XPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRICA IN INFRACIUNILE DE

OMUCIDERE

1. CONSIDERAII INTRODUCTIVE

1. Probele si mijloacele de proba t

Procesul penal constituie un proces de cunoastere n care organul penal trebuie

sa ajunga la aflarea adevarului. n activitatea de stabilire a adevarului elementele
care duc la realizarea cunoasterii sunt dovezile prin intermediul carora organul
judiciar si formeaza convingerea.

Datele sau informatiile care ajuta la realizarea cauzei penale sunt furnizate prin
intermediul probelor. n acest sens n art. 62 C.pr.pen. se arata ca n vederea
aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt
obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Complexitatea informatiilor pe care le aduc probele n procesul penal au condus

la definirea lor ca elemente de fapt care servesc la cunoasterea existentei sau
inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savrsit-o si la
cunoasterea mprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63
C.pr.pen.).

Probele pot fi clasificate dupa diverse criterii ca fiind: probele n acuzare si

aparare; probele principale, secundare si incidentale; probele imediate si
mediate; probele directe si indirecte.

Desi legea nu defineste n mod expres mijloacele de proba, rezulta din

continutul art. 64 C.pr.pen. ca ele sun mijloacele prin care se constata acele
elemente de fapt ce pot servi ca proba n procesul penal.

Mijloacele de proba admise n legislatia procesuala penala romna sunt limitativ

prevazute n art. 64 C.pr.pen. dupacum urmeaza: declaratiile nvinuitului sau ale
inculpatului; declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii civilmente
responsabile; declaratiile martorilor; nscrisurile; mijloacele materiale de proba;
constatarile tehnico-stiintifice; constatarile medico-legale si expertizele.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilite. Aprecierea fiscarei probe se face de

organul de umrarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerilor
formate n urma examinarii tuturor probelor administrate si conducndu-se
dupa constiinta lor (art. 63 al. 2 C.pr.pen.).
Astfel cum am aratat, una din mijloacele de proba este expertiza.

2. Expertizele

Aflarea adevarului n cauzele penale necesita cunoasterea si rezolvarea unor

probleme de stricta specialitate pe care organul judiciar penal nu le are. n
asemenea cazuri se recurge la cunostintele unor experti dispunnd din oficiu sau
la cerere efectuarea unor expertize.

Potrivit art. 116 C.pr.pen. cnd pentru lamurirea unor fapte sau mprejurari ale
cauzei, n vederea aflarii adevarului sunt necesare cunostintele unui expert,
organul de urmarire penala ori instanta de judecata, dispune, la cerere sau din
oficiu, efectuarea unei expertize.

Expertizele sunt mijloace de proba cu ajutorul carora se cerceteaza n

mod stiintific fapte, persoane, lucruri sau fenomene prin care se ajunge fie la
obtinerea unei probe, fie la evaluarea exacta a unei probe deja existente, fie la
echilibrarea a doua sau mai multe elemente de proba disonante.

n practica judiciara expertizele pot interveni n domenii foarte variate. Astfel n

functie de natura problemelor ce urmeaza a fi lamurite, organele judiciare penale
pot dispune efectuarea urmatoarelor expertize:

- expertiza criminalistica care poate fi la rndul ei de mai multe feluri si anume:

dactiloscopica, traseologica, balistica, tehnica a actelor, grafica,
biocriminalistica etc;

- expertiza contabila prin care se lamuresc aspecte privind evidenta financiara,

controlul si revizia contabila;

- expertiza tehnica cu ajutorul careia pot fi lamurite anumite probleme n cazul

accidentelor de circulatie; n cazul infractiunilor contra protectiei muncii etc;

- expertiza medico-legala prin care pot fi lamurite problemele privind mortile

subite, violente, leziunile traumatice corporale suferite, respectiv starea psihica a
faptuitorului n momentul savrsirii faptei, stare si de care de multe ori
depinde si raspunderea penala a acestuia.

Rezulta deci ca n cadrul expertizelor medico-legale se nscriu si expertizele

psihiatrice despre care vom trata n capitolele urmatoare.

2. EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE sl EXPERTIZA PSIHIATRIC

1. Definitie
Expertiza medico-legala este o forma a expertizei judiciare prin care medicii
legisti din cadrul institutiilor si laboratoarelor de specialitate cerceteaza si se
pronunta la cererea organelor judiciare asupra unor fapte saumprejurari cu
caracter medical care intereseaza justitia.

40

Expertiza medico-legala se caracterizeaza prin:

a) oficializarea ei n sensul ca se efectueaza numai n cadrul institutiilor si

serviciilor specializate;

b) raspunderea dubla care revine medicilor legisti att fata de institutia sau
serviciul unde functioneaza ct si fata de organul judiciar care a ordonat
efectuarea unei astfel de expertize;

c) valabilitatea expertizei depinde de competenta materiala a organelor si

medicilor care o efectueaza;

d) necesitatea conlucrarii permanente dintre medicul legist si organele

judiciare n sensul cunoasterii si informarii reciproce privind datele de aanchete
juridice si medicale;

e) urgenta efectuarii expertizei dispuse tinnd cont de deteriorarea biologica,

modificarile inerente obiectului persoanei supuse expertizarii: ct si de
principiul celeritatii procesului penal.

Expertiza medico-legala psihiatrica este o activitate medicala complexa prin

care o comisie de medici experti (de regula un medic legist si doi psihiatrii)
stabileste starea de sanatate mintala a unei persoane cu o implicatie
judiciarapenala sau civila. Aceasta expertiza trebuie sa furnizeze organelor
judiciare elementele medicale cele mai caracteristice n legatura cu personali-
tatea celui examinat si sa stabileasca daca a actionat cu intentie, a acceptat n
mod constient producerea rezultatului si a prevazut caracterul periculos si
urmarile faptei comise. De asemenea, saaprecieze influenta unor eventuale
tulburari psihice asupra capacitatii de a discerna actiunile sale cu referire n
special la starea psihica n timpul comiterii infractiunii, gradul de alterare a
nivelului de constiinta, preciznd n concluzie prezenta sau absenta
discernamntului.

n analiza discernamntului persoanei implicate - n legatura cu infractiunea

comisa - expertizei psihiatrice i revine sarcina de a corela criteriile biologice,
medicale, psihopatologice etc. Pe lnga informarea descriptiva asupra
comportamentului clinic al persoanei examinate se vor utiliza metode de
investigatii functionale n scopul decelerarii eventualelor deficiente morfo-
functionale, ndeosebi encefalice, n vederea stabilirii raportului cauzal ntre
situatia patologica si starea de constiinta a persoanei examinate, n mprejurarea
determinata, sau a complexului d.e factori biologici participanti la determinarea
diferitelor grade de deisolutie psihica.

