Capitolul 1

Notiunile fundamentale ale

teoriei ecuatiilor diferentiale

Notiunea de solutie. Problema Cauchy. Existenta si unicitate. Solutii locale,

solutii maximale, solutii globale. Stabilitate. Calcul aproximativ.

1. Notiunea de solutie si problema Cauchy

Incepem prin a relua pe scurt exemplele prezentate n [28, vol. I, Cap. V, 6]
(vezi si [7], [39], [56]).
Dac a x(t) este cantitatea dintr-un element fisionabil nedezintegrata la
momentul t, procesul de dezintegrare este modelat, cu aproximatie, de relatia

x0 = ax, a>0 (1.1)

Dac a p(t) este populatia unei specii la momentul t iar r > 0 este rata
de crestere presupus a constanta, modelul de crestere a populatiei propus de
Malthus conduce la
p0 = r p (1.2)
iar un model propus de Verhulst conduce la

p0 = r p bp2 (1.3)

unde b > 0 este foarte mic n raport cu r.

Dac a ntr-o populatie de n persoane atinsa de o epidemie, x(t) reprezinta
numarul indivizilor neinfectati la momentul t iar y(t) numarul indivizilor
infectati care circula liber, evolutia epidemiei este descrisa prin
( 0
x = xy
, > 0, > 0. (1.4)
y 0 = xy y

1
2

Aplicarea legilor mecanicii conduce de asemenea la ecuatii diferentiale.

Daca P este un punct material de masa m supus la momentul t actiunii
unei forte F (t) care-l atrage f
ar
a frecare spre punctul O de-a lungul unei drepte,
atunci, consider and O drept origine a dreptei, pozitia lui P la momentul t, x(t),
este legata de F (t), conform legii a doua a lui Newton, prin

m x00 (t) = F (t) (1.5)

n particular, n cazul unei forte elastice F (t) = kx(t), unde k > 0 este
coeficient de elasticitate, (1.5) devine

m x00 (t) + kx(t) = 0 (1.6)

a de frecare proportionala cu viteza kf x0 (t),

Daca se ia n consideratie si o fort
kf > 0, se obtine ecuatia oscilatorului armonic sub forma

m x00 (t) + kf x0 (t) + kx(t) = 0 (1.7)

O ecuatie de acelasi tip descrie si variatia intensitatii ntr-un circuit oscilant.

Dac a (t) este coordonata unghiulara a unui punct de masa m al unui
pendul de lungime l, care se misc a f
ara frecare sub influenta fortei gravitationale,
atunci
ml00 = mg sin
(vezi Fig.1.1.) sau
l00 + g sin = 0 (1.8)

Fig. 1.1
Sistemele hidraulice de copiere sunt modelate (vezi [80], [49], [31], [84])
prin

00 (t) + ky 0 (t) = A ps p(t)

 
F (t) + my (1.9)
2

Ay 0 (t) V0 p0 (t) = C [h + y0 (t) y(t)] p(t)[h y0 (t) + y(t)] ps p(t)

n p p o
E
unde y0 (t) reprezinta variatia cunoscuta a unei coordonate de-a lungul pro-
filului de copiat, y(t) este deplasarea obtinta n final iar p(t) este presiunea
ntr-unul dintre compartimentele separate de valva de control (vezi Fig. 1.2)

Fig. 1.2 Sistem de copiere hidraulic

1. sablon; 2. Cutit; 3. Semifabricat (piesa); 4. Piston;
5. Sanie copiere; 6. Sertar distribuitor
 3

A, m, k, ps , E, V0 , C, h sunt constante strict pozitive iar F (t) este o forta

exterioar
a. Folosind (1.9) se studiaza miscarea descrisa de y(t) si p(t).
Se observa c a exemplele precedente sunt de forma

F (t, x, x0 , . . . , x(k) ) = 0 (1.10)

x1 F1
.. ..
unde x = . iar F = . este o functie continua. n cazul (1.10)
xn Fm
se va vorbi fie de o ecuatie diferentiala (vectoriala) de ordin k, fie de un sistem
de ecuatii diferentiale de ordin k.
Definitie. Ecuatiile de tip (1.10)

x(k) = f (t, x, x0 , . . . , x(k1) ), (1.11)

f1
..
cu f = . , se numesc sub forma normal a Cauchy. n cazul n care f nu
fn
depinde de t ecuatia se numeste autonom a.
Observam c a ecuatiile (1.1)-(1.4) sunt autonome si sub forma normala
Cauchy iar (1.5) - (1.9) se aduc la aceasta forma prin operatii algebrice simple.
Ecuatiile (1.5) si (1.9) nu sunt autonome.
In continuare vor fi considerate numai ecuatii care admit reducerea la forma
normal a Cauchy.
Exemplele precedente arat a ca ecuatiile diferentiale au drept obiect studiul
unor functii aflate n relatie cu derivatele lor. Uneori este usor de aflat nsasi
functia: x(t) = c eat , t R verifica pentru orice c R ecuatiar(1.1),
k
p(t) = cert , t R, verific a pentru c R ecuatia (1.2), iar x(t) = c1 cos t +
r m
k
+c2 sin t , t R, verifica (1.6) c1 , c2 , R.
m
In general este posibil a numai deducerea unor proprietati ale acestor functii
si calculul lor aproximativ.
Notiunea fundamental a a teoriei ecuatiilor diferentiale este cea de solutie.
Vom ncepe prin a defini aceasta notiune n cazul ecuatiilor diferentiale de
ordinul unu.
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa. Fie f : D Rn o functie
continu a. Functia : I Rn de clasa C 1 definita pe I un interval din R se
numeste solutie a ecuatiei diferentiale de ordin unu

x0 = f (t, x) (1.12)

daca
4

(1) (t, (t)) D t I si

(2) 0 (t) = f [t, (t)] t I (1.13)

Daca D Rn deci f nu depinde de t, ecuatiile (1.12) se numesc autonome.

De exemplu, functiile x(t) = cet , t R, sunt solutii ale (1.1) pentru
toate constantele c R iar p(t) = cert , t R, sunt solutii ale (1.2) pentru
c R.
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa, fie (t0 , x0 ) D (t0 R,
x0 Rn ) si fie f : D Rn o functie continua. Se numeste Problem a Cauchy
relativa la ecuatia (1.12) problema determinarii unei solutii : I Rn astfel
ncat t0 I si
(t0 ) = x0 (1.14)

Notatie. Problema Cauchy (1.12), (1.14) se scrie sub forma

x0 = f (t, x)
(
(1.15)
x(t0 ) = x0

iar n cazul autonom

x0 = f (x)
(
(1.150 )
x(t0 ) = x0

pentru care se va folosi si notatia (f, t0 , x0 ) iar solutia se va nota

(t; t0 , x0 ). (1.16)

Exemple. Dac a n (1.1) se impune conditia x(t0 ) = x0 se obtine solutia

x(t) = x0 ea(tt0 ) iar dac a n (1.2) se cunoaste p(t0 ) = p0 se obtine p(t) =
= p0 er(tt0 ) .
Atragem atentia c a n (1.15) este vorba de fapt de n ecuatii iar x0 este un
vector cu n componente; n form a extinsa (1.15) se scrie:
0
x1 = f1 (t, x1 , . . . , xn )
x1 (t0 ) = x0,1

.. ; .. (1.17)
. .
0

xn = fn (t1 , x1 , . . . , xn ) xn (t0 ) = x0,n .

Un exemplu important este cel al sistemelor de ecuatii diferentiale afine

x0 = A(t)x + b(t) cu A : I L(Rn ) continua, b : I Rn continua, I un
interval deschis din R. Folosind baza canonica din Rn aceste sisteme capata
 5

forma:
Xn

x 0 = a1j (t)xj + b1 (t)


1
j=1



.. (1.18)
.
n


X
0 =


n

x anj (t)xj + bn (t)
j=1

Vom demonstra n continuare ca Problema Cauchy (1.15) este echivalenta cu

o ecuatie integral
a de tip Volterra (acestea sunt ecuatii de forma
Z t
x(t) = g(t) + h[t, s, x(s)]ds ).
a

PROPOZIT IA 1.1. Functia de clas a C 1 : I Rn , unde I este un

interval deschis din R cu t0 I, este solutie a Problemei Cauchy (1.15) dac
a
si numai daca este continu
a si satisface:
(i) (t, (t)) D t I , si
Rt
(ii) (t) = x0 + t0 f [s, (s)]ds, t I. (1.19)

Amintim c
a pentru f = (f1 , . . . , fn ), f1 , . . . , fn integrabile Riemann,
Z b Z b Z b 
f= f1 , . . . , fn
a a a

(vezi [28, vol I, Cap. IV]).

Demonstratie. Dac a este solutie a (1.15) atunci (i) are loc din
definitia notiunii de solutie, este continua fiind de clasa C 1 iar din formula
Leibniz-Newton si din (1.15) obtinem pentru t I
Z t Z t
(t) (t0 ) = 0 (s)ds = f [s, (s)]ds.
t0 t0

tinand cont c a (t0 ) = x0 , (1.19) rezulta.

Dac a este continu a, cum f este continua prin ipoteza, n (1.19) se
integreaza o functie continu a si atunci este de clasa C 1 ([28, vol I, Cap. V,
1, Teorema 1.10]). Conditia (1) din definitia solutiei este aceeasi cu (i) iar
din (1.19) prin derivare se obtine (1.13) si, evident, (t0 ) = x0 .

Observatie. (1.19) are sens si n cazul n care f este numai, de exemplu,
marginita si integrabila Lebesgue.
Dupa cum s-a putut observa deja, anumite probleme conduc la ecuatii n
care apar derivate de ordin superior.
6

Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa si f : D R o functie

continua. Functia : I R de clas a C n , definita pe intervalul deschis I R,
se numeste solutie a ecuatiei diferentiale de ordin n

x(n) = f (t, x, x0 , . . . , x(n1) ) (1.20)

daca
(1) (t, (t), . . . , (n1) (t)) D t I, si
(2) (n) (t) = f [t, (t), 0 (t), . . . , (n1) (t)] t I (1.21)

Studiul solutiilor ecuatiilor diferentiale de ordin n se reduce la studiul

solutiilor unor ecuatii diferentiale vectoriale (sisteme) de ordin 1.
PROPOZIT IA 1.2. Fie D R Rn o multime deschis a si f : D R
o functie continua. Fie sistemul
0
x = x2
10


x2 = x3


.. (1.22)
.
0

x = xn


n1


0
xn = f (t, x1 , . . . , xn )

asociat (n mod canonic) ecuatiei (1.20).

a) Dac a : I R este solutie a (1.20) atunci x1 = , x2 = 0 , . . . ,
xn = (n1) este solutie a (1.22).
b) Dac a (1 , . . . , n ) este solutie a (1.22) atunci = 1 este solutie a
(1.20).
Demonstratie. a) Rezult a imediat.
b) Deoarece (1 , . . . , n ) este continua si k = 0k1 k 2, rezulta ca
(n)
C n (I) iar din 0n = 1 = (n) rezulta ca verifica (1.20).

COROLAR 1.2.1. Datele initiale (1.14) pentru (1.22) conduc la urm
atoa-
rele conditii initiale pentru (1.20)

x(t0 ) = x00 , x0 (t0 ) = x01 , . . . , x(n1) (t0 ) = x0n1 (1.23)

Exemplu. Ecuatia diferential

a de ordin 2

x00 + b(t)x0 + c(t)x = g(t)

este echivalent
a cu sistemul
( 0
x1 = x2
x02 = b(t)x2 c(t)x1 + g(t)
 7

iar conditiile initiale sunt x(t0 ) = x00 , x0 (t0 ) = x01 . Pentru n = 2 vom folosi n
(1.22) si notatia (x, y) n loc de (x1 , x2 ) iar pentru n = 3, notatia (x, y, z) n
loc de (x1 , x2 , x3 ).
Exemplu. Sistemul (1.9) este echivalent cu sistemul de ordinul ntai
0

y =z

0 k A  p0  F (t)
z = z+ p (1.24)
m m 2 m
AE CE n

p p o
p0 = [y(t) y0 (t) h] p(t) + [y(t) y0 (t) + h] ps p(t)

z+
V0 V0

2 EXISTENT
A S
I UNICITATE
Relativ la Problema Cauchy se studiaza n primul rand urmatoarele aspecte:
(I) Exist
a cel putin o solutie a Problemei Cauchy ((1.15)) ?.
Dac a (t0 , x0 ) D I = (a, b) 3 t0 si : I Rn solutie a (f, t0 , x0 ),
se numeste solutie local a a Problemei Cauchy (1.15). Se spune ca (1.15) are,
n acest caz, proprietatea de existent a a solutiilor locale. Rezultatul privind
existenta solutiilor locale va fi demonstrat n capitolul urmator (Teorema lui
Peano). La baza lui st a ipoteza de continuitate a functiei f inclusa n definitia
notiunii de solutie.
In cazul n care f nu este presupusa continua se poate ntampla ca Prob-
lema Cauchy s a nu aiba solutie: fie, de exemplu, f : R R, f (x) = 0 daca
x R Q si f (x) = 1 dac a x Q. Consideram Problema Cauchy x0 = f (x),
x(0) = x0 Q. Deoarece x0 are proprietatea lui Darboux, o solutie a acestei
probleme ar trebui s a aiba numai valori rationale. Atunci nsa x0 = 1 deci
x(t) = t + x0 / Q t R Q si deducem ca nu exista solutii ale Problemei
Cauchy propuse. Exist a si situatii n care, desi functia f nu este continua,
Problema Cauchy (1.15) are solutii. Astfel, daca n exemplul anterior definim
f prin f (x) = 0 dac a x Q, f (x) = 1 daca x R Q functia x(t) = x0
t R este solutia Problemei Cauchy x0 = f (x), x(0) = x0 Q. Un alt ex-
emplu l ofera Problema Cauchy x0 = sgnx, x(0) = x0 . Pentru x0 > 0 aceasta
are solutia (t) = t + x0 , : (x0 , ), pentru x0 < 0 solutia (t) = t + x0
: (x0 , ) iar pentru x0 = 0 solutia (t) = 0 definita pe R.
(II) Este solutia Problemei Cauchy (1.15) unic
a?
(Am mentionat anterior c a ipotezele facute n cadrul definitiei asigura
existenta).
Este usor de v
azut c
a dac
a f este presupusa numai continua exista Prob-
leme Cauchy cu mai multe solutii. De exemplu, x0 = 5x4/5 , x(0) = 0 are ca
8

solutii pe 0 (t) = 0 t R si, pentru a < 0, pe

5
(t a) , t (, a)

a (t) = 0, t [a, 0)

t5 , t [0, )

Proprietatea de unicitate a solutiilor locale necesita anumite clarificari (vezi

[56], [7]).
Definitie. Se spune c a Problema Cauchy (f, t0 , x0 ) are proprietatea de
unicitate local a a solutiilor dac
a pentru orice I1 , I2 intervale deschise care
contin pe t0 , pentru care exist a 1 : I1 Rn si 2 : I2 Rn solutii ale
a un interval deschis I0 3 t0 astfel ncat
(f, t0 , x0 ), exist

1 |I0 I1 I2 = 2 |I0 I1 I2 (2.1)

PROPOZIT IA 2.1. (f, t0 , x0 ) definita n (1.15) are proprietatea de

a a solutiilor pentru orice (t0 , x0 ) D dac
unicitate local a si numai daca
(t0 , x0 ) D, I1 , I2 intervale deschise care contin pe t0 si oricare ar fi
1 : I1 Rn , 2 : I2 Rn solutii ale (f, t0 , x0 ) are loc

1 |I1 I2 = 2 |I1 I2 (2.2)

(aceasta ultim
a proprietate mai este denumita si unicitate globala; vezi [7],
[56]).
Demonstratie. Este suficient sa luam I0 = I1 I2 .
Fie J = {t I1 I2 |1 (t) = 2 (t)}, t0 J J 6= . Deoarece

J = I1 I2 (1 2 )1 ({0})

rezulta ca J este (relativ) nchisa n I1 I2 .

Aratam acum c a J este o multime deschisa. Fie t1 J si x1 = 1 (t1 ) =
= 2 (t1 ). Din proprietatea de unicitate locala pentru (f, t1 , x1 ) exista in-
tervalul deschis I0 3 t1 astfel nc at 1 |I0 I1 I2 = 2 |I0 I1 I2 adica t1

I0 I1 I2 J. I0 , I1 , I2 fiind intervale deschise am aratat ca fiecare
punct din J are o vecin atate deschisa inclusa n J. Prin urmare J este o
submultime nevid a simultan nchis a si deschisa a multimii conexe I1 I2 deci
coincide cu aceasta ([28, vol I, Cap. III, 5, Prop. 5.4]).

In cele ce urmeaz a proprietatea de unicitate va fi utilizata n forma echiva-
lenta data n Propozitia 2.1.
Cupland cele dou a proprietati (I) si (II) obtinem proprietatea de existenta
si unicitate local a pentru (f, t0 , x0 ): exista I0 un interval deschis cu t0 I0 si
exista o unic a : I0 Rn solutie a (f, t0 , x0 ).
 9

Unicitatea solutiei Problemei Cauchy (f, t0 , x0 ) se va obtine pentru f cu

proprietatea de a fi local lipschitziana n variabila a doua.
Definitie. Fie I o multime deschisa din R si G o multime deschisa din Rn .
Notam cu t elementele lui I si cu x = (x1 , . . . , xn ) pe cele ale lui G. Functia
f : I G Rn se numeste local lipschitzian a n variabila a doua (l.l.v.2) daca
oricare ar fi A compact, A I, si oricare ar fi K G, multime compacta si
convex a L 0 astfel ncat t A si x, y K,
a , exist
||f (t, x) f (t, y)|| L||x y|| (2.3)
(|| || va desemna, de regul a, norma euclidiana pe Rn ) L, care depinde de A si
K, se numeste constant a locala de lipschitzianitate. Daca D este o multime
deschis a din R Rn , f : D Rn se numeste local lipschitzian a n variabila
a doua dac a ndeplineste conditiile de mai sus pentru orice I G D.
Definitia precedent a a fost sugerata de aplicarea formulei cresterilor finite
functiilor de clas a C 1.
PROPOZIT IA 2.2. Fie I si G ca n definitia precedent a si
f : I G Rn continu a, de clas a C 1 n raport cu variabilele (x1 , . . . , xn ),
fi
aceasta nsemn and ca a si sunt continue pe I G, i, j {1, . . . , n}.
exist
xj
Atunci, f este local lipschitzian a n variabila a doua.
Demonstratie. Aplic am Teorema cresterilor finite ([28, vol II, Cap. VII,
5, Teorema 5.1.]) functiilor f1 (t, ), . . . , fn (t, ) pe intervalul [x, y] K si
obtinem, pentru orice i = 1, . . . , n,
n
X fi
fi (t, x) fi (t, y) = [t, i (t)](xj yj ),
xj
j=1

cu i (t) (x, y) K. Folosind inegalitatea Cauchy-Schwarz ([28, vol I, Cap.

II, 3, Prop.3.1]) obtinem, not and cu || || norma euclidiana,
 
f
i
|fi (t, x) fi (t, y)| [t, i (t)] ||x y||

xj j=1,n

(   )!
f
i
sup (t, ) |(t, ) A K, i = 1, . . . , n ||x y||,

xj j=1,n

i = 1, . . . , n. Atunci
n
X
||f (t, x) f (t, y)||2 = [fi (t, x) fi (t, y)]2
i=1
(   )!2
f
i
n sup (t, ) |(t, ) A K, i = 1, . . . , n ||x y||2

xj j=1,n

10

si rezultatul anuntat este demostrat cu

(  )
f 
i
L = n sup (t, ) |(t, ) A K, i = 1, . . . , n .

xj j=1,n

Din punct de vedere geometric, pentru ecuatiile de ordin unu, unicitatea
solutiei Problemei Cauchy revine la faptul ca doua curbe care reprezinta
solutii, daca au un punct comun atunci coincid pe tot intervalul care contine
acel punct si pe care sunt am andou a definite. T inand cont de sistemul (1.22),
n cazul ecuatiilor scalare de ordin 2 cu proprietatea de unicitate, curbele coin-
cid daca graficele se intersecteaza si au aceeasi tangenta ntr-un punct comun.
Adesea n scrierea ecuatiilor diferentiale intervin diversi parametri a caror
variatie conduce la modificarea proprietatilor solutiilor.
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa, Rm o multime
deschisa si f : D Rn o functie continua. Se numeste solutie a ecuatiei
diferentiale cu parametru
x0 = f (t, x, ) (2.3)
o functie : I Rn de clas
a C 1 , definita pe un interval deschis I R astfel
a cu
ncat exist

(1) (t, (t)) D t I

si

(2) 0 (t) = f [t, (t), ] t I

Observam c a ecuatiile diferentiale cu parametru sunt de fapt familii de ecuatii

diferentiale indexate dup a parametrul .
Ecuatiilor diferentiale cu parametru le sunt atasate conditii initiale
x(t0 ) = x0 , (t0 , x0 ) D, obtin
andu-se Probleme Cauchy cu parametru. Solutia
0
Problemei Cauchy x = f (t, x, 0 ), x(t0 ) = x0 se va nota ( ; t0 , x0 , 0 ).
In conditiile n care proprietatile de existenta si unicitate locala sunt veri-
ficate, ecuatiile (1.12) si (2.3) genereaza ceea ce se numeste curent local, re-
spectiv curent local parametrizat (vezi [56], [38]).
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa, f : D Rn o functie
continua, (t0 , x0 ) D. Se numeste curent local n (t0 , x0 ) al ecuatiei
x0 = f (t, x) o aplicatie : I1 I0 G0 Rn , unde I0 si I1 sunt intervale
deschise care contin pe t0 , G0 este o multime deschisa cu x0 G0 si I0 G0
D, cu proprietatea:

(, ) I0 G0 , (, , ) : I1 Rn
 11

este solutie a Problemei Cauchy (f, , ), adica

(t, , ) = f [t, (t, , )] t I1 , (, ) I0 G0

t (2.4)
(, , ) = (, ) I0 G0

Observatie. Conform (1.16), (t, t0 , x0 ) = (t; t0 , x0 ), (t, , ) = (t; , ).

Exemple. Ecuatia (1.1) conduce la : R R R R,
(t, , ) = ea(t ) iar ecuatia (1.2) genereaza curentul : R3 R,
(t, , ) = er(t ) .
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa, Rm o multime
deschis a, f : D Rn continua, (t0 , x0 ) D, 0 . Se numeste curent
local parametrizat n punctul (t0 , x0 , 0 ) D al ecuatiei x0 = f (t, x, ) o
functie : I1 I0 G0 0 Rn , unde I0 si I1 sunt intervale deschise care
contin pe t0 , G0 este o multime deschisa cu x0 G0 , I0 G0 D, 0 este
o multime deschis a cu 0 0 , avand proprietatea: (, , ) I0 G0 0
aplicatia (, , , ) : I1 Rn este solutia Problemei Cauchy cu parametru
(f, , ) adica

(t, , , ) = f [t, (t, , , ), ]

t I1 ,
t (2.5)
(, , , ) =

(III) O alt a problem a care apare n mod natural priveste dependenta

solutiilor de datele initiale si de parametri, cu alte cuvinte, cum se modifica
solutiile n conditiile modificarii datelor initiale si a parametrilor.
Se va demonstra n capitolul urmator ca ipoteza de l.l.v.2 asigura si depen-
denta continu a de date si de parametri iar daca f este de clasa C 1 n raport
cu x si cu atunci rezult a derivabilitatea solutiilor n raport cu datele initiale
si cu parametrii. Aceste proprietati se reformuleaza ca existenta a curentului
local (sau maximal, vezi mai jos) continuu (a curentului local (sau maximal)
parametrizat continuu) respectiv ca derivabilitate a curentului local (sau maxi-
mal) parametrizat n raport cu datele initiale si cu parametrii.
(IV) O problem a care apare dupa ce existenta si unicitatea locala au
fost stabilite si care are o mare importanta n aplicatii este cea a posibilitatii
prelungirii solutiilor.
Definitie. Fie Problema Cauchy (1.15). O solutie : I Rn a acesteia
se numeste prelungibil a exista I 0 I, I 0 interval deschis si exista : I 0
a dac
Rn solutie a (1.15) astfel nc at |I = . se numeste prelungire a lui .
Dac a I = (a, b) (sau I = [a, b], etc.) cu a < b, solutia se numeste
prelungibil a strict la dreapta daca b0 > b si exista : (a, b0 ) Rn solutie
a (1.15) astfel nc at |I = .
12

prelungibila strict la st a a0 < a si exista : (a0 , b) Rn solutie

anga dac
a (1.15) astfel nc
at |I = .
Notatie. Faptul c a este o prelungire a lui se va nota prin sau
 . Vom nota , faptul ca este o prelungire strict la dreapta,
d s
respectiv la st
anga, a lui .
Definitie. O solutie care nu este prelungibila se numeste maximala (re-
spectiv maximal a la st
anga sau maximala la dreapta).
Exemplu. Problema Cauchy x0 = x2 + 1, x(0) = 0 are solutia
 
: , R, (t) = tg t,
2 2
solutie maximala.
TEOREMA 2.3. Pentru orice solutie a (1.15) exist a o solutie maxi-
mala care o prelungeste, unic
a n conditiile care asigur
a unicitatea local
a.
Demonstratie. Fie : I Rn o solutie a (1.15) definita pe intervalul I,

I 6= si fie H = { solutie a (1.15), }.

(H , ) este o multime ordonat a ([28, vol I, Cap. I, 2]) si teorema va
fi obtinut a din Lema lui Zorn ([28, vol I, Cap.I,2, Teorema 2.1], [60, vol II,
Anexa I, 11]): orice multime inductiv ordonata are elemente maximale.
Trebuie asadar sa verific
am ca (H , ) este inductiv ordonata, adica orice
parte total ordonat a a sa are un majorant.
Fie P = { : I Rn | A} o parte totalSordonata a lui H (I este
un interval din R cu I I A). Fie I = I si : I Rn definita
A
def
prin | I = .
Deoarece este reuniunea unor multimi conexe cu intersectia nevida (contine
pe I), I este conex a n R deci este un interval din R ([28, vol I, Cap. III,
5, Prop. 5.8]) si I I. R amane sa aratam ca este solutie a (1.15). Daca
t I1 I2 rezult a 1 (t) = 2 (t) conform ipotezei de total ordonare a lui
P : de exemplu 1 2 deci I1 I2 si 2 |I1 = 1 . Atunci este bine
definita. Deoarece t I A astfel ncat t I I si | I = rezulta
ca este solutie a (1.15), H si  A, prin urmare este un
majorant (din H ) al lui P . Rezult a ca H are elemente maximale si teorema
este demonstrat a.

Solutiile maximale determin a, asemenea solutiilor locale, un curent maxi-
mal, respectiv un curent maximal parametrizat. Vom reveni asupra lor n
Capitolul II.
Exemplu. x0 = x2 + 1, x( ) = are solutiile maximale
 
(; , ) : + arctg , + arctg R,
2 2
(t; , ) = tg (t + arctg )
 13

Propriet atile legate de dependenta solutiilor maximale de datele initiale si

de parametri vor fi studiate de asemenea n capitolul urmator.
Un tip important de solutii maximale l reprezinta solutiile globale.
Definitie. Fie I un interval deschis din R, G o multime deschisa din Rn si
f : I G Rn continu a. Ecuatia x0 = f (t, x) are proprietatea de existent aa
solutiilor globale n (t0 , x0 ) I G daca exista : I Rn solutie a (f, t0 , x0 ).
O solutie este, asadar, globala atunci cnd este definita pe tot intervalul
permis de domeniul de definitie al lui f .
Exemple. 1) Solut r iile (t) = r x0 ea(tt0 ) ale (1.1), (t) = x0 er(tt0 ) ale
k k
(1.2), (t) = C1 sin t + C2 cos t ale (1.6) sunt definite pe R deci sunt
m m
solutii globale. Vom demonstra n Cap. III ca sistemele liniare (1.18) au
proprietatea de existent a a solutiilor globale.
6 2 e4t
2) Problema Cauchy x0 = x2 4, x(0) = 1 are solutia (t) = ,
3 + e4t
0 2
: R R, deci este solutie globala (ecuatia x = x 4 fiind autonoma,
I = R).
In acelasi timp, Problema Cauchy x0 = x2 4, x(0) = 4 are solutia (t) =
6 + 2 e4t
 
ln 3
= , : , R. Deoarece lim (t) = , nu poate fi
3 e4t 4 t ln43
<
prelungit
a deci este o solutie maximala care nu este globala.

3 Stabilitate
Stabilitatea poate fi definit a, n linii generale, ca o dependenta continua de
datele initiale a unor solutii care exista pe o ntreaga semidreapta [t0 , ).
Initiat la sf
arsitul secolului al XIX-lea prin lucrari ale lui Liapunov si Poincare,
studiul stabilit atii solutiilor este de importanta fundamentala pentru toate
demeniile n care modelele folosite contin ecuatii diferentiale.
Definitia 3.1. Fie I R un interval deschis cu [t0 , ) I, G Rn o
multime deschis a din Rn , f : I G Rn continua, l.l.v.2.
O solutie : [t0 , ) Rn a ecuatiei

x0 = f (t, x) (3.1)

a (sau simplu stabila) daca > 0 > 0 astfel

se numeste (uniform) stabil
ncat x0 G cu ||x0 (t0 )|| < au loc:
(1) Solutia x( ; t0 , x0 ) este definita pe [t0 , ) (3.2)

(2) ||x(t; t0 , x0 ) (t)|| < t [t0 , ) (3.3)

14

(prin || || not am, de regul a, norma euclidiana pe Rn ). O solutie care nu este

stabila se numeste instabil a.
Termenul de uniform se refer a la independenta lui de t0 iar n conti-
nuare stabilitatea va fi nteleas a n sens uniform.
Strans legat a de proprietatea de stabilitate simpla definita mai sus este cea
de stabilitate asimptotic a n care nu numai ca la perturbari mici ale conditiei
initiale solutiile r
aman apropiate de dar are loc chiar convergenta catre
pentru t .
Definitia 3.2. Fie I, G, f ca n Definitia 3.1. Solutia : [t0 , ) Rn
se numeste (uniform) asimptotic a stabila daca este stabila si daca satisface n
plus conditia: > 0 astfel nc at x0 G cu ||x0 (t0 )|| < are loc
lim ||x(t; t0 , x0 ) (t)|| = 0 (3.4)
t

n aceasta definitie caracterul uniform al stabilitatii asimptotice este dat atat

de caracterul uniform al stabilit atii simple inclusa n definitie ct si de indepen-
denta lui de t0 .
In aplicatii sunt avute n vedere la studiul stabilitatii anumite solutii, in-
teresante pentru fenomenele pe care le descriu. Cel mai frecvent este studiata
stabilitatea punctelor de echilibru
Definitie. Se numeste punct de echilibru al ecuatiei (3.1) o solutie con-
stanta ( : I Rn , (t) = c t I; atunci 0 0, deci nu avem miscare, de
unde si denumirea de echilibru). Solutia nula, daca exista, mai este denu-
mita si solutia banala. Punctele de echilibru se mai numesc solutii stationare.
Este usor de observat c
a o solutie stationara se obtine din ecuatiile algebrice
fi (t, c) = 0 t I, i {1, . . . , n}.
Exemplul 3.3. n cazul sistemului (1.24),daca y0(t) = y0 t 0
ps
si F (t) = 0 t 0 avem punctul de echilibru y0 , 0, (vezi [32]), daca
2
F (t) = Fa > 0, y0 (t) = y0 t 0, punctul de echilibru este
r r !2
y0 Ah ps Fa
+
ps Fa
, 0,
ps Fa
.
2Fa 2 A 2 A 2 A

(vezi [30]).
In cazul cazul n care profilul de copiere are forma y0 (t) = a t + b iar
F (t) = Fa > 0 t 0 se studiaz a stabilitatea miscarii normale y(t) = t+,
de aceeasi form a cu y0 . Din calcule elementare rezulta

(b + h) p + (b h) ps p Aa
=a , =
p + ps p C( p + ps p)
unde
ps Fa k a
p = .
2 A A
 15

Solutia normla pentru (1.24) va fi (

at + , a
, p) (vezi [31]). Se arata, de aseme-
nea, ca sistemul (1.24) admite o solutie normala daca y0 si Fa sunt polinoame
trigonometrice de acelasi ordin si cu aceeasi perioada, precum si n cazul

y0 (t) = t + + b1 sin t + b2 cos t si Fa (t) = F sin t, F > 0

(vezi [33]). In toate aceste cazuri se studiaza stabilitatea miscarilor normale.

Relu am datorit a importantei sale definitia stabilitatii pentru cazul solutiei
banale.
Solutia banala a (3.1) este stabila daca > 0 > 0 astfel ncat x0 G
cu ||x0 || < solutia x( ; t0 , x0 ) : [t0 , ) Rn satisface

||x(t; t0 , x0 )|| < , t t0 . (3.5)

Solutia banala a (3.1) este asimptotic stabila daca este stabila si daca
> 0 astfel nc
at x0 G cu ||x0 || < ,

lim ||x(t; t0 , x0 )|| = 0 (3.6)

t

Fig. 3.1.
In Fig. 3.1 este ilustrata situatia unui punct de echilibru x care este
(a) stabil, (b) asimptotic stabil, (c) instabil.
PROPOZIT IA 3.4. Studiul stabilitatii (stabilitatii asimptotice) solutiei
a (3.1) revine la studiul stabilitatii (stabilitatii asimptotice) solutiei banale
pentru ecuatia
y 0 = g(t, y) = f (t, y + ) 0 (3.7)
Demonstratie. Dac
a lu
am n (3.1) x = y + atunci

y = x , y 0 = x0 0 = f (t, x) 0 = f (t, y + ) 0 = g(t, y)

si deoarece este solutie a (3.1), g(t, 0) = f (t, ) 0 = 0 t I, asadar (3.7)

admite solutia banal a. Este imediat ca (3.3) este echivalenta cu conditia (3.5)
de stabilitate a solutiei banale y = 0 pentru (3.7) iar (3.4) cu (3.6).

Exemplul 3.5.. a) Orice solutie a ecuatiei x0 = ax, a > 0,
(t) = (t0 )ea(tt0 ) , este asimptotic stabila: ntr-adevar daca |x0 (t0 )| <
atunci x(t; t0 , x0 ) = x0 ea(tt0 ) , x( ; t0 , x0 ) : R R si

|x0 ea(tt0 ) (t0 )ea(tt0 ) | = ea(tt0 ) |x0 (t0 )| |x0 (t0 )| < t t0 ,

a. In plus, lim |x(t; t0 , x0 ) (t)| = 0, ambele solutii

deci este simplu stabil
t
avand limita zero la . S
a observam ca reducerea la studiul stabilitatii solutiei
16

banale dat a de Propozitia 3.4 conduce tot la ecuatia (1.1) asadar solutia ba-
nala, singurul punct de echilibru, este asimptotic stabila la fel ca orice alta
solutie a (1.1).
b) La ecuatia (1.2) p0 = r p, r > 0, situatia este complet deosebita: nici
o solutie nu este stabila. Deoarece (3.7) revine tot la (1.2) este suficient sa
stabilim instabilitatea solutiei banale. Astfel, daca luam un > 0 atunci
> 0, desi |x0 | < avem

|x(t; t0 , x0 )| = |x0 |ep(tt0 )

daca t asadar nu putem avea |x(t; t0 , x0 )| < t t0 .

Exemplul 3.6. (vezi [7], [8]) Consideram ecuatia (1.8) a unui pendul fara
frecare
l 00
x + sin x = 0 (3.8)
g
si studiem stabilitatea punctelor de echilibru x 1 (t) = 0 t 0; x
2 (t) =
t 0 (deoarece t are semnificatia de timp, vom lua t [0, )). Vom arata
ca x
1 este simplu stabil iar x
2 este instabil.
Observ a prin nmultire cu x0 , (3.8) devine
am la nceput c

l 0 00
x x + x0 sin x = 0
g

care conduce prin integrare pe [0, t] la

l 0 2 l
x (t) 2 cos x(t) = x0 (0)2 2 cos x(0) (3.9)
g g
Daca
2g 2g
|x0 (0)| + |x(0)| < x0 (t)2 [cos x(t) 1] + (1 cos ) + 2
l l
4g x(t) 4g
x0 (t)2 + sin2 sin2 + 2 < 2
l 2 l 2
de unde rezult
a stabilitatea solutiei banale x1 : se considera sistemul

x0 = y
y 0 = g sin x
l
atatea lui zero sin x(t) x(t) si (3.5) se obtine din
echivalent cu (3.8), n vecin
inegalitatea precedent a. Din (3.9) se observa ca x 1 nu este asimptotic stabil.
Pentru studiul stabilit atii solutiei x
2 = procedam conform Propozitiei
3.4 reducandu-l la studiul stabilitatii solutiei banale pentru o alta ecuatie.
 17

Fie y = x deci x = y + . Din (3.8) rezulta

l 00
y sin y = 0. (3.10)
g
Proced
and ca mai nainte obtinem din (3.10) ca
l 0 2 l
y (t) + 2 cos y(t) = y 0 (0)2 + 2 cos y(0), t 0. (3.11)
g g
Fie (0, 1) fixat si datele initiale
r
g
y(0) = 2 arcsin , y 0 (0) = (3.12)
2 l
l
Din (3.11) obtinem y 0 (t)2 + 2 cos y(t) = 2 de unde, pentru y > 0, y 0 > 0,
r g
g y
deducem y 0 = 2 sin a c arei solutie este
l 2
" #
g/l
C e2t 1
y(t) = 2 arccos
g/l
C e2t +1
r
2
1+ 1
unde, tin
and cont de (3.12), c = r 4 . Se observa ca lim y(t) = 2,
2 t
1 1
4
at de mic ar fi (0, 1) nu putem avea, de exemplu, |y(t)| 2
si atunci, oric
t 0 deci solutia banal a a (3.10) este instabila adica punctul de echilibru
x = al (3.8) este instabil.
In capitolul IV vom reg asi aceste rezultate pe baza unor teoreme cu car-
acter general din teoria stabilitatii.

4 Metode Elementare si Calcul Aproximativ

In acest paragraf vor fi prezentate cateva tipuri de ecuatii care admit o forma
(relativ) explicit
a a solutiilor (ecuatii integrabile prin cuadraturi) si va fi
studiata metoda Euler de rezolvare aproximativa a Problemei Cauchy.

4.1 Ecuatii cu variabile separabile

Definitie. Fie g : (a, b) R, h : (c, d) R functii continue. Se numeste
solutie a ecuatiei diferentiale, numita cu variabile separabile,

x0 = g(t)h(x) (4.1)
18

o functie : (a0 , b0 ) (c, d), (a0 , b0 ) (c, d), de clasa C 1 , care satisface
0 (t) = g(t)h[(t)] t (a0 , b0 ).
PROPOZIT IA 4.1. (1) (existenta) (t0 , x0 ) (a, b) (c, d)
(a , b ) (a, b) cu t0 (a0 , b0 ) si : (a0 , b0 ) (c, d) solutie a (4.1) cu
0 0

(t0 ) = x0 .
(2) (unicitatea) (t0 , x0 ) (a, b) (c, d) cu h(x0 ) 6= 0, daca : I1 (c, d)
este o alta solutie a (4.1) cu (t0 ) = x0 , atunci |(a0 ,b0 )I1 = |(a0 ,b0 )I1 .
Demonstratie. (1) Fie h(x0 ) = 0. Atunci : (a, b) (c, d), (t) = x0
t (a, b) este o solutie a (4.1) cu (t0 ) = x0 . Presupunem h(x0 ) 6= 0. Atunci
exista (c0 , d0 ) (c, d), x0 (c0 , d0 ) astfel ncat h(x) 6= 0 x (c0 , d0 ), prin
1
urmare : (c0 , d0 ) R functie continua. Fie
h
Z t Z x
1
G(t) = g(s)ds, H(x) = d,
t0 x0 h( )

deci G(t0 ) = H(x0 ) = 0, G este definita pentru [t0 , t] (a, b) iar H pentru
[x0 , x] (c0 , d0 ).
Deoarece H 0 (x) 6= 0 x (c0 , d0 ) rezulta ca H este strict monotona pe
(c , d0 ) si atunci exist
0 a H 1 : H((c0 , d0 )) (c0 , d0 ) de clasa C 1 ([28, vol I, Cap.
V, 1, Propozitia 1.4.], [28, vol II, Cap. VII, 11, Teorema 11.10]). Fie

(t) = (H 1 G)(t) (4.2)

a C 1 pe (a0 , b0 ) = {t (a, b)|G(t) H((c0 , d0 ))} si

Rezulta de clas

1
0 (t) = (H 1 )0 [G(t)] G0 (t) = g(t) = h[(t)]g(t) t (a0 , b0 ).
H 0 [H 1 (G(t))]

n plus (t0 ) = H 1 [G(t0 )] = H 1 (0) = x0 .

(2) Fie G, H si construite anterior si fie solutie a (4.1) cu
(t0 ) = x0 , : I1 (c, d). Atunci t0 (a0 , b0 ) I1 , si exista I1 I1 astfel
ncat ((a0 , b0 ) I1 ) (c0 , d0 ). Avem

1
(H )0 (t) = H 0 [(t)]0 (t) = h[(t)]g(t) = g(t) = (H )0 (t)
h[(t)]

t (a0 , b0 ) I1 . Rezult
a

(H )(t) = (H )(t) + C t (a0 , b0 ) I1 ,

cu C R iar

(H )(t0 ) = H(x0 ) = (H )(t0 ) C = 0.

 19

Deoarece H este inversabil a pe (c0 , d0 ) rezulta (t) = (t) t (a0 , b0 ) I1 .

Deoarece (a0 , b0 )I1 = (a0 , b0 )I1 I0 unde I0 este un interval deschis convenabil
ales, Propozitia rezult a folosind Propozitia 2.1.

Exemplul din 2, (II), arat a ca daca h(x0 ) = 0 Problema Cauchy (4.1) si
x(t0 ) = x0 poate avea mai multe solutii.
Observ am c a rezolvarea unei ecuatii cu variabile separabile revine la calcu-
lul a dou a primitive si la inversarea uneia dintre ele ceea ce nseamna rezolvarea
unei ecuatii implicite (de natur a algebrica).
Intrucat solutiile acestor ecuatii sunt adesea greu de descris se prefera ca
solutia ecuatiei (4.1) s a fie dat
a sub forma implicita H[(t)] = G(t).
t
Exemplu. x0 = x, x(0) = 1. Aici
1 + t2
Z t
t s p
g(t) = , G(t) = ds = ln 1 + t2 ;
1 + t2 0 1+s
2

Z x
1
h(x) = x, H(x) = d = ln x
1

ia Problemei Cauchy rezulta din ln x(t) = ln 1 + t2 deci
si solut
x(t) = 1 + t2 , t R.

4.2 Ecuatii diferentiale liniare si ecuatii diferentiale afine de

ordinul unu
Definitie. Ecuatiile diferentiale de forma

(t)x0 + (t)x = 0 (4.3)

cu , : I R functii continue, se numesc ecuatii diferentiale liniare de

ordinul unu (I este interval R).
Ecuatiile diferentiale de forma

(t)x0 + (t)x + (t) = 0 (4.4)

cu , , : I R functii continue, se numesc ecuatii diferentiale afine de

ordinul unu.
Solutiile ecuatiilor (4.3), (4.4) se cauta pe intervale pe care (t) 6= 0. n
acest caz ecuatiile capat
a formele echivalente

x0 = p(t)x (4.3)0

respectiv
x0 + p(t)x = q(t) (4.4)0
20

cu p si q legate n mod evident de , , din definitia precedenta:

(t) (t)
p(t) = , q(t) = .
(t) (t)
Observam c
a ecuatia (4.3) este cu variabile separabile si conform paragrafului
precedent solutiile ei vor avea forma
Rt (s)
t0 (s) ds
xh (t) = C e , CR (4.5)

(h, de la homogeneous, ecuatiile (4.3) fiind numite si omogene).

Pentru a g asi solutiile ecuatiei (4.4) ncepem prin a observa ca daca xp este
o anumita solutie a (4.4) (o solutie particulara) atunci oricare ar fi x o solutie
a (4.4), x xp este solutie a (4.3) si reciproc, xp + xh este solutie a (4.4) daca
xh este solutie a (4.3).
Deoarece cunoastem forma generala a solutiilor ecuatiei (4.3) mai ramane
sa cautam o solutie particular a a (4.4). Vom realiza aceasta prin metoda
variatiei constantei: vom determina o functie C(t) de clasa C 1 astfel ncat
Rt (s)
t0 (s) ds
xp (t) = C(t)e

este solutie a (4.4) cu xp (t0 ) = 0. Se obtine

(t) Rtt (s)
ds
C 0 (t) = e 0 (s)
(t)
deci Z t
( ) Rt (s)
ds
C(t) = e 0 (s) d (4.6)
t0 ( )
Solutia Problemei Cauchy este n final
Rt (s)
t0 (s) ds
x(t) = x0 e + xp (t) (n xh se ia C = x0 ).

Vom sintetiza cele de mai sus n urmatoarea Propozitie

PROPOZIT IA 4.2. a) Multimea solutiilor ecuatiei (4.3) formeaza spatiu
vectorial real.
b) Solutiile ecuatiei (4.4) (sau (4.4)0 ) au forma x = xh + xp unde xh este
solutia ecuatiei (4.3) (respectiv (4.3)0 ) asociata cu (4.4) iar xp este o solutie
particulara a ecuatiei (4.4).
c) Dac a p, q : I R sunt functii continue definite pe intervalul deschis
I R, (t0 , x0 ) I R exist a o unica solutie a (4.4)0 , : I R cu
(t0 ) = x0 . Aceasta este dat a de
Z t
tt p(s)ds
R Rt
(t) = x0 e 0 + q(s)e s p( )d ds (4.7)
t0
 21

Demonstratie. a) Exercitiu. b) A fost demonstrat mai sus. c) Desi (4.7)

rezult
a direct folosind (4.5) cu C = x0 si (4.6), vom da o demonstratie diferita.
R t
p(s)ds
Fie (t) = e t0 . Atunci 0 = p . Deoarece (t) > 0 t I, (4.4)0
este echivalent
a cu ecuatia care se obtine din ea dupa nmultirea cu :

x0 + p(t)x = q(t)

ceea ce echivaleaz
a cu
(x)0 = q
Integr
am pe [t0 , t] si obtinem
Z t
(t)x(t) (t0 )x(t0 ) = (s)q(s)ds
t0

1
Dar (t0 ) = 1 si x(t0 ) = x0 de unde, prin nmultire cu se obtine (4.7).
(t)

Exemplu. tx0 x t = 0, x(1) = 1. Lucram pe I = (0, ) si aplicam
algoritmul precedent
x0 1
I. tx0 = x = xh (t) = ct.
x t
1
II. xp (t) = C(t)t C 0 (t)t2 + C(t)t C(t)t = t C 0 = C(t) = ln t
t
xp (t) = t ln t
III. x(t) = t + t ln t, t > 0.

4.3 Ecuatii Bernoulli si ecuatii Riccati

Ecuatiile Bernoulli sunt ecuatii diferentiale de forma

x0 = p(t)x + q(t)x (4.8)

6= 0, 6= 1, p, q : I R continue.
Rezolvarea acestor ecuatii se reduce la rezolvarea unor ecuatii afine. Astfel,
presupunnd x(t) 6= 0 t I I, I interval deschis, mpartim n (4.8) cu x
si obtinem
x0 1
= p(t) 1 + q(t).
x x
0
Fie y(t) = x(t)1 definit Atunci y 0 = (1 ) x si rezulta
a pe I.
x
y 0 = (1 )p(t)y + (1 )q(t) (4.9)
22

o ecuatie afin
a.
Daca < 0 este obligatoriu ca x(t) 6= 0 t I iar daca > 0, solutia nula
satisface evident (4.8) iar prin (4.9) se gasesc solutii nenule ale (4.8).
Ecuatiile Riccati sunt ecuatii diferentiale de forma
x0 = a(t)x2 + b(t)x + c(t) (4.10)
cu a, b, c : I R functii continue, a(t) 6= 0 t I. Se cunoaste de mult timp
(Liouville, 1841, vezi [8]) ca exista ecuatii Riccati ale caror solutii nu pot fi
exprimate calcul and primitivele unor functii continue (nu pot fi integrate prin
cuadraturi).
Daca se cunoaste o solutie particulara a ecuatiei (4.10) rezolvarea ei se
reduce la rezolvarea unei ecuatii Bernoulli.
PROPOZIT IA 4.3. Fie a, b, c : I R functii continue, a(t) 6= 0 t I
si fie 0 : I R o solutie a (4.10). Atunci x este solutie a (4.10) daca si
numai dac a y = x 0 este solutie a ecuatiei Bernoulli
y 0 = [2a(t)0 (t) + b(t)]y + a(t)y 2 . (4.11)
Demonstratie. Fie x si 0 solutii ale (4.10).
y 0 = x0 00 = a(t)x2 + b(t)x + c(t) a(t)20 b(t)0 c(t) =
= a(t)(x 0 )2 + 2a(t)x0 2a(t)20 + b(t)y =
= a(t)y 2 + 2a(t)0 y + b(t)y
deci y verific
a (4.11).
Fie y solutie a (4.11), 0 solutie a (4.10) si x = y + 0
x0 = y 0 + 00 = 2a(t)0 y + b(t)y + a(t)y 2 + a(t)20 + b(t)0 + c(t) =
= a(t)(y + 0 )2 + b(t)(y + 0 ) + c(t) = a(t)x2 + b(t)x + c(t)
asadar x verific
a (4.10).

In general, se pot c
auta solutii particulare de forma unor polinoame simple:
constante, cx + d, cx sau a unor serii de puteri (vezi [29, Cap. 8, 2]).
Deoarece n (4.10) a(t) 6= 0 t I, daca a este de clasa C 1 putem substitui
z(t)
x(t) = iar noua functie necunoscuta z va satisface
a(t)
a(t)(z 0 + z 2 ) [a(t)b(t) + a0 (t)]z + a(t)2 c(t) = 0 (4.12)
R
z(t)dt u0 (t)
ecuatie care, prin u(t) = e respectiv z(t) = devine echivalenta cu
u(t)
o ecuatie diferential
a liniar
a de ordinul al doilea
a(t)u00 [a(t)b(t) + a0 (t)]u0 + a(t)2 c(t)u = 0 (4.13)
 23

ar, u0 = zu, u00 = z 0 u + zu0 = (z 0 + z 2 )u si

ntr-adev

a(t)u00 [a(t)b(t) + a0 (t)]u0 + a(t)2 c(t)u =

= {a(t)(z 0 + z 2 ) [a(t)b(t) + a0 (t)]z + a(t)2 c(t)}u = 0

daca z este solutie a (4.12).

u0
a u 6= 0 este solutie a (4.13) atunci z =
Reciproc, dac satisface
u
u00 u u02 02
00 = z 0 u + u = z 0 u + u0 z, u0 = uz
z0 = deci u si din (4.13)
u2 u

{a(t)z 0 + a(t)z 2 [a(t)b(t) + a0 (t)]z + a(t)2 c(t)}u = 0

adica z verific
a (4.12). Uneori, ecuatiile (4.13) pot servi la rezolvarea unor
ecuatii Riccati (4.12). Un exemplu va fi dat n paragraful urmator.

4.4 Ecuatii de ordinul doi cu coeficienti constanti

In acest paragraf vor fi prezentate succint elementele legate de rezolvarea
ecuatiilor
ax00 + bx0 + cx = f (t) (4.14)
unde a, b, c R, a 6= 0 si f : I R continua, I fiind un interval deschis din
R. Pentru detalii, vezi [28, vol.I].
Consider am la nceput ecuatiile liniare (omogene)

ax00 + bx0 + cx = 0. (4.15)

PROPOZIT IA 4.4. Fie P (r) = ar2 + br + c polinomul atasat ecuatiei

(4.15) numit polinom caracteristic.
(1) Dac
a P are doua r
adacini reale distincte r1 , r2 ecuatia (4.15) are, pentru
c1 , c2 R, solutiile
x(t) = c1 er1 t + c2 er2 t , t R.
(2) Dac
a P are r ad
acina dubla r0 (r1 = r2 = r0 ), ecuatia (4.15) are, pentru
c1 , c2 R, solutiile
x(t) = c1 er0 t + c2 t er0 t , t R.
(3) Dac
a P are r acinile complexe r1 = + i, r2 = i, ecuatia (4.15)
ad
are, pentru c1 , c2 R, solutiile

x(t) = c1 et cos t + c2 et sin t

Demonstratie. Vezi [28, vol I, Cap. V, 6.3. Propozitia 6.2]

24

Folosind Teorema Cauchy-Lipschitz de existenta si unicitate locala a solutiei

Problemei Cauchy ([28, vol I, Cap. VI, 4, Teorema 4.4]), teorema asupra
careia vom reveni pe larg n Capitolul II, obtinem o alta demonstratie a
Propozitiei 4.4, mai putin elementara dar care functioneaza pentru ecuatii
diferentiale de ordin n 1 cu coeficienti constanti .
TEOREMA 4.5. a) Solutiile ecuatiei (4.15) formeaz a un spatiu vectorial
real, S.
b) Exist a un izomorfism T : S R2 , deci dim S = 2.
c) Solutiile ecuatiei (4.14) au forma x = xh + xp unde xh este solutie a
(4.15) iar xp este o solutie particular a (fix
a) a (4.14).
Demonstratie. a) si c) reprezinta un exercitiu usor, recomandat cititoru-
lui (vezi si Propozitia 4.2).
b) Fie t0 R. Definim T prin T = ((t0 ), 0 (t0 )). Deoarece t0 R
si (x0 , x1 ) R2 exist a o unic a solutie : I R a (4.15) cu (t0 ) = x0 ,
0 (t0 ) = x1 , T realizeaz a o surjectie, care din unicitate este si injectiva, ntre
spatiul solutiilor definite pe I si R2 . Deoarece (4.15) are doua solutii liniar
independente definite pe R, orice solutie definita pe I va fi combinatie liniara
a acestora si n final T rezult a izomorfism de la S pe R2 .

Teorema 4.5 afirm a ca este suficient sa observam ca ecuatia (4.15) are
urmatoarele solutii liniar independente pe R : er1 t , er2 t daca polinomul carac-
teristic are radacini reale diferite; ert , tert daca are radacina dubla si et cos t,
t
e sin t dac a are rad acinile i.
Exemple. 1) x 3x0 + 2x = 0. Polinomul caracteristic P (r) = r2 3r + 2
00

are radacinile r1 = 1, r2 = 2 deci solutiile definite pe R vor fi

x(t) = c1 et + c2 e2t , c1 , c2 R.
2) x00 + 2x0 + x = 0.
Polinomul caracteristic P (r) = r2 +2r+1 are radacina dubla r0 = 1.
Solutiile ecuatiei, definite pe R, sunt x(t) = c1 et + c2 tet , c1 , c2 R.
3) x00 + x = 0
Polinomul caracteristic P (r) = r2 + 1 are radacinile complexe r1 = i,
r2 = i ( = 0, = 1) deci solutiile, definite pe R, sunt x(t) = c1 cos t+c2 sin t.
Prin metoda descris a n 4.3 ecuatia Riccati z 0 + z 2 + 1 = 0 corespunde
00
ecuatiei u + u = 0. Cum u(t) = c1 cos t + c2 sin t obtinem, pentru u(t) 6= 0,

u0 (t) c2 cos t c1 sin t

z(t) = = .
u(t) c2 sin t + c2 cos t

Prin schimb ari de variabile, unele ecuatii diferentiale de ordinul al doilea cu

coeficienti variabili se transforma n ecuatii cu coeficienti constanti permitand
astfel descrierea solutiilor.
Exemple (vezi [28, vol I, Cap. V, 6.4])
 25

4) Ecuatiile Cebsev (1 x2 )y 00 xy 0 + n2 y = 0, n N , pentru

x (1, 1), prin x = cos t, y(t) = y(cos t), capata forma y00 + n2 y = 0 deci
y(t) = c1 cos nt+c2 sin nt, t R, c1 , c2 R, de unde y(x) = c1 cos(n arccos x)+
+c2 sin(n arccos x).
5. Ecuatiile Euler A(ax + b)2 y 00 + B(ax + b)y 0 + Cy = f (x), f continua
a, b, A, B, C R, se transforma n ecuatii cu coeficienti constanti prin
ax + b = et dac a ax + b > 0, respectiv ax + b = et daca ax + b < 0.
In cazul ecuatiilor de ordin n, acelasi rationament conduce la faptul ca
solutiile formeaz a spatiu vectorial de dimensiune n generat de o baza care se
obtine folosind r ad
acinile polinomului caracteristic. Astfel, ecuatia
x000 3x0 + 2x = 0 are solutiile liniar independente et , t et , e2t corespunzand
radacinilor 1, 1, 2 ale polinomului caracteristic P (r) = r3 3r + 2.
Teorema 4.5 ridic a problema testarii liniar independentei unor solutii pe
R iar aceasta se poate face prin studiul wronskianului.
DEFINIT IE. Fie 1 , 2 : R R solutii ale (4.15). Functia
W = W [1 , 2 ] : R R,
 
 1 (t) 2 (t) 
W [1 , 2 ] = 
 
 0 (t) 0 (t)


1 2

se numeste wronskian al celor doua solutii (evident, notiunea se poate intro-

duce pentru orice dou a functii derivabile).
In general, dac
a 1 , . . . , n : I R sunt solutii ale (1.20) definim wron-
skianul lor prin
h i
(j)
W [1 , . . . , n ](t) = det k (t) j=1,...,n1 , t I.
k=1,...,n

PROPOZIT IA 4.6. n conditiile definitiei precedente

b
(a) W [1 , 2 ](t) = W0 e a t t R (4.16)
b) Dac a 1 si 2 sunt solutii ale (4.15) neidentic nule, ele sunt liniar inde-
pendente dac a si numai dac a t0 R cu W [1 , 2 ](t0 ) 6= 0 si atunci, conform
(4.16), W [1 , 2 ](t) 6= 0 t R.
b
Demonstratie. a) W 0 = 1 002 2 001 = W conform (4.15) si (4.16)
a
rezulta.
b) Presupunem, prin reducere la absurd, ca W [1 , 2 ](t) = 0 t R
pentru 1 , 2 liniar independente. Deoarece exista un interval I pentru care
1 (t) 6= 0 t I are sens
2
1 02 2 01

1 2
W [1 , 2 ] = = 0
21 21 1
26

2
deci = C pe I adic a 2 = C1 pe I. Relatia de dependenta liniara se
1
prelungeste la R si rezult a o contradictie (vezi si Cap. 3, 3).
Fie t0 cu W (t0 ) 6= 0 si fie c1 1 (t) + c2 2 (t) = 0 t R. Atunci
c1 01 (t) + c2 02 (t) = 0 t R. n particular
(
c1 1 (t0 ) + c2 2 (t0 ) = 0
c1 01 (t0 ) + c2 02 (t0 ) = 0

Determinantul sistemului fiind W (t0 ) 6= 0 rezulta c1 = c2 = 0 si 1 , 2 sunt

liniar independente.

Revenind la ecuatia (4.14), r
amane sa gasim o solutie particulara.
PROPOZIT IA 4.7. Consider am, prin mpartire cu a 6= 0 ecuatia (4.14)
sub forma
x00 + bx0 + cx = f (t) (4.14)0
Fie solutia Problemei Cauchy
( 00
x + bx0 + cx = 0
(4.17)0
x(0) = 0, x0 (0) = 1

( se numeste functia lui Cauchy). Atunci, pentru t0 I

Z t
x(t) = (t s)f (s)ds (4.18)
t0

este solutia particular a a (4.14)0 care satisface conditiile initiale x(t0 ) = 0,

0
x (t0 ) = 0.
Demonstratie. Vezi [28, vol II, Cap. VII, 4, Propozitia 4.4].
Observatie. Din nou, rezultatul se generalizeza la ecuatii de ordin n.
Vom reveni la aceasta n Capitolul 3.
Exemplul. 6) x00 + x = t, x(0) = 0, x0 (0) = 0.
Functia lui Cauchy se obtine din x00 + x = 0, x(0) = 0, x0 (0) = 1 ceea
ce conduce la (t) = sin t si atunci solutia Problemei Cauchy propuse va fi
Z t
x(t) = s sin(t s)ds.
0
Sintetiz
am cele precedente n urmatorul algoritm de rezolvare a Problemei
Cauchy pentru ecuatiile (4.14).
a ecuatia (4.14) aducand-o la forma (4.14)0 :
I. Se normalizeaz

x00 + bx0 + cx = f (t), x(t0 ) = x0 , x0 (t0 ) = x1 .

a x00 + bx0 + cx = 0, x(t0 ) = x0 , x0 (t0 ) = x1 .

II. Se rezolv
 27

Fie xh solutia acestei probleme Cauchy.

III. Se determina functia lui Cauchy pentru

x00 + bx0 + cx = 0.
Z t
IV. Solutia c
autat
a va fi x(t) = xh (t) + (t s)f (s)ds.
t0
Formula (4.18) poate fi utilizata, mpreuna cu o procedura de calcul nu-
meric pentru integrale, la calculul aproximativ al solutiilor ecuatiei (4.16) n
situatia n care f nu admite o primitiva exprimabila prin functii elementare.
Pachetele de programe stiintifice aparute n ultimii ani (Mathematica, Mat-
lab, Mapple) au nglobate majoritatea formulelor care se cunosc pentru re-
zolvarea claselor speciale de ecuatii diferentiale, aceasta realizandu-se n foarte
scurt timp de la introducerea datelor. Iata, de exemplu, cum se obtine cu
Mathematica solutia Problemei Cauchy, y 0 3y = e2x , y(0) = 3. Fiind caz
particular al ecuatiei y 0 + a(x)y = b(x) se introduce

a = 3
b = Exp[2x]
x0 = 0
y0 = 3

Se formeaz
a apoi factorul integrant

miu = Exp[Integrate[a, x]]

si se obtine solutia general

a
 
1
geSo = y = (C + Integrate[miu b, x])
miu

Pentru solutia Problemei Cauchy se calculeaza C

Solve[geSo, C]/.{x x0 , y y0 }
partSo = geSo/.c F irst[C/.%].

4.5 Metoda Euler de rezolvare aproximativ

a
Fie f : I J R o functie de clasa C 1 cu I, J intervale deschise din R si
fie (t0 , x0 ) I J.
Consider am Problema Cauchy (1.15)
( 0
x = f (t, x)
x(t0 ) = x0
28

a pe un interval I I, t0 I (vom demonstra

Fie solutia (f, t0 , x0 ) definit
n Cap. 2 existenta sa). Deoarece f este de clasa C 1 , rezulta de clasa C 2 .
Metoda Euler (schema lui Euler) si propune sa calculeze aproximativ va-
lorile lui n puncte dintr-un interval [t0 , t0 + T ] I, ideea fiind aproximarea
graficului cu o linie poligonal a.
Amintim c a, din Propozitia 1.1, x solutie a (1.15) echivaleaza cu
Z t
x(t) = x0 + f [s, x(s)]ds.
t0
T
Fie h = , N N , numit pasul aproximarii. Presupunand x0 = constant
N
pe [t0 , t0 + h], x0 (t) = x0 (t0 ) = f [t, x(t)] = f (t0 , x0 ) t [t0 , t0 + h] se obtine
x1 = x0 + hf (t0 , x0 ) ca valoare aproximativa pentru (t0 + h). Continuand n
acelasi fel, pentru k {1, . . . , N 1} notand tk = t0 + kh, obtinem

xk+1 = xk + h f (tk , xk ) (4.19)

Valorile x1 , . . . , xN aproximeaz a valorile (t1 ), . . . , (t0 +T ). Are loc urmatoare

estimare aprioric a a erorii pentru metoda Euler.
TEOREMA 4.8. Fie f de clas a C 1 pe I J, (t0 , x0 ) I J, solutia
Problemei Cauchy (f, t0 , x0 ) definit a pe I I, [t0 , t0 + h] I, h = T cu
N
N N , tk = t0 + kh, xk dat prin (4.19). Atunci exist a o constant aC >0
independent a de h astfel nc at

|(tk ) xk | Ch k = 1, . . . , N.

Demonstratie. Fie k = (tk ) xk . Din (4.19)

k+1 = (tk+1 ) xk+1 = (tk + h) xk h f (tk , xk ).

Formula Taylor de ordin 2 ([28, vol I, Cap. V, 4, Cor. 4.1.1.]) pentru

a existenta lui k [tk , tk + h] astfel ncat
relativ la tk implic

h2 00
(tk + h) = (tk ) + h 0 (tk ) + (k )
2
Din (1.15), 0 (tk ) = f [tk , (tk )]. Atunci

h2 00
k+1 = k + h{f [tk , (tk )] f (tk , xk )} + (k ).
2
Folosind formula cresterilor finite ([28, vol I, Cap.V, 1, Cor. 1.8.1]) pentru a
doua variabil
a a lui f rezulta existenta unui k [(tk ), xk ] astfel ncat

f
f [tk , (tk )] f (tk , xk ) = (tk , k )[(tk ) xk ].
x
 29

si atunci
f h2
k+1 = k + h (tk , k )k + 00 (k ). (4.20)
x 2
Fie Ir [x0 ] = [x0 r, x0 + r] J astfel ncat (tk ) Ir [x0 ] k = 1, . . . , N si
xk Ir [x0 ] k 1, . . . , N .
Fie   
 f 
M1 = sup  (t, x) |(t, x) [t0 , t0 + T ] Ir [x0 ]
 
x
1
M2 sup |00 ()|| [t0 , t0 + T ]

2
(sa observ am c
a
f f
00 (t) = [t, (t)] + [t, (t)]f [t, (t)]
t x
astfel nc
at M2 se poate estima fara cunoasterea lui ). Din (4.20) obtinem

|k+1 | |k | (1 + hM1 ) + h2 M2 k 1.

Cum 0 = 0, iter
and obtinem
|k+1 | h2 M2 [1 + (1 + hM1 ) + . . . + (1 + hM1 )k ] =
(1 + hM1 )k+1 1 M2
= h2 M2 <h (1 + hM1 )k+1 =
hM1 M1
T M1 k+1 M1 N
   
M2 M2 M 2 M1 T
=h 1+ h 1+T <h e = C h.
M1 N M1 N M1

Observatie. Teorema 4.8 arata ca xk aproximeaza uniform pe (tk ) cu o
M2 M 1 T
eroare de acelasi ordin de marime cu cel al pasului h. Constanta C = e
M1
creste exponential n raport cu lungimea intervalului pe care se calculeaza
aproximarea. Din aceste motive metoda are o eficienta redusa, n practica
fiind folosite alte metode, mai puternice (vezi [41], [59], [71], [75]).
Metoda precedent a se poate aplica si pentru rezolvarea aproximativa a
unor ecuatii algebrice. Fie J R un interval si f C 2 (J). Ne propunem sa
rezolvam ecuatia algebrica f (x) = 0.
Fie, pentru aceasta, x J cu f 0 (x) 6= 0 si fie J0 un interval deschis,
0
J0 J cu f (x) 6= 0 x J0 .
x
Consideram Problema Cauchy

x0 = f (
x)
0
f (x) (4.21)

x(0) = x


30

PROPOZIT IA 4.9. Dac a , solutia Problemei Cauchy (4.21), este

definita pe un interval deschis I R cu [0, 1] I atunci f [(1)] = 0.
Demonstratie. Fie

g(t) = f [(t)] + (t 1)f (

x)

g 0 (t) = f 0 [(t)]0 (t) + f (

x) = f (
x) + f (
x) = 0, t I
asadar g(t) = c t I. Deoarece g(0) = f [(0)] f ( x) = f (x) f (x) = 0
rezulta c = 0 deci g(t) = 0 t I. n particular g(1) = 0 = f [(1)] si
Propozitia este demonstrat
a.

Metoda Euler intervine pentru a calcula aproximativ pe (1).
Exemple. 1) Consider am ecuatia x3 + x + 1 = 0. Aici f (x) = x3 + x + 1,
0 2
f (x) = 3x + 1 6= 0 x R. Alegem x = 0 f ( x) = 1 si (4.21) devine
1
x0 = 2 , x(0) = 0. Propozitia 4.1. asigura existenta solutiei acestei
3x + 1
Probleme Cauchy pe R deci exist a (1) si aceasta este unica radacina reala a
3
ecuatiei x + x + 1 = 0. Folosind metoda Euler aceasta se aproximeaza prin
1 1
xk+1 = xk 2 , k = 0, . . . , N 1, x0 = 0, (t0 = 0, T = 1)
N 3xk + 1

iar (1) xN .
2) Fie ecuatia x + a cos x = b, |a| < 1. Aici f (x) = x b + a cos x,
f (x) = 1 a sin x si deoarece |a| < 1, f 0 (x) 6= 0 x R. Alegem din nou
0
ba
x
= 0, f (x) = a b si solutia Problemei Cauchy x0 = , x(0) = 0,
1 a sin x
exista pe R. (1) se aproximeaz a prin

1 ba
xk+1 = xk +
N 1 a sin xk

5 Exercitii
1. Construiti sistemele de ordin unu canonic asociate urmatoarelor ecuatii
a) x00 + tx0 + 3x cos t = 0
b) x000 4x0 + sin x = et
c) k x(IV ) tx = 0, k 6= 0
2. Sa se g
aseasc
a x functie continua pe R care verifica
Z t
a) x(t) = 1 + t + x(s)ds
0
 31
Z t
b) x(t) = et + x(s)ds
0
3. S
a se studieze stabilitatea solutiei banale pentru ecuatiile
a) x0 (cos t)x = 0
b) x0 tx = 0
4. S
a se g a valorile parametrului a R pentru care solutia Problemei
aseasc
Cauchy t x0 + x = ta , x(1) = 1, este marginita pe [1, ).
5. S arginirea solutiei Problemei Cauchy x0 + x = et ,
a se studieze m
x(0) = 1, pe [0, )
6. S arginita pe [0, ) a ecuatiei t x0 x = t2 et
a se afle o solutie m
7. S
a se g a o solutie a ecuatiei 2tx0 + x = t continua pe R
aseasc
8. Sa se g a o solutie periodica a ecuatiei x0 x = sin t
aseasc
1
9. Sa se arate ca orice solutie a ecuatiei x0 + xtg t = este marginita
h  cos t
pe 0,
2
10. Fie Problema Cauchy x0 + p(t)x = q(t), x(t0 ) = x0 , unde p, q : R R
sunt functii continue, p(t) r > 0 t R si lim q(t) = 0. Sa se arate ca ,
t
solutia Problemei Cauchy, satisface lim (t) = 0.
t
11. S
a se g
aseasc
a ( ; , ) precizandu-se intervalul maxim de definitie
a) t x0 = x + t
b) (1 t2 ) x0 t x 1 = 0
c) t x0 + x = t2 x2
12. S arginirea solutiilor ecuatiei x00 + 2 x = sin 2t, > 0
a se discute m
13. S
a se rezolve Problemele Cauchy
a) x00 2x0 = et , x(0) = x0 (0) = 0
b) x00 4x0 + 4x = 2, x(0) = x0 (0) = 1
c) x00 + x0 6x = 0, x0 (0) = 1 si x este marginita pe [0, ).
 00 
x + x = f (t) t + 1, t 0
d) , f : R R, f (t) =
x(0) = x0 (0) = 0 1, t>0
a se determine solutiile ecuatiei x00 x0 2x = et marginite pe [0, )
14. S
15. S
a se g a o solutie a ecuatiei x00 + x = sin t nemarginita pe R
aseasc
16. S
a se determine solutiile ecuatiilor urmatoare pentru x > 0
a) x2 y 00 5xy 0 + 9y = 0
b) x2 y 00 + xy 0 + 4y = ln x
32
Capitolul 2
Teoremele principale
referitoare la Problema
Cauchy

Teorema lui Peano. Teorema Cauchy-Lipschitz. Dependenta continua a solu-

tiilor locale de date si de parametri. Caracterizarea solutiilor maximale. Con-
tinuitatea si derivabilitatea solutiilor maximale n raport cu datele initiale si
cu parametrii. Integrale prime si ecuatiile liniare sau quasiliniare cu derivate
partiale de ordin unu.

