Sunteți pe pagina 1din 25

1.

Arhitectura peisagera, definitia generala, obiectul de studii, particularitatea ca


stiinta, legatura cu alte domenii stiintifice si practice

Arhitectura peisager este arta de a planifica, a proiecta, a men ine, a persevera i a


reabilita spatiul verde i designul construciilor realizate de om.
Obiectiv principal:Crearea unui cadru comfortabil si inspirat pentru om(durabil)
Alte obiective:
1. Organizarea unor spatii sub cerul liber , functionale si stabile, estetice si
intelectuale .
2. Adaptarea stilurilor la nevoi noi in acelasi timp pastrind identitatea lor.
3. Estetizarea detaliilor amenajarilor exterioare:

Conservarea obiectivelor peisajistice


Formarea peisajelor
Recultivarea peisajelor
Consta din : INGINERIE+ARTA+BIOLOGIE
2. Arhitectura peisagera in familia artelor frumoase, specificul ei determinat de
materialul natural aplicat.

De rind cu celelalte arte frumoase arhitectura peisajera are rolul de a crea impresii si a
oferi spatiu pentru meditare.
ICOMOS/IFLA- Consiliul international de ocrotire a monumentelor istorice /Federatie
internationala a arhitectilor peisajisti.
Criterii pentru selectia gradinilor in lista patrimoniului mondial s-au fixat criteriile
culturale si naturale.
Sec. XVIII a fost cel mai bogat in obiective peisajistice istorice.
Tarile reprezentative: Franta, Italia, Germania.
Specificul ei determinat de materialul natural aplicat: In comaratie cu o pictura,
sculptura etc. o gradina se afla mereu in continua evolutie si necesita mereu ingrijire
pentru a putea reda mesajul initial. Ea este la fel ca viata unui om care trece prin faze
diferite, initial e tinara si greu se citeste mesajul apoi prin lucru intensiv se aduce la
apogeu si respectiv merge spre declin.
3. Implicatii filosofice, istorice si semantice in arta gradinilor.

Implicatii filosofice-Orisice gradina are un sens ascuns, aleile, drumul arborii, toate duc
spre perceperea sensului filosofic al ei. Sub acesc aspect existau gradini cu multe
elemente si gradini cu un numar redus de elemente.
Implicatii istorice- In dependenta de perioada de dezvoltare, nivelul de trai si
dezvoltarile in inginerie se dezvoltau si gradinile din perioada respectiva, astfel gradina
dintro perioada oarecare ne reda posibilitatile si nivelul de dezvoltare sub diferite
aspecte a societatii dintr-o anumita perioada.
Implicatii semantice-Orisice element dintr-o gradina vor sa ne comunice ceva. Este
necesar ca privitorul sa fie destul de inteligent pentru a-l putea intelege.
4. Particularitatea operei peisagistice in calitate de obiect estetic. Argumentati
raspunsul

Peisajele contribuie la imbunatatirea calitatii vietii omului si prin functia lor sociala: ele
realizeaza mediul si cadrul favorabil pentru recrearea publica sau privata in aer liber,
infrumuseteaza localitatile, locul de viata si de munca.
Gradinile au rol de a ne emotiona, uneori ne bucura ochiul sau alteori ne zguduie dar
oricum se considera ca nu raminem indiferenti.
In acest scop sa lucrat si se lucreaza si acum, la crearea perspectivelor , teoriiler,
legitatilor care ajuta la crearea unui ansamblu estetic bine echilibrat, gindit si cu sens
profund.
5. Aparitia primelor gradini in istoria omenirii. Locul si premisele.

Primele gradini au fost in locuri unde s-a practicat mai intii agricultura-vaile fluviului
Tigru si Eufrat, Nil, Indus si fluviul Galben- au dat nastere si primelor gradini.
Incursiunile razboinice ale pooarelor antice de dominatii succesive in noi teritorii, au
adus la asimilarea si vehicularea unor elemente ale civilizatiei si culturii de la un poor la
altul. Si in arta gradinilor sortiment de plante si arbori.
Initial aveau rol de gradina urilitara cu plante cu rol alimentar , apoi dobindesc caracter
religios de slavire a divinitatilor sau de meditatie. Pe masura dezvoltarii ingineriei
gradinile laice sau inmultit si au devenit ornamentale si recreative de la cele cu caracter
inchis la cele deschise catre public aparute in civilizatiile democratice ale Greciei si
Romei.
Orientul mijlociu-Mesopotamia, Egipt, Persia, incepind cu mil. III - climatul era cald
verile toride, deserturi alaturi. Aparitia gradinilor aioci a fost conditionata de extinderea
irigatiilor si stimulata de dezvoltarea aritecturii . Regiunea data era numita semiluna
fertila.
6. Gradinile mesopotamiene. Caracteristici generale . Gradinile suspendate .

Apare intre Tigru si Eufrat in timpul dominatiei succesive ale templelor


sumerienilor, babilonienilor si asirienilor care populau aceste locuri. Atunci s-au
constituit mari proprietati funciare- domenii ale regelui, ale templelor si ale aristocratiei
de inalti functionari ai statului. Gradinaritul si pomicultura detineau un loc important in
economia agricola. Pentru protectia gradinii utilitare se plantau in jur salcii- primele
perdele de protectie. Livezi de palmieri abundau, curmalul era arborele sfint cu multiple
utilizari. Mesopotamia era o gradina vesnic infloritoare , gradinile raiului, edenului.

Gradini suspendate punctul 7 mai jos.

7. Schema grafica gradinilor suspendate din Babilon. Rolul acestor gradini pentru
culturamondiala .

Grdinile suspendate din Babilon, una dintre cele apte minuni ale lumii, istoria
spune c au fost construite n sec VI-V .Hr., de regele Nabucodonosor al II-
lea,pentru alinarea nostalgiei sotiei sale Amitys.
Istoricul Diodor din Sicilia afirma ca aceste gradini se intindeau pe o suprafata de
15.000 de metri patrati ,fiind dispuse pe patru nivele,cu inaltimea totala de 77 metri
.Fiecare nivel a fost construit pe placi de piatra ,care erau acoperite cu smoala
,mortar si ipsos.Deasupra se asezau foi de plumb ,peste care era pus un strat de sol
,cu o grosime suficienta pentru a planta flori si arbori.Intre terasele construite pe
coloane erau ridicate scari de acces.Sub ele erau amenajate camere racoroase
,destinate familiei regale.In gradini cresteau arbori si plante de toate felurile si
speciile.
Apele Eufratului irigau aceasta adevarata gradina botanica printr-un sistem foarte
sofisticat.Se presupune ca apa ajungea pana pe terasa superioara ,de unde curgea in
cascade si mici raulete ,care mentineau solul umed.
Grdinile suspendate sunt primile grdini care au aprut, era prima grdin care nu
mai era cu rol utilitar ci o grdin estetic. Construcia grdinilor suspendate
din Babilon trebuie apreciat prin prisma ncadrrii lor n mediul nconjurtor:
clima cald i uscat, peisajul arid i obiceiurile vechilor locuitori aiMesopotamiei.
La popoarele orientale din antichitate, noiunea de grdin era legat de ideea
supremei fericiri omeneti. Aceast mentalitate a fcut pe vechii peri s numeasc
grdinile lor "raiuri".
Grdinile suspendate au pus bazele ingineriei grdinritului. n grosimea teraselor
erau amenajate galerii i camere, care primeau lumina lateral, pe o singur latur,
n aa fel nct galeriile i camerele de la un anumit nivel aveau n fa privelitea
unei grdini, care se rezema pe terasele nivelului inferior.
Pentru stropitul grdinilor se foloseau maini hidraulice, care urcau apa din Eufrat
la diferitele niveluri. Pe sub rdcinile plantelor erau o serie de canale, care
umezeau nencetat pmntul. Datorit posibilitilor ntreinerii unei continue
umiditi, pe terase au putut s creasc nu numai bogate partere de flori, dar i
pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc.
8. Gradinile Egiptului antic. Caracteristici generale .Factori obiectivi si subiectivi
ce au determinat structura gradinilor egiptene.
Grdinile locuinelor-reprezentate ca o prelungire netural a cldirii, erau de form
regulate, i nconjurate de ziduri,desenul geometric era dominat de o pies de ap,
un bazin rectangular alungit sau n form te T, populat cu peti colorai i cu
decorat cu lotui.
Grdina- spaiu simbolic,unde plantele i arborii sunt venerate i appreciate ca
simboluri a zeitilor. Grdina egiptean a servit ca o baz pentru grdinile
geometrice din perioada ulterioal.
n regatul vechi sunt rspndite grdinile utilitare (cu road).
Centrul oricrei grdini a Egiptenilor este un lac de form geometric. Egiptenii au
inventat aleea, ca element compoziional. Tipuri de grdini Egiptene:
I. Grdina private (lng locuin)- cu grdina utlitar i ornamental.
II. Grdina templului (cu forme strict geometrice) ngrdite cu ziduri nalte i
grdini secrete: (plante narcotice, ciuperci halucinogene). Elementul important este
acea flancat cu arbori.
III. Grdina faraonului (funcia ornamental) cu spaiu luxos i flori n abunden.
n Egiptul Antic de-a lungul istoriei grdinile au fost apreciate, ele fiind construite
pentru diverse scopuri, agrement, medicin, alimente sau grdini unde se nchinau
zeilor, dar peste toate au fost grdini de umbr i rcoare. Construite la inceput in
scop utilitar, pentru cultivarea legumelor si a fructelor, devin apoi locuri de
agrement si desftare.
Factori obiectivi: ncesitatea spaiului verde n desert, i a grdinilor utilitare.
Factori subiectivi: Pentru venerarea faraonului (cu ct mai mare/bogat i mai
frumoas era grdina, cu att era mai reprezentativ mreia faraonului).