Obiectul expertizei medico-legale psihiatrice urmareste solutionarea a trei mari

probleme:

- stabilirea stiintifica a starii de sanatate psihica a individului pe baza de

explorare clinica si examinare de specialitate;

- starea generala a nivelului de constienta si eventuala afectare a

discernamntului n raport de boala si de modul de comitere a faptei imputabile;

- recomandarea de masuri medico-sociale adecvate n functie de boala n

vederea recuperarii si reintegrarii sociale a individului.

2. Reglementarea juridica

Potrivit art. 119 C.pr.p. cnd expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu
medico-legal, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza acestuia
pentru efectuarea expertizei.

Organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala este

reglementata n prezent de Ordonanta Guvernului Romniei nr. 1 din 20.01.2000
(Monitorul Oficial, Partea I, nr. 22/21.01.2000), respectiv Hotarrea Guvernului
nr. 774 din 7.0.200 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor
Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 ct si Ordinul nr. 1.134/C/255/2000 - comun
al ministrului de stat, ministrul justitiei si al ministrului de stat, ministrului
sanatatii pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor,
a constatarilor si a altor lucrari medico-legale (Mon. Of. nr.459/19.09.2000).

Din actele normative de mai sus, n legatura cu efectuarea expertizei medico-

legale psihiatrice retinem urmatoarele articole:

- serviciile de medicina legala judetene efectueaza expertize si constatari

medico-legale din dispozitia organelor de urmarire penala sau a instantelor
judecatoresti, precum si n cazurile de deficiente n acordarea asistentei ori n
cazurile n care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice
(art. 17, lit. a din O.G. nr. 1/2000);
- institutiile de medicina legala sunt abilitate sa efectueze "o
noua expertiza medico-legala n cadrul unei comisii de expertize ... la expertiza
medico-legala ppsihiatrice n materie penala si civila" (art. 15, pe. C din H.G. nr.
774/2000);

- expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea

nemijlocita a persoanei, n cadrul unei comisii alcatuite dintr-un medic legist,
care este presedintele comisiei si doi medici psihiatrii; aceste comisii nu se pot
organiza la nivelul cabinetelor medico-legale;

- expertizele medico-legale se efectueaza la sediul institutiilor medico-legale, cu

exceptia cazurilor cnd persoana ce urmeaza a fi examinata, fiind bolnav psihic
cronic, se afla internata n spital sau sectie de psihiatrie, sau n cazul persoanelor
arestate preventiv si aflate n cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor
penitenciare, cnd examinarea lor se face la locurile unde sunt (art. 28, al. 1,2,
din Normele procedurale nr. 1.134/255 din 2000);

- expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza numai.pentru o

anumita fapta sau circumstanta avnd ca obiective principale stabilirea
capacitatii psihice la momentul comiterii unei fapte prevazute de legea penala; a
capacitatii psihice la momentul examinarii si aprecierii asupra periculozitatii
sociale si necesitatea instituirii masurilor de siguranta cu caracter medical (art.
28, al. 4 din Normele procedurale);

- n vederea efectuarii expertizei psihiatrice se pun la dispozitia comisiei toate

documentele din dosar, necesare pentru efectuarea expertizei; n cazul n care
expertiza priveste persoane minore, dosarul contine si ancheta sociala, precum si
datele

41

privind performanta scolara (art. 29 din Norme procedurale).

Potrivit art. 122 C.pr.p. dupa efectuarea expertizei expertul ntocmeste un raport
scris denumit raport de expertiza si care poarta denumirea de raport de
expertiza medico-legala psihiatrica n cazul expertizelor psihiatrice solicitate n
conformitate cu prevederile art. 116 si 117 C.pr. p. si care expertiza se
semneaza de toti cei care au participat lantocmirea lui.

Cnd organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata la cerere sau
din oficiu ca expertiza nu este completa, n conformitate cu prevederile art. 124
C.pr. p. dispune efectuarea unui supliment de expertiza. Lamuriri
suplimentare n scris pot fi cerute si serviciului medico-legal cu referire la art.
124 C.pr. p., chiar daca n actele normative cadru privind expertizele medico-
legale nu sunt reglementari n acest sens. Suplimentul de
expertizapsihiatrica trebuie sa fie efectuat de aceeasi experti care au efectuat
expertiza initiala.

Efectuarea unei noi expertize este reglementata de art. 125 C.pr.p. n sensul
ca "daca organul de urmarire penalasau instanta de judecata are ndoieli cu
privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza dispune efectuarea unei
noi expertize".

n practica judiciara s-a statuat ca "instanta nu poate sa se bazeze pe concluziile

expertizei fara o temeinica verificare a continutului acesteia daca are ndoieli
asupra calitatii expertizei, ea poate sa dispuna efectuarea unei noi expertize".

Noua expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza ntr-una din cele sase

institute de medicina legala (cu sediilen : Bucuresti, Cluj-Napoca, lasi,
Timisoara, Tg. Mures, Craiova) n functie de competenta lor teritoriala (art. 9 si
art. 15, lit. C din H.G. nr. 774/2000).

O noua expertiza medico-legala se efectueaza de catre o comisie de experti,

indiferent daca prima expertiza a fost efectuata de un singur medic legist sau
mai multi medici legisti sau o comisie. Noua expertiza medico-legala constan
reluarea sau/si refacerea investigatiilor medico-legale n cazul n care se
constata deficiente, omisiuni sau si aspecte contradictorii la expertizele
precedente. Raportul noii expertize se elaboreaza pe baza constatarilor directe
ale comisiei si pe baza materialului necesar din dosarul cauzei (art. 49 din
Normele procedurale).

Noile expertize medico-legale psihiatrice se avizeaza din oficiu de catre

Comisiile de avizare si control al actelor medico legale care functioneaza n
cadrul aceluiasi institut de medicina legala unde s-a efectuat noua expertiza, iar
noile expertize se transmit organelor judiciare doar dupa avizarea lor (art. 19 din
H.G. nr. 774/2000).

Rezulta dintr-un studiu efectuat de Institutul Medico-Legaf Cluj ca n cazuistica

acestei unitati n materie de nouaexpertiza medico-legala psihiatrica,
neconcordantele ntre prima expertiza si noua expertiza, n perioada 1990-1994
(103 cazuri) au fost de 16% referitoare la diagnostic si 20% referitoare la
discernamnt.

n cazurile n care ntre o expertiza si o noua expertiza psihiatrica sau alte acte
cu caracter medico-legal (ex. avizele comisiilor de avizare) exista contradictii de
continut si de concluzii, aceste acte se nainteaza de organele judiciare la
Comisia Superioara Medico-legale ce functioneaza pe lnga Institutul de
Medicina Legala "Prof. dr. Mina Minovici" Bucuresti (art. 23 din H.G. nr.
774/2000).

Organele judiciare care solicita avizul comisiei Superioare Medico Legale sunt
obligate sa-i puna la dispozitie toate actele medicale si medico legale, nsotite de
o adresa de naintare care sa cuprina un scurt istoric al faptei
precum sintrebarile formulate clar la care trebuie sa raspunda n aviz. (art. 25
din H.G. nr. 774/2000).