1. Solutii locale
In acest paragraf vor fi demonstrate teoreme privind existenta, unicitatea si
dependenta continu a de date si de parametri a solutiilor locale pentru Pro-
blema Cauchy (f, t0 , x0 ) definita, pentru D R Rn o multime deschisa,
(t0 , x0 ) D si f : D Rn o functie continua, prin

x0 = f (t, x), x(t0 ) = x0 (1.1)

ncepem cu existenta local a a solutiilor.

TEOREMA 1.1. (Peano, 1890). Fie D R Rn o multime deschis a,
n
(t0 , x0 ) D si f : D R o functie continu a si fie (f, t0 , x0 ) Problema
Cauchy (1.1).
Fie a > 0, R > 0 astfel nc at K = Ia [t0 ] BR [x0 ] D si fie
M = sup{||f (t, x)|| | (t, x) K} (amintim c a Ia [t0 ] = [t0 a, t0 +a], BR [x0 ] =
= {x Rn | ||x x0 || R} iar || || noteaz a norma euclidian a pe Rn ).
Dac a M = 0 atunci, deoarece f este identic nul a pe K, functia (t) = x0
t Ia [t0 ] este solutie a (f, t0 , x0 ).

33
34
 
def R
Dac a M > 0, pentru r = min a, a : Ir [t0 ] Rn solutie a
exist
M
(f, t0 , x0 ).
Demonstratia Teoremei lui Peano se va face utilizand forma (1.19) din
Capitolul 1 a Problemei Cauchy, data n Propozitia 1.1. Se construieste
o multime de solutii aproximative procedand ca n cazul metodei Euler, se
demonstreaz a compacitatea acestei multimi n C(Ir [t0 ], Rn ) = { : Ir [t0 ]
n
R | continu a} cu norma convergentei uniforme |||| = sup{||(t)|| |t
Ir [t0 ]} iar orice punct de acumulare al acestei multimi de solutii aproxima-
tive va fi solutie a (f, t0 , x0 ).
Demonstratii diferite de cea care va fi prezentata n continuare se gasesc
n [26], [56].
Un moment important al demonstratiei este, dupa cum am afirmat mai sus,
verificarea unui criteriu de compacitate n spatiul functiilor continue definite
pe un compact dintr-un spatiu metric cu valori n Rn . Acest criteriu formeaza
obiectul Teoremei Arzela-Ascoli.
Definitie. Fie (X, dX ), (Y, dY ) doua spatii metrice si
not
F(X, Y ) = {f : X Y }.

A F(X, Y ) se numeste uniform echicontinu a (sau egal uniform continua)

daca > 0 > 0 astfel nc at x, y X cu dX (x, y) < are loc
dY (f (x), f (y)) < , f A.
Observatii. 1) Dac a A este uniform echicontinua si B A atunci si B
este uniform echicontinu a.
2) Orice multime finit a de functii uniform continue este uniform echicon-
tinua (exercitiu !)
3) Dac a pentru orice i {1, . . . , m} Ai F(X, Y ) este uniform echicon-
[m
tinua atunci si Ai este uniform echicontinua.
i=1
Definitie. Fie X un spatiu metric compact si (Y, dY ) un spatiu metric.
Notam C(X, Y ) = {f : X Y |f este continua }. Pentru f, g C(X, Y )
definim
d(f, g) = sup{dY (f (x), f (y))|x X} (1.2)
Este usor de ar atat c
a d definit
a n (1.2) este o distanta pe C(X, Y ) (exercitiu).
Legatura dintre uniform echicontinuitate si compacitate este evidentiata
de urmatoarea Propozitie.
PROPOZIT IA 1.2 Fie (X, dX ) un spatiu metric compact si (Y, dY ) un
spatiu metric. Dac a A (C(X, Y ), d) este relativ compacta (adica, prin
definitie, A este compact a) atunci A este uniform echicontinua.
Demonstratie. Vom aplica Teorema lui Hausdorff [22, Cap. II, 4,
Teorema 4.3]) de caracterizare a compacitatii n spatii metrice. Deoarece
 35

A este compact a, A este total marginita si atunci > 0 f1 , . . . , fn

A astfel nc at f A exist a i0 = i0 (f ) astfel ncat d(f, fi0 ) < . Fie
6

f1 , . . . , fn A astfel ncat d(fi , fi ) < . Atunci f A i0 = i0 (f ) ast-
6

fel nc at d(f, fi0 ) < (se mai spune ca f1 , . . . , fn formeaza o -retea pen-
3 3
tru A). Deoarece i {1, . . . , n } fi este uniform continua pe X ([28, vol.

I, Cap. III, 1, Teorema 1.12]) exista i = i astfel ncat x, y X,
3

dX (x, y) < i dY (fi (x), fi (y)) < . Fie = min{1 , . . . , n }. Fie f A,
3
i0 = i0 (f ) ca mai sus si fie x, y X cu dX (x, y) < . Atunci

dY (f (x), f (y)) dY (f (x), fi0 (x)) + dY (fi0 (x), fi0 (y)) + dY (fi0 (y), f (y))

2d(f, fi0 ) + dY (fi0 (x), fi0 (y)) <

deci si a lui A, este demonstrata.
si uniform echicontinuitatea lui A,

In anumite conditii este adevarata si reciproca Propozitiei precedente.
Amintim c a dac a (Y, || ||) este un spatiu Banach si X este un spatiu metric
compact, C(X, Y ) este spatiu Banach cu norma ||f || = sup{||f (x)||Y |x
X} (vezi [28, vol.I, Cap. III, 6]), De asemenea || || va nota n cele ce urmeaza
norma euclidian a pe Rm . Echivalenta normelor pe Rm (vezi [28, vol.I, Cap.
III, 4, Teorema 4.1]) face ca rezultatul sa ramana valabil oricare ar fi norma
considerat a pe Rm .
TEOREMA 1.3 (Arzela-Ascoli). Fie (X, dX ) un spatiu metric com-
pact si A C(X, Rm ) o multime m arginit
a si uniform echicontinu a. Atunci
A este relativ compact a (adic a A este compact a)
Demonstratie. Deoarece X este compacta exista {xn }n o multime numa-
1
rabila dens a n X (este suficient sa luam reuniunea, pentru n 1, a - retelelor
n
date de proprietatea de total marginire a lui X; vezi [28, vol.I, Cap. II, 4]).
Fiind vorba de o submultime a unui spatiu metric este suficient sa aratam ca
orice sir (fn )n din A are un subsir convergent n C(X, Rm ); limita sa va fi n
Dac
A. am un sir (fn )n din A,
a lu folosind proprietatile nchiderii unei multimi
ntr-un spatiu metric putem g asi, pentru fiecare n 1, un element fn A
1
astfel ncat d(fn , fn ) < n 1 (d este distanta definita n (1.2)) iar atunci,
n
daca lim fnj = f rezult a ca si lim fnj = f deci orice sir din A are un subsir
j j
convergent cu limita evident n A si A rezulta compact.
Fie asadar (fn )n un sir din A. Deoarece A este o multime marginita n
(C(X, Rm ), || || ) sirul (fn (x1 ))n este marginit n Rm deci, pe baza Teoremei
Bolzano-Weierstrass ([28, vol.I, Cap.II, 4, Teorema 4.2]) contine un subsir
convergent (f1n (x1 ))n .
36

Sirul (f1n (x2 ))n este de asemenea marginit n Rm deci contine subsirul
(f2n (x2 ))n convergent.
Continu am si obtinem succesiv sirurile convergente (fkn (xk ))n , (fkn )n fiind
subsir al (fk1,n )n , k 2. Atunci, k 1, (fnn (xk ))n , este un sir conver-
gent, deci Cauchy, n Rm . Folosind aceasta proprietate si uniform echicontinu-
itatea functiilor din A vom ar ata c
a (fnn )n este sir Cauchy n spatiul Banach
m
C(X, R ), rezult and, astfel, convergent. Cum (fnn )n este subsir al (fn )n ,
teorema va fi demonstrat a.
Fie > 0. Din proprietatea de uniform echicontinuitate a lui A exista
= > 0 astfel nc at x, y X cu dX (x, y) < rezulta

||fnn (x) fnn (y)|| < n 1 (1.3)
3
p
[
a xk1 , . . . , xkp cu proprietatea X
Deoarece (xn )n este dens n X exist B (xkj ).
j=1
Fie x X si j0 {1, . . . , p} astfel ncat x B (xkj0 ), adica dX (x, xkj0 ) < .
Atunci, din (1.3),
||fnn (x) fll (x)|| ||fnn (x) fnn (xkj0 )|| + ||fnn (xkj0 ) fll (xkj0 )||+
2
+||fll (xkj0 ) fll (x)|| < + ||fnn (xkj0 ) fll (xkj0 )||
3
(1.4)
Fie, pentru j {1, . . . , p}, N (xkj ) N astfel ncat n, l N (xkj )

||fnn (xkj ) fll (xkj )|| < (1.5)
3
si fie N = max{N (xk1 ), . . . , N (xkp )}. Daca l, n N , (1.4) si (1.5) implica
||fnn (x) fll (x)|| < . Deoarece N nu depinde de x considerat n X rezulta
||fnn fll || < n, l N adic a (fnn )n este sir Cauchy n C(X, Rm ).

m
Observatii. 1) Proprietatea specifica lui R folosita n demonstratie a
fost relativ compacitatea multimilor marginite, denumita si Proprietatea lui
Montel.
2) In cazul n care Rm este nlocuit cu un spatiu Banach infinit dimensional,
Teorema se demonstreaz a presupun and, pe lnga uniform echicontinuitatea lui
A si proprietatea {f (x)|f A} este relativ compacta n Y , x X.
3) O multime num arabil
a dens a ntr-un interval compact I din Rn , cu

I 6= , este si I Qn .
4) Dac a A C 1 ([a, b], Rm ), cu a < b, satisface, A, ||0 (t)|| M
t [a, b] (M constant a) atunci A este uniform echicontinua deoarece
Z t Z t 
0 0
 
||(t)(s)|| = ( )d  || ( )||d  M |ts| s, t [a, b], A.

s s
 37

Demonstratia Teoremei 1.1.

Deoarece f este uniform continua pe compactul K, > 0, > 0 astfel
ncat (s, x), (t, y) K, din |t s| < si ||y x|| < rezulta

||f (s, x) f (t, y)|| < (1.6)

r
Fie > 0 , > 0 ca mai sus si h = cu N N ales astfel ncat
  N
1
h min , . Consideram diviziunile echidistante ale [t0 r, t0 ] si
M
[t0 , t0 + r] date prin

t0j = t0 jh , t00j = t0 + jh , j = 0, . . . , N.

Fie : Ir [t0 ] Rn definit a prin

(t0j ) + (t t0j )f [t0j , (t0j )], t0j+1 t < t0j , j = 0, N 1

(t) = x0 t = t0 (1.7)

(t00j ) + (t t00j )f [t00j , (t00j )], t00j < t t00j+1 , j = 0, N 1

Astfel (t) = x0 + (t t0 )f (t0 , x0 ) pentru t (t0 , t0 + h ],

(t001 ) = (t0 + h ) = x0 + h f (t0 , x0 )

(t) = (t001 ) + (t t001 )f [t1 , x0 + h f (t0 , x0 )] =
= x0 + h f (t0 , x0 ) + (t t001 )f [t001 , (t001 )]

pentru t (t001 , t002 ], etc.

Ar
atam n primul r and ca (t, (t)) K t Ir [t0 ]. Intradevar, fie la
nceput t (t0 , t1 ). Atunci || (t) x0 || = (t t0 )||f (t0 , x0 )|| M (t t0 ). In
00

a t (t00j , t00j+1 ] (sau t [t0j+1 , t0j )) obtinem

general, dac

|| (t) x0 || M (jh + t t00j ) = M (t t0 ) M r R (1.8)

folosind si definitia lui r.

Din (1.8) obtinem si c a > 0

|| (t)|| ||x0 || + R t Ir [t0 ] (1.9)

asadar { | > 0} este uniform marginita n C(Ir [t0 ], Rn ). Vom arata n

continuare ca > 0 s, t Ir [t0 ] cu |t s| < h are loc

|| (t) (s)|| M |t s| (1.10)

a uniform echicontinuitatea familiei { | > 0} pe Ir [t0 ].

ceea ce antreneaz
38

Observ am c a, din (1.7), dac a s, t (t00j , t00j+1 ] sau s, t [t0j+1 , t0j ), (1.10)
rezulta imediat. Daca s (t00j , t00j+1 ], t (t00j+1 , t00j+2 ],

(t) (s) = (t00j+1 ) + (t t00j+1 )f [t00j+1 , (t00j+1 )]

(t00j ) (s t00j )f [t00j , (t00j )] = (t00j ) + h f [t00j , (t00j )]+
+(t t00j+1 )f [t00j+1 , (t00j+1 )] (t00j ) (s t00j )f [t00j , (t00j )] =
= (h s + t00j )f [t00j , (t00j )] + (t t00j+1 )f [t00j+1 , (t00j+1 )] =
= (t00j+1 s)f [t00j , (t00j )] + (t t00j+1 )f [t00j+1 , (t00j+1 )].

Atunci || (t) (s)|| M (t00j+1 s + t t00j+1 ) = M (t s).

In acelas mod se obtine estimarea daca s [t0 , t0 ) si t [t0 , t0 ). n
j+1 j j+2 j+1
a s [t01 , t0 ) si t [t0 , t001 ), (t) (s) = (t s)f (t0 , x0 ) deci
sfarsit, dac
|| (t) (s)|| M (t s) si (1.10) este demonstrata.
Fie (n )n un sir din (0, ) cu lim n = 0. Deoarece { | > 0} este
n
marginita n C(Ir [t0 ], Rn ) din (1.9) si este uniform echicontinua, Teorema
Ascoli-Arzela afirma c a este relativ compacta deci (n )n contine un subsir
(nj )j convergent n C(Ir [t0 ], Rn ). Pentru a simplifica notatia vom renota
subsirul convergent prin (n )n asadar lim n = lim n = uniform pe Ir [t0 ].
n n
Demonstr am c
a este solutia a (f, t0 , x0 ), adica, n conformitate cu Cap. 1,
1, (1.19)
Z t
(t) = x0 + f [s, (s)]ds t Ir [t0 ].
t0

Pentru aceasta ncepem prin a observa ca > 0, este derivabila pe

Ir [t0 ] {t0j , t00j | j = 0, . . . , N } si

f [t00j , (t00j )], t (t00j , t00j+1 ), j = 0, N 1

(
0 (t) =
f [t0j , (t0j )], t (t0j , t0j ), j = 0, N 1

Functia 0 nu este definit

a n punctele t0j , t00j , j {0, . . . , N }. Fie

0 (t), t Ir [t0 ] {t0j , t00j |j = 0, N 1}

(
0 =
f [t, (t)], t {t0j , t00j |j = 0, N 1}

0 este integrabil
a Riemann pe Ir [t0 ] si deoarece valorile ntr-o multime finita
de puncte nu modific a integrala
Z t
(t) (t0 ) = 0 (s)ds
t0
 39

si Z t Z t
(t) x0 f [s, (s)]ds = {0 (s) f [s, (s)]}ds (1.11)
t0 t0
not
Amintim c a, prin renotare n 0 si n = n uniform pe Ir [t0 ]. Din
continuitatea lui f rezult
a lim f [s, n (s)] = f [s, (s)] uniform pe Ir [t0 ] si
n
atunci Z t Z t
lim f [s, n (s)]ds = f [s, (s)]ds t Ir [t0 ].
n t0 t0
a n , partea st
Asadar dac anga a (1.11) cu = n , are ca limita pe
Z t
(t) x0 f [s, (s)]ds, t Ir [t0 ].
t0

R
am ane s
a ar
at
am c
a membrul
 drept al (1.11) cu = n , converge la zero
si pentru asta vom ar a lim 0n (t) f [t, n (t)] = 0 uniform pe Ir [t0 ].
ata c
n
Diferenta precedent a este zero n nodurile diviziunii din definitia lui 0 iar
pe un interval al diviziunii, de exemplu pentru t (t00j , t00j+1 ) relativ la hn , din
(1.7) deducem
0
(t) f [t, n (t)] = f [t00j , n (t00j )] f [t, n (t)] < n

n
(1.12)

deoarece |t t00j | < hn < n iar din (1.10) ||n (t) n (t00j )|| < M hn < n
din alegerea lui hn , deci (1.12) rezulta din (1.6). Similar se obtine (1.12)
pentru t (t0j+1 , t0j ) deci sup ||0n (t) f [t, n (t)]|| < n iar lim n = 0
tIr [t0 ] n

antreneaz
a lim{0n (t) f [t, n (t)]} = 0 uniform pe Ir [t0 ] si atunci
n
Z t
lim {0n (s) f [s, n (s)]}ds = 0 t Ir [t0 ]
n t0

deci Z t
(t) x0 f [s, (s)]ds = 0
t0
ceea ce demonstreaz
a teorema.

Observatie. n [23], A.N. Godunov a demonstrat ca orice spatiu Banach
pe care este adev arat a Teorema lui Peano este finit dimensional (vezi si [63]).
Dup a cum am anuntat n Cap. I, 2, daca presupunem, n plus fata de
conditiile din Teorema 1.1. c a f este local lipschitziana n variabila a doua
(l.l.v.2) atunci solutia obtinut a n Teorema 1.1 este unica.
TEOREMA 1.4. (Cauchy-Lipschitz). Fie D o multime deschis a din
n n
R R , (t0 , x0 ) D, f : D R o functie continu a, l.l.v.2. Fie si
solutii ale (f, t0 , x0 ) definite pe Ir [t0 ]. Atunci (t) = (t),
t Ir [t0 ].
40

Demonstratia Teoremei 1.4 va fi obtinuta folosind inegalitati integrale de

interes mai larg: Teorema lui Bellman si Lema lui Gronwall.
TEOREMA 1.5. (Bellman). Fie a < b si u, , : [a, b] R functii
continue cu (t) 0, t [a, b]. Fie t0 [a, b].
a) Dac
a
Z t
u(t) (t) + (s)u(s)ds t [a, b] [t0 , ) (1.13)
t0

atunci
Z t Rt
( )d
u(t) (t) + e s (s)(s)ds t [a, b] [t0 , ) (1.14)
t0

b) Dac
a
Z t
u(t) (t) (s)u(s)ds t [a, b] (, t0 ] (1.15)
t0

atunci
Z t Rs
( )d
u(t) (t) e t (s)(s)ds t [a, b] (, t0 ] (1.16)
t0

Demonstratie. a) Fie, pentru t [a, b][t0 , ) (multimea fiind presupusa

neredusa la un punct),
Z t
def
y(t) = (s)u(s)ds. (1.17)
t0

Atunci y 0 (t) = (t)u(t) iar (1.13) antreneaza, prin nmultire cu (s) 0,

y 0 (s) (s)(s) + (s)y(s) (1.18)

Rs
( )d
nmultind (1.18) cu functia pozitiv
ae t0 , s [a, b] [t0 , ), obtinem
Rs Rs Rs
( )d ( )d ( )d
y 0 (s)e (s)y(s)e t0
t0 (s)(s)e t0 . (1.19)
s ( )d 0 s ( )d
 R  R
tinand cont c
a e t0 = (s)e t0 , (1.19) revine la

( )d 0
 Rs  Rs
( )d
y(s)e t0 (s)(s)e t0 s [a, b] [t0 , ). (1.20)

Integram (1.20) pe [t0 , t] si tin

and cont de formula Leibnitz-Newton si de
y(t0 ) = 0 obtinem
Z t
ts ( )d s ( )d
R R
y(t)e 0 (s)(s)e t0
t0
 41

de unde rezult
a
Z t Z t Rt
( )d ts ( )d
R
y(t) = (s)u(s)ds e t0 0 (s)(s)ds =
t0 t0
Z t Rt
( )d
= e s (s)(s)ds
t0
si (1.14) este demonstrat
a.
b) Presupunem c a t0 > a si definim din nou y prin (1.17). Atunci (1.15)
conduce la
y 0 (s) (s)(s) (s)y(s) (1.21)
Rs
( )d
nmultim acum (1.21) cu functia pozitiva e t0 , s [a, b] (, t0 ] si
obtinem
Rs Rs Rs
( )d ( )d ( )d
y 0 (s)e t0 + (s)y(s)e t0 (s)(s)e t0

adica
( )d 0
 Rs  Rs
( )d
y(s)e t0 (s)(s)e t0 s [a, b] (, t0 ] (1.22)

and n (1.22) pe [t, t0 ] [a, b] rezulta

Integr
Rt Z t0 Rs Z t Rs
( )d ( )d ( )d
y(t)e 0
t (s)(s)e 0 t ds = (s)(s)e t0 ds
t t0

de unde obtinem
Z t Z t Rs
( )d tt ( )d
R
(s)u(s)ds e t0 0 (s)(s)ds
t0 t0

si (1.16) este demonstrat

a.

TEOREMA 1.6. (Lema lui Gronwall). Fie u, : [a, b] R functii
continue, (t) 0 t [a, b], fie M R si fie t0 [a, b]
a) Daca
Z t
u(t) M + (s)u(s)ds, t [a, b] [t0 , ) (1.23)
t0

atunci Rt
(s)ds
u(t) M e t0 t [a, b] [t0 , ) (1.24)
b) Dac
a
Z t
u(t) M (s)u(s)ds, t [a, b] [, t0 ] (1.25)
t0
42

atunci Rt
(s)ds
u(t) M e t0 , t [a, b] (, t0 ] (1.26)
a n plus u(t) 0 t [a, b], cele dou
c) Dac a cazuri se restr
ang ntr-unul
singur: dac
a Z t 
 
u(t) M +  (s)u(s)ds t [a, b] (1.27)
t0

atunci Rt
| (s)ds|
u(t) M e t0 t [a, b] (1.28)
particular, dac
In a n (1.27) M 0 atunci u(t) = 0 t [a, b].
Demonstratie a) Folosim (1.13), (1.14) cu (t) = M t [a, b]. Obtinem
Z t Rt Z t
( )d d  R t ( )d 
u(t) M + M e s (s)ds = M + M e s ds =
t0 t0 ds
 Rt  Rt
( )d ( )d
= M + M e t0 1 = M e t0 .

b) Folosim (1.15), (1.16) cu (t) = M t [a, b] si obtinem ca mai sus

Z t Z t
Rs
( )d
 d h R s ( )d i
u(t) M M e t (s)ds = M M et ds =
t0 t0 ds

t ( )d
 R t0  R
= M M 1 e t ( )d = M e t0 .

c) Dac a u(s) 0 s [a, b] atunci (1.23) si (1.25) se pot scrie sub forma
(1.27) iar (1.24) si (1.26) dau (1.28). Din (1.28) ultima afirmatie a Teoremei
este imediat a.

Demonstratia Teoremei 1.4. Folosim Propozitia 2.1 din Cap. 1, 2.
Alegem r0 (0, r) pentru care exista R > 0 cu Ir0 [t0 ] BR [x0 ] D si
(Ir0 [t0 ]) BR [x0 ], (I
r0 [t0 ]) BR [x0 ]. Fie L 0 constanta de lipschitziani-
tate relativ a la Ir0 [t0 ] BR [x0 ] D. Conform Cap. 1, 1, (1.19), t Irp p [t0 ]
Z t Z t
(t) = x0 + f [s, (s)], (t)
= x0 + f [s, (s)]ds

t0 t0

si atunci din Cap 1, 2, (2.3)

Z t

||(t) (t)||
{f [s, (s)] f [s, (s)]}ds


t0
R  Z t 
 t 
 t0 ||f [s, (s)] f (x, (s)]||ds
  L||(s) (s)||ds

  

t0
 43

Suntem astfel n situatia din Teorema 1.6 c) cu

u(t) = ||(t) (t)||,

(t) = L 0 t Ir0 [t0 ] si M = 0.

Teorema 1.6 c) implic a u(t) = 0 t Ir0 [t0 ] deci (t) = (t) t Ir0 [t0 ] si
Teorema 1.4 este demonstrat a.

In ipoteza c a f este l.l.v.2, Teoremele 1.1 si 1.4 se pot demonstra simultan.
Din punct de vedere istoric existenta si unicitatea n ipoteza f continua si de
clasa C 1 n al doilea argument au fost demonstrate de catre Cauchy n 1835,
lucrare publicat a n 1840 si n ipoteza f continua si lipschitziana n al doilea
argument de c atre R. Lipschitz n 1868.
Vom prezenta acum demonstratia existentei si unicitatii locale n cazul n
care f este continu a si l.l.v.2 folosind Teorema de punct fix Banach-Caccioppoli
(Teorema contractiei, [28, vol.I, Cap. III, 2, Teorema 2.1)].
TEOREMA 1.7. (Cauchy-Lipschitz). Fie D o multime deschis a din
n n
R R , f : D R continu a si l.l.v.2. Atunci, (t0 , x0 ) D, (t0 R,
x0 Rn ) exist a r > 0 si exist a o unic a : [t0 r, t0 + r] Rn solutie a
(f, t0 , x0 ).
Demonstratie. Fie, ca n Teorema lui Peano (Teorema 1.1)

K = Ia [t0 ] BR [x0 ] D, M = sup{||f (t, x)|| | (t, x) K}.

Daca M = 0 atunci solutia constanta : Ia [t0 ] Rn , (t) = x0 este evident

unica solutie a (f, t0 , x0 ). Presupunem
  M > 0, fie L constanta de lipschitzian-
R
itate relativ a la K si r = min a, .
M
Incepem prin a observa c a forma (1.19) din Cap. 1, 1, pentru solutia
(f, t0 , x0 ) este echivalenta cu faptul ca este punct fix al unui operator definit
prin Z t
(T )(t) = x0 + f [s, (s)]ds (1.29)
t0
Pentru a ar ata, aplic
and Teorema Banach-Caccioppoli, ca acest punct fix
exist a si este unic, trebuie ca T sa fie definit pe un spatiu metric complet si
sa fie contractie. Vom construi asadar un spatiu metric complet ale carui ele-
mente s a satisfaca cerintele impuse prin definitia solutiilor problemei Cauchy
(f, t0 , x0 ). Alegem B > L si definim:
def
S = { : Ir [t0 ] Rn | este continua si ||(t) x0 || R t Ir [t0 ]}

iar pentru , S
def
d(, ) = sup{||(t) (t)||eB|tt0 | /t Ir [t0 ]}
44

(d poarta numele de metrica Bielecki).

Se verific
a usor pentru d proprietatile distantei iar faptul ca

d(, ) || || eBr d(, ) , S (1.30)

arata ca n (S, d) convergenta este echivalenta cu convergenta uniforma si cum

(C(Ir [t0 ], Rn ), || || ) este complet [28, vol.I, Cap. III, 6), orice sir Cauchy
(n )n din (S, d) are o limit a care este continua pe Ir [t0 ]. Din convergenta
punctuala pe Ir [t0 ] implicat a de convergenta n (S, d) rezulta ca daca
= lim n are loc ||(t) x0 || R t Ir [t0 ]. Asadar (S, d) este spatiu
n
metric complet.
Aratam acum c a T S S. T este continua (chiar derivabila
deoarece este continu a) iar
Z t Z t 
 
f [s, (s)]ds  ||f [s, (s)]||ds
||(T )(t) x0 || =  
t0 t0

M |t t0 | M r R t Ir [t0 ] deci T S S.
Ramane de verificat proprietatea de contractie. Observam la nceput ca
pe baza Cap. 1, 2, (2.3)
Z t

||(T )(t) (T )(t)|| = {f [s, (s)] f [s, (s)]}ds


t0
Z t  Z t 
   
 ||f [s, (s)] f [s, (s)]||ds L  ||(s) (s)||ds =
  
t0 t0
Z t 
B|st0 | B|st0 | 
 
= L  ||(s) (s)||e
 e ds
t0
Z t 
B|st0 |  L  
ds = d(, ) eB|tt0 | 1 ,
 
Ld(, )  e
 t Ir [t0 ]
t0 B

Atunci
L  
||(T )(t) (T )(t)||eB|tt0 | d(, ) 1 eB|tt0 |
B
L
d(, ) t Ir [t0 ]
B
L L
de unde rezult a d(T , T ) d(, ), , S si cum 0 < 1, T
B B
rezulta o contractie.
Din Teorema Banach-Caccioppoli T are un unic punct fix care este unica
solutie a Problemei Cauchy (f, t0 , x0 ) definita pe Ir [t0 ].

 45

Observatie. T in
and cont de demonstratia Teoremei Banach-Caccioppoli,
deducem c
a solutia este limita sirului aproximatiilor succesive

l : Ir [t0 ] Rn , 0 (t) = x0 t Ir [t0 ],

Z t
l+1 (t) = x0 + f [s, l (s)]ds (= (T l )(t)).
t0
T and cont de Propozitia 1.2 din Cap 1, 1, Teorema 1.7 se aplica si n
in
cazul ecuatiilor de ordin n.
COROLAR 1.7.1. Fie D R Rn o multime deschis a si h : D R
o functie continua si l.l.v.2. Pentru orice (t0 , x0,1 , x0,2 , . . . , x0,n ) D exist
a
r > 0 si exist
a o unica : [t0 r, t0 + r] R solutie a Problemei Cauchy

x(n) = h[t, x, x0 , . . . , x(n1) ], x(t0 ) = x0,1 , . . . , x(n1) (t0 ) = x0,n (1.31)

Demonstratie. Este suficient sa observam ca functia f : D Rn cores-

punz
atoare sistemului echivalent cu ecuatia (1.31),

f (t, x1 , . . . , xn ) = (x2 , x3 , . . . , xn , h(t, x1 , . . . , xn ))

este continu
a si l.l.v.2 pe D.

Am v azut n Capitolul 1, 2, cum existenta locala a solutiilor permite
definirea curentului local, respectiv a curentului local parametrizat n cazul
ecuatiilor cu parametru. Vom demonstra n continuare ca n ipotezele Teore-
mei Cauchy-Lipschitz exist a un unic curent local parametrizat continuu.
Incepem cu urm atoarea definitie
Definitie 1.8. Fie D R Rn o multime deschisa ale carei elemente
sunt notate (t, x), t R, x Rn . Fie o multime deschisa din Rm si fie
f : D Rn o functie continua. f se numeste local lipschitzian a n variabila
a doua, x, dac a A multime compacta din R, K multime compacta si
convex a din Rn cu A K D si C multime compacta din exista L 0
at (t, x, ), (t, y, ) A K C, ||f (t, x, ) f (t, y)|| L||x y||
astfel nc
TEOREMA 1.9. Fie D R Rn o multime deschis a, Rm o
multime deschis a si f : D Rn o functie continu a local lipschitzian a n
variabila a doua, din Rn , x = (x1 , . . . , xn ). Atunci (t0 , x0 , 0 ) D exist a

V0 = Ir [t0 ] Ir [t0 ] BR [x0 ] B [0 ] (1.32)

cu r, R, > 0 si exist a : V0 Rn continu

a o unic a satisfac
and

= f [t, (t, , , ), ] (t, , , ) V0

t (1.33)
(, , , ) = (, , ) Ir [t0 ] BR [x0 ] B [0 ]

46

Altfel spus, este curent local parametrizat continuu n punctul (t0 , x0 , 0 ) al

ecuatiei cu parametru x0 = f (t, x, ).
Demonstratie. Vom folosi pentru demonstratia existentei metoda aproxi-
matiilor succesive a lui Picard, metoda care conduce de asemenea si la o alta
demonstratie a existentei n Teorema Cauchy-Lipschitz (vezi [28, vol.I, Cap.
VI, 4]). Unicitatea este o consecinta directa a proprietatii de unicitate demon-
strata n Teorema 1.4.
inand cont de Propozitia 1.1 din Cap. 1, 1, (1.33) este echivalenta cu
T
Z t
(t, , , ) = + f [s, (s, , , ), ]ds (1.34)

at K = Ia [t0 ] Bb [x0 ] B [0 ] D , fie

Fie a, b, > 0 astfel nc
M = sup{||f (t, x, )|||(t, x, ) K} si fie L dat de proprietatea de lipschitzian-
itate locala relativ la A = Ia [t0 ], Bb [x0 ] n locul lui K si C = B [0 ].
Daca M = 0 atunci (t, , , ) = (t, , , ) Ia [t0 ] K este unicul
curent local parametrizat n (t0 , x0 , 0 ) si este usor de vazut ca este continuu.
Fie M > 0, fie  
def b def b
r = min a, , R = (1.35)
4M 2
si fie V0 definit n (1.32) relativ la acesti r, R, . Definim aproximatiile lui
Picard l : V0 Rn
0 (t, , , ) =
Z t (1.36)
l (t, , , ) = + f [s, l1 (s, , , ), ]ds, l 1

Demonstr am n primul r and prin inductie ca l (V0 ) Bb [x0 ] l 0. Deoarece

BR [x0 ] Bb [x0 ] din (1.32) si (1.35), ipoteza inductiei este verificata pentru
l = 0. O presupunem verificat a pentru l si o demonstram pentru l + 1. Fie
(t, , , ) V0
Z t

||l+1 (t, , , ) x0 || || x0 || + f [s, l (s, , , ), ]ds



Z t 
 
R +  ||f [s, l (s, , , ), ]||ds R + M |t |


b b b
+ M 2r + = b
2 2 2
folosind (1.32), (1.35) si ipoteza inductiei. Rezulta asadar ca definitia lui l
din (1.36) este consistent a. Cum 0 este functie continua, folosind si Teorema
de continuitate a integralelor n raport cu parametrii ([28, vol.I, Cap. IV, 6,
Teorema 6.1]) rezult a recurent ca l este continua pe V0 l 0.
 47

Metoda lui Picard continu a prin demonstrarea convergentei uniforme a

sirului (l )l la o functie care va fi, n virtutea continuitatii lui f si a (1.36)
curentul local parametrizat continuu cautat.
l1
X
Deoarece l = 0 + (j+1 j ), existenta unei limite uniforme a
j=0

X
lui (l )l echivaleaz
a cu convergenta uniforma a seriei (j+1 j ) si cum
j=0
(C(V0 , Rn ), || || ) este spatiu Banach, aceasta va rezulta, conform Teoremei
lui Weierstrass, din existenta unei serii majorante convergente ([28, vol.I, Cap.
VI, 1, Teorema 1.3]).
Vom estima asadar sup{||(l+1 (t, , , ) (l (t, , , )|| |(t, , , ) V0 }
si pentru aceasta vom folosi proprietatea de lipschitzianitate locala n x a lui
f . Fie (t, , , ) V0
||l+1 (t, , , ) l (t, , , )||
Z t 
 
 ||f [s, l (s, , , ), ] f [s, l1 (s, , , ), ]||ds

(1.37)
Z t 
 
L  ||l (s, , , ) l1 (s, , , )||ds


Observ
am si c
a
Z t

||1 (t, , , ) 0 (t, , , )|| = +
f (s, , )ds
M |t | 2M r

(1.38)
(1.37) si (1.38) atrag
Z t
|t |2 M (2rL)2

 
||2 (t, , , )1 (t, , , )|| LM  |s |ds = LM

2 L 2
si recurent
M (2Lr)l+1
||l+1 (t, , , ) l (t, , , )|| , (t, , , ) V0 (1.39)
L (l + 1)!

X (2Lr)l
Deoarece seria este convergenta la e2Lr rezulta convergenta uni-
l!
l=0

X
form
a a seriei (j+1 j ) pe V0 deci convergenta uniforma a sirului (l )l
j=0
Z t
pe V0 la care va verifica, pe V0 , (t, , , ) = + f [s, (s, , , ), ]ds

si teorema este demonstrat
a.
48

Observatii. 1) Folosind estim arile precedente dar cu n locul lui l+1

n (1.37) si (1.39), respectiv n locul lui 1 n (1.38) obtinem estimarea apriori
a erorii n cursul aproximatiilor succesive

M (2Lr)l+1
sup || l || (l > 2Lr)
V0 L (l + 1)!

2) Deoarece demonstratia precedenta poate fi folosita si pentru constru-

irea solutiei Problemei Cauchy (1.1) vom obtine urmatoarea estimare a erorii
Z t
aproximatiilor succesive l (t) = x0 + f [s, l1 (s)]ds
t0

M (Lr)l+1
sup ||(t) l (t)|| (1.40)
tIr [t0 ] L (l + 1)!

unde M, L si r sunt definite n Teorema 1.7.

3) In cazul n care f nu depinde de parametri, Teorema 1.9 devine Teorema
de existent a si unicitate a curentului local continuu n (t0 , x0 ) al ecuatiei
0
x = f (t, x).
Teorema 1.9 permite s a deducem usor continuitatea solutiilor locale n
raport cu datele initiale si cu parametrii.
TEOREMA 1.10. Fie D, si f ca n enuntul Teoremei 1.9, fie
(t0 , x0 , 0 ) D si fie r, R, definiti n Teorema 1.9 relativ la (t0 , x0 , 0 ).
Amintim c a am notat cu ( ; , , ) solutia Problemei Cauchy cu parametru
x0 = f (t, x, ), x( ) = .
Functia

: Ir [t0 ] BR [x0 ] B [0 ] (C(Ir [t0 ], Rn ), || || )

definita prin (, , ) = ( ; , , ) este continua (uniform, fiind definita pe

un compact).
Demonstratie. S a observ am la nceput ca (, , ) Ir [t0 ] BR [x0 ]
B [0 ] solutia ( ; , , ) este definita pe Ir [t0 ] conform cu (1.33) si definitia
curentului local parametrizat.
Presupunem c a nu este uniform continua. Putem atunci gasi sirurile
{(j0 , j0 , 0j )}j , {(j00 , j00 , 00j )}j din Ir [t0 ] BR [x0 ] B [0 ] cu proprietatea ca
||(j0 , j0 , 0j ) (j00 , j00 , 00j )|| 0 dar > 0 astfel ncat

sup ||(t; j0 , j0 , 0j ) (t; j00 , j00 , 00j )|| j N (1.41)

tIr [t0 ]

(cu || || not
am normele euclidiene n spatiile corespunzatoare).
Deoarece Ir [t0 ] este compact, j 0 tj Ir [t0 ] astfel nct

||(tj ; j0 , j0 , 0j ) (tj ; j00 , j00 , 00j )|| j N (1.42)

 49

In conformitate cu definitia curentului local parametrizat din Cap.1, 2,

(1.42) se transcrie prin

||(tj ; j0 , j0 , 0j ) (tj ; j00 , j00 , 00j )|| j N (1.43)

unde este construit a n Teorema 1.9. Deoarece este continua pe compactul

Ir [t0 ] Ir [t0 ] BR [x0 ] B [0 ] ea este uniform continua fapt n contradictie
evident a cu (1.43). Rezult a c
a este uniform continua si Teorema este demon-
strat a.

Vom relua propriet atile precedente n paragraful urmator pentru solutiile
maximale ale Problemei Cauchy, demonstratiile devenind sensibil mai compli-
cate.

2. SOLUT
II MAXIMALE
2.1. Caracterizarea solutiilor maximale
Am definit n Cap. 1, 2, notiunea de solutie maximala demonstrand ca orice
solutie a unei Probleme Cauchy admite o prelungire la o solutie maximala.
PROPOZIT IA 2.1. n conditiile Teoremei Cauchy-Lipschitz intervalul
pe care este definit a o solutie maximala este deschis.
Demonstratie. Fie a < b si : [a, b] Rn solutie a x0 = f (t, x).
Consider am Problema Cauchy (f, a, (a)). Din Teorema Cauchy-Lipschitz
aceasta admite o unic a solutie : [a r, a + r] Rn . Rezulta ca (t) = (t)
t [a, b] [a r, a + r] asadar este o prelungire la stanga a lui . Similar
se arata ca admite o prelungire stricta la dreapta.

O consecinta important a a proprietatii de unicitate este si faptul ca, n
cazul sistemelor autonome, traiectoriile solutiilor maximale fie nu se inter-
secteaz a, fie coincid. Amintim ca numim autonome sistemele x0 = f (x) deci
f nu depinde explicit de t. n acest caz definitia lipschitzianitatii locale se
adapteaz a n mod natural.
Definitie. Fie D Rn o multime deschisa. f : D Rn se numeste local
lipschitzian a K D, K multime compacta si convexa, exista
a dac
L = LK 0 astfel nc at ||f (x) f (y)|| L||x y|| x, y K.
PROPOZIT IA 2.2. Fie D Rn o multime deschisa si f : D Rn
local lipschitzian a. Fie : I1 Rn si : I2 Rn solutii maximale ale
ecuatiei autonome x0 = f (x) astfel ncat t1 I1 , t2 I2 cu proprietatea
(t1 ) = (t2 ). Atunci I1 = {t + t1 t2 |t I2 } si (t) = (t + t1 t2 ) t I2 .
Demonstratie. Fie I1 = (a, b) si I2 = (a t1 + t2 , b t1 + t2 ). Deoarece
t1 (a, b) rezult a t2 I2 deci I2 I2 6= . Evident I1 = {t + t1 t2 |t I2 }.
50

= (t + t1 t2 ). Din maximalitatea lui , este

Pentru t I2 definim (t)
solutie maximal
a. Rezult
a c
a

0 (t) = 0 (t + t1 t2 ) = f [(t + t1 t2 )] = f [(t)]

2 ) = (t1 ) = (t2 ). Din proprietatea de unicitate globala, (t) = (t)

si (t

t I2 I2 . Din maximalitatea lui si rezulta I2 = I2 si = ceea ce
demonstreaz a Propozitia.

Demonstr am n continuare o conditie necesara si suficienta ca o solutie
locala sa se poata prelungi.
TEOREMA 2.3. Fie D R Rn o multime deschis a si f : D Rn
n
continu a, l.l.v.2. Fie : (a, b) R solutie a

x0 = f (t, x) (2.1)

(1) se prelungeste la dreapta dac

a si numai dac a T (a, b) si exist
a exist a
un compact K D astfel nc at

(t, (t)) K t [T, b) (2.2)

(2) se prelungeste la st
anga dac
a si numai dac a T (a, b) si exist
a exist a
un compact K D astfel nc at

(t, (t)) K t (a, T ] (2.3)

Demonstratie. Vom demonstra (1), demonstratia afirmatiei (2) continand

modificari neesentiale si fiind recomandata ca exercitiu.
Fie b0 > b si : (a, b0 ) Rn solutie a (2.1),  . Cum
d
(a, b] (a, b0 ) rezult
a c
a (b, (b))
D si pentru T (a, b), K = {(t, (t))|t

n
[T, b]}, este compact a (fiind nchis
a si marginita) n R si este inclusa n D
deoarece este solutie. Deoarece (t) = (t) t [T, b) se obtine (2.2).
Fie T (a, b) si K submultime compacta a lui D cu (2.2). Atunci,
deoarece f este continu a exista M 0 astfel ncat ||f (t, x)|| M (t, x) K.
Deoarece este solutie a (2.1), conform cu (1.19) din Cap. 1, 1,
Z t
(t) = (T ) + f [s, (s)]ds t (a, b)
T

si atunci
Z 00 Z t0
t
00 0
||(t ) (t )|| =

f [s, (s)]ds f [s, (s)]ds =

T T
Z 00 Z 00 
t  t 
= f [s, (s)]ds  ||f [s, (s)]||ds M |t00 t0 |, t0 , t00 [T, b)
 
t0  t0 
 51

de unde rezult
a c
a exist
a si este finita limita laterala
not
lim (t) = Rn (2.4)
tb
<

(vezi [28, vol.I, Cap II, 1, Propozitia 1.7]). Din compacitatea lui K rezulta
(b, ) K D. Din Teorema Cauchy-Lipschitz (Teorema 1.7 din 1) exista
r > 0 si exista b : [b r, b + r] Rn solutie unica a (f, b, ). Fie atunci
: (a, b + r) Rn
(
(t), t (a, b)
(t)
= (2.5)
b (t), t [b, b + r)

Deorece evident prelungeste la dreapta pe ramane de aratat ca

verific
a (2.1) iar singurul punct n care acest lucru nu este evident este t = b.
Pentru t < b, 0 (t) = f [t, (t)]
= f [t, (t)] si din (2.4) si din continuitatea
0
lui f rezulta ca exist
a lim (t) = f (b, ). Acelasi lucru fiind valabil pentru
tb
<
t > b deoarece b verific a (2.1), rezulta, pe baza continuitatii lui si a unei
consecinte binecunoscute a Teoremei lui Lagrange (aplicata pe componente)
a 0 (b) = f (b, ) = f [b, (b)]
ca exist asadar verifica (2.1) pe [a, b + r) si
Teorema este demonstrat a.
Acest criteriu de prelungibilitate permite deducerea unei teoreme de ca-
racterizare a solutiilor maximale.
TEOREMA 2.4. Fie D R Rn o multime deschis a si f : D Rn
continua, l.l.v.2.
1) : (a, b) Rn solutie a (2.1) este maximal a la dreapta dac a si numai
daca are loc una dintre urm atoarele situatii:
(1A) b = ; (1B) lim ||(t)|| = ; (1C) exist a (tj )j sir din (a, b),
tb
<
lim tj = b astfel nc
at exist
a
j

lim (tj ) = Rn si (b, ) F rD (2.6)

j

F rD este frontiera multimii D si deoarece D =D, F rD D = .
2) : (a, b) Rn este maximal a la st
anga dac
a si numai dac a are loc una
din urmatoarele situatii:
(2A) a = ; (2B) lim ||(t)|| = ; (2C) exist a (tj )j sir din (a, b),
ta
>
lim tj = a astfel nc
at exist
a
j

lim (tj ) = Rn si (a, ) F rD (2.7)

j
52

Demonstratie. Vom face demonstratia afirmatiei 1) recomandand demon-

stratia lui 2) ca exercitiu.
Observ am c a daca au loc (1A) sau (1B) sau (1C) nu poate exista
T (a, b) si K un compact din D astfel ncat (t, (t)) K t [T, b) deoarece
n situatia din (1A) prima componenta nu este marginita, n situatia din (1B)
a doua component a nu este m arginita iar n cazul (1C) un punct limita al lui
K nu se afl a n D. Prin urmare Teorema 2.3 implica neprelungibilitatea la
dreapta a solutiei asadar faptul c a este maximala la drepta.
Fie b < si presupunem ca (1B) nu are loc. Atunci exista un sir
(tj )j din (a, b), lim tj = b astfel ncat exista lim (tj ) = Rn . Evident
j j
si pentru a ar
(b, ) D ata c
a este verificat (1C) trebuie sa demonstram ca

(b, )
/ D.

Presupunem, prin reducere la absurd, ca (b, ) D. Fie , R > 0 astfel
ncat = I [b] BR [] D si fie M = sup{||f (t, x)|| |(t, x) }. Daca
= t I [b] prelungeste pe n contradictie cu maximalitatea.
M = 0, (t)
Fie M > 0 si  
R
r = min , . (2.8)
4 4M
a (t0 , x0 ) I [b] B R [] exista, din Teorema Cauchy-Lipschitz,
Aratam c
2 2
o unica solutie : [t0 r, t0 + r] Rn , satisfacand (2.1) si (t0 ) = x0 .
ntr-adevar, deoarece

(t0 , x0 ) I [b] B R [], I [t0 ] B R [x0 ] I [b] BR [] =

2 2 2 2

deci n o
0
M = sup ||f (t, x)|| | (t, x) I [t0 ] B R [x0 ] M.
2 2

In Teorema 1.1 (ca si n Teorema 1.7) solutia (f, t0 , x0 ) este definita pe

 
0 0 0 R R R
[t0 r , t0 + r ] cu r = min , si din > rezulta r0 > r deci
2 2M 0 2M 0 4M
Ir [t0 ] Ir0 [t0 ]. Deoarece lim(tj , (tj )) = (b, ), exista j0 N astfel ncat
j
j j0 , (tj , (tj )) Ir (b) B R () deci b < tj + r j j0 , cu r definit n
2
(2.8). n particular
(tj0 , (tj0 )) I [b] B R []
2 2

si atunci, conform celor de mai sus, exista j0 : Ir [tj0 ] Rn solutie a

(f, tj0 , (tj0 )). Datorit a propriet
atii de unicitate, j0 (t) = (t)
t Ir [tj0 ] (a, b) si atunci functia : (a, tj0 + r] Rn definita prin
(
(t), t (a, b)
(t)
=
j0 (t), t [b, tj0 + r)
 53

verific
a (2.1) si este o prelungire la dreapta a lui rezultand o contradictie cu
ipoteza de maximalitate la dreapta a lui .

n n
COROLAR 2.4.1. Fie f : R R R continu a, l.l.v.2. Atunci
1) : (a, b) Rn este solutie maximal a la dreapta pentru (2.1) dac a si
numai dac a b = sau lim ||(t)|| = .
tb
<
n
2) : (a, b) R este solutie maximal
a la st
anga pentru (2.1) dac
a si
numai daca a = sau lim ||(t)|| = .
ta
>

Demonstratie. Este suficient sa observam ca F r(R Rn ) = deci cazul

C din Teorema 2.4 nu poate avea loc.

Exemplu. Relu am din Cap. 1, 2, exemplul Problemelor Cauchy
x0 = x2 4, x(0) = 1 n care solutia maximal

0 2
 definita pe R si x = x 4,
a este
ln 3
x(0) = 4 n care solutia maximala : , R si lim (t) = . In
4 t ln43
<
situatia existentei unei limite infinite la capatul din dreapta se mai spune ca
solutia explodeaz a n timp finit (blow-up).
Teorema 2.3 permite demonstrarea unui criteriu de existenta a solutiilor
globale (Cap. 1, 2) (vezi si [56, Cap. III, 3.4]).
Definitie. Fie I un interval din R. f : I Rn Rn are proprietatea
de disipativitate bilateral a daca exista r > 0 si exista o functie : I [0, )
continu at t I si x Rn Br [0]
a astfel nc

| < x, f (t, x) > | (t)||x||2 (2.9)

( < , > noteaz a produsul scalar canonic din Rn si || || norma euclidiana).

TEOREMA 2.5. Fie f : (a, b) Rn Rn o functie continu a, l.l.v.2
a. Atunci pentru (t0 , x0 ) (a, b)
si cu proprietatea de disipativitate bilateral
Rn orice solutie maximal a a Problemei Cauchy (f, t0 , x0 ) este solutie globala
(adica este definit
a pe (a, b)).
Demonstratie. Fie o solutie maximala a (f, t0 , x0 ) si presupunem, prin

reducere la absurd, c a : (, ) Rn cu t0 (, ) 6= (a, b). Vom arata, pe
baza Teoremei 2.3 c a n acest caz are o prelungire stricta rezultand astfel o
contradictie cu maximalitatea.
Fie, de exemplu, < b. Demonstram ca exista R > 0 astfel ncat
t [t0 , ) are loc (t, (t)) [t0 , ]BR [0] submultime compacta a (a, b)Rn ;
Teorema 2.3, (1), implic a existenta unei prelungiri stricte la dreapta a lui ,
deci contradictia anuntat a.
Incepem prin a observa c a deoarece ||(t)||2 =< (t), (t) > si este
54

derivabila, are loc, pentru t (, )

(||(t)||2 )0 = 2 < (t), 0 (t) >= 2 < (t), f [t, (t)] > .

Prin integrare pe [t0 , t] (, ) obtinem

Z t
2 2
||(t)|| = ||(t0 )|| + 2 < (s), f [s, (s)] > ds (2.10)
t0

Fie r > 0 si : (a, b) R+ date de (2.9) si fie

I1 = {s [t0 , ) | ||(s)|| r}, I2 = [t0 , ) I1 .

Din (2.9), pentru orice s I2

| < (s), f [s, (s)] > | (s)||(s)||2 (2.11)

Fie M = sup{||f (t, x)|| |t [t0 , ], ||x|| r}. Folosind inegalitatea

Cauchy-Schwartz, pentru orice s I1 avem estimarea

| < (s), f [s, (s)] > | ||(s)|| ||f [s, (s)]|| M r. (2.12)

Din (2.11) si (2.12) rezult a pentru orice s [t0 , )

a c

< (s), f [s, (s)] > M r + (s)||(s)||2 (2.13)

a pentru t [t0 , ).
iar (2.10) antreneaz
Z t
||(t)||2 ||(t0 )||2 + 2M r( t0 ) + 2 (s)||(s)||2 ds (2.14)
t0

Aplicam n (2.14) Lema lui Gronwall (Teorema 1.6), (1.23) (1.24) cu

u(t) = ||(t)||2 , M nlocuit de ||(t0 )||2 + 2M r( t0 ) si (s) = (s). Se
obtine ca pentru orice t [t0 , )
Rt
2(s)ds
||(t)||2 [||(t0 )||2 + 2M r( t0 )]e t0
R
2(s)ds def
[||(t0 )||2 + 2M r( t0 )]e t0 = R2

asadar (t, (t)) [t0 , ] BR [0] t [t0 , ).

In ipoteza > a, (2.10) se nlocuieste, pentru t (, t0 ] cu
Z t0
2 2
||(t)|| = ||(t0 )|| 2 < (s), f [s, (s)] > ds
t

si apoi se urmeaz
a aceeasi cale, cu modificari evidente. Observand ca:

< (s), f [s, (s)] > | < (s), f [s, (s)] > |
 55

(2.11) si (2.12) conduc la inegalitatea valabila pentru orice s (, t0 ]

< (s), f [s, (s)] > M r + (s)||(s)||2
Se integreaza pe [t, t0 ] si se aplica Teorema 1.6, (1.25) (1.26) n inegalitatea
Z t
2 2
||(t)|| ||(t0 )|| + 2M r(t0 ) (s)||(s)||2 ds,
t0

rezult
and prelungibilitatea solutiei deci o contradictie cu maximalitatea.
Teorema este demonstrat a.

O clasa deosebit de importanta de ecuatii pentru care conditiile din Teo-
rema 2.5 sunt ndeplinite este cea a ecuatiior (sistemelor) diferentiale afine de
ordin unu
x0 = A(t)x + b(t) (2.15)
TEOREMA 2.6. Fie I R un interval deschis, A : I L(Rn ) con-
tinu a, b : I Rn continu a (L(Rn ) noteaz a spatiul operatorilor liniari, au-
n
tomat m arginiti, pe R ; prin considerarea unei baze acestia se reprezint a ca
matrici).
Atunci (t0 , x0 ) I Rn exist a : I Rn solutie a (2.15)
a si este unic
cu (t0 ) = x0 .
Demonstratie. Verific am proprietatile cerute n Teorema 2.5 pentru
f (t, x) = A(t)x + b(t). f : I Rn Rn este evident continua. Fie J compact,
J I si fie M = sup{||A(t)||L(Rn ) |t J}. Atunci t J si x, y Rn
||f (t, x) f (t, y)|| = ||A(t)(x y)|| ||A(t)||L(Rn ) ||x y|| M ||x y||
si f rezult a n variabila a doua (vezi si [28, vol.I, Cap III, 3]).
a lipschitzian
Verific
am ca f are proprietatea de disipativitate bilaterala. Folosind Cauchy-
Schwartz, pentru orice t I obtinem
| < x, f (t, x) > | = | < x, A(t)x + b(t) > | | < x, A(t)x > |+
+| < x, b(t) > | ||x||2 ||A(t)||L(Rn ) + ||x|| ||b(t)||
(||A(t)||L(Rn ) + ||b(t)||)||x||2 daca ||x|| 1
a pentru r = 1 si (t) = ||A(t)||L(Rn ) + ||b(t)||
si (2.10) este verificat

2.2 Continuitatea solutiilor maximale n raport cu

datele initiale si cu parametrii
Primul rezultat pe care-l vom demonstra n acest paragraf va privi continui-
tatea solutiilor maximale n raport cu parametrii n conditiile n care datele
56

initiale raman fixe. Continuitatea n raport cu datele initiale va rezulta din

cea n raport cu parametrii.
TEOREMA 2.7. Fie D R Rn o multime deschis a, Rm o
n
multime deschis a, f : D R continu a, l.l.v.2 n sensul Definitiei 1.9.

Fie (t0 , x0 ) D si fie = ( , ) : (t (), t+ ()) Rn solutia maximal aa
Problemei Cauchy cu parametru

x0 = f (t, x, ), x(t0 ) = x0 . (2.16)

Fie = {(t, ) R | este definit a n t}. Atunci: este o multime

m
a n R R si dac
deschis a si [r1 , r2 ] (t ( ), t+ ( )), r1 < r2 ,

at B ( ) are loc [r1 , r2 ] (t (), t+ ())

pentru > 0 > 0 astfel nc
si
sup{|| (t) (t)|| |t [r1 , r2 ]} < (2.17)
De asemenea este continu a pe ca functie de (t, ).
Demonstratie. Fie (t , ) . Vom arata ca pentru oricare
[r1 , r2 ] (t ( ), t+ ( )) cu r1 < r2 si t (r1 , r2 ) exista > 0 astfel ncat
(r1 , r2 ) B ( ) . Aceasta va demonstra faptul ca este o multime
deschisa.
Cazul I. Presupunem t t0 . Deoarece (, ) este definita n t rezulta
ca [t0 , t ] (t ( ), t+ ( )). Fie r2 (t , t+ ( )) deci [t0 , r2 ] (t ( ), t+ ( ))
adica este definit a pe [t0 , r2 ]. Fie K multimea compacta din RRn Rm ,
K D definit a prin K = [t0 , r2 ] J Bb [ ] unde b > 0 iar J este un
interval n-dimensional compact cu proprietatea (t, ) J t [t0 , r2 ] si
ales astfel nc at d( ([t0 , r2 ]), F rJ) > 0 cu d distanta Hausdorff-Pompeiu
dintre dou a multimi (d(A, B) = inf{d(x, y)|x A, y B}). Pentru existenta
lui J, remarc am ca deoarece k = 1, . . . , n, {k (t, )|t [t0 , r2 ]} este com-
pacta conex a iar proiectia pe componenta xk a lui D, Pk (D), este o
submultime deschis a din R, exist a un interval nchis Jk avand proprietatea
k ([t0 , r2 ], ) Jk Pk (D) si d(k ([t0 , r2 ], ), F rJk ) > 0. Vom defini
J = J1 . . . Jn (vezi Fig. 2.1 pentru o imagine a proiectiei lui K pe primele
doua componente n cazul n = 1)

Fig. 2.1
Deoarece (t0 , ) = x0 avem x0 J. J este compact si convex si atunci
fie L 0 constanta de lipschitzianitate locala relativa la K.

||f (t, x, )f (t, y, )|| L||xy||, t [t0 , r2 ], x, y J si Bb [ ] (2.18)

Fie 2 modulul de continuitate (uniforma) a lui f relativ la K (vezi [28, vol.I,

Cap. III, 1]) adic
a 2 : [0, ) R,

2 () = sup{||f (s, x, ) f (t, y, )|| |(s, x, ), (t, y, ) K,

 57

||(s, x, ) (t, y, )|| }

2 este cresc
atoare iar continuitatea uniforma a lui f pe K echivaleaza cu
lim 2 () = 0 ([28, vol.I, Cap. III, 1, Propozitia 1.11]). Mai observam ca
0
>
t [t0 , r2 ], x J, si , Bb [ ]

||f (t, x, ) f (t, x, )|| 2 (|| ||) (2.19)

Fie Bb [ ]. Atunci (t0 , (t0 ), ) = (t0 , x0 , ) K si deoarece [t0 , r2 ]J

este compact iar este solutie maximala, (t, (t)) paraseste [t0 , r2 ] J, deci
(t, (t), ) iese din K, pentru t t+ (). Fie

t2 () = inf{t (t0 , t+ ()) |(t, (t), ) F rK} (t0 , r2 ].

Aratam acum c a 2 > 0 astfel ncat daca || || < 2 , t2 () = r2 . Acest

fapt va rezulta din eliminarea celorlalte situatii n care (t, (t), ) F rK.
Incepem cu o estimare a distantei dintre si pe [t0 , r2 ]. Fie t [t0 , r2 ],
Bb [ ]. Aplicam Cap.1, 1, (1.19). Din (2.18) si (2.19) obtinem:
Z t


|| (t) (t)|| = {f [s, (s), ] f [s, (s), ]}ds


t0
Z t
||f [s, (s), ] f [s, (s), ]||ds+
t0
Z t
+ ||f [s, (s), ] f [s, (s), ]||ds
t0
Z t Z t
L || (s) (s)||ds + 2 (|| ||)ds
t0 t0
Z t
(r2 t0 )2 (|| ||) + L || (s) (s)||ds
t0

Din Lema lui Gronwall (1.23) (1.24), cu M = (r2 t0 )2 (|| ||), = L

si u(s) = || (s) (s)|| rezulta

|| (t) (t)|| (r2 t0 )2 (|| ||)eL(tt0 ) (2.20)

Notam C2 = (r2 t0 )eL(r2 t0 ) . Din (2.20) rezulta ca pentru orice t [t0 , r2 ]

|| (t) (t)|| C2 2 (|| ||) (2.21)

Fie 2 > 0 ales astfel nc

at 2 < b si

C2 2 (2 ) < d( ([t0 , r2 ]), F rJ) (2.22)

58

(distanta Hausdorff-Pompeiu a fost presupusa strict pozitiva la alegerea lui

J). Acum e usor de ar atat c
a dac a B2 ( ) atunci t2 () = r2 asadar

este definit pe [t0 , r2 ]. Intr-adev ar deoarece (t2 (), [t2 ()], ) F rK din
definitia lui t2 (), avem fie (1) t2 () = r2 , fie (2) [t2 ()] F rJ, fie
(3) || || = b. Dar || || < 2 < b pentru B2 ( ) exclude ultima
situatie iar (2.21) si (2.22) o exclud pe cea de-a doua. Ramane asadar ca
t2 () = r2 B2 ( ). Sintetiz and, t [t0 , r2 ], B2 ( ), (t, ) si
are loc (2.21).
Cazul II. t t0 . Printr-un rationament asemanator se arata ca pentru
r1 (t ( ), t ) 1 > 0 astfel ncat t [r1 , t0 ], B1 ( ), (t, ) si
t [r1 , t0 ] are loc

|| (t) (t)|| C1 1 (|| ||) (2.23)

cu C1 > 0 si 1 modul de continuitate uniforma relativ la un compact cores-

punzator.
Reunind cele dou a cazuri rezult a ca (t , ) exista r1 < t < r2 si
at [r1 , r2 ] B ( ) ceea ce demonstreaza ca este o
> 0 astfel nc
a. In plus, t [r1 , r2 ], B ( )
multime deschis

|| (t) (t)|| C (|| ||) (2.24)

a iar : [0, ) R o functie crescatoare cu lim () = 0.

cu C > 0 o constant
0
>
Din (2.24) rezult a imediat (2.17). ntr-adevar, fie > 0 si > 0 astfel
ncat C( ) < si < , fiind cel pentru care are loc (2.24). Atunci
B ( ), [r1 , r2 ] (t (), t+ ()) si din (2.24), || (t) (t)|| <
t [r1 , r2 ] deci (2.17) este satisfacuta.
Continuitatea lui n ansamblul variabilelor se demonstreaza de asemenea
usor pe baza (2.24). Fie (t , ) . Pentru > 0 > 0 astfel ncat daca

|t t | < atunci || (t) (t )|| < si C( ) < . Fie
2 2
||(t, ) (t , )|| < . Rezult
a |t t | < si || || < si atunci

||(t, ) (t , )|| ||(t, ) (t, )|| + ||(t, ) (t , )||

C(|| ||) + || (t) (t )|| < C( ) + <
2
si Teorema este demonstrat
a.

Din Teorema 2.7 obtinem teorema generala privind continuitatea solutiilor
maximale n raport cu datele initiale si cu parametrii.
TEOREMA 2.8. Fie D R Rn o multime deschis a, Rm o
n
a, f : D R continu
multime deschis a, l.l.v.2 n sensul Definitiei 1.9.
 59

Fie (, ) D, si ,, = (, , , ) : I(, , ) Rn solutia maximal

a
a Problemei Cauchy cu parametru (f, , ). Fie

S = {(t, , , ) R Rn Rm |(t; , , ) este definit

a}.

Atunci S este o multime deschis a si este continu a (0 , 0 , 0 )

a pe S. Dac
D si I = [ r1 , r2 ] I(0 , 0 , 0 ), r1 < r2 , atunci > 0 > 0 astfel
at, (, , ) D cu ||(, , ) (0 , 0 , 0 )|| < , I I(, , ) si
nc

sup{||,, (t) 0 ,0 ,0 (t)|| |t I} < (2.25)

Demonstratie. Fie (, ) D, . Definim s = t ,

y(s) = x(s + ) . Ecuatia x0 = f (t, x, ) conduce la
def
y 0 = f (s + , y + ), ) = g(s, y, , , ) (2.26)

iar conditia x( ) = revine la

y(0) = 0 (2.27)

(2.26) si (2.27) formeaz

a o Problema Cauchy cu parametrul (, , ). Functia
g este definita pe D unde

= {(s, y, , )|(, ) D, ( + s, + y) D}.

D

Demonstr am acum c aD este o multime deschisa din R Rn Rn+1 . Intr-

adevar, fie (s0 , y0 , 0 , 0 ) D. Atunci (0 , 0 ) D si cum D este o multime
deschisa exist a 1 > 0 astfel nc at I1 (0 ) B1 (0 ) D. Deoarece
(0 +s0 , 0 +y0 ) D exist a 2 > 0 astfel ncat I2 (0 +s0 )B2 (0 +y0 ) D. Fie
= min{1 , 2 }. Rezult a I (0 ) B (0 ) D si I (0 + s0 ) B (0 + y0 ) D.
Atunci I 2 (s0 ) B 2 (y0 ) I 2 (0 ) B 2 (0 ) D deoarece

I 2 (0 ) B 2 (0 ) I (0 ) B (0 ) D

a s I 2 (s0 ) si I 2 (0 ) atunci + s I (0 + s0 ) iar daca y B 2 (y0 )

si dac
si B 2 (0 ) atunci + y B (0 + y0 ) deci

( + s, + y) I (0 + s0 ) B (0 + y0 ) D

rezult
si D a deschis a.
Deoarece g este evident continua pe D ramane sa verificam ca g este
local lipschitzian
a n variabila (a doua) y. Fie A un compact din R, K
un compact convex din Rn si I, U, V multimi compacte convexe respectiv din
R, Rn , Rm astfel ncat AK I U D si V . Atunci A+I = {s+ |s
60

A, I} este compact a iar K + U = {y + | y K, U } este compacta si

a s A, x, y K, I, U si V are loc
convexa si dac

||g(s, x, , , ) g(s, y, , , )|| = ||f (s + , x + , ) f (s + , y + , )||

L||x + y || = L||x y||

unde L este dat de Definitia 1.9 relativ la multimea compacta A + I R, la

multimea compact a convex a K + U si multimea compacta V .
Fie, pentru (, ) D, , ,, = (, , , ) solutia maximala a
(2.26), (2.27), ,, : (t (, , ), t+ (, , )) Rn .
Fie = {(s, , , ) R R Rn Rm | (s, , , ) este definita }.
Conform Teoremei 2.7 este o multime deschisa si daca (0 , 0 , 0 ) D
si [r1 , r2 ] (t (0 , 0 , 0 ), t+ (0 , 0 , 0 )), r1 < r2 atunci > 0 exista > 0
astfel ncat (, , ) B (0 , 0 , 0 ) are loc

[r1 , r2 ] (t (, , ), t+ (, , )) (2.28)

si
sup{||(t, , , ) (t, 0 , 0 , 0 )|| |t [r1 , r2 ]} < (2.29)

si de asemenea este continu

a pe . Observam acum ca

,, (t) = ,, (t ) + (2.30)

Transformarea (s, , , ) 7 (s + , , , ) duce multimea deschisa pe

multimea S pe care este definit a rezultand ca S este o multime deschisa
(daca (t0 , 0 , 0 , 0 ) S atunci (t0 0 , 0 , 0 , 0 ) si daca I (t0 0 )
I (0 ) B (0 ) B (0 ) atunci I (t0 ) I (0 ) B (0 ) B (0 ) S
2 2
deoarece dac a t I (t0 ) si I (0 ) pentru s = t avem |s t0 + 0 |
2 2
|tt0 |+| 0 | < ) iar dac a este continua pe atunci este continua pe S.
Ramane de demonstrat ultima afirmatie a teoremei. Fie (0 , 0 , 0 ) D ,
r1 , r2 ] I(0 , 0 , 0 ) cu r1 < r2 si > 0 astfel ncat [
[ r1 , r2 + ]
I(0 , 0 , 0 ). Atunci [ r1 0 , r2 +0 ] (t (0 , 0 , 0 ), t+ (0 , 0 , 0 )). Fie
> 0, fie > 0 pentru care sunt valabile (2.28) si (2.29) pentru r1 = r1 0 ,
r2 = r2 + 0 si fie 0 = min{, }. Atunci, daca (, , ) B0 (0 , 0 , 0 )
rezulta ca [r1 , r2 ] (t (, , ), t+ (, , )) si atunci [r1 + , r2 + ] I(, , ).
Dar r1 + = r1 0 + r1 (deoarece 0 | 0 | < 0 ) si
r2 + = r2 + 0 + r2 (vezi Fig. 2.2) de unde rezulta [ r1 , r2 ] I(, , ),
(, , ) B0 (0 , 0 , 0 )

Fig. 2.2
 61

Fie t [
r1 , r2 ]. Conform (2.30)

||(t, , , ) (t, 0 , 0 , 0 )|| =

= ||(t , , , ) + (t 0 , 0 , 0 , 0 ) 0 ||
(2.31)
|| 0 || + ||(t , , , ) (t , 0 , 0 , 0 )||+
+||(t , 0 , 0 , 0 ) (t 0 , 0 , 0 , 0 )||

Daca I0 [0 ], deoarece t [
r1 , r2 ], avem

r1 0 < t < r2 +0 (t < r2 < r2 ++ 0 , t > r1 > r1 + 0 ;

a t [r1 , r2 ] (t (, , ), t+ (, , )) si conform (2.24)

vezi Fig. 2.2) adic

||,, (t ) 0 ,0 ,0 (t )|| C(||( 0 , 0 , 0 )||)

a 00 > 0 astfel ncat daca ||(, , )(0 , 0 , 0 )|| < 00

cu lim () = 0 deci exist
0
>
sa avem

sup{||(t , , , ) (t , 0 , 0 , 0 )|| |t [
r1 , r2 ]} < .
3
Pentru estimarea ||(t , 0 , 0 , 0 ) (t 0 , 0 , 0 , 0 )|| notam, pentru sim-
plificare 0 = (, 0 , 0 , 0 ) : (t +
0 , t0 ) R
n
si observam ca t [ r1 , r2 ],
+
I [0 ], t [r1 , r2 ] (t0 , t0 ). 0 este uniform continua pe [r1 , r2 ] deci
exista 000 > 0 astfel nc
at dac a | 0 | < 000 ,

sup{||(t , 0 , 0 , 0 ) (t 0 , 0 , 0 , 0 )|| |t [
r1 , r2 ]} < .
3
n o
Deci (2.31) se obtine n final (2.25) alegand = min 0 , 00 , 000 , si
3
Teorema este demonstrat a.