9. Tipologia gradinilor egiptene.Particularitati stilistice si de continut.Elemente noi


introduse de gradinile egiptene.

Construite la inceput in scop utilitar, pentru cultivarea legumelor si a fructelor,


devin apoi locuri de agrement si desftare. Erau tot grdini de form geometric i
nconjurate de ziduri. La fel ca n toate rile cu climat arid, tema principal a
grdinilor era tot apa, lacul sau bazinul cu lotus, nconjurat de sicomori, iar ca
elemente decorative pavilioanele sau chiocurile cu coloane elegante, pentru
repaus in timpul marilor clduri. Pe timpul imperiului vechi ( 3197- 2065 .e.n.)
grdinile erau mai simple, dar ele au evoluat spre forme decorative mai bogate n
timpul imperiului de mijloc si de cel nou, cnd au aparut vestitele grdini
faraonice( dup ce fuseser cunoscute grdinile persane si palestiniene). Toutmes
al III lea aduce in Palestina o serie de arbori si arbuti ornamentali si odorani i
nfiineaz chiar o grdina botanic care avea un catalog cu plantele respective.
Lacurile si bazinele care erau la nceput de dimensiuni reduse, de form
rectangular, sau form de T, au fost apoi lrgite pentru a se face plimbri cu
barcile. Apele din bazine erau populate cu peti colorai, psri de ap ( pelicani ),
i alte animale. Ca vegetaie n afar de sicomori (pseudoficui) mai erau plantai
curmalul, acacia, tamarix etc. Sunt aproximativ 18 soiuri de pomi cultivai de ctre
vechii egipteni printre care smochinul, paltinul, nuci, rodii, jojoba, slcii, salcm
etc. Ca materiale de construcie se foloseau crmizile obinute din mlul i noroiul
din partea de jos a Nilului amestecate cu pleav , apoi uscate la soare. Aceti
chirpici deveneau aproape la fel de tari ca piatra, putnd fi folosii la construcia
zidurilor ce nconjurau grdinile, sau la alte construcii.

10. Grecia antica . Originea gradinilor elene, particularitati tipologice determinate


de contextul social-politic si religios.

Ca i alte popoare, grdinile grcilor au avut la nceput ca scop, cultivarea pomilor


roditori, a viei de vie i a legumelor. Apariia grdinilor decorative este legat de
cultul religios: pe lng temple, ele au devenit loc de desfurare a cerimoniilor de
slvire a zeilor. Au existat grdini funerare sau divine, pduri sacre nchinate
zeitilor(Dionisos, Apolon,Demeter).
n epoca clasic (sec. V-IV .e.n) s-a creat i grdini pe lng palate, gimnazii,
academii. Ele cuprindeau elemente de o mare valoare artistic-pergole, porticuri,
fntni, statui- alctuind un cadru esthetic ntregit de vegetaie.
Regimul democratic al ecestei epoci a adus societii umane primele grdini
destinate publicului. n afara Atenei, se aflau locuri de plimbare i recreaie. Spre
sfritul sec al IV-lea, n aceste grdini i-au ntemeiat colile, PLaton i Aristotel.
n orae, vegetaia era puin. i deaceea foarte preioas; piaa public a oraului,
numit Agora, loc de desfurare a adunrilor populare i ntrunirilor politice, era
un loc privilegiat, unde erau cultivai arbori.
n epoca elenistic, au aprut mici grdini ale locuinelor, incluse n construcie i
decorate cu fntni arteziene, mici canale i statui de nimfe. n grdinile locuinelor
bogate, curile interioare, nconjurate de peristil, erau mai mari, aici, ornamentele
de art plastic i arhitecturale se mbinau armonios cu vegetaia.

11. Gradina persana. Particularitati de dezvoltare ,legatura cu alte arte .


Istoria grdinilor persane este legat mai ales de crearea marilor palate ale
puternicului imperiu care s-a format n secolul al VI-lea .e.n.
n acele locuri, unde deertul ocupa mari suprafee, grdinile erau numite
paradis. Acele grdini, erau geometrice, adpstind o vegetaie bogat i
variat,cu numeroase specii fructifere i ornamentale, care beneficiau de prezena
apei n canale de irigaii. Paradisul era ntregit de un parc de vntoare populat cu
animale i psri i avnd numeroase pavilioane.
Informaii deosebit de preioase, figurative, le furnizeaz celebrile i vechile
covoare persane cu decoruri de grdin esute din mtase i fir de aur i ornate cu
perle i rubine. Ele nfieaz grdinile nconjurate de ziduri i avnd o compoziie
geometric simpl, bazat pe intersecia a 2axe principale constituit din canale
nsoite de alei, n centru fiind situate o construcie, (pavilion, mausoleum sau
fntn).
Arta persan a grdinilor, a influienat grdinile di celelalte ri ale Orientului
Mijlociu i din Grecia antic.

12. Dezvoltarea paralela artelor conditionata de arta gradinilor in Persia antica.


Arta poeziei de gradina, arta covorului persan. Inovatii aparute in gradinile
persane.

Pentru corectitudinea istorica distingem perioada Veche Persana , (preislamica


sec.VII-V i. Hr.) si Renascentista Persana(evul mediu European);
3 orase principale- Persepolis, Pasargadae si Susa.
Gradinile Persane erau mari, numeroase si bogat ornamentate. Apa dinamica este
piesa centrala a gradinii.
Tipuri de baza de gradini:
Chahar-bagh- un spatiu deschis cu doua alei si in centru
sursa de apa.

Haugat- se aduna arcuri, bazine cu apa si pietris.


Meiddn- regulate insa cea mai mare parte a ei o ocupa
plantele, florile arborii si arbustii.
Parc- Spatiu verde public

Artele inrudite derivate din arta gradinii sunt miniature de gradina si poezia de
gradina care se realizau in gradina in spatii mici searate si amenajate special
asemeni amfiteatrelor mici.
Mai tirziu apare arta covorului, care insusi reprezinta un simbol al gradinii, bogat
ornamentate.