Comisia Superioara Medico-legala nu efectueaza examinari de persoane iar

daca membrii comisiei consideranecesara examinarea persoanei,
recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmnd ca ulterior
concluziile acesteia sa fie supuse avizarii Comsiei Superioare Medico-legale.

Comisia Superioara Medico-Legala verifica, evalueaza, analizeaza si

avizeaza din punct de vedere stiintific la cererea organelor judiciare continutul si
concluziile diverselor acte medico-legale.

n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia

recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor formulnd propuneri n acest
sens sau concluzii proprii.

n cazul n care Comisia Superioara Medico-legala a eliberat un aviz, organele

judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico legale unor unitati
medico-legale ierarhic subordonate acesteia dect daca au aparut date n oi
medicale sau de ancheta. n acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de
competenta Institutului de MedicinaLegala "Prof. dr. Mina Minovici" Bucuresti.

Avizul Comisiei Superioara Medico-legala se trimite solicitantului n termen de

40 de zile de la data cererii si numai dupa achitarea contravalorii prestatiei
medico-legale (art. 28 H.G. nr, 774/2000).

n afara depozitiei n scris reprezentata prin expertiza medico-legala, expertul

medico-legal poate fi solicitat sa-si expuna parerea ntr-o problema medico-
judiciara si verbal. Aceasta se numeste depozitia orala a expertului si se
realizeaza n conditiile descrise n art. 124, al. 2 C.pr.p.

Dorim sa mentionam novatia actelor normative mai sus prezentate n materia

actelor medico-legale fata de reglementarile vechi (Decretul nr. 446/1996 si
HCM 1085/1966 - abrogate) n ceea ce priveste posibilitatea participarii
expertilor medico-legali numiti de organele judiciare la cererea partilor la
efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii medico-legali oficiali.
Expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor pot asista la lucrari si la
examinarea persoanei, pot solicita investigatii complementare, iar n cazul
expertizei pe documente pot lucra individual, n paralel cu expertii oficiali.
Obiectiile si contributia

42

expertilor numiti dfe organele judiciare la cererea partilor se consemneaza n

raportul medico-legal. n cazul n care expertii numiti de organele judiciare la
cererea partilor asista expertii oficiali prezenta acestora se consemneaza n
partea introductiva a raportului medico-legal.

Expertii numiti de instanta la cererea partilor au acces numai la datele

medicale si medico-legale din dosarul de urmarire panela, respectiv al instantei.
Accesul la datele din arhivele institutiilor medico-legale se poate face numai cu
acordul scris al conducatorului institutiei medico-legale (art. 32-34 din HG. nr.
774/2000).

Un alt aspect ce trebuie sa avem n vedere este ca medicul legist care a eliberat
un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de
expertize sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale n acelasi caz.
Medicii rezidenti n specialitatea medicina legala nu pot semna acte medico-
legale.

Comunicarea rezultatelor expertizei si/sau lucrarii medico-legale unor persoane,

institutii sau organizatii interesate se poate face n cursul procesului penal numai
cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.

3. EXPERTIZA PSIHIATRIC MEDICO-LEGAL N INFRACIUNILE

DE OMUCIDERE

1. Consideratii preliminare privind omuciderea

Sub denumirea generica "omucidere", n codul nostru penal sunt cuprinse acele
infractiuni prin care se aduc atingere vietii omului, ca atribut fundamental si
indispensabil de care depinde existenta sa si fiinta omului, cunoscute si sub
denumirea de "infractiuni contra vietii".

Infractiunile de omucidere constau n cele mai grave atentate mpotriva

persoanei si care au ca rezultat suprimarea vietii omului, adica moartea unui om.
Obiectul juridic special al infractiunilor care fac parte din subgrupa
omuciderilor l constituie relatiile sociale care asigura dreptul la viata al unui
om, considerat ca drept absolut si indispensabil, opozabil tuturor, care impune
obligarea tuturor celorlalti oameni sa respecte dreptul la viata al altuia si sa se
abtina de la orice ncalcare a vietii altuia.

Obiectul material al acestor infractiuni este corpul persoanei privit ca o totalitate

de functii si procese organice si care mentin individul n viata, fiind vorba de
corpul unui om viu.

Subiect activ al infractiunii contra vietii poate sa fie o persoana fizica, timp n
care subiectul pasiv este persoana a carei viata a fost suprimata.

Latura obiectiva (elementul material) al omuciderilor poate consta dintr-o

actiune sau inactiune prin care s-a cauzat suprimarea vietii, adica moartea unui
om.

Latura subiectiva a infractiunilor de omor consta n intentia de a ucide un om.

Aceasta se manifesta att sub forma intentiei directe ct si intentiei indirecte.

n literatura stiintei dreptului s-au dat mai multe definitii vinovatiei, dintre care
retinem ce acare a conceput vinovatia ca "fiind atitudinea psihica a faptuitoruli,
ce consta dintr-un act de constiinta si vointa fata de fapta savrsita si de urmarile
ei, atitudine ce se manifesta sub forma intentiei sau din culpa".

Potrivit art. 17 Cp. "infractiunea este fapta care prezinta pericol social
savrsita cu vinovatie, si prevazuta de legea penala."

Rezulta ca legea penala romna nu prevede posibilitatea tragerii la raspundere

penala a unei persoane numai pentru rezultatul cauzat. n toate cazurile
raspunderea penala este subiectiva, adica are la baza una din formele de
vinovatie ceruta de lege (nullum crimen sine culpa).

n conceptia legii penale, institutiile juridico-penale si reglementari

corespunzatoare acestora se grupeaza n jurul a trei realitati fundamentale, si
anume: fapta penala, faptuitorul si constrngerea juridica.

Primei realitati i corespunde institutia infractiuniil, celei de a doua raspunderea

penala, iar celei de a treia institutia pedepsei.

Paralel cu reglementarile care privesc pe fiecare din institutiile juridico-penale

mai sus mentionate, legea penalacontine si dispozitii referitoare la
modalitatile n care aceste institutii nceteaza sa-si mai produca vreun fel de
efect. Sub acest aspect institutiei infractiunii i vor corespunde dispozitiile
privind cauzele care nlatura caracterul penal al faptei: institutiei raspunderii
penale i vor corespunde dispozitiile privind cauzele care nlatura raspunderea
penala, iar institutiei pedepsei corespund dispozitiei privind cauzele
care nlatura pedeapsa.

Cum am aratat, unul din elementele constitutive ale infractiunii este vinovatia. n
codul penal n institutia cauzelor care nlatura raspunderea penala un capitol
aparte formeaza cauzele care nlatura vinovatia ca urmare a incapacitatii psiho-
fizice a subiectului.

Aceste cauze sunt reglementate de: art. 48 Cp. - iresponsabilitatea; art. 49 Cp. -
betia; si art. 50 Cp. - minoritatea infractorului.

n cele ce urmeaza vom analiza succint aceste cauze ntruct sunt direct legate
de tema lucrarii, respectiv expertiza medico-legala psihiatrica n omucideri.

