Curentul literar NEOMODERNISM

Neomodernismul se refer la un curent literar manifestat cronologic n literatura romn n

anii1960-1980. Iulian Boldea va confirma valoarea acesui grup ideologic, susinnd c n literatura
romn contemporan, anii 1960 sunt marcati, fr ndoial, de o revigorare a lirismului pur, dup o
perioad arid.

Direcii neomodernste stabilite de Eugen Simion in opera Scriitori romni de azi sunt:

a) poezia poeziei, criza de identitate, un poet al transparentei - Nichita Stnescu

b) concretizarea simbolurilor- Cezar Baltoj
c) poezia, expresionism taranesc Ion Alexandru
d) ironisti si fantezisti Marin Sorescu, Mircea Ivanescu
e) lirica feminina, spiritualizarea emotiei Ana Blandiana, Constantin Buzea

Trasaturile neomodernismului:

1. Expansiunea imaginatiei
2. Luciditatea si fantezia
3. Sensibilitatea si ironia
4. Erotismul si confesiunea
5. Elemente suprarealiste si ermetice
6. Universul afectiv al omului contemporan
7. Diversiicarea formulelor artistice
8. Preferinta pentru metafore (de toate tipurile)

NICHITA STNESCU: particularitatile poeziei sale

Dup Mihai Eminescu i Tudor Arghezi, Nichita Stnescu este al treilea inovator al limbajului poetic
n literatura romn.

A. Particulariti ale poeziei neomoderniste cultivate n lirica lui Nichita Stnescu:

- poezia contrariaz permanent ateptrile cititorului;

- o poetic a existenei i a cunoaterii;

- lupta sinelui cu inele; confruntarea dintre creator i gnditor;

- redefinirea poeticului; lupta cu verbul (necuvintele);

- cunoaterea deplin numai prin poezie, ca gest de participare la creaie;

- intelectualismul;

- reinterpretarea miturilor;

- reflecia filozofic, abordarea marilor teme ale liricii;

- subtilitatea metaforei;

- insolitul imaginilor artistice.

 B. Poezia ,,Leoaica tanara, iubirea" de Nichita Stanescu

1. Trasaturi neomodernisme in poezie

Caracteristicile neomoderne in opera lui Nichita Stanescu sunt poezia este considerata o
modalitate de cunoastere deplina si urmareste lupta sinelui cu sinele. Caracteristica predominanta a
limbajului este ambiguitatea impinsa pana la aparenta de absurd si nonsens. Metaforele devin originale
datora subtilitatii lor, iar imaginile artistice sunt insolide.

2. Semnificatia titlului

Opera literara Leoaica tanara iubirea are un titlu sugestiv, iar metafora titlu asociaza in mod
inedit sentimentul iubirii unei feline feroce, viclene deoarece ambele concepte au in comun acea
agresivitate cu care finta este dominata Leoaica tanara iubirea surprinde o iubire adolescentina
cecunoscuta inca fiintei, capabila sa se indragosteasca.

3. Tema poeziei

Tema o reprezinta viziunea asupra universlui metamorfozat prin iubire. Tema dezvolta un
camp semnatic specific in care fiinta indragostitului se refugiaza intr-un univers in schimbare odata cu
el. Motivele literare sunt leoaica (motiv central), cerc (geneza, cerc rotitor), ciocarlii, de ert.

4. Structura textului poetic

Poezia cuprinde 3 secvente lirice in care sentimentul iubirii cuprinde fiinta umana fiind vazuta
in raport cu timpul: in prima secventa iubirea este un sentiment predestinat si patrunde brutal in viata
eului poetic, in a doua secventa se arata schimbarea universului sub ochii indragostitului si renasterea
fiintei acestuia, iar ultima secventa descrie iubirea ca un sentiment ce se perpetueaza in timp, o
constanta existentiala.

5. Comentarea poeziei pe secvente poetice

Poezia debuteaza cu repetarea sintagmei titlu, metafora ce defineste iubirea de tip adolescentin
Leoaica tanara iubirea. Sub forma unei adresari directe se confeseaza eul indragostit in forma
meditativa Mi-ai sarit in fata. Fiinta umana este predispusa la a se indragosti, iubirea fiindu-i
predestinata Ma pandise-n incordare/ Mai demult.