13.Arta peisagera Romei antice. Particularitati sociale si culturale, care au


determinat aparitia gradinilor.

Amenajarea grdinilor la romani a nregistrat o dezvoltare important n timpul


Imperiului Roman, fiind influenat de arta popoarelor supuse. Spaiile verzi au
aprut pe lng palatele imperiale, pe lng vilele luxoase ale patricienilor, pe
lng temple i locurile de adunare. Vestigiile arheologice atest existena
grdinilor somptuase n jurul vilelor mari situate n locuri naturale de o mare
frumusee, terenul fiind amenajat n terase cu perspective i priveliti deosebite, dar
au existat i grdini mici, ale locuinelor.
In Imperiul Roman datorita interactiunilor culturale s-a dezvoltat o cultura de tip
mozaic . Pe linga evidentele influente grecesti asupra artei romane se remarca si
elemente grecesti si persane .
Datorita numeroaselor cuceriri , romanii beneficiau de imense bogatii , terenuri ,
forte de munca . Astfel , in lipsa grijii de zi cu zi , incep sa-si ridice case si gradini
din ce in ce mai mari si mai luxoase .
Tullius Cicero sustinea ca fiecare cetatean are doua case: una care vine de la natura
si alta data de statul roman .
Proprietatile fermierilor erau numite Hortus si erau formate din paminturi
arabile , sere , livezi care asigurau bunastarea statului . Fermierii erau obligati sa
cultive si sa se ingrijeasca de gradinile lor , in caz contrar fiind pedepsiti de lege .
Gradinile din Roma antica erau locuri de agrement , de distractie si relaxare unde
cetatenii romani se relaxau participand la anumite activitati sociale precum : jocul
de sah , picnicuri gratare Conceptia japonezilor despre gradini este in contrast
cu cea romana . Gradinile Japoniei erau dedicate total spiritului , erau un loc de
meditatie si de impacare cu sinele . Se remarca la japonezi interesul acordat
amanuntelor , simbolurilor spre deosbire de arta peisagera europeana care
urmareste in special frumusetea formelor in ansamblul lor .

14.Vila suburbana, elemente componente , particularitati compozitionale.


Vilele suburban au devenit adevrate parcuri, sistematizate n diferite sectoare cu
diferite construcii i amenajri. Vila (locuina) era ntotdeauna amplasat pe
pantele colinelor n locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar
terenul din jur era amenajat n terase. Centrul arhitectonic era constituit din
locuin iar grdina era o completare i o continuare a casei. Sistematizarea
general presupunea existena mai multor sectoare arhitecturale cu organizare
simetric, subordonat unei axe de compoziie general de cte un edificiu sau de o
construcie decorativ (canal, bazin, colonad) fiind corelate ntre ele prin zone
trasate liber, natural, alctuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente
arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale,
bazine, canale, fntni, pavilioane, coloane, chiocuri.

Sectoarele principale ale grdinii erau:


- grdina de agrement sau zona pentru plimbare, situat n faa terasei, cu alei
geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, nsoite de numeroase coloane i
chiocuri pentru plante agtoare, vase i statui;

- zona pentru clrit i plimbri cu lectica, zon ce era caracterizat prin existena
aleilor largi mrginite cu garduri vii; - parcul sau zona n care erau crescute
animale slbatice i domestice. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tierii
arbutilor (arta topiar), ce va fi preluat i dezvoltat mai trziu n grdinile
medievale. Speciile folosite frecvent n spaiile verzi ale reedinelor din timpul
Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente i caduce, pini, chiparoi,
tei, platani, lauri, smochini, duzi, tis, buxus, trandafiri, specii de pomi fructiferi i
diferite specii de flori. Grdinile vilelor mai mici, urbane, au preluat i amplificat
tipul elen de grdin, aceasta fiind inclus n cldire i fiind nconjurat de o
galerie de coloane numit peristil. Central se gsea un bazin sau un canal
ornamental, fie o fntn cu un joc de ap. Erau prezente pergolele i coloanele,
vasele i statuile. Ca specii erau cultivate: buxusul sub form de borduri tunse,
rozmarinul i mirtul, toate dispuse sub forma diferitelor desene n jurul peristilului
sau a bazinului. De asemenea erau cultivai trandafiri, busuioc, lotus sau diverse
flori.

15. Gradinile arabe din Andalusia . Structura compozitionala determinata de


conditii naturale, culturale si religioase.
Vestite sunt palatele Alhambra i Generalife din Granada, i grdina Alcazar din
Sevilla (sec. XIII-XIV.d.H.), din timpul dominaiei arabe. Grdinile fie erau
interioare, situate n curile cldirilor, fie erau situate n afara palatelor, nconjurate
de ziduri. Grdinile impresioneaz i astzi prin simplitatea i sobrietatea elegant.
Grdinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu ap n care se revrsau
mai multe fntni arteziene, fie aveau straturi de form ptrat, mrginite de
rnduri de plante tunse. Fntnile arteziene erau folosite i la intersecia aleilor.
Fiecare fntn avea o personalitate aparte. Speciile folosite: chiparoi, eucalipt,
palmieri, pini, magnolii, leandri, laur dispuse adesea n compartimente geometrice
conturate cu garduri vii din buxus tuns.
Alhambra Pe langa palatele care te intampina imediat ce treci de Poarta Dreptatii,
nascute din imbinarea tehnicilor arhitectonice maure cu cele antice grecesti,
Alhambra impresioneaza prin gradinile, havuzele si fantanile sale ce raman in
memoria privitorilor vesnic. Influenta islamica pluteste in aer, cursurile de apa
desfata auzul si improspateaza aerul, iar havuzele sunt ca o oglinda pentru cerul
spaniol de un albastru cuceritor.
Plimbarea incepe prin Generalife, unde se patrunde printr-un labirint de garduri vii
inalte, domeniul faimoasei regine din basmul "Alice in Tara Minunilor". Arcade de
verdeata, bancute, tufe de trandafiri rosii si fantani arteziene te lasa fara grai.
Iesirea din Generalife duce catre o alee lunga, acoperita cu arcade de vegetatie.
Urmeaza o zona plina de gradini mici, palmieri, canale de irigatii si ziduri arabesti,
apoi baile antice, palatul lui Karl-Charles-Carlos al V-lea si palatele Nasrid.

16.Gradinile islamice ale Evului Mediu .Evolutia parterului brodat in calitate


de unul din cele mai importante elemente peisagistice
Civilizaia arab i-a pus amprenta asupra tuturor rilor ce fceau parte din marele
imperiu islamic (ncepnd cu sec. al VII-lea d.H.) dar au asimilat elemente i din
civilizaia popoarelor supuse. Acest lucru s-a petrecut i n arta amenajrii spaiilor
verzi, grdinile arabe avnd la nceput o influen oriental, predominant persan,
apoi au cptat un specific propriu. Locuinele mici aveau o singur grdin, de
form regulat iar cele mai mari, o suit de grdini. Grdina era mprit n 4 pri
egale, compartimentare realizat, acolo unde spaiul permitea, prin ntretierea a
dou canale cu ap. Apa era folosit fie n bazine i canale, fie sub form de fntni
arteziene, legate prin mici canale de teracot sau marmur. Printre particularitile
acestor grdini se numrau i ornamentele bogate, strlucitoare din plcue de
ceramic prezente pe ziduri, bazine, pereii de fundal. Nu existau sculpturi, acestea
fiind interzise n religia mahomedan. Unele arabescuri sau mozaicuri se regseau
n modul de aranjare a plantelor. Speciile folosite erau: chiparoii, citricele,
buxusul, mirtul, magnoliile, adesea aranjate liber.

