Sunteți pe pagina 1din 6

Adaptarea oraselor la conditiile de mediu

Elemente care determina forma si formarea oraselor

Conditiile de mediu reprezinta principalele elemente care au determinat de-alungul


istoriei dezvoltarea intr-un anumit mod a oraselor sau stabilimentelor umane. Fie ca
acestea au fost elemente de natura economica, sau de natura sociala, oamenii au
tratat apoi orasele in functie de acestea. Este interesant de urmarit cum in perioade
de razboi, orasele deveneau inchise si mult mai mici, in perioade de pace acestea
infloreau, sau cum in functie de religie exista un axis mundi al
oraselor-templul, biserica.

Primele asezari umane atestate istoric au fost cele din neolitic si


paleolitic. In aceste doua perioade a aparut agricultura. Agricultura
este un element foarte important in aparitia orasului pentru ca
datorita ei oamenii nu mai trebuiau sa mearga in lungi expeditii sa
se mute pentru a gasi hrana, pentru ca o mare parte din ea era
asigurata de terenul inconjurator. Un exemplu foarte bun in aceasta
privinta il constituie Nilul, care a oferit egiptenilor un loc propice
pentru dezvoltarea unei agriculturi infloritoare, care la randul ei a
sustinut un imperiu cateva mii de ani. Orasele egiptene de pe valea
nilului erau construite special pentru aprimi inundatia si pentru a
putea profita de terenurile fertile din albia raului.

Orasul Naucratis- Orasele egiptene erau in mare parte orase intinse destul de
exemplu de oras largi dezvoltate organic fara sa aiba un plan prestabilit . Au
egiptean dezvoltat
existat si orase cu plan prestabilit-in general acestea au
aparut langa constructia unei piramide-ca loc de cazare al
muncitorilor, si erau impartite in doua parti: partea mai
mica si mult mai inghesuita pentru muncitori iar partea
extinsa mai mare si cu un grad de confort mult mai ridicat
pentru sefii de santier. De exeplu din coloniile de munca
de la El-Kahun se pot desprinde principiile urbanistice ale
Egiptului Antic: trama stradala regulata, care determina
loturi egale(toti muncitorii erau egali si nu se doreau
revolte pe santier), separarea cartierelor pe considerente
dictate de ierarhia sociala.

Un alt exemplu pentru dezvoltarea oraselor este dat de


civilizatia
cretana.
Homer
spunea
despre
Creta ca
ea are
oameni numerosi pana la
infinit si 90 de orase.
Asezarile urbane
cretane au aparut
majoritatea spontan, au o trama stradala neregulata<trama stradala neregulata
este specifica asezarilor aparute sponta, nu a existat un plan prestabilit ci orasul s-a
dezvoltat organic fara a tine cont de axe sau de lotizare>, un grad mare de ocupare
al terenului<lipsa spatiului determina acest grad mare de ocupare> , functiunea
principala a oraselor cretane este mestesugul nu agricultura, existenta unui centru
catre care converge reteaua stradala<cum ar fi un templu sau un palat princiar>.
Este de remarcat lipsa unui sistem defensiv, asezarile cretane fiind aparate in
primul rand natural, de mare si apoi de flota puternica. Aceste orase nu au avut
nevoie de fortificare. De asemenea in orasele cretane se poate
Planul coloniei de munca El- remarca atentia acordata confortului urban, multe strazi erau
Kahun
pavate cu dale de gresie, exista un sistem de evacuare a apelor
reziduale si drenaje subterane.

Intr-un fel opus fata de orasul tipic cretan, cam in aceeasi perioada se dezvolta si
orasul micenian . Prototipul cetatii miceniene include fortificatii puternice, ziduri
duble <datorate atacurilor dese la care erau expuse> , amplasarea cetatii era de
obicei pe o culme inalta <pentru o protejare naturala> , organizarea sistemului de
aparare astfel incat punctul cel mai protejat din intreaga cetate sa fiepalatul
princiar, numarul locuintelor este redus, iar in cetate numarul acestora este foarte
mic, spre nul.

Ca si evolutie in istorie urmeaza apoi orasul Greciei antice . Aici apare o


configuratie speciala care tine de mai multe elemente, cum ar fi: functia politico-
administrativa<care determina aparitia
Orasul Micene-se pot observa fortificatiile, elementul central anumitor programe arhitecturale
este reprezentat de palatul princiar.
specifice Greciei antice: pritaneionul,
buleuterionul si multe altele, in general grupate in jurul unei piete publice de unde
rezulta un centru administrativ>, functia religioasa < exista un loc sacru in orice
cetate greceasca de unde rezulta si un centru religios>, functia de aparare< zidurile
care inconjoara in mod curent toate cetatile grecesti>, functia economica< in
general reprezentata de mari porturi sau centre mestesugaresti > si functia de
locuire.

