Sunteți pe pagina 1din 38

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

DIRECTIA GENERALA DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI


BRIGADA DE POLITIE RUTIERA

LUCRARE DE ABSOLVIRE
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
DIRECTIA GENERALA DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI
BRIGADA DE POLITIE RUTIERA

METODOLOGIA INVESTIGARII

ACCIDENTELOR RUTIERE
CUPRINS

Cap.I - Notiuni generale

Sec.1 Accidente rutiere si siguranta circulatiei pe drumurile publice

Sec.2 Considerente cu privire la continutul notiunii de accidente


de

circulatie . Cauzele accidentelor de circulatie.

Cap.II Pregatirea in vederea efectuarii cercetarii la fata locului

Sec.1 Activitati preliminare deplasarii la fata locului.

Sec.2 Sarcinile lucratorilor ce au ajuns primii la fata locului.

Sec.3 Primele masuri ce trebuiesc luate la fata locului de catre


echipa de

Cercetare.

Cap.III Primele masuri ce se intreprind pentru administrarea


probelor

Sec.1 Desfasurarea cercetarii la fata locului.

Sec.2 Verificarea starii tehnice a autovehiculului implicat in


accident.
Sec.3 Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului.

Sec.4 Examinarea autovehiculului despre care se presupune ca a


fost implicat

in accident.

Sec.5 Ascultarea martorilor oculari si a persoanelor vatamate.

Sec.6 Dispunerea expertizei starii de intoxicatie alcoolica.

Sec.7 Identificarea, urmarirea si prinderea conducatorului auto


implicat in

accident, luarea primelor masuri pentru asigurarea fluentei


traficului

rutier si conservarea autovehiculului angajat in evenimentul


rutier.

Cap.IV Efectuarea altor acte de urmarire penala

Sec.1 Planificarea cercetarilor.

Sec.2 Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor


tehnico-stiintifice

sau expertizelor criminalistice.

Sec.3 Ascultatrea martorilor.

Sec.4 Ascultarea invinuitilor.

Sec.5 Dispunerea expertizei tehnice auto.

Sec.6 Reconstituirea.

CAPITOLUL I

Notiuni generale
Sectiunea 1

Accidentele rutiere si siguranta circulatiei pe drumurile publice.

Reglementari juridice.

Marile prefaceri ale vietii economice si sociale, cuceririle stiintifice, au


exercitat

o puternica innoire asupra circulatiei rutiere dand nastere expresiei, pe cat


de simbolice pe atat de plastice de explozie rutiera , care pe langa
avantajele oferite a generat si unele consecinte nefaste, exprimate prin
numarul mare de accidente rutiere, soldate cu numeroase pierderi de vieti
omenesti, raniri de persoane si importante pagube materiale.

Dincolo de eforturile conjugate ale tuturor factorilor chemati sa confere


participantilor la trafic-induferent de calitatea pe care o au : pietoni,
conducatori de autovehicule- siguranta si confort in cadrul amplului
proces la care sunt partasi pe drumurile publice, se inregistreaza evenimente
rutiere, unele cu consecinte tragice.

In Romania, studiile si statisticile efectuate evidentiaza faptul ca in


medie, din cinci accidente rutiere grave, trei s-au produs din culpa exclusiva
a victimei, respectiv datorandu-se culpei pietonilor.Aceleasi statistici
confirma ca dintre persoanele care si-au pierdut viata in accidente de trafic
rutier, 65% au fost pietoni, 20% conducatori auto,restul de 26% fiind
persoane aflate in autovehiculele accidentate.

In aceeasi ordine de idei, trebuie mentionat faptul ca peste 47% din


accidente s-au produs in mediul rural, iar restul pe drumurile publice din
afara localitatilor.Mai mult, aproape 70% din evenimentele rutiere se
datoreaza implicarii autoturismelor, celelalte tipuri de autovehicule
aducandu-si aportul, dupa cum urmeaza : autocamioanel 20%,
automacaralele 2%, autocisternele 8%, autobuzele si tramvaiele 2%.
Daca adaugam, la cele de mai sus si cheltuielile ocazionate de
spitalizarea celor vatamati, precum si diminuarea capacitatii de munca
ajungem la concluzia ca trebuie sa se acorde o atentie mult mai mare
prevenirii accidentelor de circulatie, cercetarii imprejurarilor si cauzelor ce le
genereaza, precum si imbunatatirii elementelor ce concura la siguranta
circulatiei autovehiculului,drum etc.

Circulatia autovehiculelor pe drumurile publice in tara noastra este


reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002
republicata in Monitorul Oficial nr. 670/03.08.2006.

In aceasta Ordonanta sunt prevazute obligatiile tuturor participantilor la


traficul rutier(conducatori de autovehicule sau vehicule cu tractiune
animala,pietoni,biciclisti etc.), precum si regulile de circulatie ce trebuiesc
respectate, infractiunile si sanctiunile aplicate pentru incalcarea unor reguli
esentiale sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

In ceea ce priveste notiunea de accident de circulatie, aceasta poate


fi definita drept un eveniment, produs pe drumurile publice, constand din
coliziunea a doua sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt
obstacol, lovirea sau calcarea pietonilor etc., avand ca rezultat vatamarea
integritatii corporale ori moartea unei persoane, pagube materiale,
precum si stanjenirea circulatiei.

Putem spune ca accidentul de circulatie se datoreaza nerespectarii


regulilor de circulatie pe drumurile publice de catre cei care le folosesc si
care pot avea consecinte grave, cum ar fi, de
pilda, moartea sau vatamarea corporala a persoanelor, avarierea,
degradarea ori distrugerea vehiculelor angajate in accident.

Altfel spus, accidentul de circulatie consta intr-un eveniment cu


urmari socialmente periculoase, care se produc in timpul circulatiei pe
drumurile publice, ca urmare a actiunii ori omisiunii conducatorilor auto sau
altor persoane ori cauze.

In legislatia noastra actuala, tragerea la raspunderea penala se


realizeaza respectand principiile de baza cosacrate in art.17,alin.2 si art.72
din Codul Penal, in sensul ca infractiunea fiind o fapta grava care creeaza
un pericol social, este unicul temei al raspunderii penale, iar aplicare
pedepsei fiind destinata sa previna astfel de fapte, tragerea la raspundere
penala trebuie sa se faca in toate cazurile si inlimitele prevazute de legea
penala, inclusiv, in cazul accidentelor de circulatie soldate cu urmari de
natura celor aratate, prezentand gradul de pericol social al unei infractiuni.

In cazul infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 Cod


penal, subiect al infractiunii poate fi orice persoana care conduce un
autovehicul sau vehicul pe drumurile publice si care incalca dispozitiile legale
privind circulatia pe drumurile publice.

Cand persoana vinovata de accident se afla sub influenta alcoolului sau


in stare de ebrietate, sanctiunea prevazuta de art.178, alin.3, cod penal este
mai mare influentand raspunderea penala prin agravante legale.

Cand prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe
persoane la minimul pedepsei se poate adauga un spor de pana la 3 ani,
potrivit art.178, alin.ultim din codul penal.

In art.184, alin.3, Cod penal, modificat s-a prevazut posibilitatea


aplicarii alternative a pedepsei privative de libertate, ori a amenzii, dupa caz,
atunci cand lovirea ori actele de violenta produse in cadrul accidentelor de
circulatie au cauzat o vatamarea corporala ce necesita pentru vindecare
ingrijiri medicale de la 10 la 60 de zile.

In acest caz, este necesara existenta plangerii prealablie a partii


vatamate in vederea punerii in miscare a actiunii penale si este prevazuta
posibilitatea impacarii partilor.

Raspunderea penala in cadrul accidentelor rutiere poate fi prevazuta si


sub aspectul infractiunii de neglijenta in serviciu, potrivit art.249 Cod penal,
in cazurile in care coducatorul auto in calitate de angajat al unui agent
economic, prin incalcarea din culpa a indatoririlor de serviciu, prin
indeplinirea defectuoasa, a cauzat o paguba avutului public ori o vatamare
importanta intereselor legale ale unei persoane.

Pentru o justa determinare a raspunderii, de o mare importamta s-au


dovedit a fi cercetarea calificata a locului faptei, prin respectarea intocmai a
metodologiei stabilite de criminalistica, datele obtinute contribuind la corecta
stabilire a faptelor si tragerea la raspundere a celor vinovati.

Sectiunea 2

Considerente cu privire la continutul notiunii de accident de


circulatie.

Cauzele accidentelor de circulatie.