A doua secventa arata ca schimbarea este vizibila brusc si deodata, universul redobandind
un alt status si o alta forma, metamorfozand-se odata cu fiinta indragostita natura i se facu un cerc de-
a dura. Cercul rotitor simbolizeaza geneza, iar comparatia cand mai larg cand mai aproape/ Ca o
strangere de ape semnifica reinvetarea in forma pura a tot ceea ce-l inconjoara pe indragostit.
Simturile sunt reinventate si percep doar ceea ce eul poetic doreste: lumea este zugravita in culori vii
de curcubeu, iar auzul percepe muzica stelelor si privirea-n sus tasni/ Curcubeu taiat in doua/ Si auzul
o-ntalni/ Tocmai langa ciorcalii. Substantivul ciocarlia este un simbol al zborului spre lumina, spre
soare.

In a treia secventa, fiinta se reinventeaza pe sine, fizionomia fiind total diferita, nereusind sa se
mai recunoasca. Spranceana, tampla si barbia reprezinta constante statornice ale fiintei, acum intrate in
schimbare. Repetarea conjunctiei si, aparent are rol de a descrie succesiunea momentelor unei vieti
incarcate de iubire, in care sentimentul domninat este fericirea si implinirea Si aluneca-n nestire/ pe-
un desert in stralucire. Se schimba radical modul in care iubirea este perceputa de fiinta umana, este
acceptata, nu mai socheaza simturile, devenind o obisnuinta Peste care trece-alene, leoaica tanara
se transforma in leoaica aramie, insa viclenia o caracterizeaza in continuare, atat timp cat aceasta
exista cu miscarile viclene/ Inca-o vreme/ Si-nca-o vreme.

6. Elemente de Prozodie
 La nivel prozodic, se regaseste tehnica ingambamentului ce consta in continuarea ideii poetice
in versul urmator si cele 3 strofe neregulate.