Orasul grecesc are in general doi poli: un pol


sacru si un pol profan care se materializeaza in
doua ochiuri goale ale orasului: agora<
centrul laic> si acropole<centrul religios> in
functie de acesti doi poli se dezvolta orasul
grecesc. Agora si acropole sunt in general
legate intre ele de o cale a procesiunilor.

Orasele grecesti se pot imparti in doua


categorii: orasele aparute spontan si dezvoltate
organic unde cel mai bun exemplu il da Atena
sau orasele cu plan prestabilit<de obicei plan
hippodamic> cum ar fi Miletul sau Pirene
Orasele aparute spontan sunt cele mai
frecvente , acestea dezvoltandu-se in zone unde
viata putea fi sustinuta prin agricultura si
mestesug, in general pe locul unor cetati mai vechi, prehelenice. In general acestea
sunt construite in aproprierea marii pentru a favoriza schimburile pe mare, intregul
oras este protejat de fortificatii.

Asezarile cu plan prestabilit sunt specifice perioadei de democratie a Greciei,


perioada clasica . Loturile sunt egale nu exista nici o casa favorizata, singurele
locuri favorizate fiind agora si acropola. Acestea ilustreaza cel mai bine conceptiile
grecesti asupra urbanismului. Acest sistem de impartire in loturi egale apare cel mai
des la orasele colonie unde era nevoie de o impartire
Atena in perioada lui Pericle-se pot vedea cei rapida si economica a terenului. Dezvoltarea
doi poli ordinatori acropola si agora. maxima a orasului cu plan prestabilit se poate
vedea in perioada clasica, in Ionia. In acest gen de
orase activitatea economica era impartita pe cartiere de
mestesugari , dotarile oraselor erau puse la convergenta
cartierelor, nu exista o strada principala, exista<spre
deosebire de orasul spontan> o tendinta de
independenta intre trama stradala si relief.

Este clar ca orasele grecesti sunt influientate de religie si


de tipul de conducere. Factorii secundari care intervin in
modelarea oraselor grecesti sunt: razboaiele foarte dese,
de unde apar fortificatiile, tipul de sistem
administrativ<dictatura, democratie> si zonele
laice<teatrele, stadioanele>

Desi orasul etrusc nu a putut fi cunoscut de omul


modern pentru ca nu s-au putut gasi ramasite
arheologice care sa ajute la formarea unei opinii, orasul
Orasul Milet- oras de tip
hippodamic in care se vede clar roman care este o combinatie intre orasul grecesc si cel
diferenta intre trama stradala etrusc si din acest punct de vedere exemple de zone
regulata cu loturile egale si urbane romane se pot gasi in intreaga Europa.
zonele de interes general: agora

Societatea romana prezinta un caracter urban foarte pronuntat. Stabilitatea politica


si teritoriala a ajutat foarte mult la dezvoltarea unui tip de oras unitar si la un tip de
urbanism studiat. Orasele romane sunt organizate, sistematizate, prezinta un
confort urbanistic mare. In perioada romana
apar asezari urbane noi care au o
administratie bine pusa la punct, serviciile
publice sunt organizate, era nevoie de o
asimilare rapida a teritoriilor noi. In
consecinta asezarile urbane romane pot fi
clasificate ca fiind precursoarele asezarilor
urbane moderne. Sistematizarea teritoriala a
aparut ca necesitate in procesul de extindere
continua a granitelor republicii, ajutand la
succesul politicii expansioniste.