Practica rutiera a impus unele criterii a caror intrunire cumulata
definesc accidentul de circulatie.

a) Evenimentul s-a produs pe un drum public ori isi are originea pe


un asemenea drum.Prin drum public astfel cum este definit de art.6 pct. 14
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata in Monitorul
Oficial nr. 670/03.08.2006, intelegem orice cale de comunicatie terestra, cu
exceptia cailor ferate, special destinata pentru traficul pietonal sau rutier,
deschisa circulatiei publice.

b) Evenimentul s-a soldat cu victime omenesti sau cu pagube


materiale.

c) In eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.In


legatura cu acest criteriu se iau in consideratie prevederile art.6 pct.6
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata in Monitorul
Oficial nr. 670/03.08.2006, care defineste notiunea de autovehicule,
respectiv orice vehicul echipat cu motor in scopul deplasarii pe drumurile
publice, celelate fiind considerate de lege vehicule si toate pot fi implicate.

Pentru existenta si inregistrarea ca atare a accidentului de circulatie


este necesar sa se descrie mecanismul de producere al acestuia.

Starea de miscare, de deplasare a vehiculelor pe drumul public si


materializarea riscului intr-un eveniment rutier, constituie un alt eveniment
definitoriu al accidentului.

d) Evenimentul s-a produs ca urmare a nerespectarii unor reguli de


circulatie de catre unul sau mai multi participanti la traficul rutier.

Acest element solicita existenta raportului de cauzalitate in sensul ca in


explicarea mecanismului de producere al evenimentului trebuie relevata si
latura subiectiva a partii (partilor) implicate pentru a se stabili ce reguli de
circulatie au fost invocate si in ce masura acest fapt a determinat producerea
accidentului.

Reunind elementele componente ale actiunii, prin accident de circulatie


se intelege evenimentul produs pe un drum public ori care isi are originea
pe un asemenea drum, soldat cu victime omenesti si/sau pagube materiale
ca urmare directa a deplasarii vehiculului si a incalcarii unei dispozitii legale
de catre unul sau mai multi participanti la trafic.
Referitor la cauzele accidentelor de circulatie exista o bogata literatura
de specialitate, in intreaga lume manifestandu-se o serioasa preocupare in
directia prevenirii si a combaterii acestor evenimente.

Cunoasterea si analiza cauzelor accidentelor de circulatie ce provoaca,


in medie, pe an, peste 150.000 de decese, potrivit statisticii O.M.S., a oferit
specialistilor in domeniu suficiente argumente pentru a sustine ca aceste
considerente nu sunt pe deplin accidentale.

In evidenta, potrivit structurii factorilor antrenati in circulatia rutiera, se


apreciaza ca accidentele sunt provocate de actiunea a trei categorii de
factori, aflati frecvent intr-o anumita interdependenta : factorul uman,
factorul tehnic si factorul rutier.Referitor la acesti factori, se impun cateva
precizari :

a) accidentele datorate factorului uman detin o pondere covarsitoare,


reprezentand circa 90% din totalul evenimentelor de trafic;

Pe primele locuri intre cauzele accidentelor provocate de factorii umani


se situeaza in ordine :

- excesul de viteza

- neatentia pietonilor

- depasirea neregulamentara

- conducerea sub influenta bauturilor alcoolice.

b) accidentele datorate factorilor tehnici apartinand autovehiculului,


cum sunt de exemplu cele cauzate de defectarea sau proasta functionare a
sistemelor de franare, de directie, rulare si de semnalizare.Situarea printre
cauzele evenimentelor rutiere a defectiunilor tehnice trebuie uneori corelata
cu influenta factorului uman, in sensul lipsei de preocupare pentru
construirea, intretinerea si revizia corespunzatoare a autovehiculelor.

c) accidentele datorate factorilor rutieri, specifici caracteristicilor


constructive si de amenajare a cailor de comunicatie ( drumuri, sosele,
autostrazi ), de exemplu, starea proasta a suprastructurii asfaltice, lipsa de
vizibilitate, poduri inguste, intersectiile dintre arterele circulate intens,
existenta unor obstacole in imediata apropiere a partii carosabile s.a., sunt
surse importante de pericol, pentru deplasarea vehiculelor si a pietonilor.

CAPITOLUL II
Pregatirea in vederea efectuarii

cercetarii la fata locului

Sectiunea 1

Activitati preliminare deplasarii la fata locului

Inainte de deplasarea la fata locului se intreprind :

-verificarea sesizarii;

-dirijarea unui echipaj la locul accidentului in vederea luarii masurilor ce


nu sufera

amanare si conservarii urmelor si mijloacelor materiale de proba


ramase la fata

locului;

-stabilirea competentei si constituirea echipei de cercetare la fata


locului;

-deplasarea de urgenta la fata locului.

Din echipa de cercetare trebuie sa faca parte :

-lucratori de la formatiunea de circulatie;

-specialistul criminalist;

-lucratori de politie judiciara-in cazul accidentelor de circulatie cu


urmari mortale

si al caror autor este necunoscut;

-alti specialisti : medic legist, ingineri sau tehnicieni auto, ori cadre
didactice din
invatamantul tehnic;

-aparatorul, cand autorul infractiunii a ramas la fata locului, ori cand a


fost urmarit

si prins de lucratorii ce au ajuns primii la fata locului.

Sectiunea 2

Sarcinile lucratorilor care au ajuns primii la fata locului

Acestea constau in :

a) acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor;

b) inlaturarea pericolelor iminente;

c) raportarea evenimentului;

d) identificarea martorilor oculari;

e) asigurarea pazei si conservarea urmelor, precum si a mijloacelor de proba


existente la

fata locului;

f) organizarea urmaririi conducatorului auto angajat in accident, care a


parasit locul

faptei;

g) descongestionarea arterei de circulatie si asigurarea fluentei traficului


rutier.

a) Acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor

Oricine ar fi martorul unui accident de circulatie el are obilgatia morala


si legala de a interveni pentru a indeparta ranitul de pericolele aditionale
( omorare prin explozie, carbonizare, arsuri grave, etc. ).

Concomitent cu acordarea imediata a primului ajutor accidentatului


trebuie chemat un medic cu ambulanta si instiintate organele de politie.
Ca masuri ce trebuiesc aplicate la locul accidentului sunt
recomandate :

- degajarea faringo-traheala si respiratia artificiala pentru reluarea


respiratiei;

- oprirea hemoragiei;

- neutralizarea efectelor socului pentru circulatia sangelui;

- tratarea fracturilor, etc.

De regula se ia masura transportarii victimei la cea mai apropiata


unitate sanitara in vederea acordarii ingrijirilor medicale calificate.Astfel
lucratorii Ministerului de Interne au dreptul sa foloseasca autovehiculele
persoanelor fizice sau juridice pentru transportarea la punctele de prim
ajutor a victimelor accidentelor de circulatie.In cazul cand nu exista alta
posibilitate, transportarea victimei la unitatea sanitara trebuie facuta chiar
cu autovehiculul angajat in accident.

Masura salvarii victimelor se ia chiar cu riscul de a fi distruse anumite


urme existente la fata locului, viata unui om neputand intra niciodata in
concurs cu alte interese.

b) Inlaturarea pericolelor iminente

In unele situatii lucratorii care au ajuns primii la fata locului trebuie sa


ia masuri pentru inlaturarea pericolelor iminente de explozie sau incendiu,
cum ar fi : indepar-tarea obiectelor inflamabile de sursa de foc, interzicerea
accesului persoanelor cu foc deschis sau tigari in apropierea autovehiculelor
al carui carburant s-a scurs pe partea carosabila, oprirea circulatiei in zona
ori devierea acesteia pe artere laterale.

c) Raportarea evenimentelor

Lucratorii ajunsi la fata locului, sunt obligati sa raporteze despre


evenimentul produs unitatii de politie competente informand despre natura
faptei, consecintele survenite, intinderea aproximativa a pagubelor, precum
si despre masurile pe care le-au intreprins pana in acel moment.

d) Identificarea martorilor oculari

Este o activitate de mare importanta avand in vedere ca declaratiile


persoanelor care au perceput nemijlocit imprejurarile in care s-a produs
accidentul contribuie uneori la elucidarea mecanismului producerii
evenimentului rutier, a cauzelor acestuia si implicit la stabilirea vinovatiei
persoanelor implicate.

Dupa identificare acestor persoane li se solicita sa ramana pe loc pana


la sosirea echipei de cercetare.