Teorema 2.8 conduce n mod natural la notiunea de curent maximal parame-
trizat continuu.
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa, Rm o multime
deschisa si f : D Rn o functie continua, l.l.v.2. n sensul Definitiei
1.8. Fie, cu notatiile din Teorema 2.8, ( , , , ) : I(, , ) Rn solutia
maximal a a Problemei Cauchy cu parametru (f, , ) si fie S multimea definita
n Teorema 2.8.
Se numeste curent maximal parametrizat al lui f functia : S Rn ,
(t, , , ) = (t, , , ).
Acum este clar c a prima parte a Teoremei 2.8 afirma existenta curen-
tului maximal parametrizat continuu definit pe multimea deschisa S, care
62

este si unic datorit a conditiei de l.l.v.2 impuse lui f . Rationamentele din

demonstratia Teoremei 2.8 permit si obtinerea proprietatii de semicontinui-
tate a capetelor intervalelor pe care sunt definite solutiile maximale. Vom
considera, pentru a mai simplifica notatiile, Probleme Cauchy fara parametru
(vezi si [56])
PROPOZIT IA 2.9. Fie D R Rn o multime deschisa, f : D Rn
continua, l.l.v.2. Fie, pentru (, ) D, I(, ) = (t (, ), t+ (, )) intervalul
de definitie a solutiei maximale a (f, , ). Se definesc astfel functiile
t : D [, ) si t+ : D (, +]. Fie (t0 , x0 ) D.
1) a > t (t0 , x0 ) I U D, I U vecinatate a lui (t0 , x0 ) astfel ncat
t (I U ) [, a) (asadar t este superior semicontinua).

2) b < t+ (t0 , x0 ) J V D, J V vecinatate a lui (t0 , x0 ) astfel ncat

t (J V ) (b, ] (asadar t+ este inferior semicontinua) (vezi [56, vol II]).
+

Demonstratie. 1) Deoarece t (t0 , x0 ) < a exista

t1 (t (t0 , x0 ), t+ (t0 , x0 )) (, a)

deci, notand pentru (, ) D cu , = (, , ) solutia Problemei Cauchy

(f, , ) rezult
a c
a t0 ,x0 este definit
a n t1 asadar

(t1 , t0 , x0 ) = {(t, , ) | (t, , ) este definit}.

Din Teorema 2.8 stim c a este o multime deschisa deci exista I1 I U o

vecinatate a lui (t1 , t0 , x0 ), I1 I U si atunci, cum t1 I1 , rezulta ca
(, ) I U , , este definit n t1 rezultand t1 (t (, ), t+ (, )). Prin
urmare t (, ) < t1 < a (, ) I U si atunci t (I U ) [, a).
2) Deoarece b < t+ (t0 , x0 ) exista t2 (t (t0 , x0 ), t+ (t0 , x0 )) (b, ]
si atunci (t2 , t0 , x0 ) deci, din nou, exista I2 J V o vecinatate a lui
(t2 , t0 , x0 ), I2 J V si cum t2 I2 rezulta, (, ) J V , , este
definit n t2 rezult and t2 (t (, ), t+ (, )) ceea ce antreneaza b < t2 <
t (, ) (, ) J V si atunci t+ (J V ) (b, ].
+

In cazul sistemelor autonome se obtin proprietati suplimentare ale curen-
tului maximal pe care-l definesc. (vezi [7], [38])
Fie D Rn o multime deschis a si f : D Rn cu proprietatea ca
K D, K multime compact a si convexa L = LK 0 astfel ncat x, y K,
||f (x) f (y)|| L||x y|| (cu alte cuvinte f este local lipschitziana). Pentru
D fie = ( , 0, ) solutia maximala a Problemei Cauchy

x0 = f (x), x(0) = (2.32)

Fie = {(t, ) R D |(t, 0, ) este definita } si fie : Rn ,

(t, ) = (t, 0, ) curentul maximal. Stim din Teorema 2.8 ca este o
multime deschisa si c
a este continua pe .
 63

Fie x0 D si fie T > 0 si G D, G deschisa, x0 G, astfel ncat

[T, T ] I() G, deci [T, T ] G .
Pentru |t| T fie U (t) : G Rn

U (t) = (t, ) = (t) (2.33)

TEOREMA 2.10. Familia de aplicatii {U (t) | |t| T } are urm

atoarele
propriet
ati
(1) U (0) = G (2.34)
(2) U (t+s) = U (t)[U (s)] G, (2.35)
t, s [T, T ], cu t + s [T, T ]
(3) lim U (t) = G
t0
1
(4) lim [U (t) ] = f () G (2.36)
t0 t
(5) V = U (t)G este o multime deschis a, U (t) este definit
a pe V si
U (t)V = G. n plus, U (t)U (t)y = y y V , U (t)U (t)x = x x G,
asadar U (t) este homeomorfism t [T, T ].
Se spune c a {U (t) | |t| T } este grup local continuu de aplicatii cu gene-
rator f.
Demonstratie. (1) U (0) = (0) = deoarece este solutie a (2.32).
(2) In conditiile date, U (s) = (s) si U (t + s) = (t + s) = (s,) (t)
ambele solutii coinciz and pentru t = 0.
(3) Se obtine datorit a continuitatii lui .
U (t) (t) (0)
(4) lim = lim = 0 (0) = f [ (0)] = f ().
t0 t t0 t
(5) Fie y = U (t)x. Atunci t I deci |t| T iar din (2) U (t)[U (t)x] = x
asadar U (t) este definit pe U (t)G = V si folosind din nou (2) cu rolurile
lui t si (t) schimbate obtinem si U (t)U (t)y = y y V . Pentru a arata
ca V este o multime deschis a observam ca V = U (t)1 G si cum U (t) este
continu a datorit
a continuitatii lui , U (t) ntoarce deschisi n deschisi.

Observatii. 1) Se poate arata ca n Teorema 2.10, (2), daca membrul
drept este definit atunci este definit si cel stang si are loc egalitatea. Intr-
adev ar, fie s I() = (t (), t+ ()) si t I( (s)). Trebuie sa aratam ca
s + t I(). Dac a t > 0 rezult a s + t > s > t () si definim : (t (), s + t]
n
R prin
(, 0, ), (t (), s]
(
( ) =
( s, 0, (s)), [s, s + t]
(observ a s [0, t] I( (s)) [s, s + t]). Atunci
am c

0 ( ) = f [( )] (t (), s + t] si (s) = (s)

64

deci din proprietatea de unicitate = si atunci s + t < t+ (). De asemenea

U (t + s) = (s + t, ) = (s + t) = (s + t) = (t, 0, (s)) =
= (t, (s, )) = U (t)[U (s)].

2) Se arata n [7, Cap.II, 5, Teorema 12] ca daca f : Rn Rn verifica

< f (x) f (t), x y > 0 x, y R atunci Rn , [0, ) I() si (2.35)
are loc pentru orice s, t 0. De asemenea are loc proprietatea

||U (t)x U (t)y|| ||x y|| t 0, x, y Rn (2.37)

Proprietatile (2.34), (2.35) si (2.37) definesc un semigrup de contractii

1
{U (t) : Rn Rn |t 0} , n general neliniare, iar din (2.36) lim [U (t) ] =
t0 t
f () deci generatorul acestui semigrup este f (vezi si [6]).
3) In cazul sistemelor liniare x0 = Ax, A L(Rn ), U (t)x = eAt x t R,
x Rn (vezi si Cap.3). Pornind de la teorema 2.10 este naturala urmatoarea
definitie
Definitie. Fie G o multime deschisa din Rn . Se numeste sistem dinamic
n G o functie de clasa C 1 , : R G G cu proprietatile
1) (0, x) = x x G
2) (t, (s, x)) = (t + s, x) t, s R, x G
Multimea {(t, x0 )|t R}, x0 G se numeste orbita sistemului dinamic
prin x0 . G se numeste spatiul starilor sau spatiul fazelor.
Legatura cu ecuatiile se obtine observand ca daca definim pentru x G,

f (x) = (0, x) (n ipoteza existentei derivatei) atunci
t

(t0 , x0 ) = [(s + t0 , x0 )]|s=0
t t

= [s, (t0 , x0 )]|s=0 = f [(t0 , x0 )]
t
a (t) = (t, x0 ) vom avea 0 (t) = f [(t)], (0) = x0 .
asadar dac

2.3 Derivabilitatea solutiilor maximale n raport cu

datele initiale si cu parametrii
In cazul n care f este de clas
a C 1 n raport cu variabilele x1 , . . . , xn sau
cu parametrii, curentul maximal este derivabil n raport cu datele initiale,
respectiv cu parametrii.
 65

Fie D o multime deschis a din RRn , f : D Rn continua cu proprietatea

fi
ca oricare ar fi i, j {1, . . . , n} exista : D Rn si sunt continue (f este
xj
de clasa C 1 n raport cu variabilele x1 , . . . , xn ). Dupa cum am vazut n Cap.1,
2, Propozitia 2.2, n aceast a situatie f este l.l.v.2. Notam
 
f fi
= : D L(Rn ) (2.38)
x xj i,j=1,n

Pentru (, ) D fie , = (, , ) : (t (, ), t+ (, )) Rn solutia max-

imala a (f, , ), fie = {(t, , ) R D|(t, , ) este definita} si fie
: Rn curentul maximal continuu. Fie (t0 , x0 ) D si fie

t0 I = [r1 , r2 ] (t (t0 , x0 ), t+ (t0 , x0 )), r1 < t0 < r2 .

Conform Teoremei 2.8 exist a > 0 astfel ncat R cu | t0 | < si

Rn cu || x0 || < , [r1 , r2 ] (t (, ), t+ (, )) deci

[r1 , r2 ] [t0 , t0 + ] B [x0 ] .

TEOREMA 2.11 Fie, cu notatiile precedente, t0 : B (x0 ) C([r1 , r2 ], Rn )

a prin t0 () = t0 , : [r1 , r2 ] Rn este solutia (f, t0 , ). S
definit tim din
Teorema 2.8 c a t0 este continu a. In conditiile enuntate mai sus t este
0
a pe B (x0 ) iar pentru 0 B (x0 ), t0 0 (0 ) L(Rn , C([r1 , r2 ], Rn ))
derivabil
este solutia matricial
a a Problemei Cauchy
f
X 0 (t) = [t, (t, t0 , 0 )]X(t), t [r1 , r2 ] (2.39)
x
X(t0 ) = In (2.40)
f
(In este matricea unitate iar este definit n (2.38)). Asadar
x
 

(t, t0 , 0 ) = (t, t0 , 0 ) = X(t) = t0 0 (0 )(t).

Sistemul (2.39), numit sistem n variatii, este de forma X 0 (t) = A(t)X(t) cu
A(t) L(Rn ). Scris pe componente revine la un sistem de n2 ecuatii cu n2
functii necunoscute, componentele lui X. Coeficientii sunt functii continue

n raport cu si si, din continuitatea curentului maximal, va rezulta

continu a n raport cu si .
Demonstratia Teoremei 2.11 Fie X solutie a (2.39), (2.40). Conform
definitiei derivatei Frechet ([28, vol.II, Cap. VII, 1]) avem de aratat ca
1
lim sup ||(t, t0 , 0 + h) (t, t0 , 0 ) X(t)h|| = 0
||h||0 ||h|| t[r1 ,r2 ]
66

Fie 0 > 0 astfel nc

at B0 [0 ] B [x0 ], fie t [r1 , r2 ] si ||h|| 0 . Folosind
(1.19) din Cap.1, 1, si formula Leibniz-Newton pe componente obtinem, n
conformitate si cu (2.40)
def
z(t) = (t, t0 , 0 + h) (t, t0 , 0 ) X(t)h =
Z t
= {f [s, (s, t0 , 0 + h)] f [s, (s, t0 , 0 )]}ds + h
t0
Z t Z t
X 0 (s)hds X(t0 )h = {f [s, (s, t0 , 0 + h)]
t0 t0
f
f [s, (s, t0 , 0 )] [s, (s, t0 , 0 )]X(s)h}ds = (2.41)
x
Z t
= {f [s, (s, t0 , 0 + h)] f [s, (s, t0 , 0 )]
t0
f
[s, (s, t0 , 0 )][(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )]}ds+
x
Z t
f
+ [s, (s, t0 , 0 )]z(s)ds
t0 x

In continuare vom utiliza Teorema cresterilor finite ([28, vol.II, Cap. VII,
5, Teorema 5.3]). Incepem prin a estima ||(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )|| pentru
s I. Utiliz am din nou (1.19) din Cap.1, 1.
Z s
(s, t0 , 0 + h) = 0 + h + f [, (, t0 , 0 + h)]d
t0
Z s
(s, t0 , 0 ) = 0 + f [, (, t0 , 0 )]d
t0
Z s (2.42)

||(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )|| ||h|| +  ||f [, (, t0 , 0 + h)]
t0


f [, (, t0 , 0 )]||d 

Din continuitatea lui , pentru I = [r1 , r2 ],

K = {(s, t0 , )|s I, B0 [0 ]} = (I {t0 } B0 [0 ]) (2.43)

f
a n Rn si I K D. Deoarece
este compact este continua pe I K
x
 
f
M = sup (s, y)
|s I, y K (2.44)
x
 67

este finit si atunci din Teorema cresterilor finite obtinem

||f [, (, t0 , 0 + h)] f [, (, t0 , 0 )]|| M ||(, t0 , 0 + h) (, t0 , 0 )||
si din (2.42) rezult
a
s
Z 
 
||(s, t0 , 0 +h)(s, t0 , 0 )|| ||h||+M  ||(, t0 , 0 + h) (, t0 , 0 )||d 
t0

Aplic
am lema lui Gronwall (Teorema 1.6) si obtinem
||(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )|| ||h||eM |st0 | ||h||eM (r2 r1 ) (2.45)
In (2.41) vom folosi tot Teorema cresterilor finite pentru a estima termenul de
sub prima integrala. Dac am, pentru (s, y0 ), (s, y) D,
a not
f
s (y) = f (s, y) f (s, y0 ) (s, y0 )(y y0 )
x
f f
a, s (y0 ) = 0 si s0 (y) =
vom obtine s continu (s, y) (s, y0 ) deci, daca
x x
I [y0 , y] D, pentru s I vom avea
||s (y) s (y0 )|| = ||s (y)||
(2.46)
  
f f
sup [s, y + (1 )y0 ]
(s, y0 ) | [0, 1]
||y y0 ||
x x
T
in
and cont de forma termenului pe care dorim sa-l estimam si de (2.46)
definim, pentru ||h|| < 0 ,

f
(h) = sup sup [s, (s, t0 , 0 + h) + (1 )(s, t0 , 0 )]
sI [0,1] x
(2.47)
f
[s, (s, t0 , 0 )]
x

f
si arat
am n continuare c
a lim (h) = 0. Pentru aceasta folosim faptul ca
h0 x
este uniform continu a pe multimea compacta I K unde K este definit n
(2.43), asadar > 0 > 0 astfel 0 0 00 00
ncat (s , y ), (s , y ) I K satisfacand
f 0 0 f 00 00
||(s0 s00 , y 0 y 00 )|| < are loc 0 00

x (s , y ) < . Fie s = s = s,
(s , y )
x
y 0 = (s, t0 , 0 + h) + (1 )(s, t0 , 0 ), y 00 = (s, t0 , 0 ), s I, ||h|| < 0 .
Atunci, din (2.45),
||y 0 y 00 || = ||(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )||
||(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )|| eM (r2 r1 ) ||h|| <
68

daca ||h|| < = eM (r2 r1 ) , uniform n [0, 1]. Rezulta ca ||h|| < si
||h|| < 0 implic
a (h) < deci lim (h) = 0.
h0
Revenind la prima integral
a din (2.41) obtinem, folosind la nceput (2.46),
(2.47) si apoi (2.45)

||f [s, (s, t0 , 0 + h)] f [s, (s, t0 , 0 )]

f
[s, (s, t0 , 0 )][(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )]|| (2.48)
x
(h)||(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )|| (h)||h||eM (r2 r1 )

Atunci folosind (2.43) si (2.48) obtinem urmatoarea estimare n (2.41)

Z t

||z(t)||  ||f (s, (s, t0 , 0 + h)] f [s, (s, t0 , 0 )]
t0

f 
[s, (s, t0 , 0 )] [(s, t0 , 0 + h) (s, t0 , 0 )]||ds +
x
Z t 
 f 
+  x [s, (s, t ,
0 0 )] ||z(s)||ds 

t0
Z t 
r
M (r )
 
(h)||h||e 2 1 (r2 r1 ) + M  ||z(s)||ds

t0

Aplicam din nou Teorema 1.6 (inegalitatea Gronwall) si obtinem

||z(t)|| (h)||h||eM (r2 r1 ) (r2 r1 )eM (r2 r1 ) t [r1 , r2 ].

Atunci
1
sup ||z(t)|| (h)e2M (r2 r1 ) (r2 r1 ) 0
||h|| tI
daca ||h|| 0 ceea ce demonstreaz
a teorema.

Observatie. (2.39) revine la
 
f
(t, t0 , 0 ) = [t, (t, t0 , 0 )] (t, t0 , 0 ) t I
t x

Exemplu. Fie x0 = tx + t2 x5 = f (t, x), f : R R R este evident de

clasa C 1 . Fie ( , t0 , x0 ) solutia maximala a Problemei Cauchy (f, t0 , x0 ). Ne

propunem s a calculam (t, 0, 0). Pentru aceasta observam la nceput ca, pe

baza Teoremei de unicitate (Teorema 1.4) (t, 0, 0) = 0. Formam n continuare
 69

Problema Cauchy (2.39), (2.40). Deoarece n = 1 sistemul n variatii se reduce

la o ecuatie de ordin 1

f f
X 0 (t) = [t, (t, 0, 0)]X(t) = (t, 0)X(t) = tX(t), X(0) = 1.
x x
2 /2 2
Solutia acestei Probleme Cauchy este X(t) = et asadar (t, 0, 0) = et /2 .

Pe baza Teoremei 2.11 demonstram acum derivabilitatea n raport cu mo-
mentul initial . Ne plas am n ipotezele facute la nceputul paragrafului,
ipoteze n care am demonstrat Teorema 2.11.
TEOREMA 2.12 Fie D R Rn o multime deschis a, f : D Rn
continu a de clas a C 1 n raport cu variabilele x1 , . . . , xn . Fie (t0 , x0 ) D si

I = [r1 , r2 ] (t (t0 , x0 ), t+ (t0 , x0 )). Fie > 0 astfel nc
at

(, ) I [t0 ] B [x0 ], I (t (, ), t+ (, )).

Fie x0 : I [t0 ] C(I, Rn ) definit a prin x0 ( ) = ,x0 : I Rn este solutie

a (f, , x0 ). Atunci x0 este derivabil a pe I [t0 ] iar pentru 0 I [t0 ],
 
0
x0 (0 )(t) = (t, 0 , x0 ) = (t, 0 , x0 ) = (t, 0 , x0 )f (0 , x0 )

(2.49)

t 7 (t, 0 , x0 ) este solutie a Problemei Cauchy pentru sistemul n variatii

Y 0 = f [t, (t, 0 , x0 )]Y

(2.50)
x
Y (0 ) = f (0 , x0 ) (2.51)

(2.49) are loc n particular pentru 0 = t0 si nlocuind (t0 , x0 ) cu

(, ) I [t0 ] B [x0 ] conduce la
n
X
(t, , ) + (t, , )fj (, ) = 0 (2.52)
j
j=1

t [r1 , r2 ] (t (, ), t+ (, )), r1 < r2 .

Demonstratia Teoremei 2.12. Incepem prin a observa ca datorita
atii solutiei Problemei Cauchy (Teorema 1.4) I, I [t0 ],
unicit

( , , (, , x0 )) = ( , , x0 ) (2.53)

n ambii membri fiind solutii ale x0 = f (t, x) care au aceeasi valoare pentru
t = .
70

1
Pentru calculul derivatei trebuie sa evaluam ||x0 (0 + h) x0 (0 )||
h
pentru h 0, cu 0 + h I [t0 ], iar

||x0 (0 + h) x0 (0 )|| = sup ||(t, 0 + h, x0 ) (t, 0 , x0 )||.

tI

Folosind (2.53) cu = 0 + h pentru t I si 0 + h I putem scrie

(t, 0 + h, x0 ) (t, 0 , x0 ) = (t, 0 + h, x0 ) (t, 0 + h, (0 + h, 0 , x0 ))

(2.54)
Pentru |h| r suficient de mic, (0 + h, 0 , x0 ) B (x0 ), si atunci pe baza

continuitatii curentului maximal si a existentei derivatei continua putem

aplica n multimea convex a B (x0 ) formula cresterilor finite de tip integral
([28, vol.II, Cap. VII, 5, Observatia dupa Teorema 5.1]) si (2.54) conduce,
pentru j = 1, . . . , n, la urm atoarele egalitati:
j (t, 0 + h, x0 ) j (t, 0 + h, (0 + h, 0 , x0 )) =
n Z 1 
X j
= [t, 0 + h, x0 + ((0 + h, 0 , x0 ) x0 )]d
i=1 0 i

[i (0 + h, 0 , x0 ) x0 ]
Deoarece

x0 = (x0,1 , . . . , x0,n ) = (0 , 0 , x0 ) = (1 (0 , 0 , x0 ), . . . , n (0 , 0 , x0 ))

obtinem pentru h 6= 0, |h| r

1
[j (t, 0 + h, x0 ) j (t, 0 + h, (0 + h, 0 , x0 )) =
h
n Z 1 
X j
= [t, 0 + h, x0 + ((0 + h, 0 , x0 ) x0 )]d (2.55)
i=1 0 i

1
[i (0 + h, 0 , x0 ) i (0 , 0 , x0 )]
h

Pentru h 0, continuitatea lui n raport cu si (care rezulta din (2.39)

si din continuitatea curentului maximal data de Teorema 2.8) si continuitatea
integralelor cu parametru ([28, vol.I, Cap. IV, 6, Teorema 6.1]) conduc la
Z 1
j
lim [t, 0 + h, x0 + ((0 + h, 0 , x0 ) x0 )]d =
h0 0 i
Z 1
j j
= (t, 0 , x0 )d = (t, 0 , x0 )
0 i xi
 71

Din (2.54) si (2.55) obtinem, pentru h 0,

n
j X j
(t, 0 , x0 ) = (t, 0 , x0 )0i (0 , 0 , x0 )
xi
i=1

unde notatia 0i subliniaz

a c
a i este componenta i a solutiei ecuatiei
x0 = f (t, x). Atunci
n
j X j
(t, 0 , x0 ) = (t, 0 , x0 )fi [0 , (0 , 0 , x0 )] =
xi
i=1
n
X j
= (t, 0 , x0 )fi (0 , x0 ), j = 1, . . . , n
xi
i=1

adica relatiile (2.49) explicitate pe componente. Relatiile (2.50) si (2.51)

rezult
a usor folosind (2.39) si (2.40)
   

(t, 0 , x0 ) = (t, 0 , x0 ) f (0 , x0 ) =
t t
f
= [t, (t, 0 , x0 )] (t, 0 , x0 )f (0 , x0 ) =
x
f
= [t, (t, 0 , x0 )] (t, 0 , x0 )
x
deci (2.50) iar

(0 , 0 , x0 ) = (0 , 0 , x0 )f (0 , x0 ) = In f (0 , x0 ) = f (0 , x0 )

Teorema este demonstrat
a.

Tot pe baza Teoremei 2.11 vom deduce si derivabilitatea solutiilor maxi-
male (a curentului maximal parametrizat) n raport cu parametrii.
Incepem, ca n cazul celorlalte doua teoreme anterioare cu prezentarea
contextului necesar enunt arii teoremei.
Fie D R R o multime deschisa, Rm o multime deschisa,
n

f : D Rn o functie de clasa C 1 n raport cu variabilele

(x1 , . . . , xn , 1 , . . . , m ) unde (t, x1 , . . . , xn ) D si (1 , . . . , m ) . Pentru
(t0 , x0 ) D si consider am Problema Cauchy cu parametru

x0 = f (t, x, ), x(t0 ) = x0 (2.56)

Fie, pentru , (, t0 , x0 , ) = (, x0 , ) : (t (), t+ ()) Rn solutia

maximala a (2.56). Fie 0 si I = [r1 , r2 ] (t (0 ), t+ (0 )), r1 < r2 .
72

Stim din Teorema 2.8 ca exist

a > 0 astfel ncat B (0 ) ,
+
I (t (), t ()). Fie

= t0 ,x0 : B (0 ) C(I, Rn ), ()(t) = (t, x0 , ).

TEOREMA 2.13 In conditiile precedente este derivabil a pe B (0 ) si,

pentru B (0 ), () =
0
( , x0 , ) L(R n
, C(I, Rn
)) este solutia Pro-
blemei Cauchy pentru ecuatia diferential a matricial
a numit a din nou sistem
n variatii
f f
Y 0 (t) = [t, (t, x0 , ), ]Y (t) + [t, (t, x0 , ), ], tI (2.57)
x
Y (t0 ) = 0 (2.58)
Demonstratie. Ideea demonstratiei este ca prin introducerea unei noi
variabile s
a putem aplica Teorema 2.11. Fie pentru asta
 
def f (t, z)
z = (x, ) cu (t, z) D si F (t, z) = (2.59)
0

Atunci (2.56) este echivalent

a cu

z 0 = F (t, z), z(t0 ) = (x0 , ) (2.60)

(citita pe componente, (2.60) revine la (2.56) si la 0 = 0). Conditiile din

Teorema 2.11 sunt ndeplinite de F . Notam = (x0 , ), B (0 ) si
cu ( , ) : I Rn solutia maximala a (F, t0 , ). Din (2.59), (t, ) =
= ((t, ), ) = ((t, x0 , ), ). Conform Teoremei 2.11, este derivabila n
raport cu si matricea derivatelor partiale are forma


(t, x0 , ) (t, x0 , ) not
(t, ) = = Z(t).


0 Im

T
inand cont de (2.39) si not
and Y (t) = (t, x0 , ) avem

 
0
(t, x0 , ) Y (t) F
Z 0 (t) = t = [t, (t, )]Z(t) =

z
0 0

f f

[t, (t, x0 , ), ] [t, (t, x0 , ), ] (t, x0 , ) Y (t)
= x =
0 0 0 Im
 73

f f f
x [t, (t, x0 , ), ] (t, x0 , ) x
[t, (t, x0 , ), ]Y (t) +

[t, (t, x0 , ), ]
=
0 0

Egaland componentele se obtine (2.57) iar din (2.40)

" # " #
In 0 In (t0 , x0 , ) In Y (t0 )
Z(t0 ) = Inm = = =
0 Im 0 Im 0 Im

deci Y (t0 ) = 0 adic

a (2.58) si Teorema este demonstrata.

Exemplul 2.14. Fie (t, ) solutia maximala a Problemei Cauchy cu
parametru

(2.61) x0 = x2 + 2 (t2 + x), x(1) = 1

Ne propunem s
a calcul
am (t, 0). Deoarece

f f
f (t, x, ) = x2 + 2 (t2 + x), = 2x + 2 , = t2 + x
x
(2.57) devine o ecuatie scalar
a. Pentru a o scrie avem nevoie de (t, 0) care este
1
solutia Problemei Cauchy x0 = x2 , x(1) = 1 si se vede usor ca (t, 0) = ,
t
a pe (0, ). Atunci (2.57), (2.58) revine la
fiind definit
h i
y 0 = (2x + 2 )|x= 1 ,=0 y + (t2 + x)|x= 1 , y(1) = 0
t t

adica
2 1
y 0 = y + t2 + , y(1) = 0
t t
Folosind metodele din Cap.1, 4 (Propozitia 4.2 sau Metoda variatei constan-
7 t3 1
tei) deducem y(t) = (t, 0) = + + .
10t2 5 2
Observatii. 1) Iter and rationamentele precedente obtinem ca, daca f este
de clas a C k n x si , atunci solutia maximala este de clasa C k n raport cu
datele initiale si cu parametrii.

2) Matricea (t, t0 , x0 , 0 ) se mai numeste matrice de senzitivitate.

O aplicatie important a a Teoremei 2.13 o constituie Metoda parametrului
mic de aproximare a solutiilor unor Probleme Cauchy cu parametru. Astfel,
daca, n conditiile Teoremei 2.13 cunoastem, pentru = 0 , solutia Problemei
74

Cauchy x0 = f (t, x, ), x(t0 ) = x0 atunci folosind Formula Taylor n B (0 )

putem scrie pentru t I

not
(t, t0 , x0 , ) = (t, ) = (t, 0 ) + (t, 0 )( 0 ) + R(t, 0 , )

unde
sup ||R(t, , 0 )|| C|| 0 ||
tI

cu C o constant
a pozitiv
a, asadar

(t, ) ' (t, 0 ) + (t, 0 )( 0 ) t I, B (0 ),

desigur aproximarea fiind cu at at mai buna cu cat || 0 || este mai mica,
aceasta dand si numele metodei; vezi si [7].
Exemplul 2.15. Relu and exemplul 2.14, pentru ecuatia Riccati (2.61)
avem, dac a || este mic

t3 1
 
1 7
(t, ) ' (t, 0) + (t, 0) = + 2 + + , t I.
t 10t 5 2

3. Integrale prime si ecuatii cu derivate partiale

liniare si cuasiliniare de ordinul I
Definitie. Fie D R Rn o multime deschisa, f : D Rn continua. Fie
sistemul de ecuatii diferentiale definit de f

x0 = f (t, x) (3.1)

Functia U : D0 R de clas a C 1 , neconstanta, definita pe o submultime

deschisa D0 D se numeste integrala prim a a sistemului (3.1) daca solutie
a (3.1), : I Rn cu (t, (t)) D0 t I C = C R astfel ncat
U [t, (t)] = C t I (adic a U [t, 1 (t), . . . , n (t)] = C t I). In cazul
sistemelor autonome
x0 = f (x) (3.2)
cand D Rn vom avea si D0 Rn si U : D0 R de clasa C 1 va fi integral a
prima dac a U [(t)] = C : I Rn solutia a (3.2) cu (t) D0 t I.
Cu alte cuvinte o integral a prima este o functie neconstanta de clasa C 1
n D0 D care este constant a pe traiectoriile sistemelor (3.1) sau (3.2) cu
graficul n D0 .
Observatie. Dac a U1 , . . . , Um sunt integrale prime definite n D0 si
m
F : R R este o functie de clas a C 1 atunci F (U1 , . . . , Um ) este o integrala
prima n D0 .
 75

Vom ncepe prin a demonstra un criteriu care permite verificarea faptului

ca o functie de clasa C 1 este integrala prima fara a fi necesara cunoasterea
traiectoriilor sistemului (3.1). Acest criteriu leaga totodata sistemul (3.1) (sau
(3.2)) de ecuatiile cu derivate partiale de ordinul I.
TEOREMA 3.1 Fie D R Rn o multime deschis a, f : D Rn
continua, f = (f1 , . . . , fn ). Functia neconstanta U : D0 R de clas a C1
definit
a pe D0 submultime deschis a a lui D, este integrala prima a (3.1) daca
si numai dac a satisface, pentru orice (t, x) D0 ,
n
U X U
(t, x) + (t, x)fj (t, x) = 0 (3.3)
t xj
j=1

U este integral
a prim
a a (3.2) dac
a si numai dac
a
n
X U
(x)fj (x) = 0 x D0 (3.4)
xj
j=1

Demonstratie. Fie : I Rn solutie a (3.1) cu (t, (t)) D0

t I, I interval deschis din R. Deoarece U [t, (t)] = C t I prin derivare
obtinem
n
U X U
[t, (t)] + [t, (t)]0j (t) = 0 t I
t xj
j=1

Dar, deoarece este solutie a (3.1), 0j (t) = fj [t, (t)], j = 1, . . . , n si atunci

n
U X U
[t, (t)] + [t, (t)]fj [t, (t)] = 0 t I (3.5)
t xj
j=1

Pentru orice (, ) D0 , Teorema lui Peano (Teorema 1.1) afirma existenta

unei solutii a (3.1) cu ( ) = . Asadar, din (3.5), se obtine
n
U X U
(, ) + fj (, ) = 0.
t xj
j=1

Deoarece (, ) este arbitrar n D0 , (3.3) este demonstrata.

Fie o solutie a (3.1) cu (t, (t)) D0 t I. Folosind (3.3) pentru
x = (t) obtinem
n
d U X U
U [t, (t)] = [t, (t)] + [t, (t)]0j (t) =
dt t xj
j=1
n
U X U
= [t, (t)] + [t, (t)]fj [t, (t)] = 0 t I
t xj
j=1
76

deci U [t, (t)] = C t I si U rezulta integrala prima. Cum aceleasi argu-

mente functioneaz a n si cazul sistemelor autonome (3.2), teorema este demon-
strata.

Definitie. Pentru U : D R derivabila,
n
U X U
(Lf U )(t, x) = (t, x) + (t, x)fj (t, x)
t xj
j=1

se numeste derivata Lie a lui U n directia campului vectorial f .

Exemplu. In sistemul de ecuatii canonice al lui Hamilton

H

0
qi = p (q, p), i = 1, . . . , n


i
(3.6)
H
p0i =

(q, p), i = 1, . . . , n
qi

H este o integral
a prim
a deoarece
n n  
X H H X H H
+ = 0.
qi pi pi qi
i=1 i=1

In (3.6) q(t) = (q1 (t), . . . , qn (t)) reprezinta coordonatele generalizate ale

unui sistem mecanic cu n grade de libertate (vezi [3], [7], [45]) iar daca
L : R2n R, L = L(q, q 0 ) este functia lui Lagrange a miscarii (lagrangeianul)
L
pi = 0 , i = 1, . . . , n, se numesc impulsuri generalizate. Orice traiectorie este
qi
o extremal a a functionalei
Z t
F (y) = L[y(t), y 0 (t)]dt
t0

deci verific
a ecuatia lui Euler (numita si ecuatia Euler-Lagrange)
 
d L L
0
=0 (3.7)
dt y y

(vezi [28, vol.II, Cap. VII, 10]). Prin introducerea functiei

n
X H H L
H(q, p) = pi qi0 L(q, q 0 ) obtinem din (3.7) = qi0 si = =
pi qi qi
 i=1
d L
= = p0i adic a (3.6).
dt qi0
 77

In mecanica newtonian a hamiltonianul unui sistem de particule materiale

de mase m1 , . . . , mn are forma

p21 p2
H(p, q) = + . . . + n + U (q1 , . . . , qn )
2m1 2mn
unde U reprezint a energia potentiala a sistemului, asadar H este energia totala
a sistemului la momentul t iar conditia de integrala prima H[q(t), p(t)] = C
t [t0 , T ) revine la legea conservarii energiei.
Dac a n = 1, deci este considerat un singur punct material de masa m cu
Z q
energia potential a definit
a prin U (q) = f ()d (vezi [3]) avem H(q, p) =
Z q q0
1 2 p
= p + f ()d si ecuatiile (3.6) revin la q 0 = , p0 = f (q) ceea ce
2m q0 m
1
conduce la ecuatia de ordinul doi q 00 + f (q) = 0. Remarcam ca daca f
m
este liniara reg asim ecuatia (1.6) din Cap.1, 1, a oscilatorului armonic. Daca
f (q) = sin q se obtine ecuatia (1.8) din Cap.1, 1, a pendulului.
Relatiile (3.3) si (3.4) leag a derivatele partiale de ordin unu ale lui U de
componentele lui f asadar leg atura dintre integralele prime ale lui (3.1) sau
(3.2) si ecuatiile cu derivate partiale de ordin unu este naturala.
Definitia 3.2 Fie G Rn o multime deschisa si
f = (f1 , . . . , fn ) : G Rn o functie de clasa C 1 cu proprietatea
n
X
|fj (x)| =
6 0 x G (3.8)
j=1

Se numeste solutie a ecuatiei liniare cu derivate partiale de ordin unu

u u
f1 (x) (x) + . . . + fn (x) (x) = 0 (3.9)
x1 xn

o functie u : G1 R de clas a C 1 , cu G1 o submultime deschisa a lui G, care

satisface (3.9) x G1 .
Definitia 3.3 Fie G si f ca n definitia precedenta. Fie D Rn1 o
multime deschisa, R si fie : D R o functie de clasa C 1 . Ecuatia (3.9)
si conditia
u(x1 , . . . , xn1 , ) = (x1 , . . . , xn1 ) (3.10)
pentru (x1 , . . . , xn1 ) D formeaza o Problema Cauchy.
u : G1 R este solutie a Problemei Cauchy (3.9) si (3.10) daca u satisface
(3.9), D {} G1 si pentru

(x1 , . . . , xn1 , ) G1 , u(x1 , . . . , xn1 , ) = (x1 , . . . , xn1 ).

78

Definitia 3.4 Fie f ca n Definitia 3.2 si fie ecuatia (3.9). Sistemul de

ecuatii diferentiale
x0 = f (x) (3.11)
se numeste sistem caracteristic al ecuatiei (3.9). Daca f1 6= 0, . . . , fn 6= 0,
x01 x0n
sistemul (3.11) se mai pune sub forma = ... = (= 1) numita
f1 (x) fn (x)
dx1 dxn
forma simetric a, notata uneori si prin = ... = . Din Teorema 3.1,
f1 fn
formula (3.4) obtinem
COROLAR 3.1.1. u este solutie a (3.9) dac a si numai dac a u este
integrala prima a (3.11).
Inainte de a trece la demonstrarea principalelor teoreme privind existenta
integralelor prime functional independente observam ca ne putem limita la
cazul ecuatiilor (sistemelor) autonome prin adaugarea, n cazul neautonom, a
nca unei ecuatii scalare.
PROPOZIT IA 3.5 Fie D Rn+1 o multime deschisa, f : D Rn o
functie continua. : I Rn este solutie a sistemului

x0 = f (t, x) (3.12)

a : I Rn+1 , (s) = (s, (s)) este solutie a sistemului

daca si numai dac
autonom ( 0
t (s) = 1
(3.13)
x0 (s) = f [t(s), x(s)]
cu 1 (0) = 0.
a 0 = f [t, (t)] atunci 0 (s) = (1, 0 (s)) deci
Demonstratie. Dac

10 (s) = 1, j0 (s) = 0j1 (s) = fj1 [s, (s)] = fj1 [(s)], j = 2, . . . , n + 1

adica este solutie a (3.13).

Reciproc, fie solutia a (3.13), = (1 , . . . , n+1 ) cu 1 (0) = 0. 10 (s) = 1
si 1 (0) = 0 conduce la 1 (s) = s si notand t = 1 (s) obtinem din celelalte n
ecuatii ale (3.13) c
a

20 (t) = f2 [t, 2 (t), . . . , n+1 (t)], . . . , n+1

0
(t) = fn [t, 2 (t), . . . , n+1 (t)]

asadar (t) = (2 (t), . . . , n+1 (t)) este solutie a (3.12).

Amintim din [28, vol.II, Cap. VII, 11.3] ca fiind date functiile
U1 , . . . , Um : G R de clas a C 1 , cu G Rn o multime deschisa, se spune ca
Uj depinde functional de U1 , . . . , Uj1 , Uj+1 , . . . , Um daca exista F : V R
de clasa C 1 , unde (U1 , . . . , Uj1 , Uj+1 , . . . , Um )(G) V astfel ncat

Uj (x) = F [U1 (x), . . . , Uj1 (x), Uj+1 (x), . . . , Um (x)], x G.

 79

Dac a pentru j = 1, . . . , m, Uj nu depinde functional de celelalte se spune

ca U1 , . . . , Um sunt functional independente. Rezultatul legat de dependenta
functional a pe care-l vom folosi
 este Teorema 11.6 din [28, vol.II, Cap. VII,
Ui
11.3]: Dac a rang (x) = k n vecinatatea unui punct din G
xj i=1,...,m
j=1,...,n
atunci n aceast a vecinatate exista k functii independente functional printre
U1 , . . . , Um iar celelalte depind functional de acestea.
PROPOZIT IA 3.6 1) Fie D Rn o multime deschisa si f : D Rn
o functie continu a. Fie f (x) 6= 0 x G D, G multime deschisa nevida.
Atunci n G pot exista cel mult (n 1) integrale prime ale (3.2) functional
independente.
2) Dac a D Rn+1 este o multime deschisa, f : D Rn este continua si
f (t, x) 6= 0 n D0 submultime deschisa nevida a lui D atunci exista cel mult n
integrale prime ale (3.1) functional independente n D0 .
Demonstratie. 2) rezult a din 1) si din Propozitia 3.5 deci vom demonstra
1). Fie U1 , . . . , Un : G R integrale prime ale (3.2). Din (3.4), pentru x G
au loc
U1 U1

(x)f1 (x) + . . . + (x)fn (x) = 0
x xn

1




.. (3.14)
.

Un Un




(x)f1 (x) + . . . + (x)fn (x) = 0
x1 xn
Deoarece, prin ipotez a, pentru orice x G sistemul (3.14) are o solut  ie nenula
(U1 , . . . , Un ) Ui
(f1 (x), . . . , fn (x)), rezult a = 0 n G deci rang n 1 n
(x1 , . . . , xn ) xj
G astfel nc at vor fi cel mult (n 1) integrale prime functional independente
n G.

Din Propozitia 3.6 rezult a c
a daca U1 , . . . , Un1 sunt integrale prime pentru
(3.2) functional independente si W este o alta integrala prima pentru (3.2)
exista F de clas a C 1 ntr-o multime care contine (U1 (G), . . . , Un1 (G)) astfel
ncat W (x) = F [U1 (x), . . . , Un1 (x)] x G.
Observatie. In mod obisnuit se ia G o vecinatate a unui punct a care nu
este critic pentru f , adic a, n cazul (3.2), f (a) 6= 0.
Vom demonstra acum c a n vecinatatea unui punct care nu este critic
pentru f exist a exact (n 1) integrale prime functional independente.
TEOREMA 3.7 Fie D Rn o multime deschisa si f : D Rn de clasa
C 1 . Fie a D cu f (a) 6= 0. Atunci exista G D, G vecinatate deschisa
a lui a si exist a U1 , . . . , Un1 : G R integrale prime ale (3.2) functional
independente.
80

Demonstratie. Constructia integralelor prime are la baza proprietatile

curentului maximal demonstrate n Teoremele 2.8 si 2.11. Deoarece f (a) 6= 0,
cel putin una dintre componente este nenula. Presupunem fn (a) 6= 0. Fie
t0 R, D si fie (t) = (t, ) solutia maximala a Problemei Cauchy

x0 = f (x), x(t0 ) = , (, ) = : (t (), t+ ()) Rn

n particular 0 (t0 ) = f [ (t0 )] = f (). Fie I = [r1 , r2 ] (t (a), t+ (a)),

r1 < t0 < r2 . Din Teorema 2.8 exist a > 0 astfel ncat B [a],
I (t (), t+ ()). Din Teorema 2.11 functia : I B (a) Rn , (t, ) =

= (t) este de clasa C 1 si (t, ) este solutia matriciala a Problemei Cauchy

X 0 (t) = f 0 [ (t)]X(t), X(t0 ) = In .

In particular

(t0 , a) = In (3.15)

not
Fie a = (a1 , . . . , an1 , an ) si fie (a1 , . . . , an1 ) = a
. Atunci

a) = {(1 , . . . , n1 )|(1 , . . . , n1 , an ) B (a)}

B (

(B ( a din Rn1 de raza cu centrul n a

a) este bila deschis , bilele fiind con-
siderate n raport cu norma euclidiana).
Fie H : I B ( a) Rn , H(t, 1 , . . . , n1 ) = (t, 1 , . . . , n1 , an ).
Verificam pentru H ipotezele Teoremei de inversare locala ([22, vol.II, Cap.
VII, 11.5, Teorema 11.9]) relativ la (t0 , a1 , . . . , an1 ). Observam ca

H(t0 , a1 , . . . , an1 ) = (t0 , a1 , . . . , an1 , an ) = a

si ca

(H1 , . . . , Hn ) (1 , . . . , n )
(t0 , a1 , . . . , an1 ) = (t0 , a1 , . . . , an ) =
(t, 1 , . . . , n1 ) (t, 1 , . . . , n1 )
 81
 
 1 1 1 1 
 (0, a) (0, a) (0, a) ... (0, a) 

 t 1 2 n1 

2 2 2 2
 
(0, a) (0, a) (0, a) ... (0, a)
 
 
 t 1 2 n1 
 
 
 
=
 .. .. .. .. .. =

 . . . . . 
 
 
 n1 n1 n1 n1 
 (0, a) (0, a) (0, a) . . . (0, a) 
t 1 2 n1

 
 
 n n n n 
 (0, a) (0, a) (0, a) ... (0, a) 
 t 1 2 n1
 

 f1 (a) 1 0 . . . 0 
 

 f2 (a) 0 1 . . . 0 
 .. 
=
 .  = (1)n+1 fn (a) 6= 0

 

 fn1 (a) 0 0 . . . 1 
 
 
 fn (a) 0 0 ... 0 

deci H 0 (t0 , a1 , . . . , an1 ) este inversabil n L(Rn ) si atunci exista

G1 = I1 Br (a1 , . . . , an1 ) I B ( a) vecinatate a lui (t0 , a1 , . . . , an1 ) si V
o vecinatate a lui a astfel nc at H|G1 : G1 V este difeomorphism de clasa
C 1.
Fie U = (, U1 , . . . , Un1 ) : V G1 de clasa C 1 aplicatia inversa deci
H[(x), U1 (x), . . . , Un1 (x)] = x x V si

[H(t, 1 , . . . , n1 )] = t
(3.16)
Uj [H(t, 1 , . . . , n1 ] = j ,

t I1 , (1 , . . . , n1 ) Br (
a), j = 1, . . . , n 1. De asemenea

U 0 (a) = H 0 (t0 , a1 , . . . , an1 )1 =

1 1 1 1
(t0 , a) (t0 , a) . . . (t0 , a)
t 1 n1


= .. .. .. ..
. . . .


n n
n1
(t0 , a) (t0 , a) . . . (t0 , a)
t 1 n1
82

Din (3.15) obtinem

(1)n+1

0 0 ... 0
1 fn (a)
f1 (a) 1 0 ... 0
f (a)

n 1
1 0 . . . 0 (1)

f2 (a) 0 1 . . . 0
fn (a)
0 .. .. .. ..

U (a) = = f (a)
. . . .
0 1 . . . 0 (1)n
2
fn (a)

fn1 (a) 0 0 . . . 1
.. .. .. .. ..
fn (a) 0 0 . . . 0

. . . . .

fn1 (a)
0 0 . . . 1 (1)n
fn (a)

(U1 , . . . , Un1 )
De aici rezult
a (a) = 1 ceea ce antreneaza independenta functionala
(x1 , . . . , xn1 )
a U1 , . . . , Un1 pe o vecin atate conexa V1 a lui a, V1 V . Ramane sa demon-
stram ca U1 , . . . , Un1 sunt integrale prime ale (3.2).
Fie o solutie a (3.2) definit a pe I1 . Fie 0 = (t0 ). Daca t I1 este
astfel ncat (t) V1 , din (3.16) va rezulta

Uj [(t)] = Uj [(t, t0 , 0 )] = Uj [H(t, 0,1 , . . . , 0,n1 )] = 0,j = constant

pentru j = 1, . . . , n 1. Dac a este o alta solutia a (3.2), : J V1 , stim

din Propozitia 2.2 c a (t)
= (t + 0 ) cu solutia precedenta pentru care
(t0 ) = 0 . Fie J1 J astfel nc at daca t J1 rezulta t + 0 1 (V1 ) I1 .
Atunci t J1 si j = 1, . . . , n 1

Uj [(t)]
= Uj [(t+0 , t0 , 0 )] = Uj [H(t+0 , 0,1 , . . . , 0,n1 )] = 0,j = constant.

Teorema este demonstrat

a

Cunoasterea unor integrale prime functional independente permite redu-
cerea ordinului sistemului. Vom continua sa ne situam n cadrul sistemelor
autonome.
TEOREMA 3.8 Fie U1 , . . . , Um integrale prime ale (3.2) functional inde-
pendente, definite n D0 D. Atunci, pentru (t0 , a) R D0 g asirea solutiei
Problemei Cauchy (f, t0 , a) se reduce la o problem a de functii implicite si la
rezolvarea unei Probleme Cauchy pentru
  un sistem de n m ecuatii.
Ui
Demonstratie. S tim c
a rang = m n D0 si notand convenabil
xj i=1,m
j=1,n
variabilele, presupunem c
a
(U1 , . . . , Um )
(x) 6= 0 x D0 (3.17)
(x1 , . . . , xm )
 83

Consider
am sistemul de ecuatii

U1 (x1 , . . . , xm , xm+1 , . . . , xn ) = U1 (a)

.. (3.18)
.
Um (x1 , . . . , xm , xm+1 , . . . , xn ) = Um (a)

Studiem aplicabilitatea Teoremei Functiilor Implicite la sistemul (3.18)

([28, vol.II, Cap. VII, 11.2, Teorema 11.4]). Daca D0 = D1 D2 cu D1 Rm ,
D2 Rnm , b = (a1 , . . . , am ), a
= (am+1 , . . . , an ) (a = (a1 , . . . , an )) si
F = (U1 , . . . , Um ), (3.18) conduce la F (b, a
) = 0. Daca notam

y = (x1 , . . . , xm ), x
= (xm+1 , . . . , xn ),

F
din (3.17) avem ) este inversabil n L(Rm ).
(b, a
y
Prin urmare exist a V1 D, V2 D cu V1 V2 vecinatate deschisa a lui
a = (b, a
) si exist
a o unica functie de clasa C 1 , = (1 , . . . , m ) : V2 V1 cu
propriet atile

a) = b,
( deci 1 (
a) = a1 , . . . , m (
a) = am (3.19)

si

Uj [1 (xm+1 , . . . , xn ), . . . , m (xm+1 , . . . , xn ), xm+1 , . . . , xn ] = Uj (a),

(3.20)
j = 1, . . . , m

am sistemul de n m ecuatii diferentiale

Consider

x0j = fj [1 (xm+1 , . . . , xn ), . . . , m (xm+1 , . . . , xn ), xm+1 , . . . , xn ],

(3.21)
j = m + 1, . . . , n

si conditiile initiale

xj (t0 ) = aj , j = m + 1, . . . , n (3.22)

Din Teorema lui Peano (Teorema 1.1) exista o solutie a Problemei Cauchy
(3.21), (3.22),
= (m+1 , . . . , n ) : I Rn (3.23)
Definim pentru t I

1 (t) = 1 [m+1 (t), . . . , n (t)]

.. (3.24)
.
m (t) = m [m+1 (t), . . . , n (t)]

84

si verificam c
a = (1 , . . . , n ) definita n (3.23) si (3.24) este solutie a Pro-
blemei Cauchy x0 = f (x), x(t0 ) = a. Sa observam la nceput ca

(t0 ) = (1 (t0 ), . . . , m (t0 ), m+1 (t0 ), . . . , n (t0 )) =

= (1 [m+1 (t0 ), . . . , n (t0 )], . . . , m [m+1 (t0 ), . . . , n (t0 )], m+1 (t0 ), . . . ,
, . . . , n (t0 )) = (1 (am+1 , . . . , an ), . . . , m (am+1 , . . . , an ), am+1 , . . . , an ) =
= (1 (
a), . . . , m (
a), am+1 , . . . , an ) = (a1 , . . . , am , am+1 , . . . , an ) = a.

In continuare se obtine usor din (3.21) si (3.24) ca, pentru j = m + 1, . . . , n si

t I,

0j (t) = fj [1 [m+1 (t), . . . , n (t)], . . . , m [m+1 (t), . . . , n (t)],

m+1 (t), . . . , n (t)] = fj [1 (t), . . . , m (t), m+1 (t), . . . , n (t)] = (3.25)
= fj [(t)]

Pentru t I si l = 1, . . . , m, din (3.24)

n n
X l X l
0l (t) = [(t)]
0
k (t) = [(t)]f
k [(t)] (3.26)
xk xk
k=m+1 k=m+1

Din (3.20) prin derivare n raport cu xm+1 obtinem sistemul

U1 1 U1 m U1


+ ... + + =0
y1 xm+1 ym xm+1 xm+1



.. (3.27)
.
Um 1 Um m Um




+ ... + + =0
y1 xm+1 ym xm+1 xm+1
1 m
n care ,..., sunt privite ca necunoscute, si prin derivare n
xm+1 xm+1
raport cu xm+2 , . . . , xn se obtin sisteme asemanatoare pentru necunoscutele
1 m
,..., , k = m + 2, . . . , n.
xk xk
Toate aceste sisteme au aceeasi matrice de coeficienti cu determinantul
(U1 , . . . , Um )
= .
(y1 , . . . , ym )

Scriem acum si relatiile (3.4) pentru U1 , . . . , Um

n n
X U1 X Um
fk = 0, . . . , fk = 0
xk xk
k=1 k=1
 85

din care obtinem urm atorul sistem cu (f1 , . . . , fm ) pe pozitia necunoscutelor

si avand acelasi determinant al matricii coeficientilor cu (3.27):

U1 U1 U1 U1


f1 + . . . + fm = fm+1 . . . fn
x1 xm xm+1 xn



.. (3.28)
.
Um Um Um Um



f1 + . . . + fm = fm+1 . . . fn
x1 xm xm+1 xn
De aici, folosind regula lui Cramer, obtinem
U1 U1 U1 U1
 
 fm+1 . . . fn ...
 

 xm+1 xn x2 xm 
1  .
 
f1 = =

 .
 . 
 Um f Um Um Um
 
m+1 . . . fn ... 
xm+1 xn x2 xm
 

U1 U1 U1 
 
 ...


 xm+1 x2 xm 
1  .. ..
=  fm+1 +


 . . 

 U m Um Um 
...
xm+1 x2 xm
 

U1 U1 U1   U1 U1 U1
   
 ...
 
  ... 
 xm+2 x2 xm 
  x n x2 xm 
1  . . 1  . .

+   fm+2 + . . . +   fn
 
.. .. .. ..
   
 Um Um Um   Um Um . . . Um
   
... 
xm+2 x2 xm xn x2 xm
   
 
j
T
inand cont de (3.27) si de variantele sale pentru ,
xk j=1,m
k = m + 2, . . . , n rezult
a ca
1 1
f1 [(t)] = [(t)]f
m+1 [(t)] + . . . + [(t)]f
n [(t)]
xm+1 xn

deci, din (3.26), 01 (t) = f1 [(t)]. Asemanator, folosind (3.28) si (3.27) de-
ducem c a
0l (t) = fl [(t)] l = 1, . . . , m (3.29)
Din (3.25) si (3.29) rezult
a c
a verifica (3.2) si Teorema este demonstrata.

86

COROLAR 3.8.1 Dac a se cunosc (n 1) integrale prime functional in-

dependente ale sistemului (3.2), prin rezolvarea unei probleme de functii im-
plicite acesta se reduce la o ecuatie scalara de ordin 1 (deci rezolvabila prin
cuadraturi).
Exemplu. Fie sistemul de ordinul unu
0

x = xy

y 0 = x2

0

z = yz

Deoarece xx0 + yy 0 = 0 rezult a o integrala prima x2 + y 2 = C1 si din

x 0 z 0 z
= (= y) obtinem a doua integrala prima = C2 . Atunci, n anumite
x z x
0 2
x = x C1 x permite deducerea explicita a lui x si apoi a lui
ipoteze,
y = C1 x2 si z = C2 x.
Revenind la ecuatiile liniare cu derivate partiale de ordinul I (3.9), deoarece
solutia lor este integral
a prim
a a sistemului caracteristic (3.11) ea este complet
determinat a se cunosc (n 1) integrale prime functional independente
a dac
ale acestuia.
TEOREMA 3.9 a) Fie U1 , . . . , Un1 : G1 R integrale prime functional
independente ale sistemului caracteristic (3.11) asociat ecuatiei (3.9), definite
n submultimea deschis a G1 G. Atunci orice solutie a (3.9) n G1 , are
forma
u(x) = F [U1 (x), . . . , Un1 (x)], x G1

cu F o functie de clas a C 1 pe o multime care contine (U1 , . . . , Un1 )(G1 ).

b) Fie D si ca n Definitia 3.3, fie a = (a1 , . . . , an1 ) D. Dac a
fn (a, ) 6= 0 exist a D1 D, D1 vecin atate deschisa a lui a si exista o solutie
u : G1 R a (3.9) care satisface (3.10) pentru (x1 , . . . , xn1 ) D1 , unic a n
sensul urm ator: dacau : G1 R de clas a C 1 satisface (3.9) si (3.10) pentru
(x1 , . . . , xn1 ) D1 atunci u(x) = u (x) x G1 .
Demonstratie. a) Rezult a direct din Propozitia 3.6.
b) Vom nota n continuare x = (x1 , . . . , xn1 ). Fie (a, ) G. Fie
U1 , . . . , Un1 integrale prime ale (3.11) functional independente construite ca
n Teorema 3.7, definite pe o multime deschisa V G cu (a, ) V .
Exista o submultime deschis a D0 D astfel ncat D0 {} V . Deoarece
(U1 , . . . , Un1 )
(a, ) 6= 0 (vezi demonstratia Teoremei 3.7), din Teorema
(x1 , . . . , xn1 )
de inversare local a ([28, vol.II, Cap. VII, 11.4, Teorema 11.9 si Corolarul
11.9.1]) rezult a ca exist atate deschisa a lui a, D1 D0 astfel ncat
a o vecin
x 7 (U1 , . . . , Un1 )(x, ) este difeomorphsm de clasa C 1 pe D1 , asadar exista
 87

a C 1 cu
functiile 1 , . . . , n1 de clas

x1 = 1 [U1 (x, ), . . . , Un1 (x, )]


.. (3.29)
.
xn1 = n1 [U1 (x, ), . . . , Un1 (x, )]

pentru orice x = (x1 , . . . , xn1 ) D1 .

Fie submultimea deschis a G1 G cu D1 {} G1 . Functiile

1 (U1 , . . . , Un1 ), . . . , n1 (U1 , . . . , Un1 )

sunt integrale prime ale (3.11) si din (3.29) ele sunt functional independente
n G1 . Pentru x G1 definim

u(x) = [1 [U1 (x), . . . , Un1 (x)], . . . , n1 [U1 (x), . . . , Un1 (x)]] (3.30)

Conform Corolarului 3.1.1 u este solutie a (3.9) si din (3.29)

u(x, ) = [1 [U1 (x, ), . . . , Un1 (x, )], . . . , n1 [U1 (x, ), . . . , Un1 (x, )]] =

= (x) x D1 , deci u este solutia Problemei Cauchy (3.9), (3.10). Pentru

a demonstra unicitatea, fie u : G1 R o alta solutie a (3.9) cu u (x, ) = (x)
x D1 . Deoarece 1 (U1 , . . . , Un1 ), . . . , n1 (U1 , . . . , Un1 ) sunt integrale
prime ale (3.11) functional independente n G1 iar u este si ea integrala prima
a existenta unei functii F de clasa C 1 astfel ncat
a (3.11), Propozitia 3.6 implic

u
= F [1 (U1 , . . . , Un1 ), . . . , n1 (U1 , . . . , Un1 )].

Deducem c au (x, ) = F (x) = (x) deci u = u n G1 si teorema este demon-

strat
a.

Observatii. 1) Rationamentele nu se schimba daca datele Cauchy sunt
date pentru (x1 , . . . , xn1 , , xk , . . . , xn ).
2) O abordare n cadru general a Problemei Cauchy ca Problema la limita
se poate g
asi n [7], [56].
Exemplu. Rezolv am Problema Cauchy

u u
y x = 0, u(x, 0) = x2
x y

x0 y0
Form
am sistemul caracteristic = si cautam o integrala prima. De-
y x
ducem xx0 + yy 0 = 0 deci x2 + y 2 = C si U1 (x, y) = x2 + y 2 este integrala
88

a. Pentru y = 0, U1 (x, 0) = x2 deci pentru x > 0, 1 (x) =
prima cautat x
este inversa (3.29) si x = 1 (x2 ). Din (3.30) obtinem
u(x, y) = [1 [U1 (x, y)]] = 12 [U1 (x, y)] = U1 (x, y) = x2 + y 2 .
Sintetizam constructiile din Teorema 3.9 n urmatorul
Algoritm de rezolvare a Problemei Cauchy (3.9), (3.10)
asesc (n 1) integrale prime functional independente ale sistemului
I. Se g
(3.11), U1 , . . . , Un1 , folosind eventual forma simetrica.
II. Se formeaz a sistemul
U1 (x1 , . . . , xn ) = C1 , . . . , Un1 (x1 , . . . , xn ) = Cn1 , xn = , u = (x1 , . . . , xn1 ).
Dupa nlocuirea xn = se rezolv a primele ecuatii obtinandu-se x1 , . . . , xn1
n functie de C1 , . . . , Cn1 si se introduc n u = (x1 , . . . , xn1 ).
III. Se obtine solutia nlocuind C1 cu U1 (x), . . . , Cn1 cu Un1 (x).
Exemplu.
u u u
xy x2 + yz = 0, u(x, y, 1) = x + y, y > 0
x y z
I. Sistemul caracteristicilor este cel din exemplul anterior Teoremei 3.9 si
z
are integralele prime U1 (x, y) = x2 + y 2 , U2 (x, y) = .
x s
2 2 z 1 1
II. x +y = C1 , = C2 , z = 1, u = x+y. Atunci x = , y = C1 2 ,
x C2 C2
s
1 1
u= + C1 2 .
C2 C2
r
x x2
III. Solutia Problemei Cauchy este u(x, y, z) = + x2 + y 2 2 .
z z
Observatie. T in
and cont de Propozitia 3.5, metodele precedente se aplica
si ecuatiilor cu derivate partiale de ordin I
n
u X u
(t, x)f0 (t, x) + fj (t, x) (t, x) = 0
t xj
j=1

Un alt tip de ecuatii cu derivate partiale de ordin unu caruia i sunt aplica-
bile metode asem an
atoare cu cele precedente l constituie ecuatiile cuasiliniare.
Definitia 3.10 Fie Rn+1 o multime deschisa si fie
Xn
f1 , . . . , fn , g : R de clasa C 1 cu |fi (x, u)| + |g(x, u)| 6= 0 (x, u) .
i=1
Se numeste solutie a ecuatiei
n
X u
fi (x, u) g(x, u) = 0 (3.31)
xi
i=1
 89

a C 1 , G Rn o multime deschisa, cu proprietatile

o functie u : G R de clas

(1) (x, u(x)) x G.

n
X u
(2) fi [x, u(x)] (x) g[x, u(x)] = 0 x G.
xi
i=1
Definitia 3.11 In conditiile din Definitia 3.10 notam f = (f1 , . . . , fn ).
Sistemul ( 0
x = f (x, u)
(3.32)
u0 = g(x, u)
se numeste sistemul caracteristic atasat ecuatiei (3.31).
Definitia 3.12 Fie D Rn1 o multime deschisa, R si
: D R o functie de clas a C 1 . Fie , f1 , . . . , fn si g ca n Definitia 3.10.
u : G R de clas a C 1 , G Rn multime deschisa, se numeste solutie a
Problemei Cauchy format a din (3.31) si din conditia

u(x1 , . . . , xn1 , ) = (x1 , . . . , xn1 ), (x1 , . . . , xn1 ) D (3.33)

daca
(1) D {} G;
(2) (x, u(x)) x G;
n
X u
(3) u satisface fi [x, u(x)] (x) g[x, u(x)] = 0 x G si u satisface
xi
i=1
(3.33).
C
aut
am solutii ale ecuatiei (3.31) definite implicit de o ecuatie de forma

v(x, u) = C (3.34)

a C 1 . Din Teorema Functiilor Implicite se obtine pentru u

cu v o functie de clas
u v 1
definit
a de (3.34) = iar daca u este solutie a (3.31), v satisface
xi xi v
u
n
X v v
fi (x, u) + g(x, u) =0 (3.35)
xi u
i=1

PROPOZIT IA 3.13 Fie 1 o multime deschisa si v : 1 R o

v
solutie a (3.35). Fie (x0 , u0 ) 1 cu (x0 , u0 ) 6= 0. Atunci functia u definita
u
implicit de ecuatia v(x, u) = v(x0 , u0 ) ntr-o vecinatate a lui x0 este solutie a
(3.31) care satisface u(x0 ) = u0 .
90

Demonstratie. v[x, u(x)] = v(x0 , u0 ) antreneaza

v v u
[x, u(x)] + [x, u(x)] (x) = 0
xi u xi
si atunci
n n
X v v X u
fi [x, u(x)] [x, u(x)] + [x, u(x)] fi [x, u(x)] (x) = 0
xi u xi
i=1 i=1

Comparand cu (3.35) scris

a pentru u = u(x) deducem
n
v X u v
[x, u(x)] fi [x, u(x)] (x) = [x, u(x)]g[x, u(x)]
u xi u
i=1

v
Deoarece din Teorema Functiilor Implicite stim ca [x, u(x)] 6= 0 x G cu
u
G vecinatate a lui x0 pe care este definita u, rezulta ca u este solutie a (3.31)

Demonstr am acum c a Problema Cauchy (3.31), (3.33) are cel putin o
solutie. Notam, ca mai nainte, x = (x1 , . . . , xn1 ).
TEOREMA 3.14 Fie Problema Cauchy (3.31), (3.33). Presupunem c a
fn (a, , (a)) 6= 0 pentru un a D. Atunci exist a D1 D o vecin atate a lui
a si G1 G, G1 o multime deschis a cu D1 {} G1 si exist a u : G1 R
solutie a (3.31) cu u(x, ) = (x) x D1 .
Demonstratie. Fie U1 , . . . , Un integrale prime ale (3.32) functional inde-
pendente construite ca n Teorema 3.7, definite pe o multime deschisa 1
cu (a, , (a)) 1 . Fie D D o vecinatate a lui a cu D {} (D) 1 .
(U1 , . . . , Un )
Deoarece (a, , (a)) 6= 0 din demonstratia Teoremei 3.7,
(x1 , . . . , xn1 , u)
aplicam Teorema de Inversare Locala ca n demonstratia Teoremei 3.9 si de-
ducem existenta functiilor de clas a C 1 , 1 , . . . , n astfel ncat pe o vecinatate
D0 mai mic a a lui a, pentru x D0 D si u n vecinatatea J a lui (a) are
loc

x1 = 1 [U1 (x, , u), . . . , Un (x, , u)]
..

. (3.36)


xn1 = n1 [U1 (x, , u), . . . , Un (x, , u)]
u = n [U1 (x, , u), . . . , Un (x, , u)]

Functia v definit
a prin

v(x, u) = n [U1 (x, u), . . . , Un (x, u)]

(3.37)
[1 [U1 (x, u), . . . , Un (x, u)], . . . , n1 [U1 (x, u), . . . , Un (x, u)]]
 91

este solutie a (3.35) si din (3.36) v(x, , u) = u (x) x D0 , u J.

v
Rezult a (x, , u) = 1 si atunci din Teorema Functiilor Implicite exista o
u
atate a lui a, D1 D0 si o multime deschisa G1 G cu D1 {} G1
vecin
si exista u : G1 J de clasa C 1 astfel ncat v[x, u(x)] = 0 x G1
v
si [x, u(x)] 6= 0 x G1 . Atunci u este solutia a (3.31) la fel ca n
u
demonstratia Propozitiei 3.13. v[x, u(x)] = 0 antreneaza pentru x D0 si
u = u(x, ), conform (3.36) si (3.37), u(x, ) = (x) deci u este solutie a
(3.33).

Observatii. 1) Pentru studiul Problemei Cauchy n forma generala ca
Problem a la limita si, n acest context, studiul conditiilor care asigura unici-
tatea, recomand am [7], [56], [67].
2) Locul variabilei xn n Definitia 3.12 si apoi n Teorema 3.14 poate fi luat
de oricare alta variabil a.
Exemplu. Fie Problema Cauchy

u u
u u = y x, u(x, 1) = x2 = (x)
x y

x0 y0 u0
Sistemul caracteristic sub forma simetrica este = = . Din
u u yx
0
yx + x y 0 uu 0
prima egalitatea deducem x + y = C1 iar din = deducem
u(y x) u(y x)
u2
xy = C2 . Prin urmare cele doua integrale prime, independente ntr-un
2
u2
domeniu convenabil ales, vor fi U1 (x, y, u) = x + y si U2 (x, y, u) = xy .
2
Pentru y = 1,

x = U1 (x, 1, u) 1 = 1 [U1 (x, 1, u), U2 (x, 1, u)]

r
u2
u = 2(x + 1 1 x + ) = 2 [U1 (x, 1, u), U2 (x, 1, u)]
2
Solutia c
autat
a va fi definit
a implicit prin

2 [U1 (x, y, u), U2 (x, y, u)] 12 [U1 (x, y, u) U2 (x, y, u)] = 0

adica r
u2
2(x + y xy + ) = (x + y 1)2 .
2
Ca si n cazul ecuatiilor liniare, sintetizam cele precedente sub forma unui
algoritm de rezolvare a Problemei Cauchy.
92

I. Se determin a n integrale prime functional independente ale sistemului

caracteristic.
II. Se formeaz a sistemul U1 (x1 , . . . , xn , u) = c1 , . . . , Un (x1 , . . . , xn , u) = cn ,
xn = , u = (x1 , . . . , xn1 ). Dup a nlocuirea xn = se rezolva primele n
ecuatii obtin
andu-se x1 , . . . , xn1 si u n functie de c1 , . . . , cn :

x1 = 1 (c1 , . . . , cn ), . . . , xn1 = n1 (c1 , . . . , cn ), u = n (c1 , . . . , cn ).