Organizarea retelei rutiere a aparut ca


necesitate de miscare rapida a trupelor.
Sistemul de drumuri si sosele romane este inca baza multor drumuri europene de
legatura intre centrele urbane mari. Ele ajutau la o permanenta legatura intre
colonii si capitala. Constructia asezarilor militare noi era baza pentru noi
asezaminte. Acestea se transformau in castre si apoi in noi centr urbane. Alegerea
amplasamentelor noilor asezari raspundea nevoilor de baza: apa, hrana si protectie
impotriva atacurilor. Teritoriul pe care se construia un oras nou era considerat un
teritoriu sacru, aparat de zei. Formele ordonate care caracterizeaza orasul roman
sunt proprii gandirii romane<asemanator
orasului hippodamic>

Unul dintre cele mai importante elemente


noi aduse de orasul roman la urbanismul
etrusc si grec este axa. In general orasele
Tipicul orasului roman-axele cardo si decumanus, la
romane erau strabatute de doua strazi
intersectia lor se afla forumul si templele, zonele de principale<cele doua axe> care se numeau
locuire si celelalte functiuni ale orasului sunt cardo si decumanus. Tot ce se construia
subordonate acestor doua axe apoi era subordonat celor doua axe: In
functie de acestea apareau apoi la
intersectia lor forumurile si centrele
publice, templele, si apoi pe langa ele se
plasau zonele de locuire. Ocuparea
terenului este intensiva<era nevoie de
multe locuinte pentru a adaposti numarul
mare de locuitori ai republicii>, centrele
urbane aveau un efect de atractie pentru
noi locuitori. Exemplul cel mai elocvent este
Planul Romei antice-unul dintre orasele organice Roma care avea o densitate de 520 de
romane, nu respecta nici unul din principiile loc/ha. Desi Roma nu respecta absolut de
loc principiile urbanismului roman, ea este un exemplu de crestere organica in timp,
jucand rolul celui mai important pol urban din imperiu. Roma nu a avut un plan
prestabilit, ea crescand pe locul unui oras etrusc de dinaintea aparitiei republicii
romane.

Dupa caderea imperiului roman au aparut transformari majore in gandirea omului


european. Sentimentul de stabilitate economica si teritoriala nu mai exista aproape
de loc, a fost necesar sa se renunte la genul de construire rationala si coerenta a
oraselor. Atacurile populatiilor migratoare a determinat mutarea populatiei din
centrele urbane in zone rurale, in locuinte izolate, greu de atacat. Putinii locuitori
care au mai ramas in aceste foste centre urbane s-au imputinat si orasele s-au
micsorat. Putinele orase care au mai ramas si-au justificat statutul urban prin
existenta unui centru religios. Orasul
medieval era un oras restrans, cu
constructii din materiale ieftine, care
puteau fi puse in opera rapid, si care sa nu
lege locuitorii de oras. Nu era nevoie de o
construire rationala bine pusa la punct ca
cea romana, pentru ca oamenii erau
obligati sa se mute, sa se refugieze, si nu
aveau cum sa sustina un asemenea tip de
urbanism. Factorii care infuienteaza orasul
medieval sunt in primul rand factorii religiosi si apoi cei ai confortului sau ai
planificarii urbane.

Caracteristica orasului medieval este aparitia unei fortarete, sau a unei manastiri fortificate ca nucleu
pentru orase. In general orasele evului mediu se gaseau pe foste amplasamente romane, dar mult
micsorate<in orasul Arles locuitorii s-au stabilit in amfiteatrul roman> in jurul acestui nucleu se dezvoltau
orasele circular, crescand si numarul de fortificatii radial. Caracterul principal al oraselor medievale este
dezvoltarea organica, inghesuita, lipsa salubritatii sau al unui sistem de evacuare a apelor pluviale.
Nevoia principala a omului medieval era apararea, si apoi restul
nevoilor erau subordonate acesteia. In cazul administratiei
publice, in general birocratia impiedica dezvoltarea echilibrata,
gandita a oraselor. Pana la Renastere nu s-a mai facut nici un
fel de planificare urbana.

Tipicul orasului medieval, restrans, protejat, Este important de retinut ca in epoca medievala,
cu un centru religios foarte bine accentuat de omul nu pierduse capacitatea de a gandi un spatiu
pozitie cat si de dimensiune. rational sau frumos. Era fortat de imprejurari sa
renunte la aceast lucru. Drept urmare, o data cu
ultima invazie migratoare<aprox anul 1000>
mentalitatea oamenilor incepe sa se schimbe, si
Marile centre urbane isi pierd din incet incet se revine la o forma forma de locuire
anvergura, majoritatea populatiei urbana. Se defineste functia caracteristica a
mutandu-se in zone rurale orasului medieval:mestesugul, se construiesc
protejate de atacuri
retele de orase, apar orase noi. Cu toate acestea inca nu se revine la un urbanism
ordonat, regulat. In perioada gotica, deja orasele erau mult mai mari, densitatea
crestea constant, a urmat o perioada de crestere economica, drept urmare
configuratia fizica a oraselor a inceput sa aibe un caracter mai ordonat. A aparut un
spor de preocupare pentru amenajarile publice.