Se recomanda pe cat posibil ca acesti martori sa fie feriti de


eventualele influentari sau sugestionari venite din partea conducatorului
auto sau victimei, fie din partea altor persoane interesate.

e) Asigurarea pazei si conservarea urmelor si a mijloacelor


materiale de proba existente la fata locului

Aceasta masura este impusa de necesitatea inlaturarii posibilitatii ca


urmele si mijloacele materiale de proba rezultate din accident sa sufere
modificari ori sa fie distruse datorita actiunii factorilor externi ( ninsoare,
ploaie, etc. ) ori activitatilor voluntare sau neintentionate ale unor
persoane.Indepartarea persoanelor care nu-si justifica prezenta la locul
respectiv si interzicerea accesului la locul faptei a celor ce nu au atributii pe
linia cercetarii ori a salvarii victimelor, se impune cu atat mai mult cu cat
zona unde s-a produs accidentul de circulatie este deschisa accesului unui
numar mare de pietoni si mijloace de transport.

Pentru protejarea urmelor si a mijloacelor de proba se poate proceda la


acoperirea lor ( cu saci, folii de polietilena, etc. ) sau la imprejmuirea locului
unde sunt dispuse.

f) Organizarea urmaririi conducatorului auto angajat in


accident care a parasit locul faptei

In situatia in care conducatorul auto a produs accidentul de circulatie a


parasit locul faptei, cei sositi primii la locul faptei dupa luarea masurilor ce nu
sufera amanare, trebuie sa organizeze in mod operativ, urmarirea si
prinderea faptuitorului, fara a mai astepta sosirea echipei de cercetare.

Pe baza informatiilor furnizate de martorii oculari trebuie sa se


stabileasca directia in care s-a deplasat autovehiculul, caracteristicile
acestuia, semnalmentele conducatorului auto, precum si urmele de accident
ce pot exista pe autovehiculul in cauza, tinand cont de urmele lasate la fata
locului, atat pe partea carosabila cat si pe victima.

Aceste date vor fi comunicate posturilor sau echipajelor aflate pe


traseul pe care se presupune ca se deplaseaza autovehiculul implicat in
accident.
Se mai recomanda efectuarea de verificari pe strazile si drumurile
laterale ori la garajele din apropiere ( autorii infractiunilor, de cele mai multe
ori, opresc autovehiculul in aceste locuri, fie pentru a sterge urmele
accidentului, fie pentru a le abandona).

g) Descongestionarea arterei de circulatie si asigurarea


fluentei traficului rutier

Daca ambianta la fata locului nu impiedica circulatia pe artera


respectiva, examinarea criminalistica a locului accidentului poate fi facuta
fara sa se aduca modificari pozitiei autovehiculului sau obiectului.

Sectiunea 3

Primele masuri ce trebuiesc luate la fata locului

de catre echipa de cercetare

Dupa sosirea echipei de cercetare la fata locului aceasta trebuie sa


desfasoare urmatoarele activitati :

a) verificarea daca lucratorii care au ajuns primii la fata locului au luat


masurile ce se impuneau prin urgenta : daca acestea nu au fost luate, seful
echipei va dispune efectuarea acestora fara intarziere.

b) indepartarea de la fata locului a persoanelor care ar putea stanjeni


efectuarea cercetarii ori ar putea deteriora sau distruge urmele si mijloacele
materiale de proba.

c) verificarea masurilor luate pentru paza si conservarea urmelor si


mijloacelor materiale de proba.Toate schimbarile survenite in aspectul initial
al locului faptei trebuie sa fie retinute si conservate ulterior in procesul
verbal, asigurandu-se obiectivi-tatea cercetarii si dand posibilitatea
interpretarii corecte a modului de formare a urmelor si pe aceasta baza a
mecanismului de producere si a cauzelor accidentului.

d) determinarea locului de cercetare

In cazul accidentului de circulatie prin care s-a produs moartea sau


vatamarea integritatii corporale sau sanatatii uneia sau mai multor persoane,
locul faptei cuprinde :
- locul impactului autovehicul-pieton, autovehicul-obiect fixat pe
marginea drumului public, autovehicul-autovehicul, portiunea pe suprafata
carosabila pe care a fost tarata victima, traseul parcurs de autovehicul din
momentul impactului sau coliziunii pana la oprire si locul unde a oprit
conducatorul auto pentru a sterge urmele infractiunii existente pe
autovehicul.

e) stabilirea ordinii si metodelor ce vor fi stabilite in cercetare

Literatura si practica judiciara recomanda ca cercetarea la fata locului


sa urmeze traseul :

- victima-autovehicul-periferie, in directia de unde a venit


autovehiculul ce a produs accidentul atunci cand conducatorul auto
a parasit locul faptei impreuna cu autovehiculul implicat in
accident.Cercetarea trebuie extinsa pe directia deplasarii acestuia
ori unde se presupune ca s-a ascuns.

CAPITOLUL III

Primele masuri care se intreprind

pentru administrarea probelor

Sectiunea 1

Desfasurarea cercetarii la fata locului

Printre cele mai importante activitati pe care le desfasoara organele de


cercetare penala in accidentele de circulatie este cercetarea la fata locului
( art.129 C.p.p.).

Prin efectuarea acestei activitati se pot descoperi principalele date sau


imprejurari ale accidentului, se identifica persoanele care se fac vinovate de
producerea lui.

In activitatea organelor judiciare se pot intalni urmatoarele situatii :

- conducatorul auto si autovehiculul angajat in accident au ramas la


fata locului;
- conducatorul auto a parasit locul accidentului, abandonand
autovehiculul fie la locul impactului sau coliziunii, fie in imediata
apropiere;

- atat conducatorul auto cat si autovehiculul implicat in evenimentul


rutier au parasit locul faptei.

In raport cu situatia concreta existenta la fata locului cu metodele


stabilite pentru cercetarea si ordinea desfasurarii acestora in alegerea locului
de unde va incepe examinarea, trebuie sa se tina cont de natura si urmarile
accidentului, intensitatea traficului rutier, conditiile meteo,etc.

De regula, in cazul accidentelor soldate cu moartea sau vatamarea


integritatii corporale, cercetarea trebuie sa aiba ca punct de plecare victima
extinzandu-se apoi la autovehiculul implicat si continuand spre periferie cu
accent pe examinarea traseului parcurs ( atat inainte cat si dupa impact ).

Cu ocazia cercetarii la fata locului pot fi descoperite diferite


urme.Pentru a stabili dinamica accidentului este necesar sa se caute,
descopere, releve, fixeze, ridice si sa intercepteze urmele lasate pe partea
carosabila, pe autovehicul sau pe alte obiecte aflate la fata locului.

Fata de locul unde s-a produs accidentul, urmele pot fi descoperite atat
inainte de punctul de impact cat si dupa acesta, iar uneori numai dupa
impact.Astfel in cazul lovirii unui pieton pot apare urme atat inainte cat si
dupa impactul cu victima.

Daca aceste urme apar numai inaintea locului de impact, ele se


constituie in asa numitele imprejurari negative , ce trebuie clarificate pe
parcursul cercetarii prin alte metode.

Lucrurile apartinand victimei (geanta, sacosa, palarie, pantofi,etc.) pot


fi dispuse dupa locul impactului pe directia de deplasare a autovehiculului ori
in apropierea acestuia, daca nu au fost purtate de partea frontala a
autovehiculului.

In urma coliziunii dintre doua autovehicule, este posibil ca unele parti


desprinse dintr-un autovehicul sa fie purtate de celalalt autovehicul pe
directia sa de inaintare dupa impact.

La locul accidentului pot aparea urmatoarele categorii de urme :

(a) urme existente pe corpul si garderoba victimei;

(b) urme create de pneurile autovehiculului pe partea carosabila;


(c) urme provenite prin proiectare;

(d) urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule;

(e) urme produse prin lovirea sau prin frecarea dintre diferitele parti ale
autovehiculului implicat in accident sau intre autovehicule si alte
obiecte;

(f) alte categorii de urme(biologice, textile, digito-palmare, urme de


sol,etc.)

(a) Urme existente pe corpul sau garderoba victimei

Pe corpul, hainele si imbracamintea victimei raman multiple urme


rezultat al accidentului.Descoperirea, relevarea, ridicarea si examinarea
acestora ofera posibilitatea

stabilirii mecanismului producerii accidentului autovehiculului implicat,


timpul survenirii mortii, etc.

Un autovehicul in miscare poate lovi victima producand leziuni la cap,


torace, abdomen sau membre.De obicei lovirea corpului se asociaza cu
tararea victimei pe partea carosabila sau cu izbirea de obiectele invecinate.

Lovirea-reprezinta primul contact dintre autovehicul si victima ( se va


gasi pe o singura parte a corpului si se caracterizeaza prin scurgeri sanguine
abundente ) sub forma de echimoze, hematoame, etc.

Leziunile de tarare sau izbire pot imbraca fie forme mai usoare
( echimoze, hematoame) fie forme grave, de tipul fracturilor craniene.