17.Gradinile chineze. Conceptul de baza in arta peisagera chineza


Arta grdinilor n China se pierde n vechime, i reflect puternicul cult al naturii,
n strns legtur cu religia. Filozofiile religioase din China, promoveaz ideea
realizrii comuniunii omului cu natura, pentru dobndirea perfeciunii morale, a
linitii sufleteti i a pcii divine. Religia a impulsionat crearea spaiilor verzi i
gsirea cadrului natural propice vieii spirituale n raport strns cu elementele
naturii. Ca o caracteristic a tuturor grdinilor din China, indiferent de perioada
istoric, este mrimea acestora, suprafeele foarte ntinse, n care vegetaia era
dispus natural, firesc, n armonie cu peisajele naturale. Terasele erau trasate liber,
neregulat, avnd caracter natural, fiind excluse liniile drepte, i conduceau
privitorul de la un punct de interes la altul. Privelitile erau oferite treptat i se
foloseau scenele surpriz, ce erau descoperite brusc la un moment dat. Se
foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane, chiocuri, stnci, bazine,
poduri i podee, cheiuri, terase, galerii, grote, cascade, pori, ziduri, care se
integrau perfect aspectelor i formelor naturale. Apa era folosit sub form natural
(cursuri de ap, cascade naturale) sau n bazine artificiale, cu aspect natural.
Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnificaii aparte, astfel: prunii
vestitorii renaterii naturii; pinii fermitatea i fora caracterului; bambuii
prietenia necondiionat; piersicii ornamentali Paradisul; lotusul puritatea
spiritual i nlarea sufleteasc. Crizantemele i bujorii erau nelipsite i se
dispuneau n grupuri mari. Toate elementele grdinii erau aranjate n spaiu foarte
ingenios, crend privitorului diferite impresii: de mreie, de veselie, de groaz, de
basm. Grdinile de plcere au fost amenajate pe domeniile mprailor (dinastia
Han, sec. II-I .H.) i cuprindeau muni, ape, plante i animale, servind ca loc
pentru plimbare, odihn, vntoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea
diferitelor stri spirituale i fizice. Grdinile monahale s-au dezvoltat pe lng
mnstirile budiste, situate n peisaje naturale remarcabile prin frumusee, fiind
create mai ales n sec. IV-V d.H., o dat cu dezvoltarea noii religii, budismul. n
zonele n care erau situate aceste mnstiri, au fost create parcuri naturale, n care
peisajele cptau diferite semnificaii filozofice, mai ales datorit prezenei
diferitelor construcii, ca de exemplu un pavilion pentru meditaie, situat pe malul
unui lac, pe vrful unei coline sau n pdure. Parcurile reedinelor imperiale i ale
nobililor au cptat o dezvoltare fr precedent n sec. VIII-IX d.H. (dinastia
Tang). Elementele primordiale erau munii, lacurile i rurile, avnd ca element
primordial al naturii vegetaia, toate avnd diferite semnificaii n concepiile
filozofice ale chinezilor: munii i masele stncoase reprezentau scheletul
Pmntului, iar apele, arterele pmntului. Relieful era foarte variat, fiind natural,
modificat sau aparent natural. Picturile, gravurile sau scrierile atest frumuseea
deosebit a spaiilor verzi chinezeti, cu caracteristici proprii, subordonate
concepiei de creare a peisajului dup modele oferite de natur. Arta grdinilor din
China a influenat grdinile din Japonia, iar n Europa a stat la baza crerii stilului
peisager i a grdinilor engleze din sec. al XVII-lea d.H. Dei, n decursul
timpului, n China s-au fcut simite elemente ale altor culturi vecine (India, Persia,
Islam), sau din Europa medieval i renascentist, arta spaiilor verzi la chinezi i-a
pstrat caracteristicile proprii avnd drept concept de baz crearea peisajului dup
modelele oferite de natur.

18. Relatia specifica om-natura (componenta filosofica a gradinii).


Omul a dorit dintotdeauna s modeleze natura, s se nconjoare cu elemente din
natur (arbori, arbuti, specii ierboase, stnci, roci, ap, etc.), s le armonizeze i s
le integreze n mediul artificial creat de acesta, fapt asupra cruia i-au pus
amprenta cultura i tradiiile poporului respectiv. Astfel, n decursul istoriei s-au
conturat i s-au dezvoltat concepii i modaliti diferite de amenajare a spaiilor
verzi, concepii ce au evoluat, au disprut, au fost regsite, au interferat, s-au
mbogit i dezvoltat, transmindu-se de la un popor la altul, de la o regiune la
alta, dintr-o epoc n alta, conturndu-se astfel stiluri i coli bine definite, cu
principii i modaliti proprii de realizare a grdinilor.

19.Principiul de contrast si scenariul peisagistic in gradina chineza. Genuri


in gradina, tratarea materialului natural.
Gradinile chinezesti sunt grdini in stil peisaj care au evoluat timp de trei mii de
ani. Ele includ att vastele grdini ale imparatilor chinezi si ale membrilor familiei
imperiale, construite pentru plcere si pentru a impresiona, cat si grdinile mai
intime create de savanti, poeti, fosti oficiali guvernamentali, militari si comercianti,
realizate pentru a reflecta si a evada n afara lumii.

Acestea creeaz unpeisaj idealizat in miniatura, menit s exprime armonia care


trebuie s existe ntre om si natur. O grdin chinezesca tipica este nchis de
ziduri si include unul sau mai multe bazine, lucrri n piatr, copaci si flori, si o
varitate de sli si pavilioane, legate de poteci serpuite si galerii n zig-zag. Prin
trecerea de la o structura la alta, vizitatorii pot vedea o serie de decoruri atent
compuse, ce se deruleaz ca un sul de pictura peisagistica.

Pavilioane. Gradinile clasice au n mod tradiional urmatoarele structuri:


Sala de ceremonie( Ting sau Tang). O cldire folosita pentru a srbtori in familie
sau pentru ceremonii, de obicei, cu o curte interioar, nu departe de poarta de
intrare.
Pavilionul principal (Dating), pentru primirea oaspeilor, pentru banchete i
pentru a srbtori zile speciale, cum ar fi Anul Nou i Festivalul Lanternelor. El are
de multe ori o verand n jurul cldirii pentru a oferi racoare i umbra.
Pavilionul florilor (Huating). Situat n apropiere de reedin, aceast cldire are
in spate o curte plina cu flori, plante, si o mica gradina cu roci.
Pavilionul celor patru direcii (Simian Ting). Aceast cldire are perei plianbili
sau mobili, pentru a deschide o vedere panoramic spre grdin.
Pavilionul Lotusului (Hehua Ting). Construit lng un lac cu lotusi, pentru a
vedea florile ce nfloresc i a le aprecia aroma.

Curi (yuani). Gradinile au mici curi nchise, oferind linite i singurtate pentru
meditaie, pictura, consumul de ceai.

Galerii. Galeriile sunt coridoare nguste acoperite care conecteaz cldirile,


protejeaza vizitatorii de ploaie i soare, i, de asemenea, ajuta la mprirea grdinii
n diferite seciuni. Aceste galerii sunt rareori drepte, ci in zig-zag sau sunt
serpentine, urmand zidul grdinii, marginea iazului, sau urca pe dealul gradina de
roci. Ele au ferestre mici, uneori, rotunde . Ferestrele i uile sunt o caracteristic
arhitectural important pentru gradinile chinezesti. Uneori, ele sunt rotunde
( ferestre sau porti lun) sau ovale, hexagonale sau octogonale, sau in forma de vas
sau de fruct. Uneori, ele au rame din ceramic extrem de ornamentale. Fereastra
poate ncadra cu atenie o ramur a unui pin, sau a unui prun nflorit. Podurile sunt
o alt caracteristic comun a gradinilor chinezesti. Ca i galeriile, ele sunt rareori
drepte, ci in zigzag sau arcuindu-se peste iazuri, sugernd podurile din China
rurala, i oferind vedere spre grdin. Podurile sunt adesea construite din lemn dur
sau din lespezi de piatr. Unele gradini au poduri pictate in culori vii sau lcuite,
care dau un sentiment de buna dispozitie. Gradinile,includ adesea case mici,
austere, pentru meditaie, uneori sub form de colibe de pescuit rustice, i cldiri
izolate, care servesc drept biblioteci sau birouri.