Curentul literar TRADIIONALISM

Curent cultural aprut la nceputul secolului al XX-lea, care promoveaz tradiia i
apr valorile arhaice de pericolul degradrii n contact cu tendinele i valorile moderne.
(este opus modernismului)
Trasaturile traditionalismului:
- susine convingerea c literatura trebuie s exprime specificul naional, localizat n
lumea rural;
- dorina conservrii factorului autohton este justificat prin ideea c satul tradiional
este un reflex al sufletului etnic, productor de cultur i civiliza ie proprie i refractar la
imitaia culturii occidentale, inaderena la civilizaia industrial capitalist, socotit strain
spiritului romnesc, i, n plan literar, aversiunea fa de modernismul decadent, vzut ca un
import cultural neasimilat.
Caracteristici:
- ilustrarea specificului naional, n spirit exagerat;
- ntoarcerea la originile literaturii; istoria i folclorul sunt principalele izvoare de
inspiraie, dar ntr-un mod exaltat;
- prezint universul patriarhal al satului, problematica rneasc;
- pune accent pe etic, etnic, social;
- proz realist de factur social;
- promoveaz ideea c mediul citadin i valorile moderne sunt periculoase pentru
puritatea sufletelor.
Micri literare tradiionaliste:
Smntorismul manifestat prin revista Smntorul, la Bucureti, condus de G.
Cobuc, Al. Vlahu, N. Iorga; reprezentani: O. Goga, Duiliu Zamfirescu
Idei smntoriste:
- idealul unei societi rurale, ntemeiate pe tradiie
- ndeamn la refugiu n natur, la contemplarea frumuseii vieii de la ar (pasteluri)
- valorific folclorul n spiritul idealului deteptrii naionale
- tematica dominant: evocarea istoric i descrierea satului, deseori strmutat n timpuri
arhaice, mitice
- motive: opoziia sat ora, denunarea oraului, opoziia boierimea de neam,
autohton arenda, dezrdcinarea, inadaptarea
 Poporanismul revista Viaa romneasc, Iai, Garabet Ibrileanu; reprezentani:
Agrbiceanu, Sadoveanu
Idei poporaniste:
- valorificarea temei rurale, afirmarea specificului naional;
- reflectarea veridic a realitii: prezint satul mcinat de mizerie, mnat de
contradicii, satul ce se cerea smuls din napoiere
- ndeamn la revolt, la lupt pentru drepturile trnimii
- necesitatea luminrii poporului prin cultur;
- rezerve fa de modernism, considerat decadent;
- teme i motive literare: apologia vieii naturale, datoria intelectualului i
responsabilitatea scriitorului fa de rnime, inspiraia folcloric
Gndirismul revista Gndirea, Cluj, condus de Cezar Petrescu, ulterior se mut la
Bucureti; ideolog Nichifor Crainic
- dezvolt cel mai intens tradiionalism n cultura romn
- n faza iniial pstreaz o linie moderat tradiionalist, care se caracterizeaz prin
deschidere i acceptare i fa de alte orientri
- colaboratori: Gib. I. Mihescu, Cezar Petrescu, T. Arghezi, L. Blaga, Mateiu Caragiale,
Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu
- Nichifor Crainic impune o perspectiv etnicist, prin absolutizarea valorilor naionale,
devenite criteriu unic
Idei gndiriste:
- confundarea etnicului cu esteticul, mai ales dup 1930
- aprarea romnismului prin cultivarea temei istorice, folclorice i religioase
- mbinare ntre autohtonism i ortodoxism
- promoveaz o literatur intens spiritualizat, cu un caracter religios, n care sunt
valorificate credinele romnilor, practici cretine i datini populare;
- reprezentarea unui sat arhaic, dominat de credine strvechi, precretine, de mituri
- prezena unor personaje biblice n viaa profan
- evocarea trecutului istoric ntr-o manier mitologizant
- atitudine ostil fa de civilizaia modern
 Poezia traditionalista ,,Aci sosi pe vremi" de Ion Pillat
Poemul Aci sosi pe vremuri apartine volumului Pe Arges in sus(1923), fiind un
poem al timpului evocat cu nostalgie, un poem al amintirii si al spatiului natal.
1. Semnificatia titlului
Este alctuit dintr-o propoziie, prin care poetul comunica ideea central a poemului si anume
apropierea pn la identificare a trecutului cu prezentul, doua valori ale existentei umane
plasate intr-un spaiu i un timp neidentificate. Adverbul n forma popular "aci", verbul
