Scoala Postliceala Sanitara G.E.

Palade
Ioanei Alina Maria
Clasa I C

Homeostazia apei si a sodiului

Fiziologia echilibrului hidric

Metabolismul apei i electroliilor constituie una dintre cele mai importante funcii
vitale ale organismului. La indivizi sntoi i n condiii normale, aproximativ 50% la femei
i 60% la brbai din greutatea corporal este format din ap.
Apa este distribuit n 2 compartimente:
intracelular (2/3 din apa total)
extracelular (1/3din apa total)

Membranele celulare sunt permeabile la ap i prin ele se realizeaz echilibru osmotic

ntre spaiu extra i intracelular. Osmolaritatea spaiului extracelular depinde de concentraia
sodiului plasmatic i este echivalent cu osmolaritatea spaiului intracelular care este dat de
potasiu.
Osmolaritatea plasmatic = 2Na +ureea(mg/dl)/2,8 + glicemia(mg/dl)/18
Apa se elimin din organism prin urin,fecale, prin evaporare prin piele i respiraie.

Tulburri ale sectoarelor hidroelectrolitice

Sunt reprezentate de tulburri ale volumului i osmolaritii. Cnd vorbim de patologia

sectoarelor hidrice ne referim n primul rnd la spaiul extracelular:
lipsa sau excesul de apa
lipsa sau excesul de sodiu
spaiul intracelular fiind determinat de volumul i osmolaritatea spaiului extracelular
Mecanismele implicate n apariia patologiei hidro-electrolitice sunt
tulburri de ingestie
tulburri de eliminare
tulburri ale mecanismelor de control.
Tulburrile primare
deficitul de ap
excesul de ap
excesul de sodiu
deficitul de sodiu.

Deshidratarea
Apare cnd aportul de ap este insuficient, pierderile de ap obligatorii continu
(transpiraie, respiraie), apa endogen nu compenseaz deficitul.
Pierderea de ap afecteaz sectorul extracelular rezultnd creterea osmolaritii, deci
crete cantitatea de sodiu n ser.
Clinic

1
Scoala Postliceala Sanitara G.E.Palade
Ioanei Alina Maria
Clasa I C

Se traduce prin sete scderea diurezei (reacie ADH) se diminua eliminarea de Na i

Cl (reacie aldosteronic), crete densitatea urinar.
Deshidratarea poate fi:
uoar se pierde 2% din greutate , clinic se manifest prin sete
medie deficitul de ap este de 5% pe lng sete apare oprirea
secreiilor salivare, lacrimare, oligurie ,adinamie
sever cnd exist un deficit de 6-10%,apar halucinaii i delir.
Majoritatea simptomele usoare de deshidratare (dar nu singurele):

sete

pierderea apetitului alimentar

piele uscata

piele fierbinte

urina inchisa la culoare

uscaciune a gurii

oboseala sau slabiciune

frisoane

ameteli.

Daca deshidratarea se accentueaza si pierderea de lichide ajunge la 5% se pot

experimenta urmatoarele efecte ale deshidratarii:

accelerarea ritmului cardiac si al respiratiei

diminuarea transpiratiei

micsorarea cantitatii de urina

cresterea temperaturii corpului

oboseala extrema

crampe musculare

dureri de cap
2
Scoala Postliceala Sanitara G.E.Palade
Ioanei Alina Maria
Clasa I C

greata

furnicaturi la nivelul membrelor.

Cand lichidul pierdut din organism ajunge la 10%, este nevoie de ajutor imediat. Aceasta
lipsa de lichide poate fi de multe ori fatala. Printre simptomele deshidratarii severe se
numara:

spasme musculare

varsaturi

puls slab

piele lipsita de elasticitate

vedere incetosata

confuzie

dificultati de respiratie

convulsii

dureri abdominale si toracice

pierderea constiintei.

Retentia (retinerea) apei in organism

Termenul medical folosit pentru retinerea apei in organism este edem. Aceasta conditie
apare atunci cand are loc retinerea patologica de lichid in tesuturile organismului, in special
in tesutul conjunctiv. In mod normal, lichidul din tesuturi este drenat de sistemul limfatic
care actioneaza ca un filtru (preia si inlatura toxinele, reziduurile si deseurile celulare, apa,
grasimile, bacteriile, etc.) si apoi limfa este deversata in fluxul sangvin.