In cazul in care victima e tarata pe distanse mai lungi, corpul acesteia


va suferi leziuni multiple si complexe : zgarieturi sub forma de benzi pe
partea tarata, numeroase echimoze si plagi contuze.

Amplasarea leziunilor corporale si forma acestora depinde de partea


autovehiculului cu care a fost lovita victima.Astfel, bara va produce leziuni
numai in zona membrelor inferioare, aripa poate lovi abdomenul in timp ce
parbrizul si lada autovehiculului produc leziuni in zona toracelui si a corpului.

De multe ori, lovirea este asociata cu proiectarea victimei, iar cadavrul


poate fi gasit la distante mari de autovehicule, iar leziunile se vor apropia de
cele cauzate de caderile de la inaltime.Daca victima a fost calcata de una
sau mai multe roti, cadavrul va prezenta leziuni grave de zdrobire si strivire a
tesuturilor.
Dupa fixarea prin fotografiere a pozitiei cadavrului fata de autovehicul
si obiecte inconjuratoare, se trece la examinarea detaliata a tuturor leziunilor
existente pe corp, insistandu-se pe descrierea formei, marimii, aspectului si
amplasarii lor.

La examinarea victimei trebuie acordata atentie examinarilor


negative .

Un exemplu pentru o astfel de imprejurare ar putea consta in lipsa


sangelui la fata locului, desi victima prezinta leziuni, situatie ce impune
elaborarea versiunii omorului disimulat in accident de circulatie.

Examinarea victimei se continua cu verificarea amanuntita a


imbracamintei pentru descoperirea : urmelor de noroi, vopsea, fragmente de
sticla, particule de sol, imprimarii desenului antiderapant al anvelopei, urme
de tarare, etc.

Fixarea locului si a modului de repartizare a urmelor pe corpul si


garderoba victimei ofera date cu privire la pozitia acesteia fata de sensul de
mers al autovehiculului care a accidentat-o.

O problema care se ridica in legatura cu victima, este aceea a stabilirii


identitatii acesteia, pe baza actelor de identitate sau a inscrisurilor gasite
asupra ei.Daca aceste acte lipsesc, cadavrul va fi descris dupa metoda
portretului vorbit, va fi fotografiat si amprentat, dupa regulile cunoscute.

(b) Urmele create de pneurile autovehiculului pe suprafata


carosabila

Acestea nu apar in timpul rularii pe suprafete carosabile tari si curate,


ci numai la franari violente, la derapaj, la demaraje puternice si in viraje
stranse la viteze mari sau la viraje bruste.

Pneurile lasa urme in timpul rularii obisnuite pe drumuri moi, acoperite


cu zapada, noroi, etc.

Urmele lasate de pneuri prin franare permit sa se aprecieze modul cum


s-a actionat asupra pedalei de frana ( brusc, cu intermitenta, continuu ),
intensitatea franarii, calitatile de franare ale autovehiculului, precum si sa se
determine viteza initiala de deplasare.

Uneori din cauza apasarii bruste pe pedala de frana, apare fenomenul


de blocare a rotilor pe toata distanta de franare sau cel putin o portiune din
ea, ceea ce determina patinarea in directia de mers si formarea de urme bine
conturate si clare in linie dreapta cu acces de particule de cauciuc pe
margini.
Pe spatiile de franare mari, urmele nu au aspectul unor linii duble
continue pe toata lungimea, ci se repeta de doua sau mai multe ori-in functie
de actionari ale pedalei de frana pana la blocare.

Daca accidentul s-a produs in curba, pe un drum cu aderenta scazuta,


iar autovehi-culul nu avea instalatia de franare reglata uniform pe toate
rotile, franarea brusca explica deraparea acestuia.

In acest caz, urmele de derapare trebuie analizate in raport cu urmele


de franare initiale, iar daca acestea nu exista ori s-a creat o pauza intre ele,
vor fi apreciate in functie de ampatamentul autovehiculului, pentru a se
stabili inceputul si sfarsitul urmei.

Urmele de demarare lasate de pneuri-la pornirea de pe loc, cu


acceleratii foarte mari-furnizeaza date privitoare la pozitia initiala la pornire
( astfel de urme in general sunt mai scurte, mai pronuntate pe prima
portiune si mai estompate catre final ).

Avand in vedere ca lungimea de franare reprezinta un element de baza


in calcu-larea vitezei cu care a circulat autovehiculul inainte de accident, de
felul cum sunt respectate cerintele mentionate depinde stabilirea
mecanismului producerii accidentului,

a cauzelor acestuia si, pe aceasta baza, vinovatia sau nevinovatia


persoanelor implicate in evenimentul rutier.

(c) Urmele provenite prin proiectare

Aceste marturii sunt reprezentate prin parti din materiale plastice si


sticla care se sparg si se imprastie in momentul impactului.

Partile metalice ( aripi, usi, etc. ) sunt desprinse si proiectate numai in


cazul colizi-unilor la viteze mari si cu mase mari.

Cea mai corecta informatie privind urmele provenite prin proiectare o


dau cioburile rezultate de la parbrizele autovehiculelor, care pot intregi
traiectoria dupa impact.

In afara partilor desprinse de pe autovehicule in momentul coliziunii, se


gasesc urme la locul accidentului lasate din incarcatura autovehiculelor, care
pot intregi traiectoria dupa impact.

Mai mult, aceste urme, contribuie substantial la identificarea


autovehiculului implicat in accident-cand acesta a parasit locul faptei-si a
faptuitorului.
(d) Urmele lichide provenite de la autovehicule sau din
autovehicule

Daca aceste urme contin ulei ( provenit de la instalatia de ungere ) se


pastreaza mai mult timp pe imbracamintea drumului, daca ele au continut
apa sau benzina ( substante care se evapora mai usor ) urmele nu pot fi
consemnate in procesul verbal de constatare al accidentului.

La locul accidentului lichidele mai sunt prezente si sub forma de urme


de scurgeri, cu ajutorul lor se poate preciza locul in care s-au oprit
autovehiculele dupa impact, de regula, ele se pot prezenta sub forma de
pete alungite sau dungi continue, ceea ce da posibilitatea sa se reconstituie
traiectoria descrisa de autovehicul.

Cand apar urme de lichid de frana este important sa se stabileasca


daca acestea existau si inaintea locului de impact, pentru a dovedi ca
pierderea de lichid nu are legatura cu accidentul.

Unele lichide ramase pe diferite suporturi, inclusiv pe corpul victimei-


sub forma de scurgeri, pete, stropi-pot contribui la identificarea
autovehiculului cu care a fost produs accidentul.

(e) Urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferite parti de
autovehicule implicate in accident sau intre vehicule cu alte obiecte

Aceste urme, pot fi clasificate in :

- urme provenite de la faruri, lanterne de pozitie si semnalizatoare,


geamuri,

parbrize, etc.;

- urme de vopsea;

- urme de sol, etc.

La fata locului pot fi descoperite fragmente de sticla rezultate din


spargerea, faru-

rilor, lanternelor, geamurilor si parbrizelor.


Aceste urme pot fi gasite pe partea carosabila, in blocurile optice ale
autovehiculu-lui, pe corpul sau garderoba victimei.

Aceste urme pot contribui la identificarea autovehiculului implicat in


accidentul rutier.

Datorita impactului cu un pieton, autovehiculul sau obiect fix, din


infrastructura autovehiculului angajat in accident, de regula, imbacsita cu
noroi cad pe partea carosabila urme de sol.

Compararea compozitiei chimice a acestor urme cu probe de sol


prelevate de pe autovehiculul despre care exista indicii ca a fost angajat in
accident si a parasit locul faptei chiar daca nu ofera o concluzie certa, este
de natura sa demonstreze ca autovehiculul respectiv are legatura cu
accidentul.

Astfel datele obtinute, coroborate cu alte probe si mijloace materiale de


proba duc la identificarea autovehiculului cu care s-a produs accidentul si de
aici, la identificarea faptuitorului.

Aceste urme mai ofera indicii referitoare la directia de mers, locul


impactului si chiar viteza de deplasare a autovehiculului.

O situatie intalnita frecvent in activitatea organelor judiciare, este


aceea cand dupa coliziune, autovehiculul se rastoarna, efectuand miscari
complexe de rotire si translare.Reconstituirea traseului parcurs de
autovehicul se poate face numai in baza urmelor de deformare si de frecare
dintre caroserie si suprafata drumului.

Urmele de infundare sunt produse de obicei, de bara de protectie a


autovehiculu-lui.

(f) Alte categorii de urme biologice, textile, digito-palmare, urme


de sol

La fata locului se intalnesc numeroase urme de natura biologica


sange, par, tesut organic, etc.

