cale 2
De abi ajunsse impAratul in capitalA, cand Petru
i Asan trecand imlapoi Dun Area, ajutati de un pu-
ternic corp de Cumani deschid iarAi lupta contra
Imperiului Bizantin, hotArti de asid datA a reinfiint
lmperiul Misienilor i al Bulgarilor dupA cum fusese
mai innainte" 3. Generalul bizantin Cantacuzen, in-
sArcinat de imp Arat cu conducerea operatiilor, este
surprins intr'o noapte de Valahi i cumplit bAtut,
pierzandu'0 p'nA i hainele lui cele cusute cu aur,
pe 'care le imbracA cu mare multumire conducAtorii
rAsculatilor, Petru i Asan. ImpAratul schimbA pe Can-
tacuzen, punand pe Vrana in locu'i care insd intoarce
armele contra stApanului sAu, Inca aceast revolutie
din Imperiul Bizantin dA timp Valahilor de a'0 adunA
si intAri incA mai mult puterile, spre improtivire.
Romnii, incurajati prin izbnzile lor de panA
acuma, incep a se cobori din munti 0 a. atach oraele
greceti aezate la poalele lor, ferindu-se intotdeauna
dela primi vre o lupta hotArtoare in cArnpie, cu trupele
imperiale. DupA mai multe incercAri fArA rezultat de7
ciziv in anii 1187-1190, Isac Anghelul bitreprinde o
expeditie in acest depe urmA an, t hiar in centrul re-
giunei Valahilor, in cetatea muntelui Helms 4. AsA-
2. Choniates, p. 487.
3. Choniates, p. 485 : Zcti Ttv rthy \MOW zd rthv BooXiapow SLY-
WX,CITEECV1 sic 6,) CIDvatFouctv csoc traXott ot v 01)aap.thc tvELZOvv0".
Aceste vorbe ale lui Nicetas, unite cu Imprejurarea ea in timpul Imperiului Intdi
al Bulgarilor se Intillnesc de mai multe ori Valahi In armatele lor, (vezi mai sus,
p... . ), apoi numele latinesc a doi Imparati bulgari dinainte de 1018, Sabin si
Pagan, ne fac sS credern cil i in intdiul Imperiu al Bulgarilor, Romdnii jucaser un
rol insemnat. Intrebarea InsS cere un studiu mai adAncit, pe care nu'l putem Intre-
prinde aice, neindeletnicindu-ne In deosebi cu istoria Valahilor transdanubieni.
CS Misienii crau aceiasi cu Valahii, vezi nota urmatoare.
4. Iatd cum arat5 Choniates locuintele Valahilor, p. 482 : tO 6 r %tat&
Tby A tv.ov TO 6po,: papPapo,:, ot \luso: zpzspzy covottiCovro, vuyi 23
Inazot W..-4Xmrrsa". De asemenea in alocutia lui Nicetas Choniates catra
imparalul Isaac Anghelul, istoricul spune : ca Asan s'a incumatat, ca i dia-
volui cazut, sa'si aseze tronul sAu pe muntii cei Innalti dela nord" (adicd Hernul).
C. Erbiceanu, Dime"( acle oliciale ale imp. Isaac Anglielul In An. Acad. rom., II,
Toni. XXIV, p. 901, reprodus din NIE(371(OVC7-ii Bt6)toflim denthac, I, p. 73.
310 isTORIA ROMANILOR
ne5tii din momentul ce se resculasera, luasera o ma-

sura foarte inteleapt, aceea de a intari cetatuile 0
castelele ce se aflau in muntele Hemus, Inca de pe
timpul lui Iustinian care le radicase aici contra na-
valirilor barbare. Valahii se inchiserd in ele la veni-
rea imparatului, sau se ascunsera in vagaunele cele
mai neumblate ale muntilor i gteptau momentul
favorabil pentru a cadeA asupra armatei imparate5ti.
Anghelul vazand ca nu le poate face nimica, se ho-
tare5te sa iasa din adncul muntilor, unde nu se
sinitia in siguranta, i voind s scurteze drumul, apuca
prin o trecatoare ingusta spre ora5u1 Berrhoe. Aici
31 a5teptau Valahii. Cum intr armata imperial Iii
strmtoarea cea primejdioasa, o ploaie de bolovani
i de stnci rostogolite curge peste dnsa din vftrful
muntilor, i o5tirea cade sfaramata i ucisa, far a
aveh macar putinta de a se apar. Irnparatul scapa
numai dupa cele mai mari pericole i ajunge la Berrhoe,
lasnd in mitha barbarilor" toate bagajele armatei
0 insu5i coiful sau imperial pe care'l pierduse in fuga.
Din acel moment impratul se leapda de ideea
de a mai aduce iara5i la ascultare pe Valahi, i iea
fata cu dn5ii numai masuri de aparare. Aceste 5i
erau de nevoie ; caci Valahii, incurajati prin raspin-
gerea armatei bizantine, ataca i ocupa mai multe
cetati grece5ti, precum Anhialos, Varna, Triadizza 53
pradd pe altele precum Filipopole i Adrianopole. Ei
devin tot mai indrazneti, cearca lupte fati5e cu Bizan-
tinii, bat pe generalul Guido 5i ucid pe Batatze in
o lupt la Adrianopole. 0 noua revolutie din Con-
stantinopole, prin care Isac Anghelul este detronat
de fratele salt Alexios, intare5te 5i mai mult pozitia
rsculatilor (1193).
Izhnzile Valahilor pareau Ca vor suferi o intre-
rumpere prin moartea capului lor celui mai energic
5i inteligent, Asan. Anume o rudenie a lui, Ivancu,
care traiii in nelegiuire cu cumnata lui Asan, fiind
inustrat i amenintat cu moartea de acesta, apnea
el innaintea pericolului, punand un capat zilelor lui
IMPERIUL VALAHO-BULGAR 311
Asan. Acest omor ins pare a fi avut un motiv politic,

ascuns prin acel expus, caci Ivancu dupd moartea lui
Asan, vrea cu partida lui s rapiasca la el puterea.
Se pare cd Ivancu fusese irnpins la acest omor prin
intetirile sebastocratoratului Isac, rudenia imparatului
Alexios, care fusese prins de Valahi intr'o luptd an-
terioara. Sebastrocatorul fagaduise chiar omoratoruliti
pe fiica lui in casatorie. Ivancu pune cu partida lui
mana pe Tarnova, cel mai insemnat ora din Hemus,
unde el organizaza o improtivire in contra lui Petru,
fratele lui Asan, care luase motenirea celui ucis. Petru,
ajutat ins de fratele sau cel mai tariar, Ionitei, con-
strange pe rasvratitorul Ivancu fn cetatea Tarnova,
unde el chiama pe Greci in ajutor, dovada cea mai
buna despre intelegerea lui cu danii. Armata bizan-
tina refuza a merge contra Valahilor, i Ivancu este
nevoit sA iasd din Tarnova i s fuga la Constantinopole,
unde cautd a starni pe Greci contra Valahilor. El este
foarte bine primit de Bizantini, se casatorete cu Ana
vdduva sebastocratorului Isac care murise in prin-
soare la, Valahi, i aratandu-se in mai multe lupte en
acetia ca nfl conducator priceput, imparatul pune in
el toata speranta luptei contra rsculatilor.
Tocmai atunci se intampld c i Petru sa piara
jertfa cutitului unui altui uciga, tot din gintea sa 5.
Urrneaza in locul salt al treilea frate, Ioiii, care
pune pe o trainica temelie Imparatia Valaho-Bulgar,
(1197). Cum vine la domnie, insarcineaza pe un alt
Valah, Hrisos, s apere cetatuia Strumnila in contra
atacurilor Greeilor, cetatuie aezata pe varful unui
munte, i a careia case se vedeau de jos ca nite cui-
buri, iar locuitorii lor pareau pasari acatate pe inal-
timi. Tot Hrisos aduce curand iar in stapanirea Va-
lahilor cetatuia Prosacon, un loc din cele mai bine
int rite de natura, aezat pe o stanca innalt i masiva,
pe varful cdreia conducea o singurd potecd ce rnergea
pe marginea unor prapastii infricoate, in fundul arm.
5. Choniates, p. 621.
312 ROM X.NILOR
riul Axios (Vardarul) rostogolia spumegoasele lui va-

luri 6. Aceasta cetate este Inca intarit de Hrisos, cu
ajutorul unui arhitect i inecanic grec smomit din la-
grul bizantin, i imparatul atacand-o lard pregtirile
trebuincioase, este batut cumplit i se retrage la Con-
stantinopole. Alta nenorocire his trebuia sa loviasc
in Imperiul Bizan tin. Ivancu, acel Valah renegat, care
dup ce ucisese pe Asan, ii cautase scapare la Greci,
i ajunsese acolo la cele mai mari onoruri, nu se tie
din ce pricina, poate catigat prin fagaduintele lui
Ionita, fuge din Constantinopele i vine la Romano-
Bulgari, spre a le ajuta in lupta contra fotilor sai prie-
teni. Ivancu, organizand o armata dupd sistemul bi-
zantin, devine pentru Greci cel mai periculos duman.
Alexios trimite in contra lui pe Manoil Kamitzes,
care izbutete s iee cu asalt cetatuia pe langa locul
nurnit Kritzimo 7. Ivancu insd chiama in ajutorul salt
pe alt capitan roman, Ivan, din muntele Zagora in He-
mus 8, i ineland pe Kamytzes pnin nite turme, pe cari
le trimite in calea lui spre a'l face sa se iee dupd ele i
s le prinda, avand nevoie de provizii, bate pe gene-
ralul grec de'l stange i1 iea chiar prins. Grecii izbu-
tesc totui mai tarziu a scap prin tradare de acest
nou duman, ucigand pe Ivancu i trimitand pe fra-
tele sdu Mito in surgun 9.
In anul 1199 Nicetas Choniates raporteaza ca,
Scitii (Cumanii) cu o ceata de Valahi trecand Istrul
au 'Avant in Grecia. Valahii de cari e vorba aici locuiau
la nordul Dunarei, sldluinta Cumanilor ". Imparatul
Alexios, pentru a scapa de pradaciunile acestor bar-
bari, trimite dup ajutor la principele Galitiei, Ro-
6. Choniates, p. 644 (Strumnitza) i p. 665 (Prosaeon).
7. Choniates, p. 678 : 3 xxa' firafixatv Opopc iv Tory v.pczCtp.q)
'Asiov.ivo; i6ov.illaTo 6 A)4to" (ttpvcCttmo=cravutt).
8. Choniates. p. 679 : Tqi arizovtc. T171:7; ZSCropot 'hoiyni".
9. Choniates, p. 687 : zat TOY 6c(3EXcpbv aino5 (To& 'Ipavzo0) IVIETov
Frii?;7. si060:".
10. ctioniate.s, p. 663 : I,460,7 7.. IL0=1,/ 13?,:i7thy 'thy "Iltriov
(3vtsr TO:": 7,../j:/..0 7COV.11p1:`1".
DIP1:11117L VALA110-13CL it 313
man, care atacand locuintele Cumanilor, Ii sileste sA pi-