A Iresponsabilitatea

Potrivit art. 48 din Cp., "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala, daca faptuitorul n momentul savrsirii faptei, fie din cauza alienatiei
mintale, fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile
sale, ori nu putea fi stapn pe ele".

Alienatia mintala este definita ca fiind totalitatea bolilor mintale n care bolnavii
sunt incapabili sa duca o viata socialanor-

43 .

mala si care necesita supraveghere permanenta.

Rezulta deci, ca starea de iresponsabilitate presupune existenta alienatiei mintale

sau a altor cauze care influenteazacapacitatea intelectiva si volitiva a subiectul!.
Prin aceasta formulare legiuitorul a urmarit sa cuprinda toate formele de
tulburari psihice care pot afecta capacitatea de ntelegere si de vointa a unei
persoane ntr-o asemenea masura,nct sa fie exclusa posibilitatea raspunderii
penale.

Intra n aceasta categorie tulburarile psihice patologice, care au la origine cauze

organice, constnd din mbolnaviri ale creierului, cum ar fi:
- psihoze organice, tulburari psihice care apar ca urmare a paraliziei progresive a
sifilisului la creier, a dementei senile, arterosclerozei, tumorei la creier,
leziunilor la creier, epilepsiei propriu-zise;

- psihoze endogene, sau boli psihice la care sunt observabile numai tulburarile
functionale ale psihicului, fara sa se fi identificat si baza lor anatonomica, cum
este schizofrenia, psihozele delirante (paranoia si parafrenia) si psihozele
maniaco-depre-sive;

- tulburari toxice, otravirile de orice fel din cauze endogene sau exogene,
inclusiv tulburarile provocate de substantele alcoolice si stupefiante.

n conceptul alienatiei mintale sunt cuprinse si:

- insuficienta dezvoltare a functiilor psihice (debilitate mintala, idiotenia,

infantilism, cretinism);

-tulburari nepatologice de constanta ce pot fi determinate de alcool, oboseala,

extenuari, emotivitate grava, etc. si care se manifesta prin stari crepusculare,
halucinatii;

- psihopatiile, nevrozele, neuropatiile.

Starea de incapacitate psihica produce urmarile prevazute de lege numai daca a

existat n momentul savrsirii faptei. Ca urmare faptuitorului nu i se poate aplica
o pedeapsa, nsa mpotriva acestuia se pot lua masurile de siguranta, prevazut de
art. 113-114 Cp.

n acest context prezentam solutia data n dosarul penal nr. 150/P/1989 al

Procuraturii Judetene Covasna n care inculpatul K.E.GH., n vrsta de 35 ani a
fost cercetat pentru savrsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art.
174,175 lit. c Cp. constnd n aceea ca n noaptea de 22/23 octombrie 1989 sna
ucis tatal K.E., n vrsta de 73 de ani, la domiciliul lor comun unde au
convietuit n doi.

Ancheta privind persoana faptuitorului a relevat ca K.E.GH. n 1978, cnd era

student, a atentat la viata profesorului sau caruia i-a aplicat lovituri cu un cutit.

Constatnd ca sufera de un debut de schizofrenie paranoida prin bufeu delirant

acut, discernamntul sau fiind alterat, a fost scos de sub urmarire penala pentru
savrsirea infractiunii prev. si ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cp. si s-a dispus
internarea sa ntr-un institut medical de specialitate. La un an dupa internare,
prin hotarre judecatoreasca s-a dispus ncetarea masurii de internare, dupa care
a locuit mpreuna cu tatal sau - victima. Din anul 1982 si pna n anul 1988 a
fost internat periodic, de mai multe ori, la Sectia de psihiatrie a Spitalului
Judetean, unde a primit tratament medicamentos, fiind diagnosticat si n
continuare cu schizofrenie paranoida. ncepnd din data de 20 oct. 1989 din nou
a prezentat o stare de neliniste si agitatie, comportamentul sau s-a schimbat, fapt
ce a fost remarcat si de vecinii lor, bar nu s-a luat fata de el vreo masura de
internare la spital.

n noaptea de 22/23 octombrie 1989, fiind ntr-o criza si folosind doar forta sa
fizica (sportiv, fost student la institutul de educatie fizica), a rupt coastele si
sternul tatalui sau, zdrobindu-i ambele globuri oculare, agresiuni prin care a
cauzat moartea acestuia.

Prin expertiza medico-legala psihiatrica efectuata n conditiile internarii s-a

stabilit ca K.E.GH. prezinta schizofrenie paranoica cu efect psihotic specific,
fara discernamnt pentru fapta comisa.

n temeiul art. 1.14 C.pr. pen. din nou a fost internat la un institut medical de
specialitate pentru tratament, internare care dupa informatiile noastre a ncetat
deja de cea. 5 ani, tot pe baza unei hotarri judecatoresti.

B. Minoritatea

Potrivit art. 50 CP "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care
la data comiterii acesteia nundeplinea conditiile legale pentru a raspunde
penal."

n legislatia romna vrsta pna la care faptuitorul este socotit ca nu are

capacitatea penala este de 14 ani, deci minorul care nu a mplinit
aceasta vrsta nu raspunde penal (art. 99, al. 1 Cp.).

A doua categorie de vrsta care are consecinte asupra starii de responsabilitate

este aceea ntre 14 si 16 ani (art. 99 al. 2 Cp.). Acest minor raspunde penal
numai daca a savrsit fapta cu discernamnt. n cazul acestor minori existaprin
urmare o prezumtie relativa de iresponsabilitate; organul judiciar
urmeaza sa stabileasca de la caz la caz dacaminorul n momentul savrsirii faptei
a avut discernamnt.

Astfel exemplificam situatia minorului K.G.Y., avnd vrsta de 15 ani, care a

fost cercetat pentru savrsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, savrsit
prin cruzimi si tentativa de omor deosebit de grav asupra a douapersoane,
prev. si ped. de art. 174, 176 lit. a Cp., art. 20 rap. la art. 174,176 lit. a, b Cp., cu
aplicarea art. 33 Lit. a, 34 Cp. si art. 99 si urm. CP, de catre Procuratura
Judeteana Covasna, n dos. penal nr. 46 P 1987.
S-a retinut n sarcina inculpatului ca la data de 28.03.1987 a ademenit trei
fetite n vrsta ntre 8-10 ani n afara localitatii unde a devenit violent,
obligndu-le sa se dezbrace la pielea goala, dupa care cu un bat a penetrat
organele genitale ale aces-

44

tora si Ie-a aruncat ntr-un bazin plin cu apa.

Una dintre fetite a decedat, iar celelalte doua au suferit multiple leziuni
traumatice prin care viata acestora a fost pusa n primejdie.