Prezenta acestora la locul faptei, determina natura urmelor care trebuie


cautate cu ocazia examinarii autovehiculului care a produs accidentul ori
despre care se presupune ca a fost implicat in evenimentul rutier.

Cand autovehiculul cu care s-a produs accidentul a fost abandonat la


locul faptei trebuie sa fie cautate, relevate, fixate si ridicate urme digitale
sau palmare de pe supor-turile care pastreaza astfel de urme : portierele si
manerele nichelate ale acestora, geamuri, parbrize, bord, maneta
schimbatorului de viteze, etc.

Avand in vedere ca forma leziunilor descoperite pe corpul victimei


corespunde reliefului exterior al autovehiculului cu ocazia cercetarii la fata
locului se impune examinarea detaliata a tuturor partilor acestuia bara de
protectie, numar de inmatriculare, rotile din fata, radiatorul, farurile, capota,
parbrizul, stergatoarele de parbriz, caroseria, etc.

De pe infrastructura autovehiculului trebuie recoltate probe de sol,


pentru a fi comparate cu cele descoperite pe partea carosabila, ridicate din
zona unde s-a produs accidentul.

Sectiunea 2

Verificarea starii tehnice a autovehiculului implicat in accident

Aceasta se efectueaza cu ocazia cercetarii la fata locului, vizandu-se


stabilirea urmatoarelor aspecte :

- starea tehnica a sistemelor de franare, directie si iluminare-


semnalizare;

- starea sistemului de inchidere-deschidere a usilor;

- pozitia acului de kilometraj, a manetei schimbatorului de viteze si a


stergatoa-relor de parbriz;

- temperatura apei din radiator si cea din baia de ulei;

- presiunea in pneuri, s.a.

Importanta deosebita pe care o prezinta verificarea starii tehnice a


autovehiculului rezida in aceea ca datele obtinute cu acest prilej, corelat cu
starea si caracteristicile dru-mului public, conditiile atmosferice si de
vizibilitate, intensitatea traficului rutier si celelalte date oferite de
examinarea locului faptei vor asigura obiectivitatea concluziilor expertizei
tehnice auto.
Sectiunea 3
Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului se realizeaza prin : procesul


verbal, schita locului faptei, fotografii judiciare, mulaje.

a) Procesul verbal de cercetare la fata locului este principalul mijloc


procesual de fixare a urmelor si altor probe materiale.

Din experienta pozitiva acumulata de organele de politie care


cerceteaza aceste evenimente si a formatiunilor criminalistice, rezulta
necesitatea cuprinderii in procesele verbale chiar a unor date a caror
mentionare nu pare necesara la prima vedere.

Pe langa elementele ce trebuie sa le contina, trebuie sa se acorde


atentie deosebita consemnarii urmelor si probelor materiale.

Daca se executa verificarea tehnica a autovehiculului cu ocazia


cercetarii la fata locului, sa se consemneze in procesul verbal si cine a facut-
o, pozitia cadavrului si a locului unde s-a gasit, confirmarile expertului
medico-legal, luarea probelor de alcoolemie, efectuarea de fotografii
judiciare, etc.

La fata locului, in situatiile in care exista pericolul disparitiei unor


mijloace de proba sau schimbari in situatia de fapt si se solicita lamurirea
urgenta a unor date si imprejurari se efectueaza constatari tehnico-auto si
constatare medico-legala.

Constatarea tehnica auto apare ca necesara chiar cu ocazia cercetarii


la fata locului si consta in efectuarea unor examinari speciale de ordin tehnic
in scopul stabilirii caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor si a altor
imprejurari ce au importanta pentru solutionarea justa a cauzei.

La aceste activitati trebuie sa participe si conducatorii auto angajati in


accident pentru a le da posibilitatea de a formula intrebari pentru
specialisti.

Astfel de cele mai multe ori prin constatarea tehnico-auto se


solutioneaza probleme legate de mecanismul producerii accidentelor an
general, sau in legatura cu unele elemente ale acestuia in special.
Deasemenea, specialistul poate stabili modul in care soferul a codus
autovehiculul in anumite conditii ale drumului public, posibilitatile tehnice pe
care acesta le avea pentru a evita accidentul, etc.

In anumite situatii ( moarte violenta, suspiciuni cu privire la cauza


decesului ) se impune la fata locului efectuarea unei constatari medico-
legale.

Examinarea medico-legala a victimei prezinta doua aspecte, si anume :


examinarea exterioara a corpului, a imbracamintei si a terenului din imediata
apropiere a cadavrului, si in anumite situatii si examinarea interna a
cadavrului.

b) Schita locului faptei se realizeaza in scopul fixarii datelor rezultate


din cercetarea la fata locului.

Trebuie sa redea atat distantele cat si obiectele micsorate la o anumita


scara.

Schita locului accidentului de circulatie va fi finalizata prin


suprapunerea datelor reiesite din masuratorile efectuate pentru stabilirea
conturului soselei sau intersectiei unde s-a produs si cele rezultate din pozitia
victimelor si autovehiculelor angajate in accident.

c) fotografia judiciara operativa cuprinde :

- aspectul general al locului accidentului;

- autovehiculul in ansamblul sau, pozitia, avariile si urmele gasite de


acestea;

- cadavrul, pozitia lui fata de autovehicul si fata de alte obiecte de la


fata locului;

- diferite probe materiale sau urme rezultate din accident.

In functie de numarul si de dimensiunile obiectelor ce urmeaza a fi


fixate precum si de specificul tehnic de executare, se efectueaza fotografii de
orientare, schita, fotografii ale obiectelor principale si de detaliu.

d) mulajele din gips si din alte materiale, se realizeaza pentru fixarea


urmelor de adancime ale benzii de rulare a anvelopelelor, a urmelor
de tamponare, etc.

Aceasta operatiune se realizeaza dupa executarea fotografiei de


detaliu.
Sectiunea 4
Examinarea autovehiculului despre care se presupune

ca a fost angajat in accident

In practica organelor de urmarire penala se intalnesc frecvent situatii


cand autorul faptei a parasit locul accidentului, impreuna cu autovehiculul
implicat in evenimentul rutier.

Analizand si interpretand urmele descoperite la fata locului se ajunge la


stabilirea autovehiculului despre care exista suspiciuni ca ar avea legatura cu
accidentul produs.

Este necesar de a stabili autovehiculul cu care s-a produs accidentul si


de a identifica persoana ce se afla la volan in momentul impactului.Se
recomanda ca aceasta activitate sa fie desfasurata de catre specialistul
criminalist care a participat la cercetarea locului accidentului.

Pe partile proeminente ale autovehiculului banuit trebuie cautate


urmele de contact, zgarieturi, infundaturi, urme de frecare, accesorii ori parti
din echipament rupte sau lipsa urme de proiectare materiale plastice,
fragmente de sticla, pelicule de vopsea, etc., urme biologice, urme textile.

Trebuie sa se urmareasca daca la autovehiculul respectiv au fost


inlocuite echipamentele sau accesoriile distruse saui avariate in urma
accidentului.Daca autovehiculul in cauza a fost revopsit partial sau total,
intrucat exista posibilitatea evidentierii sub stratul de vopsea aplicat peste
stratul vechi.

Se vor ridica probe din stratul vechi precizandu-se culoarea si portiunile


chituite.

Avand in vedere ca dupa producerea accidentului, faptuitorii spala


autovehiculele este putin probabil ca pe partile laterale sa mai poata fi
descoperite urme de natura biologica ( sange, par, tesut organic ori fibre
textile ).

Nu trebuie sa excludem existenta lor indeosebi pe tamburi si jentile


rotilor.

Aceste urme trebuiesc cautate pe infrastructura autovehiculului, mai


ales cand accidentul s-a produs prin calcarea victimei.
Examinarea autovehiculelor trebuie sa fie urmata de cercetarea zonelor
invecinate locului unde a fost descoperit in vederea identificarii
echipamentelor, accesoriilor, pieselor rupte, sparte, inlaturate sau inlocuite.

Astfel, prin examinarea urmelor descoperite cu aceasta ocazie si


compararea lor cu cele gasite la locul unde s-a produs accidentul se poate
stabili cu certitudine daca autovehiculul in cauza a fost sau nu implicat in
evenimentul rutier.

Sectiunea 5
Ascultarea martorilor si a persoanelor vatamate

Primele date despre accident se obtin de la conducatorul auto implicat,


de la victime, de la martorii oculari.

Se are in vedere comportarea conducatorilor auto si a victimelor mai


mult interesate in cauza ale caror depozitii vor avea un grad mai mare de
subiectivitate si care incearca sa przinte eronat situatia in fapt.