rsasca expeditia Intreprins i sa se intoarcar a'si apara
propria lor tara. Putin dupd aceea, incepand incurca-
turile cu Latinii din cruciata a IV-a, Bizantinii lasa
deplina libertate Imperiului Valaho-Bulgar de a se con-
stitui inteun chip regulat.
Itelatiile Imperiului Valaho-Bulgar eu papa. Papa.
Inocentiu al III-lea afland despre izbanzile nou-
lui Stat din peninsula Balcanului, merge innaintea
dorintelor lui Ionita, trimitandu-i in anul 1199 pe
protopopul grec din Brudisimu, Dorninik, om cu-
noscator al limbei latine i grecesti, care'i duse pe
langA solie i o scrisoare in care intre altele papa
spunea lui Ionita ca auzind ca' strabunii lui s'ar
trage din vita Romanilor i ca a mostenit dela ei atat
generozitatea sangelui cat i curata evlavie ce o are
cAtre scaunul apostolic ca un drept ereditar, i ar fi
propus Inca de mult a'l cerceta i prin scrisori i prin
mmcii. Mai adauga papa ca'i va trimite in curand soli
mai insemnati, indata ce va cunoaste scopurile lui" 11
Ionita primeste pe delegatul papei cu cea mai
mare buna vointA, i raspunde indata prin presbi-
terul Vlasie din Brandizuber aratandul, ca el Io-
nitA, imparatul Valahilor si al Bulgarilor, pretueste
scrisoarea papei mai scump decal tot aurul i decal.
veri ce piatra pretioasa ; cA a multumit mult prea pu-
ternicului Dun-mezeu pentruca i-a cercetat pe ei servii
sal cei nevrednici dupa bundtatea sa cea nepretuita
si a vazut umilirea lor si le-au adus aminte de sangele
si de patria din care se trag" 12 Dup aceste Ionita
intrand in materie, raspunde papei CA se roaga sal
primiasca in sinul bisericei romane i sa'i dee co-
roanA si cinste ca unui fiu iubit, dup cum ar afl din
cartile vechi ca ar fi fost incoronati tot cle Sfantul
Scaun mai multi imparati, predecesori de ai sai.
11. Theiner, Monuments Stavorum merid., I, p. 11 : audito quod de no-
bill urbis Romae prospaia progenitores tui originem traxerint".
12. lbidern., p. 15 : Et reduxit nos in memoriam sanguinis et patriae
nostrue a qua descendimus".
Papa Lrimite lui Ionita, dupd ce primete aceasta

veste imbucuratoare, un raspuns prin capelanul loan
pe care'l adreseaza : lui Caloioan domnul Valahilor i
al Bulgarilor ; repeteaza in el cele spuse in misia dintaiu,
anurne ca tiindu'l ca se trage din nobila stirpe a Ro-
manilor, se ateapta a'l vedea primind credinta cea
a tot mantuitoare. Papa ii spune ea' a, cercetat regi-
strele sale, spre a se incredinta daca inteadevar se
coronase regi in Bulgaria de care Scaunul Apostolic,
i gasise intre altele ea pe timpul papei Adrian, regele
Bulgarilor, Mihail, ceruse ca s i se trimit dela. Roma
un cardinal care sa aleaga pe arhiepiscopul bulgar,
iar dup ce Adrian trimisese acolo un subdiacon i
doi episcopi, Bulgarii, corupti prin darurile i raga-
duintele Grecilor, gonisera pe Romani i primisera
presbiteri greci. Dei memoria unei uurinti aa de
mari, urrneazd papa mai departe, ne-a indemnat sa
fim cu mai mare bagare de sama, i s nu trimitem
la fata ta pe nici unul din fratii notri cardinali, cu
toate aceste am hoLdrit sa trimetem la tine pe iubitul
fiu Joan Capelanul care este insarcinat sa clued ar-
hiepiscopului bulgar un paliu i s ordineze episcopii
ce ar fi de nevoie". Mai era insarcinat sa cerceteze
despre coroana cea data de biserica romana strabu-
nilor lui Ionita, atat in cailile cele vechi cat i in alte
docurnente, pentru ca papa sa poat lucra in cuno-
tinta de calla Papa sfilrete scrisoarea sa prin cu-
vintele urmatoare: Rugam a dar pe nobilitatea
ta, ca sa prinieti pe legatul nostru ca pe insu0 per-
soana noastra i sal tratezi cu cinste, primind i tu
insuti sfaturile lui cele mantuitoare si ingrijind ca sa
se primiasca i sa se tie de catre tot neamul Valahilor
i al Bulgarilor, caci se cuvine tie atat spre gloria
timpurard cat i spre mantuirea venica, ca precum
eti cu sangele Roman aa trebuie sa fii i cu urmarea,
i Ca poporul trei tale care se zice ca se trage dela
Romani sa urmeze institutele bisericei rolnane" 13.
13. Theiner, 1. c., p. 16 : ut sicut genere, sic sis etiam imitatione Romanus
et populus terrae tuae, qui de sanguine Romanorum se asserit descendisse, ec-
IMPERIUL VALAHOBULGAlt 315
Than Capelanul oranduete un arhiepiscop in Tar-

nova i doi episcopi in Belesbolna i Prestlava care cu
totii prirnesc pe papa de capul bisericei, i Ionitd re-
cunoate aceste oranduiri prin un hrisov din anul 1204,
in care apune ca placandu'i lui Dumnezeu a'l face
imparat al intregei Bulgarii i Valahii, a cercetat ve-
chile scrisori i documente din care a vazut ca pre-
decesorii sal Simion, Petru i Samuel primisera coroamt
de la papa ; c i el a cerut aceeai favoare dela Ino-
centiu al III-lea, consimtind a primi in totul religia
catolica i hotarand s o tuna precum au tinut-o i pre-
decesorii sat, imparatii Bulgariei i ai Valahiei, fA-
gaduind aceasta cu o nestramutata tarie si (land de-
legatului papei, ca dovada a intoarcerei sale, hrisovul
salt intrit cu pecetea de aur" 14
Acest hrisov, insotit cu cateva pretioase daruri, ii
trimite papei prin Ioan Capeleanul intovarait de ea"-
lugarul Vlasie.
Papa, primind actul formal al supunerei bisericei
romano-bulgare sub autoritalea lui, se grabete a ra-
spunde la, dorinta lui Ionita, trimitindu'i in ace14
an Inca pe cardinalul Leon de Santa-Croce care sa (hied
imp aratului Valahilor i Bulgarilor diadema regala,
sal unga i sal incoroneze de imparat. Prin diploma
papal trimis lui Ionita cu acest prilej, papa ii in-
voete i baterea monedei care sa'i poarte chipul ; nu-
inete pe arhiepiscopul din Tarnova primat peste toata
imparatia lui, i dispune sa"i fie supui lui Mitropolitii
atat din provinciile Bulgariei cat i ale Valahiei 15
Ionita este coronat de rege i imparat al Bulga-
rilor i Valahilor in Noemvrie 1204.
clesiac Romanae instituta sequatur". CS poporul RomAn in deoliste pastrase amin-

Urea originei sale romane, se vede si din Cinnamus. Bonn, p. 260, care raporteaza
cS s'ar zice despre Valahi, inviderat de tradilia pAstratS de ei, cS ar fi cohoritori
vechi din Italia : Mhz(tr.t oE Tli1v ItaMao: 5.1treitot 7:717). stvat
711/4",
11. Theiner, I. c., p. 27.

15. Theiner, I. c., p. 25 : Calojohani illustri Bulgarorum et Blacorum
regi... et in terra tua primatus optimant dignitatem cique Metropolitani tam
in Bulgariae quam Blaciae provinciis constituti subjaceant".
316 ISTURIA ROMANILOR
Relatiile liii IonitA eu Imperiul latin din Constan-

tinopole. In timp ce aceste tratri insemnate ocupau
tot timpul lui Ionita, in Constantinopole se petreceau
mari schimb sari. Imp aratia bizantina era rsturnata i In
locul ei, feodalismul croi o noua ocarmuire pe ma-
lurile calde ale Bosforului (12 Aprilie 1204).
Ionit, tiinclu-se ridicat de papa in randul prin-
cipilor catolici, cari acam ii intemeiau domnia In
Constantinopole, se grabete a le trimite o solie in
care ii feliciteaza pentru izbanda repurtata i se ofera
ca ajutor in contra Grecilor. El primete Ind:drat -ra-
spunsul cel pe cat de necuviincios pe atata i de ne-
politic, ea' s'ar cuveni ca dansul s nu se poarte ca
un rege cu egalii si, ci ca un rob ce este el s arate
tot respectul Care motenitorii stapanilor sal La din
contra, Latinii vor lua armele in contra lui i'l vor
face sa platiasca scump indrazneala i obraznicia lui".
Adanc jicnit prin aceasta desconsiderare nemeritat,
Ionit se hotarate sa'i razbune. El se pune in inte-
legere cu Grecii cei rasturnati de Latini, i provoaca
mai multe rascoale ale lor in Didymotichon, Adriano-
pole, Vizia, Tzurulus i Arcadiopole. Latinii, dup
ce inneaca in sange revolta celorlalte cetati, ataca
Adrianopole care cere ajutor de la Ionita. Acesta pleac
indata in contra Latinilor, le zmulge intr'un asalt san-
geros oraul Filipopole i trece dup aceea la despre-
surarea Adrianopolei 16. El era ajutat de 14.000 de
Cumani cari slujiau in armata lui ca mercenari. Acetia
diva ce ataca armata itnpresuratoare, se prefac a
fugi i atrag pe Latini in grosul armatei lui lonita, unde
Valahii i Cumanii fac din ei un macel ingrozitor. Ini-
paratul Balduin de Flandra cade el insui prins in
manile lui Ionita in 15 Aprilie 1205, este clus in Tar-
nova, uncle incarcat cu lanturi este aruncat in in-
chisoare ".
16. Ephraernius Monachus, Historia bizantina in versibus, Bonn, p. 298, 299.
17. Afar de Choniates care povestWe aceastil lupta la p. 808-814 mai
Nezi Nicephorus Gregoras, I, p. 13-16. Comp. i scrisoarea fratelui imparatului
Balduin, lIenric. din 1205, c5tr5 papa Inocentiu III, in care ii povestete prin
.derea fratelui ski In Theiner, Monum. Slay. meridionalium, I. p. 40.
DIPLIUUL VALAI-10-BULGAR 317
Dupd victorie, Ionit trimite pe Cumani s'a" pus-

tiieze provinciile supuse Imparkiei Latine, cari fu-
sesera cu cava timp mai innainte aspru pedepsite
de acetia pentru incercarea lor de rascoald, incat
bietii Greci, loviti de Latini i de Romani, nu tieau
uncle sa mai gasasca scapare. Oraul Adrianopole care
i se opune cu izbAnd, flu poate ins sal iee 18 Ionit
se arunca atunci asupra oraului Series, bate pe La-
tinii ce alergard In ajutorul cetatei, patrunde in ea, da
foc oraului, iea cetatuia i prinde garnizoana latin
ce o pazia. Dup aceast izbanda, Ionit ataca Tesa-
lonicul, capitala ducatului lui Bonifacius de Montferrat
care izbutete insa s respinga pe Valahi. Ionit cade
atunci asupra celorlalte orae ale ducatului lui Mont-
ferrat, Berrhoe, Filipopole, Aros, Rhaedestos, Perinthus,
Arcadiopole, care sunt toate pradate i ruinate in chipul
cel mai ingrozitor. Raspin5i din toate partile, Latinii
mai stapaniau numai Adrianopole i Constantinopole,
nefiind in siguranta nici in dosul puternicilor lor in-
tarituri. Toata Tracia era prefacutd intr'o pustietate
infricoata, in care mai cd nu se mai intalniau fiinti
vii, afara de fiarele Odurilor cari luasera iari sta."-
panire pe aceasta tara, din care omenirea aproape
disparuse. Ionit avea de Wand s despoporeze cu
totul Tracia, transport:and poporatia cea care ramanea
in viata, in regiunile Moesiei pe langa Dunre.
Papa Incearcd in zadar a impaca. pe Ionit cu
Latinii, cautand sa'l sperie intr'un rand cu amenin-
tarea unui atac combinat al Latinilor cu Ungurii,
spre a'l face mai cu sama sa elibereze pe imparatul
Balduin. Aceste stdruinti amenintatoare ale lui Ino-
centiu al III-lea nu fac deck s rAciasca cu totul
ilvna imp aratului romno-bulgar care scaunul lath'
din Roma, i in 1205 gsim scrisoarea papei care
Io.nit, in care se tnguie de putina onoare cu care
acesta primise pe un sol al papei ". Imparatul Bo-
18. G. Aeropolita, Bonn, p. 95.