Expertiza psihiatrica s-a dispus n temeiul art. 117 al. 1 C.pr.pen si art. 99 al. 2
Cp. constatnd ca "inculpatul prezinta diagnosticul de personalitate cu
tendinta de structurare dizarmonica, cu manifestari comportamentale sadice; are
discernamntul pastrat n raport cu fapta pentru care este cercetat."

A treia etapa a minoritatii, aceea n care minorul are vrsta ntre 16 si 18 ani se
caracterizeaza prin existenta raspunderii penale, prezumtie ce poate fi
rasturnata n cadrul unei expertize psihiatrice (art. 99 al. 3 Cp.).

Rezulta deci, ca la infractiunile comise de minori expertiza medico-

legala psihiatrica este aproape ntotdeauna obligatorie pentru stabilirea
discernamntului critic si pentru recomandarea de catre comisie a masurilor
medico-psiho pedagogice care urmeaza sa se ia pentru asigurarea dezvoltarii n
conditiile corespunzatoare a personalitatii acestora.

C. Betia

Betia constituie unul dintre capitolele cele mai controversate ale capacitatii
psihice a subiectului.

Potrivit art. 49 al. 1 Cp., "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala daca faptuitorul n momentul savrsirii faptei se gasea
datorita unor mprejurari independente de vointa sa n stare de betie completa,
produsa de alcool sau de alte substante."

n acest caz suntem n prezenta betiei accidentale (fortuite) cnd raspunderea

penala este nlaturata ntruct starea de intoxicatie cu alcool sau cu
alta substanta (opiu, morfina, heroina, etc.) a produs efecte asupra
organismului si facultatilor psihice ale persoanei.
Daca betia accidentala este incompleta, adica functiile psihice si fizice ale
faptuitorului nu sunt total alterate, fapta savrsita de acesta are caracter
infractional, caz n care betia accidentala poate constitui dupa caz o
circumstantaatenuanta sau grava.

Betia voluntara (art. 49 al. 2 Cp.) nu nlatura caracterul penal al fapte. Ea poate
constitui dupa caz o circumstantaatenuanta sau agravanta.

Faptele penale comise de persoanele aflate n stare de betie voluntara sunt

numeroase si ele au implicatii medico-legale cu consecinte asupra aspectelor
juridice. n cea. 70% din infractiuni este implicat si alcoolul. Subiectii aflati n
stare de betie manifesta cele mai diverse disfunctii comportamentale de la
simple nastrusnicii pna la infractiuni grave datorita dezinhibitiei corticale si
slabirii masive a autocontrolului propriilor actiuni.

n cazul betiei voluntare efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice se

impune n multe cazuri pentru stabilirea gradului de responsabilitate penala n
functie de afectarea discernamntului care poate varia de la atenuat la cel abolit.

n practica judiciara n foarte multe cauze de omor comise de autori aflati n

stare de ebrietate, acestia invocaamnezia memoriei pentru care nu pot
relata mprejurarile n care au comis fapta. innd cont, ca amnezia consta din
deteriorarea totala sau partiala a memoriei, n cazul comiterii unor fapte
prevazute de legea penala si mai ales n cazul omuciderilor urmate de amnezie,
se impune solicitarea unei expertize psihiatrice medico-legale deoarece ele
presupun o stare de criminalitate patologica.

Exemplificam un caz de amnezie invocata de inculpatul A.I., n vrsta de 53 ani,

cercetat pentru savrsirea infractiunii de omor n dos. nr. 130/P/1999 al
Parchetului de pe lnga Tribunalul Covasna.

Inculpatul, n dimineata de 1 mai 1999 s-a prezentat la Postul de Politie din

comuna sa de domiciliu relatnd ca n curtea sa se afla decedat victima B.E., n
vrsta de 72 ani, fara sa aiba vreo explicatie asupra mprejurarilor mortii
acesteia.

Autopsia medico-legala a stabilit ca moartea victimei a fost violenta ca urmare a

unui soc traumatic survenit ca urmare a fracturilor multiple costale, de col. ale
peroneului si ale tibiei drepte, produse prin loviri repetate cu corp contondent,
comprimate ntre doua corpuri si prin cadere pe suprafete neregulate.

Victima a avut o alcoolemie de 2,40 gr/%.

Cercetarea la fata locului a constatat urme de snge n locuinta si curtea
inculpatului, a identificat un scaun tip taburet rupt a carei parti s-au gasit n curte
prezentnd urme de snge din grupa victimei. Expertiza traseologicaefectuata a
demonstrat ca leziunile traumatice corporale suferite de victima au fost produse
cu tablia scaunului. Ancheta a stabilit ca n noaptea de 30 aprilie 1999
inculpatul si victima au consumat n doi bauturi alcoolice la locuinta
inculpatului.

Dupa miezul noptii ntre cei doi a avut loc o altercatie dar dupa care, cum
sustinea inculpatul, nu-si mai aducea aminte de cele ntmplate, fara sa nege
posibilitatea transformarii altercatiei ntr-o agresiune, dar despre care nu putea
relata nimic. S-a stabilit ca inculpatul era alcoolic, iar n fazele de betie si
anterior acestui conflict a prezentat o amnezie a memoriei.

Expertiza psihiatrica efectuata n conditiile internarii inculpatului a stabilit

ca acesta "prezinta diagnosticul de tulburare organica de personalitate pe fond
toxi-etilic. Are discernamntul pastrat n raport cu fapta pentru care este
cercetat." De mentionat ca n cadrul investigatiilor psihiatrice la examenul
personalitatii i s-au evidentiat tendinte depresive, impulsive si instabilitate
psihica,

n contextul celor prezentate privind cauzele care nlatura raspunderea penala pe

considerentele incapacitatii psiho-fizice a subiectului, consider ca este necesar
ca organele judiciare n timpul procesului penal sa acorde o mare atentie si
aspectului simularii din partea persoanei cercetate.

45

D. Simularea

Simularea consta din imitarea unor simptome n scopul constient de a duce n

eroare si a obtine niste avantaje morale sau materiale. Boala sau suferinta este
inexistenta, iar simptomele sunt create artificial, sunt subiective si se refera la
crearea unor boli sau leziuni imaginare. (

Simularea unui nvinuit sau inculpat are ca scop obtinerea unui diagnostic din
care sa rezulte ca sufera de o anumitaboala, n urma careia sa scape de tragere la
raspundere penala, de pedeapsa.
Pentru eliminarea suspiciunii de comportament simulat organul judiciar este
obligat sa apeleze la expertiza medico-legala psihiatrica mai ales n cazul
cercetarii infractiunilor de omucidere.

n cauzele penale simularea se va exclude n cadrul expertizei psihiatrice prin

mijloace medico-psihiatrice constnd din "punerea n situatie" a subiectului
observat: observatia "mascata"; reconstituirea circumstantelor fizio-patologicen
care s-a produs fapta si obiectivarea lor (vezi betia provocata); prin examinarile
paraclinice (E.E.G.); lie-detector sau poligraf.

Din practica unitatii noastre urmeaza sa prezint n capitolul ce

urmeaza (obiectivele expertizei) un caz de siumularentr-o cauza de patricid.