III. Se formeaz
a ecuatia implicit
a pentru u nlocuind c1 cu U1 (x, u), . . . , cn
cu Un (x, u).

n [U1 (x, u), . . . , Un (x, u)] =

= [1 [U1 (x, u), . . . , Un (x, u)], . . . , n1 [U1 (x, u), . . . , Un (x, u)]].

u u
Exemplu. u xy = 2xu, u(1, y) = y. Sistemul caracteristic
x y
x0 y0 u0
= = are integralele prime x2 u = c1 (din 2xx0 u0 = 0) si
u u 2xu
y 2 u = c2 (din 2yy 0 u + y 2 u0 = 0). U1 (x, y, u) = x2 u si U2 (x, y, u) = y 2 u
sunt independente ntr-un domeniu convenabil
r ales. x2 u = c1 , y 2 u = c2 ,
c2
x = 1, u = y conduc la u = 1 c1 , y = si solutia Problemei Cauchy
1 c1
r
y2u
se obtine sub forma implicit a 1 x2 + u = .
1 x2 + u

4. Exercitii
Ex. 1. S a se stabileasc
a un interval pe care exista solutia, sa se calculeze
primele trei aproximatii succesive 0 , 1 , 2 si sa se estimeze diferenta fata de
solutia exact
a pe intervalul ales folosind (1.40).
a) x0 = t2 + x2 , x(0) = 0
b) x0 = t x2 , x(0) = 0
c) x0 = x2 + et , x(0) = 1.
Ex. 2. S a se stabileasc
a n fiecare caz daca ecuatiile urmatoare admit
solutii distincte ale c
aror grafice se intersecteaza
a) x0 = t2 x + x4 ;
b) x00 = t2 + x2 .
Ex. 3. S a se stabileasc
a n fiecare caz daca ecuatiile urmatoare admit
solutii distincte ale c
aror grafice s
a fie tangente ntr-un punct
a) x0 = tx + x4 ; b) x00 = t2 + x2 ; c) x000 = t2 + x4 .
 93

Ex. 4. S a se arate c a, n fiecare caz, orice solutie a Problemei Cauchy

x(t0 ) = x0 , y(t0 ) = y0 este definita pe R (admite existenta globala)
0
x =y
( 0 ( 0
x =y x = xy
a) ; b) ; c) x
y 0 = 2x3 y 0 = x2 y0 =
1 + x2
Indicatie. a) Ar a 41 (t) + 22 (t) = x40 + y02 t R
atati c
b) Ar a 21 (t) + 22 (t) = x20 + y02 t R
atati c
2 2
c) Ar a [1 + 1 (t)2 ]e2 (t) = (x20 + 1)ey0 t R.
atati c
Ex. 5. Fie ( , , ) solutia maximala a Problemei Cauchy
x0 = tx2 t5 + 2t, x( ) =
a) S a (t, 0, 0) = t2
a se verifice c

b) S
a se calculeze (t, 0, 0) si (t, 0, 0).

Ex. 6. Fie (, ) solutia maximala a Problemei Cauchy x0 = x2 + t4 ,

x(0) = . S
a se calculeze (t, 0).

Ex. 7. Fie (, ) solutia maximala a Problemei Cauchy cu parametru

x0 = x + tx2 + t. S
a se calculeze (t, 0).

Ex. 8. Fie (, ) solutia maximala a Problemei Cauchy x0 = x + tx4 + t,

x(0) = ( + 1)2 . S
a se calculeze (t, 0).

Ex. 9. S a se rezolve Problemele Cauchy
u u u
a) x + y + z = 0, u(x, y, 1) = x y
x y z
u u
b) (1 + x2 ) + xy = 0, u(x, 1) = x2
x y
u u
c) + (2ex y) = 0, u(x, 0) = x
x y
u u u
d) + +2 = 0, u(x, y, 1) = xy
x y z
u u u
e) x +y + xy = 0, u(x, y, 0) = x2 + y 2 .
x y z
Ex. 10. a) S
a se g
aseasc
a forma generala a solutiilor ecuatiei

u u
x1 + . . . + xn =0
x1 xn
94

b) Sa se rezolve:

u u u
x +y +z = 0, u(x, y, 1) = x2 y 2 .
x y z

Ex. 11. a) S
a se g
aseasc
a forma generala a solutiilor ecuatiilor

u u
x1 + . . . + xn = pu, p Z .
x1 xn
u u
b) Sa se rezolve: x +y = 3u, u(x, 1) = x2
x y
Ex. 12 S
a se rezolve Problemele Cauchy
u u x2
a) 2y + 3x2 = 6x2 y, u(x, 0) =
x y 2
u u
b) u u = y x, u(x, 1) = x2
x y
u u
c) x y = u, u(x, 2) = x3
x y
u u
d) + = 1, u(x, 0) = x2 + x + 1.
x y
Capitolul 3

Sisteme liniare si sisteme

afine de ecuatii diferentiale

Sistem fundamental de solutii. Variatia constantelor. Sisteme cu coeficienti

constanti. Stabilitatea sistemelor liniare de ecuatii diferentiale. Clasificarea
Poincare a punctelor de echilibru. Ecuatii diferentiale liniare si ecuatii diferen-
tiale afine de ordin superior. Zerouri ale solutiilor ecuatiilor diferentiale liniare
de ordin doi. Serii Fourier-Bessel. Functia Green pentru unele probleme
Sturm-Liouville.

1. Sisteme liniare si sisteme afine de ecuatii

diferentiale de ordinul unu

Amintim din Capitolul II c a pentru I un interval deschis din R,

n
A : I L(R ) continu a si b : I Rn continua, : J Rn de clasa
1 a pe intervalul J I este solutia sistemului liniar (numit si sistem
C definit
omogen) de ecuatii diferentiale de ordin 1

x0 = A(t)x (1.1)

daca 0 (t) = A(t)(t) t J si ca : J Rn este solutia a sistemului afin

(sau neomogen) de ecuatii diferentiale de ordin 1

x0 = A(t)x + b(t) (1.2)

95
96

daca 0 (t) = A(t)(t) + b(t) t J. Prin considerarea unei baze n Rn , (1.2)

devine, pentru t I,

Xn


0
x1 (t) = a1j (t)xj (t) + b1 (t)


j=1



..
.
n


X
x0n (t) =



anj (t)xj (t) + bn (t)
j=1

cu aij : I R functii continue i, j {1, . . . , n}. O proprietate foarte

important a a sistemului (1.2) (deci si a (1.1)) este aceea de existenta globala
a solutiilor, demonstrata n Cap. II, 2: orice solutie maximala a (1.2) este
definita pe I.
O alta proprietate fundamental a a sistemului (1.1) va fi demonstrata n
teorema urm atoare
TEOREMA 1.1. Fie A : I L(Rn ) continu a. Atunci multimea
solutiilor sistemului (1.1)

VA = { : I Rn | solutie a (1.1)} (1.3)

este spatiu vectorial real de dimensiune n, fiind evident subspatiu vectorial al

C(I, Rn ). Prin urmare n VA exist a o baza format a din n elemente.
Demonstratie. Se verific a usor ca daca si sunt solutii ale (1.1) si
, R atunci + este solutie a (1.1):

( + )0 = 0 + 0 = A(t) + A(t) = A(t)( + ).

Pentru a demonstra c a dim VA = n vom construi un izomorfism T : VA Rn .

Fie t0 I. Definim T = (t0 ). T este evident liniar. Datorita faptului
demonstrat n Cap. II, 2, c a x0 R exista o unica solutie a (1.1) : I Rn
astfel ncat (t0 ) = x0 , T este bijectiv, deci izomorfism.

Definitie. O baz a {1 , . . . , n } n VA se numeste sistem fundamental de
solutii al ecuatiei (1.1).
Observatie. Dac a n Rn consideram baza canonica atunci

1,1 (t) 1,i (t) 1,n (t)
1 (t) = ...
. .
, . . . , i (t) = .. , . . . , n (t) = .. .

n,n (t) n,i (t) n,n (t)

Definitie. Fie {1 , . . . , n } o baza n VA . Functia X : I L(Rn ) cu

X(t) matricea de coloane {1 , . . . , n }, t I, X(t) = col[1 (t), . . . , n (t)] =
 97

= [i,j (t)]i,j (prin considerarea bazei canonice n Rn ) se numeste matrice fun-

damental a de solutii a ecuatiei (1.1).
TEOREMA 1.2. Fie X : I L(Rn ) matrice fundamental a de solutii a
(1.1). Atunci: 1) t I, det X(t) 6= 0 si

X 0 (t) = A(t)X(t) (1.4)

2) Dac a X : I L(Rn ) verific

a (1.4) si t0 I astfel ncat det X(t0 ) 6= 0
atunci coloanele lui X(t) formeaza un sistem fundamental de solutii
3) Matricea fundamental a de solutii nu este unic a: dac a B este o matrice
inversabil
a, X(t)B este matrice fundamental a de solutii a (1.1) si reciproc
dac
a Y (t) este matrice fundamental a de solutii atunci Y (t) = X(t)B cu B
inversabil
a.
4) Solutia Problemei Cauchy format a din (1.1) si x(t0 ) = x0 este

(t) = X(t)X(t0 )1 x0 (1.5)

Demonstratie. 1) Dac a exista t0 cu det X(t0 ) = 0 atunci coloanele lui

X(t0 ) nu sunt liniar independente deci exista c1 , . . . , cn Rn , nu toate nule, cu
c1 1 (t0 ) + . . . + cn n (t0 ) = 0 (
c = (c1 , . . . , cn ) este solutie nenula a sistemului
omogen X(t0 ) ct = 0). Dar c1 1 + . . . + cn n este solutie a (1.1) iar din
unicitatea solutiei Problemei Cauchy formata din (1.1) si x(t0 ) = 0 rezulta ca
c1 1 (t) + . . . + cn n (t) = 0 t I ceea ce contrazice faptul ca {1 , . . . , n }
este baz a n VA . Asadar det X(t) 6= 0 t I. (1.4) se obtine observand ca

X 0 (t) = col[01 (t), . . . , 0n (t)] = col[A(t)1 (t), . . . , A(t)n (t)] = A(t)X(t).

2) Dac a presupunem c a X verifica (1.4) si notam cu 1 , . . . , n coloanele

lui X, din egalitatea coloanelor din membrul stang cu cele corespunzatoare n
membrul drept obtinem c a 1 , . . . , n verifica (1.1). Ele sunt liniar indepen-
dente dac a det X(t) 6= 0 cel putin ntr-un punct t I ceea ce
a si numai dac
potrivit rationamentului de la punctul precedent echivaleaza cu det X(t) 6= 0
t I.
3) Aratam ca X(t)B verifica (1.4)

(X(t)B)0 = X(t)0 B = A(t)X(t)B

si det(X(t)B) = det X(t) det B 6= 0 t I daca B este inversabila. Fie acum

y1 (t), . . . , yn (t) coloanele lui Y (t). Deoarece Y verifica (1.4), y1 , . . . , yn sunt
solutii ale (1.1) si atunci
n
X n
X
y1 = bj1 j , . . . , yn = bjn j
j=1 j=1
98

n
X
adica i, k {1, . . . , n}, yik = bjk ij deci Y (t) = X(t)B si din det Y (t) 6=
j=1
0, det X(t) 6= 0 t I rezult a det B 6= 0.
4) Deoarece {1 , . . . , n } este bazan VA , orice solutie
a (1.1)are forma
c1 c1
.. ..
= c1 1 + . . . + cn n = X(t) . . Atunci, cu c = . , (t0 ) =
cn cn
= X(t0 ) 1
c = x0 atrage c = X(t0 ) x0 si (1.5) este demonstrata.

Observatie. n demonstrarea punctului 4) din Teorema 1.2 s-a aratat ca
orice solutie a (1.1) are forma (t) = X(t) c cu c Rn vector constant.
Am vazut n teorema precedent a ca o caracteristica importanta a matricii
fundamentale de solutii este faptul c a are determinantul nenul. Vom deduce n
continuare o proprietate important a a acestui determinant, numit wronskian.
Definitie. Fie 1 , . . . , n : I Rn solutii ale (1.1). Se numeste wronskian
al acestor solutii determinantul matricii cu coloane 1 , . . . , n ,

W (t) = W [1 , . . . , n ](t) = det col[1 (t), . . . , n (t)] (1.6)

(dupa numele matematicianului polonez H.Wronski (1778-1853)).

Observatie. T in
and cont de legatura dintre ecuatiile de ordin n si sis-
temele de n ecuatii de ordinul 1 dedusa n Propozitia 1.2 din Cap. I, 1, pentru
n = 2 se reg a wronskianului n Cap. I, 4.
aseste definitia dat
TEOREMA 1.3. (Liouville) Fie W wronskianul unui sistem de solutii
ale ecuatiei (1.1) si fie t0 I. Atunci
Rt
T rA( )d
W (t) = W (t0 )e t0 (1.7)
n
X
unde T r A noteaz
a urma matricii A: dac
a A = [aij ]i,j , T r A = aii .
i=1
(J.Liouville, matematician francez, 1809-1882).
Demonstratie. Am v azut n Teorema 1.2 ca W (t) = 0 t I daca si
numai dac a t0 I astfel nc
at W (t0 ) = 0 (ceea ce echivaleaza cu faptul ca
solutiile nu sunt liniar independente) iar n acest caz formula (1.7) este evident
verificata.
Presupunem acum {1 , . . . , n } liniar independente n C(I, Rn ). Fie X(t)
matricea fundamental a de solutii pe care o genereaza. X fiind derivabila n
t I are loc, pentru h R cu t + h I, X(t + h) X(t) = X 0 (t)h + (t, h)
1
cu lim (t, h) = 0 (vezi [28, vol.II, Cap. VII, 1]). Folosind (1.4) obtinem
h0 h
X(t + h) X(t) = hA(t)X(t) + (t, h) si atunci, tinand cont ca X(t) este
 99

inversabil
a rezult
a
W (t + h) = det X(t + h) = det(X(t) + hA(t)X(t) + (t, h)) =
= det[In + hA(t) + (t, h)X(t)1 ] det X(t) =
= W (t)[1 + hT r A(t)] + (t, h)

(In fiind matricea unitate). (t, h) contine termeni de grad 2 n raport cu h

1
si termeni care provin din (t, h)X(t)1 . n aceste conditii lim (t, h) = 0.
h0 h
Deoarece, h R cu t+h I are loc W (t+h)W (t) = T rA(t)W (t)h+(t, h)
1
cu lim (t, h) = 0 rezult a W 0 (t) = [T r A(t)]W (t) si (1.7) rezulta imediat
a c
h0 h
(vezi Cap. I, 4).

Exist a o matrice fundamentala de solutii pentru (1.1), naturala. Fie t0 I
si fie n Rn baza canonic a {e1 , . . . , en },

1 0 0
0 1 0
e1 = . , e2 = . , . . . , en = . .

.. .. ..
0 0 1

Fie j solutia (1.1) cu j (t0 ) = ej , j = 1, . . . , n. Atunci

X(t) = col[1 (t), . . . , n (t)]

este, conform Teoremei 1.2, 2), o matrice fundamentala de solutii care, pe

langa (1.4), satisface si X(t0 ) = In , deci det X(t0 ) = 1.
Observatie. Pe baza formulei (1.5) curentul maximal (care este curent
global) atasat ecuatiei (1.1) are forma

(t, , ) = X(t)X( )1 , t, I, Rn (1.8)

Matricea
R(t, ) = X(t)X( )1 (1.9)
cu X matrice fundamental a de solutii, se numeste matrice de tranzitie (vezi
[39]) a sistemului (1.1).
Observatie. Din (1.7) rezulta ca
Rt
T r A(s)ds
det R(t, ) = e (1.10)

Din (1.8) se observa ca 7 (t, , ) este un izomorfism de spatii vectoriale

n n
R R . Acest lucru se poate demonstra direct fara a folosi matricea
fundamental a de solutii.
100

Propozitia 1.4. Fie : I I Rn Rn curentul maximal atasat

ecuatiei (1.1) si, pentru (t, ) I I, fie C(t, ) : Rn Rn ,

C(t, ) = (t, , ) (1.11)

Atunci
1) t, I, C(t, ) este izomorfism de spatii vectoriale.
2) C(t, )C(, s) = C(t, s) t, , s I. (1.12)
3) C(, t) = C(t, )1 t, I.
4) C(t, t) = In .
Demonstratie. 1) C(t, )( + ) = (t, , + ) este solutia a
(1.1) cu ( ) = + = (, , ) + (, , ). Din Teorema de unicitate
a solutiei Problemei Cauchy,

(t) = (t, , ) + (t, , ) t I

deci
C(t, )( + ) = C(t, ) + C(t, ).
Pentru a termina de ar a C(t, ) este izomorfism Rn Rn este sufi-
atat c
cient sa demonstr am c a este surjectiv. Fie v Rn si = (, t, v). Atunci
(t, , ) = (t, , (, t, v)) = v.
2) C(t, )C(, s) = C(t, )(, s, ) = (t, , (, s, )) = (t, s, ) =
= C(t, s) si (1.12) este demonstrat a. Punctele 3) si 4) rezulta imediat din 2).

1
Revenim acum la (1.9): C(t, ) = R(t, ) = X(t)X( ) . Evident
(t) = C(t, )( ).
TEOREMA 1.5. Fie X o matrice fundamental a de solutii a (1.1).
Atunci
1) x este solutie a (1.2) dac a si numai daca

x(t) = X(t)
c + xp (t) (1.13)

unde c Rn iar xp este o solutie particular

a a (1.2).
2) Solutia Problemei Cauchy (1.2) si x(t0 ) = x0 , t0 I, x0 Rn , este
Z t
1
x(t) = X(t)X(t0 ) x0 + X(t)X(s)1 b(s)ds (1.14)
t0

Demonstratie. 1) Este imediat ca (1.13) defineste o solutie a (1.2). Fie

acum x o solutie a (1.2), fie t0 I si fie x0 = xp (t0 ), x 0 = x (t0 ). Cautam
c Rn pentru care x (t) = X(t) c + xp (t) t I. Pentru t = t0 obtinem
x0 = X(t0 )
c + x0 deci X(t0 ) c = x0 x 0 si c = X(t0 )1 (x0 x 0 ). Atunci
1
y(t) = X(t)X(t0 ) (x0 x 0 ) + xp (t) este solutie a (1.2) si y(t0 ) = x
0 = x(t0 ).
 101

Teorema de unicitate a solutiei a Problemei Cauchy (Cap. II, 1, Teorema

1.4) asigur a c
ax(t) = y(t) = X(t)X(t0 )1 (x0 x
0 ) + xp (t) t I.
2) T in
and cont de (1.13) este suficient sa verificam ca integrala din mem-
brul drept al (1.14) este o solutie particulara a (1.2) ceea ce rezulta imediat
din derivarea integralelor cu parametru n fiecare componenta a matricii.
Vom deduce ns a (1.14) pe baza metodei variatiei constantei aplicata cu
succes n cazul scalar (Cap. I, 4). Cautam asadar o solutie particulara a (1.2)
de forma x(t) = X(t)C(t). Atunci

x0 (t) = X 0 (t)C(t)+X(t)C 0 (t) = A(t)X(t)C(t)+X(t)C 0 (t) = A(t)X(t)C(t)+b(t)

Z t
0 1
de unde C (t) = X(t) b(t) si C(t) = X(s)1 b(s)ds iar
t0
Z t Z t
xp (t) = X(t) X(s)1 b(s)ds = X(t)X(s)1 b(s)ds
t0 t0

si (1.14) este demonstrat

a.

Observatie. Folosind (1.9), (1.14) se scrie sub forma
Z t
x(t) = R(t, t0 )x0 + R(t, s)b(s)ds.
t0

Un caz deosebit de important este constituit de sistemele liniare cu coeficienti

constanti
x0 = Ax, A L(Rn ) (1.15)
si de sistemele afine de forma

x0 = Ax + b(t), A L(Rn ), b : I Rn continua (1.16)

Amintim din [28, vol. I, Cap. VI, 1] ca pentru E spatiu Banach si A L(E)

X 1 n
se defineste eA ca sum
a a seriei absolut (normal) convergente eA = A ,
n!
n=0
si atunci pentru A L(Rn ) si t R,

At
X 1 n n
e = A t (1.17)
n!
n=0

seria fiind absolut convergent a, uniform n t [a, b] pentru orice [a, b] R

(din criteriul majorarii al lui Weierstrass). Seria derivatelor n raport cu t,

X 1
An tn1 este de asemenea absolut si uniform convergenta pe orice
(n 1)!
n=1
102

interval [a, b] R ceea ce permite derivarea termen cu termen n (1.17) si

rezulta ca t R avem
(eAt )0 = A eAt (1.18)
TEOREMA 1.6. 1) Matricea fundamental a de solutii X a (1.15) cu
X(0) = In este X(t) = eAt
2) Solutia Problemei Cauchy (1.16) si x(t0 ) = x0 este
Z t
A(tt0 )
(t) = e x0 + eA(ts) b(s)ds (1.19)
t0

n particular, solutia Problemei Cauchy (1.15) si x(t0 ) = x0 este

(t) = eA(tt0 ) x0 (1.19)0

Demonstratie. 1) Deoarece n cazul ecuatiei (1.15), ecuatia (1.4) se re-

duce la (1.18), eAt este matrice fundamentala de solutii care satisface
X(0) = In conform (1.17).
2) Rezulta din 1) si din (1.14).

Rezolvarea sistemelor de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti
depinde asadar de calculul matricilor eAt . Una dintre metode, prezentata
pe larg n [29] se bazeaz a pe calculul functional analitic cu matrici patrate,
particularizand la spatii finit dimensionale calculul functional analitic Riesz-
Dunford.
Definitie. Fie A Mn (C). Se numeste spectrul lui A submultimea din C,
(A) = { C|In A nu este inversabila n Cn } = { C| det(In A) = 0}
(In este matricea unitate).
Multimea (A) = C (A) se numeste multimea rezolvant a a lui A iar
functia R( ; A) : (A) Mn (C), R(z, A) = (zIn A)1 se numeste functia
rezolvanta a lui A.
Definitie. Fie A Mn (C) si G C o multime deschisa. Fie f : G C o
functie olomorfa si fie D un domeniu, D G cu (A) D si cu = D drum
neted (pe portiuni) orientat pozitiv. Definim prin formula Riesz-Dunford
Z
1
f (A) = f (z)R(z, A)dz (1.20)
2i

(Integralele se calculeaz
a pe fiecare componenta a matricii). Calculul functional
astfel definit are urmatoarele proprietati
TEOREMA 1.7. Fie f si g functii olomorfe n G cu (A) G. Atunci
1) , C, (f + g)(A) = f (A) + g(A)
2) (f g)(A) = f (A)g(A)
 103

X
3) Dac
a f (z) = k z k , seria fiind convergent
a uniform n D cu
k=0

X
(A) D, atunci f (A) = k Ak . n particular, P (A) = a0 In + a1 A + . . . +
k=0
+an An pentru P C[X].
Demonstratie vezi [29, Cap. III, 6, Teorema 6.3].

Formula (1.20) conduce la calcule complicate cand dimensiunea matricilor
este 3 sau mai mare. In aceste situatii este utila urmatoare teorema
TEOREMA 1.8. a) Fie A Mn (C), (A) = {1 , . . . , n }, deci A are
n valori proprii distincte. Atunci
n
X
f (A) = f (j )Zj (1.21)
j=1

cu Zj Mn (C) coeficienti matriciali independenti de f .

b) Dac a (A) = {1 , . . . , p }, valorile proprii av
and respectiv multiplicit
atile
m1 , . . . , mp , atunci

p mj 1
X X
f (A) = f (k) (j )Zjk (1.22)
j=1 k=0

cu Zjk Mn (C) coeficienti matriciali independenti de f .

Demonstratie. Vezi [29, Cap. III, 6, Corolar 6.5.2].

Coeficientii matriciali n (1.21) si (1.22) se determina folosind n functii
reale particulare de form
 a cat mai simpla (polinoame) liniar independente.
1 1
Exemple. 1) A = , (A) = {1 i, 1 + i},
1 1
 
1 z 1 1
R(z, A) = 2 . Daca = D cu (A) D
z 2z + 2 1 z1

ezt (z 1) ezt
Z Z
1 1
2i z 2 2z + 2 dx dx !
2i z 2 2z + 2 cos t sin t
eAt = = et

ezt ezt (z 1)
Z Z
1 1 sin t cos t
dx dx
2i z 2 2z + 2 2i z 2 2z + 2

2) Fie (A) = {1, 2, 5}. Atunci f (A) = f (1)Z1 + f (2)Z2 + f (5)Z5 . Scriem
relatia pentru functiile f (z) = 1 z C, f (z) = z 1 si f (z) = (z 1)(z 2)
104

si obtinem, cu I = I3 ,


I = Z1 + Z2 + Z3

A I = Z2 + 3Z3


(A I)(A 2I) = 12Z3

Atunci
 
1 1 3 1
Z3 = (AI)(A2I), Z2 = AI (AI)(A2I) = (AI) I A
12 4 4 4

1 1
Z1 = I (A I)(6I A) (A I)(A 2I)
4 12
si eAt = et Z1 + e2t Z2 + e5t Z3 .
3) Dac a (A) = {1, 1} si 1 are multiplicitate doi, f (A) = f (1)Z1 +
+f 0 (1)Z2 + f (1)Z3 . Alegem f (z) = 1, f (z) = z 1, f (z) = (z 1)2 si
obtinem

I = Z1 + Z3

A I = Z2 + 2Z3


(A I)2 = 4Z3

de unde
1 1 1
Z3 = (A I)2 , Z2 = (A I) + (A I)2 , Z1 = I (A I)2 .
4 2 4
Rezulta
et
   
At t 1 2 t 1 2
e =e I (A I) + t e (A I) + (A I) + (A I)2 .
4 2 4

Observatii. 1) In cazul valorilor proprii multiple, unii dintre coeficientii

matriciali pot fi nuli. Aceasta se ntampla atunci cand polinomul minimal al
matricii A este diferit de polinomul caracteristic.
2) Si n cazul r acinilor complexe forma finala a matricii eAt este reala
ad
(vezi Exemplul 1).

Revenind la sistemele liniare cu coeficienti variabili, formula (1.5) permite

studiul stabilit
atii oric
arei solutii.
TEOREMA 1.9. Fie A : I L(Rn ) continu a, cu [0, ) I.
1) Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(1A) Solutia banal
a a (1.1) este stabila
(1B) Orice solutie a (1.1) este stabil
a
 105

(1C) Exist
a o matrice fundamental
a de solutii a (1.1) marginit
a.
(1D) Orice matrice fundamental
a de solutii a (1.1) este marginita.
2) Urmatoarele afirmatii sunt echivalente
(2A) Solutia banal
a a (1.1) este asimptotic stabil a
(2B) Orice solutie a (1.1) este asimptotic stabila
(2C) Exist a o matrice fundamental a de solutii a (1.1), X : I L(Rn )
cu
lim ||X(t)|| = 0 (1.23)
t
(2D) Orice matrice fundamental a de solutii a (1.1) are proprietatea
(1.23).
Demonstratie. Deoarece orice solutie a (1.1) este solutie globala, la
demonstrarea stabilit atii si a stabilitatii asimptotice trebuie verificate relatiile
(3.3), respectiv (3.4), din Cap. I, 3.
(1A) (1B) si (2A) (2B)
Este suficient s a observ am ca, n conformitate cu Cap.I, 3, Propozitia
3.4, studiul stabilitatii (respectiv a stabilitatii asimptotice) pentru solutia
a (1.1) revine la studiul stabilitatii (stabilitatii asimptotice) solutiei banale
pentru sistemul y 0 = A(t)(y + ) 0 = A(t)y + A(t) 0 = A(t)y care
coincide cu (1.1).
(1C) (1B) si (2C) (2B)
Fie ||X(t)|| M t I si fie t0 I. Din (1.5), (t, t0 , x0 ) = X(t)X(t0 )1 x0
si atunci, t [t0 , )

||(t, t0 , x0 )|| ||X(t)|| ||X(t0 )1 || ||x0 || M ||X(t0 )1 || ||x0 || < (1.24)

daca
1
||x0 || < = .
M ||X(t0 )1 ||
Din (1.24) mai rezult
a c a, n plus, lim ||X(t)|| = 0 atunci si
a dac
t

lim ||(t, t0 , x0 )|| = 0

t

(1A) (1C) si (2A) (2C)

Fie = 1 n definitia stabilitatii solutiei banale. Atunci exista > 0 astfel
ncat dac a ||x0 || rezulta ||(t, t0 , x0 )|| 1 t t0 , uniform n t0 I. Fie
1 , . . . , n solutii ale (1.1) cu

0 0
0 0

1 (t0 ) = ... , 2 (t0 ) = ... , . . . , n (t0 ) = ...


0 0 0
0 0
106

si fie X(t) = col[1 (t), . . . , n (t)] matricea fundamentala de solutii generata

de ele (fiind independente n t0 , 1 , . . . , n sunt independente n C(I, Rn )).
Deoarece ||j (t0 )|| = j = 1, . . . , n rezulta ||j (t)|| 1 t t0 , j = 1, . . . , n
si atunci
1
n 2
X
2
||X(t)|| ij (t) n t t0 (1.25)
i,j=1

In cazul 2) alegem > 0 astfel nc at, n plus, daca ||x0 || , sa aiba loc si
lim ||(t, t0 , x0 )|| = 0 si atunci, din (1.25) rezulta lim ||X(t)|| = 0.
t t
(1C) (1D) si (2C) (2D) se obtin din Propozitia 1.2, 3): daca Y
este o matrice fundamental a de solutii atunci Y (t) = X(t)B cu B L(Rn ) si
cum ||Y (t)|| ||X(t)|| ||B|| t I echivalentele sunt imediate.

Teorema 1.9 arat a c
a n cazul sistemelor liniare se poate vorbi de stabilitate
ca de o proprietate a sistemului.
Definitie. Sistemul x0 = A(t)x se numeste stabil daca orice solutie a sa
este stabil
a si se numeste asimptotic stabil daca orice solutie este asimptotic
stabila.

Subliniem c a n cazul neliniar stabilitatea se refera la solutiile sistemelor.

In cazul sistemelor cu coeficienti constanti x0 = Ax am vazut ca o matrice
fundamental a de solutii este eAt . Din (1.22) rezulta ca, n general

p mj 1 p mj 1
X X X X
eAt = tk ej t Zjk = e j t Zjk tk
j=1 k=0 j=1 k=0

deci
p
X
eAt = Pj (t)ej t (1.26)
j=1

cu Pj polinom cu coeficienti matriciali de grad mj 1.

In cazul r
adacinilor complexe j = j + ij termenii corespunzatori n
(1.26) vor fi de forma

ej t (Qj (t) cos j t + Rj (t) sin j t) (1.27)

cu Qj , Rj polinoame cu coeficienti matriciali de grad mj 1.

tinand cont de (1.26), (1.27), urmatorul rezultat este imediat
TEOREMA 1.10. (1) Sistemul (1.15) este asimptotic stabil dac a si
numai dac a (A) { C| Re < 0}
(2) Dac a (A) { C| Re 0} si oricare (A) cu Re = 0 este
valoare proprie simpl a atunci sistemul (1.15) este stabil.
 107

(3) Dac a (A) cu Re > 0 atunci sistemul (1.15) nu este stabil

a exist
(solutia banal
a nu este stabil
a)
Demonstratie. Din (1.26) si (1.27) se vede ca lim ||eAt || = 0 daca si
t
numai dac a Re < 0 (A) iar daca exista j (A) cu Re > 0 atunci
pentru t termenul respectiv, deci si ||eAt ||, tinde la infinit adica eAt nu
este marginit
a. Aceasta demonstreaza (1) si (3). Pentru (2), observam ca daca
j = 0 si mj = 1, n (1.27) apar termeni de forma Bj cos j t + Cj sin j t cu
Bj , Cj matrici constante asadar termeni care raman marginiti pentru t .
eAt rezult
a marginita si (2) este demonstrata

Teorema precedent a justific
a urmatoare definitie
Definitie. A Mn (R) se numeste stabil a sau hurwitzian a daca
(A) { C|Re < 0} (dup a numele matematicianului german A. Hurwitz
(1859-1919)).
TEOREMA 1.11. Dac a A este o matrice stabil a atunci exist
a b > 0 si
M 1 astfel ncat pentru orice t 0

||eAt || M ebt (1.28)

1
Demonstratie. Fie b = max{Re | (A)}. Din (1.26)
2
p
X
||eAt || ||Pj (t)||eRe j t si deoarece j = 1, . . . , p
j=1

1
Re j max{Re (A)} < max{Re | (A)} = b
2
rezult
a
p p
X X ||Pj (t)||
||eAt ||ebt ||Pj (t)||e(Re j +b)t = (Re j b)t
0
j=1 j=1
e

pentru t deci ||eAt ||ebt M t 0 si Teorema este demonstrata.

Calitatea de a fi stabil a sau nu a matricii A este determinata de pozitia
spectrului sau n C. Deoarece (A) este format din radacinile polinomului
caracteristic P () = det(I A) R[X] este fireasca urmatoare definitie
Definitie. Un polinom P R[X] se numeste stabil daca { C| P () =
= 0} { C| Re < 0}.
Are loc urm atorul criteriu de stabilitate.
TEOREMA 1.12. (Routh-Hurwitz). a) Fie P (x) = x3 + a1 x2 + a2 x +
a3 R[X]. P este stabil dac a si numai daca

a1 , a2 , a3 (0, ) si a1 a2 > a3 (1.29)

108

n
X
b) Fie P (x) = ak xnk R[X], a0 > 0 si fie H matricea Hurwitz
k=0
asociat
a

a1 a0 0 0 0 0 ... 0 0

a3 a2 a1 a0 0 0 ... 0 0

H=
a5 a4 a3 a2 a1 a0 ... 0 0

... ... ... ... ... ... ... ... ...
0 0 0 0 0 0 . . . 0 an

P este stabil j > 0 j 1 cu j minorii principali ai matricii H:

 
   a1 a0 0 
 a1 a0   
1 = a1 , 2 =   , 3 =  a3 a2 a1  , . . . , n = det H.
a3 a2  
 a5 a4 a3 


Demonstratie. a) Fie r1 , r2 , r3 radacinile lui P . Scriem relatiile

lui Vi`ete, r1 + r2 + r3 = a1 , r1 r2 + r1 r3 + r2 r3 = a2 , r1 r2 r3 = a3 . Daca
r1 (, 0) si r2 = r3 C cu Re r2 = Re r3 < 0 rezulta r2 r3 > 0, r2 + r3 =
= 2Re r2 < 0 deci a3 > 0, a2 > 0, a1 > 0. Daca r1 , r2 , r3 (, 0) din nou
este imediat c a a1 > 0, a2 > 0, a3 > 0. Apoi

a1 a2 a3 = a1 [r1 (r2 + r3 ) + r2 r3 ] + r1 r2 r3 = a1 r1 (r2 + r3 ) + (a1 + r1 )r2 r3 =

= a1 r1 (r2 + r3 ) (r2 + r3 )r2 r3 = (r2 + r3 )(a1 r1 r2 r3 ) > 0

Deoarece a1 > 0, a2 > 0 si a3 > 0 rezulta ca P (x) > 0 x 0 de

unde { C| P () = 0} R (, 0) si daca toate radacinile sunt reale, P
rezulta stabil.
Fie r1 (, 0) si r2 = r3 C. Atunci r2 r3 > 0, a1 r1 < 0, iar din
a1 a2 a3 = (r2 + r3 )(a1 r1 r2 r3 ) > 0 rezulta r2 + r3 = 2Re r2 < 0.
b) vezi [18, Cap, XVI] sau [68, Cap.II, 5].

In leg
atura cu studiul stabilit atii exista si proceduri aproximative. Stim
z+1
(vezi [29, Cap. 4, 2]) c
a (z) = = realizeaza o transformare conforma
z1
ntre D, discul unitate deschis din C si { C| Re < 0}, care duce axa
imaginara pe T. Atunci
 
z+1
det(A I) = 0 det A I = 0 [A + I z(A I)] = 0.
z1

Inmultim cu det(A I)1 si obtinem

det[I + 2(A I)1 zI] = 0.

 109

Notam B = I + 2(A I)1 = (A I)1 (A + I) si rezulta ca

(A) { C| Re < 0} (B) D

a si numai daca lim B k = 0. Pentru a studia stabilitatea

iar aceasta are loc dac
k
lui A putem asadar calcula puterile lui B. Daca se ajunge ca pentru un anumit
(k ) 1
a loc |bij 0 | < , deoarece
k0 sa aib
n
1/2
n
(k )
X
||B k0 || |bij 0 |2 < 1 si ||B mk0 || ||B k0 ||m
i,j=1

a lim ||B mk0 || = 0 si atunci n mod sigur (B) D.

rezult
m
Putem de asemenea aproxima (A I)1 prin I + A + . . . + Am si sa con-
sideram B I 2(I + A + . . . + Am ). Pentru ca aproximarea sa fie consistenta
trebuie ca ||A|| < 1 si acest lucru se poate realiza nlocuind A prin A cu
mic, transformarea neschimb and distributia n raport cu axa Oy a valorilor
proprii.
Observ am de asemenea c a, deoarece T r este invarianta la schimbarea bazei
(vezi de exemplu [28, vol. II, Cap. VII, 12.1]) prin aducerea lui B la forma
canonic a Jordan, se vede c a daca |tr B| n atunci B nu poate avea spectrul
n D si A rezult a instabila.
Aplicatie. In sistemul (1.24) din Cap. I, 1, cand se studiaza stabilitatea
miscarilor normale prezentate n Exemplul 3.3 din Cap. I, 3, dupa reducerea
la studiul stabilitatii solutiei banale se cerceteaza n primul rand stabilitatea
matricii derivatelor partiale n (0,0,0) (vezi si Cap. IV). n cazul F periodica
si a intrarii y0 periodice se obtine matricea ([33])

0 1 0
k A

0

B=

m m

2CE r ps AE r
CEh 2

V0 2 V0 V0 ps
cu polinomul caracteristic
 r   2 r  r
3 2 k CEh 2 A E kCEh 2 2ACE ps
P () = + + + + +
m V0 ps mV0 mV0 ps mV0 2
care conform Teoremei 1.12, a), (1.29), va fi stabil pentru
 r  r  r
k CEh 2 2 2 ps
+ A + kCh > 2AC (1.30)
m V0 ps ps 2
110

si instabil n cazul inegalit atii (stricte) inverse.

Cazul n care (1.30) este o egalitate este numit critic, el necesitand inves-
tigarea stabilit atii solutiei banale a sistemului neliniar cu metode deosebite.
O situatie n care traiectoriile pot fi descrise mai usor si poate fi analizata
comportarea solutiei este cea n care ordinul sistemului este doi
( 0
x = ax + by
(1.31)
y 0 = cx + dy
cu
ad bc 6= 0 (1.32)
Conditia (1.32) asigur a ca singurul punct de echilibru al (1.31) este (0,0).
Studiul traiectoriilor n planul fazelor si implicit studiul stabilitatii solutiei
banale au un caracter general, concluziile transferandu-se la puncte de echili-
bru ale sistemelor afine de ordin unu bidimensionale si chiar, dupa cum vom
vedea n cap. IV, la sisteme neliniare, n unele cazuri. Acest studiu este cunos-
cut sub denumirea de clasificarea Poincare a punctelor de echilibru (vezi si [8],
[61], [66], [67]).
Conform Teoremei 1.10
 acest studiu porneste de la valorile proprii 1 , 2
a b
ale matricii A =
c d
I. 1 , 2 R, 1 6= 
2 si 1 2 > 0. Daca presupunem ca A are forma
1 0
diagonala, A = , solutia sistemului (1.31) va fi
0 2

x(t) = c1 e1 t , y(t) = c2 e2 t (1.33)

de unde 2
y = c x 2 (1.34)
n general

(t) = c1 e1 t v1 + c2 e2 t v2 , c1 , c2 R, v1 , v2 R2 (1.35)

1) Dac a 2 < 1 < 0 traiectoriile au forma din Fig. 3.1 a) n cazul matricii
diagonale si cea din Fig. 3.1 b) n cazul general.

a) b)
Fig. 3.1
Un punct de echilibru cu acest tablou de faza se numeste nod bidirectional
stabil (punctul de echilibru este asimptotic stabil conform cu Teorema 1.10
(1)).
Exemplu. x0 = 2x, y 0 = 4y conduce la y = cx2 .
 111

2) Dac a 2 > 1 > 0 traiectoriile au forma din Fig. 3.2, punctul de

echilibru fiind numit nod bidirectional instabil.
Exemplu. x0 = 2x, y 0 = 4y.

a) b)
Fig. 3.2
II. 1 < 0 < 2 . Solutia este din nou descrisa n (1.33), (1.34), (1.35)
dar n (1.35) nu vor mai fi parabole ci hiperbole. Punctul de echilibru
se numeste sa si este instabil. Traiectoriile au forma din Fig. 3.3 a) n cazul
matricii diagonale si din Fig. 3.3 b) n cazul general

a) b)
Fig. 3.3
Exemplu. x0 = 2x, y 0 = 4y.
III. 1 = 2 = (6= 0 deoarece det A 6= 0).
1) Dac a exista doi vectori liniar independenti, A se aduce la forma diag-
onala I2 . Atunci polinomul minimal are gradul 1 si din (1.26) si (1.19)0 ,
(t) = et ~x0 ceea ce conduce la y = cx deci traiectoriile sunt drepte care trec
prin origine. Un asemenea punct de echilibru se numeste nod unidirectional
(stea) si va fi stabil dac
a < 0 (Fig. 3.4 a)) si instabil daca > 0 (Fig. 3.4
b)).
Exemplu. x0 = 2x, y 0 = 2y.

a) b)
Fig. 3.4
2) Daca nu exist
a doi vectori proprii liniar independent i, A nu admite
 forma
1
diagonal
a dar se poate aduce la forma canonica Jordan . Solutia n
0
acest caz este
x(t) = et c1 + t et c2 , y(t) = et c2
cu traiectoriile descrise n Fig. 3.5 a) si n general

(t) = (c1 + c2 t)et v1 + c2 et v2 , c1 , c2 R, v1 , v2 R2 ,

cu traiectoriile din Fig. 3.5 b). Un asemenea punct de echilibru se numeste

nod degenerat, stabil daca < 0 (cazul din Fig. 3.5) si instabil daca > 0

a) b)
Fig. 3.5

Exemplu. x0 = x + y, y 0 = y.
112

IV. 1 = + i, 2 = i, 6= 0. Daca
!
cos t sin t
 

A= , eAt = et
sin t cos t

si atunci solutiile au forma

et (c1 cos t c2 sin t)

!  
t a1 cos(t 1 )
(t) = =e
et (c1 sin t + c2 cos t) a2 cos(t 2 )

Trecand n coordonate polare se obtin spirale logaritmice (Fig. 3.6). Punctul

de echilibru se numeste focar, stabil daca < 0 (cazul dinFig. 3.6 )si instabil

daca > 0. In cazul general, A se aduce la forma printr-o

similitudine.

Fig. 3.6
Exemplu. x0 = 15 x y, y 0 = x 15 y.
V. Dac a = 0, 1 = i, 2 = i, din(discutia precedenta se vede ca
x(t) = c1 cos t c2 sin t
 
0
pentru A = solutia are forma si
0 y(t) = c1 sin t + c2 cos t
traiectoriile sunt cercuri x2 + y 2 = c21 + c22 (Fig. 3.7 a)). In general, pentru
A oarecare cu 1 = i, 2 = i se obtin elipse, (Fig. 3.7 b)). Punctul de
echilibru se numeste centru (sau vortex) si este (simplu) stabil.
Exemplu. x0 = y, y 0 = x

a) b)
Fig. 3.7
In cazul n care det A = 0, sunt posibile si situatiile
 
0 0
VI. 1) 1 = 0, 2 6= 0. Atunci, daca A = solutia este
0 2
x(t) = c1 , y(t) = c2 e2 t si traiectoriile sunt drepte paralele cu axa Oy. Punctele
de echilibru vor fi simplu stabile daca 2 < 0 si instabile n cazul 2 > 0. In
general traiectoriile vor fi drepte paralele (Fig. 3.8).

Fig. 3.8
Exemplu. x0 y0
= x + y, = x + y. Se obtin dreptele y = x + c paralele cu
prima bisectoare si x(t) = c1 e2t + c2 , y(t) = c1 e2t c2 (din x00 = 2x0 ). Daca
c1 6= 0, x(t) , y(t) pentru t si solutia banala nu este stabila.
 113

Daca c1 = 0 se obtin punctele de echilibru date prin x + y = 0 care sunt

de asemenea instabile. Pentru sistemele x0 = x y, y 0 = x y, 1 = 2,
2 = 0 si obtinem x(t) = c1 e2t +c2 , y(t) = c1 e2t c2 . Traiectoriile au aceeasi
forma ca mai sus. De data asta nsa lim (x(t), y(t)) = (c2 , c2 ) {x + y = 0},
t
punctele de echilibru fiind simplu stabile (vezi si Teorema 1.10).
2) 1 = 2 = 0 si polinomul minimal are gradul 1 deci A nu este diagona-
lizabil
a. Atunci (t) = c1 v1 + c2 t
v2 , traiectoriile sunt drepte paralele si solutia
banala este instabil
a.  (
0 1 x(t) = c1 t + c2
Exemplu. A = , deci traiectoriile sunt drepte
0 0 y(t) = c1
paralele cu Ox (Fig. 3.9)

Fig. 3.9
3) Daca 1 = 2 = 0 si exista 2 vectori proprii liniar independenti (A
a) atunci (t) = c t R (cazul x0 = 0, y 0 = 0) si toate
diagonalizabil
punctele sunt n echilibru.
Mentionam c a tablourile de faza precedente pot fi obtinute relativ usor cu
ajutorul pachetelor de programe stiintifice Mathematica sau Matlab.

2. Ecuatii diferentiale liniare si ecuatii diferentiale

afine de ordin superior
Dupa cum am v azut deja n Capitolul I, 1, ecuatiile diferentiale de ordin n
sunt cele de forma x(n) = f (t, x, x0 , . . . , x(n1) ). Ecuatiile diferentiale liniare
si cele afine reprezint
a un caz particular.
Definitia 2.1. Fie a1 , . . . , an : I R continue, I interval R. Se
numeste solutie a ecuatiei diferentiale liniare (sau omogene) de ordin n.

x(n) + a1 (t)x(n1) + . . . + an1 (t)x0 + an (t)x = 0 (2.1)

o functie : J R de clas a C n definita pe un interval J I care verifica

(2.1) pentru t J.
Fie, n plus, b : I R continua. Se numeste solutie a ecuatiei diferentiale
afine (sau neomogen a) de ordin n

x(n) + a1 (t)x(n1) + . . . + an (t)x = b(t) (2.2)

o functie : J R de clas a C n , J interval inclus n I, care verifica (2.2)

pentru t J.
Observatie. In general, este posibil ca x(n) sa aiba un coeficient a0 (t) dar
ecuatiile vor fi considerate numai pe intervale pe care a0 (t) 6= 0 si atunci ele
se reduc la formele (2.1) sau (2.2).
114

Din Propozitia 1.2, Cap. I, 1, stim ca multimea solutiilor ecuatiei (2.1),

respectiv (2.2) se afla n corespondenta bijectiva cu multimea solutiilor unui
sistem de n ecuatii diferentiale de ordin 1. Astfel, ecuatiei (2.1) i este atasat
sistemul

x01 = x2

..

.
(2.3)


x0n1 = xn

0

xn = an (t)x1 an1 x2 . . . a1 (t)xn
iar ecuatiei (2.2) sistemul


x01 = x2

..

.
(2.4)


x0n1 = xn

0

xn = an (t)x1 . . . a1 (t)xn + b(t)

Sistemul (2.3) este un sistem liniar de ecuatii diferentiale de forma x0 = A(t)x

iar sistemul (2.4) un sistem afin de ecuatii diferentiale x 0
= A(t) x + b(t) unde

0 1 0 ... 0 0


0 0 1 ... 0 0


A(t) =
.. .. .. .. ..
(2.5)
. . . ... . .



0 0 0 ... 0 1

an (t) an1 (t) an2 (t) . . . a2 (t) a1 (t)

si
0
..
.
b(t) = (2.6)

0
b(t)
Prin intermediul bijectiei amintite mai sus rezultatele demonstrate n para-
graful precedent, relative la sistemele liniare sau afine de ecuatii diferentiale
de ordin 1, se reg
asesc n cazul ecuatiilor diferentiale liniare sau afine de ordin
n.
Incepem cu dou a observatii relative la matricea sistemului (2.3).
PROPOZIT IA 2.2. (1) Fie A : I L(Rn ) definit a prin (2.5). Atunci
T r A(t) = a1 (t)
 115

(2) Fie A L(Rn ) matrice constant

a de forma (2.5),

0 1 0 ... 0 0


0 0 1 ... 0 0


A=
.. .. .. .. ..
. . . ... . .



0 0 0 ... 0 1

an an1 an2 . . . a2 a1

Atunci polinomul caracteristic al lui A este

P () = n + a1 n1 + . . . + an1 + an (2.7)

Demonstratie. (1) Evident.

 

 1 0 ... 0 0 

 

 0 1 ... 0 0 

 
(2) P () = det(I A) = 
 .. .. .. .. .. 
 . . . ... . . 

 

 0 0 0 ... 1 
 
 an an1 an2 . . . a2 + a1 

 
 1 
Vom aplica metoda inductiei matematice. Daca n = 2, P () =  =
 
 a2 + a1 
= 2 + a1 + a2 si (2.7) este verificata. Presupunem (2.7) adevarata pentru n
si fie A de ordin (n + 1) de forma (2.5). Atunci

 

 1 0 0 ... 0 0 

 
 0
 1 0 ... 0 0 

 
 0
 0 1 ... 0 0 

P () =  .

.. .. .. .. ..
=
 ..

 . . . ... . . 

 
 0
 0 0 0 ... 1 
 
 an+1 an an1 an2 . . . a2 + a1 
116
   

 1 ... 0 0  0
  1 0 ... 0 0 

   

 0 ... 0 0   0
  1 ... 0 0 

   
.. .. . ..   .. .. .. .. ..
=  . . . .. + . =
 
 . . .   . . ... . . 
   

 0 0 ... 1   0 0 0 ... 1 
   
 an an1 . . . a2 + a1   an+1 an1 an2 ... a2 + a1 
 
 1 0 . . . 0 0 

 

 1 . . . 0 0 
n
= ( + a1 n1 + . . . + an1 + an ) + (1)n+1 an+1  . ..  =

.. ..
 .. . ... . . 

 
 0 0 . . . 1 
= n+1 + a1 n + . . . + an1 2 + an + (1)n+1 an+1 (1)n1 =
= n+1 + a1 n + . . . + an1 2 + an + an+1 .

(2.7) este demonstrat

a.

Amintim c a Problema Cauchy pentru ecuatiile (2.1) sau (2.2) consta n
gasirea unei solutii care s
a satisfac
a n plus

x(t0 ) = x0,1 , x0 (t0 ) = x0,2 , . . . , x(n1) (t0 ) = x0,n (2.8)

Enuntam acum rezultatele relative la ecuatiile de ordin n, deduse din cele

demonstrate pentru sisteme.
TEOREMA 2.3. (1) (Existenta si unicitatea global conditiile din
a). In
Definitia 2.1, t0 I, x0,1 , . . . , x0,n R, exist a o unica functie : I R
de clas n
a C solutie a (2.1) si (2.8), respectiv (2.2) si (2.8).
(2) V = { : I R | este solutie a (2.1)} este subspatiu vectorial de
dimensiune n al C n (I).
Demonstratie. (1) Rezult a din Propozitia 1.2, Cap. I, 1 si din Teorema
2.6, Cap. II, 2.
(2) Rezult a din Cap. I, 1, Propozitia 1.2 si din Teorema 1.1 din acest
capitol.

Ca si n cazul sistemelor liniare numim sistem fundamental de solutii o
baza n spatiul V al solutiilor ecuatiei (2.1). T inand cont de izomorfismul
dintre spatiul V al solutiilor ecuatiei (2.1) si spatiul VA al solutiilor sistemului
(2.3) este natural a urm atoare definitie
Definitie. Fie 1 , . . . , n : I R solutii ale (2.1). Functia
 117

W = W [1 , . . . , n ] : I R definita prin
 
 1 (t) ... n (t) 
 
 01 (t) 0
 
 ... n (t) 
W (t) =  .. ..


 . ... . 
 
 (n1) (n1)

 (t) . . . n (t) 
1

se numeste wronskian al sistemului de solutii {1 , . . . , n }.

Din Teoremele 1.2 si 1.3 si din Propozitia 2.2 (1) se obtine direct
TEOREMA 2.4. (1) {1 , . . . , n } formeaz a o baz a n spatiul solutiilor
ecuatiei (2.1) t0 I cu

W [1 , . . . , n ](t0 ) 6= 0 W [1 , . . . , n ](t) 6= 0 t I
Rt
a1 (s)ds
(2) (Liouville) W (t) = W (t0 )e t0 t I. (2.9)

Din Teorema 1.5 aplicat a sistemelor (2.3) si (2.4) si din Propozitia 1.2 din
Cap. I, 1, se obtine
TEOREMA 2.5. (Metoda variatiei constantelor). Fie {1 , . . . , n }
o baz
a n spatiul solutiilor ecuatiei (2.1). Atunci
Xn
(1) Orice solutie a (2.2) este dat a prin = cj j + p cu c1 , . . . , cn R
j=1
si p o solutie particular
a a (2.2)
n
X
(2) Exist
a o solutie particular
a a (2.2) de forma p (t) = cj (t)j (t) cu
j=1
c1 (t), . . . , cn (t) obtinute din sistemul
0
c1 (t)1 (t) + . . . + c0n (t)n (t) = 0


c0 (t)01 (t) + . . . + c0n (t)0n (t) = 0


.1


.. (2.10)
(n2) (n2)
c01 (t)1 (t) + . . . + c0n (t)n

(t) = 0






0 (n1) (n1)
c1 (t)1 (t) + . . . + c0n (t)n (t) = b(t)

Pentru solutia Problemei Cauchy (2.2), (2.8), se aleg functiile c1 (t), . . . , cn (t)
cu c1 (t0 ) = 0, . . . , cn (t0 ) = 0 si se determin
a constantele c1 , . . . , cn din R astfel
nc
at sa se verifice (2.8).
Demonstratie. (1) Rezult a imediat din Teorema 1.5.
118

1 (t) ... n (t)
01 (t) 0n (t)

...
(2) Observ
am c
a X(t) = si tinand cont de

.. ..
. ... .
(n1) (n1)
1 (t) . . . n (t)

p (t)
0p (t)
Z t

(1.14), .. = X(t) X(s)1~b(s)ds si atunci

. t0

(n1)
p (t)

c1 (t) Z t
..
. = X(s)1b(s)ds. Prin derivare obtinem
t0
cn (t)

0
c01 (t)


0

.. 1 ..
= X(t)

. .
0

cn (t) 0
b(t)

adica (2.10).

Metoda variatiei constantelor, implicand rezolvarea sistemului (2.10), se
poate aplica atunci c and este cunoscuta o baza n spatiul solutiilor ecuatiei
(2.1), nsa n general nu exist a algoritmi pentru determinarea acesteia. n
cazul n care se poate g asi o solutie a (2.1) (de exemplu prin cautarea ei de o
forma particular a sau ca serie de puteri (vezi [29, Cap. VIII])) se poate reduce
ordinul ecuatiei folosind (2.9).
Exemplu. Ecuatia t2 x00 tx0 + x = 0 are, dupa cum se observa usor, pe
1 = t ca solutie. mp artim cu t2 si obtinem, pe intervale care nu contin pe
1 1 1 1
zero, forma x00 x0 + 2 x > 0, deci a1 (t) = , a2 (t) = 2 . Din (2.9), pentru
t  t  t t
 t 2  Rt 1
c
t0 s ds = c e
ln tt
t > t0 > 0 rezult a  = c e 0 = t. Alegem c = t0 si
 
 1 0  t

2 0
atunci t02 2 = t, ecuatie afin a de ordin unu cu solutia 2 (t) = t ln t liniar
independent a de 1 pe [t0 , ) (0, ) (desigur ecuatia fiind de tip Euler,
solutiile se pot gasi si prin schimbarea variabilei).
In cazul n care n (2.1) si n (2.2) a1 , . . . , an R (ecuatiile au coeficienti
constanti), g asirea unei baze n spatiul solutiilor se face pornind de la radacinile
 119

polinomului caracteristic al matricii (2.5) care, conform (2.7), este

P () = n + a1 n1 + . . . + an1 + an (2.11)

TEOREMA 2.6. Fie ecuatia

x(n) + a1 x(n1) + . . . + an1 x + an = 0 (2.12)

cu a1 , . . . , an R si fie 1 , . . . , m r ad
acinile polinomului caracteristic (2.11)
cu multiplicit atile 1 , . . . , m (1 + 2 + . . . + m = n). Atunci o baz
a n spatiul
solutiilor ecuatiei (2.12) este constituit a din functiile

ej t , t ej t , . . . , tj 1 ej t pentru j R (2.13)

si pentru k = k + ik , k 6= 0, din functiile

ek t cos k t, t ek t cos k t, . . . , tk 1 ek t cos k t

(2.14)
ek t sin k t, t ek t sin k t, . . . , tk 1 ek t sin k t

Demonstratie. Este suficient sa observam ca functiile din (2.13) si (2.14)

sunt definite pe R si sunt liniar independente. Deoarece numarul lor este exact
n iar spatiul solutiilor ecuatiei (2.12) are dimensiune n, acestea constituie o
baza a acestui spatiu.

Exemple. 1) x000 3x00 + 3x0 x = 0.
Polinomul caracteristic este P () = ( 1)3 si atunci solutiile ecuatiei au
forma x(t) = c1 et + c2 tet + c3 t2 et . Daca se dau si conditiile initiale x(t0 ) = x0 ,
x0 (t0 ) = x1 , x00 (t0 ) = x2 se obtine un sistem din care se determina constantele
c1 , c2 si c3 obtinandu-se solutia Problemei Cauchy.
2) x (IV ) + 2x00 + x = 0.
Polinomul caracteristic este P () = 4 + 22 + 1 cu radacinile i si i de
multiplicitate doi. Solutiile au forma

x(t) = c1 cos t + c2 t cos t + c3 sin t + c4 t sin t.

d
Observatie. Dac
a not
am cu D = operatorul de derivare privit ca
dt
and, de exemplu, n C (R), putem defini si operatorul liniar
action
Xn
P (D) = Dn + aj Dnj cu Dk = D D . . . D (de k ori) si (2.12) capata
j=1
forma P (D)x = 0. Consider
and descompunerea lui P n factori primi,

P () = ( 1 )1 . . . ( p )p (2 2p+1 + p+1
2 2
+ p+1 )p+1 . . .
2 m
. . . (2 2m + 2m + m ) ,
120

rezulta ca

P (D) = (D 1 )1 . . . (D2 2m D + m
2 2 m
+ m )

iar solutiile ecuatiei P (D)x = 0 se vor obtine din

(D 1 )1 x = 0, . . . , (D2 2m D + m
2 2 m
+ m ) x = 0.
In legatur
a cu rezolvarea ecuatiilor precedente este utila urmatoarea propozitie.
Propozitia 2.7.

P (D)(eat f ) = eat P (D + a)f f C (R), a C. (2.15)

Demonstratie. Este suficient s a demonstram (2.15) pentru P (D) = Dn si

pentru asta folosim metoda inductiei. Daca n = 1, D(eat f ) = aeat f +eat Df =
= eat (D + a)f . Presupunem (2.15) adevarata pentru Dn . Atunci

Dn+1 (eat f ) = D[eat (D + a)n f ] = a eat (D + a)n f + eat (D + a)n Df =

= eat (D + a)n (D + a)f = eat (D + a)n+1 f.

Revenind la solutiile ecuatiilor (D ) x = 0, daca x = et f deducem

(D ) (et f ) = et (D + )f = et D f = 0

si atunci D f = 0 deci f este polinom de grad 1 si se obtine

x(t) = et Q(t) adic a o combinatie a solutiilor (2.13) n cazul R iar n cazul
C se obtin combinatii ale (2.14), prin separarea partilor reala si imaginara
n et (cos t + i sin t)Q(t).
Definitie. Se numeste cuasipolinom orice functie care este solutie a unei
ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti.
Observatie. Orice cuasipolinom este o combinatie liniara de functii din
(2.13) si (2.14).
In cazul n care b(t) din (2.2) este cuasipolinom exista o metoda mai simpla
pentru gasirea unei solutii particulare.
Fie ecuatia
P (D)x = b(t) (2.16)
cu b(t) cuasipolinom. Atunci exist a L R[X] astfel ncat L(D)b(t) = 0. Con-
sideram L de grad minim si aplic am L(D) n (2.16). Obtinem L(D)P (D)x = 0
asadar xp satisface o ecuatie cu coeficienti constanti. Conform celor precedente
xp are forma
X l
xp = cj j (2.17)
j=1
 121

cu j de forma (2.13), (2.14), depinzand de radacinile lui LP . Acei termeni din

(2.17) care corespund r adacinilor lui P , de exemplu 1 , . . . , n , vor disparea
Xl
la aplicarea lui P si vom c
auta xp de forma xp = cj j prin identificarea
j=n+1
l
X
coeficientilor n cj P (D)j = b. Liniar independenta functiilor implicate
j=n+1
asigur a existenta si unicitatea coeficientilor cn+1 , . . . , cl .
Exemple. 1) x00 x0 2x = sin t
P () = 2 2 r ad acinile 1 = 1, 2 = 2.
sin t corespunde r acinilor i deci L(D) = D2 + I. L(D)P (D) are
ad
radacinile ecuatiei caracteristice 1, 2, i, i si vom cauta xp = c1 sin t+c2 cos t.
3 1 3 1
Se obtine c1 = , c2 = deci xp = sin t + cos t si ecuatia are solutiile
7 7 7 7
de forma
3 1
x(t) = c1 et + c2 e2t sin t + cos t, c1 , c2 R.
7 7
2) x00 2x0 + x = et
P () = 2 2+1 are r ad acina dubla = 1, iar et corespunde tot radacinii
= 1. L(D)P (D) = (D I)3 si L(D)P (D)x = 0 are solutiile de forma
c1 et +c2 tet +c3 t2 et . Vom c auta xp = ct2 et si din c(t2 et )00 2c(t2 et )0 +ct2 et = et
1
rezulta c = deci solutiile ecuatiei au forma
2
1
x(t) = c1 et + c2 t et + t2 et , c1 , c2 R.
2
Situatia n care P si L au r adacini comune poarta numele de rezonant a. n
acest caz, chiar dac a solutiile ecuatiei omogene P (D)x = 0 sunt marginite
pe R si dac a f este m arginit a pe R, ecuatia P (D)x = f poate avea solutii
nemarginite.
Exemplu. x00 + x = sin t.
Ecuatia omogen a x00 +x = 0 are solutiile de forma xh (t) = c1 cos t+c2 sin t.
sin t corespunde r ad acinilor i si (i) ale lui L. O solutie particulara se cauta
1
de forma xp (t) = A t cos t + B t sin t si se obtine xp (t) = t cos t care nu
2
este m arginit a pe R. In cazul n care membrul drept al (2.2), b(t), nu este
cuasipolinom se poate determina o solutie particulara prin metoda variatiei
constantelor ca n Teorema 2.5.
O alta metod a se bazeaz a pe utilizarea functiei lui Cauchy.
Definitie. Se numeste functie a lui Cauchy, notata , a operatorului P (D)
solutia Problemei Cauchy
P (D)x = 0, x(0) = 0, x0 (0) = 0, . . . , x(n2) (0) = 0, x(n1) (0) = 1 (2.18)
122

TEOREMA 2.8. Fie b : I R continu a si t0 I. Solutia Problemei

Cauchy
P (D)x = b(t) (2.19)
x(t0 ) = x0 , . . . , x(n1) (t0 ) = xn1 (2.20)
este Z t
x(t) = xh (t) + (t s)b(s)ds (2.21)
t0

unde xh este solutia Problemei Cauchy format a din P (D)x = 0 si (2.20).

Demonstratie. Este suficient s a verificam ca
Z t
xp (t) = (t s)b(s)ds (2.22)
t0

(n1)
a xp (t0 ) = 0, x0p (t0 ) = 0, . . . , xp
verifica (2.19) si c (t0 ) = 0.
Este evident c a xp (t0 ) = 0. Derivam n (2.22) conform Teoremei de
derivare a integralelor cu parametru ([28, vol.II, Cap. VII, 4, Teorema 4.2])
si obtinem, folosind conditia (0) = 0 din definitia functiei lui Cauchy
Z t Z t
x0p (t) = (t t)b(t) + 0
(t s)b(s)ds = 0 (t s)b(s)ds.
t0 t0
Z t
(k)
Rezulta x0p (t0 ) = 0. n general, pentru k n1, xp (t) = (k) (ts)b(s)ds
t0
(k)
deci xp (t0 ) = 0, 0 k n 1. In final
Z t Z t
x(n)
p (t) = (n1)
(0)b(t) + (n)
(t s)b(s)ds = (n) (t s)b(s)ds + b(t).
t0 t0

T
inand cont c
a verific
a (2.18) rezulta ca xp este solutie a (2.19).

Observatie. In demonstratia precedenta s-a folosit implicit faptul ca
este de clas a C n (chiar C ) pe R.
Revenind la cazul coeficientilor variabili, daca functiile
a0 , a1 , . . . , an : [a, b] R, a < b, sunt continue, a0 (t) 6= 0 t [a, b], putem
defini operatorul L : C n ([a, b]) C([a, b])
n
X
Lx = ak (t)x(nk) (2.22)
k=0

a a = sau b = ). Atunci (2.1) devine

(acelasi lucru este valabil si dac
Lx = 0 iar (2.2), Lx = b. Spatiile C n ([a, b]), C([a, b]) sunt subspatii dense ale
 123

Z b
L2 ([a, b]) n care este definit produsul scalar (f, g) = f (t)g(t)dt (vezi [28,
a
vol. II, Cap. VIII, 6]).
Definitie. Fie T : L2 ([a, b]) L2 ([a, b]) un operator liniar marginit.
Se numeste adjunctul (sau simetricul) lui T operatorul liniar notat T , T :
L2 ([a, b]) L2 ([a, b]) care satisface

(T u, v) = (u, T v) u, v L2 ([a, b]) (2.23)

(vezi Cap. V, 2). Desi operatorul L nu este definit pe L2 ([a, b]) putem
utiliza (2.23) pentru a defini operatorul simetric. Vom spune asadar ca L este
operatorul simetric al lui L daca (2.23) are loc pentru orice u, v C n ([a, b]).
Evident L = L.
Propozitia 2.9. Dac a ak C n ([a, b]) k = 1, . . . , n
n
X
L v = (1)k [ank (t)v](k) v C n ([a, b]) (2.24)
k=0

Demonstratie. Scriem (2.23) pentru u C0 (a, b), spatiul functiilor cu

suport compact inclus n (a, b). Acest spatiu este dens n C n ([a, b]) (vezi [77],
Cap. 15, Teorema 15.3]). Deoarece u(k) (a) = u(k) (b) = 0, k 0, integrand
prin p
arti obtinem
Z b Z b n Z
X b
(Lu)v = uL v ak (t)u(nk) (t)v(t)dt =
a a k=0 a

n
b Z
X  b
= [u(nk1) (t)ak (t)v(t) u(nk1) (t)[ak (t)v(t)]0 dt] = . . .

k=0
 a
a
n
X Z b
... = (1)nk u(t)[ak v](nk) (t)dt
k=0 a

si (2.24) rezult
a.

conditiile din Propozitia 2.9, dac
COROLAR 2.9.1. In a

Lx = a0 (t)x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x (2.25)

atunci

L x = a0 (t)x00 + [2a00 (t) a1 (t)]x0 + [a000 (t) a01 (t) + a2 (t)]x (2.26)

In continuare vom presupune ak C n (I) k = 0, 1, . . . , n, a0 (t) 6= 0 t I.

124

Definitie. Ecuatia Lx = 0 cu L definit n (2.22) se numeste autoadjunct

a

daca L = L .
COROLAR 2.9.2. Ecuatia Lx = 0 cu L definit n (2.25) este autoad-
juncta dac
a si numai dac
a
a00 (t) = a1 (t) t I (2.27)
Demonstratie. Direct din (2.26).

Daca L este definit n (2.25) solutiile ecuatiilor Lx = 0 si L x = 0 sunt n
corespondent
a bijectiv
a
PROPOZIT IA 2.10. Fie I = [a, b] (sau I = (a, b) dac a a = sau
b = ). Fie t0 I si h : I R
1 Rtt a1 (s)
ds
h(t) = e 0 a0 (s) (2.28)
a0 (t)
Atunci x 7 u = xh stabileste o corespondent
a bijectiv
a ntre solutiile ecuatiei
Lx = 0 si cele ale L u = 0.
Demonstratie. Deoarece
(a0 h)0 = a1 h, L (xh) = a0 hx00 + (2a0 h0 + 2a00 h a1 h)x0 +
+(a0 h00 + 2a00 h0 + a000 h a1 h0 a01 h + a2 h)x = h(a0 x00 + a1 x0 + a2 x) = h Lx
si cum h(t) 6= 0 t I, Lx = 0 L (xh) = 0.

1
Uneori ecuatia L u = 0 este mai simplu de rezolvat si cum x = u, gasim
h
si solutiile ecuatiei Lx = 0.
Exemplu. Fie ecuatia tx00 +2x0 +n2 tx = 0. Adjuncta ei este t(u00 +n2 u) =
= 0 si pentru t 6= 0 obtinem u(t) = c1 cos nt + c2 sin nt. Deoarece h(t) = t
1
rezulta x(t) = (cn cos nt + c2 sin nt).
t
PROPOZIT IA 2.11. Fie h definit n (2.28) si fie, pentru t I,
r(t) = a0 (t)h(t) si p(t) = a2 (t)h(t). Atunci Lx = 0 x este solutie a ecuatiei
autoadjuncte
(r(t)x0 )0 + p(t)x = 0 (2.29)
Demonstratie. Este suficient s a nmultim cu h ecuatia a0 (t)x00 +a1 (t)x0 +
+a1 (t)x = 0 si sa folosim a1 h = (a0 h)0 pentru a obtine (2.29). Deoarece
h(t) 6= 0 t I, (2.29) este echivalenta cu Lx = 0.