Spre deosebire de acestea, martorii oculari sunt persoane


dezinteresate, si relatarile pe care le fac sunt mai obiective.

De la conducatorul auto se pot obtine urmatoarele date :

- momentul si distanta de la care a observat victima;

- comportarea sa in vederea accidentului;

- comportarea victimei inainte de producerea accidentului;

- viteza cu care a ciculat;

- modul de petrecere a timpului inainte de survenirea accidentului.

Cu ocazia obtinerii primelor date de la conducatorul auto implicat


trebuie sa se

respecte urmatoarele reguli de ascultare dintre care mentionam :

- obtinere datelor sa se realizeze daca este posibil in paralel cu


efectuarea cercetarii la fata locului, pentru a nu-i da posibilitatea
sa se pregateasca cu date nesincere si sa atenueze vina sa;

- sa se traga concluzii pe seama celor relatate numai dupa verificarea


amanuntita a tuturor imprejurarilor reletate;
- cu privire la viteza cu care a circulat este tentat in general sa indice
viteze mai mici decat cele reale;

- incearca sa ascunda consumul unei cantitati de alcool, timpul, locul


si persoanele cu care a consumat bauturi alcoolice.

De la martorii oculari se pot obtine urmatoerele :

- conditiile in care a avut loc accidentul;

- ce autovehicul a savarsit accidentul, categoria, marca, culoarea,


numarul de inmatriculare si alte caracteristici;

- comportatrea conducatorului auto si a victimei in momentul


premergator accidentului;

- comportatrea conducatorului auto si a victimei in momentul


accidentului si dupa;

- conditiile de vizibilitate si atmosferice in timpul accidentului;

- directia de deplasare a autovehiculului inainte de accident si dupa


producere;

- eventualele transformari la fata locului.

Pentru a nu exista unele influentari reciproce intre martorii oculari sau


alte persoane, relatarile se vor obtine individual.O atentie deosebita trebuie
sa acorde relatarilor efectuate de martorii minori, care pe langa faptul ca nu
au experienta si cunostinte pentru relatarea unor amanunte, sunt tentati sa
exagereze sau sa sugestioneze.

Ascultarea victimei la fata locului se va realiza, daca este posibil, dupa


ce i s-a acordat ajutorul medical necesar.La spital se obtin date cand victima
este intr-o stare grava numai cu consimtamantul si in prezenta medicului.

Cercetarea accidentelor de circulatie presupune stabilirea unor


elemente sau clarificarea unor aspecte care sa serveasca la conturarea
naturii juridice a evenimentului, la determinarea raspunderii penale sau civile
ce revine persoanei vinovate de producerea accidentului.

Sectiunea 6
Dispunerea expertizei starii de intoxicatie alcoolica
Atunci cand exista suspiciuni cu privire la faptul ca autorul accidentului
era sub influenta alcoolului in momentul impactului, se impune conducerea
acestuia pentru recoltarea probelor biologice si examenul clinic in vederea
stabilirii alcoolemiei.

Expertiza starii de intoxicatie alcoolica reprezinta unica modalitate de a


dovedi ca faptuitorul a condus autovehiculul avand o imbibatie alcoolica
peste limita legala si are ca obiect urmatoarele probleme :

- daca faptuitorul a consumat bauturi alcoolice;

- cantitatea de alcool ingerata si timpul scurs de la ingerare si pana la


momentul producerii accidentului;

- gradul de alcoolemie;

- existenta manifestarilor specifice starilor de ebrietate.

Deasemenea trebuie retinut faptul ca absorbtia alcoolului este


influentata de diversi factori :

- concentratia de alcool a bauturii;

- timpul de ingerare;

- prezenta sau absenta alimentelor in stomac;

- factorul individual, sexul, varsta, natura bauturilor alcoolice, etc.

Aceste date trebuie avute in vedere cu prilejul ascultarii faptuitorului si


a martorilor.

Sectiunea 8

Identificarea, urmarirea si prinderea conducatorului auto implicat in

accident, luarea masurilor pentru asigurarea fluentei traficului rutier

si conservarea autovehiculului angajat in evenimentul rutier


Cand autorul faptei a pararsit locul accidentului fara incuviintarea
organelor de politie, trebuie sa fie intreprinse masuri pentru identificarea,
urmarirea si prinderea acestuia.

Astfel, un rol deosebit il au rezultatele cercetarii la fata locului, datele


furnizate de martorii oculari si de persoanele vatamate.

Pentru a ajunge la autorul faptei este necesara identificarea


autovehiculului cu care a fost produs accidentul, trebuie sa se procedeze la
verificarea tuturor autovehiculelor banuite, indiferent cine ar fi proprietarii
acestora.

Dupa cercetarea la fata locului, trebuie sa se ia masurile necesare


pentru inlaturarea urmarilor impactului.

Odata cu scoatere in afara partii carosabile a autovehiculului, artera de


circulatie va fi redata traficului rutier, in conditii de maxima siguranta
( montarea indicatoarelor rutiere, inlaturarea tuturor obstacolelor, refacerea
parapetelor, etc.).

Organele de urmarire penala au obligatia sa ia masuri pentru


conservarea si asigurarea autovehiculului implicat in accident.Autovehiculul
poate fi lasat in custodia unei persoane sau poate fi dus la sediul organului
de politie si sigilat intocmindu-se un proces-verbal despre acesta.

Oricare ar fi modalitatea pentru care se opteaza, masura se impune din


urmatoarele considerente :

- inlatura posibilitatea ca persoanele interesate sa recurga la


inlocuirea unor piese, subansamble, etc. pentru a invoca ulterior
cazul fortuit;

- ofera garantia obiectivitatii concluziilor expertizei tehnice auto ce se


va dispune ulterior in cauza;

- previne eventualele sustrageri din autovehicul, cu toate


consecintele ce decurg dintr-o atare situatie.

CAPITOLUL IV
Efectuarea altor acte de urmarire penala
Efectuarea altor acte de urmarire penala
In vederea solutionarii complete a accidentului de circulatie, pe langa
cercetarea

la fata locului, organul de urmarire penala va initia si alte acte procesulae


menite sa serveasca la elucidarea cauzei :

Printre acestea se inscriu :

1. Planificarea cercetarilor.

2. Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor


tehnico-stiintifice

sau expertizelor criminalistice.

3. Ascultarea martorilor.

4. Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor.

5. Dispunerea expertizei tehnice auto.

6. Reconstituirea.

Sectiunea 1
Planificarea cercetarilor

Analizand rezultatele obtinute cu prilejul cercetarii la fata locului, a


examinarii autovehiculului despre care se presupune ca a fost angajat in
accident, a interpretarii urmelor descoperite si a celorlalte masuri
intreprinse, organele de urmarire penala elaboreaza versiuni cu privire la
diversele imprejurari ale cauzei.

Cand autorul a ramas la fata locului, aria versiunilor este mult mai mai
restransa, limitandu-se la cele privitoare la mecanismul producerii si la cauza
accidentului.

Daca autorul a parasit locul accidentului, abandonand autovehiculul se


impune elaborarea unor versiuni diverse de genul :

- autor al faptei ar putea fi un conducator auto care domiciliaza ori isi


are resedinta in zona producerii accidentului sau riverana acesteia;

- autor al accidentului ar putea fi o persoana conducator auto, care


lucreaza la una din unitatile situate pe artera de circulatie respectiva
sau in imprejurimi;
- autor al infractiunii ar putea fi o persoana ce domicilieaza sau se
afla in tranzit spre localitatile limitrofe, situate pe directia de
deplasare a autovehiculului;

- autovehiculul implicat in accident a fost furat din locul de parcare,


etc.

Alte versiuni ce mai pot fi elaborate se refera la :

- forma de vinovatie culpa exclusiva a conducatorului auto, culpa


exclusiva a victimei, etc.

- imprejurarile, mecanismul si cauzele producerii accidentului;

- starea si comportamentul participantilor la traficul rutier, etc.

Planificarea cercetarii asigura jalonarea activitatilor intr-o ordine


cronologica si neomoterea nici unui aspect ce are legatura cu cauza.

Sectiunea 2
Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor

tehnico-stiintifice sau expertizelor criminalistice

Principalul criteriu pentru delimitarea vatamarii corporale din culpa, in


forma simpla de cea in forma agravata este timpul de ingrijiri medicale
necesare pentru vindecare.

Astfel in aprecierea gravitatii social-juridice a acestei fapte antisociale,


principale-le criterii sunt cele de ordin medical.