Muntii artificiali sau gradina de pietre sunt un element integral al gradinilor


clasice chinezesti. Varful muntelui este un simbol de virtute, stabilitate si rezistenta
in filozofia lui Confucius. Un varf de munte pe o insula sulei Nemuritorilor si a
devenit un element central al multor gradini clasice. Astazi muntele artificial din
gradinile chinezesti are un mic p vilion in varf. In gradinile carturarului reprezenta
un munte sau o linie de pietre reprezentau un masiv muntos.

Apa.Un elesteu sau un lac este elementul central al gradinii chinezesti. Principalele
cladiri sunt plasate de obicei pe el si pavilioanele inconjoara lacul pentru unghiuri.
De obicei in elesteu sunt pesti aurii cu pavilioane pe apa pentru a-i privi. Gradinile
mici aveau un singur lac cu un munte artificial, plante si structuri pe marginea sa.
Cele de marime mijlocie au un singur lac in care se varsa unul sau mai multe
parauri, cu poduri ce le traverseaza sau un singur lac impartit in doua parti de un
canal trversat de un pod. Intr lui Umil, caracteristica de baza lice si parauri ce se
varsa in el. Un vapor de piatra, un pod ac perit si cateva pavilioane pe malul apei
dau vederi diferite as pra apei.

Vegetatia. Florile si copacii impreuna cu apa, pietrele si arhitectura sunt cele patru
elemente esentiale ale gradinii chinezesti. Ele reprezinta natura in forma sa cea mai
vie. Ele se schimba continuu cu anotimpurile si furnizeaza sunete si arome ce
multumesc vizitaorii. Fiecare copac si floare din gradina are propia semnificatie
simbolica.
- prunii vestitori ai renasterii naturii
- bambusul -prietenia
- lotusul puritatea spiritual
- pinii forta caracterului
- piersicii ornamentali paradisul puritatea spirituala forta
Creatorii gradinii chinezesti au fost atenti sa pastreze aparenta naturala a peisajului,
chiar daca au taiat copacii. Au fost foarte apreciati copacii pitici cu aspect noduros
i vechi in special in peisajele miniatura din China.

20.Arta peisagera japoneza.Originea gindirii arhitectonice.Evolutia


conceptului despre obiect si spatiu.

Japonezii cultivau si ei gradini din timpuri foarte vechi, dar arta au preluat-o prin
intermediul coreenilor de la chinezi. Gradina japoneza este una peisager-clasica,
deoarece japonezii sunt sunt mai putin bizari decit chinezii si au un deosebit simt
al ordinii. Japonezii au" ritualizat" gradinaGradina japoneza este strabatuta de o
dimensiune morala, este patrunsa adinc de spiritul budhist.Gradina japoneza desi
a retinut toate elementele esteticii chineze , are totusi individualitatea ei.Gradina
era si este si azi un loc de refugiu in care putea sa fioe contemplata frumusetea
opusa mizeriei vietii cotidiene..Gradina era privita ca o fiinta melancolica , gatita
cu perle de roua , vizitata de luna, tulburata de furtuna, inviorata si insorita
dimineata.
Arhitectura japoneza inglobeaza in mod traditional structuri de lemn, usor elevate
deasupra solului, cu acoperisuri din placi ceramice sau stuf. Usile glisante erau
folosite in locul peretilor pentru a permite o configurare diferita a spatiului interior
in functie de fiecare ocazie in parte. Oamenii obisnuiau sa se aseze pe perne sau
direct pe podea. Scaunele si mesele inalte au inceput sa fie folosite la scara larga
abia in secolul XIX. Din acest moment, Japonia a incorporat in propriul mod de
gandire a arhitecturii stilul occidental modern si post-modern.
O mare parte din stilul traditional nu este originar din Japonia, ci importat din
China si alte culturi asiatice de-a lungul veacurilor. Acoperisul usor curbat este cea
mai impresionanta parte avand in vedere ca reprezinta jumatatea din intreaga
constructie. Cladirile japoneze pot fi reconfigurate, peretii mobili putand fi scosi
sau mutati pentru a deschide spatiul. O caracteristica a arhitecturii japoneze
traditionale este aceea de a integra si armoniza constructia cu mediul natural
exterior.
Elementele din cultura japonez reprezint o surs inepuizabil de inspiraie pentru
tot ceea ce nseamn design interior. Stilul japonez de amenajare este cel care a dat
natere curentului minimalist. Caracteristicile unei case amenajate dup principii
japoneze sunt culorile neutre, pastelate, albul i negrul, aranjamentele de flori
ikebana, bambusul, cedrul, fibrele naturale, tablourile tradiionale, materialele fine
i mtsoase.
21.Simbolismul in gradina japoneza., determinat de gindirea metaforica
specifica. Artele care au influentat gindirea metaforica ( poezia,picture,
arhitectura, teatrul, etc.)

Ordinea i regularitatea nu sunt caracteristici pentru grdinile japoneze, dac


grdinile europene sunt caracterizate de simetrie de geometrie, grdinile japoneze
au un aspect natural, care transmite o stareelinite, de pace spiritual.

n grdinile japoneze nu se utilizeaz combinaii de numere pare, de exemplu 15


pietre se mpart in grupuri n aparen accidentale, 3-5-7, care creeaz o cert
unitate. Aezarea pietrelor este mult mai dificila dect pare n realitate i se face
dup principii rigide.

Simbolismul are i el un rol important n grdinile japoneze, de exemplu:


- nisipul greblat simbolizeaz oceanul, lipsa de preocupri,
- apa curent simbolizeaz izvor de via

Pentru a amenaja o astfel de gradin trebuie studiata filozofia Zen, pentru cine se
mulumete cu mai puin se poate proiecta o mica gradina meditativ. nainte de a
trece la proiectarea grdinii zen, ideile se pot pune pe hrtie, se poate realiza un
mic proiect care sa concretizeze principale caracteristici ale grdinii.

La proiectarea unei alei de nisip sau de pietri, mai nti se acoper pmntul cu o
folie de plastic care sa mpiedice dezvoltarea buruienilor si ierburilor nedorite.
Dac grdina va gzdui pietre de dimensiuni mari este bine de tiut in timp util
unde vor fi aezate, circuitul apei trebuie sa aib prioritate absoluta i se realizeaz
nainte de restul grdinii. La alegerea plantelor pentru o grdina japonez trebuie
tiut c toate prefer un teren cu un pH acid. Cteva plante care se pot cultiva n
grdinile japoneze sunt: bambus, azalee, cire japonez ornamental, prun, ferigi,
magnolie, un brad i civa arbuti de conifere. Bambusul a zice ca este esenial
ntr-o grdina japonez, pentru a mpiedica rspndirea n toat grdina la plantare
se nconjur rdcinile cu o pnza de iut, ntr-un unghi nsorit se poate planta
azalee , ferigile sunt ideale pentru zonele cu umbr, magnolia cireul i prunul pot
fi plantate n apropierea apei, bradul ntr-un colt ndeprtat i retras. Pentru efecte
puternice plantele trebuie s fie impare .
Intr-o gradina japoneza este reprezentat Universul. Elementele universului sunt
redate intr-o astfel de gradina prin diverse simboluri. Tocmai de aceea avem focul,
reprezentat de stalpii de piatra sau fier, pamantul este piatra, iar apa, aerul, plantele
si animalele apar in forma lor naturala.