Exemple. 1) Ecuatiile t2 x00 + tx0 + (t2 2 )x = 0, R, numite ecuatii
Bessel au forma autoadjunct a, pentru t 6= 0,
2
 
0 0
(tx ) + t x = 0.
t
 125

1
Aici h(t) = .
t
2) Ecuatiile Legendre (1t2 )x00 2tx0 +n(n+1)x = 0 au forma autoadjuncta
((1 t2 )x0 )0 + n(n + 1)x = 0. Daca t = cos , (0, ) si x
( ) = x(cos ),
ecuatia Legendre sub form a autoadjuncta devine
1
x0 ( ) sin )0 + n(n + 1)
( x( ) = 0.
sin
Aceast a form a a ecuatiei polinoamelor Legendre este foarte utila pentru studiul
proprietatilor acestor polinoame si pentru utilizarea lor n teoria potentialului
si la rezolvarea unor probleme la limita (vezi [29, Cap. 8, 4.2]).
PROPOZIT IA 2.12. Fie t0 I. Transformarea
1
Rt a1 (s)
t0 a0 (s) ds
x 7 u = x e 2 , tI (2.30)

stabileste o corespondent
a bijectiva ntre solutiile ecuatiei

a0 (t)x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x = 0, a0 (t) 6= 0, t I (2.31)

si cele ale ecuatiei u00 + p(t)u = 0, numita forma normal

a a ecuatiei (2.31),
unde
1 1 1
p(t) = [a2 (t)a0 (t) a1 (t)2 (a01 (t)a0 (t) a1 (t)a00 (t))] (2.32)
a20 (t) 4 2

Demonstratie. Se calculeaza u00 pentru u din (2.30) si se observa ca

pentru p definit n (2.32), u00 + p(t)u = 0 revine la

a1 (t) 0 a2 (t)
x00 + x + x=0
a0 (t) a0 (t)

Observatie. Bijectia stabilita prin (2.30) nu schimba numarul de zerouri
ale solutiilor si nici pozitia acestora n I.

3. Zerouri ale solutiilor ecuatiilor diferentiale de

ordin doi
In acest paragraf vom studia urmand [39] zerourile solutiilor ecuatiilor diferentiale

a0 (t)x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x = 0 (3.1)

unde a0 , a1 , a2 : I R sunt de clasa C 2 , C 1 si respectiv C 0 , a0 (t) 6= 0, t I,

I fiind un interval deschis din R (netezimea este necesara numai pentru unele
126

din rezultatele care vor fi demonstrate n continuare dar n cazurile importante

pentru care vom aplica aceste rezultate, coeficientii sunt chiar de clasa C ).
Incepem cu dou a propriet ati care rezulta direct din Teorema de unicitate
(Cap. II, 1, Teorema 1.4).
Propozitia 3.1. (1) Zerourile solutiilor neidentic nule ale (3.1) sunt sim-
ple, n sensul ca x(t0 ) = 0 dar x0 (t0 ) 6= 0.
(2) O solutie neidentic nul a a (3.1) poate avea cel mult un numar finit de
zerouri n [a, b], [a, b] I.
Demonstratie. (1) Dac a x(t0 ) = 0 si x0 (t0 ) = 0 atunci x(t) = 0 t I
din Teorema de unicitate a solutiei Problemei Cauchy.
(2) Fie sirul {tn }n din [a, b] cu x(tn ) = 0 n cu o infinitate de termeni
distincti ordonati cresc ator. Din compacitatea lui [a, b] (Lema Bolzano-Cesaro,
vezi [28, vol. I, Cap. I, 4]) exist a un subsir tkn c [a, b]. Deoarece
x (t
 kn ) = 0 n rezulta x(c) = 0. Din Teorema lui Rolle aplicata functiei x pe
0
a tkn tkn , tkn+1 cu x (tkn ) = 0. Deoarece lim tkn = c



tkn , tkn+1 rezult a c
n
rezulta x0 (c) = 0 ceea ce, mpreun
a cu x(c) = 0 atrage x(t) = 0 t I.

TEOREMA 3.2. Fie 1 , 2 solutii liniar independente ale (3.1) si fie
t1 < t2 zerouri consecutive ale lui 1 . Atunci 2 are exact un zerou n (t1 , t2 ).
Demonstratie. Deoarece W [1 , 2 ](t) 6= 0 t I si 1 (t1 ) = 0 rezulta
1 (t)
2 (t1 ) 6= 0 si din acelasi rationament, 2 (t2 ) 6= 0. Fie h(t) = definita
2 (t)
pe {t I|2 (t) 6= 0}. Dac a 2 (t) 6= 0 t (t1 , t2 ) rezulta ca h C 1 ([t1 , t2 ])
si cum h(t1 ) = h2 (t) = 0, Teorema lui Rolle implica existenta unui (t1 , t2 )
cu h0 () = 0. Aceasta echivaleaz a nsa cu W [1 , 2 ]() = 0, o contradictie.
Rezulta ca 2 are cel putin un zerou n (t1 , t2 ). Daca ar avea mai multe zerouri,
inversand rolul functiilor 1 si 2 n rationamentul precedent ar rezulta ca 1
mai are un zerou n (t1 , t2 ) n contradictie cu t1 , t2 consecutive.

TEOREMA 3.3. (Sturm). Fie p, q : I R continue cu

q(t) p(t) t I (3.2)

si fie ecuatiile
x00 + p(t)x = 0 (3.3)
y 00 + q(t)y = 0 (3.4)
Dac a p 6= q sau, n cazul p = q, x nu este multiplu al lui y (adic a x 6= cy
c R) ntre doua zerouri consecutive ale lui y 6 0 exist a cel putin un zerou
al lui x.
Demonstratie. Fie y(t1 ) = y(t2 ) = 0, t1 < t2 , y(t) 6= 0 t (t1 , t2 ). Prin
reducere la absurd presupunem c a x(t) 6= 0 t (t1 , t2 ). n aceasta situatie x
 127

si y au semn constant pe (t1 , t2 ) si cum (x) si (y) au aceleasi zerouri cu x,

respectiv y, putem s a presupunem, schimband eventual un semn, ca x(t) > 0
si y(t) > 0 t (t1 , t2 ). Atunci

W [x, y](t1 ) = x(t1 )y 0 (t1 ) 0 si W [x, y](t2 ) = x(t2 )y 0 (t2 ) 0 (3.5)

(y(t1 ) = 0 si y(t) > 0 t (t1 , t2 ) y 0 (t1 ) 0; y(t2 ) = 0 si y(t) > 0

t (t1 , t2 ) y 0 (t2 ) 0). n acelasi timp

W [x, y]0 (t) = x(t)y 00 (t) x00 (t)y(t) = x(t)y(t)[p(t) q(t)] 0 t (t1 , t2 )

(folosind (3.2)) deci W [x, y] este crescatoare pe [t1 , t2 ], n contradictie cu (3.5).

Asadar x are o r ad acina pe (t1 , t2 ). n particular daca x(t1 ) = 0, x mai are
nca o r
adacin
a n (t1 , t2 ) (se spune ca x oscileaza mai repede decat y).

COROLAR 3.3.1. Fie q : I R continu a, q(t) 0 t I. Atunci
orice solutie neidentic nul a a ecuatiei y 00 + q(t)y = 0 are cel mult un zerou n
I.
Demonstratie. Ecuatia x00 = 0 are solutia x(t) = 1 t. Daca y ar avea
doua zerouri n I, ntre ele ar trebui sa fie un zerou al functiei x(t) = 1, evident
imposibil.

COROLAR 3.3.2. Fie ecuatia Bessel

t2 x00 + tx0 + (t2 2 )x = 0 cu 0 (3.6)

1
a0<
(a) Dac , orice solutie a (3.6) are cel putin un zerou n orice
2
interval [n, (n + 1)] (0, ).
1
(b) Dac a > solutiile ecuatiei (3.6) au cel mult un zerou n orice interval
2
[n, (n + 1)] (0, ).
Demonstratie. Aducem la nceput (3.6) la forma normala. Presupunem
1
t > 0 si fie x(t) = w(t). Atunci
t
2tw0 (t) w(t) 00 3 5 3 1
x0 (t) = , x (t) = t 2 w(t) t 2 w0 (t) + t 2 w00 (t)
2t t 4
si obtinem

1 4 2 1 4 2
 
00
w + 1+ w = 0 deci p(t) = 1 + (3.7)
4t2 4t2

Vom folosi Teorema 3.3 lu and q(t) = 1, deci ecuatia corespunzatoare este
u00 + u = 0 av
and o solutie u(t) = sin t.
128
 
1
Daca 0, atunci p(t) > q(t) t > 0 si atunci ntre doua zerouri
2
consecutive alelui sint exist a un zerou al lui w deci al lui x solutie a (3.6).
1
Daca , , p(t) < q(t) si daca x, deci w, ar avea doua zerouri
2
ntr-un interval (n, (n + 1)) ar exista ntre ele un zerou al lui sin ceea ce este
imposibil.

1
Observatia 3.4. Pentru = ecuatia (3.6) se aduce la forma normala
2
1
w00 + w = 0 deci x(t) = (c1 cos t + c2 sin t), c1 , c2 R.
t
Rezultatele precedente motiveaz a urmatoarea definitie
Definitie. Fie a0 , a1 , a2 : I R continue cu I (, ). O solutie a
ecuatiei (3.1) se numeste oscilatorie n (, ) daca are o infinitate de zerouri
n (, ). In caz contrar solutia se numeste nonoscilatorie.
Observatia 3.5. 1) Din Teorema 3.2 rezulta ca daca ecuatia (3.1) are
o solutie oscilatorie n (, ), orice solutie a ecuatiei (3.1) este oscilatorie n
(, ).
2) Din Corolarul 3.3.2 si din Observatia 3.4 ecuatiile Bessel (3.6) au toate
1
solutiile oscilatorii n (0, ) pentru 0 .
2
Vom demonstra n continuare o conditie suficienta pentru ca solutiile ecuatiei
(3.1) sa fie oscilatorii. Vom presupune functiile a0 , a1 , a2 de clasa C 2 , C 1 si re-
spectiv C 0 .
TEOREMA 3.6. (Leighton, 1970). Presupunem c a ecuatia (3.1) este
sub forma autoadjunct a
(r(t)x0 )0 + p(t)x = 0 (3.8)

unde r C 1 (I), p C 0 (I), I [, ) si r(t) > 0 t [, ). Dac

a
Z
1
dt = (3.9)
r(t)

si
Z
p(t)dt = (3.10)

atunci orice solutie a (3.8) este oscilatorie n [, ).

Demonstratie. Presupunem c a orice solutie x a (3.8) este nonoscilatorie
n [, ) (vezi Observatia 3.5.1)). Atunci exista t1 > astfel ncat x(t) 6= 0
t t1 si schimb and eventual x cu (x) presupunem ca x(t) > 0 t t1 .
(rx0 )0
Acum putem rescrie (3.8) sub forma + p = 0 pe [t1 , ) deci, t t1 ,
x
 129

t
(rx0 )0 (s) t
Z Z
ds+ p(s)ds = 0. Integrand prin parti n prima integrala rezulta
t1 x(s) t1

r(s)x0 (s) t r(s)x0 (s)2

 Z t Z t
+ ds = p(s)ds t t1 ,
x(s) t1 t1 x(s)2 t1

sau
r(t)x0 (t) r(t1 )x0 (t1 ) t
r(s)x0 (s)2 t
Z Z
+ ds = p(s)ds t t1
x(t) x(t1 ) t1 x(s)2 t1

tinand cont de r(t) > 0 si de (3.10) obtinem, pentru t t1 ,

r(t)x0 (t) r(t1 )x0 (t1 )

Z t
p(s)ds
x(t) x(t1 ) t1

r(t)x0 (t)
deci lim = de unde rezulta ca t2 > t1 astfel ncat x0 (t)x(t) < 0
t x(t)
t t1 deci, cum x(t) > 0 t t1 , x este monoton descrescatoare pe [t2 , ).
n particular 0 < x(t) x(t2 ) t [t2 , ).
Fie acum y o solutie liniar independenta de x a ecuatiei (3.8) y(t) > 0
t > t1 aleas a astfel incat W [x, y](t2 ) = x(t2 )y 0 (t2 ) x0 (t2 )y(t2 ) > 0 (cum
x0 (t2 ) < 0 este suficient ca y 0 (t2 ) > 0).
Folosind formula lui Liouville (2.9) n cazul ecuatiei (3.8) pentru
W = W [x, y], obtinem
Rt a1 (s) Rt r 0 (s) r(t) W (t2 )r(t2 )
t2 a0 (s) ds t2 r(s) ds
ln
W (t) = W (t2 )e = W (t2 )e = W (t2 )e r(t2 ) = ,
r(t)
prin urmare
not
W (t)r(t) = W (t2 )r(t2 ) = c t t2 (3.11)
deci W (t) > 0 t t2 deoarece r(t) > 0 t si W (t2 ) > 0. In acelasi
timp, rationamentul precedent aplicat lui y arata ca exista t3 t2 astfel ncat
y(t)
0 < y(t) y(t3 ) t t3 . Fie v(t) = arctg definita pentru t [t3 , ). Din
x(t)
(3.11)

1 W [x, y](t) r(t)W [x, y](t) c

v 0 (t) = 2 2
= 2 2
= >0
y (t) x (t) r(t)[x (t) + y (t)] r(t)[x (t) + y 2 (t)]
2
1+ 2
x (t)

t [t3 , ). Integrand pe [t3 , t] obtinem

Z t Z t
1 c 1
v(t) v(t3 ) = c 2 2
ds > 2 2
ds
t3 r(s)[x (s) + y (s)] x (t3 ) + y (t3 ) t3 r(s) t
130

ceea ce este n contradictie cu v(t) . Rezulta ca cel putin o solutie (echiva-
2
lent, toate solutiile) a ecuatiei (3.8) este oscilatorie pe [, ).

COROLAR 3.6.1. Solutiile ecuatiei Bessel (3.6) sunt oscilatorii pe
[, ) > 0, R.
2
 
Demonstratie. Ecuatia (3.6) are forma autoadjuncta (tx ) + t 0 0 x=
t
2
= 0 deci r(t) = t > 0 pe (0, ) si p(t) = t iar acestea satisfac (3.9) si
t
(3.10).

Urmatoarea teorem a arat a c a n conditii des ntalnite, solutiile ecuatiei
(3.8) sunt nonoscilatorii. Rezultatul nu este neasteptat daca tinem seama de
Corolarul 3.3.1.
TEOREMA 3.7. Fie r C 1 (I), r(t) > 0 t I si p C(I), p(t) < 0
t I cu I [, ). In aceste conditii orice solutie a (3.8) poate avea cel
mult un zerou n [, ).
Demonstratie. Este suficient sa gasim o solutie a (3.8) fara zerouri pe
[, ) si teorema va rezulta din Propozitia 3.1. Fie x o solutie a (3.8) cu
x() > 0 si x0 () > 0. Vom ar ata c a x nu are zerouri pe [, ).
Presupunem c a ar avea si fie t1 > primul zerou. Atunci x(t) > 0
t [, t1 ). Integrand pe [, t1 ) n ecuatia (3.8) obtinem
Z t1 Z t1
0 0
(rx ) (s)ds = p(s)x(s)ds > 0.

Z t1
Rezulta r(t1 )x0 (t1 ) r()x0 () = p(s)x(s)ds > 0 deci

r(t1 )x0 (t1 ) > r()x0 () > 0 de unde x0 (t1 ) > 0 ceea ce este n contradictie
cu x(t1 ) = 0 si x(t) > 0 pe [, t1 ]: aceasta antreneaza x descrescatoare deci
x0 (t1 ) 0. Rezulta ca x nu are zerouri n [, ).

Ne vom concentra n continuare asupra ecuatiilor Bessel (3.6).
Definitie. Fie 0 n (3.6). Se numesc functii Bessel, functiile analitice
n C {0}

X z 2k+ X z 2k
J (z) = (1)k si J (z) =
22k+ (k + + 1)k! 22k (k + 1)k!
k=0 k=0

(vezi [29, Cap. VIII, 3]).

Daca / N, J si J sunt liniar independente deci solutiile ecuatiei (3.6)
au forma x(t) = c1 J (t) + c2 J (t), c1 , c2 R. n cazul = n N se obtine
 131

Yn o solutie liniar independenta de Jn prin metoda de reducere a ordinului

bazata pe formula lui Liouville iar solutiile au forma x(t) = c1 Jn (t) + c2 Yn (t).
PROPOZIT IA 3.8. Pentru R, functia s 7 J (s) verifica pentru
s 6= 0,
2
   
d d 2
s J (s) + s J (s) = 0 (3.12)
ds ds s
Demonstratie. Fie x
(s) = x(s). nlocuind t = s, (3.6) devine

2 s2 x00 (s) + sx0 (s) + (2 s2 2 )

x(s) = 0.
1 0 1 00
Dar x0 (s) = (s), x00 (s) = 2 x
x (s) si atunci obtinem

00 (s) + s
s2 x x0 (s) + (2 s2 2 )x(s) = 0

2
 
de unde, mp artind cu s 6= 0, rezulta [s 0 0
x (s)] + s 2 x
(s) = 0 adica
s
(3.12).

PROPOZIT IA 3.9. (identitatea lui Lagrange). Pentru orice 1 , 2
R si t 6= 0,
  
d d d
t J (2 t) J (1 t) J (1 t) J (2 t) = t(22 21 )J (1 t)J (2 t)
dt dt dt
(3.13)
Demonstratie. Scriem (3.12) pentru = 1 si = 2 cu s nlocuit prin
t.
2
   
d d 2
t J (1 t) + 1 t J (1 t) = 0
dt dt t
2
   
d d 2
t J (2 t) + 2 t J (2 t) = 0.
dt dt t
Inmultim prima ecuatie cu J (2 t), pe a doua cu (J (1 t)) si adunam.
Rezult a
 
d d d
J (2 t) t J (1 t) J (1 t) [tJ (2 t)] + t(21 22 ) J (2 t)J (1 t) = 0
dt dt dt

de unde se obtine (3.13).

PROPOZIT IA 3.10 (identitatea lui Green). Fie 0, 1 , 2 R,
21 6= 22 . Atunci
Z 1
1
tJ (1 t)J (2 t)dt = 2 [1 J (2 )J0 (1 ) 2 J (1 )J0 (2 )] (3.14)
0 2 21
132

Demonstratie. Se integreaz
a (3.13) pe [0, 1] si se obtine

1 1
Z 
(22 21 ) t[1 J (2 t)J0 (1 t) J0 (2 t)]

tJ (1 t)J (2 t)dt = 2 J (1 t) 

0 0

de unde rezult
a (3.14).

IA 3.11. Fie 0 si 1 , 2 radacini reale ale ecuatiei
PROPOZIT

J (z) + zJ0 (z) = 0, 0, 0, + > 0 (3.15)

(daca = 0 se obtin zerouri ale functiei Bessel J ). Atunci, daca 21 6= 22

Z 1
tJ (1 t)J (2 t)dt = 0 (3.16)
0

not
iar daca 1 = 2 = 6= 0
Z 1
2
 
2 1 0 2 1
tJ (t) dt = [J ()] + 1 2 J ()2 (3.17)
0 2 2

Demonstratie. Consider
am sistemul cu necunoscute ,

J (1 ) + 1 J0 (1 ) = 0
(

J (2 ) + 2 J0 (2 ) = 0

Deoarece acesta are o solutie (, ) 6= (0, 0) trebuie ca determinantul sau sa

fie zero, deci
2 J (1 )J0 (2 ) 1 J (2 )J0 (1 ) = 0
si atunci (3.16) rezult
a din (3.14).
Pentru 2 = 1 = 6= 0 folosim din nou (3.14) facand 2 . Obtinem
1
J (2 )J0 () 2 J ()J0 (2 )
Z
tJ (t)2 dt = lim
0 2 22 2

de unde, folosind regula lui l0 Hospital si apoi (3.6) rezulta

1
J0 (2 )J0 () J ()J0 (2 ) 2 J ()J00 (2 )
Z
tJ (t)2 dt = lim =
0 2 22
1 0 1
= [J ()]2 J ()[J00 () + J0 ()] =
2 2
1 0 1
= [J ()]2 2 J ()( 2 2 )J ()
2 2
 133

de unde se obtine (3.17).

Z 1
Amintim c
a (f, g)t = tf (t)g(t)dt defineste un produs scalar pe C([0, 1])
0
1
([28, vol.I, Cap. II, 3]). ||f ||t = [(f, f )t ] 2 este norma definita de acest produs
scalar.
Principalul rezultat legat de zerourile functiilor Bessel este enuntat n teo-
rema urm atoare.
()
TEOREMA 3.12. Fie 0 si fie {k }k1 sirul r ad
acinilor lui J din
(0, ) (vezi si Cor. 3.6.1., Cor. 3.3.2). Atunci
()
(1) Functiile t 7 J (k t), k N formeaz a un sistem ortogonal relativ
la ( , )t pe [0, 1]
(2) Pentru orice functie f : [0, 1] R continu a, de clasa C 1 pe portiuni,
are loc, t [0, 1],

()
X
f (t) = ck J (k t) (serie Fourier-Bessel) (3.18)
k=1

unde Z 1
2 ()
ck = ()
tf (t)J (k t)dt (3.19)
[J0 (k )]2 0

Demonstratie. (1) Este o reformulare a (3.16).

(2) Se va demonstra n Capitolul V (vezi si [81, Cap. V, 23], [76, Cap.
I] sau [46, Cap. VII, 95]) convergenta punctuala la f a seriei din (3.18).
()
(f, J (k ))t
Formula (3.19) rezult a din (3.17) deoarece ck = ()
iar
||J (k )||2t
Z 1
() () 1 ()
2
||J (k )||t = tJ (k t)2 dt = J0 (k )2
0 2
()
deoarece J (k ) = 0.

Seriile Fourier-Bessel apar la descrierea solutiilor anumitor ecuatii cu derivate
partiale supuse unor conditii la limita, cum ar fi Problema lui Euler privind
oscilatiile membranei circulare fixate [29, Cap. VIII, 3, A. 3.2.]) sau n pro-
bleme din mecanica fluidelor, dupa simplificarea ecuatiilor Navier-Stokes (vezi,
de exemplu, [21], [82]).

4. Unele probleme Sturm-Liouville si functia Green

Fie r C 1 ([0, l]), r(x) > 0, p C([0, l]), fie a1 , a2 , b1 , b2 [0, ) cu a1 +a2 > 0
si b1 + b2 > 0 (l > 0).
134

Definitie. Se numeste solutie a Problemei Sturm-Liouville

(r(x)u0 )0 + p(x)u = 0 (4.1)
a1 u(0) a2 u0 (0) = 0
(4.2)
b1 u(l) + b2 u0 (l) = 0
o functie : [0, l] R de clas a C 2 care verifica (4.1) si satisface conditiile
(4.2), numite conditii la limit a.
Observatie. Ecuatia (4.1) reprezinta forma autoadjuncta a ecuatiei liniare
de ordin 2. Problema Sturm-Liouville se defineste pentru orice ecuatie diferen-
tiala de ordin 2 iar conditiile (4.2) sunt n general date n capetele unui interval
[a, b]. Urm am [66] n definirea Problemei Sturm-Liouville. Alti autori ([81])
definesc Problema Sturm-Liouville ca problema de valori proprii (vezi n con-
tinuare).
Avand n vedere si aplicatii ulterioare vom prezenta n cele de urmeaza
cateva rezultate relative la Problema Sturm-Liouville (4.1), (4.2).
Fie
def
DL = {u C 2 (0, l) C 1 ([0, l])| u00 L2 (0, l) si u verifica(4.2)}
si
L : DL C((0, l)), L(u) = (ru0 )0 + pu, p(x) 0, x [0, l] (4.3)
DL este subspatiu al L2 (0, l), conditiile (4.2) fiind liniare.
Propozitia 4.1. Operatorul L este liniar, simetric
(Lu, v) = (u, Lv) (4.4)
pozitiv
(Lu, u) 0 u DL (4.5)
ker L = {0} (adica Lu = 0 u = 0) daca si numai daca p 6 0 sau a1 > 0 sau
b1 > 0.
Demonstratie. Liniaritatea lui L este evidenta. Fie u, v DL .
Z l
(Lu, v) = [(r(x)u0 (x))0 v(x) + p(x)u(x)v(x)]dx =
0
 Z l 
= r(x)u0 (x)v 0 (x)|l0 [r(x)u0 (x)v 0 (x) + p(x)u(x)v(x)]dx
0
Daca b2 > 0 si a2 > 0 obtinem
Z l
(Lu, v) = [r(x)u0 (x)v 0 (x) + p(x)u(x)v(x)]dx+
0
(4.6)
b1 a1
+r(l) u(l)v(l) + r(0) u(0)v(0) = (u, Lv)
b2 a2
 135

Daca b2 = 0 atunci b1 6= 0 si din (4.2) rezulta v(l) = u(l) = 0 de unde obtinem

(4.4) ca mai sus pentru a2 6= 0.
Daca a2 = 0 atunci a1 6= 0 si din (4.2) rezulta v(0) = u(0) = 0 si din nou
(4.4) este demonstrata.
Daca a2 > 0, b2 > 0, din (4.6) obtinem, pentru v = u DL
Z l
a1 b1
(Lu, u) = [r(x)u0 (x)2 + p(x)u(x)2 ]dx + r(0)u(0)2 + r(l)u(l)2 0 (4.7)
0 a2 b2

si acelasi rezultat se obtine si daca a2 = 0 sau b2 = 0.

Fie ker L = {0} si presupunem ca a1 = 0, b1 = 0 si p 0. Atunci (4.2)
devine u0 (0) = u0 (l) = 0 iar Lu = (ru0 )0 . Este evident ca orice functie
constant a satisface Lu = 0 si u0 (0) = u0 (l) = 0 asadar ker L {u : [0, l] R,
u = constant }, o contradictie.
Fie acum u ker L. Atunci (Lu, u) = 0 si n (4.7) avem 0 = suma de
termeni pozitivi. Rezult a
Z l Z l
0 2
r(x)u (x) dx = 0, p(x)u(x)2 dx = 0, a1 u(0) = 0 si b1 u(l) = 0
0 0

Deoarece r(x) > 0 x [0, l] obtinem u0 (x) = 0 x [0, l] si atunci u(x) = c

x [0, l]. n ipotezele formulate, fie u(t) = 0 t {t [0, l]|p(t) 6= 0} si
rezulta c = 0, fie u(0) = 0 deci c = 0 fie u(l) = 0 deci c = 0. n final u 0 si
Propozitia este demonstrat a.

In concordant a cu notiunea corespunzatoare relativa la matrici vom numi
valoare proprie a lui L un numar C astfel ncat exista u DL {0}
cu Lu = u, cu alte cuvinte, este valoare proprie a lui L daca Problema
Sturm-Liouville format a din Lu u = 0 si (4.2) are o solutie nenula, u . O
asemenea functie u se numeste functie proprie a lui L. Din Propozitia 4.1 se
obtine usor
PROPOZIT IA 4.2. Fie L definit n (4.3). Valorile proprii ale lui L
sunt pozitive. Fiec arei valori proprii i corespunde un subspatiu propriu unidi-
mensional. Functiile proprii corespunzatoare unor valori proprii distincte sunt
ortogonale.
Demonstratie. Fie Lu = u cu u DL {0}. Din (4.5), 0 (Lu, u) =
(u, u) si cum (u, u) = ||u||2 > 0 rezulta 0. (n cazul ker L = {0}, > 0).
Fie , DL functii proprii relative la . Din (4.2), a1 (0) a2 0 (0) = 0 si
a1 (0) a2 0 (0) = 0. Privit ca sistem cu necunoscutele (a1 , a2 ) acesta are o
solutie nenul a deci trebuie sa aiba determinantul zero. Se obtine
W [, ](0) = 0 ceea ce, conform celor demonstrate n 2 ( si sunt solutii
ale unei ecuatii diferentiale liniare de ordin 2, (L)x = 0) antreneaza = c
deci subspatiul propriu relativ la este unidimensional.
136

Daca L1 = 1 1 si L2 = 2 2 cu 1 6= 2 , din (4.4) rezulta

1 (1 , 2 ) = (L1 , 2 ) = (1 , L2 ) = 2 (1 , 2 )

deci (1 , 2 ) = 0.

Prezent am acum un exemplu important de operator L.
Exemplu. Fie Lu = u00 si u(0) = u(l) = 0 (a2 = b2 = 0, a1 = b1 = 1).
Fuctiile proprii satisfac
u00 = u (4.8)
u(0) = u(l) = 0 (4.9)
Este usor de v azut ca (4.8), (4.9) are osolutie nebanal
a numai daca > 0
si aceasta este de forma u(x) = c1 sin x + c2 cos x . Din (4.9) obtinem
c2 = 0 si dac a vrem ca c1 6= 0 atunci l = n de unde se obtin valorile proprii
n2 2 nx
n = 2 cu functii proprii n (x) = sin . Din completitudinea sistemului
l l
2
trigonometric n L ([l, l]) (vezi [28, vol. I, Cap. VI, 6] si [28, vol. II,
Cap. VIII, 6]) rezult a (n )n este complet n L2 ([0, l]) deci f L2 ([0, l]),
a c

X nx
f cn sin (semnul nseamna ca seria din dreapta converge la f n
l
n=1
2 l
Z
2 nx
L ([0, l])) cu cn = f (x) sin dx.
l 0 l
Ne propunem ca, n continuare, sa gasim solutii pentru problema la limita

Lu = f, u DL (4.10)

cu f C(0, l) L2 (0, l) si L definit n (4.3).

Incepem cu o observatie elementara
PROPOZIT IA 4.3. Fie L definit n (4.3).

a) In cazul n care ker L = {0}, Lu = f are cel mult o solutie.
b) Daca nu este valoare proprie a lui L, Lu = u + f are cel mult o
solutie.
Demonstratie. a) Fie u1 , u2 solutii ale Lu = f . Atunci L(u1 u2 ) = 0
adica u1 u2 ker L = {0} deci u1 = u2
b) Cu acelasi rationament Lu1 = u1 + f si Lu2 = u2 + f atrage
L(u1 u2 ) = (u1 u2 ) si cum nu este valoare proprie, u1 = u2 .

Existenta unei solutii pentru (4.10) va fi dedusa din conditia ker L = {0}
prin intermediul constructiei unei functii Green.
Definitie. Se numeste functie Green a operatorului L relativ la conditiile
(4.2) o functie G : [0, l] [0, l] R cu proprietatile
 137

(G 1) G este continua si G este de clasa C 2 n {(x, y) [0, l] [0, l]|

0 x y l} si n {(x, y) [0, l] [0, l]|0 y x l} (derivatele
partiale sunt continue la frontiera numai pe directii din interiorul celor doua
triunghiuri).
(G 2) G(x, y) = G(y, x)
G G 1
(G 3) (x + 0, x) (x 0, x) = , x [0, l]
x x r(x)
G G 1
(x, x + 0) (x, x 0) = , x [0, l]
x x r(x)
(G 4) Lx G(x, y) = 0 x, y [0, l], x 6= y.
G
(G 5) a1 G(0, y) a2 (0, y) = 0 y [0, l]
x
G
b1 G(l, y) + b2 (l, y) = 0 y [0, l]
x
Z l
(G 6) u(x) = G(x, y)f (y)dy este solutie a (4.10).
0
TEOREMA 4.4. Fie L definit n (4.3). Dac a are loc ker L = {0} atunci
functia Green exist a si Problema (4.10) are solutie unica.
Demonstratia teoremei va avea n vedere rezolvarea (4.10) si pentru asta
se va folosi metoda variatiei constantelor. Aceasta conduce la constructia unei
functii G cu propriet atile dorite.
Inainte de a trece la demonstrarea Teoremei 4.4 vom face cateva observatii
simple.
Fie 1 solutie neidentic nul aa

Lu = 0, a1 u(0) a2 u0 (0) = 0 (4.11)

si 2 solutie neidentic nul

aa

Lu = 0, b1 u(l) + b2 u0 (l) = 0 (4.12)

Teorema de existent a pentru solutia Problemei Cauchy ne asigura ca exista 1

si 2 de clasa C 2 pe [0, l] neidentic nule care satisfac (4.11), respectiv (4.12).
LEMA 4.5. Fie L definit n (4.3). Dac a avem ker L = {0}, 1 solutie a
(4.11) si 2 solutie a (4.12) sunt liniar independente.
Demonstratie. Presupunem ca 2 = c1 . Atunci 2 satisface L2 = 0
si (4.2) deci 2 DL si L2 = 0 ceea ce conduce la 2 = 0, o contradictie

LEMA 4.6. Pentru 1 si 2 definiti mai sus

r(x)W [1 , 2 ](x) = r(0)W [1 , 2 ](0) x [0, l] (4.13)

138

Demonstratie. Conform formulei lui Liouville (2.9),

Rx r 0 (t)
dt
W [1 , 2 ](x) = W [1 , 2 ](0)e 0 r(t) = W [1 , 2 ](0)e ln r(x)+ln r(0) =
W [1 , 2 ](0)r(0)
= , x [0, l]
r(x)

Demonstratia Teoremei 4.4. Cautam solutia u DL a ecuatiei
Lu = f prin metoda variatiei constantelor u(x) = c1 (x)1 (x) + c2 (x)2 (x).
Din sistemul
0 0
c1 (x)1 (x) + c2 (x)2 (x) = 0

f (x)
c01 (x)01 (x) + c02 (x)02 (x) =

r(x)
al carui determinant este W (x) = W [1 , 2 ](x) se obtine, conform (4.13)
f (x)2 (x) 1
c01 (x) = = f (x)2 (x)
W (x)r(x) r(0)W (0)
(4.14)
f (x)1 (x) 1
c02 (x) = = f (x)1 (x)
W (x)r(x) r(0)W (0)
Deoarece u trebuie s
a verifice (4.2), folosind si (4.11) obtinem

0 = a1 u(0) a2 u0 (0) = a1 [c1 (0)1 (0) + c2 (0)2 (0)] a2 [c1 (0)01 (0)+
+c01 (0)1 (0) + c02 (0)2 (0) + c2 (0)02 (0)] = c1 (0)[a1 1 (0) a2 01 (0)]+
+c2 (0)[a1 2 (0) a2 02 (0)] = c2 (0)[a1 2 (0) a2 02 (0)]

de unde, tin
and cont c a 2 nu verifica prima egalitate din (4.2) deoarece
ker L = {0}, rezulta c2 (0) = 0.
Asemanator, folosind (4.12) si tinand cont ca 1 nu verifica a doua egali-
tatea din (4.2), obtinem din

0 = b1 u(l) + b2 u0 (l) = b1 [c1 (l)1 (l) + c2 (l)2 (l)] + b2 [c1 (l)01 (l)+
+c01 (l)1 (l) + c02 (l)2 (l) + c2 (l)02 (l)] = c1 (l)[b1 1 (l) + b2 01 (l)]+
+c2 (l)[b1 2 (l) + b2 02 (l)] = c1 (l)[b1 1 (l) + b2 01 (l)]

ca c1 (l) = 0. Din (4.14) rezult

a acum
Z l
1
c1 (x) = f (y)2 (y)dy
r(0)W (0) x
Z x
1
c2 (x) = f (y)1 (y)dy
r(0)W (0) 0
 139

si atunci
 Z x Z l 
1
u(x) = 2 (x) f (y)1 (y)dy + 1 (x) f (y)2 (y)dy (4.15)
r(0)W (0) 0 x

Definim
1

1 (x)2 (y) pentru 0xyl


r(0)W (0)
G(x, y) = (4.16)
1
0yxl

1 (y)2 (x) pentru
r(0)W (0)

si verific
am proprietatile (G 1) - (G 6).
(G 1) si (G 2) sunt evidente. Pentru (G 3) observam ca

G G(y, x) G(x, x)
(x + 0, x) = lim =
x yx
>
yx
1 1 (x)2 (y) 1 (x)2 (x)
= lim =
r(0)W (0) yx yx
1
= 1 (x)02 (x)
r(0)W (0)

G 1
(x 0, x) = 0 (x)2 (x)
x r(0)W (0) 1
si atunci, conform (4.13),

G G W (x) 1
(x + 0, x) (x 0, x) = = .
x x r(0)W (0) r(x)

Cealalta relatie din (G 3) se obtine n acelasi fel.

1
(G 4) rezult a deoarece Lx G(x, y) = 2 (y)(L1 )(x) = 0 pentru
r(0)W (0)
1
x < y si Lx G(x, y) = 1 (y)(L2 )(x) = 0, pentru x > y.
r(0)W (0)
(G 5) este o consecint a imediata a (4.11) si (4.12) iar (G 6) este dat de
(4.15).

Exemplu. Calcul 00
am functia Green pentru Lu = u cu conditiile (4.9)
(a2 = b2 = 0). Observ am ca are loc ker L = {0}. 1 va satisface 001 = 0 si
(0) = 0 deci putem lua 1 (x) = x iar 2 satisface 00
 2 = 0 si 1 (l) = 0 si
 0 l 
putem lua 2 (x) = x l. W [1 , 2 ](0) =   = l iar r(0) = 1 si atunci
 
 1 1 
140

(4.16) conduce la
1
x(y l),
0xyl
l
G(x, y) =
1 y(x l),

0yxl
l
COROLAR 4.4.1. Fie L definit n (4.3) cu ker L = {0}. Atunci u DL
este solutie a Lu = u + f , R, dac a u C([0, l]) si
a si numai dac
Z l Z l
u(x) = G(x, y)u(y)dy + G(x, y)f (y)dy, x [0, l] (4.17)
0 0

n particular, Lu = u pentru u DL dac a u C([0, l]) si

a si numai dac
Z l
u(x) = G(x, y)u(y)dy, x [0, l] (4.18)
0

Demonstratie. Fie u DL cu Lu = u + f . Din (G 6) se obtine (4.17).

Fie u0 C([0, l]) care verifica (4.17). Consideram ecuatia Lu = u0 + f
Conform Teoremei 4.4 exist a functie u DL care verifica Lu = u0 +f
a o unic
si care, conform (G 6), satisface
Z l
u(x) = G(x, y)[u0 (y) + f (y)]dy = u0 (x) x [0, l].
0

In toate rezultatele precedente o conditie esentiala este ker L = {0}. Pen-
tru problema de valori si functii proprii Lu = u aceasta conditie nu este
restrictiva. Fie L1 u = (ru0 )0 + (p + 1)u cu DL1 = DL . Atunci Lu = u
L1 u = ( + 1)u si p(x) 0 x [0, l] implica p(x) + 1 > 0 x [0, l] ceea
ce, conform Propozitiei 4.1, atrage ker L1 = {0}.
Vom reveni asupra problemei de valori si functii proprii pentru L n Capi-
tolul V.

5. EXERCIT
II
1. Sa se gaseasca o baz a {1 , 2 } n spatiul solutiilor
( 0
x = tx + (1 t2 )y t2 + 1
!
a) , 1 (t) =
y 0 = x ty t
( 0
x = e2t x + (et e3t )y et
!
b) , 1 (t) =
y 0 = et x e2t y t
 141

Indicatie. Folositi formula lui Liouville.

2. Sa se determine matricea fundamentala de solutii X cu X(0) = I2 si sa
se precizeze natura solutiei banale ca punct de echilibru folosind clasificarea
Poincare.
( 0 ( 0 ( 0 ( 0
x =xy x = 2x y x = x 4y x = 2x y
a) ; b) ; c) ; d)
y0 = x + y y 0 = x 2y y0 = x y y 0 = 2x 3y
( 0 ( 0 ( 0
x = x + y x =x+y x = ax + 5y
e) ; f) ; g) , a R;
y 0 = 2x 3y y0 = y y 0 = x + 2y
( 0
x = ax + y
h) , a R.
y 0 = x + ay
3. Sa se determine matricea fundamentala de solutii X care satisface
X(0) = I3 , pentru sistemul x0 = Ax si sa se discute stabilitatea sistemului.

3 1 1 1 2 3 1 1 1
a) A = 1 1 1 ; b) A = 1 1 2 ; c) A = 1 1 0
4 1 4 1 1 4 3 0 1

0 1 0 3 1 1 1 1 0
d) A = 0 0 1 ; e) A = 0 2 0 ; f) A = 1 0 1
1 3 3 1 1 1 0 1 1

2 1 2 2 1 2
g) A = 1 0 2 ; h) A = 1 0 0 .
1 1 0 1 1 1
4. Sa se determine solutiile Problemelor Cauchy
( 0 ( 0
x = 2x y + et x = 2x + 4y + cos t
 
1
a) , (0) = ; b) ,
y 0 = 3x 2y + e2t 1 y 0 = x 2y + sin t
 
1
(0) = ;
0
( 0 ( 0
x = x y + t sin t x =y+t
 
0
c) , (0) = ; d) , (0) =
0 2
y = x + t + 2 1 y 0 = x
 
1
.
1
5. S
a se afle o baz
a n spatiul solutiilor
a) (2t + 1)x00 + 4tx0 4x = 0, 1 (t) = t
b) (t + 2)x00 (2t + 5)x0 + 2x = 0, 1 (t) = e2t
c) (t2 + 2t 1)x00 2(t + 1)x0 + 2x = 0, 1 (t) = t + 1.
142

6. Sa se determine forma generala a solutiei

a) x000 + 8x = 0; b) x000 8x = 0; c) x000 + 2 x0 = 0; d) x000 13x0 12x = 0;
e) x(iv) x = 0; f) t3 x000 3t2 x00 + 6tx0 6x = 0, t > 0.
7. Sa se studieze stabilitatea solutiei banale
a) x000 + 8x00 + 15x0 + x = 0; b) x000 + ax00 + x0 + 2x = 0, a > 0;
c) x(iv) + 5x000 + 6x00 + 3x0 + x = 0; d) x(iv) + x000 + 8x00 + 10x0 + x = 0.
8. Sa se rezolve folosind ecuatia adjuncta
a) t2 x00 + (3t2 + 4t)x0 + (2t2 + 6t + 2)x = 0
b) t2 x00 + (4t t2 )x0 + (2 2t 2t2 )x = 0.
9. Sa se aduc
a la forma autoadjuncta ecuatiile
a) x00 + (tg t)x0 + (cos t)x = 0
b) tx00 x0 + t3 x = 0.
10. Sa se determine forma generala a solutiei
a) x00 + x = cos t + sin t; b) x000 + x0 = t; c) x000 5x00 + 6x = et .
1
d) x000 5x00 + 8x0 4x = 7e2t ; e) x000 + x0 = .
sin t
11. Folosind exercitiul 5 s
a se rezolve Problemele Cauchy
a) (2t + 1)x00 + 4tx0 4x = (t + 1)2 , x(0) = x0 (0) = 0
b) (t + 2)x00 (2t + 5)x0 + 2x = t, x(0) = x0 (0) = 1.
12. Sa se arate c atoarelor ecuatii sunt oscilatorii pe [a, ),
a solutiile urm
a > 0.
a) x00 + 16x = 0; b) x00 + 2x0 + 2x = 0; c) x00 + 4tx = 0;
 
00 1 2 00 0 2 00 1
d) x + x = 0; e) t x + 2tx + (t 4)x = 0; f) x + 1 + 2 x = 0.
t t +1

13. Sa se arate ca ecuatiile diferentiale de forma s2 y 00 +asy 0 +(b+csd )y = 0

(y = y(s)) se aduc la forma ecuatiei Bessel t2 x00 + tx0 + (t2 2 )x = 0 prin
s = ht , y(t) = y(kt ) si x(t) = t y(t) unde , , k si pot fi dedusi n functie
de a, b, c, d.
14. Folosind exercitiul 13 s
a se scrie cu ajutorul functiilor Bessel solutiile
ecuatiilor
a) s2 y 00 + sy 0 + 9(s2 1)y = 0
b) s2 y 00 + (4s2 + 1)y = 0
 143

c) sy 00 y 0 + sy = 0
d) y 00 + 3sy = 0
e) sy 00 + 2 y = 0, R.
Indicatie. In c) si e) se nmultesc ecuatiile cu s, iar n d) cu s2 .
15. a) Ar atati c
a dac
a n este par, Jn este functie para iar daca n este
impar, Jn este functie impar
a.
b) Ar a J0 (0) = 1 si Jn (0) = 0, n 1.
atati c
16. Demonstrati urm
atoarele relatii de recurenta
a) (x J (x))0 = x J1 (x); b) (x J (x))0 = x J+1 (x).
17. Aratati c
a
Z x
a) sJ0 (s)ds = xJ1 (x)
0
Z x
b) s2 J1 (s)ds = x2 J2 (x)
0
Z
c) x J+1 (x)dx = x J (x) + C, pentru > 0.
Z
18. Calculati n functie de J1 si J2 , J3 (x)dx.
r r
2 2
19. a) Verificati c
a J1/2 (z) = sin z si J1/2 (z) = cos z.
z z
2
b) Deduceti ca J+1 (z) + J1 (z) = 6 0.
J (z), > 0, z =
z
c) Calculati J3/2 (z), J3/2 (z), J5/2 (z), J5/2 (z).
20. S a se descrie coeficientii cj n dezvoltarile Fourier-Bessel (j sunt
zerourile functiilor Bessel implicate)

X
a) 100 = cj J0 (j t), t [0, 1]
j=1

X
b) t = cj J1 (j t), t [0, 1].
j=1

21. 1) S
a se calculeze functia Green pentru:
a) x00 = 0, x(0) = 0, x(1) = 0
b) x00 = 0, x(0) = 0, x0 (1) = 0
144

c) x00 = 0, x(0) = x0 (0), x(1) = x0 (1)

 
d) x00 + x = 0, x(0) = 0, x = 0.
2
2) Folosind functia Green g asiti solutia Problemei la limita
 
x00 + x = sin 2t, x(0) = x = 0.
2
Capitolul 4
Teoria stabilit
atii

Functii Liapunov. Stabilitate n prima aproximatie. Bifurcatii.

1. Functii Liapunov si stabilitatea

solutiilor sistemelor neliniare
Conceptul numit ast azi functie Liapunov, a fost definit n 1892 de matemati-
cianul rus A.M. Liapunov. Existenta unei asemenea functii este echivalenta,
dupa cum se va ar ata n continuare, cu stabilitatea punctelor de echilibru si,
n conditii suplimentare, cu stabilitatea asimptotica a acestora.
O clasa larga de functii Liapunov este constituita din forme patratice
n
V :R R
n
X
V (x) = aij xi xj , aij = aji i, j, x = (x1 , . . . , xn ) (1.1)
i,j=1

Definitie. O form
a p
atratica (1.1) se numeste pozitiv definit
a daca

V (x) > 0 x 6= 0, (x Rn ) (1.2)

Lema 1.1. Forma p atratica (1.1) este pozitiv definita daca si numai daca
exist at x Rn
a m > 0, M > 0 astfel nc

m||x||2 V (x) M ||x||2 (1.3)

unde || || noteaz
a o norm a pe Rn ; n general vom prefera norma euclidiana.
Demonstratie. V este evident continua din definitie. Deoarece
S n1 = {x Rn |||x|| = 1} este compacta (n orice norma de pe Rn , toate
fiind echivalente) V si atinge pe S n1 marginile inferioara si superioara. Fie
m = inf{V (x)|x S n1 }, M = sup{V (x)|x S n1 }, m = V (xm ) cu

145
146

xm S n1 , adic a ||xm || = 1, si atunci, din (1.2), V (xm ) = m > 0. (1.3) este

1
evident ndeplinita pentru x = 0. Pentru x 6= 0, x S n1 si rezulta
   ||x|| 
1 1 1
m V x M . Se vede din (1.1) ca V x = V (x) deci
||x|| ||x|| ||x||2
1
m V (x) M x 6= 0 si (1.3) este demonstrata.
||x||2

Pe baza (1.3) este fireasc a urm atoarea definitie
Definitia 1.2. Fie f : I G Rn continua, l.l.v.2, unde I este un interval
din R cu [0, ) I si G este o multime deschisa din Rn cu BR [0] G pentru
un R > 0. Fie sistemul
x0 = f (t, x) (1.4)
Functia V : [0, ) BR [0] R de clasa C 1 se numeste functie Liapunov a
(1.4), dac
a
(1) Exista functiile continue monoton strict crescatoare
m, M : [0, R] [0, ) cu m(0) = M (0) = 0 si M (r) 6= 0 r 6= 0, m(r) 6= 0
r 6= 0 astfel nc
at

m(||x||) V (t, x) M (||x||) t 0, x BR [0] (1.5)

n
V X V
(2)(Lf V )(t, x) = (t, x) + (t, x)fj (t, x) 0, (t, x) [0, ) BR [0]
t xj
j=1
(1.6)
Observatii.
1) In locul intervalului [0, ) se pot considera intervale
[t0 , ).
2) Conditia (1.6) este ndeplinit a, n particular, de integralele prime ale
(1.4). Prin urmare, o integral a prima definita pe [0, ) BR [0] care satisface
(1.5) este o functie Liapunov.
3) Din (1.5), V (t, 0) = 0 t 0 si V (t, x) > 0 t 0, x 6= 0, x BR [0].
Exista si definitii ale functiei Liapunov n care este presupusa numai inegal-
itatea V (t, x) m(||x||) (vezi [7]). In aceste conditii se obtin rezultate privind
stabilitatea n general neuniform relativ la t0 . Deoarece am definit stabilitatea
n sens uniform am considerat c a Definitia 1.2 data functiei Liapunov n [24],
[25] este adecvat a cadrului n care lucram cu atat mai mult cu cat functiile de
tipul formelor p atratice satisfac (1.5) dupa cum am vazut n Lema 1.1. De
altfel, n [50], [51], [67] functia Liapunov este prin definitie o forma patratica.
Mention am si faptul c a alti autori ([7], [35]) nu presupun n definitie mono-
tonia lui m. Aceasta se poate obtine din celelalte conditii. Fie m(0) = 0,
m(r)
> 0 r > 0, m continu a si V (t, x) m(||x||).
Atunci, pentru
m(r) = inf{m(s)|r s R} rezult a V (t, x) m(||x||)
m(||x||) si m(0) = 0,
 147

m(r) > 0 r > 0, m este continua si strict crescatoare cel putin pe [0, R0 ] cu
R0 R. Un rationament similar este valabil pentru M .
Dac a sistemul (1.4) este autonom (f nu depinde n mod explicit de t)
definitia functiei Liapunov se modifica n mod corespunzator.
Definitia 1.20 . Fie f : G Rn continua, local lipschitziana, G fiind o
multime deschis a din Rn cu BR [0] G, R > 0, si fie sistemul autonom

x0 = f (x) (1.7)

Functia V : BR [0] R de clas a C 1 se numeste functie Liapunov a (1.7) daca

(1) Exista functiile continue, monoton strict crescatoare,
m, M : [0, R] [0, ), m(0) = M (0) = 0, m(r) 6= 0 r 6= 0, M (r) 6= 0 r 6= 0,
astfel nc
at
m(||x||) V (x) M (||x||) x BR [0] (1.8)
n
X V
(2) (Lf V )(x) = (x)fj (x) 0 x BR [0] (1.9)
xj
j=1
( 0
x = 2y 3
Exemple. 1) Sistemul are pe V (x, y) = x2 + y 4 ca
y 0 = x y 3 x2
functie Liapunov. ( 0
x = y x(x2 + y 2 )
2) Sistemul cu > 0, are pe V (x, y) = x2 + y 2
y 0 = x y(x2 + y 2 )
ca functie Liapunov.
PROPOZIT IA 1.3. Fie sistemul (1.7) si fie V de clasa C 1 n BR [0] cu
V (0) = 0, V (x) > 0 x BR [0] {0} si cu (Lf V )(x) 0 x BR [0]. Atunci
exista R0 (0, R] astfel nc at V |BR0 [0] este o functie Liapunov pentru (1.7).
Demonstratie. Fie m(r) = inf{V (x)|r ||x|| R} si
M (r) = sup{V (x)|0 ||x|| r}. Atunci m(||x||) V (x) M (||x||), m si
M satisfac m(0) = M (0) = 0, m(r) > 0, M (r) > 0 r > 0 si m, M sunt
monoton cresc atoare, strict cel putin pe [0, R0 ] pentru R0 R. Rezulta ca
V |BR0 [0] satisface conditiile din Definitia 1.20 .

Demonstr am acum o teorema a lui Liapunov privind stabilitatea punctelor
de echilibru. Deoarece, dup a cum am vazut n Cap. I, 3, studiul stabilitatii
unei solutii se reduce ntotdeauna la studiul stabilitatii solutiei banale (a unui
alt sistem, dedus din cel initial), vom considera n continuare acest caz, al
solutiei banale.
TEOREMA 1.4 (Liapunov, 1892). Fie f ca n Definitia 1.2. Pre-
supunem c a
f (t, 0) = 0 t 0 (1.10)
1) Dac
a exist
a o functie Liapunov V pentru (1.4) solutia banal
a este stabil
a
148

2) Dac a : [0, R] [0, ) continu

a, n plus, exist a, monoton cresc
atoare
cu (0) = 0, (r) 6= 0 r 6= 0, astfel nc
at

(Lf V )(t, x) (||x||) t > 0, x BR [0] (1.11)

atunci solutia banal a este asimptotic stabil a.

Demonstratie. 1) Alegem 0 < < R si fie = M 1 [m()] (M este
bijectiva pe imagine si m() < M () m() M ([0, R])).
Fie ||x0 || < , fie t0 > 0 si fie x(t) = x(t, t0 , x0 ) solutia maximala a (1.4)
d
cu x(t0 ) = x0 , definit a pentru t [t0 , T ). Din (1.5), V [t, x(t)] 0 asadar
dt
functia t 7 V [t, x(t)] este monoton descrescatoare si atunci, t [t0 , T ),
folosind (1.6) rezult a

V [t, x(t)] V [t0 , x(t0 )] = V (t0 , x0 ) M (||x0 ||) < M ( ) = m() (1.12)

Tot din (1.6), t [t0 , T ), m(||x(t)||) V [t, x(t)] m(). m fiind crescatoare,
de aici rezult
a c
a

||x(t)|| = ||x(t, t0 , x0 )|| < t [t0 , T ) (1.13)

Din Cap. II, 2, Teorema 2.4, 1), rezulta ca T = deci solutia x(t0 , x0 ) este
definita pe [t0 , ) ceea ce, mpreuna cu (1.13) arata ca solutia nula a (1.4)
este stabil
a.
2) Fie din nou 0 < R si = M 1 [m()]. Daca ||x0 || < se obtine, ca
mai sus, x( , t0 , x0 ) : [t0 , ) Rn si satisface ||x(t, t0 , x0 )|| < t [t0 , ).
Notam x(t) = x(t, t0 , x0 ) cu ||x0 || < .
d
Din (1.11), V [t, x(t)] + (||x(t)||) 0 t t0 .
dt
Fie ||x0 || < R = M 1 [m(R)], fie (0, R), = M 1 [m()] si fie

M (R ) m(R)
T () = = (1.14)
( ) ( )

Aratam c a pentru t t0 + M (), ||x(t, t0 , x0 )|| < ceea ce atrage

lim ||x(t, t0 , x0 )|| = 0. Presupunem la nceput ca t [t0 , t0 + T ()],
t
d
||x(t)|| . Atunci (||x(t)||) ( ) si cum t t0 , V [t, x(t)]
dt
( ), obtinem integr
and pe [t0 , t0 + T ()] ca

V [t0 + T (), x(t0 + T ())] V (t0 , x0 ) ( )T ().

Din (1.12) si (1.14) rezult

a

V [t0 + T (), x(t0 + T ())] m(R) m(R) = 0

 149

o contradictie. Prin urmare nu este posibil ca ||x(t)|| , t [t0 , t0 + T ()].

Fie t1 [t0 , t0 + T ()] cu ||x(t1 , t0 , x0 )|| < . Pentru t t1 ,

m(||x(t)||) V [t, x(t)] V [t1 , x(t1 )] M (||x(t1 )||) < M ( ) = m()

de unde deducem ||x(t, t0 , x0 )|| < t t0 +T () t1 deci lim ||x(t, t0 , x0 )|| =

t
= 0 si Teorema este demonstrata.

TEOREMA 1.5. Fie sistemul autonom (1.7) cu f (0) = 0 si V o functie
de clasa C 1 n BR [0] cu V (0) = 0, V (x) > 0 x BR [0] {0} si cu
(Lf V )(x) 0 x BR [0]. Atunci solutia banal a a (1.7) este stabil
a. Dac a
(Lf V )(x) < 0 x BR [0] {0}, solutia banala a (1.7) este asimptotic stabil
a.
Demonstratie. Prima afirmatie rezulta direct din Propozitia 1.3 si din
Teorema 1.4. Pentru cea de-a doua aplicam rationamentele din demonstratia
Propozitiei 1.3 pentru (Lf V ) si deducem ca exista : [0, R] R continua
cu (0) = 0, (r) > 0 r 6= 0, monoton crescatoare, cu (||x||) (Lf V )(x)
x BR [0] si concluzia dorit
a se obtine din nou din Teorema 1.4.

Exemple. 1) Fie o particula de masa m n campul de forte conservativ
F (x) = grad (x). Ecuatia miscarii data de legea lui Newton este
mx00 = F (x) care conduce la sistemul
( 0
x =v
(1.15)
mv 0 = grad (x)

Fie (
x, v) un punct de echilibru. Atunci v = 0 si (grad )(
x) = 0. Stabilitatea
lui (
x, 0) este echivalent
a cu cea a solutiei banale pentru sistemul
0
x =v
(1.16)
v 0 = 1 (grad )(x + x )
m
1
Fie E(x, v) = mv 2 + (x) energia totala a sistemului (1.15). Fie
2
1
V (x, v) = mv 2 + (x + x ) (
x). Evident V (0, 0) = 0. Relativ la (1.16)
2
 
1
) + mv (grad )(x + x
(Lf V )(x, v) = v(grad )(x + x ) = 0
m

si dac
ax este punct de minim local izolat pentru rezulta si V (x, v) > 0 pen-
tru (x, v) 6= (0, 0) si x ntr-o anumita vecinatate a lui zero. Se obtine ca (0,0)
este punct de echilibru stabil pentru (1.16) adica ( x, 0) este punct de echilibru
stabil pentru (1.15). Acest rezultat este cunoscut ca Teorema (Principiul) lui
150

Lagrange: Un punct de echilibru ( x, 0) al unui sistem conservativ pentru care

energia potential a are un minim local izolat n x este stabil.
2) Legat de exemplul anterior, consideram ecuatia pendulului neliniar fara
g
frecare x00 + sin x = 0 (Cap. I, 1, (1.8)), cu g, L numere reale pozitive. Fie
L
x0 = y
sistemul asociat si fie
y 0 = g sin x
L
1 2 g x y2
Z
g
V (x, y) = y + sin tdt = + (1 cos x)
2 L 0 2 L

definita pentru |x| si y R. Atunci V (0, 0) = 0, V (x, y) > 0
2

(x, y) 6= (0, 0), ||(x, y)|| si
2
V V  g 
(Lf V )(x, y) = y+ sin x = 0.
x y L
Rezulta ca punctul de echilibru x = 0, y = 0 este stabil.
Teorema 1.4 admite o reciproc a : daca solutia banala a (1.4) este (uniform)
asimptotic a stabil a atunci exist a o functie Liapunov satisfacand (1.11). O
demonstratie a acestei teoreme se poate gasi n [24] sau [25]. Aici vom face
demonstratia pentru un caz particular si anume cel al sistemelor liniare de
ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti.
TEOREMA 1.6. Fie A L(Rn ) o matrice hurwitzian a (vezi Cap. 3,
1). Atunci exist a V : Rn [0, ) o functie Liapunov pentru sistemul
x0 = Ax (1.17)
cu proprietatea c
a exist
a > 0 astfel nc
at
(LA V )(x) V (x) x Rn (1.18)
((LA V )(x) =< (grad V )(x), Ax >).
Demonstratie. Amintim c a am demonstrat n Cap. 3, 1., Teorema 1.11,
ca daca A este hurwitzian
a exist
a > 0 si B > 0 astfel ncat
||eAt || B et t 0 (1.19)
Z
Atunci este bine definita V (x) = ||eAt x||2 dt, din (1.19) convergenta inte-
0 Z
gralei fiind asigurat
a. Se observ a c
a V (x) = ||(t; 0, x)||2 dt. tinand cont
0
a provine din produsul scalar standard din Rn obtinem
ca norma euclidian
Z Xn Z 
At At At At
V (x) = < e x, e x > dt = < e ei , e ej > dt xi xj
0 i,j=1 0
 151

({e1 , . . . , en } baza canonic a din Rn ), asadar V este o forma patratica,

V (0) = 0, V (x) > 0 x 6= 0 si (1.8) revine la (1.3). Pentru a demonstra (1.18)
observ am c a
   
d  d As

(LA V )(x) = V [(s, 0, x)]  = V (e x)  =
ds s=0 ds s=0
 Z   Z 
d A(t+s) 2
 d A 2

= ||e x|| dt  = ||e x|| d  =
ds 0 s=0 ds s s=0
= ||eAs x||2 s=0 = ||x||2



n conformitate cu (1.3), m||x||2 V (x) M ||x||2 x Rn si atunci rezulta

1
(LA V )(x) = ||x||2 V (x)
M
1
a cu =
deci (1.18) este demonstrat .
M

Vom aplica Teorema 1.6 pentru a demonstra o teorema foarte folosita
n aplicatii, Teorema de stabilitatea n prima aproximare pentru sisteme au-
tonome.
Definitie. Fie G Rn o multime deschisa, 0 G, si f : G Rn de
clasa C 1 . Consider am sistemul (1.7) (x0 = f (x)). Fie A = f 0 (0). Sistemul
liniar x = Ax (= f 0 (0)x) se numeste liniarizarea sistemului (1.7) sau prima
0

aproximare a acestuia.
TEOREMA 1.7. (Stabilitatea n prima aproximare). Fie, n
conditiile definitiei precedente, f de clas a C 2 , f (0) = 0 si A = f 0 (0) ma-
trice hurwitzian a. Atunci solutia banal a a sistemului (1.7) este asimptotic
stabil
a, mai mult, este exponential stabil a, adica exista , , C > 0 astfel nc
at
x0 B [0] solutia sistemului (1.7), (, 0, x0 ) (deci (0) = x0 ) satisface,
t 0,
||(t, 0, x0 )|| C et ||x0 || (1.20)
Demonstratie. Din formula Taylor pentru x = 0 rezulta ca daca alegem
R > 0 cu BR [0] G, pentru x BR [0] are loc
n
1 X 2f
f (x) = f 0 (0)x + ( x)xi xj (1.21)
2 xi xj
i,j=1

pentru un = x [0, 1].

Fie V functia Liapunov data de Teorema 1.6 pentru A = f 0 (0). Demon-
stram ca V satisface (1.11) relativ la sistemul (1.7). Notam
n
1 X 2 fk
Rk = (x)xi xj , 1kn (1.22)
2 xi xj
i,j=1
152

2 fk
Deoarece f C 2 (G), arginita pe BR [0], 1 k n, si din (1.22)
este m
xi xj
rezulta
|Rk | C1 ||x||2 x Rn , cu C1 1, constanta (1.23)
Din (1.21) si (1.18),
n n
X V 1 X V
(Lf V )(x) =< (gradV )(x), Ax > + (x)Rk V (x)+ (x)Rk .
xk M xk
k=1 k=1

tinand cont c a, din demonstratia Teoremei 1.6, V este o forma patratica,

V
(x) = bk1 x1 + . . . + bkn xn este liniara si din inegalitatea Cauchy-Schwarz
xk
se obtine
 
 V  2 n
 xk (x) C2 ||x|| , 1 k n, x R cu C2 1, constanta (1.24)
 

Din (1.23) si (1.24) rezult

a
m  m 
(Lf V )(x) = ||x||2 + C1 C2 ||x||4 = ||x||2 + C1 C2 ||x||2 .
M M
m
Alegem > 0 cu 4 2 < si atunci, pentru ||x|| 2, obtinem
2C1 C2 M
m
(Lf V )(x) ||x||2 (1.25)
2M
m 2
deci (1.11) este satisf acut
a cu (r) = r . Solutia banala a (1.7) rezulta
2M
asimptotic stabil a din Teorema 1.5.
Pentru a demonstra c a stabilitatea este de tip exponential folosim la nceput
(1.25) si (1.3) si deducem c a daca ||x|| 2
m m
(Lf V )(x) ||x||2 V (x) (1.26)
2M 2M 2
Fie (t) = (t, 0, x0 ) solutia (1.7) cu (0) = x0 si fie ||x0 || . Atunci
||(t)|| 2 t [0, T ). Fie u(t) = V [(t)]. Pentru t [0, T ), (1.25) implica
m m
u0 (t) = (Lf V )[(t)] 2
V [(t)] = u(t) (1.27)
2M 2M 2
m
Daca not
am 2 = , din (1.27) rezulta u(t) e2t u(0). Deoarece
2M 0
m||x||2 V (x) M ||x||2 obtinem

m||(t)||2 V [(t)] = u(t) e2t V [(0)] e2t M ||x0 ||2

 153
r
M m
pentru t [0, T ) si (1.20) este verificata pe [0, T ) cu C = , = .
m 4M 2
Ram ane s
a ar
atam c a T = adica ||(t)||
r 2, t 0.
m
Fie a = 2m 2 . Alegem ||x0 || 1 < . Atunci
M
a
V (x0 ) M ||x||2 = si dac a V [(t)] a rezulta ||(t)|| 2 < 2 asadar
2
este suficient s
a ar at
am ca t 0, V [(t)] < a. Presupunem ca nu ar fi asa
si fie t1 primul num ar pozitiv pentru care V [(t1 )] = a. Deoarece u0 (t) < 0
pentru t [0, t1 ] rezult
a c
a
a
u(t1 ) = V [(t1 )] = a < u(0) = V [(0)] = V (x0 )
2
ceea ce este imposibil. Rezult a ca t1 = asadar V [(t)] < a t 0 deci
||(t)|| < 2 t 0 si (1.20) este verificata t > 0.

Exemple. 1) Fie sistemul
( 0
x = sin(y x)
(1.28)
y 0 = 1 ex y

Studiem stabilitatea solutiei banale. Sistemul liniar x0 = f 0 (0)x este

( 0
x = x + y
.
y 0 = x y
 
1 1
Matricea A = are valorile proprii 1 = 1 i, 2 = 1 + i deci
1 1
este hurwitzian
a. Deducem c a solutia banala a (1.28) este exponential stabila.
2) Consider
am ecuatia pendulului cu frecare

x00 + bx0 + sin x = 0 cu b > 0 (1.29)

( 0
x =y
 
0 1
Sistemul liniar asociat este ; A= are valorile
y 0 = x by 1 b

b b2 4 b + b2 4
proprii 1 = si 2 = deci Re1 < 0, Re2 < 0
2 2
si solutia x = 0 este exponential stabila. In cazul pendulului fara frecare
am obtinut stabilitatea simpl a a solutiei banale pe baza existentei functiei
Liapunov. Observ am c a nu puteam folosi Teorema de stabilitate n prima
aproximare deoarecepentru sistemul liniarizat, n cazul pendulului fara fre-
0 1
care, A = , (A) = {i, i} deci A nu este hurwitziana.
1 0
154

3) Consider
am sistemul
0

x = yz

y 0 = z 3xz (1.30)

0

z = 2y + 2xy

0 0 0
Sistemul liniarizat, n jurul solutiei banale, are matricea A = 0 0 1
0 2 0

cu 1 = 0, 2 = i 2, 3 = i 2 deci A nu este hurwitziana. Pentru a studia
stabilitatea solutiei banale a (1.30) cautam o functie Liapunov

V (x, y, z) = ax2 + by 2 + cz 2

(Lf V )(x, y, z) = 2axyz 6byxz + 2byz + 4cxyz 4cyz = 0

pentru a 3b + 2c = 0, b = 2c, a, b, c > 0. Atunci V (x, y, z) = 4x2 + 2y 2 + z 2
este o functie Liapunov care conduce la concluzia ca solutia banala este sta-
bila. Observ am ca deoarece V a fost gasita ca integrala prima, V [(t)] = c 6= 0
t 0 si V (0) = 0 arat a solutiile neidentic nule nu pot satisface lim ||(t)|| =
a c
t
= 0.
4) Relu am exemplul din Cap.1. 1, (1.9), (1.24). In studiul stabilitatii
punctelor de echilibru, c and este cazul, sau a solutiilor normale (Cap. 1, 3,
Exemplul 3.3) se obtin prin liniarizare matrici constante B care depind de
parametrul h. Am v azut n Cap.3, 1, ca, n cazul miscarilor normale, daca
are loc (1.30) (1), ceea ce revine la h > h0 , atunci matricea B este hurwitziana
deci solutia normal a este exponential stabila. In cazul h = h0 stabilitatea este
studiata n [33] folosind Teorema de stabilitate relativ la perturbatii perma-
nente a lui I.G. Malkin ([51, 74] sau [25, Cap. 1, 1.8, Teorema 1.8]) rezultand
ca miscarea normal a pentru intrarea y(t) = t + t + b1 sin t + b2 cos t cu
|| suficient de mic este stabil a si daca h = h0 . In alte situatii, h = h0 este un
punct de bifurcare, cazuri care vor fi prezentate n paragraful urmator.
Observatii. 1) In cazul unui punct de echilibru oarecare, x cu
x) = 0, Teorema 1.7 are forma: daca A = f 0 (
f ( x) este hurwitziana atunci
exista , , C > 0 astfel ncat x0 B [ || Cet ||x0 x
x], ||(t, 0, x0 ) x ||
(vezi [67]).
2) In general cazul r
adacinilor cu parte reala zero, numit caz critic, necesita

un studiu separat. In aceast a situatie apar frecvente modificari ale tabloului
de faza numite bifurcatii.
Un rezultat asem anator celui din Teorema 1.7 are loc si n cazul sistemelor
neautonome
x0 = A(t)x + F (t, x) (1.31)
 155

cu A(t) m a si ||F (t, x) C||x|| pentru ||x|| si C o constanta suficient

arginit
de mic a: daca solutia banal a a sistemului liniar x0 = A(t) x este asimptotic
stabil
a (uniform), solutia banal a a sistemului perturbat (1.31) este asimptotic
stabil
a (uniform). Vom demonstra aceasta teorema numai pentru A(t) = A.
In cazul general este demonstrata n [24] sau [25, Cap. 1, 1.7, Teorema 1.7]
TEOREMA 1.8 Fie I interval din R cu [0, ) I, fie G o multime
deschisa din Rn cu 0 G si fie F : I G Rn continu a, l.l.v.2, cu F (t, 0) =
0. Fie A o matrice hurwitzian a si fie > 0, B 1 astfel nc at

||eAt || B et , t 0, (1.32)

Presupunem c
a F verific
a

||F (t, x)|| C||x|| (t, x) I G (1.33)

cu

0<C< (1.34)
B
Atunci solutia banal
a a sistemului

x0 = Ax + F (t, x) (1.35)

este asimptotic stabil

a, chiar exponential.
Demonstratie. Fie (t0 , x0 ) I G. Folosind (1.19) din Cap. 3, 1.,
scriem solutia maximala a (1.35) cu x(t0 ) = x0 sub forma
Z t
x(t) = eA(tt0 ) x0 + eA(ts) F [s, x(s)]ds (1.36)
t0

pentru t [t0 , T ).
Arat
am c a T = . Pentru aceasta observam ca din (1.32) si (1.33),
Z t
||x(t)|| ||eA(tt0 ) || ||x0 || + C ||eA(ts) || ||x(s)||ds
t0
Z t
B e(tt0 ) ||x 0 || +C B e(ts) ||x(s)||ds.
t0

Atunci Z t
||x(t)||et B et0 ||x0 || + C B es ||x(s)||ds
t0

Folosind inegalitatea lui Gronwall (Cap. 2, 1, Teorema 1.6) rezulta

Rt
C Bds
||x(t)||et B et0 ||x0 ||e t0 deci, t t0 ,
156

||x(t)|| B||x0 ||e(CB)(tt0 ) = B1 ||x0 ||et (1.37)

unde = CB > 0 conform (1.34), iar B1 = B et0 .
a ||x(t)|| B1 ||x0 || t [t0 , T ) si atunci Teorema
Din (1.37) se vede c
2.4 din Cap. 2 atrage T = . Tot din (1.37) se vede ca solutia banala este
exponential stabila.