19. Scrisorile lui Inocentiu din 1205 si 1207 In Theiner, I. c., I, p. 42-44,
318 1STORIA ROMAN1Lo1 t
mano-Bulgarilor era tin cap politic. Nu era el doara

s se iee dupd simtiminte individuale, in afacerile
Statului sau. Latinii inspaimantati de scopurile lui
Ionita, se impaca en Grecii i, cu ajutorul lor, impa-
ratul Henric izbutete a raspinge de asta data pe
Ionita dinnaintea Adrianopolei, urmarindu'l apoi pana
la Anchialos, i luand o multime de prada de la Bul-
gari i Valahi, se intoarce nesuparat la Constan-
t inopole.
Ionita, pentru a rdzbuna pierderea suferita, ase-
diaza din nou Tesalonicul, cand o manA ucigaa rA-
pete i lui viata, ea i fratilor sAi. Astfel se stingeh
in floarea varstei i a puterei in 1207, acest cumplit
product al unui popor voinic. Neobosit, energic i vi-
teaz, unia cu insuirile unui mare capitan, cruzimea
cea mai rafinata i instinctul destrugerei, pe care se
parea ca i'l comunicase aliatii sai Cumanii, cu fata
regelui carora el chiar se insotise.
Dupa moartea lui Ionita, care nu rasa copii, tro-
nul Romano-Bulgarilor trebuia sa villa in mainile lui
Ioan, fiul lui Asan celui mort la 1196. Acesta fiind
insa copil, un uzurpator Borilei, fiul surorei lui Io-
pune maim pe coroana, casatorindu-se, spre a'i
creea mai multe drepturi ht tronul rapit, cu insui
inAtua lui, fata regelui Cumanilor, vdcluva lui lo-
nita 20 Joan Asan scapa cu ajutorul invatatorului sAu
la Cumani, dincoace de Dunare. Ajungand el vrastnic,
cere ajutor dela Rui, in tam carora traise ascuns catva
timp, vine in Bulgaria, bate pe Borila i'l asediaza
apoi in cetatea Tarnova pe care o iea dupa apte ani
de asediu, prinde pe BorilA i'l orbete, punand astfel
mann pe tronul la care avea drept (1218) 21
20. Ephraenius Monachum. p. 316 : i6.217.67catc: Ttc BOpi.Actc %EiaTIV,i-

voc ExtAik 41.sico yav.stilv 7ta1cv,61,Auc Urigsy iptpaviic xat
Bo9X-rezpord. 'A,-Jav (36 zataa zaiascrortc Tlc Xaapct Wiov 7.0r813, rcepccAm-
6y) tho thxce: rcpec ExiYaac iriactiev etc aorrqpiaY".
Acropolila spune i el ca Borilil se casiltorise cu matup lui, Cumana p.
26 : Tin+ ExOtacc OsEav ictit.srip ei.k1T6.4".
21. Acropolita, p. 35.
In1ER1UL VALA.110-BULGA1 . 319
loan Asan i sfaritul dinastiei. loan Asan este

dup Ionit cel mai strAlucit reprezentant al dinasiei
Asanilor. Pe timpul lui se intindeh imparatia Romno-
Bulgar peste toat Moesia, parte din Serbia cu Bel-
gradul i Niul, Tracia cu Didimotichul i Adriano-
pole, Macedonia intreag i tara Albanezilor pand la
Durazzo 22, Inca vedein ca imparatia lui loan Asan
se coborlse din muntii uncle o infiintase rAscoala Va-
lahilor i se intinsese in campia cea locuit pretu-
tindeni de poporul bulgAresc. loan Asan se intituleaza
singur i primete dela vecini tot titlul unchiului ski
Ionita de domn al Valaho-Bulgarilor 23 Pe cat de
aprini i de cumpliti fuseserd predecesorii sai, pe atAta
de bland i omenoas se arat domnia lui loan, incat
el las intipArit in memoria oamenilor, pe lang amin-
tirea unei innalte rnaretii, pe acea a unei figuri dulci
i bune care atrase binecuvntarea contimporanilor
i pArerile de rAu ale posterintei. Joan Asan se cs-
torete cu Maria fiica lui Andrei al II-lea regele
Ungariei. Pe fiica lui Elena o mArit dup fiiul lui
Joan Duca Batatze, imp Aratul grecesc din Niccea, cu
care apoi se leag pentru a ataca Imperiul Latin ce
mai ducea o existent efemer in Constantinopole 24
Chiar capitala este asediatd in douA randuri de cdtre
aliati, i putin lipsi de dnsa nu ck Ill manile lor
Papa interveni atunci in favoarea Imperiului Latin
pentru a'l scpa de peire, cernd de. la regele Unga-
gariei ca s mearg in ajutorul imp Aratului latin 25
Din fericire pentru Latini, alianta intre Batatze i Asan
se stria in curand, din cauza scopului dat la luminA
de cel dintalu, de a'i intinde domnia sa in Europa,
unde Asan intelegea s stapaniasca el.
22. Irecek, Geschichle der Bulgaren, p. 253, dups o inscriplie din 1231,
pusa de loan Asan pe o biseried ziditil de el.
23. In doc. din 1237 In Theiner, Mon. Hung., I, p. 155, papa scrie : No-
bili viro Assano domino Blachorum et Bulgarorum".
24. G. Acropolita, p. 52-56, Euphraemus Monahus, p. 328-330.
25. Epistola Gregorii IX Belae IV regi Ungariac scripta 1235 In Theiner,
Monum. 1st. Ungariae, I, p. 140.
Relatiile cu papa imirumate in aparenta pen tru

vecie de Ionita, nu tinuserd nici macar cat viata inte-
meietorului lor. De indata ce Ionit se sculase cu
razboiu contra Latinilor, el se indepartase de bise-
rica romand. Astfel patriarhul din Tarnova, la inceput
pus sub papa, rupand odata cu stapanul ski legaturile
care'l uniau cu Roma, i pe de alt parte pe atunci
Constantinopole i cu patriarhul ei fiind cazuti in
stapanirea Latinilor, se intelege cum exarhul Romano-
Bulgarilor dobandi neatarnarea i autocefalia care erau
pe de alt parte considerata de popor Ca o comph-
fire neaparata a neatarnarei Statului.
i cu toate acestea era neaparat ca, indata ce re-
latiile cu Grecii se inturnasera in rau, impratii romano-
bulgari sa caute a se apropia de Latini, fie numai
pentru a speria pe Greci i a'i face mai plecati a primi
pretentiile lor. Stricandu-se anume buna intelegere in-
tre Asan i Batatze, corespondenta intre papa i im-
paratul romano-bulgar reiea iardi un caracter mai prie-
tenos. Totui din titlul dat de marele pontifice ca-
pului Romano-Bulgarilor, de domnul Bulgarilor i Va-
lahilor 26 i nu imparat sau rege al lor, precum numia
Inocentiu al III-lea pe Ionita in scrisorile sale, se
vede ca un ghirnpe tot ramasese in legaturile papei
cu Asnetii, din incordarile de mai innainte. Papa
ins, crezand ca a pus iarai mana pe biserica valaho-
bulgara, trimite in acelai an, odata cu a doua seri-
soare catre Asan, o enciclica catre toti prelatii din
Bulgaria i din Valahia, prin care ii indeamnd la in-
toarcerea in sinul bisericei drept credincioase 77 . Aceasta
pripire a papei strica totul, i Asan se schimba din
prietenul prefacut in dusmanul fati al papei, mai
ales ea si en Latinii relatiile imbunatatite un moment,
se rupsesera iarai. Papa infuriat, provoaca pe regele
26. Epistolae Gregorii IX Assano domino Bulgarorum et Valachorurn

scriptae ; 21 Mai si 1 Iunie 1237, 'in Theiner, Monum. 1st. Ungariae, I, p. 155
et 157.
27. Epistola Gregorii IX ad universos praelatos in Bulgaria et Valahia ;
1 Iunie 1237, In Theiner, Monum. Hist. Ungariae, I, p. 155-156.
IMPERIUL VALARO-BULGAR 321
Bela al IV-lea a pleca in un soiu de cruciata contra

necredinciosului Asan, 5i cere dela Balduin al II-lea,
irnparatul Constantinopolei s cedeze lui Bela drep-
turile de suprematie pe cafi Balduin le avea asupra
Imparatiei Valaho-Bulgare. Bela pretinde dela papa
ca toate pamanturile ce le va cuceri dela I3ulgari,
precum Bulgaria sau Macedonia sa rarnana alipite de
monarhia ungureasca, iar papa sa aiba asupra lor nu-
mai autoritatea bisericeasca 28 Bela, insd este impie-
decat de a da urmare planurilor sale, prM cumplita
navalire Mara, despre care incepuse a veni catre Eu-
ropa vestea ingrozitoare.
In 1241 mare i Ioan Asan, Wand mai multi
copii, din care cel mai mare, Caliman, se urca pe
tronul tatana-sau. Dupa Caliman, mort in 1246, ur-
ineaza fratele su .21Iihail, care 5i el este ucis in 1257,
de care vrul salt Caliman II. Acesta voind s iee
cu deasila in casatorie pe sopa rnortului, fiica lui
tefan Uro5 regele Serbiei, pentru a legitirna uzur-
parea sa, este ucis de Uro5 in 1250.
Cu dansul se stinge dinastia Asanilor i, rama-
nand tronul vacant, se intrunir marii demnitari ai
imparatiei, pentru a alege un nou rnonarh. Alegerea
cazii asupra lui Constantin, nepotul de fiu al lui tefan
Nemania, intemeietorul puterei Sarbilor, care pentru
a'5i intari dreptul la coroana Statului Valaho-Bulgar
se casatori cu o nepoata a lui Joan Asan si'si dete
numele de Constantin Asan. El nu mai aveh ins nimic
alt ceva comun cu vechea, dinastie decat nurnele acesta
de imprumut 29
Istoria imparatiei valaho-bulgare ne arat ca ori-
gillea i incepatura ei este de cdutat la poporul Roma-
nilor din inuntii sudului Peninsulei Balcanului. Aici
28. Epistola Belae regis Ungariae scripta Gregorio IX ; 7 Tunic 1238, In
Theiner, Mon. Hist. Ung., I. p. 171.
29. Acropolita, Bonn, p. 162 : irei ase gprip.oc avaneXthp0/1 v.X1po-
votloo riV(ot) i toiv BooXyipow f.r,,tvtec- oE rpo6zolpre,..; 04,
Po/Air Tby Tor) ToEzoo uEbv KovatavrEvov e;.c tO apzetv "i6rthy iva-
a-exaa.at tpoo,e6iwro".
.1 D. Xenopol. Istoria Romnnilor.Vol. 11. 21
se rascula acest puternic element contra Irnperiului

Bizantin ; aici se dAdura luptele cele mai incordate
i in deobte noua imparatie desfaura intreaga ei pu-
tere la sudul Balcanilor, patria poporului roman. Bine
inteles ca, intemeindu-se Statul Valaho-Bulgar, orga-
nele lui ocArmuitoare trebuira sa se coboare din creerii
muntilor, i dea,ceea vedem pe Asaneti alegAndu'i
clrept ora de reedinta Trnova, aezat pe coastele
Hemului spre campia dunareanA. Odata insa cu aceasta
coborire a Statului Valaho-Bulgar, dela munte la cam-
pie, se petreca in intregul lui organism o transfor-
mare insemnata, a carui stadiu va lumina multe in-
trebAri rAmase 'Ana acuma lard un raspuns multa-
mitor.
3. ROLUL ROMANILOR IN IMPARATIA VALAHO-BULGARA.
Continuitatea i Valahii din Baleani. Desfa-