"sosi" la perfectul simplu i locuiunea adverbial de timp "pe vremuri" sugereaz ideea c
existena uman se bazeaz pe experiene repetabile, reluate i retrite de fiecare generaie n
parte, care simte i triete viaa asemenea predecesorilor.
2. Incadrarea in curentul literar traditionalism
Poezia aparine tradiionalismuluiprin idilizarea trecutului , prin cadrul rural , dar i prin
tema timpului trector fugit irreparabile tempus. Poemul Aci sosi pe vremuri este o
meditaie nostalgic pe tema trecerii ireversibile a timpului asociat cu repetabilitatea
destinului uman.
3. Compozitia poemului / structura lirica
Compoziional poezia este alctuit din distihuri i un vers final , liber avnd rolul de
laitmotiv al poeziei. Primele dou distihuri reprezint incipitul poeziei i fixeaz prin
intermediul unei metafore casa amintirii spaiul familiar al rememorrii nostalgice a
trecutului. Este o cas tradiional cu pridvor , obloane peste care pienjenii au esut pnza lor
fin sugereaz trecerea timpului , degradarea , starea de prsirea a locuinei strmoilor, dar
i ideea de spaiu privilegiat , izolat, accesibil numai urmaului care poate renvia trecutul n
amintire. Distihul al III-lea deschide planul trecutului , al evocrii iubirii bunicilor, natura
devine solitar cu omul i cu trecerea timpului In drumul lor spre zare mbtrnir plopii.
Distihurile urmtoare compun o lume de mult apus, Pillat imagineaz o sensibila si
emoionant poveste de dragoste, pe care o triser bunicii si. Idila reflecta puritatea
sentimentelor din vremuri strvechi, atunci cnd bunica lui, "Calyopi", venise cu "berlina" ca
s se mute definitiv acas la "bunicul meu", care i-a recitat, romantic, poezia "Le lac" a lui
Lamartine i versuri din "Sburatorul" lui Ion Heliade Radulescu. Idila este imaginat intr-un
decor rustic esenial romantic prin elemente care l compun luna lacul atmosfera
nocturn . Sunetul clopotului, laitmotiv al poeziei , nsoete protector cuplul de ndrgostii
Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.
Partea a II-a a textului reitera simetric experiena trecutului-prezent i se produce trecerea
la planul prezent prin intermediul unei comparaii Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:/Pe
urmele berlinei trsura ta sttu. Ca intr-un ritual nepoii repet gesturile bunicilor peste
timp,diferenele eseniale in de moda vremii ,iubita coboar din trsur, iar ndrgostitul i
recit poeme simboliste,dar starea de suflet rmne aceiai. n poezie este descris portretul
fizic al iubitei care ne reine atenia imaginea ochilor,ieri ochii de peruzea acum ochii de
ametist.
Finalul poeziei este alctuit dintr-un distih refren care devine laitmotivul textului
amplific tristeea poetului privind neputina uman n faa timpului i n faa morii: "si cum
edeam... departe, un clopot a sunat/ - Acelai clopot poate - in turnul vechi din sat...". Viaa i
moartea sunt doua valori eseniale ale existenei umane, simbolizate de imaginea auditiv a
clopotului din vechiul turn, ca simbol al timpului trector, pe care-l poate ncremeni numai
iubirea, idee susinut de versul care ncheie poezia: "De nunta sau de moarte, in turnul vechi
din sat". Poetul este prezent n poezie, ntr-o liric a rolurilor, prin persoana I, referindu-se
la eul liric, "am optit", "am spus", "edeam", prin persoana a II-a, folosita in relaia cu un
interlocutor, "vii acuma tu", "calci", "ai ascultat" si la persoana a III-a prin care sunt numii
predecesorii, "i-a recitat", "Ea-1 asculta", "edeau".
4. Elemente de prozodie
Poezia este format din 19 distihuri (dou versuri) i un monovers final, rima este
mperecheat, ritmul iambic, msura de 13-14 silabe.
5. Expresivitatea textului poetic
Mesajul poeziei: poezia exprim trecerea ireversibil a timpului
Figuri de stil: epitete: turnul vechi, tersele portrete, metafore: casa amintirii cu obloane i
pridvor, pienjeni zbrelir i poart i zvor, compara ii: Ca ieri sosi bunica i vii acuma tu,
cmpia ca un lac, personificare: mbtrnir plopii