COROLAR 1.8.1. Fie F ca n enuntul Teoremei 1.8, satisfacand n loc
de (1.33) conditia

||F (t, x)|| (||x||) (t, x) I G (1.38)

cu
(r)
lim =0 (1.39)
r0 r
Daca A este hurwitzian a solutia banala a (1.35) este asimptotic stabila, de tip
exponential.
Demonstratie. Ar at
am c a (1.38) si (1.39) conduc la (1.33) pentru ||x||

suficient de mic a. Fie 0 < C < cu si B ca n Teorema 1.8. Din
B
(1.38) si (1.39) rezult a ca r0 > 0 astfel ncat ||F (t, x)|| (||x||) C||x||
x Br0 [0] G. Atunci, din demonstratia Teoremei 1.8, x0 Br0 [0],
||x(t, t0 , x0 )|| B1 ||x0 ||et , t t0 0 si solutia banala este exponential
stabila.

In [38, Cap. IX, 2] este demonstrat urmatorul rezultat privind instabili-
tatea: dac a punctul de echilibru x al (1.7) este stabil atunci (f 0 ( x)),
Re 0.
Definitie. Punctele de echilibru ale (1.7) se numesc hiperbolice daca
(f 0 ( x)), Re 6= 0.
Din rezultatul mentionat mai sus si din Teorema 1.7 rezulta ca un punct
de echilibru hiperbolic este sau exponential stabil sau instabil.
Vom demonstra n continuare un rezultat privind instabilitatea n conditii
de tipul celor care au condus la Teoremele 1.4 si 1.5.
TEOREMA 1.9. Fie sistemul autonom (1.7) cu f : G Rn de clas a
1
C si f (0) = 0. Presupunem c a exista U o vecin atate a originii, U G si
exista V : U [0, ) de clas a C 1 cu V (0) = 0, V (x) > 0
x BR [0]{0} U si care satisface (Lf V )(x) > 0 x BR [0]{0}. Atunci
solutia banal a a sistemului (1.7) este instabil a. Mai precis, R1 (0, R] astfel
ncat (0, R1 ), pentru orice x0 B [0] {0} T = T (x0 ) > 0 astfel nc at
R1
||x(T, 0, x0 )|| > .
2
Demonstratie. Fie, ca n demonstratia Propozitiei 1.3, functiile
m, M : [0, R] [0, ) continue, strict crescatoare pe [0, R1 ] [0, R], cu
 157

m(0) = M (0) = 0 si astfel nc at x BR [0], m(||x||) V (x) M (||x||). Daca

||x0 || < < R1 fie T1 = T (x0 ) primul numar strict pozitiv cu ||x(T1 ; 0, x0 )||
R1 , asadar ||x(t, 0, x0 )|| R1 t [0, T1 ]. Atunci

||x(t; 0, x0 )|| M 1 (V (x0 )) M 1 [m(||x0 ||).

Rezult a {x(t)|t [0, T1 ]} care este compacta, nu-l contine pe zero. Atunci
a c
d
inf{(Lf V )[x(t)]|t [0, T1 ]} = > 0. Deoarece (Lf V )[x(t)] = V [x(t)]
dt
t [0, T1 ], prin integrare pe [0, t] [0, T1 ] obtinem

V [x(t)] V (x0 ) + t, t [0, T1 ].

R1
Daca, T1 < rezult a ||x(T1 , 0, x0 )|| R1 >
a c deci luam T (x0 ) = T1 iar
2
daca T1 = , T = T (x0 ) astfel ncat x(t) iese din BR [0] pentru t T , n caz
contrar V rezult and nem arginita pe BR [0], evident o contradictie. Din nou,
R1
||x(t; 0, x0 )|| R > t T .
2

Exemplu. Fie sistemul
( 0
x = (x y)(1 x2 y 2 )
(1.40)
y 0 = (x + y)(1 x2 y 2 )
( 0
x =xy
Se vede usor c a pentru aproximarea liniara n jurul lui zero
y0 = x + y
solutia banal a este un focar instabil (1 = 1 i, 2 = 1 + i). Fie
V (x, y) = x + y 2 . Verific
2 am pentru V ipotezele Teoremei 1.9. Evident V este
de clasa C 1 , V (0, 0) = 0 si V (x, y) > 0 (x, y) 6= (0, 0).

(Lf V )(x, y) = 2x(x y)(1 x2 y 2 ) + 2y(x + y)(1 x2 y 2 ) =

= 2(x2 + y 2 )(1 x2 y 2 ) > 0

daca x2 + y 2 R < 1 si (x, y) 6= (0, 0). Asadar orice traiectorie care porneste
din interiorul discului unitate deschis atinge n timp finit frontiera acestuia
unde r amane. Observ am c a deoarece (Lf V )(x, y) < 0 daca x2 + y 2 > 1,
rationamente asem an
atoare celor folosite n demonstratia Teoremei 1.9 arata
ca dac
a traiectoria porneste din (x0 , y0 ) punct exterior discului unitate deschis
ea atinge n timp finit cercul unitate unde ramane.
Din teoremele precedente s-a vazut n ce masura stabilitatea solutiei ba-
nale pentru sistemul x0 = Ax este regasita n cazul sistemului perturbat
x0 = Ax+F (x). n ceea ce priveste tablourile de faza, enuntam, fara demonstratie,
urmatorul rezultat. O demonstratie se poate gasi n [35, Cap. VIII, 3].
158

TEOREMA 1.10. Fie sistemul de ordinul doi

( 0
x = f1 (x, y)
(1.41)
y 0 = f2 (x, y)
a C n , n 2, admit
cu f1 , f2 de clas and solutia banal a.
f1 f1

(0) (0)
x y
Fie A = cu det A 6= 0. Dac a (A), Re 6= 0
f2 f2
(0) (0)
x y
si nu exista o valoare proprie dubl a atunci sistemul (1.41) are acelasi tablou
de faza cu x0 = Ax.
In ceea ce priveste tablourile de faza n situatiile exceptate, n cazul valo-
rilor proprii complexe cu partea real a zero pot aparea tablouri de faza neechiva-
lente (bifurcatii) care fac obiectul paragrafului urmator. Cazul valorii proprii
duble este de asemenea studiat n [35, Cap. VIII, 3].

2. Bifurcatii
Vom ncepe cu studiul unor exemple care ilustreaza ideea de bifurcatie.
Exemplul 2.1. Fie ecuatia depinzand de parametrul R

x0 = x2 + = f (x, ) (2.1)

Daca < 0 exist
a doua puncte de echilibru x1 = = x 1 (), x2 = =
=x 2 (). Deoarece (2.1) este cu variabile separabile se obtine direct ca x
1 este
stabil iat x
2 este instabil. Pentru = 0 exista un singur punct de echilibru
x
= 0 iar pentru > 0 nu exist a puncte de echilibru.
f
Sa observ
am si ca 01 () = lim x
(0, 0) = 0 si ca lim x 02 () = . n
x 0
<
0
<

sistemul de axe (, x), f (x, ) = 0 are ca reprezentare parabola = x2 (Fig.

4.1)

Fig. 4.1
Exemplul 2.2. Fie sistemul depinzand de parametrul R
( 0
x = x y x(x2 + y 2 )
(2.2)
y 0 = x + y y(x2 + y 2 )

Se observ
a usor c
a (0, 0) este singurul punct!de echilibru. Aproximarea
! liniara
0
!
x x 1
n jurul lui zero este =A cu A = .
y0 y 1
 159

(A) = { i, + 1} si atunci, daca < 0, conform Cap.3, 1, punctul de

echilibru este un focar stabil pentru x0 = Ax deci conform Teoremei 1.10,
solutia banal
a a (2.2) este asimptotic stabila si traiectoriile spiraleaza spre
zero (Fig. 4.2 a))

Fig. 4.2 a)
( 0
x = y x(x2 + y 2 )
Dac
a = 0, pentru sistemul exista functia Lia-
y 0 = x y(x2 + y 2 )
punov V (x, y) = x2 + y 2 si conditiile din Teorema 1.5 sunt satisfacute. Solutia
banala rezult
a asimptotic stabila dar nu exponential ca n cazul < 0, (Fig.
4.2 b)).

Fig. 4.2 b)

a > 0, functia V (x, y) = x2 + y 2 satisface

Dac

(Lf V )(x, y) = 2( x2 y 2 )(x2 + y 2 ) > 0

daca x2 + y 2 < si atunci, din Teorema 1.9, rezulta ca solutia banala este
instabil
a.

Fig. 4.2 c)

Pentru a continua analiza comportarii solutiilor n cazul > 0 vom trece

sistemul (2.2) n coordonate polare x(t) = r(t) cos (t), y(t) = r(t) sin (t).
0
 y 0
2 2 2
Deoarece x + y = r si = arctg , rezulta xx0 + yy 0 = rr0 si
x
y 0 x x0 y = r2 0 de unde deducem
( 0
r = r( r2 )
(2.3)
0 = 1

Din (2.3) se observ a ca pentru > 0 exista o solutie periodica r(t) = ,

(t) = 0 + t. Deoarece r0 (t) > 0 pentru r(t) < rezulta ca traiectoriile

care pornesc din interiorul discului de raza au modulul r(t) crescator deci
spiraleaz a din interior spre cercul C (0), traiectoria solutiei periodice, iar din
0
r (t) < 0 pentru r(t) > rezulta ca traiectoriile care pornesc din exteriorul

discului de raz a au modulul r(t) descrescator deci spiraleaza din exterior
spre C (0) (Fig. 4.2 c)).
In exemplul de mai sus am ntalnit o traiectorie nchisa corespunzatoare
unei solutii periodice. Situatia este generala.
160

PROPOZIT
IA 2.3. Fie sistemul autonom
( 0
x = f (x, y)
(2.4)
y 0 = g(x, y)

cu f, g C 1 (G). Fie (t) = (x(t), y(t)) solutia Problemei Cauchy formata din
(2.4) si (t0 ) = (x0 , y0 ). Traiectoria lui este nchisa daca si numai daca
este o solutie periodic a a (2.4).
Demonstratie. Fie o solutie periodica a (2.4). Atunci T > 0 astfel
ncat (t + T ) = (t) t R. n particular (t0 ) = (t0 + T ) si traiectoria lui
este nchis a.
Reciproc, dac a are traiectorie nchisa, deci T > 0 astfel ncat
(t0 +T ) = (x0 , y0 ), fie (t)
= (t+T ). Atunci este solutie a (2.4) si (t 0) =
= (x0 , y0 ) deci din unicitatea solutiei Problemei Cauchy (t) = (t+T ) = (t)
t R adic a este periodic a.

Exemplul 2.2 motiveaz a definitia urmatoarei notiuni introdusa de matema-
ticianul francez H.Poincare (1854-1912).
Definitie. O solutie periodic a izolata a sistemului (1.7) se numeste ciclu
limita (vezi si [8], [44], [67]).

Exemplu. Solutia sistemului (2.2) pentru > 0 cu r(t) = t R
este un ciclu limit a.
Proprietatea lui de a fi solutie izolata semnifica faptul ca > 0 astfel
ncat v0 = (x0 , y0 ) R2 cu d( v0 , {(t)|t R}) < , solutia x(, t0 , v0 ) nu
este periodic a.
Urmatoarea teorem a a c arei demonstratie se gaseste n [67] si, sub o forma
deosebita, n [38], arat a c a exist a numai doua tipuri de comportament al
solutiilor n apropierea unui ciclu limita (aceasta proprietate este introdusa
n definitia ciclului limit a n [38]).
TEOREMA 2.4. Fie un ciclu limit a al (2.4) si traiectoria sa n
planul fazelor. este o curb a neted a nchis
a si = D cu D deschis a conexa,
m arginita. Atunci toate traiectoriile care pornesc din D din vecin atatea lui
fie spiraleaz a spre pentru t fie se dep a de pentru t dar
arteaz
se apropie de pentru t . Acelasi lucru este valabil pentru traiectoriile
care pornesc din CD .
Definitie. Un ciclu limit a cu traiectoria = D se numeste stabil, daca
traiectoriile care pornesc din vecin atatea sa atat din D cat si din CD spiraleaza
catre dac a t ; semistabil dac a traiectoriile tind la dintr-o regiune si
se departeaz a de n cealalt a, pentru t ; instabil daca traiectoriile care
pornesc din ambele domenii D si CD se ndeparteaza de pentru t .
Exemplu. Consideratiile f acute n Exemplul 2.2 legate de comportarea
celorlalte solutii arat a ca ciclul limita este stabil.
 161

Observam c a notiunea de ciclu limita stabil revine la stabilitatea asimp-

totica a solutiei periodice.
Din examinarea tablourilor de faza din Fig. 4.2 a), si a celor din Fig. 4.2
c) se constat a o deosebire fundamentala: n timp ce n a) solutiile spiraleaza
catre un punct, originea, n c) acestea spiraleaza catre o curba nchisa, cercul
C (0). Aceast a schimbare produsa prin variatia parametrului de la valori
negative la cele pozitive se va numi bifurcatie.
Amintim c a am definit n Cap.2., 2, sistemul dinamic n G ca o functie
de clasa C 1 , : R G G cu proprietatile

(0, x) = x x G si (t, (s, x)) = (t + s, x) t, s R, x G

Multimea {(t, x)|t R} se numeste orbita lui prin x.

Definitia 2.5. Fie U, V multimi deschise din Rn . Sistemul dinamic
din U , se numeste topologic echivalent cu sistemul dinamic din V , daca
a un homeomorphism h : Rn Rn cu h(U ) = V astfel ncat orbitele
exist
lui sunt aplicate pe orbitele lui pastrand directia timpului. n aceasta
situatie se spune ca si traiectoriile lui si sunt topologic echivalente. In
cazul sistemelor care depind de un parametru definitia echivalentei topologice
implic a si parametrii
Definitie ([44]) Sistemul dinamic definit de

x0 = f (x, ), x Rn , Rm (2.5)

se numeste topologic echivalent n U Rn cu sistemul dinamic definit n V

de
y 0 = g(y, ), y Rn , Rm (2.6)
daca exista
(1) un homeomorphism n spatiul parametrilor : Rm Rm cu (0) = 0
si
(2) , h : Rn Rn homeomorphism cu h (U ) = V() , h (0) = 0 si
care duce orbitele din U ale sistemului (2.5) pe orbite din V() ale sistemului
(2.6) cu = (), p astrand directia timpului.
Definitie. Fie x0 = f (x, ) un sistem depinzand de parametrul R.
Aparitia, prin variatia parametrului, a unor tablouri de faza care nu sunt
topologic echivalente se numeste bifurcatie.
Observatie. Sistemele cu parametru echivalente au tablourile de faza
(diagrame de bifurcare) echivalente topologic.
Exemple. 1) Deoarece un tablou de faza cu un ciclu limita nu este home-
omorf cu un tablou de faz a cu un (unic) echilibru, n Exemplul 2.2 apare o
bifurcatie c
and trece de zero, numita bifurcatie Andronov-Hopf: din echilibru
apar oscilatii periodice (cicluri limita) de amplitudine mica.
162

2) Tot nehomeomorfe sunt traiectoriile din cazul < 0 din Exemplul 2.1
cu cele din cazul > 0. Bifurcatia care apare cand trece prin zero n acest
caz se numeste bifurcatie tangent
a (sau fald).
Vom demonstra n continuare, dupa [11], o varianta simplificata a Teoremei
lui Hopf.
Fie, pentru R, || < 0
!
()
A() = (2.7)
()
cu
(0) = 1 (2.8)
2 gj 2 gj
Fie g : R2 (0 , 0 ) R2 de clasa C 1 , avand , , j = 1, 2,
x y
continue si satisf and pentru || < 0 conditiile
ac

g(0, 0, ) = 0 (2.9)

gj gj
(0, 0, ) = (0, 0, ) = 0, j = 1, 2 (2.10)
x y
TEOREMA 2.6. Fie A si g n conditiile de mai sus si fie sistemul

x0
! ! !
x g1 (x, y, )
= A() + (2.11)
y0 y g2 (x, y, )

a C 1 cu
Atunci 0 > 0, , T : [0 , 0 ] R de clas

(0) = 0, T (0) = 2 (2.12)

si, pentru orice (0, 0 ) o solutie periodic

a a (2.11) cu = ()
 
cos T ()t
(t) = + o(||) pentru || 0 (2.13)
sin T ()t

R()
a R() este o(||) pentru 0 daca lim
(amintim din [28, vol. II] c = 0).
||0 ||
Demonstratie. Deoarece c aut
am solutii periodice este normal sa utilizam
coordonate polare: x(t) = (t) cos (t), y(t) = (t) sin (t). Din (2.11) si (2.7)

x0 (t) = 0 (t) cos (t) (t)0 (t) sin (t) = (t) cos (t) + ()(t) sin (t) + g1

y 0 (t) = 0 (t) sin (t) + (t)0 (t) cos (t) = ()(t) cos (t) + (t) sin (t) + g2
 163

Inmultim prima ecuatie cu cos (t), pe a doua cu sin (t) si adunand

obtinem 0 = + (cos )g1 + (sin )g2 . n acelasi mod
0 = () + (cos )g2 (sin )g1 .
Rezult
a sistemul
0 = + G1 (, , )
(
(2.14)
0 = () + G2 (, , )
n care, folosind (2.9) si (2.10) si formula Taylor avem, (0 , 0 ),
G1
G1 (0, 0, ) = 0, (0, , ) = 0, G2 (0, , ) = 0 (2.15)

De asemenea, G1 si G2 sunt periodice n de perioada 2. Eliminam t n (2.14)
prin (t) = [(t)] deci 0 (t) = 0 [(t)]0 (t). Rezulta 0 ()0 = + G1 (
, , )
de unde
0 ()() + 0 ()G2 ( , , ) =
+ G2 ( , , ).
Din (2.8) rezulta c
a dac a || este suficient de mic avem () 6= 0 si atunci

+ G1 X G2 k

0 1 (
+ G1 ) 1
() = (+G1 ) = = =
() G2 () G2 () ()
1 k=0
()

X G2 k X G1 G2 k
  

=
() () () () ()
k=1 k=0
asadar

0 () = , , )
+ G( (2.16)
()
este periodica n de perioada 2 si
unde, pe baza (2.15), G

, ) = 0, G (0, , ) = 0 si (0 , 0 )
G(0, (2.17)

(n G1 apar termeni n k , k 2 iar n G2 apar termeni n k , k 1).
Dac
a (2.16) are o solutie cu perioada 2 pentru mic, rezulta ca si
(2.11) are o solutie periodica n vecinatatea lui zero. Sa mai observam si ca,
din (2.17), = 0 este solutie a (2.16). Fie
= (0) (2.18)
and formula (4.1) din Cap. 1, 4, solutia = (, 0, ) a Problemei
Aplic
Cauchy (2.16) si (2.18) se descrie prin
()
Z (s)
() = e () + (s, 0, ), s, ]ds
e () G[
0
164

Din teorema de unicitate (, 0, 0) = 0 R. Conditia de periodicitate

(0) = (2) revine la

2
Z 2 (2s)
() (s, 0, ), s, ]ds
=e + e () G[
0

sau, echivalent,

2 2
Z 2 s
() () (s; 0, ), s, ]ds not
[1 e ]=e e () G[ = h(, ) (2.19)
0

Observam c
a
2
Z 2 s
h(0, ) = e () (s, 0, 0), s, ]ds = 0
e () G[
0

def h(,)
Fie u(, ) = pentru > 0, si aplicand regula lui l0 Hospital,

h(, ) 2
Z 2 s G
u(0, ) = lim = e () lim e () [
(s; 0, ), s, ]ds (s, 0, )ds =
0 0 0

2
Z 2 s G
=e () e () [0, s, ] (s, 0, 0)ds = 0 conform (2.17)
0
2
()
Fie f (, ) = u(, ) 1 + e . Observam ca

() 0 () 

f u
(0, 0) = (0, 0) 2 = 2 6= 0
()2 
=0

(2.19) revine la f (, ) = 0 si relatia este verificata pentru = 0, = 0

f
(f (0, 0) = 0) si n acelasi timp (0, 0) 6= 0.

Din Teorema Functiilor Implicite ([28, vol. II, Cap. VII, 11, Teorema
11.4]) rezult a ca exista o vecin
atate (0 , 0 ) a lui 0 si exista o functie (unica)
de clasa C 1 , : (0 , 0 ) (0 , 0 ) astfel ncat f [, ()] = 0 (0 , 0 )
si care satisface (0) = 0. Deoarece, pentru || < 0 , () = 0 ( ) rezulta
() = + o(||) iar din ecuatia 0 = [()] + G2 [, , ()] = 1 + o(||) se
obtine perioada T () cu T (0) = 2. Rezulta ca are forma (2.13) si Teorema
este demonstrat a.

Exemplu. Presupunem c a (2.11) conduce la o ecuatie (2.14) de forma
0 2 1
= ( ) (vezi Exemplul 2.2), o ecuatie Bernoulli. Cu r = 2 obtinem

 165

1 1 1 1 1
r0 = 2r +2 de unde r() = C e2 + , r(0) = C + = 2 deci C = 2

si atunci
2
2 () = .
( 2 )e2 + 2
2 e4
2 = 2 (0) = 2 (2) = (e4 1) = 2 (e4 1)
2 + 2 e4
deci = 2 .
In cazul general are loc un fenomen asemanator celui din Teorema 2.6.
TEOREMA 2.7. (Hopf, 1942). Fie sistemul autonom cu parametru
I R dat de f : G I Rn , G multime deschis a din Rn ,

x0 = f (x, ) (2.20)

cu f de clas a C 1 . Fie 0 R o valoare a parametrului pentru care exist a

n
x0 = x0 ( 0 ) R cu  f (x0 , 0 ) = 0 si n plus sunt ndeplinite conditiile:
fi
matricea (x0 , 0 ) are dou a valori proprii complexe, conjugate,
xj i,j
1,2 () = () i(), simple, depinz and neted de , cu

(0 ) = 0 > 0, (0 ) = 0, 0 (0 ) 6= 0 (2.21)

iar celelate valori proprii au partea real a strict negativ aceste conditii 0
a. In
este un punct de bifurcare a echilibrului x0 la un ciclu limit a.
Mai precis, exista 0 > 0 si o functie de clas a C 1,
: (0, 0 ) R astfel
nc at (0, 0 ) sistemul (2.20) are, pentru = (), o solutie periodic
a
2
(t) cu perioada T () , 0 dat n (2.21).
0
Pentru demonstratie vezi [52].
In aceea ce priveste calculul principalelor caracteristici ale ciclului limita
si stabilirea naturii sale, foarte utila se dovedeste tehnica introdusa n [36] si
detaliata n [44] care, n particular, contine si reducerea la forma (2.11) cu
A dat de (2.7) a unui sistem general de doua ecuatii. Vom prezenta, urmand
[44, Cap.3] elementele principale ale acestei tehnici. Fie sistemul (2.20) pentru
n = 2 sub forma
 0     
x x F1 (x, y, )
= A() + (2.22)
y0 y F2 (x, y, )

cu F o functie neted a C 3 , n care xsi y apar la puteri mai

a, cel putin de clas

a() b()
mari sau egale cu doi. Presupunem ca are elementele functii
c() d()
netede (cel putin C 1 ) de parametrul . Spectrul lui A este dat de ecuatia
166

2 s() + () = 0 unde s() = a() + d() = tr A() iar () = det A().

Rezulta valorile proprii
1 p
1,2 () = [s() s()2 4() ]
2
iar conditiile impuse n Teorema lui Hopf care conduc la aparitia bifurcatiei
sunt, consider and pentru simplitate 0 = 0,

s(0) = 0, (0) = (0)2 = 02 cu 0 > 0 (2.23)

1 1p
Fie, pentru || mic, () = s(), () = 4() s()2 . Atunci
2 2
not
1 () = () = () + i(), 2 () = () iar din (2.23)

(0) = 0, (0) = 0 > 0 (2.24)

In aceste conditii studiul sistemului (2.22) va fi redus, prin transformari

care nu-i modific a structura, la studiul sistemului (2.2) din Exemplul 2.2.
Primul pas n studierea sistemului (2.22) este introducerea unei variabile
complexe si obtinerea unei singure ecuatii n forma complexa.
PROPOZIT IA 2.8. Fie V () C2 un vector propriu al lui A() relativ
la valoarea proprie () si fie z C astfel ncat
 
x
= zV () + zV () (2.25)
y

Atunci sistemul (2.22) devine

z 0 = ()z + g(z, z, ) (2.26)

cu g = O(|z|2 ), g functie neted

a.
Demonstratie. Amintim c a produsul scalar a doi vectori U, V C2 se
defineste prin < U, V >= U1 V1 + U2 V2 .

Fie U () C2 cu A()T U () = ()U (), ales astfel ncat
< V (), U () >= 1. Din modul de definire a vectorilor U () si V () obtinem

1 1
< V (), U () >=< A()V (), U () >= < V (), A()T U () >=
() ()

1 ()
= < V (), (), U () = < V (), U () > .
() ()
Deoarece () > 0 pentru || mic, rezulta ca () 6= (), pentru || mic si
a se obtine < V (), U () >= 0 pentru || mic.
atunci din egalitatea precedent
 167
 
x
Din (2.25) obtinem z =< , U () > deci
y

x0
   
x
z0 =< , U () >=< A() , U () > +
y0 y
 
x
+ < F [zV () + zV (), ], U () >=< , A()T U () > + < F, U () >=
y
 
x
=< , ()U () > + < F, U () >= ()z + g(z, z, )
y

unde
g(z, z, ) =< F [zV () + zV (), ], U () > (2.27)

Observatie. n baza {2Re V (),
! 2Im V ()}, A() are forma (canonica
() ()
Jordan) A() = .
() ()
Functia g din (2.26), (2.27) are o dezvoltare Taylor
X 1
g(z, z, ) = gjk ()z j zk (2.28)
j!k!
j+k2

Urmatorul pas important este reducerea ecuatiei (2.26) la forma normala

Poincare.
PROPOZIT IA 2.9. Ecuatia
X 1
z 0 = ()z + gjk ()z j zk + O(|z|4 )
j!k!
2j+k3

cu ) = () + i(), (0) = 0, (0) = 0 > 0 se aduce prin transformarea

inversabil
a
h20 () 2 h02 () 2 h30 () 3 h12 () h03 () 3
z = w+ w +h11 ()ww+
w
+ w + 2 +
ww w

2 2 6 2 6
pentru || mic, la forma

w0 = ()w + c1 ()w2 w
+ O(|w|4 ) (2.29)

Pentru demonstratie vezi [44, Cap.3, 3.5, Lemma 3.4, Lemma 3.5 si Lemma
3.6]. Datorit
a importantei sale deosebite, mentionam forma explicita a lui
c1 (0)
i 1 g21 (0)
c1 (0) = (g20 (0)g11 (0) 2|g11 (0)|2 |g02 (0)|2 ) + (2.30)
20 3 2
168

Urmeaza o transformare care aduce (2.29) la o forma care este o perturbare a

(2.2). Aceasta implic
a si o schimbare a parametrului.
TEOREMA 2.10. Fie f1 , f2 de clas a C n (n 3) n G I, G multime
2
a din R , 0 G, I interval deschis din R cu 0 I, si fie sistemul
deschis
 0   
x f1 (x, y, )
= (2.31)
y0 f2 (x, y, )

and, pentru || mic, solutia banal

admit a. Fie

f1 f1

(0, 0, ) (0, 0, )
x y
A() =

f2 f2
(0, 0, ) (0, 0, )
x y

cu valorile proprii () = () + i() si () care satisfac (0) = 0,

(0) = 0 > 0.  
F1
Fie F = functii contin
and termenii de ordin mai mare sau egal
F2
cu doi din dezvolt arile lui f1 si f2 n jurul lui (x, y) = (0, 0), fie g definit n
(2.27) si fie c1 (0) din (2.30). Presupunem c a
1) 0 (0) 6= 0
def Re c1 (0)
2) l1 (0) = 6= 0.
0
Atunci, prin transform ari inversabile, schimbari de variabile si de parametru,
se obtine sistemul echivalent
 0      
u 1 u 2 2 u
0 = (u + v ) + O(|u2 + v 2 |) (2.32)
v 1 v v

Daca l1 (0) > 0, n (2.32) se obtine semnul + iar daca l1 (0) < 0 se obtine
semnul . Fiecare dintre sistemele din (2.32) este topologic echivalent n
apropierea originii (u, v) = (0, 0) cu sistemul corespunzator redus
 0      
u 1 u 2 2 u
= (u + v ) (2.33)
v0 1 v v

deci, tin
and cont de discutia din Exemplul 2.2, solutia banal a a (2.31) se
bifurc
a la un ciclu limit
a stabil dac
a l1 (0) < 0 si instabil pentru l1 (0) > 0.
Demonstratie. Vom indica numai modul n care (2.29) se aduce la forma
(2.32). Echivalenta topologic
a a (2.32) si (2.33) este demonstrata n [44, Cap.3,
3.4, Lemma 3.2].
 169

Din Propozitiile 2.8 si 2.9, sistemul (2.31) se aduce, prin transformari in-
versabile la forma (2.29) w0 = ()w + c1 ()w2 w + O(|w|4 ). Fie

= ()t (2.34)

Deoarece () > 0 pentru || mic, pastreaza directia de variatie a lui t. Fie

w(t) = w[
(t)] (2.35)

Atunci w0 (t) = w
0 ( )() si substituind n (2.29) obtinem
 
() c1 ()
w0 = +i w + w| 2 + O(|w|
w| 4) (2.36)
() ()
Fie
()
= () = (2.37)
()
0 (0)
noul parametru. Atunci (0) = 0 si 0 (0) = 6= 0 rezultand ca pentru ||
(0)
mic schimbarea de parametru este difeomorfism de clasa C 1 si = (). Fie
c1 [()]
1 () = si 1 () = Im 1 () (2.38)
[()]
Definim s( ) prin
s0 ( ) = 1 + 1 ()|w(
)|2 (2.39)
Observam ca atunci c and se considera solutii ale (2.31) care pornesc din
apropierea originii, se obtine si |w| mic pentru | | mic.
Fie w(
) = [s( )]. Rezult a, din (2.39), w0 ( ) = 0 (s)[1 + 1 ()|(s)|2 ] de
unde
1 1
0 (s) = 2
w0 ( ) = [( + i)(s)+
1 + 1 ()|(s)| 1 + 1 ()|(s)|2
+1 ()(s)|(s)|2 + O(||4 )] = (1 1 ()|(s)|2 )[( + i)(s)+
(2.40)
+1 ()(s)|(s)|2 + O(||4 )] =
= ( + i)(s) + [1 () 1 () i1 ()](s)|(s)|2 ] + O(||4 ) =
= ( + i)(s) + l1 ()(s)|(s)|2 + O(||4 )

unde
l1 () = Re 1 () Im 1 () (2.41)
Re c1 (0)
Din (2.41) si (2.39) rezult
a l1 (0) = 6= 0 conform (2) deci l1 () 6= 0
0
pentru || mic.
170
p
Fie (s) = (s) |l1 ()|. Avem
0 (s) = 0 (s) |l1 ()| = ( + i)(s) |l1 ()|+
p p
p
|(s) |l1 ()||2
+ O(||4 ) =
p
+l1 ()(s) |l1 ()| (2.42)
|l1 ()|
l1 ()
= ( + i)(s) + (s)|(s)|2 + O(||4 )
|l1 ()|
Daca = u + iv si separ am p
artile reala si imaginara n (2.42) obtinem (2.32)
cu + dac a l1 (0) > 0 si cu dac a l1 (0) < 0 tinand cont ca l1 () are acelasi
semn cu l1 (0) pentru || mic deci pentru || mic.

Definitie. ([44]). Functia l1 () = Re 1 () Im 1 () se numeste primul
coeficient Liapunov al sistemului (2.31).
In cazul sistemelor de dimensiune n, analiza bifurcatiilor devine si mai
complicat a. Vom prezenta, dup a [36], cazul bifurcatiei Hopf pentru n = 3.
Fie sistemul
x0 = f (x, ) (2.43)
cu f : G I R3 neted a (cel putin de clasa C 3 ), 0 G, G multime deschisa
3
din R , I interval din R, f(0, ) = 0, I.
fi
Fie A() = (0, ) . Presupunem ca A() are, pentru
xj i,j=1,3
| 0 | < , o pereche de valori proprii complex conjugate 1,2 () =
= () i() cu propriet atile
(1) (0 ) = 0; (2) 0 (0 ) 6= 0; (3) (0 ) = 0 > 0,
iar cea de-a treia valoare proprie 3 () satisface (4) 3 < 0.
In aceste conditii solutia banal a se bifurca la un ciclu limita cand trece
prin 0 . Pentru calculul caracteristicilor acestuia si studiul stabilitatii se
transform a sistemul aduc andu-l la forma normala Poincar
e y 0 = F (y, ) cu
  0 0 0
Fi
F (0, ) = 0 si (0, 0 ) = 0 0 0 . Aceasta se realizeaza
yj i,j=1,3

0 0 3
prin construirea unui vector propriu V1 corespunzand lui 1 = i0 cu prima
component a nenula egala cu 1 si a unui vector propriu V2 corespunzand valorii
proprii 3 . Form am P = col[ReV1 , ImV1 , V2 ] (matrice cu coloanele indicate)
si luam x = P y.
Se va calcula apoi un coeficient c1 (0) pe baza derivatelor partiale de ordin
doi si trei n y = 0 ale F1 , F2 , F3 iar cu ajutorul acestuia se descrie ciclul
limita. Formulele corespunz atoare se gasesc n [36, Cap.II, 1, punctele 6, 7
si 8]. Dac a Re c1 (0) < 0, ciclul limita este stabil iar daca Re c1 (0) > 0, este
instabil.
 171

Exemplu. Fie, din nou, sistemul de ecuatii diferentiale pentru sistemul

de copiere hidraulic nenc
arcat cu intrare de tip treapta

0
y =z




0 k A  ps 
z = z+ p (2.44)
m m 2
AE CE


p0 = [(y y0 h) p + (y y0 + h) p0 p]

z+
V0 V0

(vezi [32]).  ps 
Punctul de echilibru este y0 , 0, iar h este parametru. Cand liniarizam
2
n jurul echilibrului obtinem matricea

0 1 0
k A

0

B= (2.45)

m m

r
CE ps AE r
CE 2
2 h
V0 2 V0 V0 ps

care, pentru o anumit a valoare h0 a parametrului are spectrul format din

1 = i0 , 2 = i0 si 3 < 0.
Pentru (h) = (h) + i(h) se obtin (h0 ) = 0, (h0 ) = 0 > 0 si
0 (h0 ) < 0 deci conditiile din Teorema 2.7 sunt ndeplinite si echilibrul se
bifurc a la un ciclu limit
a. Matricea P care face trecerea la forma normala
Poincare este
1 0 1

0 0 3
P =
2
 
m0 k0 m k
3 + 3
A A A m
si dac
a definim noi functii necunoscute (u, v, w) prin
y
y 0 u
z = p 0 +P v

s
p w
2
se obtine sistemul

0 0 0
u0

v 0 = F (u, v, w) F 0 (0) =

cu 0 0 0 .
w0
0 0 3
172

Se calculeaz
a = c1 (0) si apoi se obtine ciclul limita stabil
2t
cos

u(t) s T
v(t) = h h0 2t

+ O(|h h0 |), h < h0
sin
T
w(t)
0
cu  
2 h h0 2
= 0 , T = 1+ + O(|h h0 | )
(h0 ) 0
1
= [Im + 0 (h0 )]
0
In cazul sistemelor de copiere ncarcate (deci n care apare o forta de
aschiere nenul
a) se arat
a n [30] c
a echilibrul
r r !2
y0 Ah ps F a
+
ps F a
, 0,
ps F a

2F a 2 A 2 A 2 A

(vezi Cap.1, 3 Exemplul 3.3) se bifurca din nou la un ciclu limita stabil.
Aceeasi situatie este nt
alnit
a n cazul intrarii y0 = a t + b studiata n [31]:
ps F a k
sistemul are o solutie de aceeasi forma y(t) = a
t + , p(t) = p = a
0
2 A A
iar dupa translatia = y y, = z y , = p p, n sistemul nou obtinut
solutia banal
a se bifurc a la un ciclu limita stabil.

3. EXERCIT
II
Ex.1. Sa se studieze stabilitatea solutiei banale utilizand o functie Liapunov
de forma V (x, y) = Ax2 + By 2
( 0
x = y x(x2 + y 2 )n
a) , > 0, n N;
y 0 = x y(x2 + y 2 )n
( 0
x = cy x3
b) , , , c > 0;
y 0 = cx y 3
( 0
x = cy x2k+1
c) , , , c > 0;
y 0 = cx y 2k+1
( 0 ( 0
x = xy 2 x = x + y x3 y 3
d) , , > 0; e) ;
y 0 = x2 y 3 y 0 = x y + xy 2
 173

x0 = xy 4
(
f) .
y 0 = yx4
Ex.2. S a se studieze stabilitatea solutiei banale prin metoda primei aproximatii
si, cand este posibil, s a se schiteze tabloul de faza
( 0 ( 0
x = 2x + 5y + y 2 x = x + y + 2xy
a) ; b) ;
y 0 = 4x 2y + x2 y 0 = 2x 3y + 5x4 + y 3
0
( 0 x = tg (z y) 2x
y
x = ln(3e 2 cos x)


c) ; d) y 0 = 4 + 9x 2ey ;
0 x
y = 3e 27 + 12y
3
0

z = 2y
0

x = 2x + y + z + 2y 2

e) y 0 = 6y 5z 10z 3

0

z = z + x2 y 2
Ex.3. S
a se discute stabilitatea solutiei banale
a) x00 b(1 x2 )x0 + kx = 0, b > 0 (ecuatia Van der Pol)
b) x00 + bx0 x + x3 = 0, b R (ecuatia Duffin)
Ex.4. Sa se studieze existenta ciclurilor limita si stabilitatea lor
( 0 ( 0
r = r(r2 1) r = r(r2 1)2
a) ; b) ;
0 = 1 0 = 1
Ex.5. S a se studieze existenta ciclurilor limita si stabilitatea lor, folosind
coordonate polare
( 0 ( 0
x = y + x(x2 + y 2 2) x = x + y x(x2 + y 2 4)
a) ; b)
y 0 = x + y(x2 + y 2 2) y 0 = x + y y(x2 + y 2 4)
Ex.6. S
a se scrie n form
a complexa
( 0
x = y x2 y 2
y 0 = x + x2 y

si apoi sa se calculeze c1 (0) dupa formula (2.30).

Ex.7. Studiati aparitia bifurcatiei Hopf pentru anumite valori ale parametru-
lui si calculati primul coeficient Liapunov l1 (0)
a) x00 + x03 2x0 + x = 0
b) x00 ( x2 )x0 + x = 0
174

x0 = y
(
c) (ecuatia Bautin)
y 0 = x + y + x2 + xy + y 2
x0 = 1 ( + 1)x + x2 y
(
d) (reactie chimica cu difuzie autocatalitica)
y 0 = x x2 y
Capitolul 5
Operatori liniari n spatii
Banach si ecuatii integrale

Operatori liniari marginiti n spatii Banach. Operatori n spatii Hilbert. Re-

zolventa si spectrul. Operatori compacti. Operatori integrali si Alternativa
lui Fredholm. Dezvolt ari dup a functii proprii si completitudinea functiilor
Bessel. Operatori nchisi si semigrupuri tare continue. Teorema Hille-Yosida
si Teorema lui Stone.

1 Operatori liniari m
arginiti n spatii Banach
Definitie. Fie E si F spatii normate reale sau complexe. T : E F se
numeste operator liniar dac a x, y E si , R (sau , C),
T (x + y) = T x + T y. Operatorul liniar T : E F se numeste m
arginit
daca
sup{||T x||F | ||x||E 1} este finit (1.1)
Se observ a usor c
a dac a T este liniar atunci T (0) = 0.
Exemplul 1. Fie E = Rn cu norma euclidiana || ||2 . Atunci daca
T : Rn F este liniar el este si marginit. Intr-adevar, fie {e1 , . . . , en } baza
canonic a a lui Rn si x = x1 e1 + . . . + xn en cu ||x||2 1. Atunci, folosind
inegalitatea Cauchy-Schwarz,
v v
n n
u n u n
X X uX uX

||T x|| =
xj T ej
|xj | ||T ej || ||x||2 t 2
||T ej || t ||T ej ||2
j=1 j=1 j=1 j=1

si T rezulta marginit.
In particular, deoarece toate normele de pe Rk sunt echivalente ([28, vol. I,
Cap. III, 4, Teorema 4.1]) orice operator liniar T : Rn Rm este marginit,
indiferent de normele considerate pe Rn , respectiv pe Rm . Daca se aleg bazele

175
176

{e1 , . . . , en } n Rn si {f1 , . . . , fm } n Rm , operatorul T se descrie sub forma

Xn
unei matrici T = [aij ]i,j , T ej = aij fi , j = 1, . . . , n.
i=1
Exemplul 2. Fie G Rn o multime deschisa, nevida, conexa, marginita
cu frontiera neted
a pe portiuni (domeniu) (daca n = 1, G = (a, b), a < b) si
G
fie k : G C o functie continu
a. Definim operatorul K : C(G) C(G)
prin Z
(Ku)(x) = k(x, y)u(y)dy (1.2)

G
este spatiul functiilor continue pe G
(C(G)) cu valori n C).
Operatorul K, numit operator integral cu nucleu k (sau operator Fred-
holm) este evident liniar. Din continuitatea integralelor n raport cu parametrii
(demonstratia pentru cazul parametrului unidimensional se gaseste, de exem-
plu, n [28, vol. I, Cap. IV, 6, Teorema 6.1]) Ku C(G). Deoarece G G
este compact a si k este continu a, sup{|k(x, y)| |(x, y) G G}
= M <
si atunci ||Ku||
Z M ||u|| vol (G) (vol (G) este m asura Lebesgue a lui G,
vol (G) =
dy1 . . . dyn ) si K rezulta operator liniar marginit pe C(G).
G
cu
Operatorul K mai are o proprietatea importanta. Fie u C(G)
0 00
||u|| R. Atunci x , x G,
!
|(Ku)(x0 ) (Ku)(x00 )| sup |k(x0 , y) k(x00 , y)| ||u|| vol (G)

yG

k fiind continu a pe multimea compacta G G este uniform continua si atunci

> 0 > 0 astfel nc 0 00
at x , x G cu ||x0 x00 || < rezulta |k(x0 , y)
Prin urmare |(Ku)(x0 ) (Ku)(x00 )| < R
k(x00 , y)| < y G.
vol (G)
u BR [0], x0 , x00 G cu ||x0 x00 || < deci K(BR [0]) rezulta uniform
echicontinu K(BR [0]) este si uniform marginita, de M Rvol (G), si
a n C(G).
atunci Teorema Ascoli-Arzela (Cap. 2, 1, Teorema 1.3) antreneaza faptul ca
pentru orice sir (un )n din BR [0], (Kun )n are un subsir convergent n C(G);
limita se afl
a n K(BR [0]). S-a obtinut astfel faptul ca operatorul integral K
duce multimi m || || ) n multimi cu nchiderea compacta
arginite din (C(G),
(asemenea multimi se numesc relativ compacte sau precompacte).
Exemplul 3. In acelasi context din exemplul precedent, n cazul n care
k L2 (G G), ceea ce nseamn a
Z
|k(x, y)|2 dxdy = B 2 < (1.3)
GG

(am notat dx = dx1 . . . dxn , dy = dy1 . . . dyn ; vezi [28, vol. II, Cap. VIII, 6]),
K : L2 (G) L2 (G) definit n (1.2) este operator liniar marginit. Intr-adevar,
 177

folosind Inegalitatea lui Schwarz ([28, vol. I, Cap. II, 3, Propozitia 3.1]) si
Teorema lui Fubini ([28, vol. II, Cap. VIII, 3, Teorema 3.17]) si notand cu
|| || norma din L2 (G) obtinem
Z Z 2
 
||Ku||2 =  k(x, y)u(y)dy  dx
 
G G
Z  Z 
|u(y)|2 dy |k(x, y)|2 dxdy = B 2 ||u||2
G GG

si marginirea lui K rezulta.

Revenim la studiul propriet atilor generale ale operatorilor liniari marginiti
n spatii normate. Vom folosi notatiile L(E, F ) = {T : E F |T operator
arginit }, L(E) = L(E, E).
liniar si m
PROPOZIT IA 1.1. Fie E si F spatii normate n care, pentru como-
ditate, vom nota n acelasi mod normele posibil diferite. Fie T : E F un
operator liniar. Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:
1) T este m
arginit
a M 0 astfel nc
2) Exist at, x E

||T x|| M ||x|| (1.4)

3) T este o functie uniform continua pe E

4) T este o functie continua n zero.
Demonstrat
ie. 1) 2): Fie M = sup{||T x|| | ||x|| 1}. Pentru x 6= 0,
1
||x|| x = 1 asadar

 
1 1
T x = ||T x|| M
||x|| ||x||

a pentru x 6= 0, fiind evident satisfacuta pentru x = 0.

si (1.4) rezult
2) 3):

||T x0 T x00 || = ||T (x0 x00 )|| M ||x0 x00 || < daca ||x0 x00 || < =
M
3) 4): evident
4) 1): Fie = (1) > 0 astfel ncat ||x|| ||T x|| 1. Daca
1
||x|| 1 ||x|| ||T (x)|| = ||T x|| 1 deci ||T x|| x E cu

||x|| 1 si T rezult
a m
arginit.

178

Definitie. Fie T : E F un operator liniar si marginit. Definim

||T || = sup{||T x|| | ||x|| 1} (1.5)

Propozitia 1.2. a) (1.5) defineste o norma pe L(E, F )

b) ||T || = sup{||T x|| | ||x|| = 1}
c) ||T || = inf{M 0 | ||T x|| M ||x|| x E} si x E

||T x|| ||T || ||x|| (1.6)

a T, S L(E), T S L(E) si ||T S|| ||T || ||S||. In particular

d) Dac
T L(E), n 0
||T n || ||T ||n (1.7)
Demonstratie. a) Este un exercitiu usor propus cititorului.
b) Evident sup{||T x|| | ||x|| = 1} ||T ||. Daca sup{||T x|| | ||x|| = 1} = 0,
1
cum x 6= 0, ||x|| x = 1 rezult
a T x = 0 x E deci T = 0 si ||T || = 0.
Presupunem acum 0 < sup ||T x|| < ||T ||. Atunci x0 E cu ||x0 || < 1
||x||=1

1
si cu ||T x0 || > sup ||T x||. x0 6= 0 si x0 = 1 deci sup ||T x||
||x||=1 ||x0 || ||x||=1
 
1 1 1
T ||x0 || x0 = ||x0 || ||T x0 || > ||x0 || sup ||T x||. Rezulta ca ||x0 || > 1, o

||x||=1
contradictie.
c) Fie M = {M 0| ||T x|| M ||x|| x E}. Daca ||x|| 1 atunci
||T x|| M ||x|| M M M. Rezulta ca ||T || = sup ||T x|| M M M,
||x||1
1
asadar ||T || inf M. Deoarece x 6= 0, ||x|| x = 1, din b) rezulta

 

T 1
||T || de unde obtinem ||T x|| ||T || ||x|| x E. Rezulta
x
||x||
ca ||T || M si atunci ||T || = inf M.
d) ||T Sx|| ||T || ||S|| ||x|| si din c) rezulta ||T S|| ||T || ||S||.

TEOREMA 1.3. Dac a E este un spatiu normat si F este un spatiu
Banach, L(E, F ) este un spatiu Banach.
Demonstratie. Fie (Tn )n un sir Cauchy din L(E, F). Aceasta nseamna
ca > 0 n N astfel nc at n, m n , ||Tn Tm || < . Din (1.6) rezulta
ca x E, ||Tn x Tm x|| = ||(Tn Tm )x|| ||Tn Tm || ||x|| < ||x|| si atunci
x E, (Tn x)n este sir Cauchy n F . Deoarece F este spatiu Banach, x E
exista T x = lim Tn x si evident T : E F este liniar. Ramane sa demonstram
n
ca T este m a ||Tn T || 0 pentru n .
arginit si c
 179

Deoarece (Tn )n este Cauchy, (||Tn ||)n este de asemenea sir Cauchy, deci
este m a M > 0 cu ||Tn || M n N. Rezulta ca x E,
arginit, adic
||Tn x|| M ||x|| n N de unde, pentru n , ||T x|| M ||x|| x E, deci
T L(E, F ). Pentru a demonstra ca Tn T n L(E, F ) trebuie sa aratam
ca > 0 n N astfel nc
at n n si x E

||Tn x T x|| < ||x|| (1.8)

Fie n astfel nc at n, m n , ||Tn Tm || < . Rezulta ca x E
2

||Tn x Tm x|| < ||x||. Pentru m se obtine ||Tn x T x|| ||x|| x E
2 2
si (1.8) este demonstrata.

Fiind spatiu Banach, n L(E, F ) seriile absolut (normal) convergente sunt
convergente, acesta fiind unul din motivele pentru care vom considera n con-
tinuare operatori n spatii Banach. O prima aplicatie a acestui fapt este
urmatoarea Propozitie.
Propozitia 1.4. Fie E un spatiu Banach si A L(E).

X 1 n
1) Seria A este normal (absolut) convergenta. Fie
n!
n=0

def X 1 n
eA = A (1.9)
n!
n=0

a A, B L(E) si AB = BA eA eB = eB eA = eA+B
2) Dac

3) eA eA = I deci eA = (eA )1 L(E)

 n
A 1
4) e = lim I + A
n n

Demonstratie. 1) S tim din Propozitia 1.2 ca ||An || ||A||n n 0 si

X 1
cum ||A||n = e||A|| este convergenta, seria (1.9) este normal convergenta.
n!
n=0
2) Se rationeaza ca n cazul produsului a doua serii numerice absolut con-
vergente ([28, vol.I, Cap. VI, 2, Propozitia 2.6]).
3) Rezult a din 2)
n n
||A| n
  
1 0
X 1 k
4) Fie an = I + A , an = 1 + , bn = A si
n n k!
k=0
180

n
X 1
b0n = ||A||k . Pentru p 1 are loc
k!
k=0
n+p
X 1
||bn+p an || ||bn an || + Ak

k!
k=n+1
n n    
X 1
k
X 1 1 k1
A 1 ... 1 Ak +

k! k! n n
k=2 k=2
n+p n     
X 1 X 1 1 1 k1
+ ||A||k 1 ... 1 ||A||k +
k! k! k! n n
k=n+1 k=2
n+p
X 1
+ ||A||k = b0n+p a0n .
k!
k=n+1
 n
1
Cand p , bn+p eA n. Atunci ||eA an || e||A|| 1 + ||A|| 0
n
pentru n .

2. Spatii Hilbert si operatori autoadjuncti

Amintim (vezi [28, vol. I, Cap. II, 3]) ca un spatiu Hilbert este un spatiu
vectorial real sau complex H, pe care este definit un produs scalar (real, res-
pectiv complex), si care este complet n norma definita de produsul scalar.
In cele ce urmeaz a vom considera spatii Hilbert complexe cu produsul scalar
complex notat (x, y).
Un rezultat deosebit de important dedus din proprietatile produsului scalar
este inegalitatea lui Schwarz, mentionata deja de mai multe ori n capitolele
anterioare: x, y H p p
|(x, y)| (x, x) (y, y) (2.1)
aseste, de exemplu, n [28, vol.I, Cap. II, 3, Propozitia
O demonstratie se g
3.1]. p
Deoarece (x, x) = ||x|| este norma dedusa din produsul scalar, (2.1)
capata forma: x, y H
|(x, y)| ||x|| ||y|| (2.2)
Amintim, de asemenea, c a operatorii liniari si marginiti H C se numesc
functionale liniare iar spatiul Banach L(H, C) se noteaza H .
PROPOZIT IA 2.1. Pentru orice y H, functionala fy : H C

fy (x) = (x, y) (2.3)

 181

este liniar
a si m
arginit a fy H . In plus
a, adic

||fy || = sup |(x, y)| = ||y|| (2.4)

||x||1

Demonstratie. Liniaritatea este clara din proprietatile produsului scalar

iar inegalitatea lui Schwarz (2.2) mpreuna cu Propozitia 1.1, 2), conduc la pro-
prietatea de m arginire.
 Din (2.2) si Propozitia 1.2, c), ||fy || ||y||. Deoarece,
1
daca y 6= 0, fy y = ||y|| sup |fy (x)| = ||fy || rezulta (2.4) pentru
||y|| ||x||=1
y 6= 0. Pentru y = 0, (2.4) este evidenta.


Vom demonstra n continuare ca dualul H este format numai din functionale
de forma (2.3). Primul pas este proprietatea de descompunere ortogonala, im-
portanta si n sine, pentru care avem nevoie de rezultate preliminare.
PROPOZIT IA 2.2. (regula paralelogramului) x, y H are loc

||x + y||2 + ||x y||2 = 2(||x||2 + ||y||2 ) (2.5)

Demonstratie. Este un calcul simplu, bazat pe proprietatile produsului

scalar, recomandat ca exercitiu.

PROPOZIT IA 2.3. Fie H un spatiu Hilbert si E un subspatiu nchis al
lui H. Pentru x H exist
a un unic e E cu

||x e|| = inf{||x y|| | y E} (= d(x, E)).

Demonstratie. Fie (yn )n un sir din E cu

lim ||x yn || = inf{||x y|| | y E} = d(x, E).

n

Aplic
and (2.5) obtinem

||yn ym ||2 = ||(yn x) (ym x)||2 =

= 2||yn x||2 + 2||ym x||2 ||yn + ym 2x||2 =
2
2 2
1
= 2||yn x|| + 2||ym x|| 4 x (yn + ym )

.
2
2
1 x 1 (yn + ym ) d(x, E)2 de unde

Deoarece (yn + ym ) E,
2 2
2
1 2
4 x (yn + ym )

4d(x, E) .
2
182

Rezulta c a n , m
a dac

||yn ym ||2 2||yn x||2 + 2||ym x||2 4d(x, E)2

2d(x, E)2 + 2d(x, E)2 4d(x, E) = 0
= E. Obtinem
asadar (yn )n este sir Cauchy n H. Fie e = lim yn E
n
lim ||x yn || = d(x, E) = ||x e||.
n
Daca e0 E satisface ||x e0 || = d(x, E) atunci reluand rationamentul de
a (yn0 )n sir din E cu lim ||x yn0 || = ||x e0 || = d(x, E). Are loc
mai sus, exist
n

||yn yn0 ||2 = ||(yn x) + (x yn0 )||2 = 2||yn x||2 + 2||yn0 x||2
2
1 0
2 0 2 2
4 x (yn + yn 2||yn x|| + 2||yn x|| 4d(x, E) .
)
2

Pentru n obtinem ||e e0 ||2 2d(x, E)2 + 2d(x, E)2 4d(x, E)2 = 0 deci
e = e0 .

TEOREMA 2.4. (existenta proiectiei). Fie H un spatiu Hilbert si
E H un subspatiu nchis. Atunci orice h H se scrie n mod unic sub
forma h = e + g unde e E iar g are proprietatea (g, y) = 0 y E.
Demonstratie. Fie h H. Din Propozitia 2.3 exista un unic e E astfel
ncat ||h e|| = d(h, E). Fie g = h e. Pentru y E si t R,

||h e||2 ||h (e + ty)||2 = ||h e||2 2tRe(g, y) + t2 ||y||2

de unde rezulta c
a

t2 ||y||2 2tRe(g, y) 0 t R

ceea ce antreneaz
a Re(g, y) = 0. De asemenea

||h e||2 ||h (e + ity)||2 = ||h e||2 + t2 ||y||2 2tIm(g, y)

de unde se obtine ca mai sus Im(g, y) = 0. In final, (g, y) = 0 y E.

Pentru a demonstra unicitatea, fie h = e + g = e0 + g 0 unde e, e0 E,
(g, y) = 0 y E, (g 0 , y) = 0 y E. Atunci e e0 = g 0 g are proprietatea
(e e0 , y) = 0 y E. Pentru y = e e0 E rezulta ||e e0 ||2 = 0 deci e = e0
si atunci si g = g 0 .

Observatie. In general, dac a E este o submultime a lui H,
{g H|(g, y) = 0 y E} formeaz a un subspatiu nchis al lui H (exercitiu !).
Definitie. Fie H un spatiu Hilbert si E H. Se numeste ortogonalul lui
E, notat E , subspatiul nchis al vectorilor g H cu (g, y) = 0 y E.
 183

Cu aceasta definitie, Teorema 2.4 se reformuleza: orice element h al lui H

are o descompunere unic a de forma h = e + g, e E, g E (E este subspatiu
nchis al lui H) ceea ce vom scrie sub forma

H = E E,

fiind vorba, de fapt, de un izomorfism canonic.

Observatii. 1) H = {0} si {0} = H
2) DacaD = H atunci D = {0}
Putem demonstra acum rezultatul relativ la H anuntat anterior.
TEOREMA 2.5 (Lema lui Riesz). Pentru orice f H exist a un unic
yf H astfel nc
at x H.

f (x) = (x, yf ) (2.6)

Conform (2.4), ||yf ||H = ||f ||H .

Demonstratie. Fie E = ker f = {x H|f (x) = 0} = f 1 ({0}). f fiind
continu a rezult a E, evident subspatiu al lui H, este nchis. E = H revine
a c
la f 0 si atunci yf = 0 este elementul cautat. Presupunem E 6= H. Din
Teorema 2.4 rezult a E 6= {0}. Fie g0 E {0}. Atunci g0
a c / E deci
f (g0 ) 6= 0. Fie
def 1
yf = f (g0 )g0
||g0 ||2
yf E odat a cu g0 . Verific
 am (2.6).
f (x) f (x)
Pentru x H, x = x g0 + g0 = e + g cu e E, g E .
f (g0 ) f (g0 )
Rezult
a
 
f (x) 1
(x, yf ) = (e, yf ) + (g, yf ) = g0 , f (g0 )g0 = f (x).
f (g0 ) ||g0 ||2

Unicitatea lui yf este imediat a: daca y satisface (x, yf ) = (x, y) x H atunci

(x, yf y) = 0 x H si rezult a y = yf .


Observ am c a prin f yf , H este n bijectie cu H dar corespondenta
este conjugat liniar a: (1 f1 + 2 f2 ) = 1 (f1 ) + 2 (f2 ) 1 , 2 C,
f1 , f2 H . Prin iterarea rationamentului se obtine ca H este izometric
izomorf ca spatiu Banach cu H = (H ) .
Not am ca n cazul spatiilor Hilbert reale putem identifica H cu H prin
(2.6).
Revenind la studiul operatorilor liniari marginiti, fiecarui asemenea ope-
rator i se asociaz a un operator ntre spatiile duale, operatorul adjunct.
184

Definitie. Fie E, F spatii Banach si T L(E, F ). Se numeste operator

adjunct al lui T operatorul notat T 0 , T 0 : F E definit prin

(T 0 f )(x) = f (T x) f F , x E (2.7)

PROPOZIT IA 2.6. 1) Dac a T L(E, F ) atunci T 0 L(F , E ).

a T, S L(E, F ) si , C atunci (T + S)0 = T 0 + S 0
2) Dac
Demonstratie. 1) Fie f F cu ||f || 1. Atunci

||T 0 f || = sup{|(T 0 f )(x)| x E, ||x|| 1} =

= sup{|f (T x)| x E, ||x|| 1} ||f || ||T || ||T ||,

a ca T 0 L(F , E ) si ||T 0 || ||T ||.

folosind Propozitia 1.2, c). Rezult

2) Fie f F , x E

(T + S)0 (f )(x) = f [(T + S)(x)] = f [T (x) + S(x)] =

= f [T x] + f [Sx] = (T 0 f )(x) + (S 0 f )(x) =
= (T 0 + S 0 )(f )(x).

Observatie. Se arat a (vezi [14], [42], [69], [83]) ca ||T 0 || = ||T ||.
Nu vom mai insista acum asupra adjunctului unui operator n spatii Ba-
nach arbitrare concentrandu-se studiul la cazul T L(H) cu H spatiu Hilbert.
Fie bijectia canonic
a data de (2.6), : H H, (f ) = yf si fie, pentru
T L(H)
T = T 0 1 : H H (2.8)
Atunci, conform (2.3), x H avem 1 T x = T 0 fx de unde obtinem pentru
yH

(1 T x)(y) = (T x, y) = (T 0 fx )(y) = fx (T y) = (x, T y).

a x, y H, T satisface
Rezulta c

(T x, y) = (x, T y) (2.9)

a T = T operatorul se numeste autoadjunct.

Definitie. Dac
TEOREMA 2.7. 1) T L(H) si ||T || = ||T ||.
2) Daca T, S L(H) si , C,

(T + S) =
T + S
(2.10)

(T S) = S T (2.11)
3) (T ) = T ; I = I
 185

a T este inversabil n L(H) atunci T este inversabil n L(H) si

4) Dac
(T )1 = (T 1 ) (2.12)
5) ||T T || = ||T ||2 (2.13)

Demonstratie. 1) Incepem prin a observa ca (2.9) defineste n mod unic
pe T x: ntr-adev a (T x, y) = (g, y) y H atunci (T x g, y) = 0
ar, dac
y H ceea ce nseamn a T x g H = {0} deci g = T x. Folosind
a c
aceasta observatie rezult a pentru x, y, t H si , C,
a c
(T (x + t), y) = (x + t, T y) = (x, T y) + (t, T y) =
= (T x + T t, y)
deci T este liniar.
Am v azut n (2.4) c
a
||T x|| = sup |(T x, y)| = sup |(x, T y)|
||y||1 ||y||1

sup ||x|| ||T || ||y|| = ||x|| ||T || x H.

||y||1

Atunci T L(H) conform Propozitiei 1.1 2) si ||T || ||T || conform Propozitiei

1.2 c). Pe de alt
a parte, din (2.4),
||T y|| = sup |(x, T y)| = sup |(T x, y)| ||T || ||y|| y H
||x||1 ||x||1

deci ||T || ||T || asadar ||T || = ||T ||.

2) Folosim tot (2.9). Fie x, y H.
((T + S) x, y) = (x, (T + S)y) = Sy) =
(x, T y) + (x,
)x, y)
T x + S
= ((
si (2.10) rezult
a. De asemenea
((T S) x, y) = (x, T Sy) = (T x, Sy) = (S T x, y)
si obtinem (2.11).
3) Fie x, y H. ((T ) x, y) = (x, T y) = (T x, y) de unde T = (T ) .

I = I revine la (x, y) = (x, y) x, y H.
4) Deoarece T 1 T = I = T T 1 , 2) conduce la T (T 1 ) = I = (T 1 ) T
deci T este inversibil si (T )1 = (T 1 ) .
5) Din Propozitia 1.2 b), ||T || = sup ||T x||. Atunci, tinand cont de 1),
||x||=1

||T ||2 = sup ||T x||2 = sup (T x, T x) = sup (T T x, x)

||x||=1 ||x||=1 ||x||=1

sup ||T T x|| = ||T T || ||T || ||T || = ||T ||2
||x||=1
186

si (2.13) este demonstrat

a.

Exemple. 1) Dac a A L(Rn , Rm ) se reprezinta n bazele canonice prin
matricea A = [aij ]i,j , atunci A are reprezentarea At = [aji ]i,j . In cazul
A = [aij ]i,j L(Cn , Cm ), A = At = [
aji ]i,j , a
ji fiind conjugatul complex al
lui aji . Prin urmare, daca A L(Rn ), A = A aij = aji i, j, matricile cu
aceasta proprietatea fiind numite simetrice. n cazul A L(Cn ), A = A
aij = aji i, j.
2) Pentru operatorul Fredholm K : L2 (G) L2 (G),
Z
(Ku)(x) = k(x, y)u(y)dy
G

arginit (1, Exemplul 3), K : L2 (G) L2 (G) este definit prin

care este m
Z

(K u)(x) = k(y, x)u(y)dy
G

Intr-adev a v L2 (G), aplicand Teorema lui Fubini rezulta

ar, dac
Z
< Ku, v >= (Ku)(x)v(x)dx =
G
Z Z  Z Z 
= k(x, y)u(y)dy v(x)dx = k(x, y)v(x)dx u(y)dy =
G G G G
Z Z 
= u(y) k(x, y)v(x)dx dy =< u, K v >=
G G
Z
= u(y)(K v)(y)dy
G

si se obtine
Z

(K v)(x) = k (x, y)v(y)dy cu k (x, y) = k(y, x).
G

Conditia K = K revine la k(x, y) = k(y, x) x, y G, iar n cazul n care

spatiile L2 sunt reale (se lucreaz a cu functii reale) operatorul Fredholm este
autoadjunct dac a nucleul este simetric: k(x, y) = k(y, x) x, y G.
3) Un exemplu important de operatori n spatii Hilbert l constituie proiectiile.
Definitie. Fie H un spatiu Hilbert. P L(H) se numeste proiectie daca
2
P = P . Dac a, n plus, P = P proiectia se numeste ortogonala.
PROPOZIT IA 2.8. Fie H un spatiu Hilbert. Daca P L(H) este o
proiectie ortogonal a, H se descompune n

H = R(P ) R(P ) (2.14)

 187

def
unde R(P ) = P H se numeste imaginea (range) lui P .
Daca E este un subspatiu nchis al lui H atunci exista P = PE o proiectie
ortogonala pe H cu E = PE H.
Demonstratie. Deoarece P 2 = P se observa ca E = P H este un
subspatiu nchis al lui H: lim P xn = y lim P 2 xn = lim P xn = P y = y
n n n
si atunci Teorema 2.4 conduce la (2.14). Tot din Teorema 2.4 daca E este un
subspatiu nchis al lui H, H = E E . Pentru h = e + g, e E, g E
definim PE h = e. Se obtine un operator liniar cu PE H = E iar din unicitatea
descompunerii, PE2 = PE . Deoarece (g, e) = 0, ||h||2 = ||e||2 + ||g||2 . Rezulta
||e|| = ||PE h|| ||h|| deci PE este marginit. Daca h1 = e1 + g1 , h2 = e2 + g2 ,
e1 , e2 E, g1 , g2 E ,
(PE h1 , h2 ) = (e1 , e2 +g2 ) = (e1 , e2 ) = (e1 , PE h2 ) = (e1 +g1 , PE h2 ) = (h1 , PE h2 )
deci PE = PE si PE este o proiectie ortogonala.

a P este o proiectie ortogonala atunci g
Observatie. Dac R(P ) ,
P g = 0.

3 Rezolvanta si spectrul unui operator liniar m

arginit
Definitie. Fie E un spatiu Banach si fie T L(E). Numarul complex se afla
n multimea rezolvant a a lui T , notata (T ), daca IT este inversabil n L(E).
(I este operatorul identitate pe E). Pentru (T ), R(, T ) = (I T )1
se numeste rezolvanta lui T n .
Multimea C (T ) se numeste spectrul lui T .
Pentru cazul operatorilor liniari pe Rn aceste notiuni pot fi gasite n [29,
Cap. 3., 6] n contextul caculului functional analitic pentru matrici patrate.
Prezent am n teorema urm atoare proprietatile principale ale rezolvantei ex-
tinzand n cazul spatiilor Banach arbitrare rezultate din cazul finit dimen-
sional. Pentru a simplifica notatia vom scrie si T n loc de I T . Pentru
convergenta seriilor n spatii Banach se poate consulta, de exemplu, [28, vol.
I, Cap. VI, 1].
TEOREMA 3.1. Fie E un spatiu Banach si T L(E).
(1) (T ) este o multime deschisa si 0 (T ) R > 0 astfel ncat, daca
| 0 | < R,
X
R(, T ) = ( 0 )n An (3.1)
n=0
cu An L(E), seria fiind normal(absolut) convergenta n L(E).
(2) , (T ), R(, T ) si R(, T ) comuta si
R(, T ) R(, T ) = ( )R(, T )R(, T ) (3.2)
188

(identitatea lui Hilbert a rezolventei)

(3) Daca || > ||T || atunci (T ) si

X 1
(3.3) R(, T ) = Tn
n+1
n=0

a n L(E).
seria fiind normal convergent
Demonstratie. (1) Fie 0 (T ) si fie C cu
1
| 0 | < (3.4)
||R(0 , T )||

X
Seria S() = (0 )n R(0 , T )n este normal convergenta conform testului
n=0
radicalului ([28, vol. I, Cap. VI, 1, Corolar 1.8.1]) ||(0 )n R(0 , T )n ||
|0 |n ||R(0 , T )||n si din (3.4), pentru orice n 1,
p
n
||(0 )n R(0 , T )n || |0 |||R(0 , T )|| < 1.

Verificam c
a R(, T ) = R(0 , T )S().
Xn
Fie Sn () = (0 )k R(0 , T )k
k=0

n
X
( T )(0 T )1 Sn () = ( T ) (0 T )k1 (0 )k =
k=0
n
X
= (0 T + 0 ) (0 T )k1 (0 )k =
k=0

= I (0 T )n1 (0 )n+1 = I R(0 , T )n+1 (0 )n+1 I, n

deoarece, din (3.4),

||(0 )n+1 R(0 , T )n+1 || (|0 |||R(0 , T )||)n+1 0, n .