-iirarea cea extraordinara de putere aratata de poporul
Valahilor din peninsula Balcanului, in luptele pentru
intemeiarea i sustinerea imp Artiei lor ingemanate cu
poporul bulgaresc, a dat partizanilor teoriei parasirei
Daciei de coloniti unul din argumentele pe cari ei
il cred din cele mai puternice intru a ei aparare.
Argumentul este formulat in chipul urmator : Va-
lahii erau candva foarte puternici la sudul Dunarei,
de oarece ei sunt in stare sa bata nu numai armatele
bizantMe, dar Inca i pe acele ale cavalerilor feodali
ce intemeiaza in Constantinopol Imperiul Latin. Apoi
luptele fiind conduse de capi romani, se adauga ca
i inteligenta romana predornni in acest iinperiu.
Meat astfel din toate puntele de vedere, Romanii joaca
la inceputul existentei statului intemeiat de ei in unire
cu Bulgarii, un rol precumpenitor.
Dela jumatatea veacului al XIII-lea, epoca stan-
gerei dinastiei Asanilor, numele Romnilor incepe a
se porneni tot mai rar in istoria acelei imparatii, pand
ce, in sfarit, el dispare cu totul, fiind inlocuit pre-
tudindeni cu acel al Bulgarilor ; i cand imp aratia in-
fiintata de Asani piere pe campia dela Cosova, sub
loviturile Turcilor (1389), ea piere ca Stat Bulgresc
curat, fara nici o amintire macar a elementului ro-
manesc ce altd data il innaltase la glorie i la marire.
Ce devenisera Romanii din aceasta imparatie?
Rosier ne raspunde, ea au trecut Dunarea la nor-
324 ISTORIA ROM ANLLOR
dul ei, unde nu'i intalnim 'Ana atunci, i unde dim-

potriva incep a se arata, indata ce ei dispar de pe
scena peninsulei ; ca din aceasta pricina, dela inceputul
veacului al XIII-lea intalnim pe Valahi tot mai nu-
merqi la nordul Dunarei, 'Ana' ce umplii mai intaiu
Muntenia, apoi i tarile invecinate, pe Cand din Moesia,
fostul scaun al imparatiei lor, ei au disparut aproape
cu totul 1.
Aceasta amestecare a Moesiei cu part& sud-bal-
canice nu este facuta fara scop. Inteadevar dacd
Rosier ar pune greul imparatiei acolo unde am vazut
ca era inteadevar, in partile sudbalcanice, uncle se
afl i astazi un puternic element romanesc, atunci
nu ar aveh de unde s faca" a se fi scurs poporatia
romn catre partile Daciei Traiane. Stramutand insd
arbitrar in Moesia centrul i puterea Imparatiei Ro-
mano-Bulgare i admitand cd Romanii ar fi fost candva
bowie nunieroi in Moesia, unde astazi ei nu mai
exista, poate s introduca explicarea disparitiei lor,
prin trecerea Dundrei.
Dibacia este inteadevar meteugit. Dar in isto-
rie nu poate fi vorba de idei sau interpretari iscusite
sau ingenioase precum e in tiintele dreptului, ci nu-
mai i numai de stabilirea adevrului, care nu poate
fi deck unul singur. Am vazut ins mai sus, dovedit
intr'un chip invederat, ea elementul roman, dela na-
valirea bulgara innainte nu mai exista in Moesia,
unde nu se mai intalnete, precum nu exista nici pe
timpul infiintarei Imperiului Romano-Bulgar, nici dup
aceea liana in zilele noastre. Prin urmare Romanii nu
au avut de uncle veni din Moesia in Dacia, de oarcee
din Moesia ei disprusera dela secolul al VII-lea in-
nainte. Din jurul Balcanilor insa nu s'au mistuit,
flindca acolo Ii regasim i astazi, i dupa cum se stie
intr'un numar iii destul de mare pentru a nu puteh
fi vorba de stangerea lor.
ROsler, temndu-se ins de a nu fi dat pe fata,.
1. Rosler, p. 119.
IMPE11UL VALAHO-BULGAR 325
cauta s se acopere aiurea, spunand cA Romanii ar

fi trebuit sa fie foarte 11umero5i in Tesalia 5i in Rodop
pand pe timpul navalirei otomane" 2. Fara indoiald
ca aici au lost numero5i. Dar ce au aface asemenea
regiuni cu Moesia, i apoi in ele ei nu numai cd au
lost, dar sun! Inca 5i astAzi In numdr insenmat.
Simtind slabiciunea acestei temelii a teoriei lor,
sprijinitorii parasirei Daciei cauta sa"i puna proptele,
5i aniline intaiu sustinand c Romanii din Imperiul
Romano-Bulgar (WA a mai determina de astdatA re-
giunea de uncle : dela nordul sau dela sudul Balca-
nului), in timpul luptei pentru eliberare, inceputd
in 1185, 5i care dobandi in tot decursul sAu un in-
semnat ajutor din partea poporului Cumanilor, tre-
buird sA se imprieteneascd tot mai mult cu acest
popor, i astfel s se sporiasca plecarea Care emi-
grare a, celor dintaiu catre tarile celor din urmA, dela
nordul Dunarei. Valahii, fiind nevoiti adeseori a cAuta
scApare peste fluviu la alia,tii lor, innaintea armatelor
bizantine, ei trebuira in curand sa vada cat de favo-
rabile erau campiile Munteniei pentru pa5unarea tur-
melor lor, i multe familii, multe ob5tii sate5ti pre-
ferar a ramnea pe malul nordic, decat a se intoarce
pe acel drept, unde rdzboiul cu Bizantinii le facea
viata grea i nesigurd" 3.
Mai intaiu nu este exact, CA Romanii s fi fost
nevoiti a, trece de mai Truffle ofi DunArea, spre a cAuta
scApare la Curnani, innaintea armatelor bizantine. 0
singurd data se intampld aceasta, la ineeputul rAscoa-
lei. Mai in urmA, fiind necontenit victorio5i, nu aveau
trebuinta de a trece Dunarea, ci innaintau mereu
eatre sud, asupra Constantinopolei.
Dar apoi pentru ce oare ar fi parasit Romanii
regiunile locuite de ei pada hi rascoala, cand aceasta
le izbutise atat de bine, incat sa indrumeze infiintarea
unei puternice imparatii? Cum? Ei bat pe Bizantini
2. Rosier, p. 114.
3. R8sler, p. 117. Coinp. Ifunfalvy, Anspruche, p. 81.
326 ISTORLA ROMANILOR
1i pradd, le ieau cetatile, pot s facd ce vreau nu numai

in ins4 tara lor, dar chiar in intreaga peninsula,
i tot ei sa fuga, sa'i paraseasca patria, sd se stramute
la nordul Dunarei ! Cat timp fusesera robii Bizantu-
lui nu le venise in gand asemenea destarare, i sa o
intreprincla acuma, cand erau aproape stapanii lui ?
Ar fi trebuit ca Romanii sa fi avut mintea altfel con-
formata de cum e astazi in olnenire, pentru a indeplini
asemenea, fapte. Noi credem insa ea' putinta 5tiintei
istorice se bazeaza tocrnai pe convingerea intimA, cA
oamenii cumini au judecat totdeauna in acelai mod,.
cu atat legile logicei forma,le cat i acele ale logicei
materiale, adica a faptelor, nu s'au schimbat catui
de putin, i c nici pe atunci oamenii nu puteau fugi
de bine i alerga dupd rilu. Caci ce soarta atepta oare
-pc Romani, popor de pastori, in mijlocul Cuma,nilor
cari umblau in mare parte dup pradatul turmelor,
decat aceea, de a fi despoiati de avutia lor cea mai
de pret ?
Fara indoiald ca nici acest motiv nu era indestu-
lator. Cala deci a i se mai adaogi Inca un sprijill, i
mai putred Inca cleat celelalte, anume ca : intre
schimbrile etnografice cari se indeplinira in urma la-
tirei puterei otomane, nici una nu ar fi mai insemna-
toare ea imputinarea elementului roman in penin-
sula (unde?), adus prin absobire i emigrare" 4. NA-
vlirea. Turcilor ar puteh fi un motiv serioz pentru
retragerea Romanilor dela sud spre nord, daed nu
s'ar lovi in cap cu datele. Turcii pun pentru intaia.
oara piciorul in Europa in 1356, i la acea data ele-
nientul romanesc era acum de mull, numeros i in-
semnat la nordul Dunarei. Chiar ambele principate
ale Munteniei i Moldovei, erau infiintate, i anume
prin o emigrare a Romanilor, ins flu de peste Dunare,
ci dupd cum vom vedeh-o, din Transilvania, adica nu
dela Duneire spre munte, precum ar cere-o ipoteza pa-
reisirei Daciei, ci dela manic spre Duruire.
4. 116skr, p. 116.
ThiPERTITL VALATIO-BULGAR 327
_
Nu deci prin trecerea elementului romanesc din

Moesia (unde el nu se afla), dincoace de Dunare, se
poate explic disparitia
, amintirei lui din istoria pos-
terioara a imperiului mtemeiat de fratii Asaneti.
Pentru a da o explicare istoria adicd bazata pe
adevar, a acestui fapt netaga'cluit, trebuie s cerce-
tam rolul pe care elementul romanesc i acel bulgar
l'au avut in constituirea i desvoltarea impartiei in-
temeiate de ele. Vom vedea apoi daca acel romdnese
s'a starts din istorie, din pricina disparitiei sale fizice
din viata peninsulei, sau din alte motive. Am vazut
ea el i astazi existh, i intr'un numar insemnat, ins
nu in Moesia, uncle nu au existat niciodat dela ICA-
valirea bulgar innaMte, ci in aceleai regiimi, unde
el se afla i pe timpul constituirei Imperiului Romano-
Bulgar, i unde au luptat pentru intemeierea lui in
muntii Hemului, Rodopului i al Pindului. 5i cd s'a
stins pomenirea lui din istoria ulterioar a Impra-
tiei, la inceput Romano-Bulgara, aceast intunecare a
numelui s'au, celui alt data atat de vestit, era nea-
parata, fiind date rolurile indeplinite de el i de Bill-
gari in imparatia lor cornuna.
Cand este vorba a cerceth rostul pe care 1-au avut
Romnii la infiintarea i sustinerea Imperiului Valaho-
Bulgar, se infatiaza mai intaiu o intrebare : Fost'a.
poporul acela care a provocat i sustinut eu atata
energie lupta in contra Bizantinilor, precum i vestita
familie a Asanetilor inteadeva'r Vala.hi din muntii
peninsulei? S'ar p area ca, dup izvoarele cercetate
mai sits, cronicarii bizantini i scrisorile papale, ar
trebui sa privim lucrul ca afara din orice discutie.
Cu toate aceste nu este astfel. Invatatii slavi cari
au in teres a da Bulgarilor rolul precumpeMtor in
rascoala intamplata la sfaritul veacului al XII-lea
contra Imperiului din Constantinopol, sustin c Ro-
manii, chiar daca au luat parte la aceast eascoald,
au jucai. insa Un rol cu totul secundar, ea mai ales
Petru, Asan, Ionit i coboratorii lor au lost Bulgati :
328 ii,TuRIA EOM 1N ILOR
ca daca rscoala este atribuita de Greci, Valahilor,