In timpul renasterii, urbanismul este revitalizat , peninsula Italica fiind una


dintre zonele care au pornit aceasta modificare a
formelor urbane. Renasterea italiana s-a manifestat
pe toate planurile, inclusiv in ceea ce priveste
planificarea urbana. Tipul de om propus de gandirea
umanista era un om care se cunoaste, se plaseaza in
centrul universului, lumea trebuie sa fie facuta
pentru el. Unul dintre primele orase care s-au impus
ca model de urbanizare a fost Florenta. Aici s-a pus
in aplicatie planul de tip stea. Puterea florentei cat si
influenta ei in peninsula Italica a determinat aparitia
mai multor orase stea. Acest gen de urbanizare era
considerat a fi modelul perfect<Filarete spune ca un
oras trebuie sa aiba in centru zona administrativa,
Modelul orasului ideal renascentist in spirituala, astfel se subliniaza cel mai bine puterea
forma de stea
administratiei si a conducerii. El considera ca cea
mai buna metoda de conducere era monarhia>. Aceste
scheme utopice hipnotizeaza omul renascentist, care
cauta cu ardoare perfectiunea in tot ceea ce il inconjoara,
simte nevoia unui tot unitar.
Filarete este teoreticianul renascentist care a pus bazele orasului inscris intr-o forma ideala, pitagoreica.
El ii influienteaza pe multi dintre arhitectii mari ai renasterii. Astfel, in combinatie cu gandirea lui filarete si
puterea de afirmare a arhitectilor renascentisti, urbanismul si arhitectura se combina pentru a forma orase
unitare, armonioase, placute omului, care sa suplineasca atat functiile sanitare, cat si nevoia de
frumos<lucru care era pus pe planul doi in Evul Mediu>

In perioada baroca se trece la un oras cu un nou stil arhitectural,


de data aceasta se pastreaza formele initiale ale oraselor sar se
pune mai mult accentul pe estetica lui. Un exemplu foarte bun il
Plannul propus de Filarete pentru
orasul ideal, descris in tratatul lui constituie orasul Bruxelles caer dupa bombardamentul din 1695 a
despre urbanism Sforzinda fost reconstruit de Max Emanuel, guvernatorul orasului la acea
vreme. El a venit cu propunerea construirii unui nou oras, bazat pe
principiile baroce ale esteticului si pe planul orasului Torino. Planul
lui Max Emanuel implica existenta bulevardelor lungi care sa ofere
perspective largi privitorilor. Aceasta propunere a fost respinsa de
locuitori, dar cu toate astea, o mica parte din ideile lui au fost puse
in practica.

Inceputul urbanismului modern se poate plasa in jurul


anului 1850. In aceasta perioada au fost reconstruite orasele Paris
si Barcelona. Parisul, fost oras medieval, avea nevoie de o remodelare, pentru a putea suporta numarul
mare de locuitori.. A fost nevoie de o demolare in masa pentru a se putea pune in aplicatie planul
baronului Haussman, dar Parisul a fost revitalizat. Acesta a prevazut orasul cu bulevarde largi, cu fronturi
Modelul de plan baroc pentru oras comune, uniforme, a prevazut orasul cu parcuri mari, o retea
stradala rationala, care sa fluidizeze traficul. Desi primeaza aspectul estetic al bulevardelor, baronul a
avut in minte si aspectul militar, bulevardele fiind proiectate pentru a putea permite deplasarea trupelor in
caz de razboi.

Urbanismul a suferit de-alungul timpului multe modificari, in mod evident radacinile urbanismului modern
se gasesc in urbanismul roman si cel grec, dar si cleelalte experiente urbanistice au jucat un rol foarte
important in formarea oraselor asa cum le avem astazi. Este interesant de urmarit cum factorii cei mai
importanti in aceasta evolutie au fost in primul rand mentalitatea locuitorilor si modul de conducere. In
functie de mentalitatea oamenilor, orasele au avut centre de diferite naturi(centre laice, centre religioase,
centre administrative), in functie de tipul de conducere au aparut tramele stradale regulate, sau haotice,
neorganizate, fortificatiile au aparut si disparut in functie de situatia fiecarei civilizatii in parte. Fiecare
element politico-administrativ, psihologic, militar, cultural isi joaca rolul modelator al orasului, fiecare oras
este datorat acestor elemente, care determina in mod profund forma si formarea oraselor.