2. Administrarea ca proba a expertizei medico-legale psihiatrice cu prilejul

cercetarii infractiunilor de omucidere

Infractiunile de omucidere sunt incriminate de titlul II, Cap. I, sectiunea I a

Codului Penal - partea speciala, constnd din: omorul (art. 174 Cp.), omorul
calificat (art. 175 Cp,), omorul deosebit de grav (art. 176 Cp.), pruncuciderea
(art. 177 Cp.), uciderea din culpa (art. 178 Cp.) si determinarea sau nlesnirea
sinuciderii (art. 179 Cp.).

Cercetarea acestor infractiuni se efectueaza n conformitate cu normele de

procedura si regulile stabilite n C.pr.pen.,tinnd cont de prevederile generale din
Codul penal.

Sub aceste aspecte referire directa cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice

se gaseste n titlul III, cap. II,sectiunea X, a C.pr.pen. n art. 117.

Potrivit articolului de mai sus, "efectuarea unei expertize psihiatrice este

obligatorie n cazul infractiunii de omor deosebit de grav; precum si atunci cnd
organul de urmarire penala sau instanta de judecata are ndoiala asupra starii
psihice a invinuitului sau inculpatului".

Rezulta ca n cazul infractiunii de omor deosebit de grav efectuarea expertizei

medico-legale psihiatrice este obligatorie. Este singurul caz n care n acest sens
norma juridica este imperativa, iar neefeduarea expertizei are ca efect sanctiunea
nulitatii relative prev. de art. 197 al. 1 si 3 C.pr.pen. Personal consider
ca neefeduarea expertizei psihiatrice, cnd este prevazuta ca fiind obligatorie ar
trebui sa fie sanctionata cu nulitatea absoluta, asemanator lipsei anchetei
soriale n cauzele cu minori. Desi lipsa expertizei psihiatrice nu este
mentionata expres ca nulitate absoluta, trebuie sa aratam ca, n conformitate cu
art. 385 al. 9 C.pr.pen. constituie motiv de casare a hotarrii judecatoresti cnd
nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului n cazurile si n conditiile
prevazute de art. 117 al. 1 si 2 C.pr.pen. Potrivit art. 185 al.15 C.pr. pen. n acest
caz se admite recursul si se rejudeca de catre instanta de recurs cauza, cu
exceptia cazului cnd recursul este judecat de Curtea Suprema de Justitie; caz n
care se trimite cauza la instanta a carei hotarre a fost casata, pe considerentul
ca este necesara administrarea de probe.

n cazul infractiunii de omor deosebit de grav efectuarea unei expertize

psihiatrice este obligatorie potrivit art. 117 al. 1 C.pr.pen., chiar
daca infractiunea a ramas n faza tentativei.

Efectuarea unei expertize psihiatrice n cazul infractiunii de omor deosebit de

grav prev. si ped. de art. 176 Cp. se justifica att din cauza mprejurarilor
deosebite n care s-a comis si care i imprima un grad sporit de periculozitate
sociala (cruzimi, asupra a doua sau mai multor persoane; de catre o
persoana care a mai comis un omor; asupra unei femei gravide, etc.) ct si prin
aplicarea celei mai severe sanctiuni (detentiunea pe viata sau nchisoare de la 15
la 25 ani).

Este de mentionat ca n cazul omorului deosebit de grav nu are relevanta faptul

ca autorul omorului nu are antecedente medicale psihiatrice ntruct din
dispozitia legii acesta trebuie supus n mod obligatoriu la expertiza psihiatrica.
Cu toate acestea pentru buna administrare a expertizei psihiatrice organul de
urmarire penala - procurorul care are competenta materiala n efectuarea
urmaririi penale n infractiunile de omucidere, are obligatia de a strnge toate
informatiile medicale despre autor, nu numai cele psihiatrice dar si daca acesta a
suferit si a fost tratat medical anterior cu alte boli, ca de exemplu traumatism
cranio-cerebral.

Practica de urmarire penala a demonstrat ca foarte multi autori n infractiunile de

omor au n antecedentele lor medicale, traumatisme craniene.

De asemenea culegerea de date cu privire la faptul ca autorul omorului este n

evidentele unitatilor medicale cu diagnosticul de elitism cronic si daca a fost
supusa unui tratament de dezalcoolizare are o mare importanta n procedura de
expertizare psihiatrica a persoanei cercetate.

Potrivit art. 117 al. 1 C.pr.pen, efeduarea expertizei psihiatrice este obligatorie si
atund cnd organul de urmarire penala sau instanta de
judecata are ndoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.

n contextul lucrarii noastre, deci a expertizei psihiatrice n omucidere, organul

de urmarire penala, dar si instanta de judecata trebuie sa acorde o mare
importanta acestui aspect ce priveste persoana faptuitorului n toate infractiunile
contra vietii.
Potrivit pradicii judiciare n materie, expertiza medico-legala psihiatrica n alte
cazuri dect omorul deosebit de grav este obligatorie numai daca instanta
are ndoieli asupra starii psihice a inculpatului, instanta avnd dreptul de a
apreda asupra necesitatii efectuarii ei.

46

Este adevarat ca aprecierea "ndoieli asupra starii psihice" comporta n sine si un

risc de subiectivism din partea organului judiciar iar o apreciere
exhaustiva poate duce la o crestere a numarului de expertize.

Cu toate acestea n practica judiciara si medico-legala cu privire la notiunea

de ndoieli asupra starii psihice s-au conturat cteva criterii de baza, care pot
ajuta organul judiciar n luarea hotarrii de oportunitate de a dispune efectuarea
unei expertize psihiatrice.

Criteriile de baza n aceasta apreciere ar fi:

- o conduita anormala a persoanei n timpul comiterii faptei

sau n modul comiterii faptei;

- o conduita anormala a persoanei n timpul desfasurarii procesului penal care

pune sub semnul ntrebarii starea sa psihica;

- existenta unor documente medicale care atesta o suferinta psihica n

antecedente pentru care a fost internat sau tratat ambulatoriu de o unitate
medicala de specialitate;

- persoana cercetata este cunoscut n mediul sau social cu un comportament

deviant ori bizar.

Pe baza rolului activ organul judiciar are obligatia de a verifica existenta oricarui
aspect sau informatie care ridicaproblema ndoielii asupra starii psihice a
persoanei cercetate sau judecata. Astfel se arata ntr-o hotarre
judecatoreasca ca "n mod gresit si prin neexecutarea rolului activ instantele au
omis sa dispuna efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a ver-
ifica apararile inculpatului n sensul ca sufera de o afectiune psihica".

ntr-o alta hotarre se arata ca "aceasta ndoiala trebuie justificata de lucrarile

dosarului: cta vreme din datele cauzei, din comportarea anterioara a
inculpatului si din antecedentele penale ale acestuia nu rezulta elemente de
natura sa determine o astfel de ndoiala, neefectuarea expertizei psihiatrice nu
poate constitui cazul de casare prev.n art. 385 9 al. 1 pct. 8 C.pr.Pen.

3. Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice n infractiunile de

omucidere

Exista un acord unanim, ca n principiu, n orice expertiza medico-

legala psihiatrica nu trebuie sa se facaconcluzionari sau sa se dea solutii de ordin
judiciar ci sa se furnizeze criterii medico-legale suficiente si obiectivatestiintific
pentru o buna interpretare pe plan judiciar.

Medicii specialisti desemnati sa efectueze o expertiza psihiatrica nu trebuie sa se

pronunte daca persoana examinataraspunde sau nu penal ci numai
daca faptuitorul n conditiile date a fost apt de a-si da seama de sensul faptei
sale si de a fi stapn pe ea.

innd seama de concluziile medicilor specialisti, organele judiciare vor stabili

daca persoana care a savrsit o faptaprevazuta de legea penala raspunde sau nu
penal pentru aceasta fapta.

Pentru a obtine concluzii pertinente, ntr-o expertiza psihiatrica organul judiciar

care a dispus efectuarea ei, nntrebarile pe care le formuleaza trebuie sa aiba n
vedere toate aspectele care urmeaza sa fie clarificate de medicii experti n cadrul
acelei expertize. n vederea ntelegerii ct mai bune de catre medicii experti a
cauzei n care se solicita expertiza, organul judiciar care a dispus-o are obligatia,
ca n preambulul actului de dispozitie (ordonanta,ncheiere) sa descrie ct mai
argumentat starea de fapt si motivul care impune efectuarea expertizei
psihiatrice.

Experienta medicilor legisti psihiatri, n literatura de specialitate

recomanda pentru organele judiciare urmatoarele obiective generale pentru
expertizele psihiatrice n cauzele penale:

a) Daca persoana expertizata prezinta sau nu tulburari psihice, n general, n ce

cadru nosologic de fond si care este diagnosticul starii actuale?

b) Excluderea simularii sau disimularii unei afectiuni psihice?

., c) Care sunt trasaturile personalitatii subiectului n cadrul susmentionat si ce

legatura au aceste tulburari cu o anumita predispozitie la acte antisociale si cu
elementele constitutive ale actului infractional?
d) Care este capacitatea de discernamnt critic exprimat prin criterii medicale ca
expresie a nivelului de constiinta din momentul examinarii actuale si daca n
consecinta poate fi anchetat si judecat?

e) Care a fost capacitatea de discernamnt n momentul savrsirii faptei prin

reconstituirea bio-psiho-patologica a eventualelor tulburari sau modificari
psihice din respectivul moment, motivatia faptei n determinarea ei?

f) Aprecierile de ordin prognostic n evolutia eventualelor tulburari psihice si

asupra gradului de periculozitate actualsi general?

g) Orientarea continutului masurilor coercitiv-educative si a celor de

siguranta de ordin medical care se impun n prezent, n vederea prevenirii,
tratarii si recuperarii, reinsertiei sociale a subiectului supus expertizei?

Consideram ca aceste obiective ale expertizei psihiatrice sunt concepute n mod

exhaustiv, de natura sa fie un criteriu orientativ pentru practician n vederea
formularii obiectivelor concrete ale unei expertize psihiatrice, fata de specificul
cauzei n care se impune efectuarea acestui mijloc de proba.

n acestr sens, prezentam o cauza din evidenta Parchetului de pe

lnga Tribunalul Covasna (dos. nr. 82/P/1988) avnd ca obiect savrsirea
infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art. 174,175 lit. c Cp. n care s-a
impus efectuarea expertizei psihiatrice pe considerentul ca au existat ndoieli cu
privire la starea psihica a invinuitului si s-a pus problema simularii.

n aceasta cauza la data de 30.12.1995 inv. A.J., n vrsta de 45 ani a reclamat

organului de politie disparitia de la domiciliul lor comun a tatalui sau A.S., n
vrsta de 72 anhi.

Pe baza datelor furnizate la aceasta data de nvinuit, cauza a fost investigata de

organul de politie prin procedura specifica privind disparitia de persoane.

47

S-a stabilit cu certitudine ca disparitia se dateaza din 11.12.1995. Cel disparut

era vaduv si locuia mpreuna cu fiul sau, 'nvinuitul, necasatorit.

Dupa decesul mamei din anul 1994, ntre tata si fiu s-a declansat o stare
conflictuala deoarece ambii au avut intentia sa aduca fiecare cte o femeie n
casa.
Investigatiile organului de politie nu au dat rezultate si ca urmare cauza a fost
permanent n lucru, pna cnd n luna martie 1998 nvinuitul a revenit asupra
variantei disparitiei si a afirmat ca si-a omort tatal.

Omorul s-a comis n mprejurarile unei altercatii cnd si-a mbrncit tatal care n
cadere s-a lovit cu capul de coltul mesei din bucatarie, unde a decedat n aceeasi
noapte de 11.12.1995.

Cu privire la cadavru, invinuitul a declarat ca, l-a transportat n timpul noptii cu

un carut la groapa de gunoi aflatalnga un pru la marginea satului si l-a
acoperit cu resturile menajere gasite acolo.

Cercetarile la locul indicat de invinuit nu au gasit nici o urma a cadavrului.

Extinderea cercetarilor peste toate locurile posibile de ascunderea cadavrului au
ramas fara rezultat. Folosind cinii pentru cadavre acestia au semnalat n
bucataria locuintei urme olfactive specifice: n urma caruia sub scndura de
dusumea, n nisip ct si pe coltul mesei, prin expertiza biologica a fost confirmat
existenta sngelui uman, fara posibilitatea stabilirii grupei de care apartine.

Pe baza acestui probator s-a nceput urmarirea penala n cauza de fata de

invinuit pentru savrsirea infractiunii de omor calificat.

Dupa prima declaratie, invinuitul a nceput sa invoce dureri de cap si o amnezie

a celor declarate anterior n legaturacu disparitia tatalui sau, afirmnd ca nu
mai stie unde se afla acesta. Amnezia invocata de invinuit a impus efectuarea
unor investigatii privind persoana si personalitatea sa. S-a stabilit ca,
aproximativ la vrsta de 3 ani a suferit un traumatism cranio-cerebral: nu a
terminat cursurile scolii elementare din cauza rezultatelor slabe; nu a fostn
evidenta unitatilor medicale cu vreo boala psihica, dar era cunoscut n mediul
sau social cu un comportament mai bizar.

Realiza venituri din lucrari de tmplarie, meserie ce a nsusit-o prin

autoinstruire. La scurt timp dupa disparitia tatalui sau a intrat n relatie de
concubinaj cu o femeie mai tnara, necasatorita dar care avea un copil de 3 ani
dintr-o relatie ocazionala.

Pe baza acestor date s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice de catre
Laboratorul Exterior de Medicina LegalaTg. Mures, n conditiile internarii
invinuitului la Clinica de Psihiatrie Tg. Mures.