aceasta provine nurnai din pricina urei celei Inver-
unate pe care Bizantinii o purtau dumanilor lor de
moarte, i care ii impingea s le tearga nurnele din
istorie. Valahii deci nu ar fi avut acel rol stralucit
pe care istoriografii timpului ii atribuie lor, i nu-
mele lor ar fi fost numai substituit cu dinadinsul celui
al Bulgarilor, spre a inlatura pe acetia astfel cu totul
din amintire.
Expunerea deosebit a luptei pentru neatarna-
rea Bulgarilor, ii gasete explicarea in amestecarea
numelui de Valah i de Bulgar la istoricii contimpo-
rani, i fiindcd in timpurile urmatoare numele Bulga-
rilor revine iarai in onoare i aceeai schimbare a nu-
melui in izvoarele apusene poate fi datorit inriurirei
greceti, apoi s'ar puteet induce inlocuirea voluntarti a
unui nume prin celalt, din parka politicilor din Bizant,
care i poate gasi explicarea in ura i dispretul natio-
nal, i care cauta a inlatura cu totul uriciosul nume
al Bulgarilor. Numai atunci cand Bulgaria fu resta-
tornicit in vechile ei margini, cand chiar ajutorul ei
fu cerut impotrivA Imperiului Latin din Constantinopole,
nu se mai Mai nici o greutate de a se recunoate ofi-
cial numele altd data atat de uricios al Bulgarilor" 5.
Autorii aceia ce tagaduiesc Romnilor continui-
tatea pe teritoriul vechei Dacii, sustin, dimprotiva,
ea Valahii ar fi avid. rolul precumpenitor la intemeie-
rea i sprijinirea Statului Valaho-bulgar, aceasta pen-
tru ca indat ce numele lor incepe a se terge din
istoria peninsulei Balcanului, sal poata strmut din-
coace de Dunare, spre reimpoporarea cu ei a Daciei
Traiane ! Slavii deci tagaduiesc rolul precumpenitor
al Valahilor in constituirea Statului sud-dunarean, i
trag tot rolul cel mare al Imparatiei Valahe-Bulgare
pe sama Bulgarilor. Saii i Ungurii sprijind din
contra rolul mai de sama a,1 Roramilor in acea im-
p aratie, pentru a le puteh tagadul continuitatea in
5. Pic, A bslumniany der Ruiniinen. p. 87, li reed:, Geseh. d p. 225.
IMPEREUL VALA1IO-B1LCI11: 329
Dacia Traiana ! Cine nu vede in o asemenea tratare

a istoriei, cu totul alte tendinti decat cercetarea ade-
varului?
Mai intaiu nu prea intelegem ce folos ar fi avut
Bizantinii a atribui caderile lor mai curand Valahi-
lor decat Bulgarilor, i (hied ar fi lost vorba pe tai-
nuke, mult mai aproape ar fi fost a ascunde caderile
insasi, decat numele poporului ce le pricinuia.
Dar aceasta parere nici nu este intemeiat. Nu
este adevarat ea autorii bizantini ar ascunde cu scop
numele Bulgarilor. Aa Nicetas ne spune inteun loc
ea Asan, revenind de peste Dunare cu o trupa de
Cumani, se hotarate a restatornici imp aratia Vala-
hilor i a Bulgarilor, astfel cum ea fusese mai inna-
inte 6 Aiurea tot Nicetas pomenete un episcop bul-
gar 7. Inteun alt loc acelai scriitor spune ea demo-
niacii pe cari Petru i Asan Ii inchisese in biserica
Sf. Dimitrie, profetizau c Dumnezeu voi ca gintea
Bulgarilor i a Valahilor, scuturand jugul cel invechit,
s dobandiasca libertatea" 8, i aceeai pomenire a
Bulgarilor se intalnete i in alti autori bizantini, cari
povestesc tocmai primele timpuri ale rascoalei, toc-
mai acelea in care se pretinde ea ei ascundeau cu
ingrijire numele poporului ce le-ar fi dat loviturile.
Astfel deci, baza chiar pe care se intemeiaza interpre-
tarea S1av4tilor, ascunderea intentionat a numelui
Bulgarilor de care scriitorii bizantini, cade dela sine.
Ins nu numai scriitorii bizantini vorbesc despre
Valahi, i privesc ca atari pe capii rascoalei. Papa
Inocentiu III, in scrisorile lui care Ionita, da acestuia
in repetite randuri titlul de domn, mai tarziu acela
de imparat al Bulgarilor i Valahilor, i spune iar4i
in mai multe randuri ca atat IonitA cat i poporul
san care se trage din Italia, ar trebul cu atat mai
6. Mai sus, p. 309.
7. Choniates, p. 339 : TOV pztroiv.eva Stilt BOUXiciptov". Mai vezi
i p. 488.
8. Choniates, p. 485 : w 6 esk yo5 T6P) BO'Al'etPwv Mt= T6r) Ilkiyori
7Vrfr7 ),E'Ji}-21)74 iiwiowbre".
330 'STOMA ROMANILOR
mult s primeasca religia catolicd 9. Slavitii potri-

vesc indatA i aceastA mArturisire cu p Arerile lor. Ei
considerd spusele papei, asupra originei romane a lui
Ionita, ca un compliment pe care papa Ii f Acea Bill-
garului, spre a'l dispune mai curand la primirea Ca-
tolicismului, compliment pe care vicleanul Bulgar i'l
insui indatA i'l luA la serioz 10 Noi credem c o ase-
menea interpretare este tot ce poate fi mai silit, i
c nici nu ar merita o criticA mai serioaz, dacd nit
ar fi impArt4it de oameni cu o reputatie tiintificd
aa de bine intemeiat ca, sprijinitorii ei. Nu este
indestul de curioz, Ca complimentele papei sA con-
corde a de bine cu istoricii falsificatori din Con-
stantinopo le ?
As1ne.5tii erau Valalii.Nu sunt ins numai aceste
izvoarele cari ne spun CA dinastia Asanetilor era de
originA valahd. Mai multi cronicari francezi i unul
german cari cu totii descriu fapte, in cari ei singur
au jucat un rol pe aici prin orient, mArturisesc ca.
Ionita era Valah. Aa Geo/frog de Villehardouin, care
luptase in persoanA contra lui Ionit in armata neno-
rocitului Balduin, spune despre Ionita cA era regele
Valahiei i al Bulgariei i cA el insui era Valah, i
tot astfel marturiseste i Henri de Valenciennes 11
9. Mai sus, p. 311. Afara de locurile raportate, mai vezi i cele ce spune
Vasile Mitropolitul Bulgariei in sciisoarea c5tra papa din 1202 (Theiner, 1. c.,
1, p. 17) : tanquam heredes descendentes a sanguine romano".
10. Pic., Abstammung, p. 52 : und }airmen anmglich alle Comptimente
die man sich gegenseitig machte ernst nehmen".
11. Geofiroy de Villehardouin, Conquele de Constantinople avec la conti-
nuation de Henri Valenciennes, edit& par Nathalis de Wailly, Pal is 1874, p.
117 : lohannis qui lait roi de Blaquic el de Bogrie. et ce Iohannis tait un Blaque
qui s'tait rvolt contre son pele". p. 164 contine in nota 76 o versiune a altor
manuscripte, care scrie numele lui Ionitl .,Iohanice le Bloc", p. 209 : Iolzannis
le roi de Blaquie venait secourir ceux d'Andi inople avec une bien grande armee,
car il amennit Blaques et Bogres et bien 14.000 Cumains qui n'taient pas bap-
tises", p. 219 : Les Grecs qui taient enti s dans la cite se rendirent a lui et lui
A l'instant les fit prendre et les fit mener en Blaquie, a une ville qui avait no
Enlui (alte manuscrise dau : Enlin, Aulin, Alin) qui siet au pied de la niontagne
de Blaquie". Henri de Valenciennes, Idem, p. 309 : Alors ils isolurent qu'ils
iraient vers la Blaquie pour requerir l'aide et l'appui d'un haut homme qui avai
dnom Esclas et tait en guerre avec Burila, qui tait son cousin germain. Alor
l'empereur commanda que l'armee chevauchfit, vu qu'il avait grand &sir de trou-
IMPERIUL VALAHO-BULGAR 331
Urmasul lui Balduin, imp aratul Henric, scrie

dupa nefericita lupta purtat contra lui Ionit, catre
papa Ca deodata s'a repezit asupra lor acest Ionita
cu Valahii i Cumanii sai" 12.
Robert de Clary, un nobil din armata francezd,
care a luat parte mai la multe lupte cu Ionit, numeste
deasemenea pe acest principe Joan Valahul 13
In sfdrsit mai amintim i pe cronicarul cruciatei
a 3-a, intAmplata tocmai in timpul lui Petru i Asan,
Ansbertus care descrie iarasi fapte petrecute sub ochii
sai. El deosebeste, intre nationalitatile de cdpetenie
ale peninsulei Balcanice, pe Greci, Bulgari, Sarbi,
Valahii i pomeneste pe un oarecare Calopetru Va-
lahul i pe fratele sau Crasianus (Asan) cu supusi lor
Valahi" 14.
In afard insa de aceste marturisiri concordante
a o multime de izvoare atat de deosebite, ca bulele
papale, cronicarii bizantini, cronicarul german al cru-
ciatei, a 3-a i acei francezi ai Imparatiei Latine din
Constantinopole, cari singure prin intalnirea lor uniform a
asupra nationalitatei valahe a Asanestilor, ar trebui
s ridice orice indoial, mai posedam in Nicetas Cho-
niates o stanta Inca si mai pretioas, care ne arata
c limba care era mai pe placul capilor rascoalei era
acea valabei. El ne spune anume, cu autoritatea lui
de martor ocular al celor mai multe scene si de infor-
mat la fata locului pentru cele la, cari nu asistase,
ea' in una din numeroasele lupte intAmplate intre Va-
lahi i Bizantini, unul dintre preotii pniiii, pe cand
vpiau sal duca prizonier In Hemus, fiindca cunostea
limba Valabilor se rugd de Asan, ca iziiizl ce era de
ver Burila son ennemi, car lohannis l'oncle dc Burila lui avait occis son pire,
rempereur Baudouin". p. 333 : Esclas, je vous donne ma flute et puis je vous
octroie avec la grande Blaquic, dont je vous feral seigneur etc".
12. Theiner, Mon. Mayor= merid.. I, p. 40 : Irruit subito Blaehus ille
lohannitius in nostros cum Blachis et. Commanis et aliis".
13. Robert de Clavy, La prise de Constantinople in Chroniques rcro-ro-
manes, iitdilcs on pcu counties, publies par Charles lIopf, Berlin. 1873 p. 51.
52, 82-84.
14. Ansbertus, Historia de expeditione Fridcrici imperatoris, eurante los.
Dobrowsky, Pragae, 1827, p. 29 i 34.
3:12 IN rub t EOM k ILUlt
aceeqi liiiib cu el, ca sei-i dee drumul". Nicetas arat