Retentia de apa devine problematica atunci cand lichidul nu este drenat in mod
corespunzator de sistemul limfatic, iar apa ramane la nivelul tesuturilor unde apare

3
Scoala Postliceala Sanitara G.E.Palade
Ioanei Alina Maria
Clasa I C

inflamatia (edemul). Zonele unde adesea se acumuleaza apa sunt: picioare, maini, cavitate
abdominala (ascita) si plamani (edem pulmonar).

Simptome
- Inflamatii, mai ales la nivelul picioarelor si gleznelor;
- Piele intinsa, stralucitoare;
- Semne care raman cateva secunde la nivelul pielii in urma apasarii cu degetul;
- Articulatii umflate, rigide si dureroase;
- Dureri de cap;
- Abdomen umflat sau marit in volum;
- Dificultati de respiratie;
- Scaderea flexibilitatii articulatiilor (glezne, incheieturi, degete);
- Crestere brusca in greutate.

Dificultatile de respiratie, durerile in piept, inrosirea sau senzatia de caldura in zona

umflata sunt simptome rare dar grave care necesita ingrijire medicala de urgenta.

Cauze
Retinerea apei in organism este cauzata de numerosi factori - consumul ridicat de sare,
sarcina, dificite nutritionale, arsuri (termine si solare). De asemenea, aceasta poate aparea ca
efect secundar al unor medicamente. Sarcina si anticonceptionalele sunt cele mai frecvente
cauze.
Totodata, aceasta conditie se poate manifesta ca simptom al unei afectiuni hepatice,
insuficienta cardiaca, artrita, reactii alergice, afectiuni ale tiroidei (hipotiroidism), boli
cronice pulmonare, limfedem malign sau boli de rinichi.

Tratament
Tratamentul presupune corectarea si controlul cauzelor care stau la baza retentiei de
apa in organism. Medicul poate recomanda administrarea unei cantitati reduse de diuretice
pentru a preveni sau pentru a ameliora edemele. In cazurile severe, in care vasele sanguine
sunt blocate sau deteriorate poate fi necesara interventia chirurgicala.

Hipernatremia

Simptomele sunt : cefalee, sete grea, vrsturi, convulsii, com ,moarte. n

hipernatremie ntotdeauna exist hiperosmolaritate (nu exist pseudo-hipernatremii).
Este mai puin frecvent ca hiponatremia. Semnele clinice apar cnd Na
depete 150 mEq/l.

Etiologie

4
Scoala Postliceala Sanitara G.E.Palade
Ioanei Alina Maria
Clasa I C

La copii gastroenterita cu diaree. Copii mici pot deveni hipernatremici cnd se

administreaz accidental NaCl n cantiti i concentraii necorespunztoare.
La aduli apare n hiperalimentaie nasogastric, com hiperosmolar necetozic, IRA,
concentraie improprie de dializat, deshidratare secundar febrei sau creterii temperaturii
ambientale, diabet insipid (DI) neurogen sau renal, stri hipera-drenocorticoide, ingestie de
ap de mare.
La pacienii critici apare prin administrare excesiv de soluii hipertone i de
NaHCO3. DI central este caracterizat prin insuficiena total sau parial a sintezei sau
secreiei ADH (vasopresin).
Diabetul nefrogen se caracterizaz prin incapacitatea tubilor renali de a rspunde la
ADH care este n concentraie normal. Diabetul nefrogen poate fi congenital sau dobndit.
Alcoolicii cronici cu boli hepatice n stadii finale ce prezint ce prezint insuficien
hepatic fulminant, acetia primesc tratament oral cu lactuloz .Hipernatremia poate
complica aceast terapie. Pacienii cu hipernatremie i lactuloz au o mortalitate de 87 %.
Excesul de sare apare atunci cnd aportul depete posibilitile de eliminare. Apar la
cei cu insuficien cardiac, cirotici cu ascit, insuficien renal cronic i iatrogen. Poate
apare cnd pierderea de ap este n exces fa de sodiu, sau aportul de sodiu depete
aportul proporional de ap,sau n resetatul osmostatului central.