22.Gradinile japoneze. Gradina ceremoniei de ceai.

Grdinile japoneze sunt grdini tradiionale care creaz peisaje idealizate n


miniatur, adesea avnd un grad ridicat de abstractizare i stilizare. Gradinile
japoneze (nihon teien) pot fi gasite in preajma caselor, in parcurile dintre cartiere si
in jurul monumentelor cum ar fi temple budiste sau castele.

Cunostiintele necesare realizarii unei gradini traditionale japoneze erau


transmise de la profesor la invatacel. In ultimele decenii aceasta forma de invatare
a fost suplimentata de diferite scoli profesionale, senmon gakkou.

De obicei gradinile japoneze au in centrul lor o casa. Pe langa zona rezidentiala ele
mai contin si unele din urmatoarele elemente:
- apa, adevarata sau simbolica
- pietre
- lampioane, de obicei de piatra
- o casa de ceai sau pavilion
- o insula cu pod sau un sir de pietre plasate in zonele mai putin adanci ale
raurilor, pentru a putea trece dintr-o parte in alta a gradinii.
- un gard viu sau din bambus

Exista mai multe feluri de gradini japoneze:


- gradini in stil kanshou, care sunt admirate din interiorul casei
- gradini construite in jurul unui lac, fiind admirate din barca
- gradini contruite pentru ceremonia ceaiului - sunt admirate dealungul drumului
ce duce la casa de ceai
- gradini kaiy-shiki care ofera o noua panorama la fiecare intorsatura a
drumului.
- gradini uscate, karesansui. Ele nu contin apa si au putine plante dar de obicei
apa este sugerata prin aranjarea speciala a pietrisului.
Kaiyu-shiki sau Gradinile de Promenada cer vizitatorului sa treaca prin toata
gradina pentru a o putea aprecia la adevarata ei valoare. O poteca atent construita
duce observatorul prin fiecare parte a gradinii. Suprafete denivelate sunt plasate in
locuri precise pentru a forta oamenii sa se uite in jos la momentul potrivit. Cand
acestia isi vor ridica privirea vor avea in fata ochilor un frumos ornament care are
scopul revitalizarii spiritului omenesc. Acest model este cunoscut in lumea
peisajelor japoneze drept principiul "ascunde si dezvaluie".

Pietrele sunt folosite pentru a contrui poteci sau poduri in cadrul gradinilor. Mai
mult, in locurile unde muntii nu sunt vizibili, pietrele au rolul de a sugera o
prezenta geologica. Uneori sunt asezate in grupuri realizate dintr-un numar
imparde pietre care formeaza triunghiuri.
Apa, ca parte a unei gradini japoneze, ar trebui sa apara ca element natural, de
aceea nu se gasesc fantani in gradinile traditional japoneze. Rauri artificiale sunt
contruite cu iregularitati si curbe pentru a da o infatisare naturala si serena.
Lampioane de piatra sunt deseori plasate langa cele mai mari bazine de apa din
gradina.
Plantele sunt un alt element gasit in gradinile japoneze. Tonurile subtile de
verde sunt preferatele japonezilor dar copaci infloriti si arbusti sunt de asemenea
folositi in constructia unei nihon teien. Artatii, pe langa alte specii, dau gradinilor o
larga paleta de culori sezoniere

La inceput ceremonia ceaiului (chanoyu) se deruleaza in chashitsu, o piesa de


dimensiuni mici, in jur de sapte metri patrati. Prima sala de ceai a fost amenajata in
Tgud din Jishji, la sfrsitul sec XV-lea. Odata cu aparitia chashitsu-lui apare si
o gradina specifica, numita roji, pamnt acoperit cu roua, care poate insemna
cale sau poteca, in functie de caracteristicile folosite, sau tarm de purificare, dupa
terminologia budista. Aceasta dubla definitie subliniaza si dubla functie a roji-ului,
care reprezinta in acelasi timp o etapa spre pavilionul de ceai (choya) si un cadru
de pregatire pentru ceremonia ceaiului. Florile sunt excluse din gradina, astfel inct
buchetul care orneaza sala de ceai atrage toata atentia.
Maestrii de ceremonie, care erau in cele
mai multe cazuri si creatorii gradinilor, dau o mare importanta pietrelor, astfel apar
primele lampi de piatra. Fiind pna atunci rezervate doar templelor shintoiste si
manastirilor budiste vor deveni elemente inseparabile gradinilor japoneze. Lumina
acestor lampi era prea slaba pentru a lumina (functie asigurata de lanterne din
hrtie), deci scopul lor era pur decorativ: ziua forma lor regulata contrasteaza cu
formele vegetatiei iar noaptea lumina lor creeaza o atmosfera de mister.

Un alt element preluat din templele religioase este recipientul cu apa, tsukubai,
instalat la intrare pentru purificarea credinciosilor.
Tot in gradinile de ceai isi fac aparitia pietrele de trecere, tobi-ishi, care vor deveni
si ele obiecte de ornament nelipsite. La inceput functia lor este doar pragmatica,
aceea de a forma o carare care ghideaza vizitatorul spre pavilionul de ceremonie.
In timp, capata si o functie estetica, forma si dispozitia lor sunt alese cu grija, astfel
inct formeaza deasupra covorului de muschi un adevarat tablou.

23.Timpul in gradina japoneza. Categorii obiective si subiective.

In gradinile japoneze, elementele care dau o nota aparte peisajului sunt incarcate
de simboluri. De pilda, cam in toate gradinile japoneze care au lac sau rau, se
gaseste in mijlocul acestuia o insula - "insula vietii vesnice" sau Nirvana - locul
linistit, care uneori mai e exprimat si printr-o piatra in forma de testoasa
(simbolurile longevitatii) sau un copac (simbolul unei vieti infloritoare).

Principiul austeritatii (Koko) presupune un aspect ascetic, trecator in aparenta,


care sa denote trecerea timpului; implica severitate, rigiditate. Elemente vizuale de
baza sunt arbustii, a caror varsta arata trecerea timpului.

Principiile:
Nu cautati comoditatea cu orice pret.
Nu cautati satisfactie corpului cu orice pret.
Nu fiti lacom sau hraparet.
Nu va subordonati placerilor carnii.

24.Gradinile Evului Mediu european.Caracteristici, teme principale si


elementele componente . Tipologia gradinilor medievale.

Renaterea i Barocul aveau s transforme modestele grdini medievale n


adevrate proiecte arhitectonice. Principi ambiioi, arhiteci de geniu i
horticultori talentai, toi au ncercat s metamorfozeze peisaje slbatice sau
mltinoase n adevrate opere de art. De la grdinile italiene la cele franceze, o
ntreag istorie a glorie i ambiiilor ni se desfoar n faa ochilor. Trimiterile la
Antichitate i diverse mituri au generat un adevrat program decorativ n care nu
au lipsit reinterpretrile i transpunerile ntr-o manier specific diverselor zone.

25.Gradinile medievale . Contextul semantic in gradinile monastice.