Constatarea medico-legala elucideaza urmatoarele probleme :

- existenta leziunilor pe corpul victimei;

- natura leziunilor produse si mecanismul de formare a acestora;

- data producerii leziunilor;

- numar de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Daca in urma accidentului a survenit moartea vreunei persoane,


constatarea medico-legala va lamuri : natura si cauza mortii, mecanismul de
producere a acesteia si data instalarii.
Genurile de constatari tehnico-stiintifice sau expertize criminalistice
care pot fi dispuse in cazul cercetarii acestor infractiuni difera de la cauza la
cauza, in raport cu natura urmelor si mijloacelor materiale de proba
descoperite cu ocazia cercetarii locului accidentului ori a examinarii
autovehiculului banuit ca a fost angajat in impact.

Printre constatarile tehnico-stiintifice sau expertizele mai frecvent


intalnite mentionam :

a) constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza


traseologica poate rezolva urmatoarele probleme :

- care este mecanismul de formare a urmei;

- tipul autovehiculului care a creat urma;

- ampatamentul si ecartamentul autovehiculului;

- directia de deplasare a mijlocului de transport;

- tipul autovehiculului de la care provin fragmentele de sticla ( far,


parbriz,

geam, etc.) si peliculele de vopsea descoperite la fata locului;

- daca urmele au fost sau nu create de autovehiculul pus la


dispozitie, ca

model de comparat.

b) constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza chimica

Prin analizele complexe de laborator se poate stabili compozitia


chimica a urmelor de far, parbriz, vopsea, sol, lubrefianti, etc.Specialistul
trebuie sa stabileasca daca urmele mentionate au sau nu aceeasi compozitie
chimica cu urmele de aceeasi natura descoperite pe autovehiculul despre
care se presupune ca a fost implicat in accident.

Concluziile acestei expertize nu constituie probe certe care sa


dovedeasca vinova-tia, ci doar indicii ce trebuiesc coroborate cu celelalte
probe si mijloace de proba administrate in cauza.

Deoarece in cadrul analizelor de laborator urmele examinate se distrug,


acest gen de constatare tehnico-stiintifica sau expertiza trebuie facut numai
in cazuri exceptionale, atunci cand urmele descoperite la fata locului sunt
improprii constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei traseologice.
c) constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza
biocriminalistica

Are ca obiect examinarea urmelor de sange si histologice descoperite


in infrastructura sau pe partile laterale ale autovehiculului implicat sau
banuit ca a fost implicat in accident, a firelor de par, etc.

Specialistii sunt solicitati sa raspunda la intrebarile de genul :

- daca urmele sunt sau nu de sange;

- daca sangele este de natura umana sau animala;

- grupa sanguina a sangelui analizat.

Prin analizarea firului de par se poate caracteriza acest gen de urma


din punct de vedere morfologic 8 culoare, grosime, lungime, forma si
aspectul canalului modular, aspectul capatului liber, etc. ), al sexului
persoanei de la care provine.

d) constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza dactiloscopica

Urmele papilare prezinta importanta deosebita in procesul de


identificare a faptuitorului, in situatia in care autovehiculul implicat in
accident a fost abandonat.

Sectiunea 3
Ascultarea martorilor

Ascultarea martorilor, in primul rand al celor oculari, este de natura sa


serveasca la completarea sau clarificarea unor aspecte cu privire la
imprejurarile in care s-a produs accidentul.

In afara martorilor oculari, martorii mai pot fi identificati din randul


urmatoarelor categorii de persoane :

- calatori, pietoni, biciclisti, conducatori de autovehicule neangajate


in accident care se deplasau pe aceeasi artera de circulatie si au
observat actiunile conducatorului auto implicat in accident, inainte
de producerea evenimentului;
- persoane ce pot furniza date in legatura cu starea conducatorilor
auto inainte de accident-oboseala, influenta alcoolului, etc.

Cu ajutorul acestor martori se pot lamuri o serie de probleme, cum ar fi


:

- traseul parcurs de faptuitor la data producerii accidentului-directia


de deplasa-

re, modul in care conducea autovehiculul, regulile de circulatie


incalcate, etc.;

- comportarea faptuitorului dupa producerea accidentului;

- activitatile desfasurate de autorul faptei in vederea stergerii urmelor


infractiunii

- alibiurile pe care a incercat sa si le creeze pentru a scapa de


raspundere penala;

- starea si comportamentul victimelor accidentului.

O conditie importanta pentru obtinerea unor depozitii utile cauzei-sub


aspectul exactitatii si detalierii celor relatate-este ca ascultarea tuturor
martorilor sa se faca de catre un singur lucrator.

Acesta trebuie sa cunoasca bine situatia de le fata locului, sa fie in


masura sa aprecieze exactitatea si sinceritatea relatarilor, sa intervina cu
intrebari utile pentru lamurirea problemelor solicitate martorilor.

Sectiunea 4
Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor

Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor poate contribui decisiv la


lamurirea completa a mecanismului si cauzelor producerii accidentului, a
raspunderii pentru producerea acestuia.

Ascultarea acestora trebuie sa se efectueze urgent, succesul fiind


conditionat de probele administrate pana in acel moment, de masura in care
acestea reusesc sa formeze un tablou complet al celor petrecute, de
pregatirea care se face in vederea desfasurarii acestei activitati.

Planul de ascultare trebuie sa vizeze lamurirea urmatoarelor probleme :

- imprejurarile concrete in care s-a produs accidentul;

- cauzele care au generat producerea acestuia;

- actiunile ori inactiunile victimei, inainte de impact;

- viteza cu care a circulat pe portiunea de drum respectiva;

- starea fizica in momentul conducerii autovehiculului si producerii


accidentului-

-obosit, bolnav, sub influenta bauturilor alcoolice, etc.

- motivele care l-au determinat sa conduca autovehiculul intr-o astfel


de stare;

- activitatile pe care le-a intreprins pentru evitarea accidentului prin


manevrarea autovehiculului;

- motivele care l-au determinat sa paraseasca locul faptei fara


incuviintarea organelor de politie si sa abandoneze autovehiculul
implicat in accident;

- activitatile pe care le-a intreprins in vederea stergerii urmelor


infractiunii;

- persoanele care mai cunosc despre fapta savarsita si imprejurarile


in care au luat la cunostinta despre aceasta.

Sectiunea 5
Dispunerea expertizei tehnice auto

Cu ajutorul acestei expertize se poate elucida problemele referitoare la


mecanismul producerii accidentului, in general, sau unele aspecte ale
acestuia, in special.

Problemele puse in fata expertizei tehnice auto sunt :

a) Probleme privind starea tehnica a autovehiculului


Sub acest aspect, expertul ethnic auto este solicitat sa elucideze
urmatoarele :

- existenta sau inexistenta defectiunilor tehnice si natura acestora;

- data aparitiei defectiunilor tehnice constatate;

- legatura dintre defectiunile tehnice pe care le prezinta autovehiculul


implicat in accident si urmarile produse;

- posibilitatea prevederii din timp a acestor defectiuni de catre


persoanele care raspund de starea tehnica a autovehiculelor, etc.

b) Probleme referitoare la imprejurarile in care s-a produs


accidentul

Pentru lamurirea acestora, expertul ethnic auto va fi solicitat sa dea


raspuns la urmatoarele intrebari :

- viteza cu care a circulat autovehiculul anterior franarii, raportata la


caracterisicile si starea drumului public, precum si conditiile
meteorologice si de vizibilitate;

- viteza autovehiculului in momentul impactului;

- cauzele tehnice care au determinat rasturnarea autovehiculului pe


partea carosabila cu a anumita inclinare, umiditate si unghi de viraj
si de viteza cu care trebuia sa circule pentru a evita deraparea sau
rasturnarea.

Probele pe baza carora se poate determina viteza uni automobil sunt


urmatoarele : lungimea urmei de franare, distanta de rulare cu frana de
motor, energia cinetica consumata pentru deplasarea sau deformarea
maselor intrate in coliziune, spatiul de imprastiere a fragmentelor rezultate
din spargerea parbrizului, precum si diagrama tahograf.

c) Probleme referitoare la evaluarea pagubelor

Atunci cand, pe langa uciderea sau vatamarea din culpa a uneia sau
mai multor persoane s-a produs si avarierea autovehiculului implicat in
accident, expertizei tehnice auto ii revine sarcina de a evalua si pagubele
pricinuite cu aceasta ocazie.

La evaluarea unui autovehicul se tine cont de mai multe elemente :


valoarea de achizitie, parcursul real, starea tehnica, durata de exploatare si
coeficientul de uzura.
Pentru stabilirea cu exactitate a avariilor este necesar sa se determine
gradul de uzura al autovehiculului in momentul producerii accidentului,
valoarea devizului de reparatii cuprinzand pretul pieselor si materialelor,
precum si manopera, calculat potrivit normelor in vigoare.