Imagini artistice: imagini vizuale: o fat n larg crinolin, te vezi aievea numai n tersele
portrete, imagini auditive: un clopot a sunat, i-am optit poeme, i-a recitat Le Lac.

Curentul literar REALISM

Termenul "realism" defineste curentul artistic ce ia nastere in Franta, in a doua jumatate a

secolului al XIX-lea. Acest curent literar apare ca reactie impotriva romantismului. Trasaturile estetice
ale realismului au ca principiu de baza obiectivitatea si luciditatea, individul fiind infatisat in
dimensiunea lui sociala.

Scriitorii realisti considera ca trebuie sa dea o reprezentare verosimila realitatii, sa prezinte cu

obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala si sa adopte un stil sobru, impersonal. Acestia se
indreapta spre viata sociala, prezentand personajul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs al
mediului in care traieste. Proza realista foloseste in special analiza psihologica si reflectia morala ca
mijloace de caracterizare a personajului.

Honore de Balzac este exponentul realismului, iar opera sa a avut un rol extrem de important
in literatura europeana. De asemenea un anumit tip de realism poarta numele de "balzacianism" si are
trasaturile ce se regasesc in celebra "Comedie umana".

Reprezentantii curentului realist in liretarura europeana sunt: Charles Dickens - "Marile

sperante", "Casa umbrelor", Stendhal - "Rosu si Negru", "Manastirea din Parma", Gustave Flaubert - "
Doamne Bovary", Tolstoi - "Razboi si pace", "Ana Karenina", Thacheray "Balciul desertaciunilor",
Dostoievsky - "Crima si pedeapsa", "Fratii Karamazov".

In literatura romana, realismul este reprezentat de in operele lui Nicolae Filimon -

"Ciocoii vechi si noi", Ion Luca Caragiale - "In vreme de razboi", Ioan Slavici - "Moara cu noroc",
Liviu Rebreanu - "Ion", "Rascoala", George Calinescu - "Enigma Otiliei", "Scrinul Negru", Marin
Preda - "Moromotii", "Delirul", Hortensia Papadat-Bengescu - "Concert de muzica de Bach".

Romanele realiste au urmtoarele caracteristici:

1. Teme: parvenitismul, avariia, imoralitatea, etc.

2. Motive: parvenitul, avarul

3. Compoziie: obiectiv, narator omniscient i omniprezent

 4. Subiecte: inspirate din realitate

5. Aciune: pe mai multe planuri

6. Conflicte: sociale, psihologice, politice, erotice etc

7. Personaje: ntruchipeaz categorii sociale, complex caracterizate, reprezint tipuri umane

8. Structura nchis

9. Se utilizeaz tehnica detaliului

10. Se accentueaz relaia dintre mediu i personaj

Trsturile prozei realiste:

a) Caracterul verosimil al faptelor relatate

b) Geneza reprezentat de fapte reale
c) Tematica social
d) Aspectul monografic
e) Caracterul de fresc
f) Incipitul renun la convenii i const de cele mai multe ori n fixarea coordonatelor spaio-
temporale
g) Conflictul de esen social, constnd n dorina de parvenire a protagonistului, n impulsul lui
de a avea un statut social superior
h) Relaia individ-mediu (omul este un produs al mediului, personajul realist funcionnd dup
logica determinismului social)
i) Cronologia faptelor
j) Simetria i caracterul circular al romanului
k) Personajul tipic n situaii tipice
l) Deznodmntul cert
m) Finalul nchis/deschis
n) Tehnica detaliului (mimesis i verosimilitate)
o) Obiectivitatea naratologic
p) Naratorul la persoana a III-a, omniprezent, omniscient, omnipotent

Romanul realist

Romanul = este specia literara a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu o actiune desfasurata
pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase si o intriga complicata.

Trasaturile romanului sunt:

1. Actiune ampla
2. Prezenta diferitelor tipuri de conflict (interior, exterior)
3. Personaje numeroase, construite complex
4. Discursul narativ este divers: Obiectiv sau Subiectiv
5. Intrebuinteaza moduri de expunere si tehnici specifice: nara iunea, descrierea, dialogul,
monologul, tehnica detaliului, a introspeciei (autoanaliza), a pluriperspectivismului (adica
cum este vazut un personaj de catre celelalte personaje din opera)
6. Prezenta indicilor spatio-temporali

Trasaturile romanului realist sunt:

 1. reprezentarea veridic a realitii contemporane scriitorului, a societii sub determinismul
social-economic (teme: banul, motenirea, zestrea, parvenirea etc); iluzia vieii";
verosimilitatea; obiectivitatea; lipsa de idealizare a realitilor sociale, a vieii defamilie etc.
(relaiile dintre individ i mediu);
2. observaie social i psihologic; analiza psihologic i sociologic;
3. tipizarea, ca mijloc de generalizare a fenomenelor vieii ntr-o form concret; personaje tipice
(pentru o categorie social) n situaii tipice; specii sociale";
4. complexitatea personajului; surprinderea lui n transformare(n relaie cu
mediul);individualizarea personajului prin fapte, limbaj, relaii cu alte personaje etc.
5. tehnica detaliului, notarea amnuntului semnificativ; descrierile minuioase (cadrul ambiant,
vestimentaia, fizionomia) au conotaii n plan moral;
6. rolul expoziiunii (situarea exact n timp i spaiu), veridicitatea; structura nchis a
romanului (simetria incipit - final; final nchis; epilog);
7. stil sobru, impersonal, obiectiv; atitudinea critic.