Rezulta ca ( T )R(0 , T )S() = I si, similar, R(0 , T )S()( T ) = I. n

X
consecinta (T ) si R(, T ) = An ( 0 )n cu An = (1)n R(0 , T )n+1 .
n=0
(2) (I T )(I T )[R(, T ) R(, T )] = I T I + T = ( )I si
(3.2) rezult
a. s

1 n 1 n
1 n
n
||T ||
(3) Deoarece n T

n
||T || < 1 rezulta n
T < 1 si
|| ||
seria (3.3) este normal (absolut) convergenta. Daca notam din nou Sn () =
 189

n
X 1
T k atunci
k+1
k=0

n n
X 1 k X 1 1
(I T )Sn () = k
T k+1
T k+1 = I n+1 T n+1 I
n
k=0 k=0

X 1
de unde rezult a (T ) si
a c T n = (I T )1 = R(, T ).
n+1
n=0

Observatie. Prin aplicarea criteriului radicalului ([28, vol. I, Cap. p VI, 1,
Propozitia 1.8.1]) se obtine convergenta seriei (3.3) pentru || > lim sup n ||T n ||.
n
COROLAR 3.1.1. T L(E),
n p o
(T ) C | || lim sup n ||T n || { C| || ||T ||}.
n

Proprietatea urm atoare este valabila pentru operatori liniari marginiti n spatii
Banach complexe dar va fi demonstrata pentru operatori liniari marginiti n
spatii Hilbert complexe datorit a atat aplicatiilor avute n vedere cat si faptului
ca demonstratia n cazul spatiilor Banach presupune elemente auxiliare care
ar complica expunerea. Recomandam celor interesati [14], [37], [83].
TEOREMA 3.2. Fie H un spatiu Hilbert complex si T L(H). Atunci
(T ) 6= .
Demonstratie. Presupunem ca (T ) = , deci (T ) = C. Fie, pentru
g, h H, functia f : C C, f (z) = (R(z, T )g, h). Conform Teoremei 3.1,
(1), f este analitica n C iar conform (3), pentru |z| > ||T ||,

1 X 1 n
f (z) = (T g, h). Atunci
z zn
n=0

 n
1 X ||T || 1 |z| ||g|| ||h||
|f (z)| ||g|| ||h|| = ||g|| ||h|| = .
|z| |z| |z| |z| ||T || |z| ||T ||
n=0

a lim |f (z)| = 0 asadar f este marginita. Fiind o functie analitica

Deducem c
|z|
n C (functie ntreag
a) si m
arginita, din Teorema lui Liouville ([29, Cap. 2,
4, Teorema 4.4]) rezult a c
a f este o constanta care, avand n vedere limita
zero la infinit, nu poate fi decat zero. Rezulta ca C, (R(, T )g, h) = 0
g, h H. Atunci g H, R(, T )g H = {0} adica R(, T ) = 0, evident
o contradictie. Asadar (T ) 6= si Teorema este demonstrata.

Definitie. Fie E un spatiu Banach si T L(E). Numarul real pozitiv
r(T ) = sup{|| | (T )} se numeste raza spectrala a lui T .
190

TEOREMA 3.3. Fie E un spatiu Banach si T L(E). Atunci exista

1
lim ||T n || n = r(T ).
n
Demonstratie. Fie a = inf{||T n ||1/n |n N}, fie > 0 si fie m (fix) astfel
a n N , n = mp + q, 0 q m 1 si atunci
ncat ||T m ||1/m a + . Dac

||T n ||1/n = ||T mp T q ||1/n ||T m ||p/n ||T ||q/n (a + )mp/n ||T ||q/n .
mp q
Daca n , 1 si 0 si obtinem ca limsup ||T n ||1/n a +
n n n
(pentru definitia limsup xn , liminf xn , vezi, de exemplu, [28, vol. I, Cap. I,
n n
4]). Atunci, > 0, a liminf ||T n ||1/n limsup ||T n ||1/n a + . Rezulta
n n
ca
liminf ||T n ||1/n = limsup ||T n ||1/n = lim ||T n ||1/n = a.
n n n

Ramane de ar atat ca a = r(T ). Din Corolarul 3.1.1, daca || > a, atunci

|| > r(T ) deci r(T ) a. Din Teorema 3.1 R(, T ) este olomorfa pentru
|| > r(T ) si are dezvoltarea Laurent (3.3) spre . Din unicitatea dezvoltarii
Laurent deducem a ea este valabila pentru || > r(T ) si atunci, cu
c
1 n
|| > r(T ), lim T = 0. Prin urmare, > 0, luand = r(T ) +
n n
deducem c a n0 = n0 () astfel ncat ||T n || [r(T ) + ]n n n0 , adica
||T n ||1/n r(T ) + , n n0 . Pentru n obtinem a r(T ) + > 0
deci a r(T ) si rezulta c
a a = r(T ).

O parte important a, dar care poate fi vida, a spectrului unui operator o
constituie spectrul punctual, format din valorile proprii.
Definitie. Fie E un spatiu Banach si T L(E). C se numeste valoare
proprie a lui T dac a x E {0} astfel ncat
a exist

T x = x (3.5)

x care satisface (3.5) se numeste vector propriu al lui T . Este clar ca daca
este valoare proprie a lui T , {x E {0}|x satisface (3.5) } este subspatiu
nchis al lui E numit subspatiu propriu.
Evident c a valorile proprii se afla n (T ) deoarece ( T ) nu este injectiv.
In cazul operatorilor liniari pe spatii finit dimensionale, tot spectrul este format
din valori proprii. In cazul operatorilor liniari marginiti n spatii infinit dimen-
sionale, spectrul punctual poate fi vid. Vom analiza n paragraful urmator o
clasa de operatori liniari marginiti n spatii infinit dimensionale al caror spec-
tru coincide cu spectrul punctual. Analiza detaliata a proprietatilor spectrale
ale operatorilor este efectuat a n monografii specializate. Recomandam [14],
[15], [42], [69], [79], [83].
 191

In cazul operatorilor autoadjuncti n spatii Hilbert se pot preciza pro-

prietati suplimentare ale spectrului.
TEOREMA 3.4. Fie H un spatiu Hilbert complex si T L(H), T = T .
Atunci
(1) (T ) R si C cu Im 6= 0,

1
||R(, T )|| (3.6)
|Im |

(2) r(T ) = ||T ||

(3) Daca 1 si 2 sunt valori proprii ale lui T , 1 6= 2 , cu vectori proprii
corespunz atori h1 si h2 atunci (h1 , h2 ) = 0 (spatiile proprii corespunzatoare
unor valori proprii distincte sunt ortogonale).
Demonstratie. (1) Deoarece (T x, x) = (x, T x) = (x, T x) = (T x, x)
deducem c a (T x, x) R x H. Atunci pentru C, x H,
Im (( T )x, x) = Im [(x, x)] = ||x||2 Im de unde deducem, folosind inega-
litatea lui Schwarz, |Im | ||x||2 |(( T )x, x)| ||( T )x|| ||x||, deci
C, x H
||( T )x|| |Im | ||x|| (3.7)
Rezulta ca C cu Im 6= 0, ( T ) este injectiv. Demonstram ca n
aceasta situatie ( T ) este surjectiv. Din (3.7) rezulta usor ca ( T )H
este un subspatiu nchis al lui H. Daca ar fi diferit de H ar exista, conform
2, Teorema 2.4, y H {0} astfel ncat, x H, (( T )x, y) = 0 deci
T )y) = 0 x H. Rezulta ca (
(x, ( T )y = 0 adica T y = y, y 6= 0 si
asta contrazice faptul probat mai sus ca (T y, y) R.
Rezult a (T ) este surjectiv iar (3.7) implica si marginirea lui (T )1 .
a c
Asadar (T ) R si din (3.7) rezulta (3.6).
n n
(2) Conform cu Teorema 3.3, r(T ) = lim ||T n ||1/n = lim ||T 2 ||1/2 . Dar
n n
n n
din Teorema 2.7, (5), ||T 2 || = ||T T || = ||T ||2 deci ||T 2 || = ||T ||2 n, de unde
n n
deducem ||T 2 ||1/2 = ||T || n si atunci r(T ) = ||T ||.
(3) Fie 1 , 2 R, 1 6= 2 valori proprii si h1 , h2 H cu T h1 = 1 h1 ,
T h2 = 2 h2 . Din (T h1 , h2 ) = (h1 , T h2 ) deducem 1 (h1 , h2 ) = 2 (h1 , h2 ) de
unde (h1 , h2 ) = 0.

COROLAR 3.4.1. Dac
a T L(H), T = T si T 6= 0 atunci (T ) 6= {0}.
Demonstratie. Dac a (T ) = {0} atunci r(T ) = 0 = ||T || deci T = 0 n
contradictie cu ipoteza.

Incheiem cu o observatie simpla.
PROPOZIT IA 3.5. Fie H un spatiu Hilbert si T L(H). Atunci
(T )}.
(T ) = {|
192

Demonstratie. Deoarece [( T )1 ] = ( T )1 , (T )
(T ), deci (T )
(T ).

4. Operatori compacti
Definitie. Fie E, F spatii Banach si T L(E, F ). T se numeste compact (sau
complet continuu) dac a (xn )n sir marginit din E, (T xn )n contine un subsir
convergent.
Observatia 4.1. O reformulare a definitiei precedente este: T este com-
pact daca duce multimi m arginite n multimi relativ compacte, chiar:
T este compact dac a duce bila unitate
ntr-o
multime relativ compacta:
1
evident ca dac a ||xn || M n atunci M xn 1 si (T xkn )n este convergent

  
1
T xk este convergent.
M n n
Exemplul 1. Fie K : C(G) C(G) operatorul integral cu nucleu con-
tinuu k definit n 1, Exemplul 2. Am vazut ca acest operator duce multimi
marginite n multimi relativ compacte, prin urmare K este un operator com-
pact.
Exemplul 2. (Operatori de rang finit). Fie T L(E, F ). Presupunem
XN
ca exista f1 , . . . , fN F astfel ncat x E, T x = j (x)fj , j (x) C,
j=1
j = 1, . . . , N . In acest caz se spune ca T are rang finit ( N ).
PROPOZIT IA 4.1. Dac a T are rang finit, T este compact.
Demonstratie. Fie (xn )n un sir marginit din E, ||xn || M , n. Atunci,
n N
||T xn || ||T || ||xn || ||T ||M (4.1)
Observam la nceput c a X = [fj ]nj=1 este subspatiul liniar nchis
a, dac
N
generat de {f1 , . . . , fN } atunci C este (canonic) izomorf cu X prin

XN XN
j ej =
j fj cu {e1 , . . . , eN }
j=1 j=1

baza canonic a din CN ( este liniar

a si bijectiva).
Deoarece demonstratia f
acuta pentru Rn se transcrie ntocmai n cazul
lui Cn , toate normele de pe Cn sunt echivalente cu norma euclidiana. Daca
|| || este norma pe X, ||()|| este norma pe CN , deci echivalenta cu norma
XN
euclidiana, si deducem c
a daca T xn = j,n fj , n N, din (4.1) rezulta
j=1
 193

ca M1 1 astfel nc at |j,n | M1 j = 1, . . . , N , n N. Atunci sirul

(1,n )n contine un subsir convergent, (1,n1 )n , sirul (2,n1 )n contine un subsir
convergent (2,n2 )n , procedeul conducand la constructia subsirului
{(1,nN , 2,nN , . . . , N,nN )}n din CN convergent n norma euclidiana, cu
XN N
X
lim j,nN ej = j ej CN . Din echivalenta normelor
n
j=1 j=1

N
X N
X N
X
lim j,nN ej = lim j,nN fj = lim T xnN = j fj
n n n
j=1 j=1 j=1

si rezult
a c
a T este compact.

Teorema 4.2. Fie E un spatiu Banach.
(1) Dac a T, S L(E) sunt compacti si , C atunci T + S este
compact.
(2) Dac a T, S L(E) si T este compact atunci T S si S T sunt operatori
compacti.
(3) Dac a (Tn )n este un sir de operatori compacti si T = lim Tn n L(E)
n
atunci T este compact.
Demonstratie. (1) Este un exercitiu usor, recomandat cititorului.
(2) Fie (xn )n un sir m arginit din E. Atunci si (Sxn )n este un sir marginit
din E. Deoarece T este compact, sirul {T (Sxn )}n = {(T S)(xn )}n contine un
subsir convergent deci T S este compact. Lasam ca exercitiu demonstrarea
compacit atii lui S T .
(3) Fie (xj )j un sir m arginit din E, ||xj || M j. Deoarece T1 este
compact exist a subsirul (xj1 )j al (xj )j cu lim T1 xj1 = y1 E, apoi exista
j
subsirul (xj2 )j al (xj1 )j cu lim T2 xj2 = y2 E, etc. Atunci subsirul diagonal
j
(xjj )j al (xj )j are proprietatea ca lim Tn xjj = yn n 1. Are loc estimarea
j

||T xjj T xmm || ||T xjj Tn xjj || + ||Tn xjj Tn xmm ||+
+||Tn xmm T xmm || ||T Tn || ||xjj || + ||Tn xjj Tn xmm ||+ (4.2)
+||T Tn || ||xmm || 2M ||T Tn || + ||Tn xjj Tn xmm ||
Fie > 0. Deoarece lim ||T Tn || = 0 exista n N astfel ncat n n
n

||T Tn || < . Deoarece lim Tn xjj = yj , sirul (Tn xjj )j este Cauchy.
3M j

Atunci j N astfel nc at j, m j , ||Tn xjj Tn xmm || < . Din (4.2)
3

rezult a j, m j , ||T xjj T xmm || < 2M
a c + = si (T xjj )j rezulta
3M 3
sir Cauchy n spatiul Banach E deci convergent.
194

Aplicatie. Fie T : L2 ([a, b]) L2 ([a, b]) un operator Fredholm cu nucleu

k L2 ([a, b] [a, b]) (a < b). Vom arata ca T este limita unui sir de operatori
de rang finit, deci T este compact. Fie pentru aceasta (n )n1 un sistem
ortonormal complet n L2 ([a, b]) (de exemplu sistemul trigonometric; vezi [28,
vol. I, Cap. VI, 6] si [28, vol. II, Cap. VIII, 6]). Atunci
{m (x)n (y)|m, n 1} este un sistem complet n L2 ([a, b] [a, b]) (vezi [43])
si
X XN
k(x, y) = mn m (x)n (y) = lim mn m (x)n (y)
N
m,n=1 m,n=1

seria dubla fiind convergent

a n norma din L2 ([a, b] [a, b]) (pentru serii duble
vezi [28, vol. I, Cap. VI, 1, 2]). Fie
N
X
kN (x, y) = mn m (x)n (y)
m,n=1

si TN : L2 ([a, b]) L2 [a, b])

Z b
(TN u)(x) = kN (x, y)u(y)dy
a

a u L2 ([a, b]),
Observam c
N
"N Z b # N
X X X
(TN u)(x) = mn n (y)u(y)dy m (x) = m (u)m (x).
m=1 n=1 a m=1

Rezulta c
a TN este operator de rang finit si aplicand inegalitatea lui Schwarz
Z b Z b 2
 
||TN u T u||2 =  [kN (x, y) k(x, y)]u(y)dy  dx
 
a a
Z b Z b  Z b 
2 2
|kN (x, y) k(x, y)| dxdy |u(y)| dy =
a a a
= ||kN k||2L2 ([a,b][a,b]) ||u||2L2 ([a,b]) .

Rezulta c a ||TN T || ||kN k||L2 0 pentru N deci T este limita

unui sir de operatori de rang finit. Operatorii de rang finit fiind compacti
rezulta ca T este compact.
Proprietatea de compacitate se transmite adjunctului.
PROPOZIT IA 4.3. Fie X un spatiu Banach si T L(X). Daca T este
compact atunci si T 0 este compact.
In cazul n care X este spatiu Hilbert, T este compact daca si numai daca

T este compact.
 195

Demonstratie. Fie (fn )n un sir marginit din X , ||fn || M n si fie

x X cu ||x|| 1. Conform cu (2.7), (T 0 fn )(x) = fn (T x), n. Observam ca
x0 , x00 X, |fn (x0 ) fn (x00 )| = |fn (x0 x00 )| ||fn || ||x0 x00 || M ||x0 x00 ||
asadar (fn )n este uniform echicontinuu.
Fie B1 = {x X| ||x|| 1} bila unitate din X. Deoarece T este com-
pact, K = T B1 este o multime compacta din X. Consideram sirul (fn )n n
(C(K), || || ) si verific
am c a este marginit. Deoarece K este marginita exista
R > 0 cu ||x|| R x K. Atunci, x K, |fn (x)| ||fn || ||x|| M ||x||
M R n si (fn )n rezult a un sir marginit si uniform echicontinuu din C(K).
Teorema Ascoli-Arzela (Cap. 2, 1, Teorema 1.3) implica faptul ca (fn )n
contine un subsir (fkn )n uniform convergent pe K. Rezulta ca {fkn (T x)}n
converge uniform n x B1 pentru n , deci este uniform Cauchy adica
> 0 n N astfel nc at n, m n , sup |fkn (T x) fkm (T x)| < . Dar
||x||1
asta revine la sup |(T fkn T fkm )(x)| = ||T fkn T 0 fkm || < n, m n .
0 0 0
||x||1
X 0 este spatiu Banach deci (T 0 fkn )n fiind sir Cauchy va fi convergent ceea ce
demonstreaz a faptul ca T 0 este compact.
In cazul spatiilor Hilbert se obtine ca T compact T compact si T
compact (T ) = T compact.

In continuare vom studia spectrul operatorilor compacti. Vom considera
operatorii n spatii Hilbert complexe, mentionand ca toate rezultatele care
vor fi obtinute sunt valabile si n cazul operatorilor compacti n spatii Banach
complexe.
Incepem cu o proprietate importanta dedusa din compacitate.
TEOREMA 4.4. Fie H un spatiu Hilbert, T L(H) un operator com-
pact. Fie C {0}. Atunci R(I T ) = (I T )(H) este subspatiu nchis
al lui H si au loc descompunerile

H = ker (I T ) R(I T ) = ker (I T ) R[(I T ) ] (4.3)

Demonstratie. Presupunem la nceput ker (I T ) = {0}. Fie

yn = (I T )xn (4.4)

cu lim yn = y. Dac a exist a un subsir (xkn )n cu ||xkn || M n atuci (xn )n

n
1
contine un subsir (xnj )j cu lim T xnj = z. Din (4.4) xnj = (ynj + T xnj )
j
1
x = (y + z) si atunci z = T x iar y = (I T )x R[(I T )].

Daca nu exista un subsir m arginit al lui (xn )n rezulta ca lim ||xn || = si
n
1 1
atunci, pentru hn = xn , avem lim(I T )hn = lim yn = 0. Dar,
||xn || n n ||xn ||
196

deoarece ||hn || = 1 n si T este compact, exista un subsir (hkn )n al lui (hn )n

astfel ncat exist
a lim T hkn = z. Rezulta ca
n

1 1 not
hkn = [T hkn + (I T )hkn ] z = h.

Deoarece ||hkn || = 1 n ||h|| = 1 si

(I T )h = z T h = z T (lim hkn ) = z lim T hkn = z z = 0.

n n

Aceasta este n contradictie cu ipoteza ker (I T ) = {0}, asadar (xn )n

contine un subsir m arginit si rezulta ca R(I T ) este nchis daca (I T )
este injectiv.
Observ am n continuare c a, n general pentru A L(H), daca x ker A
atunci (x, y) = 0 y R(A). Intr-adevar, fie y = Ah, h H. Atunci
(x, y) = (x, Ah) = (A x, h) = 0.
Reciproc, dac a x R(A) atunci (x, Ah) = 0 h H (A x, h) = 0
h H si atunci A x = 0 deci x ker A . Rezulta ker A = R(A) deci n
particular ker (I T ) = [R(I T )] si (4.3) va rezulta din Teorema 2.4
daca arat
am c a R(I T ) este nchis.
Deoarece ker (I T ) este nchis, H = ker (I T ) [ker (I T )] deci
(I T )H = (I T )[ker (I T )] .
Fie acum yn = (I T )xn y, n , cu xn [ker (I T )] n. Daca
exista (xkn )n cu ||xkn || M n atunci exista un subsir (xnj )j cu lim T xnj = z.
j
Rezulta c
a
1 1
xnj = (ynj + T xnj ) x = (y + z)
j
si atunci z = T x iar y = (I T )x.
1
Daca lim ||xn || = , lu
am hn = xn si obtinem hn [ker (I T )]
n ||xn ||
si lim(I T )hn = 0. Deoarece ||hn | = 1 n si T este compact exista (hkn )n
n
subsir al (hn )n cu lim T hkn = z de unde rezulta ca
n

1 1
hkn = [T hkn + (I T )hkn ] z = h, ||h|| = 1

si h [ker (I T )] . Dar (I T )h = z T h = z lim T hkn = z z = 0
n
adica h ker (I T ). Deoarece, n general, E E = {0}, rezulta h = 0, o
contradictie, asadar nu este posibil ca lim ||xn || = , R(I T ) este nchis si
n
prima egalitatea din (4.3) este demonstrata. Deoarece T este compact odata
cu T , cea de-a doua egalitate se demonstreaza n acelasi mod.

 197

Pentru a continua studiul spectrului operatorilor compacti este necesara

urmatoarea teorem a, Teorema aplicatiei deschise, a carei demonstratie pre-
supune ns a rezultate de topologie (clasificarea Baire) care depasesc scopul
acestei c arti. Recomand am cititorului interesat monografiile [13], [14], [19],
[83].
TEOREMA 4.5. (Teorema lui Banach a aplicatiei deschise). Fie
E, F spatii Banach si T L(E, F ) un operator surjectiv. Atunci G o multime
deschis a din E, T (G) este o multime deschisa din F . In consecinta, daca T
este si injectiv, T 1 L(F, E).
TEOREMA 4.6. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H) un operator
compact. Dac a 6= 0 si (T ) atunci este valoare proprie a lui T de
multiplicitate finit a (adic a subspatiul propriu corespunzator are dimensiune
finita).
Demonstratie. Presupunem ca nu este valoare proprie a lui T . Atunci
operatorul ( T ) este injectiv, adica avem ker ( T ) = {0}. Stim din
Teorema 4.4 c a R( T ) este nchis si vom arata ca R( T ) = H ceea ce va
implica ( T ) inversabil n L(H), n contradictie cu (T ).
Presupunem, prin reducere la absurd, ca E1 = ( T )H 6= H. Atunci
E2 = ( T )E1 este subspatiu nchis al E1 si E2 6= E1 (n caz contrar
( T )|E1 : E1 E1 ar fi inversabil de unde ar rezulta E1 = H). Iterandu-l
pe ( T ) form am sirul de subspatiu nchise (En )n cu En+1 En , En+1 6= En
n. Conform Teoremei 2.4, En = En+1 Fn+1 cu Fn+1 6= {0}, Fn+1 subspatiu
nchis al En cu proprietatea (y, h) = 0 y Fn+1 , h En+1 . Fie pentru
n 1, yn Fn+1 cu ||yn || = 1. Deoarece (yn , h) = 0 h En+1 rezulta

||yn h||2 = ||yn ||2 + ||h||2 1 h En+1

deci ||yn h|| 1 h En+1 . Fie n, p 1. Are loc

1
[( T )yn ( T )yn+p ] + yn+p En+1

si atunci
 
1 1
yn yn+p + [( T )yn ( T )yn+p ] = (T yn T yn+p ) 1

de unde rezult a ||T yn+p T yn || || > 0 n, p 1 si prin urmare sirul

a c
(T yn )n nu contine nici un subsir Cauchy deci nu poate avea un subsir conver-
gent, n contradictie cu faptul ca T este compact.
Rezult a c
a este valoare proprie a lui T .
Presupunem c a nu ar avea multiplicitate finita. Ar exista atunci un sir
(xn )n de vectori liniar independenti din H cu ||xn || = 1 n astfel ncat
T xn = xn n. Ration am ca mai nainte. Fie pentru n 1, Xn = c.l.m
198

{x1 , . . . , xn } subspatiul nchis generat de {x1 , . . . , xn }. Din ipoteza de liniar

independent a rezulta Xn Xn+1 , Xn 6= Xn+1 , n. Fie, pentru n 1, yn
Xn+1 si (yn , h) = 0 h Xn . Deoarece yn Xn+1 si p 1, (yn+p , h) = 0
h Xn+1 rezult a (yn+p , yn ) = 0 n 1, p 1 de unde ||yn+p 2
yn || =
1
= ||yn+p ||2 + ||yn ||2 = 2 si atunci n, p 1, (T yn+p T yn ) = ||yn+p


yn || = 2 adic a ||T yn+p T yn || = || 2 n, p 1 ceea ce arata ca (T yn )n
nu contine nici un subsir convergent, n contradictie cu T operator compact.
Asadar are multiplicitate finit a si Teorema este demonstrata.

COROLAR 4.6.1. (Alternativa lui Fredholm). Fie H un spatiu
Hilbert si T L(H) un operator compact. Pentru C {0}, ( T )1
exista sau T x = x are o solutie x H {0}, cele doua cazuri excluzandu-se
reciproc. Mai precis ker (T ) = {0} y H unic x H astfel ncat
y = (T )x.
Demonstratie. S-a demonstrat n Teorema 4.6 ca daca 6= 0 nu este
valoare proprie, ceea ce revine la faptul ca T x = x are numai solutia x = 0,
atunci ( T ) este inversabil.

PROPOZIT IA 4.7. Dac a T L(H) este compact si (T ) {0}
atunci este valoare proprie pentru T de aceeasi multiplicitate (finita) cu
cea a lui .
Demonstratie. S tim din Propozitia 3.5 ca (T ) (T ) si

cum T este compact, este valoare proprie de multiplicitate finita pentru
T conform Teoremei 4.6. Fie n = dim ker (T ), m = dim ker (T ).

Presupunem c a n < m si fie {e1 , . . . , en } o baza ortonormala pentru ker(T )
si {h1 , . . . , hm } o baza ortonormal a pentru ker (T ) = [R(T )] . Pentru
Xn
x H fie A L(H) definit prin Ax = (T )x + (x, ej )hj .
j=1
Observ
am n primul rand ca avem ker A = {0}. ntr-adevar daca
X n
Ax = (T )x + (x, ej )hj = 0 atunci
j=1

n
X
(T )x = (x, ej )hj R(T ) [R(T )] = {0}
j=1

deci x ker (T ) si (x, ej ) = 0 j = 1, . . . , n de unde x = 0 (deoarece

{e1 , . . . , en } este baz
a n ker (T )).
A = T + K I unde T este compact prin ipoteza si K este de rang
finit, deci compact. Deoarece 6= 0 si nu este valoare proprie a lui T + K,
(T + K I) este inversabil conform Teoremei 4.6 si atunci exista xn H cu
 199

Axn = hn+1 . Rezult

a

1 = ||hn+1 ||2 = (hn+1 , hn+1 ) = (hn+1 , Axn ) = (hn+1 , (T )xn )+

n
X
+ (xn , ej )(hn+1 , hj ) = 0
j=1

deoarece hn+1 [(T )H] si {h1 , . . . , hn+1 } este sistem ortogonal. Se

obtine o contradictie care arat a ca nu putem avea n < m. Atunci n m si
nlocuind n rationamente T cu T rezulta m n deci n = m si Propozitia
este demonstrat a.

Observatii. 1) Prin considerarea operatorului T n locul lui T , alterna-
tiva lui Fredholm se reduce la cazul = 1: (I T )1 exista sau T x = x are o
solutie x H {0}.
2) In cazul operatorilor compacti n spatii Banach, (T ) (T 0 )
deci (T ) (T 0 ) si atunci este valoare proprie a lui T daca si
numai dac a este valoare proprie a lui T 0 .
TEOREMA 4.8 (Riesz-Schauder). Fie H un spatiu Hilbert si T un
operator compact definit pe H. Atunci
(1) 6= 0, nu este punct de acumulare al (T ); n particular,
(T ) {0}, este punct izolat al (T ).
(2) (T ) este o multime cel mult numarabila.
Demonstratie. Observ am la nceput ca daca 0 , 00 (T ) {0}, 0 6= 00
si daca T x = x , T x = 00 x00 cu x0 6= 0, x00 6= 0 atunci x0 si x00 sunt liniar
0 0 0 00

independenti: dac a x00 = cx0 , T x00 = cT x0 = c0 x0 = 0 x00 = 00 x00 si deoarece

x00 6= 0 rezult a 0 = 00 , contradictie.
Fie, pentru n N , n (T ) {0}, n 6= k n 6= k si lim n = 6= 0.
n
Deoarece, conform Teoremei 4.6, n este valoare proprie a lui T , pentru n 1
exista xn H cu ||xn || = 1 si T xn = n xn . Fie Xn = c.l.m {x1 , . . . , xn } ca
n demonstratia Teoremei 4.6. Atunci n 1, Xn Xn+1 si Xn 6= Xn+1 de
unde rezult a n 1 exist
a c a yn Xn+1 , ||yn || = 1 si (yn , x) = 0 x Xn .
Se obtine c a x Xn ,
||yn x|| 1 (4.5)
n+1
X n+1
X
Fie yn = j,n xj . Rezult
a T yn = j,n j xj deci
j=1 j=1

1
yn T yn Xn
n+1
200

a p 1,
de unde obtinem c
n+p n+1
1 1 X 1 X
T yn+p T yn = yn+p j,n+p xj
j,n j xj = yn+p x
n+p+1 n n
j=1 j=1

cu x Xn+p . Din (4.5) rezult

a c
a

1 1
n+p T yn+p n T yn 1 n 1, p 1

si atunci

1 1
1
n+p n+p n n
T y T y
 
1 1 1

(T yn+p T yn ) +

T yn
n+p n+p n
 
1  1 1 
||T yn+p T yn || + C 
 , C = ||T ||.
|n+p | n+p n 
Deoarece n 6= 0 si lim n = 6= 0 > 0 astfel ncat |n | n. Rezulta
n

C
|n+p | ||T yn+p T yn || + |n+p n |
|n |
C
||T yn+p T yn || + |n+p n |

(n )n fiind sir Cauchy n N astfel ncat n n , p 1, |n+p n | <
2
< . Rezult a ||T yn+p T yn || + asadar ||T yn+p T yn || n n ,
2C 2 2
p 1, ceea ce arat a c
a (T yn )n nu are subsiruri convergente, n contradictie
cu T compact. Prin urmare nu poate exista un sir de valori proprii distincte
care sa tind a la o limit
a nenul a ceea ce arata si ca (T ) {0} este un
punct izolat al (T ). Atunci, n afara oricarui disc D 1 [0], n N pot exista
n
cel mult un num ar finit de elemente din (T ) iar reuniunea acestora pentru
n N formeaz a o multime cel mult numarabila, P . Cum (T ) = P {0}
rezulta ca (T ) este o multime cel mult numarabila.

PROPOZIT IA 4.9. (1) Dac a H este un spatiu Hilbert cu dim H =
atunci pentru orice operator compact T L(H), 0 (T ).
(2) Dac a (T ) = {n |n N} nu este o multime finita atunci lim n = 0
n
deci 0 este (singurul) punct de acumulare al (T ).
Demonstratie. (1) Dac a0 / (T ) atunci T este inversabil si I = T T 1
este compact conform Teoremei 4.2, (2). Rezulta ca bila unitate a lui H este
 201

compact a. Vom ar a n aceasta situatie dim H < . Presupunem ca ar

ata c
exista {en |n N} un sistem infinit de vectori liniar independenti care pot
fi alesi ortonormali din Teorema Gramm-Schmidt ([28, vol. I, Cap. II, 3,
Teorema 3.5]). Atunci en B1 [0] n si ||en em || = 2 n 6= m. Dar B1 [0]
este compact a deci (en )n trebuie sa contina un subs ir convergent, care va fi
Cauchy ceea ce este n contradictie cu ||en em || = 2 n 6= m. Rezulta ca
0 (T ).
(2) Deoarece (T ) este o multime compacta, fiecare subsir al sirului (n )n
are un sub-subsir convergent la un punct din (T )0 = {0} si atunci subsir al
lui (n )n tinde la zero deci lim n = 0.
n

Observatie. In general, daca X este un spatiu Banach si bila unitate din
X este compact a atunci din X < . Demonstratia se poate gasi n [13], [19],
[43], [73].
Definitie. Fie T L(H) un operator compact. Daca (T ) {0}
1
numarul se numeste num ar caracteristic al lui T .

Frecvent rezultatele privitoare la operatorii compacti, se formuleaza folosind
numerele caracteristice n locul valorilor proprii.
In cazul operatorilor compacti autoadjuncti functiile proprii formeaza o
baza ortonormal a complet a. Vom fi interesati de acest rezultat n cazul spatiilor
Hilbert separabile.
Definitie. Un spatiu metric S se numeste separabil daca exista o multime
numarabil a densa n S.
TEOREM a 4.10. Fie H un spatiu Hilbert. Daca H este separabil atunci
orice familie ortonormal a este cel mult numarabila.
Demonstratie. Amintim la nceput ca daca si sunt ortogonale si
|||| = |||| = 1 atunci || || = 2.
Fie {xn |n N} o multime densa n H si fie (i )iI o familie ortonormala.
1
Pentru i I alegem xni astfel ncat ||i xni || . Aceasta stabileste o
10
corespondent a injectiva ntre {i |i I} si o submultime a {xn |n N}.
ntr-adevar, dac a j 6= i,
2
||i j || = 2 ||i xni || + ||xni xnj || + ||xnj j || + ||xni xnj ||.
10
1
Rezult a ca ||xni xnj || 2 > 0 deci xni 6= xnj i 6= j. Cum orice
5
submultime a unei multimi numarabile este cel mult numarabila rezulta ca
{i |i I} este cel mult num arabila.

TEOREMA 4.11 (Hilbert-Schmidt). Fie H un spatiu Hilbert sepa-
rabil si T L(H) un operator autoadjunct compact. Atunci exista un sistem
202

ortonormal complet (n )n n H cu T n = kn n n, kn (T ).
Demonstratie. Pentru (T ) {0} alegem o baza ortonormala n
spatiul propriu corespunz ator (stim ca acesta este de dimensiune finita). Fie
(n )n sistemul ortonormal (Teorema 3.4, (3)) format de reuniunea acestor
baze ortonormale pentru toti (T ) {0} si fie E spatiul liniar nchis
generat de {n |n N}. Observ am ca T E E deoarece T n = kn n si
T E E deoarece dac a (x, h) = 0 h E atunci (T x, h) = (x, T h) = 0
h E (T h E h E). Evident E este un spatiu Hilbert, fiind nchis n
H.
Fie T1 = T |E : E E . Atunci x, y E , (T1 x, y) = (T x, y) =
= (x, T y) = (x, T1 y) deci T1 = T1 si T1 este compact odata cu T . Din
Teorema Riesz-Schauder (Teorema 4.8) daca (T1 ) {0}, este valoare
proprie a lui T1 deci a lui T iar vectorul propriu corespunzator ar trebui sa
se afle simultan n E si n E deci ar fi zero, o contradictie. Rezulta ca
(T1 ) = {0} deci r(T1 ) = 0. Din Teorema 3.4 (2), r(T1 ) = ||T1 || si atunci
T1 = 0 adic a x E , T x = 0. Rezulta ca zero este valoare proprie iar
ipoteza de separabilitate a lui H permite sa completam sistemul de vectori
proprii care genereaz a E la o baz a ortonormala a lui H = E E .

COROLAR 4.11.1. Fie H un spatiu Hilbert separabil si T L(H) un
operator autoadjunct, compact, injectiv. Atunci (T ){0} = {n |n 1} este
o multime infinit
a si exist
a o baz a ortonormala a lui H formata din vectori
proprii corespunzatori valorilor proprii n , n 1.
Demonstratie. Deoarece ker T = {0} (= T H ) rezulta ca subspatiul E
construit n demonstratia Teoremei 4.11 coincide cu H.

COROLAR 4.11.2 Fie H un spatiu Hilbert separabil, T L(H) un ope-
rator autoadjunct compact cu (T ){0} = {n |n 1} o multime numarabila.
Fie {n |n 1} sistemul ortonormal format din vectori proprii pentru valorile
proprii nenule. Atunci, dac a f = T h, h H, are loc

X
f= (f, n )n (4.6)
n=1

Demonstratie. Din Teorema 4.11, H = E ker T cu E subspatiul liniar

nchis generat de vectorii proprii relativ la valorile proprii nenule. Deoarece
T E E si T u = 0 u ker T , rezulta ca T h E h H si (4.6) este
dezvoltarea n serie Fourier a lui f relativ la sistemul ortonormal {n |n 1}
([28, vol. II, Cap. VIII, 6]).

 203

5. Operatori integrali
In acest paragraf vom aplica teoremele generale demonstrate anterior la studiul
operatorilor integrali.
Am definit n 1, Exemplele 2 si 3, operatorul integral K relativ la nucleul
k prin Z
(Ku)(x) = k(x, y)u(y)dy (5.1)
G

Acesti operatori apar c

and se cauta solutii ale ecuatiilor integrale
Z
u(x) = k(x, y)u(y)dy + f (x), x G (5.2)
G

numite ecuatii Fredholm de tipul al doilea (cu parametru C). Evident

(5.2) se transcrie sub forma u = Ku + f adica (I K)u = f ceea ce, pentru
6= 0 revine la  
1 1
I K u= f (5.3)

Un prim caz care a fost studiat n 1 este cel n care G este o submultime
deschis
a, nevid
a, conex arginita din Rn cu frontiera neteda pe portiuni
a si m
(domeniu) (dac a n = 1, G = (a, b), a < b) iar k este o functie continua pe
GG (nucleu continuu) cu valori complexe. Sintetizam rezultatele obtinute
n urmatoarea Teorem a.
TEOREMA 5.1. Fie G Rn un domeniu si k : G G C o functie
continua. Fie K definit prin (5.1).
si u C(G)
(1) K L(C(G))
!
||Ku|| sup |k(x, y)| vol (G)||u|| (5.4)
G
(x,y)G

(2) K L(L2 (G)) si u L2 (G)

!
p
||Ku||2 sup |k(x, y)| vol (G)||u||2 (5.5)
G
G

(3) K este compact n L(C(G))
(4) K este compact n L(L2 (G))
(5) u L2 (G),
Ku C(G)
Demonstratie. (1) si (3) au fost demonstrate n 1, Exemplul 2.
204

(2) rezult
a din cele demonstrate n Exemplul 3 observand ca
Z 1/2 " #
|k(x, y)|2 dxdy sup |k(x, y)| [vol (G)]1/2
GG G
G

(4) este demonstrat n Aplicatia din 4 pentru cazul G = (a, b). Aceeasi
demonstratie, adaptat a, functioneaz a si n cazul G Rn , considerand G Jn ,
Jn interval n-dimensional.
(5) Observ am la nceput c a, din Inegalitatea lui Schwarz aplicata functiilor
a u L (G) atunci u L1 (G).
|u| si 1, dac 2

Fie u 6= 0 n L2 (G) si fie > 0 si > 0 astfel ncat daca (x0 , y 0 ), (x00 , y 00 )
G G, cu ||(x0 , y 0 ) (x00 , y 00 )|| < atunci

|k(x0 , y 0 ) k(x00 , y 00 )| < .
||u||L1 (G)

Rezulta Z

|(Ku)(x0 ) (Ku)(x00 )| |u(y)|dy =
||u||L1 (G) G

deci Ku este uniform continu

a pe G.

n
TEOREMA 5.2. Fie G domeniu din R si k : G ZG C continua.
Fie M = ||k|| > 0 si V = m
asura Lebesgue a lui G = dx. Fie C
G
1 exista o unica functie u C(G)
solutie a
cu || < . Atunci f C(G)
MV

ecuatiei integrale Fredholm (5.2) si x G

X
u(x) = n (K n f )(x) (5.6)
n=0

a n || || (absolut si uniform). De asemenea

seria fiind convergent
1
||u|| ||f || (5.7)
1 ||M V
Demonstratie. Dac a = 0, ecuatia (5.2) revine la u = f iar seria (5.6)
se reduce la u = f , (5.7) devenind o egalitate. Pentru 6= 0, (5.2) este

echivalent   a ||K|| M V n L(C(G)).
a cu (5.3). Din (5.4) rezult
1 1
Pentru 6= 0, || <   > M V ||K||.
MV
Conform Corolarului 3.1.1, (K) { C| || ||K||} prin urmare daca
1 1
6= 0 satisface || < atunci (K) si (5.2) are solutia unica
MV
 1  
1 1 1 1
u= K f =R ,K f.

 205

Conform (3.3)

X 1 X
u= n+1 K n f = n K n f,

n=0 n=0

seria fiind convergent

a n (C(G), || || ) si (5.6) este demonstrata. Deoarece
n n n
||K f || ||K|| ||f || (M V ) ||f || n 0, din (5.6) se obtine (5.7).
Z
Observatie. (Kf )(x) = k(x, y)f (y)dy,
G
Z Z 
(K 2 f )(x) = k(x, y) k(y, t)f (t)dt dy =
G G
Z Z 
= k(x, y)k(y, t)dy f (t)dt =
G G
Z
= k2 (x, t)f (t)dt
G
Z
si n general (K n f )(x) = kn (x, t)f (t)dt unde k1 = k iar nucleul kn , numit
G
nucleu iterat, este definit, pentru n 2 prin
Z
kn (x, t) = k(x, y)kn1 (y, t)dy
G

Se verific
a prin inductie c a n 1, ||kn || M n V n1 si atunci, daca

1 X
G
|| < , seria n kn+1 (x, y) este absolut si uniform convergenta pe G
MV
n=0
X
admit
and seria majorant a convergenta ||n M n+1 V n .
n=1
Fie u0 = f si pentru n 0, un+1 = Kun +f . Se verifica usor prin inductie
Xn
ca un = j K j f , n 0, asadar, din (5.6), lim un = u n || || . sirul (un )n
n
j=0
se numeste sir de aproximatii succesive pentru solutia ecuatiei Fredholm (5.2).
Definitie. Se numeste nucleu rezolvant al ecuatiei (5.2) functia
:G G D 1 (0) C definita prin
MV

X
(x, y, ) = n kn+1 (x, y) (5.8)
n=0
  
1
D 1 (0) = C| || <
MV MV
206

1
COROLAR 5.2.1. Solutia unica a ecuatiei (5.2) cu || < se exprima
MV
cu ajutorul nucleului (5.8) prin
Z
u(x) = f (x) + (x, y, )f (y)dy.
G

Demonstratie. Direct din (5.6).

S-a observat n 2 ca adjunctul lui K, operatorul K , este operator integral
cu nucleul k (x, y) = k(y, x). Aici privim C(G) L2 (G)
si consideram ad-
2
junctul relativ la produsul scalar din L . Pe baza Propozitiei 3.5 si a Teoremei
o solutie unica u C(G)
5.1, (5), ecuatia (5.2) are, f C(G),
ecuatia Z
v(x) = k (x, y)v(y)dy + g(x) (5.9)
G

are, g C(G), o solutie unic ) este

a. ((I K) este inversabil (I K
inversabil). Din Propozitia 4.7, dim ker (I K) = dim ker (I K ) si este
finita ceea ce revine la faptul c
a ecuatiile integrale
Z
u(x) = k(x, y)u(y)dy (5.10)
G

si Z

v(x) = k (x, y)v(y)dy (5.11)
G
au acelasi num ar, finit, de solutii liniar independente. Din (4.3),
L (G) = ker (I K) R(I K). Folosind din nou Teorema 5.1 (5)
2

deducem c a pentru 1 (K) {0} exista u o solutie a (5.2) daca si numai

daca (f, v) = 0 v solutie a (5.11).
Rezultatele precedente sunt cunoscute n teoria ecuatiilor integrale sub
denumirea de Alternativa lui Fredholm. Le vom relua sintetic n urmatoarea
teorema.
TEOREMA 5.3. (Alternativa lui Fredholm).
1) f C(G) exist a u C(G)
a o unic solutie a (5.2) daca si numai daca

g C(G) exist
a v C(G) solutie a (5.9).
a o unic
2) In cazul n care f C(G) pentru care (5.2) nu are solutii, ecuatiile
(5.10) si (5.11) au acelasi num
ar, finit si nenul, de solutii liniar independente.
n acest caz ecuatia (5.2) are solutii daca si numai daca (f, v) = 0 v solutie a
(5.11).

In cazul n care k = k, nucleul se numeste hermitic. Operatorul K rezulta

autoadjunct si, din Corolarul 3.4.1 si Teorema 3.4, (2), (K) 6= {0} si ||K|| =
= r(K) = sup{|| | (K)}. Fie 1 R {0} cu |1 | = r(K). 1 exista
 207

deoarece (K) este o multime compacta din R si (K) 6= {0}. Din

r(K) = ||K|| obtinem

||Ku||
|1 | = sup{||Ku|| | u L2 (G), ||u|| = 1} = sup .
uL2 (G){0} ||u||

1
Evident este minim ntre modulele numerelor caracteristice ale lui K.
|1 |
Mai observ am c a pentru K = K , ecuatia (5.11) coincide cu (5.10),
trebuind s a fie real, si n Teorema 5.3, 2) conditia sa existe o solutie a (5.2)
pentru = k (T ) {0} devine (f, j ) = 0 j functie proprie a lui K
relativ la k .
Rezultatele precedente se generalizeaza la cazul nucleelor cu singularitate
slaba, numite si nuclee slab polare. Vom lucra, pentru simplificarea calculelor,
n R3 . Rezultatele obtinute, care se transcriu usor pentru R2 si R, sunt
valabile n Rn , cu n 1 arbitrar (vezi [81]).
Definitie. Fie G un domeniu din R3 . Fie h : G G C continua,
neidentic nul a si fie < 3. Se numeste nucleu singular (sau nucleu polar)
functia k : GG C definit a prin

h(x, y) , pentru x 6= y

k(x, y) = ||x y|| (5.12)

0, pentru x = y

3
a norma euclidiana din R3 . Daca <
unde || || noteaz nucleul se numeste
2
cu singularitate slab
a (slab polar). Se defineste operatorul integral K relativ
la nucleul (5.12) prin
Z Z
h(x, y)
(Ku)(x) = u(y)dy = k(x, y)u(y)dy (5.13)

G ||x y||
G
Z
si integrala este definita prin lim
unde u C(G) k(x, y)u(y)dy.
0 GB
[x]
Observatie. Din modul n care este definita integrala din (5.13) rezulta
ca nu conteaz
a ce valori ia nucleul k pentru x = y.
PROPOZIT IA 5.4. Pentru orice x G si orice u C(G)
integrala din
(5.13) este absolut convergenta ([28, vol. I, Cap. IV, 8]) si daca
(G) = sup{||x y|| | x, y G} este diametrul lui G are loc
!
4
|(Ku)(x)| sup |h(x, y)| ||u|| (G)3 (5.14)
G
G 3
208

Demonstratie. Pentru a arat a convergenta absoluta a integralei (exista

limita integralelor din modul pentru 0 si este finita), fie R > 0 astfel ncat
G BR [x]. Daca y G, y 6= x,
!
|h(x, y)| |u(y)| 1

sup |h(x, y)| ||u|| .
||x y|| G
G ||x y||

Pentru a aplica un criteriu de majorare, calculam

Z Z
1 1

dy = p dy1 dy2 dy3 .
BR [x] ||x y|| [(y1 x1 ) + (y2 x2 )2 + (y3 x3 )2 ]
2
BR [x]

Folosim coordonate polare si aplic

am formula schimbarii de variabila ([28, vol.
II, Cap. VIII, 4]).

y1 = x1 + sin cos , y2 = x2 + sin sin , y3 = x3 + cos ,

(0, R], (0, ), (0, 2)

Z Z R Z Z 2 2  
1 sin

dy = d d d =
BR [x] ||x y|| 0 0 0
Z R
4
= 4 2 d = R3
0 3
de unde Z Z
1 1
dy = lim dy
BR [x] ||x y|| 0 BR [x]B [x] ||x y||
rezulta convergent a (5.14) se obtine observand ca putem nlocui R cu (G).

TEOREMA 5.5. (1) Operatorul integral K relativ la nucleul (5.12) este
liniar, marginit si compact pe C(G).
Daca 2 < 3 atunci
(2) K L(L2 (G))

(3) u L2 (G), Ku C(G)

a u L2 (G) satisface Ku = u cu 6= 0, atunci u C(G).
(4) Dac
Demonstratie. (1) Liniaritatea lui K este evidenta iar marginirea rezulta
din (5.14). Fie u C(G), ||u|| M si x0 , x00 G.

h(x0 , y) h(x00 , y)
Z  
0
(Ku)(x ) (Ku)(x ) =00 00 u(y)dy =
||x0 y||
G ||x y||
h(x0 , y) h(x00 , y)
Z   
00 1 1
= + h(x , y) u(y)dy

G ||x0 y|| ||x0 y|| ||x00 y||
 209

Rezult
a
Z
1
|(Ku)(x0 ) (Ku)(x00 )| |h(x0 , y) h(x00 , y)| |u(y)|dy+

G||x0 y||
Z  
 1 1 
+ ||h|| ||u|| 
0
00
 dy
||x y|| ||x y|| 

G

G
Fie > 0. Deoarece h este uniform continua pe multimea compacta G
exist 0
a > 0 astfel nc 0 00 0
a ||x x || < sa avem
at dac

(3 )
|h(x0 , y) h(x00 , y)| <
3M 4(G)3

de unde rezult
a c
a
Z
1
|h(x0 , y) h(x00 , y)| |u(y)|dy
||x0
G y||
(3 ) 4
M 3
(G)3 = .
3M 4(G) 3 3

Pentru estimarea celei de-a doua integrale consideram r > 0 suficient de mic
at Br [x0 ] G si fie ||x0 x00 || < r
astfel nc
Z  
 1 1 

0
00
 dy =

G
 ||x y|| ||x y|| 
Z  
 1 1 
= 
0
00
 dy+

GB 0
r [x ]
 ||x y|| ||x y|| 
Z Z
1 1
+ 0 y||
dy + 00 y||
dy = I1 + I2 + I3 .
Br [x ]0 ||x 0
Br [x ] ||x

Folosind coordonate polare rezulta usor ca

4r3
I2 = .
3

Daca y Br [x0 ] (adic

a ||y x0 || < r) atunci

||y x00 || ||y x0 || + ||x0 x00 || < 2r

de unde rezult
a c
a

4(2r)3
Z
1
I3 = dy = .
B2r ||x00 y|| 3
210

Alegem r suficient de mic pentru ca I2 + I3 < . Cu un astfel de r
3M ||h||
fixat, functia
1
v(x, y) =
||x y||

este bine definit

a si continu
a pe G (G
Br (x0 )), multime compacta. Atunci
00
exista > 0 astfel nc a ||x x|| < 00 < r sa rezulte
at dac 00

|v(x00 , y) v(x0 , y)| <
3||h|| M vol (G)

si se obtine I1 . In final, daca ||x0 x00 || < = min(0 , 00 ) rezulta
3||h|| M
ca
|(Ku)(x0 ) (Ku)(x00 )| <

uniform n u cu ||u|| M . Prin urmare K(BM [0]) este o multime marginita

|| || ) format
n (C(G), a din functii uniform echicontinue. Aceasta arata ca

avem Ku C(G) pentru u C(G), si din Teorema Ascoli-Arzela (Cap. 2,
1, Teorema 1.3), K este compact si (1) este demonstrata. Fie 2 < 3 si fie
u L2 (G). stim c aG BR [x], R = (G). Atunci folosind Inegalitatea lui
Schwarz
Z  Z
 h(x, y)  |h(x, y)|
|(Ku)(x)| =  

u(y)dy  |u(y)|dy

G ||x y|| 
G ||x y||
Z 1/2 Z 1/2
1 2
||h|| dy |u(y)| dy
G ||x y||2
G
Z !1/2
1
||h|| ||u||2 2
dy =
BR [x] ||x y||
Z R Z Z 2   1/2
22
= ||h|| ||u||2 sin d d d =
0 0 0
3
R 2 2
= ||h|| ||u||2
3 2

asadar Ku este m a pe G u L2 (G) deci Ku L2 (G),

arginit
3
(G) 2 2
||Ku||2 ||h|| m(G)1/2 ||u||2
3

si (2) este demonstrat

a.
 211

Relu
and calculele f acute la demonstrarea punctului (1) aratam ca avem

chiar Ku C(G) u L2 (G). Fie u 6= 0
Z
1
0
|(Ku)(x ) (Ku)(x )| 00
0
|h(x0 , y) h(x00 , y)| |u(y)|dy+
G ||x y||
Z  
 1 1 
+||h|| 
0
00
 |u(y)|dy
||x y|| ||x y|| 

G
Z
1
0
|h(x0 , y) h(x00 , y)| |u(y)|dy+
G ||x y||
"Z  2 #1/2
 1 1 
+||h|| ||u||2 
0
00
 dy .
||x y|| ||x y|| 

G

cu
Fie > 0 si 0 > 0 astfel ncat (x0 , y 0 ), (x00 , y 00 ) G

||(x0 , y 0 ) (x00 , y 00 )|| < 0 |h(x0 , y 0 ) (x00 , y 00 )| < ,
3C1
3
(G) 2 2
unde C1 = ||u||2 . Pentru estimarea celei de-a doua integrale
3 2
alegem r > 0 cu Br [x0 ] G. Fie, ca mai nainte, ||x0 x00 || < r
Z  2 Z  2
 1 1   1 1 
  dy =   dy+
||x0 y|| ||x00 y|| 0 ||x0 y|| ||x00 y|| 
  
G GBr [x ]
Z Z
1 1
+ 0 2
dy + 2 0 00
dy+
Br [x0 ] ||x y|| Br [x0 ] ||x y|| ||x y||
Z
1
+ 00 2
dy = I1 + I2 + I3 + I4 .
Br [x0 ] ||x y||

Observ
am c
a, pe baza unor calcule facute de cateva ori pana acum,
4r32
I2 = .
3 2
1 1
Fie D1 = {y Br [x0 ]|||y x00 || < ||y x0 || }. Atunci 0
<
||y x || ||y x00 ||
y D1 de unde se obtine c
a
4(2r)32
Z Z Z
1 1 dy
0 00
dy 00 2
00 2
= .
D1 ||x y|| ||x y|| D1 ||y x || B2r ||y x || 3 2
1 1
Fie D2 = {y Br [x0 ]|||y x00 || ||y x0 || }. Asadar
||y x00 || ||y x0 ||
y D2 . Rezult
a c
a
4r32
Z Z
1 1
dy dy = .
D2 ||x y|| ||x00 y||
0
Br [x0 ] ||x0 y||2 3 2
212

Se obtine
Z Z
1 1
I3 = 2 0 00
dy = 2 0 00
dy+
Br [x0 ] ||x y|| ||x y|| D1 ||x y|| ||x y||

4(2r)32 4r32
Z   
1
+ 0 00
dy 2 + .
D2 ||x y|| ||x y|| 3 2 3 2

Ca la punctul (1) se obtine c

a

4(2r)32
I4 .
3 2

Atunci, aleg
and r suficient de mic va rezulta ca I2 +I3 +I4 < .
2||h|| ||u||2 m(G)
1
Fixam un astfel de r. Datorit a uniform continuitatii v(x, y) = pe
||x y||
G (G Br (x0 )) exist cu ||x0 x00 || < 00 are
a > 0 astfel ncat x0 , x00 G

loc |v(x0 , y) v(x00 , y)| < si rezulta ca I1 < . Atunci daca
2||h|| ||u||2 m(G) 2
||x0 x00 || < = min(0 , 00 ) . Prin urmare, u L2 (G), Ku C(G), deci
(3) este demonstrat a iar (4) rezult a din

1
u= Ku C(G).

Observatie. In cazul 2 < 3 s-a demonstrat mai sus ca operatorul K

duce multimi marginite din L2 (G) n multimi uniform marginite si uniform
echicontinue (deci n multimi relativ compacte) din C(G). Teorema 5.2 se
extinde la operatorii integrali cu nucleu cu singularitate slaba, avand practic
aceeasi demonstratie.
TEOREMA 5.6. Fie nucleul k definit n (5.12) si fie
Z
M1 = sup |k(x, y)|dy.

G
xG

1 exista o unica functie u C(G)

solutie a
Daca || < atunci f C(G)
M1
(5.2).
Fie K operatorul integral cu nucleul k. Solutia ecuatiei (5.2) se reprezinta
a n || || . Sunt de asemenea valabile rezul-
sub forma seriei (5.6) convergent
tatele din Teorema 5.3.

Se extind si consideratiile privitoare la nucleul rezolvent dar acestea devin

laborioase. Recomand am [81 17.4].
 213

Vom aplica rezultatele precedente si la studiul ecuatiilor Volterra de tip II.

Z x
u(x) = g(x, t)u(t)dt + f (x) (5.15)
a

unde f C([a, b]), a < b iar g este continua, cu valori n C, n triunghiul

= {(x, t) [a, b] [a, b] | a t x b}. Fie g : [a, b] [a, b] C,
(
g(x, t), a t x b
g(x, t) =
0, (x, t) [a, b] [a, b]

1
Fie 0 < < . Definim nucleul k prin
2


g(x, t)|x t| , x 6= t

k(x, t) = |x t|

0, x=t

Functia h : [a, b][a, b] C definita prin h(x, t) = g(x, t)|xt| este continua
si atunci k este de tipul (5.12) cu singularitate slaba. Se aplica Teorema 5.5
si operatorul Volterra K, definit pe C([a, b]) prin
Z x
(Ku)(x) = g(x, t)u(t)dt (5.16)
a

rezulta liniar, m arginit si compact, K : C([a, b]) C([a, b]). In ceea ce

priveste existenta si unicitatea solutiilor ecuatiei (5.15) are loc urmatorul rezul-
tat.
TEOREMA 5.7. Fie g continua pe . Atunci C si f C([a, b])
exist a u C([a, b]) solutie a ecuatiei (5.15). Pentru K definit n (5.16)
a o unic
solutia se reprezint a sub forma

X
u(x) = n (K n f )(x) (5.17)
n=0

si
||u|| ||f || e||M (ba) (5.18)
cu M = sup |g(x, t)|.

Demonstratie. Ca n demonstratia Teoremei 5.2, u dat de (5.17) este
solutie a (5.15) dac
a seria este absolut si uniform convergenta. Demonstram
a x [a, b] are loc
prin inductie c

||f || M n (x a)n
|(K n f )(x)| (5.19)
n!
214

Daca n = 0, (5.19) revine la |f (x)| ||f || evident adevarata. Presupunem

(5.19) adevarat
a pentru n. Atunci
Z x 
n
n+1 n
 
|(K f )(x)| = |(K(K f )(x)| =   g(x, t)(K f )(t)dt
a
x
M n+1 M n+1 (x a)n+1
Z
(t a)n dt =
n! a (n + 1)!
ceea ce revine la (5.19) pentru (n + 1), prin urmare (5.19) este adevarata
n 0. Atunci C, seria (5.17) admite serie majoranta

X M n (b a)n
||f || ||n = ||f || e||M (ba) ,
n!
n=0

convergent a C. Rezult a C, (5.17) defineste o solutie a ecuatiei

a c
(5.15) si are loc (5.18).
Unicitatea rezult a observ
and c a daca ar exista solutiile u1 si u2 ale (5.15)
atunci u = u1 u2 satisface u = Ku = 2 K 2 u = . . . = n K n u si din (5.19)
||n M n (x a)n
rezulta ca n N si x [a, b], |u(x)| ||u|| 0 pentru
n!
n deci u 0.

COROLAR 5.7.1. Pentru operatorul Volterra K definit n
(5.16),
(K) = {0}.
Demonstratie. Am v a existenta f C([a, b]) a unei solutii unice
azut c
1 1
a ecuatiei (5.15) revine la (K) deci (K) C si atunci, deoarece

(K) 6= , rezult a (K) = {0}.

Un alt tip particular important de ecuatii integrale este cel n care ope-
ratorul K are rang finit. Aceast a situatie apare n cazul n care nucleul are
forma
X N
k(x, y) = j (x)j (y) (5.20)
j=1
C functii continue, fiecare din sistemele {j }j , {j }j fiind
cu j , j : G
liniar independent (n cazul n care nu sunt, putem aduce nucleul la un nucleu
generat de sisteme liniar independente).
Ecuatia (5.2) revine la
N
X Z N
X
u(x) = j (x) j (y)u(y)dy + f (x) = cj j (x) + f (x)
j=1 G j=1
 215

cu
Z N
X
cj = j (y)u(y)dy = (u, j ) = ck (k , j ) + (f, j ), j = 1, . . . , N.
G k=1

Fie ajk = (k , j ), bj = (f, j ). Se obtine sistemul de ecuatii liniare

N
X
cj = ajk ck + bj , j = 1, . . . , N (5.21)
k=1

b1 c1
Fie A = [ajk ]j,k , b = ... , c = .. . Atunci (5.21) devine

.
bN cN

c = Ac + b (5.21)0

Propozitia 5.8. Fie (c1 , . . . , cn ) o solutie a (5.21)0 si

N
X
u(x) = cj j (x) + f (x) (5.22)
j=1

Atunci u este solutie a (5.2) pentru k definit n (5.20).

Demonstratie.
Z N
X Z
(Ku)(x) = k(x, y)u(y)dy = j (x) j (y)u(y)dy =
G j=1 G

N
X N
X Z
= j (x) ck j (y)j (y)dy+
j=1 k=1 G

N N N
Z !
X X X
+ j (x) j (y)f (y)dy = ck ajk + bj j (x) =
j=1 G j=1 k=1
N
X
= cj j (x).
j=1

Rezult
a
N
X
(Ku)(x) + f (x) = cj j (x) + f (x) = u(x)
j=1

conform (5.22).

216

Rezolvarea sistemului (5.21) se face prin metode algebrice obisnuite: daca

det(I A) 6= 0 solutia este c = (I A)1 b si substituind n (5.22) compo-
nentele vectorului c = (c1 , . . . , cN ) se obtine

Z N
X
u(x) = jk ()j (x)k (y)f (y) dy + f (x)
det(I A) G
j,k=1

de unde rezult
a forma nucleului rezolvant n acest caz:
N
X
(x, y, ) = jk ()j (x)k (y)
det(I A)
j,k=1

unde [jk ()]j,k este matricea [det(I A)](I A)1 .

In ceea ce priveste ecuatia (5.9) ea capata forma
Z
v(x) = k(y, x)v(y)dy + g(x) =
G
N
X Z N
X (5.23)

= j (x)
j (y)v(y)dy + g(x) = j j (x) + g(x)
j=1 G j=1

cu necunoscutele j = (v, j ).
Similar cu obtinerea sistemului (5.21), din (5.23) rezulta sistemul de ecuatii
liniare
XN
j = jk k + j , j = 1, . . . , N (5.24)
k=1
Z
unde jk = k (y) j (y)dy = (k , j ) j, k = 1, . . . , N si j = (g, j ),
G
j = 1, . . . , N .
Se observ a c
a matricea sistemului (5.24) se obtine din matricea sistemu-
lui (5.21) prin transpunere si conjugare complexa deci [jk ]j,k = A (ad-
junctul operatorului definit de A n L(CN )) si atunci det(I A) 6= 0
det(I A ) = det(I At ) 6= 0. Se regasesc astfel, din considerente ele-
mentare, rezultatele general valabile prezentate n Teorema 5.3 (n [81, 18],
proprietatile deduse elementar pentru operatorii de rang finit sunt folosite, pe
baza Teoremei lui Weierstrass de aproximare uniforma pe compacti a functiilor
continue cu polinoame, pentru deducerea Teoremei 5.3 n cazul operatorilor
integrali cu nucleu continuu).
T
inand cont de Teorema 5.5, Teorema 5.3 este adevarata si n cazul nu-
cleelor cu singularitate slab a. Observam importanta conditiei Ku C(G)
2
pentru u L (G) pentru ca rezultatele obtinute folosind structura de spatiu
 217

Hilbert a lui L2 (G) s a fie aplicabile pentru a obtine ca solutii ale (5.2) functii
continue.
Relu am studiul operatorilor integrali cu nucleu continuu si hermitic.
TEOREMA 5.9. Fie k C(G G),
k = k si fie K operatorul integral
cu nucleu K definit n (5.1). Atunci (K) R. (K) {0} este valoare
proprie de multiplicitate finit a, functiile proprii sunt continue pe G si daca
2
f = Ku cu u L (G), seria Fourier a lui f dupa sistemul ortonormal de
functii proprii ale lui K este absolut si uniform convergenta pe G la f .
Demonstratie. Propriet atile (K) rezulta din Teorema 3.4 si din Teo-
rema 4.6. Faptul c a functiile proprii sunt continue pe G este demonstrat n
Teorema 5.1 (5). Conform Corolarului 4.11.2,

X
f= (f, n )n (5.25)
n=1

n cazul n care (K) {0} este o multime numarabila, seria reducandu-se la

o sum a finit
a dac
a (K) este o multime finita, situatie n care Teorema este
demonstrat a. Presupunem (K) o multime numarabila si fie Kn = n n ,
valorile proprii de multiplicitate fiind prezente de ori. Deoarece f = Ku,
(f, n ) = (Ku, n ) = (u, Kn ) = (u, n n ) = n (u, n ) (n R n) deci

X
f= n (u, n )n (5.26)
n=1

seria fiind convergent a n L2 (G). Aratam ca seria (5.26) este absolut si uniform
convergent
a pe G. Fie l < n. Din inegalitatea lui Cauchy, x G are loc
1/2 1/2
Xn Xn Xn
|(u, j )| |j j (x)| |(u, j )|2 |j (x)|2 2j =
j=l j=l j=l
1/2
2 1/2

Xn Xn Z
|(u, j )|2
 
=  k(x, y)j (y)dy  .
 
j=l j=l G

n Z
X
2 n
X
|(k(x, ), j )|2
 
 k(x, y)j (y)dy  =
 
j=l G j=l

X
|(k(x, ), j )|2 ||(k(x, )||2L2 (G)
j=1

atii lui Bessel ([28, vol. II, Cap. VIII, 6, Propozitia 6.8]).
conform inegalit
Z
2
||k(x, )||L2 (G) = |k(x, y)|2 dy ||k||2 m(G)
G
218

cu m(G) masura Lebesgue a lui G. Rezulta ca

1/2
Xn Xn
|(u, j )| |j j (x)| ||k|| m(G)1/2 |(u, j )|2 (5.27)
j=l j=l

X
Inegalitatea lui Bessel deja citat
a atrage convergenta seriei |(u, j )|2
j=1
u L2 (G) si atunci din (5.27) deducem ca > 0 n N astfel ncat

n n , p 1, x G
n+p
X
|(u, j )| |j j (x)| <
j=n

n+p
X
Rezult
a c
a |(u, j )j | ||j || < n n , p 1 ceea ce arata ca
j=n
seria (5.26), deci seria (5.25), este convergenta n (C(G), || || ).
G),
k = k si fie 1
PROPOZIT IA 5.10. Fie k C(G
/ (K) =

{1 , 2 , . . .}. Atunci solutia ecuatiei (5.2) este data de seria absolut si uniform
convergent a

X j
u(x) = f (x) + (f, j )j (x) (5.28)
1 j
j=1

Formula (5.28) se numeste formula lui Schmidt. Functiile {j |j 1} sunt

functii proprii ale lui K relativ la valorile proprii nenule {j |j 1}, tinand
cont de multiplicitatea fiecareia.
Demonstratie. Existenta solutiei rezulta din Teorema 5.3. Din (5.25)

X
u(x) = f (x) + (Ku)(x) = f (x) + j (u, j )j (x) (5.29)
j=1

Dar
(u, j ) = (f, j ) + (Ku, j ) = (f, j ) + (u, Kj ) = (f, j ) + j (u, j )
1
deci (u, j ) = (f, j ). Atunci din (5.29) se obtine (5.28).
1 j

1
Observatii. 1) Dac
a j = sunt numerele caracteristice ale lui K seria
j
(5.28) cap
at
a forma

X (f, j )
u(x) = f (x) + j (x) (5.30)
j
j=1
 219

2) In cazul nucleelor hermitice cu singularitate slaba, Teorema 5.9 ramane

valabila ns a forma. Deoarece, pentru R = (G), x G
a (5.27) are alt are
loc

|h(x, y)|2
Z Z Z
1
|k(x, y)|2 dy = 2
dy ||h||2
dy =
G G ||x y|| BR [x] ||x y||2
(G)32 4
= ||h||2
3 2
rezult
a c
a
1/2


n 3
n
X (G) 2 4 X
|(u, j )| |j j (x)| ||h|| |(u, j )|2 ,
j=l
3 2 j=l

inegalitate din care, la fel ca din (5.27), rezulta convergenta seriei (5.25) n
|| || ).
(C(G),
3) In cazul unui nucleu singular oarecare ( < 3) seria (5.25) converge
numai n L2 (G).
Teoremele precedente si g
asesc aplicatii importante la studiul problemelor
Sturm-Liouville. Amintim din Cap. 3, 4, ca acestea sunt problemele la limita

(r(x)u0 )0 + p(x)u = 0 (5.31)

a1 u(0) a2 u0 (0) = 0
(
(5.32)
b1 u(l) + b2 u0 (l) = 0
unde r C 1 ([0, l]), r(x) > 0 x (0, l), p C([0, l]), p(x) 0 x [0, l],
a1 , a2 , b1 , b2 [0, ), a1 + a2 > 0, b1 + b2 > 0.
Se introduce operatorul L : DL C([0, l])

DL = {u C 2 (0, l) C 1 ([0, l])|u00 L2 ([0, l]) si u verifica (5.32)}

Lu = (ru0 )0 + pu. S-a demonstrat n Propozitia 4.1 din Cap. 3, 4, ca

L este liniar, (Lu, v) = (u, Lv) u, v DL , (Lu, u) 0 u DL iar daca
p 6 0 sau a1 > 0 sau b1 > 0 atunci ker L = {0}. In Propozitia 4.2 din
Cap. 3, 4, s-a ar atat c
a valorile proprii ale lui L sunt pozitive, spatiile proprii
corespunz atoare sunt unidimensionale iar functiile proprii care corespund unor
valori proprii distincte sunt ortogonale. In ipoteza ker L = {0} s-a construit
n Teorema 4.4 din Cap. 3, 4, functia Green G a operatorului L relativ la
conditiile (4.2) si s-a ar
atat c
a problema la limita

Lu = u + f (5.33)
220

u DL , f C(0, l) L2 (0, l), este echivalenta cu ecuatia integrala

Z l Z l
u(x) = G(x, y)u(y)dy + G(x, y)f (y)dy (5.34)
0 0

(5.34) este o ecuatie integral a cu nucleul continuu hermitic.

TEOREMA 5.11. In ipotezele precedente relative la operatorul L (in-
clusiv ker L = {0}), multimea valorilor proprii este nevida, este cel mult
numarabil a si nu are puncte de acumulare finite. Valorile proprii sunt reale
(chiar pozitive) si au multiplicitate unu. Functiile proprii (n )n1 pot fi alese
reale si formeaz a un sir ortonormal. n plus n C 2 ([0, l]) n 1.
Demonstratie. Valorile proprii nenule ale lui L conduc, conform (5.34),
Z l
la u(x) = G(x, y)u(y)dy deci sunt numere caracteristice ale unui operator
0
1
integral T cu nucleu continuu hermitic, = , 6= 0, (T ). Atunci toate

proprietatile se deduc din Teorema 5.9. Ultima afirmatie rezulta din faptul ca
daca Lu = u atunci u00 C([0, l]).