26. Arta peisagera in epoca Renasterii. Evolutia conceptelor artistice.


Renaterea (sec. XV-XVI d.H.) a fost o perioad de nflorire a culturii i civilizaiei
europene, prin reluarea idealurilor antichitii clasice, din toate domeniile: art,
arhitectur, literatur, tiin. Aceast orientare a aprut la nceput n Italia, de unde
a iradiat apoi n restul Europei.
n aceast epoc (Renaterea) grdinile italiene au avut cea mai mare strlucire i
cel mai mare rafinament. Principiile de amenajare ale grdinilor erau preluate de la
grdinile antice, n special pentru grdinile vilelor suburbane.
Primele grdini ale Renaterii au fost realizate n Frana la nceputul secolului al
XVIlea d.H., la castelele Amboise, Blois i Gaillon de ctre un arhitect italian,
care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferene mici de nivel),
mbogirea ornamentaiilor cu fntni de marmur i introducerea de modele noi
ale parterelor (fa de grdinile medievale).
Dup prima jumtatea a sec. al XVII-lea n Europa Occidental s-a dezvoltat rapid
arta grdinilor, plecndu-se de la coala italian a Renaterii i de la coala
francez. Toate creaiile din aceast perioad (sec. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub
denumirea de grdini clasice.
27. Tipuri de gradini renascentiste. Particularitati compozitionale si spatio-
volumetrice in functie de tara ,de origine.
n aceast epoc (Renaterea) grdinile italiene au avut cea mai mare strlucire i
cel mai mare rafinament. Principiile de amenajare ale grdinilor erau preluate de la
grdinile antice, n special pentru grdinile vilelor suburbane, precum: - simetria
fa de o ax a compoziiei; - organizarea arhitectural a spaiilor fa de cldire; -
legtura dintre cldire i grdin prin elemente decorative construite; - prezena
sculpturilor, vase ornamentale, parapete ornamentale; - utilizarea vegetaiei tunse; -
sistematizarea etajat a grdinii i subordonarea fa de o ax principal de
perspectiv cu sensul descendent al pantei, pe terase succesive; - n lungul axei dar
i pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor
desene; - folosirea din abunden a bazinelor cu ap, a canalelor, cascadelor; - apa
aduce micare, rcorete atmosfera i murmur fr ncetare fiind dirijat pe pante,
nsoind aleile n canale nguste sau n cascade cu trepte, fie alimenteaz fntnile
prin jeturi i jerbe de ap, adeseori sub forma unei orgi de ap (Villa dEste); - erau
folosite zidurile masive de sprijin, ornamentate i legate prin scri i rampe, -
vegetaia era tratat arhitectural i subordonat compoziiei geometrice: plantaii
liniare, garduri vii i borduri tunse, arbuti modelai n volume geometrice, ziduri
nverzite; - sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini, chiparoi, stejari
meridionali, tis, buxus, mirt, lmi, lauri i portocali.
Exemple:- grdina Villei Dohia Pamphili Roma; - grdina Villa Aldobraudini
Frascatti; - grdinile Baboli ale palatului Pitti Florena; - grdinile Gamberaia
Florena; - grdina Garzoni Collodi; - grdinile din Isola Bella insul n lacul
Maggiore (cu 9 terase).
Compoziia grdinii era sistematizat n funcie de un ax dominant reprezentat de o
alee central. Terenul era modelat n terase mari, cu partere decorate cu flori. ntre
cldiri i grdin exista o coeziune arhitectonic. Existau canale i lacuri imense.
Exemple din sec al XVI-lea: - grdinile de la castelele Verneiul i Charleval -
arhitect peisagist Du Cerceau; - grdinile castelelor Anet i Chenonceaux - arhitect
peisagist Delorne.

28. Gradina renascentista. Tratarea specifica a reliefului, apei, vegetatiei,


elementelor decorative. Exemple.
In perioada Renasterii gradina reprezenta o demonstratie a ceea ce poate realiza
omul in confruntare cu natura. Gradinile Renasterii nu erau facute pentru
promenada sau meditatie, ci pentru a fi privite ca opere artistice sau pentru
contemplatia pur estetica. Din acest punct de vedere, natura este frumoasa atunci
cand este logica, organizata, cand reprezinta o forma in care se materializeaza o
idee.
Fata de natura omul se gasea intr-un raport matematic ce a dus la aparitia tipului de
gradina denumit arhitectonic, tip in care gradina era tratata ca un obiect artistic
creat, calculat. Aici matematica se intalneste cu poezia, stiinta cu fantezia, legitatea
cu libertatea. Caracteristicile comune tuturor acestor gradini sunt traseele
geometrice, utilizarea cu predilectie a plantelor sempervirente in forme regulate si
prezenta constanta a statuilor si a fintinilor.
Conceptia gradinii renascentiste s-a nascut din dorinta de a gasi echilibrul just
dintre rigorile ratiunii si fantezia creativa. Adesea, gradina era asociata cu un loc
pentru delicii: refugiu al intelectualilor, artistilor si literatilor, loc de meditatie si
stari spirituale deosebite, in momente de sarbatoare sau reprezentari scenografice.
Gradina allitaliana a fost conceputa in secolul al XV-lea, la Florenta. Leon Battista
Albertini, arhitect florentin, a impus un nou stil care a inceput sa se dezvolte. El a
recomandat ca vilele si gradinile sa fie situate pe dealuri, pentru a avea o expunere
mai buna la lumina si pentru a dezvalui privelisti uluitoare, atunci cand parcurgi in
ascensiune gradina. El da o importanta folosirii gardurilor vii tunse si a speciilor cu
frunze persistente, cu flori sau frunze parfurmante, a grotelor, a vaselor de piatra, a
fantanilor si a bazinelor inconjurate de flori si statui.
O astfel de gradina a fost creata de Michelozzo Michelozzi la Careggi. Aici el
stabileste locul intalnirilor cu artistii si intelectualii care impartasea ideile noi ale
Renasterii.
Mai tarziu Academia de la Careggi s-a mutat in Villa Medicii din Fiesole creata si
aceasta de Michelozzi, cu doua terase de pe care se putea admira o priveliste
superba si o gradina secreta. Acesul intre diferitele parti ale gradini se facea pe alei
plantate cu chiparosi.
Prima vila a renasterii construita in afara Romei a fost Villa Madama, gradina
creata de un marele pictor Raphael. Cladirea era situata in centru, iar spre nord
erau terase catre gradina secreta.
Una dintre cele mai frumoase si mai inventive gradini ale renasterii este Villa
d'Este de la Tivoli. A fost conceputa pentru cardinalul Ippolito II d'Este.
Gradinile italiene din secolele XV au fost amenajate in terase, de forme
geometrice regulate, legate prin scari sau rampe. Se poate pastra simetria si
intreaga gradina este era subordonata unei axe principale de perspectiva, care o
strabatea descendent.
Terasele erau decorate cu casete din buxus tuns, forme tunse de arbusti, bazine cu
apa, fantani sau chiar cascade, iar balustradele erau impodobite de statui si vase
ornamentale.
29. Gradinile epocii Barocului. Elemente specific acestui stil,particularitati
geografice. Implicatii semantic.
Gradinile erau un stil de arta pura,aveau destinatia de a uimi si de a bulversa
vizitatorii. Trasaturile specificului stilului Baroc sunt:
-toate elementele elementele prezente sunt menite sa confere grandoare si maretie,
bolti verzi, arcade, volume si spatii grandioase.
-succesiunea spatiilor analogic celor din interior.
-gradinile barocului au dat nastere planificarii stradale radiale cind un drum se
finalizeaza cu o piata ce se ramifica.
-predominarea liniilor curbe si a serpantinilor.
-natura este prezentata ca fiind ceva periculos ,expresiv si fantastic.
Scopurile gradinei baroce sunt de a uimi , de a produce admiratie,contrastul cu
orice prt si sudestia.
Exemplele gradinilor baroce.
In Marea Britanie ,palatal Blenhein,artisti Christofer Ren,Enigo Jous.
Germania, gradina SanSUSI ,Zvingher in Drezda.,Palatul Ludovic Zdud.
In Polonia ,complexul Vila Now, Bialistoc. Etc.