Romanul realist, social, obiectiv, postbelic publicat nainte de 1980

,,MOROMEII" de Marin Preda

Marin Preda face parte din perioada postbelica a literaturii romane, opera sa literara imbinand
viziunea realista a lumii cu cea moderna. Scriitor complex, in romane valorifica atat lumea de tip
antebelic in spatiul rural cat si in cel citadin. Dintre operele sale se remarca Viata ca o prada, Cel
mai iubit dintre pamanteni sau Morometii, opera complexa publicata in 2 volume si bazata pe viata
scriitorului.

Romanul Morometii apartine realismului postbelic deoarece reconstituie imaginea satului

romanesc in perioade de crize, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, a tematicii abordate, a
perspectivei narative si a tehnicii decupajului folosit in prezentarea actiunii.

1. Geneza romanului

Romanul are o geneza complexa, fiind bazat pe propria existenta a scriitorului. Mai intai, satul
Silistea Gumesti este locul in care s-a nascut scriitorul si despre care marturisea ca este singurul loc in
care a fost pe deplin fericit.

In al doilea rand, familia scriitorului si el insusi se regasesc in ipostaza personajelor de roman,

Tudor Calarasul, tatal scriitorului despre care Marin Preda marturisea Putea sta zile intregi pe
stanoaga sa priveasca spectacolul lumii si nu s-ar fi plictisit niciodata este modelul dupa care este
conturat personajul Ilie Moromete.

Scriitorul insusi il reprezinta pe Niculae Moromete, mezinul familiei a carui copilarie a fost
chinuita de toanele oii Bisisica. Nila este chiar fratele scriitorului mort in al II-lea Razboi Modial, iar
Tita si Ilinca sunt Mita si tot Ilinca din realitate, surori ale scriitorului.

2. Semnificatia titlului

Titlul format din substantivul propriu, eponim Morometii anticipa destinele membrilor familiei
Moromete, destramarea familiei acestora, dar si schimbarile radicale ale mediului rural, de dinaintea
celui de al Doilea Razboi Mondial.

3. Tema romanului

Tema centrala o reprezinta destramarea simbolica a gospodariei traditionale taranesti, a unei

familii dintr-un sat din Campia Dunarii, Slistea-Gumesti. O alta tema este cea a timpului nerabdator,
dublata de criza comunicarii dintre Ilie Moromete si familia sa.

4. Doua secvente narative pentru a ilustra tema romanului

 O prima scena este cea a cinei, care surprinde un moment din existenta familiei traditionale,
condusa de un tata autoriar, scena care va anticipa conflictele din roman. Desi Moromete domina o
familie numeroasa, formata din copii proveniti din doua casatorii, modul in care membrii familiei sunt
asezati la masa va anticipa destramarea acesteia: Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau
spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece.
Catrina este intoarsa spre oalele cu mancare, semn ca ea se ocupa de gospodarie, iar Ilinca, Tita si
Niculae, copii ei, stateau langa ea, de cealalta parte a mesei fata de fratii vitregi. In schimb, Moromete
incerca sa pastreze echilibrul in familie, cu autoritate: Numai Moromete statea deasupra tuturor. Locul
lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care ii stapanea cu privirea pe fiecare.

A doua scena este cea a taierii salcamului, fiind una simbolica va anticipa prabusirea satului
traditional si destramarea familiei Moromete. Pentru a-si achita o parte din datorii, fara a vinde
pamantul familiei sau animalele, Moromete este nevoit sa taie salcamul. De aceea, raspunsul lui la
intrebarea lui Nila, care vrea sa stie de ce taie salcamul, pare fireasca: Ca sa se mire prostii!