deci ci acest preot rugd pe Asan in limba valaha,
ca una ce fiind limba liii Asan, preotul spera al di-
spund mai curand in favoarea lui i al facd a primi
rugdmintile ce'i Licea 15
In acest loc noi credem a gsi o dovadd asupra
nationalittei valahe a lui Asan i deci a intregei sale
familii, asupra cdreia Mci mai poate incapea vreo
discu tie.
Fata cu niste mArturii atat de variate i totodatd
atilt de concordante, ce se poate aduce? Imprejura-
rea Ca' Ionitd numeste intr'un loc al scrisoarei sale
pe impratii bulgari, predecesori ai sdi, 1 i pe Simion
Petru si Samuel strdbunii sdi 16 Ionita insd pentru
a'i da mai mult drept la tronul Bulgaro-Valahilor
putea sd se pretind coboritor din vechia dinastie bul-
gard. Asa tot el spune c Simion, Petru si Samuel
fuseserd imp drati ai Bulgarilor i Valahilor, i lucrul rd-
inane cum am spus si mai sus nehotdrit, dacd nu
cumva a fost ash cum spunea Ionit, adicd dacd Ro-
manii nu jucaserd un rol insemnat si in prima impd-
ratie bulgard.
Cat despre imprejurarea ea' monumentele slave
nu aratd pe Asnesti ca Romani, ci ca Bulgari 17, ea
Ii &este usor explicarea in stransa legAturd in cari
se aflau Romdnii cu Bulgarii, intr'un timp cand deo-
sebirile etnice nu aveau incd nici o valoare ; apoi in
faptul pe care'l vom constata mai jos, cd dinastia
15. Choniales, p. 617 : Ta'rs as y.sti. ttoV optxxX6.nori 'rtC ispitov EE':
'rbv A;:p.ov cetzliaXwtoc: &Itaiv.svot asizz tbv 'Acckv 6tcps4-iivat t 155-
Iccovi c it4 epc.: Tfic Tthv MaZor/ p'fiac EiC EXECOSI CC6TOY TxxX06 s.svoc".
16. Theiner, Monumenta, 1, p. 29 : predccesorurn meorum impeiatorum
Bulgarorum et Blachorurn Syrnionis, Petri et Samuelis progenitorum meorum".
Tot asa ii numeste si papa Inocentiu al HI-lea in o scrisoare catril Ionita din 1202
Noembrie in 26. Theiner, 1. c., p. 16 : Sicut illustri Petri, Samueli et aliis proge-
nitoribus tuis ex libris tuis legitur concessisse". Ar putea fi lnsS i o gresit tra-
clucere a euvantului slavon preadult, ce insamnii nu numai progenitol, dar si
piedecesor. Vezi Hasdeu, In Traian, 1869, p. 282.
17. Pic, Abstammung, p. 88-90. Comp. Studiul lui Hanel, Die Walachen
es1 Bf grunder des zweiten bulgarisehen Reiches des Assaniden In Sitzungsberiehle
din It. K. Akadernie zu W ien, 1879, Wien, p. 229 i urin.
131PER I LL VALAIIO-BULGA 333
Asdne5ti1or, desi de origina romand, se bulgarizase tot

mai mult cu timpul, i membrii ei puteau deci sa treacd
drept Bulgari.
Ineetarea rolului Valahilor in Imperiul Asilne0i-
lor. Am ardtat c Romanii transdanubieni ocupau
muntii Remus. Intru cat cele mai multe din luptele,
din cari au ieit mantuirea Bulgaro-Valahilor, au avut
de teatru aceti munti, patria Valahilor, este firese
lucru de a admite c Valahii formau contingentul cel
mai insemnat al armatelor revolutionare.
Nu se poate prin urmare tagadui ea' rscoala in
contra Imparatiei Bizantine porni dela Valahii din mun-
tele llemus, catre care se alipir in curand i Bulgarii
cari voiau s restatorniceasca vechea lor putere.
Aceti Valahi jucard rolul cel mai mare in timpul
luptelor de rasvratire, in legaturd cu Cumanii dela
nordul Dundrei. Analele bizantine rasun numai de
numele lor, amintind pe acel al Bulgarilor mult mai
arare ori.
Cu toate acestea imperiul intemeiat de Asanesti
dincolo de Dui-Care pe temelia mai ales a nationali-
tatei valahe, devine cu timpul o imparatie curat bul-
gareasca si iatA cum se explicd aceasta prefacere :
Cat timp fu vorba de a intemei Statul, prin puterea
bratului, prin lupta energica, pastorii din muntii He-
mus dadura cel mai puternic contingent. Cand insa
Statul trebui organizat, Bulgarii incepura a da tonul.
Ei erau mai culti decat Romanii ; aveau biserica Ion,
cu o ierarhie stabilit si existenta, respectata inca
de Greci la destrugerea primului lor Stat, o lhnba
scrisa i cunoteau viata de Stat Inca din timpul in-
tiului lor imperiu, toate elemente cari lipsiau popo-
rului de pastori pe jumatate nomazi ai Romanilor 18
Astfel este raportat c Ionita pune sa se traduca
epistolele sale Care papa, din limba bulgara, in care
18. Prin urmare propozitia lui Rosier, p. 110, c In Imperiul Valaho-Bulgar
, die Rumnen mehr der Kopf, die Bulgaren dagegen den Arm reprsentirten''
lrebue 1ntoarsA pe dos.
33 t I STOMA nomANILot:
probabil erau redactate de el insui, intai in grecete

apoi din aceasta limba in latinete 19. Se poate ca
Petru i Asan cari triserd pana la o varsta mai coapta
ea pastori In munti, sa nu fi uitat romanete, i astfel
se explica cum de preotul cel prins se adreseaza lui
Asan In limba romana. Despre Ionita care era copil
pe timpul rascoalei, i care se coborise cu frapi sai
intre Bulgarii din campie, se poate ins sustinea cA
uitase limba lui originara.
Cat timp Statul Valaho-Bulgar sttn in inunti,
Romanii predomnira, cu toate ca i ei tot in limba
bulgara vor fi scris cele ce trebuiau sa le scrie. De
iiidat ins ce Petru, dup ce scoase pe Ivancu din
Trnova 20, strainuta in acest ora reedinta impr-
tiei, care ora aezat pe coastele llemului ce privesc
care Moesia, era locuit in totalitate de Bulgari, este
inviderat c incunjurimea chiar in care statea dina-
stia romand o silia s primiasca in curand toate ele-
mentele vietei bulgare i sa se prefaca in bulgara.
Decaderea tot mai mare a Imparatiei Latine din Con-
stantinopole nu mai cered incordarea atat de mare a
puterilor militare, i domnia lui Joan Asan este o
era aproape de linite pentru Statul Valaho-Bulgar.
Elementul razboinic, Valahii, trebui deci s piarda
neconteMt din insenthatatea lui, iar acel pa5nic i or-
ganizator, Bulgarii, s iasa tot mai mult la iveala.
Dinastia donmitoare ea insai fiMd bulgarizata, in-
telegem upr cum se face ca, dupd catva timp, numele
Valahilor dispare mai cu totul din constituirea impe-
riului, i ei nu se mai arata ca un element domnitor,
19. Theiner, Monurn. slay. merid., I, p. 15 : Literae Caloioannis domini

Bulgarorum et Blachoruna missae domino Innocentio pal:me III, translatae de
Bulgarico in Graecum et de Gi aeco postea in Latinum". Domnul Sbiera (Co-
dicele Voronelan, Cerndu0, 1885, p. 339) crede, dupil stilul epistolelor lui IoniS
eSliS papil, eS ele n'au fost concepute In latineste, sau cel putin nu de un cunos-
ditor deplin al graiului latinesc, dar nici fn graiul bulgaro-slavonesc. Crezi c'd
(it e5ti 0 scrisoare romlineascr. Presupune deci cS IoniS le-ar fi scris In roma-
ne}le si apoi ar fi lost puse pe bulgieste. Nimic nu ne Indreptgeste a primi
asemenea presupunere, Latineasca Veacului de Mijloc, mai ales la popoarele din
riisarit, are In deobste o Intorsilturil simpla, care o apropie de limba roman.
20. Mai sus, p. 311.
INIPERLUL VALABO-I3rLGAR 335
ci Ca unul supus, ca unul din popoarele Statului Bul-

.0resc.
Aceastd explicare gsete o puternicd confirmare
in faptul c scriitorii mai tarzii ai Imperiului Bizan-
tin, cari expun din nou luptele Asdnetilor pentru
neatarnare, mai intai incep a pomeni mai mult pe
Bulgari decat pe Romani in istorisirea lor, i apoi
substituiesc in totul numele de Bulgari acelui al Va-
lahilor, Mat acesta dispare cu totul din scrierile lor.
Aa Pachymeres (1242-1308) numete Inca pe Valahi
in mai multe rdnduri aldturea cu Bulgarii. Gheorghe
Acropolita care trdete dela 1220-1282 numete insa
pe Ionit imparat al Bulgarilor, i tot aa face i cu
predecesorul sdu impratul Asan 21 Cu toate cd i el
descrie revolutia din Hemus, pretutindeni inlocuete
in chip sistematic numele Valahilor, pe care'l avea
innainte in scriitorul contimporan Nicetas Choniates,
cu acel de Bulgari, cu poporul acela care, pe timpul
sau, era elementul dominant in Impdrtia Valaho-Bul-
gard. i cu toate acestea, Acropolita cunoate existenta
t drei Valahilor, pe care o amintete in cloud randuri.
Intr'un loc spune cd Joan Asan percurse marea Va-
lahiei, ocupa Elbanul i devastd pand la Iliric, toate,
indicatii cari strmut aezarea Valahilor tot in par-
tile sudice ale peninsulei. Aiurea ne mai spune, cd
loan Asan dd unui general al sdu bani i ase tri-
reme, ca s poata ajunge la marea Valahie, ceea ce
21. George Acropolita, Bonn, p. 20, 22, 24 : Tby PaatXga Tthv 130ok-
iipow 6CM11,"; p. 35, 6 rpo-Yroc Paa:Xe.)c T.Coy Botaripcov 'Mil/ 66o
gaze" olobc toy lwawry 7.21. Tby 'AXgavapov". Despre Ioan Asan spune
la p. 52 : 6 pccatXe6 rpbc Teo" BooXyiptov apzovra 'Asas". istoria lui
Euphraemius Monachus, de si csrisa dupa 1254, 0113 la care an ajunge, pomeneste
pe Valahi 1ntocmai ea i Choniates. Ea nu este ins decal o punere In versuri a
cronicei lui Choniates. Vezi bunaoara edilia din Bonn, p. 237, vers. 5764-66 :
du.t; x&pty Mucci)" imeepcxzev roc gOvoc
zaz' A4Loy ()Nob" oi: xtzkliczovtat. 13X6zoE".
parafraza pusa In versuri a locului din Nicetas, dela p. 452 : TO6c 7tata TO"
Aktov cO Opoc Pappipot4, oE %cot 7rpozepov Wvo/thaovro, yovi Se BX6c-
zot znaliazovrce.
336 ISTORTA ROM 1N ILOR
ne arat ca aceastA tar trebuia s fie aezat pe

tarrnurile mArei Egee 22 Valahii existau deci i pe
timpul lui Acropolita, de oarece el vorbt!te de tara
locuit de ei. Ei pierduser insA orice insemndtate
istoricd i politica', nu mai jucau Mci un rol in viata
Statului ; deaceeea scriitorul nu se mai ocupa de ei.
Ace1a5 lucru ne intimpinA la alt cronicar bizantiu.
A' ice/or Gregoras, care trAete intre anii 1295-1360,
pana cand merge istoria liii. Nici aceasta nu amin-
tete despre poporul Valahilor, ci atribuie toate im-
prejurArile petrecute in imperiul AsAnetilor, atat sub
Ionit cat i innainte, poporului bulgAresc. El numete
pe Ionit, fratele intaiului Asan, stApan al tuturor
Bulgarilor, fAr a adAogi cum face papa in scrisorile
sale, i al Valahilor. Tot a vorbete despre fiiul lui
Asap, Joan Asan, cA pe timpurile lui ar fi ajuns a
domni asupra Bulgarilor ; cA domnitorul Bulgarilor,
Asan, a cArui sora era mAritat dupA impratul Teodor,
murise ; CA fiul acestuia, Joan Asan, cAruia se cuve-
nia stApanirea asupra Bulgarilor dup dreptul de mo-
tenire, se sul in tronul sAu i aa mai departe 23 .
lath deci explicat pe deplin si rolul insemnat al
Romanilor in lupta pentru neatarnare, i disparitia
Ion ulterioar clepe scena politicA.
WAmane de limpezit MCA o ultimA intrebare. Ce
au devenit Romanii, cari alt data intem.eiaserA Im-
parAtia Valaho-Bulgar ? Pentru a rAspunde la ea, tre-
huie sA cercet Am regiunile unde ei locuesc i an locuit tot-
deauna in peninsula Balcanului, i mi cumva Moesia,
uncle nu i-am putut reafla nici astAzi, pentru motivul
cel foarte firesc cA niciodat ei nu au trait aici.
22. Acropolita, Bonn, p. 46 : zocripa.v.,e & xcO. v.eideXT; Kg,