Observatie. Dup a cum s-a ar atat n Cap. 3, 4, conditia ker L = {0}
poate fi ntotdeauna realizat a, nlocuind operatorul initial cu L1 u = Lu + u,
DL1 = DL si Lu = u, u DL L1 u = ( + 1)u, u DL1 = DL .
In Teorema urm atoare nu presupunem ker L = {0}.
TEOREMA 5.12. (1) (Teorema lui Steklov, (cf [81])). Fie {j |j 1}
functiile proprii ale lui L. Atunci f DL .

X
f (x) = (f, j )j (x) (5.35)
j=1

seria fiind absolut si uniform convergenta pe [0, l].

(2) Functiile proprii ale operatorului L formeaza un sistem complet n
L2 ([0, l]).
Demonstratie. Fie f DL si L1 = L + I. Atunci f DL1 . Fie h = L1 f .
Z l
Rezulta f = G1 (x, y)h(y)dy cu G functia Green a operatorului injectiv
0
L1 . Se obtine f = T h unde T = T este operator integral cu nucleu G

X
deci este compact. Din Teorema 5.9, f = (f, j )j , seria fiind convergenta
j=1
1
n (C([0, l]), || || ) iar T j = j j . Dar T j = j j L1 j = j =
j
= Lj + j deci functiile proprii ale lui T sunt aceleasi cu cele ale lui L si (1)
este demonstrat
a.
 221

(2) Dezvoltarea (5.35) are loc f DL . Deoarece functiile de clasa C0 pe

(0,l)sunt dense n L2 ([0, l]) (vezi [81]) si acestea sunt n DL rezulta ca DL este
dens n L2 ([0, l]) si atunci sistemul {j |j 1} este complet n L2 ([0, l]).

Observ am c a rezultatele privind nucleele hermitice se pot extinde si la cazul
unor nuclee nehermitice prin trecerea la un nou produs scalar cu o pondere
convenabil a. Astfel, dac a nucleul este k(x, y) = (y)h(x, y) cu h hermitic si
(y) 0 y G, C(G), ecuatia
Z
u(x) = (y)h(x, y)u(y)dy + f (x)
G
p
este echivalent
a prin v(x) = (x)u(x) cu
Z p p
v(x) = h(x, y) (x)(y)v(y)dy + (x)f (x
G

care este o ecuatie cu nucleu hermitic.

Aceasta face ca rationamentele sa se transfere fara probleme spatiului
2
L (G; ) n care produsul scalar este
Z
(f, g) = f (x)g(x)(x)dx.
G

O asemenea situatie se nt
alneste n cazul functiilor Bessel. Vom demonstra n
continuare urm and, cu unele modificari [81, 23] completitudinea sistemelor
()
de functii t J (k t) (Cap. 3, 3, Teorema 3.12).
Fie 0. Form am problema la limita de valori proprii

def 2
L u = (xu0 )0 + u = xu, x (0, 1) (5.36)
x
u(x) = O(x ), x0, u(1) + u0 (1) = 0 (5.37)
>

0 min(, 1), 0, 0, + > 0, > 0 pentru > 0, cu

domeniul de definitie DL = {u C 2 ([0, 1])|u satisface (5.37), lim xu0 (x) = 0
x0
>

si x1/2 L u L2 (0, 1)}.

Observ am c a orice functie de clasa C 2 cu suport compact
a n DL se afl
inclus n (0, 1) si de asemenea functiile Bessel

X x2k+
J (x) = (1)k cu 0.
22k+ (k + + 1)k!
k=0

Urmatoarea Propozitie prezint

a proprietatile lui L necesare n continuare.
222

Propozitia 5.13. a) Dac a u DL atunci u L2 ((0, 1); x)

Z 1
(= {f : (0, 1) C|f este m
asurabil
a si |f (x)|2 xdx < }).
0
b) (L u, v) = (u, L v) u, v DL si, n plus, u DL , (L u, u) 0
(produsul scalar este cel din L2 (0, 1)).
def
c) Daca > 0 sau > 0 atunci ker L = {u DL |L u = 0} = {0}.
d) este valoare proprie a lui L = 2 cu > 0 radacina a ecuatiei

J () + J0 () = 0 (5.38)

Valorile proprii sunt simple, multimea valorilor proprii este numarabila si o

()
functie proprie relativ la valoarea proprie k = 2k este J (k x). Functiile
()
proprii J (k x) sunt ortogonale n L2 ((0, 1); x).
1
Demonstratie. a) Deoarece x 2 L u L2 (0, 1) rezulta ca
Z 1 Z 1 Z 1
21 1
2
|(L u)(x)| dx = x|x (L u)(x)| dx 2
|x 2 (L u)(x)|2 dx <
0 0 0

b) Demonstratia este asem

an
atoare cu cea a Propozitiei 4.1 din Cap. 3,
4. Daca 6= 0
1 1
2
Z Z
0 0
(L u, v) = [xu (x)] v(x)dx +
u(x) v (x)dx =
0 0 x
Z 1 Z 1
0 1 0 0 2 v(x)
= xu (x) v (x)|0 + xu (x)v (x)dx + u(x) dx =
0 0 x
1 Z 1 Z 1
v(x)
= u0 (1)
v (1) + u(x)xv 0 (x) u(x)[xv 0 (x)]0 dx + 2 u(x) dx =

0 0 0 x
Z 1 ( )
v(x)
= u(1) v (1) u(1) v (1) + u(x) [xv 0 (x)]0 + 2 dx = (u, L v)
0 x

Daca = 0 u(1) = 0, v(1) = 0 si se obtine ca mai sus egalitatea dorita.

Pentru v = u se obtine
1 1
|u(x)|2
Z Z
0 2 2
(L u, u) = x|u (x)| dx + dx = |u(1)|2 (5.39)
0 0 x

daca 6= 0 si f
ar
a ultimul termen c and = 0, deci (L u, u) 0.
c) Tot ca n demonstratia Propozitiei 4.1, Cap.3, 4, fie u ker L . Atunci
(L u, u) = 0. Dac a 6= 0, din (5.39) se obtine, pentru > 0, u(x) = 0
x (0, 1]. Dac a = 0, din (5.39) rezulta u0 (x) = 0 deci u(x) = c x (0, 1);
deoarece > 0 din (5.39) rezult a u(1) = 0 deci u 0.
 223

Se observ a c
a daca = 0 si = 0 atunci u(x) = x x (0, 1] este n
ker L .
Deoarece (L u, u) 0 u DL , daca L u = u atunci 0.
d) Faptul c a valorile proprii au multiplicitate unu se demonstreaza la fel
cu Propozitia 4.2 din Cap. 3, 4, folosind (5.37). Fie 2 = (0,  ) cu
2
L u = u, u DL . Atunci u este solutie a ecuatiei (xu0 )0 + 2 x u = 0.
x
Dup a cum am v azut n Cap. 3, 3, Propozitia 3.8, aceasta ecuatie are
solutiile u(x) = c1 J (x) + c2 J (x) daca / N si u(x) = c1 Jn (x)+
+c2 Yn (x) dac a = n N, c1 , c2 R.
Deoarece u = O(x ), 0 min(, 1), rezulta ca u(x) = c1 J (x) si din
(5.37) mai rezult a c
aqJ () + J0 () = 0 adica (5.38). Rezulta ca valorile
() () ()
proprii sunt k = k , k zerouri ale (5.38), iar functiile proprii sunt
()
J (k x). Ortogonalitatea lor n L2 ((0, 1); x) este demonstrata n Cap. 3, 3,
Propozitia 3.11.

Dupa cum am procedat n Cap. 3, 4, reducem problema la limita de
valori proprii (5.36), (5.37) la o ecuatie integrala prin intermediul functiei
Green (Cap. 3, 4).
Ipoteza 5.14. ker L = {0} (asadar > 0 sau, daca = 0, > 0).
Fie > 0. Ecuatia L u = 0 revine la x2 u00 + xu0 2 u = 0, o ecuatie de
tip Euler cu solutiile u = c1 x + c2 x .
Prima conditie din (5.37) este satisfacuta de 1 (x) = x .
Pentru cea de-a doua (c1 + c2 ) + c1 c2 = 0 de unde alegand c2 = 1
rezult
a
not
c1 = = c (5.40)
+

am 2 (x) = cx + x , c dat de (5.40).

si atunci lu
2
Deoarece pentru > 0, W [1 , 2 ] = rezulta ca W [1 , 2 ](x)r(x) =
x
= 2, aceasta constanta nlocuind pe W [0]r(0) din demonstratia Teoremei
4.4 din Cap. 3, 4. Definim ca n Cap. 3, 4, (4.15), functia Green prin

2x (cy + y ), 0 x y 1, y 6= 0
(
G (x, y) = (5.41)
2y (cx + x ), 0 y x 1, x 6= 0

Pentru = 0, > 0. Ecuatia L0 u = 0 devine xu00 + u0 = 0 cu solutiile

liniar independente 1 si ln x. Luam 1 = 1 si 2 gasita din u(x) = c1 + c2 ln x

satisface u(1) + u0 (1) = 0 deci c1 + c2 = 0. Alegem c2 = 1 si c1 = si

224

luam 2 = + ln x. Atunci W [1 , 2 ](x)r(x) = 1 si definim functia Green


+ ln y, 0 < x y 1



G (x, y) = (5.42)

+ ln x, 0 < y x 1


Dintre proprietatile functiei Green (G1) - (G6) vom folosi n continuare (G1),
(G2), (G4) si (G6) pentru a deduce completitudinea functiilor
()
{J (k x)|k N } n L2 ((0, 1); x).
TEOREMA 5.15. In Ipoteza 5.14,
1
(1) Solutia problemei la limit a L u = f , x 2 f L2 (0, 1) C(0, 1) si u
verific
a (5.37) exist
a, este unica si este data prin
Z 1
u(x) = G (x, y)f (y)dy (5.43)
0

(2) Problema la limit a de valori proprii (5.36), (5.37) este echivalent a cu

g
asirea valorilor proprii (sau a numerelor caracteristice) si a functiilor proprii
a (operatorul integral) cu u C([0, 1])
pentru ecuatia integral
Z 1
u(x) = G (x, y)yu(y)dy (5.44)
0

(3) u DL , functia xu(x) se dezvolt a n serie Fourier absolut si uni-
()
form convergent a dup a sistemul de functii xJ (k x), k N . Sistemul
()
{J (k x)|k 1} este complet n L2 ((0, 1); x).
Demonstratie. (1) Unicitatea rezulta din conditia ker L = {0}. Daca u
definit n (5.43) este n DL , faptul ca L u = f rezulta din nsasi constructia
functiei Green (vezi demonstratia Teoremei 4.4 din Cap. 3, 4). Este usor de
vazut ca u C 2 ((0, 1]) iar conditia referitoare la x = 1 se verifica pe baza
constructiei functiei 2 .
Pentru verificarea primei conditii din (5.37) presupunem la nceput > 0.
Din (5.41) si (5.43).
 Z x Z 1 



|u(x)| = 2(cx + x )
 y f (y)dy + 2x (cy + y )f (y)dy 
0 x
(5.45)
Z 1 Z x Z 1
2|c|x y |f (y)|dy + 2x y |f (y)|dy + 2x y |f (y)|dy
0 0 x
1
Conditia x 2 f L2 (0, 1) antreneaz
a ca n demonstratia Propozitiei 5.12, a),
Z 1
f L2 (0, 1). Atunci f L1 (0, 1) si rezulta ca y |f (y)|dy ||f ||L1 deci
0
primul termen din (5.45) este O(x ).
 225

Pentru al doilea termen, aplicand inegalitatea lui Schwarz obtinem

Z x Z x 1/2 Z x 1/2
2+1 1
x y |f (y)|dy x y dy |f (y)|2 dy
0 0 0 y
2+2
x 2 1
||y 1/2 f ||L2 x = ||y 1/2 f ||L2 x
2 + 2 2 + 2

si al doilea termen rezult

a O(x).
Pentru al treilea termen analizam separat cazurile > 1, = 1 si (0, 1).
Daca > 1

 Z 1 2 Z 1 Z 1
2+1
x y |f (y)|dy x y dy |y 1/2 f (y)|2 dy
x x x
1 !
y 2+2  ||y 1/2 f ||2L2
x2 ||y 1/2 f ||2L2 = x 2 (1 x2+2 ) =
2 2 x 2 2

||y 1/2 f ||2L2 22

= x2 (x 1)
2 2

si 2 2 > 0 arat
a c
a al treilea termen din (5.45) este O(x).
1 1
Daca = 1 observam ca 1 y x > 0 deci (0, 1),
y x

Z 1 Z 1
x y 1 |f (y)|dy = x y y 1 |f (y)|dy
x x
Z 1 Z 1 1/2 Z 1 1/2
12 1/2 1 21 1 2
x1 y y |f (y)|dy x y dy y |f (y)| dy =
x x x
1/2
x2

1
= x1 ||y 1/2 f ||L2
2 2

si al treilea termen este O(x ) pentru x 0 cu = 1 , > 0.

Dac a 0 < < 1 relu
am estimarile din cazul > 1

1
x
Z
x
y |f (y)|dy ||y 1/2 f ||L2 (1 x22 )1/2
0 2 2

a O(x ). n final u(x) = O(x ), 0 < min(, 1).

si al treilea termen rezult
226

In cazul = 0, folosim (5.42) si (5.43)

 x
Z x
1
 Z Z
|u(x)| =  f (y)dy + (ln x) f (y)dy f (y)dy+
0 0 x
Z 1  Z x Z 1

+ (ln y)f (y)dy  ||f ||L1 + | ln x|
 |f (y)|dy + | ln y| |f (y)|dy
x 0 x
Z x Z 1

||f ||L1 + | ln x| y 1/2 |y 1/2 f (y)|dy + y 1/2 | ln y| |y 1/2 f (y)|dt
0 x
Z x 1/2 Z 1 1/2
1/2
||f ||L1 + | ln x| ydy ||y f ||L2 + 2
y(ln y) dy ||y 1/2 f ||L2 =
0 x
Z 1 1/2
x 1/2
= ||f ||L1 + | ln x| ||y f ||L2 + 2
y(ln y) dy ||y 1/2 f ||L2
2 x

a |u(x)| este m
si se obtine c arginit pentru x 0.
Verificam acum c a lim xu0 (x) = 0. ncepem din nou cu cazul > 0. Daca
x0
>
x>0
Z x Z x
xu0 (x) = 2 2 cx y f (y)dy 2 2 x y f (y)dy+
0 0
Z 1
+ 2x (xy + y )f (y)dy
x
Z x 

 
Deoarece  y f (y)dy  ||f ||L1 , primul termen tinde la zero pentru x 0.
0
Dupa cum am ar atat anterior
Z x
1
x y |f (y)|dy ||y 1/2 f ||L2 x 0 daca x 0.
0 2 + 2
Z 1

Evident lim x y f (y)dy = 0.
x0 x
Pentru > 1,
Z 1
x p
x
y |f (y)|dy ||y 1/2 f ||L2 1 x22 0 daca x0.
x 2 2 >

Pentru = 1, folosim inegalitatea lui Schwarz

 Z 1 2 Z 1  Z 1 
1 2 1 1/2 2
x |f (y)|dy x dy |y f (y)| dy
x y x y x

(x2 ln x)||y 1/2 f ||L2 0 pentru x0

>
 227

Pentru (0, 1),

Z 1
x
x
y |f (y)|dy ||y 1/2 f ||L2 (1 x22 ) 0 daca x0
x 2 2 >

si s-a obtinut lim xu0 (x) = 0 daca > 0. Daca = 0 si x > 0,

x0
>

Z x Z x 1/2
0 x
|xu (x)| = |f (y)|dy ydy ||y 1/2 f ||L2 = ||y 1/2 f ||L2 0
0 0 2
pentru x0. Afirmatiile de la (1) sunt demonstrate.
>
(2) (5.44) rezult
a din (5.36) si (5.43).

(3) Daca w(x) = xu(x), nmultind (5.44) cu x se obtine
Z 1

w(x) = xyG (x, y)w(y)dy (5.46)
0

Consideram nucleul k(x, y) = xyG (x, y). Din proprietatile functiei
Green (G1) si (G2) acesta este continuu si hermitic, prin urmare operatorul in-
tegral K pe care-l defineste este autoadjunct si compact pe L2 (0, 1). Rezulta
ca (K ){0} este o multime numarabila de valori proprii reale cu unic punct
de acumulare zero. Dup a cum am vazut aceste valori proprii sunt inversele
numerelor caracteristice k = 2k , cu k solutie a (5.38).
Fie u DL si f = L u. Atunci x1/2 f = C((0, 1]) L2 (0, 1) si din (5.43)
Z 1
u(x) = G (x, y)f (y)dy. Se obtine
0

1

Z
xu(x) = xyG (x, y)f (y)y 1/2 dy = (K g)(x)
0

cu g(x) = f (x)x1/2 , g L2 (0, 1). Conform Corolarului 4.10.1 al Teoremei

Hilbert-Schmidt (Teorema 4.10), functia xu se dezvolta n serie Fourier,
absolut si uniform convergent
a, conform Teoremei 5.9, dupa functiile proprii

ale operatorului K . Dar acestea sunt cele ale lui L nmultite cu x si atunci

X ()
u DL , xu(x) = ck xJ (k x), coeficientii ck fiind calculati n (3.19).
k=1
Deoarece functiile de clas a C 2 cu suport compact inclus n (0,1) sunt n DL

si sunt dense n L2 (0, 1) rezulta ca { xu| u DL } este densa n L2 (0, 1) si din
()
cele precedente sistemul { xJ (k x)| k N } este complet n L2 (0, 1) ceea
()
ce revine la completitudinea sistemului {J (k x)| k N } n L2 ((0, 1); x).
Teorema este demonstrat a.

228

Observatie. In cazul = = 0, conform celor observate anterior (vezi si

Cap. 3, 4) n locul lui L = L0 se va lucra cu L1 = L0 + I,
DL1 = {u C 2 ((0, 1])| x1/2 L1 u L2 (0, 1), u(x) = O(1), x0, u0 (1) = 0 si
>
lim xu0 (x) = 0}.
x0
>

Z 1 Z 1
(L1 u, u) = [xu0 (x)]0 u
(x)dx + |u(x)|2 dx = xu0 (x)
u(x)|10 +
0 0
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
0 2 2 0 2
+ x|u (x)| dx + |u(x)| dx = x|u (x)| dx + |u(x)|2 dx.
0 0 0 0

a ker L1 = {0}.
de unde rezult

6. Operatori nchisi si semigrupuri de operatori tare

continue
Exista multe situatii n care operatori liniari care apar n mod natural nu sunt
marginiti pe spatiile Banach pe care actioneaza. O generalizare a notiunii de
operator liniar m arginit este cea de operator nchis.
Definitie. Fie E un spatiu Banach si D(A) E un subspatiu dens.
Operatorul liniar A : D(A) E se numeste nchis daca (xn )n sir din D(A),
daca lim xn = x si lim Axn = y atunci x D(A) si Ax = y.
n n
Exemplu. Fie E = C([0, 1]), D(A) = C 1 ([0, 1]) si pentru u D(A) fie
Au = u0 . Atunci D(A) este dens n E (chiar C ([0, 1]) este densa n E, poli-
noamele fiind dense n E conform Teoremei de aproximare a lui Weierstrass,
[28, vol. I, Cap. VI, 6.4, Teorema 6.17]).
A nu este m arginit deoarece pentru un : [0, 1] R, un (x) = xn , avem
||un || = 1 n 0 dar ||Aun || = ||nxn1 || = n n 1 deci
sup ||Au|| = .
||u||1
a operator nchis: daca n || || , lim un = u si lim u0n = v
A este ns
n
atunci deoarece sirul derivatelor converge uniform pe [0,1], sirul (un )n converge
uniform la o functie derivabil a u, deci u D(A) si u0 = Au0 = v.
Observatie. A este nchis graficul lui A, G(A) = {(x, Ax)|x D(A)},
a n E E, convergenta fiind considerata pe componente.
este o multime nchis
Amintim din Cap. 3, 1, c a pentru A L(Rn ), solutia Problemei Cauchy
x0 = Ax, x(0) = x0 , este x(t) = etA x0 unde etA este operator liniar pe Rn
definit ca suma a seriei normal (absolut) convergente

X (tA)n
etA = (6.1)
n!
n=0
 229

Retin
and propriet atile esentiale ale familiei de operatori {etA |t 0} se ajunge
la conceptul de semigrup de operatori (observam ca {etA |t R} formeaza
chiar un grup de operatori dar n multe alte situatii t [0, )).
Definitie. Fie E un spatiu Banach. Familia {T (t)|t [0, )} de operatori
liniari m
arginiti pe E se numeste semigrup tare continuu (sau de clasa (C0 ))
de operatori dac a satisface urm atoarele conditii.
(1) T (0) = I (operatorul identitate pe E)
(2) T (s)T (t) = T (s+t) s, t 0 (6.2)

(3) x E, t T (t)x este continua ca aplicatie [0, ) E.

Propriet atile (1) si (2) definesc ceea ce se numeste un semigrup iar (3) este
proprietatea de continuitate tare.
In cazul n care ||T (t)|| 1 t 0 semigrupul se numeste semigrup de
contractii. Pentru aceste semigrupuri conditia (3) se poate nlocui cu o conditie
aparent mai slab a.
PROPOZIT IA 6.1. Dac a {T (t)|t [0, )} este un semigrup de contractii
din L(E), conditia (3) este echivalenta cu
(30 ) lim T (t)x = x, x E.
t0
>

Demonstratie. Evident (3) (30 ). Presupunem (30 ) ndeplinita si fie

t > 0. Pentru h > 0 si x0 E,

T (t0 + h)x T (t0 )x = T (t0 )[T (h)x x].

Rezult
a c
a

||T (t0 + h)x T (t0 )x|| ||T (t0 )|| ||T (h)x x|| ||T (h)x x|| 0

pentru h 0. Dac
a lu
am h < 0 astfel ncat t0 + h > 0,

T (t0 + h)x T (t0 )x = T (t0 + h)x T (t0 + h h)x =

= T (t0 + h)x T (t0 + h)T (h)x = T (t0 + h)[x T (h)x]

si din nou ||T (t0 + h)x T (t0 )x|| ||T (h)x x|| 0 pentru h 0. Astfel
a in t0 , t0 > 0.
(3) este verificat

Urm atoarea Teorem a constituie prima parte din ceea ce numeste Teorema
Hille-Yosida.
TEOREMA 6.2. Fie {T (t)|t 0} un semigrup tare continuu de opera-
tori pe spatiul Banach E. Pentru t > 0 fie
1
At = [T (t) I] (6.3)
t
230

Fie
def
D(A) = {x E| exista lim At x} (6.4)
t0
>

si pentru x D(A) fie

Ax = lim At x (6.5)
t0
>

Atunci D(A) este dens n E, A este operator liniar nchis si x D(A)

d
T (t)x = AT (t)x = T (t)Ax (6.6)
dt

Definitie. Operatorul A definit prin (6.4), (6.5) se numeste generatorul

infinitezimal al semigrupului {T (t)| t 0} ceea ce se noteaza prin

T (t) = etA (6.7)

(prin analogie cu cazul A L(E) cand etA este definita n (6.1) si satisface
(6.6)).
Demonstrat ia Teoremei 6.2. Fie x E si pentru s > 0 fie
Z s
xs = T ( )xd , integrala fiind integrala Riemann a unei functii continue cu
0
valori ntr-un spatiu Banach (vezi [28, vol. I, Cap. IV, 1]). Folosind sumele
Riemann si continuitatea lui T (t), pentru t > 0 are loc
Z s
T (t)xs = T (t + )xd (6.8)
0

Cu ajutorul (6.8) ar
at a x > 0, xs D(A). Observam ca pentru t < s,
am c

1 s 1 s
Z Z
At x s = T (t + )xd T ( )xd =
t 0 t 0
1 t+s 1 s 1 s+t 1 t
Z Z Z Z
= T ( )xd T ( )xd = T ( )xd T ( )xd
t t t 0 t s t 0

Avem
Z t Z s+t
1 1
lim T ( )xd = x si lim T ( )xd = T (s)x.
t0 t 0 t0 t s

a f : [a, b] X este continua, X fiind spatiu Banach,

(n general, dac
Z t0 +t
1  t0 +t
Z 
1 
f ( )d f (t0 )
||f ( ) f (t0 )||d  .
t
t0 |t| t0

 231

Fie > 0. > 0 astfel nc at (t0 , t0 + ), ||f ( )f (t0 )|| < . Atunci
daca t ( , ) (t0 , t0 + ) (t0 , t0 +t) deci ||f ( )f (t0 )|| <
(t0 , t0 + T ) si rezult
a c
a
Z t0 +t
1

t f ( )d f (t0 )

t0

1 t0 +t
Z
t cu |t| < ceea ce echivaleaz
a cu lim f ( )d = f (t0 )).
t0 t t
0
Rezult a lim At xs = T (s)x x asadar xs D(A), x E, s > 0. Prin
a c
t0
>
1 1
acelasi rationament ca mai sus lim xs = x si cum xs D(A) s > 0
s0 s s
D(A) = E. Din (6.2), x E

At T (s)x = T (s)At x, s, t > 0 (6.9)

Din continuitatea tare, dac

a exista lim At x atunci exista si lim At T (s)x
t0 t0
> >
asadar x > 0, T (s)D(A) D(A) si conform (6.9) x D(A),

d T (t + s)x T (t)x
T (t)x = lim = T (s) lim As x = T (t)Ax = AT (t)x
dt s0 s s0

adica (6.6) este verificat

a. Integrand pe [0, t] obtinem
Z t
T (t)x x = T ( )Axd (6.10)
0

Ram a A este nchis. Fie xn x, xn D(A) n si Axn y.

ane de verificat c
Din (6.10),

T (t)xn xn 1 t 1 t
Z Z
At x = lim = lim T ( )Axn d = T ( )yd y
n t n t 0 t 0
pentru t0. Rezult a x D(A) si Ax = y deci A este nchis.
a c
>

Definitie. Fie A : D(A) E un operator nchis. Se numeste multime
rezolvanta (A) C, multimea acelor C pentru care I A este o bijectie
D(A) E cu invers m arginit. Pentru (A), R(, A) = (I A)1 se
numeste rezolvanta lui A.
PROPOZIT IA 6.3. Fie {T (t)|t 0} un semigrup tare continuu de
contractii din L(E) cu generatorul A. Atunci [0, ) (A) si
1
||(I A)1 || > 0 (6.11)

232

Demonstratie. Fie t > 0 si > 0. Aratam ca (At )

1 (t + 1)I T (t)
At = [T (t) I] = .
t t
Deoarece T (t) L(E) si ||T (t)|| 1 stim ca C cu || > 1, (T (t))
(3, Corolar 3.1.1). Deoarece t + 1 > 1 rezulta ca [(t + 1)I T (t)] este
inversabil si atunci ( At ) este inversabil. Fie R : E E
Z
Rx = e T ( )xd (6.12)
0

unde integrala este absolut convergenta deoarece ||T (t)|| 1. Se obtine

1
Z
At Rx = e [T (t + ) T ( )]xd =
t 0
1 (st) 1
Z Z
= e T (s)xds e T ( )xd =
t t t 0
et 1 1 t
Z Z
= e T ( )xd e T ( )xd =
t 0 t 0
et 1 1 t
Z
= Rx e T ( )xd.
t t 0
Pentru t 0, At Rx Rx x. Rezulta ca Rx D(A) x E si, cum
lim At Rx = ARx se obtine
t0

ARx = Rx x (6.13)

Observam c a folosind convergenta absoluta si utilizand suma Riemann pe

a A este nchis obtinem pentru x D(A)
intervale compacte si faptul c
Z Z Z
(6.6)
A e T ( )xd = e AT ( )xd = e T ( )Axd = RAx
0 0 0
(6.14)
Din (6.13) rezult a (I A)Rx = x x E iar din (6.14) ca R(I A)x = x
a c
x D(A). Din (6.12)
Z 
1
||Rx|| e d ||x|| = ||x||.
0

a (A) si (I A)1 = R este marginit si satisface

Se obtine n final c
(6.11).

TEOREMA 6.4. Fie E un spatiu Banach. Daca A : D(A) E este un
operator nchis cu propriet
atile
 233

(1) (0, ) (A)

1
(2) ||(IA)1 || > 0 (6.15)

atunci A este generatorul infinitezimal al unui semigrup tare continuu de

contractii.
Va fi astfel demonstrat a Teorema Hille-Yosida: A, operator nchis, genereaza
un semigrup tare continuu de contractii ntr-un spatiu Banach E daca si numai
daca A satisface (1) si (2) din Teorema 6.4.
Demonstratie. Pentru > 0 fie B = 2 (I A)1 I L(E). Pentru
x D(A), B x = (I A)1 Ax si (I A)1 x x = (I A)1 Ax.
1
Din (6.15), ||(I A)1 Ax|| ||Ax|| 0 pentru si rezulta ca

lim (I A)1 x = x x D(A).

Not am C = (I A)1 , deci B x = C Ax x D(A). Tot din (6.15),

||(I A)1 || 1 > 0 adica ||C || 1 > 0. Pentru y E si > 0 fie

x D(A) cu ||y x|| < (D(A) este dens n E). Fie astfel ncat ,
3

||C x x|| < . Atunci ,
3

||C y y|| ||C (y x)|| + ||y x|| + ||C x x|| 2||y x|| + <
3
Rezult a lim C x = x x E si atunci, x D(A)
a c

lim B x = Ax (6.16)

Pentru fiecare t 0 definim etB prin (6.1). Din (6.15)

n 2n
2 (IA)1 )
X t
||etB || = ||et et || et ||(I A)1 ||n =
n!
n=0
n n
X t
= et = et et = 1.
n!
n=0

De asemenea etB esB = e(t+s)B t, s 0. Prin urmare {etB |t 0} este un

d
semigrup de contractii n E al carui generator este B , deoarece etB x =
dt
= B etB x = etB B x, x E, folosind convergenta absoluta si uniforma a
seriei (6.1) pe intervale compacte.
Arat
am n continuare ca x E exista lim etB x si pentru asta aplicam

criteriul lui Cauchy de existenta a limitei unei functii ([28, vol. I, Cap. II,
1]). Observ a deoarece , (0, ), B B = B B , are loc
am c
234

etB esB = esB etB = etB +sB , s, t 0. Atunci , , t (0, ) si

x D(A)
Z t
d sB (ts)B
||etB x etB x|| = [e e x]ds =
0 ds

Z t
sB (ts)B sB (ts)B

= [B e e
x B e e
x]ds (6.17)
0
Z t
||esB || ||e(ts)B || ||B x B x||ds t||B x B x||
0

Deoarece lim B x = Ax x D(A), daca t [a, b] (0, ), pentru > 0

> 0 astfel ncat ||B x B x|| < , , ( , ) si rezulta ca
b
||etB x etB x|| < , ( , ) uniform n t [a, b] (0, ). Se obtine
ca x D(A), t > 0 exist a lim etB x uniform n t [a, b]. Rationand ca

a x E exista lim etB x uniform n t [a, b]
n cazul lui C deducem c

(0, ). Definim, pentru x E si t 0

T (t)x = lim etB x.

Atunci {T (t)|t 0} este semigrup si deoarece ||etB x|| 1 t 0, > 0

rezulta ||T (t)|| 1 t 0. Deoarece convergenta este uniforma pe intervale
compacte semigrupul {T (t)|t 0} este tare continuu.
Aratam c a generatorul infinitezimal al lui {T (t)|t 0}, notat provizoriu
cu B, coincide cu A. Fie x D(A). Din relatia (6.6) pentru semigrupul
{etB |t 0} generat de B , rezult a ca t > 0
Z t Z t
1 1 d sB 1
B,t = (etB x x) = (e x)ds = esB B xds
t t 0 ds t 0

de unde, pentru , obtinem, pe baza convergentei uniforme pe compacti,

ca t > 0
1 t
Z
1
Bt x = [T (t)x x] = T (s)Axds.
t t 0
a x D(A) exist
Rezulta c a lim Bt x = Ax deci D(A) D(B) si Bx = Ax
t0
x D(A). Deoarece > 0, (A) prin ipoteza si (B) din Propozitia
6.3, E = ( B)D(B) = ( A)D(A) = ( B)D(A) de unde rezulta
D(A) = D(B) si Bx = Ax x D(A) ceea ce nseamna ca B = A deci A este
generatorul semigrupului {T (t)|t 0}.
Teorema este demonstrata.

 235

Generatorul infinitezimal defineste n mod unic semigrupul {T (t)|t 0}.

PROPOZIT IA 6.5. Presupunem ca semigrupurile tare continue pe E
{T (t)|t 0} si {S(t)|t 0} au acelasi generator A. Atunci T (t) = S(t) t 0.
Demonstratie. Folosim (6.6). Fie x D(A). Atunci S( )x D(A)
0 si are loc

d
T (t )S( )x = T (t )AS( )x T (t )AS( )x = 0
d
Integram pe [0, t] si rezulta c
a T (0)S(t)x = T (t)S(0)x adica T (t)x = S(t)x
x D(A). Deoarece D(A) = E si T (t), S(t) L(E) se obtine T (t)x = S(t)x
x E t 0, adic a T (t) = S(t), t 0.

In cele ce urmeaz a vom considera semigrupuri tare continue de contractii
pe spatii Hilbert.
Definitie. Fie H un spatiu Hilbert si fie A un operator liniar cu D(A)
dens n H. Definim D(A ) prin conditia y D(A ) h H cu

(Ax, y) = (x, h) x D(A) (6.18)

Pentru y D(A ) definim A y = h. A se numeste adjunctul lui A.

Observatie. Deoarece D(A) este dens n H, h este unic determinat prin
(6.18) dar n general D(A ) nu rezulta automat dens n H.
PROPOZIT IA 6.6. Fie A operator liniar cu D(A) dens n H. Atunci
daca yn D(A )n si lim yn = y, lim A yn = h rezulta y D(A ) si A y = h.
n n
Demonstratie. Trebuie sa aratam ca G(A ), graficul lui A , este o
a n H H, convergenta fiind considerata pe componente.
multime nchis
ncepem prin a observa ca din (6.18),

(y, h) G(A ) (Ax, y) = (x, h) x D(A)

(Ax, y) + (x, h) = 0 x D(A).

Daca n N, yn D(A ) si lim yn = y, lim A yn = h atunci, cu hn = A yn ,
n
avem (Ax, yn ) + (x, hn ) = 0 x D(A), n. Pentru n rezulta
(Ax, y) + (x, h) = 0 x D(A) ceea ce echivaleaza cu (y, h) G(A ) care
rezult
a nchis.

Definitie. Fie H un spatiu Hilbert. Operatorul U L(H) se numeste
unitar dac a
U U = U U = I (6.19)
a U este inversabil si U 1 = U .
cu alte cuvinte dac
236

PROPOZIT IA 6.7. Fie U un operator unitar pe spatiul Hilbert H.

Atunci x, y H
(U x, U y) = (x, y) (6.20)
a x H
Rezulta c

||U x|| = ||x|| asadar ||U || = 1 (6.21)

Demonstratie. Direct din (6.19).

TEOREMA 6.8. Fie H un spatiu Hilbert si {T (t)|t 0} un semigrup
tare continuu de operatori unitari cu generator A. Atunci {T (t) |t 0} este
un semigrup tare continuu de operatori unitari cu generator

A = A (6.22)

Demonstratie. Evident T (0) = I = I iar din Teorema 2.7, (2)

T (t) T (s) = [T (s)T (t)] = T (t + s) asadar {T (t) |t 0} verifica (1) si (2)
din definitia semigrupului tare continuu. Verificam (30 ). Conform (6.21) si
(6.19), x H

||T (t) x x|| = ||T (t)T (t) x T (t)x|| = ||x T (t)x|| 0

daca t0 deci {T (t) |t 0} este semigrup tare continuu de operatori unitari

>
(n particular de contractii). Fie B generatorul infinitezimal al semigrupului
{T (t) |t 0} si fie x D(A), y D(B) (stim ca D(A) = H, D(B) = H). Din
(6.5)

T (t) y y
   
T (t)x x
(Ax, y) = lim , y = lim x, = (x, By)
t0 t t0 t

de unde deducem c a D(B) D(A ) si By = A y y D(B).

Fie acum y D(A ), x D(A). Folosind (6.6) deducem ca
Z t Z t  Z t 

(T (t)xx, y) = (AT (s)x, y)ds = (x, T (s) A y)ds = x, T (s) A yds
0 0 0

si folosind si continuitatea lui T (t) n t = 0 obtinem

T (t)y y 1 t
Z
= T (s) A yds A y daca t0.
t t 0 >

a D(A ) D(B) si A y = By y D(A ) si se obtine B = A .

Rezulta c
Ramane s am (6.22). Fie t > 0, x H
a demonstr

T (t) x x = T (t)1 x x = T (t)1 (x T (t)x) (6.23)

 237

si
x T (t)x = T (t)[T (t) x x] (6.24)
Din (6.23), x D(A),
T (t) x x x T (t)x
lim = lim T (t) = Ax
t0
>
t t0
>
t

si rezult a D(A) D(A ) si A x = Ax x D(A).

a c
Din (6.24), x D(A ),
x T (t)x T (t) x x
lim = lim T (t) = A x
t0
>
t t0
>
t

si atunci D(A ) D(A) si Ax = A x x D(A ). n final D(A) = D(A ) si

A = A.

Definitie. Fie H un spatiu Hilbert. Familia {U (t)|t R} de operatori
unitari pe H se numeste grup tare continuu de operatori unitari daca
(1) U (0) = I
(2) U (t + s) = U (t)U (s) t, s R
(3) x H, t U (t)x este continua ca aplicatie R H.
Observatii. 1) Deoarece U (t) este unitar t R din (1) si (2) se obtine
I = U (0) = U (t)U (t) de unde

U (t) = U (t)1 = U (t) t R (6.25)

2) Un grup tare continuu de operatori unitari genereaza doua semigrupuri

tare continue de contractii prin restrictionarea la [0, ), respectiv la (, 0].
Daca A este generatorul semigrupului {U (t)|t 0} atunci din Teorema 6.8
generatorul semigrupului {U (t)|t 0} = {U (t) |t 0} este A = A.
Definim H prin
H = iA.
Atunci H = iA = iA = H si n conformitate cu (6.7), (6.25)

U (t) = eitH t R (6.26)

(n cazul operatorilor H autoadjuncti, eitH se defineste prin intermediul Teo-

remei spectrale, vezi [15], sau [69]).
TEOREMA 6.9 (Stone). Fie H un spatiu Hilbert si A : D(A) H un
operator nchis. A genereaz a un grup tare continuu de operatori unitari daca
si numai dac a
A = iH cu D(H) = D(A) si H = H (6.27)
238

a cu D(A ) = D(A) si A = A).

(aceasta conditie este echivalent
Demonstratie. Am observat mai sus ca generatorul unui grup tare
continuu de operatori liniari satisface (6.27).
Fie A operator nchis (D(A) = H) satisfacand (6.27), deci A = A.
Atunci x D(A), (Ax, x) = (x, A x) = (, Ax) = (Ax, x) deci
(Ax, x) + (Ax, x) = 0 ceea ce implic a Re (Ax, x) = 0 x D(A).
Fie > 0 si x D(A). Folosind inegalitatea lui Schwarz obtinem

Re ((I A)x, x) = (x, x) ||(I A)x|| ||x||

adica
||(I A)x|| ||x|| x D(A) (6.28)
de unde deducem ca I + A si I A sunt operatori injectivi. Deoarece A este
nchis, (I + A)(D(A)) si (I A)(D(A)) sunt subspatii nchise n H: daca
xn + Axn y, n , xn D(A) n, din (6.28)
1
||xn xm || ||( + A)xn ( + A)xm || < n, m n

si atunci lim xn = x lim Axn = y x x D(A) si y x = Ax adica
y = ( + A)x.
Fie y H cu ((I + A)x, y) = 0 x D(A). Atunci y D(A ) = D(A) si
(I + A )y = 0 din densitatea lui D(A) n H. Deoarece A = A rezulta
y Ay = 0 ceea ce antreneaz a conform (6.28) y = 0. Rezulta ca
(I + A)(D(A))) = H si cu acelasi rationament (I A)(D(A)) = H. Rezulta
ca operatorii I + A si I A sunt inversabili si din (6.28), y H,
1 1
||(I A)1 y|| ||y|| ceea ce atrage ||(I A)1 || , > 0.

Sunt astfel ndeplinite pentru A si respectiv (A) conditiile (1) si (2)
ale Teoremei Hille-Yosida si rezulta ca A genereaza semigrupul de contractii

{U (t)|t 0} iar (A) genereaz a semigrupul {V (t)|t 0}. Pentru x, y D(A),
din (6.22),
d (t)y) = (AU (t)x, U
(t)y) + (U (t)x, AU
(t)y) =
(U (t)x, U
dt
= (U (t)x, A U
(t)y) + (U (t)x, AU (t)y) = 0

deci
(t)x, U
(U (t)y) = (U
(0)x, U
(0)y) = (x, y) x, y D(A), t 0

si la fel se arat a (V (t)x, V (t)y) = (x, y) x, y D(A), t 0.

a c
Din densitatea lui D(A) n H se obtine ca t 0, x, y H
(t)x, U
(U (t)y) = (x, y), (V (t)x, V (t)y) = (x, y) (6.29)
 239

(t) si V (t) sunt unitari. Daca x D(A), din (6.6)

asadar t 0 operatorii U
a t 0,
si (6.22) mai obtinem c

d (t)A V (t)x = 0
(t)AV (t)x + U
U (t)V (t)x = U
dt

de unde rezulta ca t 0, U (t)V (t)x = U

(0)V (0)x = x si similar se obtine
(t)x = x, t 0, x D(A). Deoarece U
V (t)U (t), V (t) L(H) si
D(A) = H rezult a t 0
a c

(t)V (t) = I
U (t) = I
si V (t)U (6.30)

Rezul
a c
a
(t)1 = U
V (t) = U (t) , t 0. (6.31)
Observam ca pentru t 0, U (t) si V (t) sunt obtinute n Teorema 6.4 prin
(t)x = lim e x, B = (I A)1 I si
U tB 2

= 2 (I A )1 I = 2 (I + A)1 I.
V (t)x = lim etB x, B

= B
Deoarece > 0, B B B rezulta ca t, s [0, ), etB esB = esB etB
ceea ce conduce, pentru , la

(t)V (s) = V (s)U

U (t), t, s [0, ). (6.32)

Definim U (t), t R prin

(t),
(
U t0
U (t) = (6.33)
V (t), t < 0

Evident U (0) = I. Din (6.31) si (6.32), daca t > 0, s < 0, t + s > 0,

(t)U
U (t)U (s) = U (t)V (s) = U (s)1 = U
(t + s)U
(s)U
(s)1 =
(t + s) = U (t + s)
= U

si similar se verific
a proprietatea (2) a grupului de operatori n celelalte cazuri.
Proprietatea de continuitate tare este automat verificata daca t0 > 0 sau
t0 < 0 din continuitatea tare a semigrupurilor {U (t)|t 0} respectiv
{V (t)|t 0}. Dac a t0 = 0,

(t)x x|| = 0
lim ||U (t)x x|| = lim ||U
t0 t0
> >
240

si folosind (6.29),

lim ||U (t)x x|| = lim ||U (t)x x|| =

t0 t0
< <

= lim ||U (t)[x U (t)x]|| = lim ||x U (t)x|| = 0

t0 t0
< <

Rezulta ca (6.33) defineste un grup tare continuu de operatori unitari care are,
folosind si Propozitia 6.5, generatorul infinitezimal A.

Semigrupurile tare continue apar natural n studiul ecuatiilor cu argument
ntarziat, al unor ecuatii cu derivate partiale, n mecanica cuantica, n studiul
proceselor Markov.

7. Exercitii
1. Sa se arate c a daca (E, || ||) este un spatiu normat si T : (Rn , || ||2 )
(E, || ||) este un operator liniar bijectiv atunci T si T 1 sunt operatori
marginiti.
Indicatie. Studiati aplicatia ||T ()|| : Rn [0, ).
2. Calculati norma operatorului A : (C([0, 1]), || || ) (C([0, 1]), || || )
Z t
(Au)(t) = u(s)ds
0

3. Demonstrati relatia (2.5) (regula paralelogramului).

4. Aratati c
a ntr-un spatiu Hilbert cu produsul scalar ( , ) are loc

1
(x, y) = [||x + y||2 ||x y||2 + i||x + iy||2 i||x iy||2 ]
4
(identitatea de polarizare).
5. Sa se arate c a n spatiul Hilbert H, lim xn = x si lim yn = y atunci
a dac
n n
lim(xn , yn ) = (x, y) (( , ) este produsul scalar).
n
6. Aratati c a H este un spatiu Hilbert si E H atunci
a dac
{h H| (h, y) = 0 y E} este un subspatiu nchis al lui H.
7. a) Fie P L(H) o proiectie ortogonala (H spatiu Hilbert). Sa se arate
ca daca P 6= 0 atunci ||P || = 1.
b) Sa se arate ca dac a E si F sunt subspatii nchise ale lui H atunci
(x, y) = 0 x E, y F PE PF = 0.
 241

8. Fie C00 (R) = {f : R C|f este continua si supp f este compact}. Fie
h > 0 si operatorii Ah , Bh : C00 (R) C00 (R)

f (x + h) + f (x h)
(Ah f )(x) =
2
(Bh f )(x) = i[f (x + h) f (x h)]

a Ah si Bh sunt operatori liniari marginiti iar daca pe C00 (R) se

Sa se arate c
considera produsul scalar din L2 (R) atunci (Ah f, g) = (f, Ah g) si (Bh f, g) =
(f, Bh g) f, g C00 (R).
9. Ar
atati c a T, S L(E) sunt operatori compacti atunci T + S
a dac
este operator compact , C.
10. Ar
atati c a T, S L(E) si T este compact atunci S T este
a dac
compact.
11. S a se discute dup a R existenta solutiilor urmatoarelor ecuatii
integrale si s
a se calculeze aproximatiile succesive u0 , u1 si u2 , cand este cazul.

Z 1
a) u(x) = (6x5 3x2 )yu(y)dy + x
0
Z 2
b) u(x) = [sin(x + y)]u(y)dy
0
Z 2
c) u(x) = [sin(x + y)]u(y)dy + 2x
0
12. S
a se calculeze valorile proprii si sa se gaseasca functiile proprii pentru
operatorul Lu = u00 cu conditiile la limita
a) u(0) = u(1), u0 (0) = u0 (1) pe [0, 1]
b) u(0) = 0, u0 () = 0 pe [0, ]
13. S
a se verifice relatiile (6.20) si (6.21).
242

Bibliografie
[1] V.I. Arnold, Ecuatii diferentiale, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1978.
[2] V.I. Arnold, Chapitres supplementaires de la theorie des equations diffe-
rentielles ordinaires, Mir, 1980.
[3] V.I. Arnold Modele matematice ale mecanicii clasice, Ed. Stiintifica si
Enciclopedic a, Bucuresti, 1980.
[4] E.A. Barbasin, Introducere n teoria stabilit atii (n limba rusa), Nauka,
Moscova, 1967.
[5] E.A. Barbasin, Functii Liapunov (n limba rusa), Nauka, Moscova, 1970.
[6] V. Barbu, Semigrupuri de contractii neliniare n spatii Banach, Ed.
Academiei, 1974.
[7] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Junimea, Iasi, 1985.
[8] L. Brand, Differential and Difference Equations, Wiley, New York, 1966.
[9] V. Brnzanescu, O. Stanasil
a, Matematici speciale, Ed. ALL, Bucuresti,
1994.
[10] G. Chilov, Analyse mathematique. Fonctions de plusieurs variables
reelles, Mir, Moscova, 1975.
[11] S.N. Chow, J.K. Hale, Methods of Bifurcations Theory, Springer,
Berlin, 1982.
[12] R. Courant, D. Hilbert, Methods of mathematical physics, vol. I, In-
terscience, New York, 1953.
[13] R. Cristescu, Analiz a functionala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1979.
[14] N. Dunford, J.T. Schwartz, Linear Operators I, Wiley, New York,
1958.
[15] N. Dunford, J.T. Schwartz, Linear Operators II, Wiley, New York,
1963.
[16] A.V. Efimov, I.G. Zolotarev, V.M. Terpigoreva, Analiz a matematic a
(limba rus a) VS, Moscova, 1980.
[17] I. Flugge-Lotz, Discontinuous Automatic Control, Princeton Univ.
Press, 1953.
[18] F.R. Gantmacher, Teoria matricilor (n limba rusa), Nauka, Moscova,
1966.
[19] D. Gaspar, Analiz a functionala, Ed. Facla, Timisoara, 1989.
[20] A. Georgescu, M. Moroianu, I. Oprea, Teoria bifurcatiilor. Principii
si aplicatii, Univ. Pitesti, 1999.
[21] C.R. Gerlach, J.D. Parker, Wave propagation in viscous fluid lines
including higher mode effects, Trans. ASME, Ser. D, vol. 89, no. 4 (1967-12),
p. 782.
[22] V. Gl avan, V. Gutu, A. Stahi, Ecuatii diferentiale prin probleme, Uni-
versitas, Chisin au, 1993.
 243

[23] A.N. Godunov, Asupra teoremei lui Peano n spatii Banach, Functional
Anal. i evo prilojenia 91(1975), 59-60.
[24] Aristide Halanay, Teoria calitativa a ecuatiilor diferentiale, Ed. Acade-
miei, 1963.
[25] Aristide Halanay, Differential Equations, Academic Press, New York,
1966.
[26] Aristide Halanay, Ecuatii diferentiale, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1972.
[27] Andrei Halanay, A J-izometric dilation of a continuous semigrup with
positive generator, Rev. Roum. de Math. Pures et Appl., vol. 34 (1989), no.
1, 23-27.
[28] Andrei Halanay, R. Gologan, D. Timotin, Elemente de analiz a mate-
matic a, vol. I, II, Matrix-Rom, Bucuresti, 1997, 1999.
[29] Andrei Halanay, Elemente de analiz a complex a, Matrix-Rom, Bu-
curesti, 1999.
[30] Andrei Halanay, C.A. Safta, Periodic motions for loaded two control
edges hydraulic copying systems, Comput. Methods Appl. Mech. Engrg. 158
(1998), 367-374.
[31] Andrei Halanay, C.A. Safta, Stability and Accuracy of Steady-State
Motions in Loaded Copying Systems: an analytical approach, Comput. As-
sisted Mech. and Engrg. 6(1999), 107-113.
[32] Andrei Halanay, C.A. Safta, Behaviour of unloaded copying systems
near the stability boundary, Sci. Bull. Univ. Polit. Bucharest, vol. 61(1999),
no. 1-2, 65-79.
[33] Andrei Halanay, C.A. Safta, Existence and stability of normal motions
in loaded hydraulic copying systems with periodic and composed inputs, Z.
Angew. Math. Mech (ZAMM), 80 (2000), 2, 93-101.
[34] J. Hale, Topics in Dynamics Bifurcation Theory, CBMS, Reg. Conf.
Ser. Math. 47 (1981).
[35] F. Hartman, Ordinary differential equations, Wiley, New York, 1964.
[36] B.D. Hassard, N.D. Kazarinoff, Y-H Wan, Theory and applications of
Hopf bifurcation, Cambridge Univ. Press, London, 1981.
[37] E. Hille, R. Phillips, Functional analysis and semigroups, Colloq. Publ.
A.M.S., Providence, 1957.
[38] M. Hirsch, S. Smale, Differential Equations, Dynamical Systems and
Linear Algebra, Academic Press, New York, 1974.
[39] M. Humi, W. Miller, Second Course in Ordinary Differential Equations
for Scientists and Engineers, Springer, Berlin, 1988.
[40] V.A. Iakubovici, V.M. Starjinski, Rezonant a parametric a n sisteme
liniare (n limba rusa), Nauka, Moscova, 1987.
[41] L.Gr. Ixaru, Metode numerice pentru ecuatii diferentiale cu aplicatii,
Ed. Academiei, 1979.
244

[42] T. Kato, Perturbation theory for linear operators, Spinger, Berlin,

1966.
[43] A.N. Kolmogorov, S.V. Fomin, Elemente de teoria functiilor si analiz a
functionala (n limba rus a), Nauka, Moscova, 1981.
[44] Y.A. Kuznetsov, Elements of Applied Bifurcation Theory, Springer,
Berlin, 1995.
[45] L. Landau, E. Lifchitz, Mecanique, Ed. de la Paix, Moscova, 1960.
[46] M.A. Lavrentiev, B.V. S abat, Metode ale teoriei functiilor de variabil a
complex a (n limba rus a), GIFML, Moscova, 1958.
[47] P. Lax, R. Phillips, Scattering Theory, Academic Press, New York,
1967.
[48] W. Leighton, Ordinary differential equations, Wadsworth Publishing
Co., Belmont, CA, 1970.
[49] A.V. Lescenco, Sisteme hidraulice de copiere (n limba rusa), Masino-
stroienie, Moscova, 1968.
[50] A.M. Liapunov, Problema general a a stabilitatii misc
arii (n limba
rusa), GIT, Moscova-Leningrad, 1950.
[51] I.G. Malkin, Teoria stabilit atii misc
arii (n limba rusa), Nauka, Moscova,
1966.
[52] J. Marsden, M. Mc Cracken, Hopf bifurcation and its applications,
Springer, Berlin, 1976.
[53] J.L. Massera, Contribution to stability theory, Ann. of Math. 65
(1956), no. 1, 182-206.
[54] J.L. Massera, J.J. Schaffer, Linear Differential Equations and Function
Spaces, Academic Press, 1966.
[55] St. Miric a, Ecuatii diferentiale I, II, Univ. Bucuresti, 1978, 1979.
[56] St. Miric a, Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Univ. Bucuresti,
1989.
[57] St. Miric a, Ecuatii diferentiale si integrale, vol. I, II, III, Univ. Bu-
curesti, 2000.
[58] G. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Ed. Academiei, Bu-
curesti, 1989.
[59] K. Moszy nski, Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor diferentiale
ordinare, Ed. Tehnic a, Bucuresti, 1973.
[60] M. Nicolescu, Analiz a matematic a, vol. I, II, II, Ed. Tehnica, Bu-
curesti, 1957, 1958, 1960.
[61] V. Olariu, V. Prepelit a, Teoria distributiilor, functii complexe si aplicatii,
Ed. Stiintifica si Enciclopedic a, Bucuresti, 1986.
[62] V. Olariu, T. St anasil
a, Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1982.
[63] N. Pavel, Ecuatii diferentiale asociate unor operatori neliniari n spatii
Banach, Ed. Academiei, Bucuresti, 1977.
 245

[64] P. Pavel, I. Rus, Ecuatii diferentiale si integrale, Ed. Didactica si

Pedagogic a, Bucuresti, 1975.
[65] P. Pavel, I. Rus, G. Micula, B. Ionescu, Probleme de ecuatii diferentiale
si cu derivate partiale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[66] L. Piccini, G. Stampacchia, G. Vidossich, Equazioni differenziali n
Rn , Ligouri Editore, 1978.

[67] L. Pontriaguine, Equations differentielles ordinaires, Mir, Moscova,
1969.
[68] V. R asvan, Teoria stabilitatii, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bu-
curesti, 1987.
[69] M. Reed, B. Simon, Methods of modern mathematical physics, vol. I,
Academic Press, New York, 1972, vol. II, Academic Press, New York, 1975.
[70] E. Rogai, Ecuatii diferentiale: exercitii si probleme, Universitatea Bu-
curesti, 1984.
[71] M. Salvadori, M.L. Baron, Metode numerice n tehnic a, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1972.
[72] A.M. Samoilenco, S.A. Krivoseia, N.A. Perestiuk, Ecuatii diferentiale,
exemple si probleme (n limba rusa), GIOVS, Kiev, 1984.
[73] M. Schechter, Principles of functional analysis, Acadmic Press, New
York, 1971.
[74] R. Seydell, Practical bifurcations and stability analysis, Springer, Berlin,
1994.
[75] R. Temam, Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor functionale, Ed.
Tehnic a, Bucuresti, 1973.
[76] E.C. Titchmarsh, Eigenfunction expansions associated with second-
order differential equations, Oxford at the Clarendon Press, 1946.
[77] F. Treves, Topological vector spaces, distributions and kernels, Aca-
demic Press, 1967.
[78] C. Tudosie, Probleme de ecuatii diferentiale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1990.
[79] F.H. Vasilescu, Initiere n teoria operatorilor liniari, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1987.
[80] T.J. Viersma, Analysis, Synthesis and Design of Hydraulic Servosys-
tems and Pipelines, Elsevier, Oxford, 1980.
[81] V.S. Vladimirov, Ecuatiile fizicii matematice, Ed. stiintifica si Enci-
clopedic a, Bucuresti, 1980.
[82] S. Washio, T. Konishi, Research on wave phenomena in hydraulic lines,
Bull. of JSME, vol. 21, no. 158, August, 1978.
[83] K. Yosida, Functional analysis, ed. a-III-a, Springer, Berlin, 1971.
[84] N. Vasiliu, D. Vasiliu, I. Catana, C. Theodorescu, Servomecanisme
hidraulice si pneumatice, vol. I, UPB, 1992.
[85] I. Vrabie, Ecuatii diferentiale, Matrix-Rom, Bucuresti, 1999.
246

NOTE
Capitolul 1
Avand caracter introductiv, notiunile si rezultatele prezentate se regasesc
n majoritatea lucr arilor dedicate studiului ecuatiilor diferentiale. Pentru mai
multe exemple concrete se pot consulta [7], [39], [56], [67].
In leg
atura cu notiunea de functie l.l.v.2 vezi si [26], [56]. Subliniem ca
pentru aplicarea teoremei cresterilor finite multimea trebuie sa fie convexa de
unde rezult a conditia de convexitate impusa n definitia proprietatii l.l.v.2.
Pentru studiul ecuatiilor clasice (cu variabile separabile, afine, Bernoulli,
Riccati, Lagrange, Clairaut) vezi [8], [26], [56], [58].
Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor diferentiale sunt prezentate n
[41], [59], [71], [75].
Capitolul 2
Detalii despre spatiile metrice se pot gasi n multe locuri. De exemplu [28,
vol. I, Cap. II]. Alte demonstratii ale Teoremei lui Peano se gasesc n [26] si
n [56].
Teorema 1.5 este prezentat a n [7], [26] si [56] unde se pot gasi si referinte
privind istoria acestei inegalit ati.
Demonstratii deosebite ale Teoremelor 2.7 si 2.8 se gasesc n [7] si n [56].
Demonstratia dat a este modelat a dupa [67]; vezi de asemenea [26]. O gener-
alizare a teoremei privind dependenta continua de datele initiale, datorata lui
Kurzweil este prezentat a n [26]. O teorema de existenta si unicitate globala si
continuitate n raport cu conditiile initiale, pentru sisteme autonome, bazata
pe proprietatea de disipativitate, definita prin < f (x) f (y), x y > 0
x, y Rn , este demonstrat a n [7].
Pentru studiul ecuatiilor cu derivate partiale de ordin unu si integralele
prime ale sistemelor simetrice asociate se pot consulta [2], [7], [26], [56], [61],
[64].
Capitolul 3
Sistemele afine de ecuatii diferentiale sunt prezentate n toate tratatele
consacrate acestui subiect fiind numite de obicei sisteme liniare. Frecvent ma-
tricea eAt este construit a pe baza analizarii formei canonice Jordan a matricii
A ([7], [8], [26], [38], [56], [66], [67]).
Metoda bazat a pe calculul functional analitic pentru operatori liniari margi-
niti ([14], [73], [79]) este dezvoltata n [29] si de asemenea n [61].
Stabilitatea sistemelor liniare este discutata n [7], [8], [50], [51], [66], [67],
[68]. Demonstratii ale Teoremei 1.12 se gasesc n [18] si n [68]. Acolo se afla
si detalii privind istoria acestui rezultat redescoperit succesiv de mai multi
autori. Conform [68] rezultatul sub forma enuntata n Teorema 1.12 i apartine
lui Hurwitz (1895) o form a echivalenta fiind demonstrata de Routh n 1877.
 247

Clasificarea Poincare este prezentata n [8], [62], [66], [67]. Pentru modul
de abordare din Propozitia 2.7, vezi [8]. Formele normala si autoadjuncta ale
ecuatiei de ordinul al doilea si proprietatile zerourilor solutiilor sunt prezentate
pe larg n [39]. Teoria seriilor Fourier-Bessel se gaseste si n [46], [76], [81].
Problemele Sturm-Liouville sunt prezentate dupa [66, Cap. 4, 3]. n
conditii mai putin restrictive se gasesc n [39]. Constructia functiei Green
urmeaz a [81]. n [39] este dat a o definitie a functiei Green pentru operatori
liniari de ordin n.
Capitolul 4
Referinte generale pentru Teoria stabilitatii sunt [24], [25] si [68]. n [68]
se gasesc de asemenea numeroase exemple si aplicatii.
Definitia functiei Liapunov este preluata dupa [24], [25] ca si demonstratia
Teoremei 1.4. Functiile Liapunov si rolul lor n studiul stabilitatii sunt studiate
de multi autori: [4], [5], [7], [8], [35], [39], [50], [51], [54], [67], [68]. Variante
ale Teoremei 1.5 sunt demonstrate n [5], [35], [39], [51]. Exemplul fortelor
conservative se g aseste n [7], [38] si [68]; n monografia [38] un paragraf ntreg
este dedicat sistemelor gradient x0 = grad (x).
O alt a demonstratie a Teoremei 1.6 n care functia Liapunov este construita
pe baza unor consideratii algebrice este data n [38]. Alte constructii algebrice
ale functiei Liapunov pentru sisteme liniare se gasesc n [7] si [25]. Teorema
1.7 este denumit a n [7], Teorema Liapunov-Poincare.
Pentru discutarea cazurilor critice legate de Teorema de stabilitate n prima
aproximare vezi [50], [51]. Sistemele cu coeficienti periodici sunt discutate n
[40] si n [67].
Caracterizarea ciclurilor limita pentru sisteme de ordin 2 (planare) este
data de Teorema Poincare-Bendixon: o multime limita compacta, nevida, a
unui sistem planar de clas a C 1 care nu contine puncte de echilibru este un
ciclu limit a; vezi [38], [67].
In leg atura cu Definitia 2.5 se pot consulta [35] si [44]. Exista si o relatie
de echivalent a mai puternic a decat cea topologica, cand sistemele pot fi con-
siderate ca si cum ar fi identice.
Fie f : U Rn , g : V Rn , f si g de clasa C 1 , U si V deschisi din Rn si
fie sistemele autonome (1) x0 = f (x) si (2) y 0 = g(y). Daca exista h : U V
un difeomophism de clas a C 1 astfel ncat f (x) = h0 (x)1 g[h(x)] x U ,
sistemele (1) si (2) se numesc neted (difeomorf) ( echivalente.
x0 = y
( 0
x = x y
In [44] este prezentat exemplul sistemelor si
y 0 = y y0 = x y
care nu sunt neted echivalente dar sunt topologic echivalente n discul unitate.
Deosebit de utile n studiul bifurcatiilor se dovedesc monografiile [36] si
[44]. n [74] sunt prezentate si analizate multe exemple interesante. n aceasta
directie se poate consulta si [20].
248

Capitolul 5
Teoria operatorilor este prezentata n monografii specializate si n tratate
de Analiz a functional a. Recomand am [14], [15], [37], [69], [73], [79]. Pen-
tru detalii privind bazele n spatii Banach si n spatii Hilbert, vezi [13], [14],
[69], [83]. Studiul propriet atilor spectrale pentru operatori compacti n spatii
Banach se g aseste n [14], [43], [73], [83]. Demonstratia Propozitiei 4.7 este
adaptata dup a [43].
In legatur
a cu dezvolt arile dup a functii proprii se poate consulta si [76].
Problema la limit a pentru functii Bessel este formlata n conditii mai putin
restrictive decat n [81], aceasta tin and cont si de faptul ca alti autori, [12], nu
cer decat finitudinea n x = 0, situatie de altfel obisnuita n cazul punctelor
singulare ale ecuatiilor diferentiale (vezi si [29, Cap. 8, 4]).
Teoria semigrupurilor si n particular diverse extinderi si generalizari ale
Teoremei Hille-Yosida se pot g asi n [14], [37], [42], [47], [69, vol. II], [83]. O
demonstratie diferit a a Teoremei lui Stone este data n [69, vol. I].
Index
A D
adjunctul unui operator 125, 186,
235
alternativa lui Fredholm 200, 208
Andronov-Hopf, bifurcatie 164
aproximatii succesive 45, 207 E
Arzela-Ascoli, teorema 35
asimptotic stabila, solutie 14
autoadjunct a, ecuatie 126
autonom a, ecuatie 3
B ecuatie Bautin 76
Bautin, ecuatie 76
Bellman, teorema 39
Bessel, ecuatii 127
Bessel, functii 132
Bielecki, metrica 43
bifurcatie 164
Andronov-Hopf 164
C ecuatie Riccati 22
Cauchy-Lipschitz, teorema 39, 43
centru 114
ciclu limit
a 160
ciclu limit
a stabil 161
clasificarea Poincare 110
coeficient Liapunov 172 F
cuasipolinom 122
curent local 11
curent local parametrizat 11
curent maximal 63
curent maximal parametrizat 62
249
disipativitate bilaterala, proprie-
tate 53
Duffin, ecuatie 175
Dunford-Riesz, formula 102
echicontinua, familie 34
echilibru 14
echivalenta topologica 163
ecuatie afina 19
ecuatie Bernoulli 22
ecuatie Bessel 127
ecuatie Duffin 175
ecuatie integrala de tip Volterra 5
ecuatie Legendre 127
ecuatie de ordinul doi cu coeficienti
constanti 23
ecuatie Van der Pol 175
ecuatie cu variabile separabile 18
ecuatie Volterra de tip II 214
Euler, metoda 28
existenta proiectiei 184
fald 164
focar 113
forma normala Cauchy 3
formula lui Schmidt 220
Fredholm, alternativa 200, 208
Fredholm, operator 178
functie Bessel 132
functie Green 138
functie Liapunov 148, 149
250
functie local lipschitziana 49
functie local lipschitziana n vari-
abila a doua 9, 45
G 97
generator infinitezimal 231
Godunov 39
Green, functie 138
Green, identitate 134
Gronwall, lema 41
grup local continuu de aplicatii 63
grup tare continuu de operatori N
unitari 238
H nod degenerat 113
Hamilton 76
Hilbert-Schmidt, teorema 203
Hille-Yosida, teorema 231, 234
hiperbolic, punct de echilibru 158
Hopf, bifurcatie Andronov-Hopf 164
Hopf, teorema 164, 167
Hurwitz 107
Hurwitz-Routh, teorema 107
hurwitzian a, matrice 107
I operator autoadjunct 186
integrala prim a 74
L operator integral (Fredholm) 178
Lagrange, identitate 133
Legendre, teorema 151
Legendre, ecuatie 127
Leighton, teorema 130
Lema lui Gronwall 41
Lema lui Riesz 185
Liapunov 147
Liapunov, coeficient 172
Liapunov, functie 148, 149
Liapunov, teorema 149
liniarizare 153
Liouville, teorema 98
Lipschitz, - Cauchy, teorema 39,
43
local lipschitziana, functie 49
local lipschitzian a n variabila a
doua 9, 45
INDEX
M
Mathematica 27
Matrice fundamentala de solutii
Matrice de senzitivitate 73
Matrice stabila (hurwitziana) 107
Matrice de tranzitie 99
Metoda aproximatiilor succesive 45
Metoda Euler 28
Metoda parametrului unic 73
nod bidirectional 111
nod unidirectional 112
normala, forma 127
nucleu hermitic 208
nucleu rezolvant 207
nucleu singular (polar) 209
nucleu singular (polar), cu singu-
laritate slaba 209
numar caracteristic 203
O
operator compact 194
operator nchis 229
operator liniar marginit 177
operator unitar 237
orbita 64
ortogonal, subspatiu 184
oscilator armonic 2
oscilatorie, solutie 130
P
Peano, teorema 33
pendul 2, 16
Picard 45
Poincare, clasificare 110
polinom stabil 107
Problema Cauchy pentru ecuatii
diferentiale 4
Problema Cauchy pentru ecuatii
cu derivate partiale de ordin
INDEX
unu, liniare 77
Problem a Cauchy pentru ecuatii
cu derivate partiale de ordin
unu, cuasiliniare 88
Problema Sturm-Liouville 136, 221
proiectie ortogonal
a 188
proprietatea de existent
a a solutiilor
locale 7
punct de echilibru 14
R spectrul unei matrici 102
raza spectrala 191
regula paralelogramului 183
rezolvanta, multime; functie 102,
189
rezonant
a 123
Riesz, - Dunford, formula 102
Riesz, lema 185
Riesz, - Schauder, teorema 201 T
Routh-Hurwitz, teorema 107
S Teorema lui Banach a aplicatiei
Schauder-Riesz, teorema 201
Schmidt, formula 220
Schmidt-Hilbert, teorema 203
semigrup tare continuu 230
separabil, spatiu metric 203
simetricul, unui operator 125
sistem asociat 6
sistem caracteristic 77
sistem dinamic 64
sistem de ecuatii canonice al lui
Hamilton 76
sistem hidraulic de copiere 2
sistem stabil 106
sistem stabil, asimptotic 106
solutie asimptotic stabil a 14
solutie banala 14
solutie a ecuatiei diferentiale de
ordin unu 4
solutie a ecuatiei diferentiale de V
ordin n 6
solutie a ecuatiei diferentiale liniare
116
251
solutie a ecuatiei diferentiale afine
116
solutie globala 13
solutie locala 7
solutie oscilatorie 130
solutie prelungibila 12
solutie stabila 14
solutie stationara 14
spatiul fazelor (starilor) 64
spectrul unui operator 189
Steklov, teorema 222
Stone, teorema 239
Sturm, - Liouville, problema 136
Sturm, teorema 128
subspatiu ortogonal 184
subspatiu propriu 192
Teorema Arzela-Ascoli 35
deschise 199
Teorema lui Bellman 39
Teorema Cauchy-Lipschitz 39, 43
Teorema Hilbert-Schmidt 203
Teorema Hille-Yosida 231, 234
Teorema lui Lagrange 151
Teorema lui Leighton 130
Teorema lui Liapunov 149
Teorema lui Liouville 98
Teorema lui Peano 33
Teorema Riesz-Schauder 201
Teorema Routh-Huwritz 107
Teorema lui Steklov 222
Teorema lui Stone 239
Teorema lui Sturm 128
U
unicitate globala 8
unicitate locala 8
valoare proprie 192
Van der Pol, ecuatie 175
variatia constantei 20
252 INDEX

variatia constantelor 119

Volterra 5
Volterra, ecuatie de tip II 214
vortex 114
W
Wronski 98
wronskian 25, 98, 119
Y
Yosida, teorema Hille-Yosida 231,
234