30. Parcuri clasiciste Versailles. Compozitia ,contradictii stilistice, semantica,


tratarea specifica a reliefului , perspective. Rolul marcant in evolutia artei
gradinilor.
Parcul Versailles este parcul Palatului Versailles. A fost proiectat intre 1660 si
1670 de catre Le Notre, renumitul gradinar al Regelui Francez Louis al XIV-
lea. Parcul Versaills este o capodopera de arta al amenajarilor exterioare
frantuzesti, in care natura este dispusa geometric in concordanta cu regulile
Clasicismului. Aranjat cu bazine, statui si fantani, parcul a fost decorul perfect
pentru petrecerile regale din perioada secolelor XVII si XVIII.
Parcul Versailles este un parc care se ntinde pe 815 de hectare de pe teritoriul
oraului Versailles, n Yvelines n Frana. Zona de parc reprezint aproximativ o
zecime din fosta moie regal.

n acest parc complet nchis sunt mai multe monumente, printre care: Palatul de la
Versailles, Micul Trianon si Marele Trianon. Parcul include, de asemenea grdini
Trianons, grdina n stil anglo-chinez , grdina mpratului i dou buci mari de
ap: Canal Grande i partea de ap din Elveia.
Restul parcului este ocupat de pduri sau parcelele agricole .
Parcul castelului a fost subiectul mai multor paravane succesive sub monumente
istorice. Dup prima meniune pe lista monumentelor istorice de 1862, un ordin de
detaliat a fost eliberat pe 31 octombrie 1906.
31. Gradina peisagera-concept progresits. Relatia filosofica om-natura. Analogii
artistice (picturi ,acuarela),influienta orientala.
Stilul peisager n peisagistica englez debuteaz la nceputurile secolului XVIII, i
reprezint un nou mod de exprimare artistic a unei noi clase sociale.Grdinile de
la acele timpuri ncep sa-i piard geometria renascentist i se adopt o nou
viziune natural, slbatic, i totodat dominat de om.
Caracteristicile principale ale grdinilor stilului peisager sunt aleile sinuase care se
pierd printre vegetaia bogat i coline, peluze ntinse, alei nierbate i copaci
dispui ct mai natural. Vegetaia bogat i diversificat, cu arbori i arbuti de
diferite tipuri i dimensiuni, menii s menin o viziune ct mai aproape de natur
mpreun cu florile de diferite dimensiuni i culori erau aranjate astfel nct s
creeze ideea unei naturi mblnzite i totodat pline de suspans.
Ca orice art, si arta grdinilor s-a aflat mereu ntr-o continu micare i
transformare, fiind influenat de conjuncturi istorice, dezvoltarea tehnic, religie.
Ce forme va mbrca aceasta n urmtoarele secole rmne de vzut, cert este
faptul c ntoarecea la Natur si la valorile acesteia este absolut necesar.

32. Gradina peisagera. Criza stilistica in domeniul peisagistic. Gradina-obiect de


studio estetic.
Grdina este un spaiu deschis, de obicei amenajat n aer liber, creat pentru a fi
cultivat cu plante (n general) i al crui scop este mai ales estetic i recreativ.
Grdina poate ncorpora att elemente naturale, roci, pietre, plante sau alte forme
naturale, ct i elemente create de om.
Cea mai cunoscut form de grdin este grdina rezidenial. Aceasta poate fi
amenajat n principal pentru dou scopuri, ornamental sau productiv, n aa
numita grdin de legume. Grdina de legume se deosebete de ferm prin
dimensiuni i prin faptul c, de obicei, aceasta este cultivat mai mult pentru
consum propriu sau ca activitate recreativ.
Grdina mai poate fi i un spaiu amenajat, populat cu animale din diverse specii
care simuleaz habitatul natural al acestora, fiind cunoscut i sub denumirea
de grdin zoologic.
Un alt tip de grdin este grdina botanic, grdin ce are n principal un scop
tiinific, de cercetare.

33.Gradinile secolului romantic. Gradini stiintifice (botanice) Aparitia gradinilor


publice in orase.
La sfarsitul secolului XVIII, pe fondul aparitiei si influentei curentului romantic,
care punea accent pe farmecul naturii salbatice, trecut si exotic, arhitectura
peisagistica a suferit schimbari majore, care au fost pentru prima data puse in
practica in Anglia. In locul formalismului lui Le Notre noii arhitecti au preferat un
stil nou, romantic, care imita in loc de a modifica natura. Unul dintre primii si cei
mai importanti reprezentanti ai noului curent a fost Capability Brown, care a
inlocuit deja clasicele parterres, cu florile arnajate simetric si aleile drepte cu alei
ondulate, mici dealuri, rauri si poduri, specii de flori si arbusti sau arbori plantate
aparent la intamplare, pentru a crea efectul de salbaticie. Arhitectul Humphry
Repton a modificat la randul sau acest stil, considerand ca o casa frumoasa trebuie
sa aiba o gradina pe masura, in care plantele sa fie aranjate astfel incat trecerea de
la formal la salbatic si natural sa se realizeze pe nesimtite, totul pe un fundal cat
mai viu si autentic. Aceste gradini englezesti incorporau si asa-numitele follies ,
false ruine medievale si temple romane, idee inspirata de tablourile lui Claude
Lorrain. Influenta asiatica a fost si ea importanta, in gradinile britanice aparand
pavilioane si alte elemente exotice.
Gradini Botanice. Gradinile botanice sunt adevarate oaze de relaxare si
reprezinta unele dintre cele mai vizitate obiective turistice din anumite tari.
Unele gradini botanice au cunoscut faima mondiala deoarece sunt mult mai
frumoase, mai mari si mai ofertante decat restul gradinilor. De-a lungul
timpului, publicatii de prestigiu au intocmit topuri cu cele mai frumoase
gradini botanice din lume. Iata doar cateva dintre cele mai impresionante
gradini.
Gradinile botanice regale din Anglia detin cea mai mare colectie de plante din
lume. Ierbarul cuprinde nu mai putin de 7 milioane de specii de plante, iar pe
cele 120 de hectare ale gradinii botanice traiesc in jur de 30.000 de plante.
Biblioteca gradinilor botanice regale din Anglia pune la dispozitia pasionatilor
peste 750.000 de volume si colectii ilustrate cu plante.
Gradina botanica din Montreal Intinsa pe 75 de hectare, gradina botanica din
Montreal, Canada, a fost fondata in anul 1931 si cuprinde 30 de gradini mai
mici, fiecare cu o alta tematica: pavilionul japonez, gradina chinezeasca,
pavilionul plantelor ornamentale si pavilionul plantelor toxice.
Gradina botanica din Berlin
Intinsa pe 43 de hectare, gradina botanica din Berlin, Germania, cuprinde peste
22.000 de specii de plante. Aceasta gradina botanica este recunoscuta in intreaga
lume datorita serelor gigantice ce adapostesc plante de o frumusete rara. Marele
Pavilion reprezinta cea mai mare sera din lume. Cladirea a fost ridicata din otel si
este acoperita cu sticla. Pentru buna crestere a plantelor, temperatura din sera este
mentinuta la 30 de grade, iar umiditatea este calculata astfel incat sa ajunga la un
nivel optim pentru toate plantele.
Gradina botanica din Kyoto
Aceasta cuprinde in jur de 12.000 de plante in spatiul exterior si peste 25.000 de
plante in interior, in sere. Gradina botanica din Kyoto este organizata in gradini
mai mici, fiecare specializata pe o anumita sectiune. Turistii care ajung in gradina
botanica din Kyoto se pot plimba nestingheriti prin gradina bambusului, gradina
cameliei, gradina stanjeneilor, gradina ciresilor, gradina cu covoare de flori,
gradina cu plante native, gradina lotusului.
Gradina botanica nationala din Kirstenbosch
Gradina botanica nationala din Kirstenbosch, Africa de Sud, nu este nici cea
mai veche din lume, nici cea mai mare, insa este prima gradina botanica din lume
fondata cu scopul de a conseva cat mai bine flora unica a unei tari.
In aceasta gradina botanica traiesc unele dintre cele mai frumoase plante din lume,
dar si unele rare sau pe cale de disparitie.