zEac E(x)3: 7.21. Tr.i) 'EVAvoo 7.asn:/..,)t-itzs.ust v.al p.ay.pt TV) 'IXV)ptv.o5 tic
XEEmc met"; p. 66 : a06c xrei) zp-W %at Tprilpstc F..; ;1171 Tt/
lXi BXazi.co aTy..ev.
23. Nicephorus Gregoras, Bonn, p. 14, 28, 60, 132 etc. Si Nicephorus Gre-
goras vorbege de Valahia, anume de o Mai a plincipelui Valahiei luatit tn ca
satorie de un rege al Sarbiei ; aceast Valahie Irish nu mai insamn Valahia Mare
dela sudul Balcanului, ci Muntenia, dela nordul Dunalei, care pe timpul lui Gre-
goras era acum constituith. (Vezi mai jos vol. III, cap. I, No. II).
IMPERIUL VALARO-DULGAR 337
Ce au devenit Romanii din locurile ce le ocupau

in vremile luptelor cu Impria BizantinA? La aceastA
rAspundem, cA ei se afl f ot acolo, in aceiasi munti
pe care ii ocupau i atunci, in aceleasi asezAri acAtate
pe Iirnitimi, unde locuesc in orase ca Moscopolis
(alt data cu 70.000 de suflete, astAzi aproape ruinat
prin Turci), Metzovo, Vlacho-Clisura, Crusova, CAIA-
retii, Bitolia sau Monastir i altele. Ba in multe lo-
curi, poporatia immultindu-se peste sarnA, Macedono-
Romanii s'au scoborit din muntii lor si au impoporat
orasele din cam*, precum Serres i Salonic in Ma-
cedonia ; Ianina in Epir ; Elbasan, Berat, Prizrend in
Albania ; Volo, Larissa si Tricala in Tesalia i altele
multe, unde alcAtuesc pretutindeth poporatia comer-
cialA i industriala, uneori chiar aristocratia oraselor 24
Cum se face insA de ei nu mai apar ca Valahi,
adicA ca Romani, ci ca alte popoare, Albanezi si mai
ales Greci? Aceasta provine din pricinA cA ei, supu-
nandu-se elementelor domnitoare, cautA singuri a trece
drept ceeace nu sunt ; se dau drept Albanezi si mai ales
drept Greci, incat astfel miezul romanesc dispare sub
coaja ce'l acopere.
DacA se cerceteazA cu deamAnuntul imprejurArile,
atunci descoperim lucruri de tot neasteptate, anume
cA toate luptele incordate, duse pentru neatarnare de
poporul grecesc, in contra asupritoarei domnii a Tur-
cilor, au fost purtate de Romanii acei .imbracati in
hainA greceascA ; ea vestitii eroi, pretinsi Greci, ai
luptei pentru emancipare, precum Marcu Botsari, Co-
locotroni, Riga Fereul, Caraiscachi si multi altii,
erau cu totii Valahi, cArora li se pArea o mare cinste
de a fi priviti drept Greci ; cA astfel neatarnarea Gre-
cilor moderni, inflori din mormintele Romanilor, cari'i
vArsarA sangele lor pentru un popor i o cauzA strAinA.
24. Accasta ne pare a fi adevarata explicare a rolului Rorminilor ln Imp.

Val.-Bulgar si nu acea (lath de d. Onciul (Originile, p. 25 si urm.) care pune slabirea
acestui rol la sudul Dunilrei In legilturd cu pretinsa desfacere a Tilrei Romanesti
(Muntenia) de Imp. Val.-Bulg. care de acolo r5miinc nurnai Imperiu Bulgitresc,
D-sa se apropie astfel de teoria lui Rosier.
A. D. Xenopol. Istoria Romilnilor.Vol. II. 22
338 1 STOMA ROMANILOR
_
Unde sunt Romnii peninsulei Balcanului? SA se
intrebe pe autorii Greci ei inii, cari destAinuiesc,
adeseori fArA sA vrea, origina eroilor, de cari ei ii fac
atdta glorie ; s se intrebe numele satelor din cari ei
sunt originari, i apoi s se cerceteze poporatia, tra-
ditiile, numele patrimonice a acelor locuitori, limba pe
care o vorbesc, insA numai pe ascuns, i in sinul fa-
miliilor lor, i atunci se va arAth adevAratul caracter
al poporatiei lor romne, acoperite de valul grecesc 25
Prin urmare Romfmii din Macedonia, Epir, Te-
salia, Elada, Peloponez (i chiar Creta) locuiesc i
astAzi acolo unde totdeauna au locuit, in muntii su-
dului peninsulei Balcanului. Ei nu s'au strAmutat de-
aici la nordul DunArei ; iar Romnii din Dacia TraianA
nu au venit aici din acele indep Artate regiuni, ci au
roit necontenit mai imbelugat din muntii Carpap uncle
se adApostiserA contra nAvAlirilor, cAtre campia ce se
intindeh la poalele lor.
Elementul romnesc de peste Dunre a fost In
atingere cu cel dela nordul fluviului in vremurile ro-
inane, precum am arAtat'o In decursul acestei scrieri,
si deaici se explicA asemAnArile intre graiurile lor.
Din momentul ins ce nAvAlirea slavo-bulgar (lest-kit,
in trei trunchiuri, unitatea romanA depe cursul Du-
nArei, i aruna elementul roman din Moesia in creerii
Balcanilor, mice continuitatea teritorialA fu ruptA in-
tre Romnii dela nordul i cei dela sudul DunArei.
Fiecare din aceste popoare ii urmA calea sa deose-
bitA, i ei mi mai venir in nici o atingere unul cu
altul, decat doar in chip individual i intamplAtor.
Romanii din ImptirNia Asanilor nu au trecut
nici cad in Dacia Traianet, nici acelstia nu au venit
aici din Statul Romeino-Bulgar.
Deosebirile indeletnieirilor eeonomiee ; Starea re-

25. Colegul nieu DI. I. Caraginni n intreprins Intr'o lucrare milenstrA,
desinormantarea Intregului popor al lionifinilor din penisula l3alcanului In Sludii
islorice asupi a Ronuinilor din peninsula Balcanicd, r5nias5 din nefelicire nepu-
blicat5 incn.
- MPERI Ur. VAL 110-BULGAR 339
ligioasil a Roniiinilor. Aceastd incheiere care se im-

pune neaparat din studiul nepreconceput al fapteloi,
pe care l'am expus in paginele de pand aici, explica
singurd mai multe deosebiri radicale intre apucaturile
ambelor grupe de Romani, i care ar ramanea nite
ghacitori nedeslegate, in cazul unei origini transdu-
narene a Romanilor din Dacia Traia,na. Mai intai
este un fapt netagaduit : Ambele grupe de Romani,
acei din stanga Dunarei i acei dela sudul Balcanilor,
se deosebesc inteun chip desavarit in conditiile econo-
mice ale traiului lor. Pe cand acei din Dacia Traiana
sunt in imensa lor majoritate agricultori, pe cand acea-
st indeletnicire are la danii, pentru a zice pstfel, tiii
caracter national, la Romanii dela sudul Hemului a-
gricultura este aproape necunoscut. Ei traiesc mai
toti din industrii ca,ri sunt foarte desvoltate in caibu-
rile acatate pe piscurile muntilor, precum tot ei al-
catuiesc poporatia industriala i comerciala a tuturor
oraelor mari din esarile regiunilor lor. Afara de aceste
ei practica profesiile liberate, de ingineri i arhitecti,
medici i mai ales profesori, reprezentand in sinul
acelor orae i elemental cultural de capitenie. Mai nici
un Macedo-Roman nu se ocupd cu agricultura, i din
acei ramai in munti, partea mai neculta urmeaza
innainte a se indeletnici cu 'Astoria.
Observam ca universalitatea raspandirei agricul-
turei la Romanii nord-dunareni cere numai dealt ca
ei s fi fost aezati din primele timpuri ale aflrei ion
pe pamantul Daciei, adica dela coloniza,re ; mice in -
deletnicire productiva cerand, pentru a se puta. ivi

i mentinea, nite conditii naturale i economice ho-
Orate, lard de care ea nu ar fi cu putinta. Astfel ar
fi tot atat de peste fire ca un popor sa se dedee navi-
gatiunei, fara o mare care sa scalde tarmurile sale,
pe cat i agriculturei, daca el nu are pmant pe care
sal poata cultivA. Daca deci vedem pe poporul roman
de dincoace de Dunare dedandu-se cu statornicie agri-
culturei, trebuie s inferam numai &cat ca el a trebuit
sa aiba la dispozitia lui un pamant pe care sa fi putut
pune in lucrare aceasta indeletnicire. Irlandezii i cu

stratul de jos al Romanilor sunt singurele popoare din
Europa care s se ocupe cu agricultura, de1 pand
mai deunazi aproape nu mai aveau pamant in pro-
prietate. Pentru Irlandezi starea aceasta anormala
fost adus prin nite irnprejurari istorice cunoscute,
rdpirea violenta a proprietatilor lor de Care cucerirea
engleza. Totui, daca chiar istoria Irlandei ar fi ne-
cunoscutd, s'ar putea infer din singurul fapt, ca po-
porul acestei tari este alcatuit in mare parte din cul-
tivatori de pamant, incheierea Ca el a trebuit sd fie
intr'o epoca anterioar proprietarul acelei tari. Aceiai
incheiere trebuie s'o tragem i pentru poporul roman,
al carui stare mai veche este mult mai putin cuno-
scutd.
Se pretinde de protivnicii staruintei Romanilor la
nordul DunArii, c atunci cand Romanii venird in
Dacia, prin veacul al XII-lea i XIII-lea, ei gasira
aici stabiliti pe Slavoni, pe Unguri i pe Nemti. Sta-
bilirea unui popor incepe ins totdeauna prin luarea
in stapanire a teritoriului, i este invederat Ca daca
aceste popoare erau sttipeinii tarei la venirea Roma-
nilor, ele trebuiau cu atat mai mult sa fie i proprie-
tarii ei. Cum se explica atunci c Romanii veniti mai
tarziu in aceast tara, se dedau agriculturei, ceeace
presupune neaparat, dup cum am vazut-o, proprie-
tatea pamantului ? i daca" mai tarziu Romanii, iii
tnile ungureti, furd clespoiati de proprietatea lor,
aceasta se facii mimai prin o siluire. Cu toate aceste
de i li se rapise proprietatea, ei pastrar, Ca i Ir-
landezii, indeletnicirea legata de dansa, agricultura,
dovan ea ei fuseser odinioar proprietari. Nu este
cleat conform i cu ratiunea, dacd am intalnit mai
sus urme de proprietari romani, asupra pmantului
Transilvaniei, din vremurile mai vechi.
Am vazut ins'a ca Romanii din sudul Balcanilor
se indeletnicesc cu alte ramuri de productie decal
cea agricola, i ca acei ce se cobor din muntii lor, se
dedau aproape exclusiv la comert i industrie. Cum
IMPERIIIL VALA110-BULGAR 341
s se explice atunci ca acei dintre Romanii sudului