5. Elemente de structura ale romanului

a) Perspectiva narativ = Nararea intamplarilor se realizeaza la persoana a III-a, de catre un
narator obiectiv, omniscient, cu focalizare zero si viziunea dindarat asupra evenimentelor
narate. Naratiunea acestuia este completata si de cea a personajelor reflectori, Ilie Moromete,
in primul volum si Niculae in volumul al doilea, cat si de cea a personajelor informatori,
martori ai evenimentelor, pe care le relateaza ulterior altora. De exemplu, personajul
Parizianu, care vorbeste despre vizita lui Moromete la baieti, la Bucuresti.
b) Conflictele din roman = Un triplu conflict va destrama familia Moromete. Mai intai,
conflictul dintre tata si cei trei frati din prima casatorie, care isi dispretuiau tatal pentru ca
nu stia sa transforme in bani, produsele din gospodarie. Al doilea conflict este intre Ilie
Moromete si Catrina, sotia sa. Moromete vanduse in timpul secetei o bucata din pamantul
sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor din prima
casatorie, Moromete amana indeplinirea promisiunii. Al treilea conflict, are loc intre
Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele ramas vaduv sa nu se mai
casatoreasca pentru a doua oara. Astfel, femeia ar fi ramas in casa fratelui sau, sa se ocupe de
gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu fi singura la batranete. Un alt conflict,
secundar, este intre Moromete si fiul cel mic, Niculae care isi dorea sa mearga la scoala, in
timp ce tatal, care trebuia sa plateasca taxele, il ironizeaza, afirmand ca invatatura nu aduce
niciun beneficiu.
c) Reperele spatio-temporale = Primul volum foloseste tehnica decupajului, fiind structurat in
trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea
izbucnirii celui de al Doilea Razboi Mondial. Prima parte contine intamplari petrecute de
sambata seara pana duminica noaptea si contine scene precum cina, taierea salcamului, hora
etc. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim,
cu oile la Bucuresti. Partea a treia, surprinde evenimentele de la seceris pana la sfarsitul verii
si se incheie cu fuga celor doi fii, Paraschiv si Nila la Bucuresti.

6. Statutul social, psihologic si moral al personajului Ilie Mormete.

Din punct de vedere social, Ilie Moromete reprezinta tipul taranului de mijloc, care doreste
sa-si munceasca si pastreze pamantul familiei, lasandu-l ulterior mostenire fiilor sai. Din punct de
vedere psihologic, reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie, a carui destin
exprima moartea unei lumi. Din punct de vedere moral, acesta da dovada de tarie de caracter,
incercand din rasputeri sa isi pastreze familia unita, este un vizionar, a carui conceptie de viata ne este
prezentata in finalul operei Domnule eu intotdeauna am dus o viata independenta, are puterea de a
face haz de necaz, de a ironiza, dar in acelasi timp de a fi mandru si orgolios de copii sai, chiar daca
nu-si arata prin gesturi afectiunea fata de acestia.

7. Prezentarea unor trasaturi ale lui Ilie Moromete, illustrate prin scene reprezentative.
 Este caracterizat direct, de autor, la inceputul capitolului al X-lea din primul volum: Era cu
zece ani mai mare decat Catrina.Autocaracterizarea realizata in finalul romanului, scoate in
evidenta libertatea individului Domnule eu intotdeauna am dus o viata independenta, iar
caracterizarea indirecta se desprinde din fapte, gesturi, vorbe si relatiile sale cu celelalte personaje.
Este un om respectat in sat, are prieteni pentru care opinia lui conteaza, fiind abonat la ziar poarta
discutii despre politica, dand dovada de un om informat si de un bun orator. Principala trasatura a
lui Moromete este disimularea, semnificativa in acest sens este comedia pe care o joaca in fata
agentilor fiscali (scena platii fonciirii). Intrand in curte, trece pe langa cei doi agenti ca si cum acestia
ar fi fost invizibili, striga la Catrina, despre care stia ca se afla la biserica si la un Paraschiv inexistent.
Le spune apoi ca nu are bani, le cere o tigara si numai dupa ce agentii sunt gata sa-i ridice lucrurile din
casa, Moromete se hotaraste sa le dea banii. O alta trasatura este iornia, puterea de a face haz de
necaz, iar ca exemplu oferim replica adresata lui Niculae, care intarzia sa vina la masa Te dusesi in
gradina sa te odihnesti ca pana acum statusi! sau raspunsul dat lui Nila, cu privire la taierea salcamului
Ca sa se mire prostii!