Sectiunea 6
Reconstituirea

Cand recurgem la reconstituire nu urmarim verificarea si prezentarea


unor aspecte privitoare la mecanismul producerii accidentului ori la
posibilitatile evitarii acestuia, in conditiile date, ci la stabilirea posibilitatii
perceperii unor imprejurari legate de evenimentul rutier cercetat.

Astfel, ponderea principala o obtin reconstituirile efectuate pentru


stabilirea posibilitatii de observare, percepere, memorare sau reproducerea
unui fapt sau fenomen. Dar cum accidentele de circulatie sunt evenimente
cu desfasurare rapida, posibilitatea perceperii si fixarii in memorie este mai
redusa.

Asemenea reconstituiri ofera posibilitatea verificarii declaratiilor


martorilor si partii vatamate.Alteori, se poate recurge la reconstituire pentru
a evidentia traseul parcurs de faptuitor dupa savarsirea faptei, locul unde a
abandonat autovehiculul ori unde s-a oprit pentru a sterge urmele
infractiunii.

Nu pot fi reproduse fapte si imprejurari de genul :

- deraparilor;

- franarilor dure;

- rasturnarilor;

- circulatiei cu viteza mare, pe timp de noapte, ceata, pe drum cu


polei, mazga.

- coliziuni intre doua sau mai multe autovehicule ori catastrofe


rutiere, etc.

Este interzis sa se faca reconstituirea daca prin reproducerile ce se


urmaresc se poate pune in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea
participantilor la aceasta activitate.

ANEXA Nr.1
PROCESVERBAL

DE CERCETARE LA FATA LOCULUI

Anul 2007, luna ianuarie, ziua 10, in orasul Alexandria.

Insp. ALEXE ION din cadrul politiei Alexandria, fiind sesizat din oficiu
conform prevederilor art.221,C.P.P., despre faptul ca in localitatea Alexandria,
pe strada Crisului a avut loc un accident de circulatie, in vederea stabilirii
imprejurarilor in care acesta s-a produs, a descoperirii si fixarii urmelor, a
pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba in baza art.129,C.P.P., m-am
deplasat la fata locului insotit de expertul medico-legal DIACONU MARIN,
criminalist insp. MOCANU VASILE, inginerul MORARU ADRIAN de la Registrul
Auto Roman Alexandria.

A fost prezentat conducatorul auto implicat in accident, NICOLAE


NICOLAE, din orasul Alexandria, judetul Teleorman, somer.

La cercetarea la fata locului, au luat parte martorii :

1. RADU ANETA, salariata la S.C. DUNAREA S.A., domiciliata


in Alexandria, str.Crisului nr.4, jud. Teleorman.

2. STAN RADU, salariat la INTERAGRO S.A., domiciliat in Alexandria, str.


Crisului nr.10, jud. Teleorman.

Pana la sosirea la fata locului, paza a fost asigurata de agent LUPU ION
din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Alexandria.

Cu ocazia cercetarilor la fata locului, am constatat urmatoarele :

Drumul public unde s-a produs accidentul este situat dupa intersectia
str. Crisului cu str. Argesului, in dreptul imobilului cu nr.6, avand
caracteristicile :

Latimea partii carosabile este de 9,50 m, din care banda de circulatie


spre localitatea Rosiorii de Vede este de 4,75 m, iar spre localitatea
Draganesti, de 4,75 m; strada este asfaltata, uscata, prevazuta pe ambele
parti cu trotuare in latime de 3 m, mijlocul strazii este cu o linie continua
mediana de culoare galbena.

La distanta de 3m, respectiv 4,26 m de bordura din dreapta a


trotuarului, spre interiorul soselei ( in dreptul imobilului nr.4) si parallel cu
acesta, spre intersectia cu str. Argesului pe o distanta de 7 m se gasesc doua
urme paralele de franare, avand fiecare latimea de 18 cm. Aceste urme se
continua pana la rotile din spate ale autoturismului Dacia 1310 cu nr. De
inmatriculare TR-02-LFA.

Pe portiunea de sosea dintre rotile din spate si cele din fata ale
autoturismului

stationat, nu au fost gasite urme de franare.Urmele de franare amintite nu


prezinta caracteristici individuale vizibile.

La o distanta de 60 cm de farul din dreapta al autoturismului si in


continuare pe o distanta de 4 m spre intersectia strazilor Crisului si Argesului,
se gasesc pe sosea numeroase cioburi de far, care dupa ce au fost
fotografiate asa cum s-au gasit, iar apoi mentionate in schita locului faptei,
au fost ridicate si impachetate intr-o cutie de carton cu inscriptia nr.1.

Pe sosea, langa roata din dreapta din fata au fost gasite 4 bucati mici
de substanta maron, asemanatoare vopselei, cu dimensiunile intre 0,30x0.80
cm.Aceste urme au fost ridicate intr-un plic ce poarta inscriptia nr.2.

Autoturismul de culoare maro este oprit in pozitie paralela cu bordura


trotuarului din dreapta, la o distanta de 1,7 m spre mijlocul soselei si la o
distanta de 2,3 m fata de punctul central al intersectiei.

Autoturismul prezinta farul din dreapta spart, iar in jurul carcasei de


fixare a farului exista portiuni de forma neregulata de desprindere a
vopselei.De la far spre partea posterioara a autoturismului pe partea
dreapta, la o distanta de 26x35 cm cu o adancime de 4 cm se gasesc urme
de frecare sub forma de zgarieturi ale vopselei.Inaltimea la care sunt
repartizate aceste urme, fata de nivelul soselei, fiind intre 50 si 108 cm.

Starea tehnica a autoturismului a fost verificata de ing. MORARU


ADRIAN care a intocmit pe baza celor constatate, un proces verbal de
constatare separat.

Victima VASILE ION, in varsta de 26 ani, identificat pe baza Cartii de


Identitate, gasita asupra sa, se gaseste culcat pe partea dreapta a soselei, cu
capul indreptat spre intersectia cu str. Crisului nr.9, iar cu picioarele spre str.
Argesului.

Cadavrul se gaseste cu fata in jos, cu piciorul drept intins si la o


distanta de 0,4 m spre partea dreapta fata de roata din spate dreapta a
autoturismului.Victima are mana dreapta intinsa inainte, pumnul strans, iar
mana stanga este orientata paralel spre membrele inferioare.

Cadavrul avand o lungime de 1,72 m este imbracat in haina si


pantaloni de culoare bej, pantofi negri, descoperit, par saten deschis.Pe
spatele hainei pe o suprafata de 24-45 cm se gasesc imprimate urme de
stratificare de culoare deschis asemanatoare prafului existent pe suprafata
soselei.

In vederea determinarii omogenitatii prafului existent pe haina victimei,


au fost luate probe comparative de la fata locului.Plicul notat cu nr.3
cuprinde probe de praf luate de pe suprafata soselei, iar plicul notat cu nr.4,
proba luata de pe haina victimei.Operatiunile de ridicare ale acestor probe au
fost effectuate de ofiterul criminalist insp. MOCANU VASILE.

Alte urme pe imbracamintea si incaltamintea victimei nu au fost gasite.

In zona partii frontale, dreapta a capului victimei, se gaseste o


echimoza de culoare rosu-inchis, cu dimensiunile de 2-5 cm.Din nas si
cavitatea bucala se scurg mici

cantitati de substanta asemanatoare sangelui, de culoare rosie.S-a luat o


cantitate de 50 ml din aceasta proba in eprubeta notata cu nr.5, in vederea
unor analize biologice sau medico-legale.

Expertul medico-legal confirma prezenta unui miros de alcool in


apropierea partii bucale a cadavrului.

In vederea determinarii cauzei medico-legale a mortii, cadavrul a fost


transportat la spitalul judetean, iar expertului i-a fost inmanata o copie dupa
adresa prin care s-a dispus efectuarea autopsiei.

Conducatorul auto NICOLAE NICOLAE a fost insotit de agent STEFAN


ION la spitalul judetean in vederea recoltarii probelor biologice necesare
stabilirii alcoolemiei.

La fata locului au fost effectuate un numar de 8 fotografii judiciare


operative si o schita care se anexeaza la prezentul proces verbal.

Persoanelor participante la cercetare la fata locului li s-a adus la


cunostinta dreptul prevazut de art.91,C.P.P. in sensul ca au posibilitatea sa
faca obiectiuni si sa dea explicatii in legatura cu cele constatate.Cei prezenti
au declarat ca nu au nimic de completat la procesul verbal.

Cercetarea la fata locului s-a facut intre orele 10 13.

Drept pentru care am incheiat prezentul proces verbal intr-un singur


exemplar.