peninsulei despre care se spune c ar fi roit dincoace de
Dun Are, s nu se mai ocupe cu industria, i s devind
agricultori? Pentru ce o parte din Romnii Macedo-
niei i ai Pindului, coboriti din munti, sA se ocupe
numai cu industria i altii tot din ei numai cu agri-
cultura, i anume aceti din urmA" s fie tocmai acei
ce au emigrat mai departe, elementele deci mai di-
spuse a colinda, cele mai putin statornice, mai putin
aezate din poporul lor ? ApArdtorii teoriei pArAsirei
Daciei de coloniti ar trebui sA reflecteze asupra tu-
turor acestor imposibilitAti care se opun legilor de re-
petire ale faptelor sociale, tot atat de sigure de i nu tot
atat de precize ca si legile naturale, innainte de a aterne
pe baza ei drepturile la suprematia Transilvaniei.
Dar apoi forma ritului, care la Macedono-Romfinii
este acel grecesc i la Daco-Romni a fost Odd mai
ddunAzi acel slavon ? Cum ! ApArdtorii strArnutArei
Daco-Romnilor, vreau st'i facA a petrece in Moesia (?),
sub stApanirea bulgarA, o bunA parte din Veacul de
Mijloc, tocmai pentru a explicA prezenta la ei a bi-
sericei bulgare, i cAnd cAtArn la acel popor ce r-
mane pdnA la, sfdrit sub stApfinirea bulgarA, 11 gsim
nu cu o bisericd bulgarA, ci cu una greceascA, i a-
ceasta din timpurile cele mai vechi, de prin Veacul
al XI-lea, pe cnd acel desf Acut de rnassA i strAmutat
in nordul DunArei sA fie supuse ritului slavon ? 26
Cat despre presupunerea cA Romnii transdunA-
reni s'ar fi strAmutat clincoace de fluviu din vrernuri
mai vechi, In timpul furiei nAvAlirilor hunice, avarice
sau bulgarice, ea este curat vorbind absurdA, cAci
odat ce se admite cA colonitii au fugit innaintea
nvAlirei, care putere omeneascA i-ar fi putut inapoia,
tocmai in Wile acele, uncle grozAviile ei se deslan-
26. Alai intai ii, nici una din numeroasele biserici, uncle din ele foarte vechi,
ce existil in sudul peninsulei baleanice, nu se intalneipte \Teo inscriptie slavona.
Toate farii exceplie sunt grecesti. Una din acele bisei lei, din satul ronlanesc Cos-
laniani, trei ceasuri departe de Janina, lfingii ruinile oracolului dela Dodona,
contine o inscriplie greceased din veacul al XI-lea. (Dupii inipfirtil}irea (1-lui loan
Caragiani).
342 JSTORIA. ROMARLLOR
tuiau in toat salbAticia lor? Ar fi o readucere pe copii

cdtre popoarele barbare, dinnaintea arora fugise pa-
rintii Mr.
Iat in ce tesalur nedescurcat de contraziceri
i imposibilitti ne aruna vestita teorie a lui Rosier.
Dimpotrivd, dacd Idsam pe Romani acolo unde soarta
i-au aruncat, atunci istoria lor se desvolt in chipul
acel firesc i nesilit, in care ea a fost expusa" in paginele
ce preced.
-I SFARSITUL VOL. III--.-

TABLA DE MATE11E
Pagina
Introducere N.. 9
Capul III. Dada In prima pectoap tkipavilijrel barbare 11
I. Go(ii, Ilimii i Gepi:ii --....,---- 13
1. NAvAlirea Gotilor, Hunilor I Gepizilor. Gotli dupd Aurelian 13
Hunii 23
Gepizii 31
2. Daco-Romanii In munti. Dovezi din analogic 35
Locuintele Romanilor in munti 42
Argument geografic 45
Disparitia totala a vietei de Stat romand 48
Unificarea sufletulul romanesc 54
II. Avarii qi Skwii 57
1. Navillirea Avarilor si a Slavilor. Avarii 57
Slavii 60
2. Inriurirea slavona. Nomenclatura geografica 71
Terminologia agricola i pastorala 84
Coborirea Romanilor dela munte la camp 89
Capul IV. Cre5tInIsmul la Romani 95
I. Bulgarii. 95
1. Ndvfilirea Bulgarilor. Slavonizarea BulgarIlor 97
Bulgarii se Intind la nordul Dundrel 103
2. Bulgaria nord-dunareand. Dovez1 din geografil 106
Croniei i documente 109
II. Creginismal la Romani 119
1. Crestinismul primitiv al Daco-Romanilor.--Terminologia crestina latina 119
Celelalte Inriuriri : slavond 1 greceascli 129
Stdpanirea imperiului Bizantin la nordul Dundrei 130
Elementul roman din Moesia 134
Efectul navdlirei asupra Romanilor din peninsula Balcanilor 139
Macedo-Romanii 145
2. Crestinismul bulgdresc la Romani. IstorIa bisericei bulgbresti 150
Introducerea shin a Crestinismului bulgaresc la Romani 153
Atarnarea canonicd a Romanilor de Bulgarl 158
Inchegarea nationalitatei romane 164
CAIITEA II. ISTOMA MIME 167
Introducere 169
Caput I. Dada In perluada a dune a navallrllor barbare. Vlala de Stat 171
1. l'nguril 173
II
Pagina
1. Starea tarilor de peste munti la ventrea Ungurilor.Romanii sub voe-
vozii bulgari 173
Dovezile documentale ale aflarei Romanilor peste munti 180
Ducatele lui Kean si Salanus 190
2. Navalirea magbiara. Calea n5v5lirei maghiare 193
Caracterul navalirei maghiare 197
3. Starea Romfmilor la inceputul stapanirei magbiare. Proprietatea 201
Nobilimca romfina 206
Voevozii 212
Knezii 217
Dreptul obisnuelnic 226
Congregatiile 229
Organizarea militaril a poporului roman 235
Seriile istorice ale deciiderii poporului roman de peste munti 212
I I. Peceneghii, Cumanii ei Teitarii 247
1. Pecenegliii si Cumanii. Peceneghii 247
Cumanii 251
2. Tat arii 257
Navalirea in Transilvania 261
III. Muntenia i Moldova innizinte de descdlecare 265
1. Regiunea slavona in Muntenia si Moldova. Daca prile romane erau
pustii la descalecare 265
Poporatia slavona 268
2. Locuintole Romanilor in Muntenia si Moldova : In Muntenia 274
In Moldova 287
IV. Imperial Valaho-Bulgar. 296
1. Locuintele Romanilor in peninsula Balcanului.Romanii din Moesia? 296
Rezultate pentru sthruinta Romanilor in Dacia 304
2. Istoria Imperiului Romano-Bulgar. Pelru, Asan si Ionita 307
Relatiile Imperiului Valaho-Bulgar cu papa 313
Relatiile lui Ionith cu Imperiul latin din Constantinopole 316
loan Asan 5I sfarsitul dinastiei 319
3. Rolul Romanilor in finparatta Valaho-Bulgara. Continuitatea i Va-
lahii din Balcani 323
Ashnestii erau Valahi 330
Incetarea rolului Valahilor in Imperiul Asanestilor 333
Deosebirile indeletnicirilor economice ; starea religioasa 338

Alexandru D Xenopol Istoria Romanilor Din Dacia Traiană Volumul 2 Năvălirile Barbare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alexandru D Xenopol Istoria Romanilor Din Dacia Traiană Volumul 2 Năvălirile Barbare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIM

Nu sunt vremne sub arms omulul,

Nu sant vremile sub arma omului,

obiceiurile lui, determinara forma lui de organizare

DACIA IN PRIMA PERIOADA A NAVALIREI BARBARE

1. NAVALIREA GOTILOR, IIUNILOR $1 A GEPIZILOR

Gotii dupil Aurelian. Am urmarit mai sus is-

Oltului Gotii sunt hatuti de Constantin in /arile Sar-

('ermani (Goli) dope Columna antonina.

St a tidal shi din apus in rrisArit, pe malurile Bosh).-

MArei Negre, prin Basarabia de astAzi i regiunile ce

Goti de pe tin inanuscris din Vatican.

vroin sa'i alace, este cA el ierneaza la Marcianopoli in

Greutungilor 3. Reies deci intr'un chip invederal , ca

3. Amm. Marcell., XXVII, 1. Plolemeus, III, 10, 11.

aveau in vedere radicarea unor astfel de intArituri?

scapare in acele naturale ale muntilor Carpati, care se

unde se retraserd, i din combinarea cArora iei acel

Dacia. Provincia fu numai cat pradata din tint in

Veriga cu inscriptie (m5rime natural5).

&and c ocrotirea ei contra neincetatelor incursii ale

limba romAna. S'ar putea gasi ca elemente gotice Iii

aici c.5 Rornanii nu se aflau in Dacia la venirea acelui

ei, p5n la trecerea lor peste DunAre; au stat totdea-

un lung sir de ani peninsula Balcanului, apoi tree In

SA vedem ce s'a petrecut cu Hunii, care veniau

de uncle vin uncle au fost zemisliti, unde au fost nas-

aezat mai ales in centrul Europei, in campia panonica,

stantin cel Mare, unde gasir numai cAtiva bolnavi,

torie lungA, intinsera spre sara corturile langa un lac

curtea lui Atila, ar fi inveselit pe toti comesenii prin

Priscus nu poate fi invocat ca mArturie serioasd pen-

tila, fiind desconsiderati de urmasii sii, ridicara stea-

Fibul5 ,n formil de pasere Vase din tezaurul dela Petroasa.

pinse pe Gepizi peste Dundre in Moesia, iar pe Os-

porului sail, decale ori este vorba de aratarea intinde-

sera locul i Gepizii trAiau peste Dundre, nu mai putea

Discul cu figuri. Fibule dela Petroasa.

pupa caracterizarea cursului lui Tausis, credem ca acest

duce greul poporului lor, in Italia i Spania 34, se in-

Dovezi din analogic. Inca de pe timpul lui Ha-

avutti a poporafici Thr. Am vAzut inteadevr, c5 barbarii

toria tuturor nAvalirilor petrecute in timpuri mai apro-

rilor. Astfel Neculai Mustea spune : cA Mull dupA

arat un document din 1652 c5 norodul din Moldova

Apoi cand vedem cA cea mai strasnicA din toate

buit sa fie in tocmai cu acele ce se constat in tim-

in raportul sail din 1699 cAtre impAratul Rudolf des-

9. 1510 Hum., Doc., XV, p. 203 : oyes iobbagionum nostrorum de

din Tudela care treat prin tara Valahilor dela su-

luri lovirA cu o putere deosebit, ca una ce era tara

toate senzurile de poporul roman, si c aceastA bote-

ele insai, inainte de a se awza in tArile apusene, tre-

manii i Tatarii, afara de alte triburi mai mici, ale ca-

cialA i alte elernente ale vietei organizate ra'inan

20. Fustel de Coulanges, Histoire des institutions de rancienne France, I,

proape lid Ull singur gezamant politic motenit dela

pale, acele dregAtorii mai apropiate de popor prin sfera

mat5. Durata slujbei Hind de 25 de ani, intelegem c5

decat c aceastA indeletnicire, neapdrat oricarei so-

24. Iat la cc se reduce pastrarca a5ezaminte1or romane, pe care se silege

in care se fac injghebArile sociefatilor. Acolo, redusi

poarelor barbare asupra irnensei majoritati a popora-