Obiectivele expertizei au fost formulate tinnd cont de obiectivele generale

descrise mai nainte si care au fost adaptate cazului cercetat.
Ca urmare, n raportul de expertiza medico-legala psihiatrica au fost formulate
urmatoarele concluzii:

1. Numitul A.J. de 45 ani, prezinta dg. Hipofrenie (intelect de limita) cu Ql=70.

2. Referitor la invocarea amneziei cu privire la fapta de omor pentru care este

cercetat consideram ca susnumitul simuleaza voluntar.

3. Susnumitul are o personalitate de tip hipofren, cu deficit cognitiv imaturitate

afectiva si logica afectiva, secundare nedez-voltarii morfofunctionale
corespunzatoare a sistemului nervos central.

4. Susnumitul are un discernamnt diminuat pe fondul nedezvoltarii

corespunzatoare a functiilor psihice.

5. n momentul comiterii faptei apreciem ca numitul A.J. a avut discernamnt

diminuat sub imperiul unui afect dominat de impulsuri agresive.

6. Prognosticul afectiunii psihice este limitat la nivelul deficitului cognitiv,

caracteristic debilitatii mintale, faraposibilitati terapeutice de recuperare.

7. Nu se impun masuri de siguranta cu caracter medical n sensul art. 113-114

Cp. Poate fi anchetat si judecat n functie de nivelul lui intelectual.

n cadrul expertizelor medico-legale psihiatrice n infractiunile de omucidere o

categorie aparte constituie cele efectuate n infractiunile de pruncucidere pentru
care acest tip de expertiza urmeaza sa fie analizat ntr-un capitol separat.

4. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC A MAMEI N

PRUNCUCIDERE

Reglementarile din tara noastra cu privire la pruncucidere au suferit o serie de

modificari n functie de etapele istorice. Codul Penal din 1864, n art. 230,
prevedea "Pruncuciderea se numeste omorul copilului de curnd nascut". Legea
penala din 1936, n art. 465, arata ca "Pruncuciderea este uciderea de catre
mama copilului natural nainte de expirarea termenului legal de declarare la
starea civila (15 zile de la nastere)".

Codul Penal actual, n art. 177, arata ca "Uciderea copilului nou nascut savrsit
imediat dupa nastere de catre mama aflata ntr-o stare de puternica tulburare
pricinuita de nastere - se pedepseste cu nchisoare de la 2 la 7 ani".

ntruct prezenta lucrare se ocupa cu expertiza psihiatrica medico-legala ce se

efectueaza asupra faptuitorului, n cele ce urmeaza vom analiza sub acest aspect
acele demersuri procedurale penale care au ca scop clarificareamprejurarilor
de "mama aflata ntr-o stare puternica de tulburare pricinuita de nastere",

Pornind de la premisa ca expertiza psihiatrica are drept obiect stabilirea starii

psihice a unei persoane, se poate observa ca n cazul cercetarii si judecarii
infractiunii de pruncucidere, obiectul principal al expertizei psihiatrice l
constituie o stare de tulburare si nu o maladie de natura psihica.

Legiuitorul nu a statuat n art. 177 Cod penal cu privire la natura si continutul

tulburarii, adica: daca este vorba de o tulbu-

48

rare fizica sau psihica, si nici cu privire la intensitatea tulburarii, situatie care,
apreciem, ndreptateste luarea n considerare a tuturor elementelor de tulburare
fizica si psihica cu conditia ca tulburarea sa fie pricinuita de nastere.

Textul legii nu ofera o dispozitie expresa n legatura cu sfera elementelor care

pot contribui la aprecierea catulburarea este urmarea nemijlocita (directa) a
nasterii, respectiv care aspecte ale procesului fiziologic al nasterii pot conduce la
instalarea starii de tulburare.

Consideram ca obiectul expertizei psihiatrice n cadrul cercetarii si judecarii

infractiunii de pruncucidere trebuie saclarifice urmatoarele aspecte:

a) existenta vreunei maladii de natura psihica;

b) raportul de cauzalitate ntre eventuala boala si activitatea

infractionala savrsita;

c) la aprecierea mprejurarii daca persoana respectiva s-a gasit n momentul

nasterii ntr-o stare de tulburare cauzatade nastere.

Greutatile semnalate n tratamentul juridic al problemei se reflecta si asupra

expertului psihiatru, deoarece cerndu-i-se sa se pronunte n legatura cu o
stare si nu cu o boala, acesta urmeaza sa ia n considerare un ansamblu de
elemente pe care instanta suprema Ie-a declarat drept mprejurari laturlalnice
procesului fiziologic al nasterii, apreciind complexul de situatii con-flictuale
premergatoare si exterioare nasterii, ca si consecintele acestora asupra psihicului
femeii drept mobiluri ale savrsirii faptei, aratnd ca ceea ce
determina ncadrarea juridica a faptei n art. 177 Cp. este numai tulburarea
cauzata de o stare psiho-fiziologica anormala, ce uneori se poate produce n
timpul nasterii.

n concordanta cu aceste indicatii, prof. Oliviu Aug. Stoica, n tratatul sau de

drept penal, subliniaza ca starile psihofiziologice anormale care ar sta la baza
atenuarii raspunderii penale pentru pruncucidere s-ar baza pe datele oferite
de stiinta medicala, iar V. Dongoroz si colaboratorii ajung la concluzia ca pot
exista stari psihofiziologice anormale provocate de nastere, care - fara a echivala
cu inconstienta si deci fara a exclude vinovatia - sunt de naturasa explice ntr-o
oarecare masura uciderea copilului nou-nascut.

ntr-o decizie de speta instanta suprema a cerut ca uciderea copilului nou-nascut

sa fie determinata de o stare reactiva nevrotica psihopatologica pricinuita de
nastere.

Un alt autor, si anume Ion Dobrinescu, s-a pronuntat n sensul ca n

reglementarea infractiunii de pruncucidere legiuitorul a avut n vedere starile
psihofiziologice anormale "cu manifestari maladive determinate clinic,
singurele n masura sa provoace asemenea transformari n organismul
femeii nct sa-si modifice comportamentul. Acelasi autor a subliniat ca n
stabilirea starii de tulburare, organele de urmarire penala si instantele de
judecata trebuie sa ia n considerare att constatarile medicale, ct si conditiile
particulare ale nasterii, acceptnd ca anormalitatea cea mai usoara produsa de
faptul nasterii se amplifica n consecintele sale si capata rol contributiv,
hotartor n rezolutia de ucidere a copilului.

n lucrarea prof. Gh. Antoniu s.a. se arata ca "ar fi de discutat daca procesul
nasterii si eventualele tulburari fiziologice pe care le atrage ar putea fi izolate
de ntreaga ncarcatura afectiva, emotionala pe care o traieste o
persoana nsarcinata, urmare a conditiilor premergatoare momentului nasterii si
daca pe fondul unei sensibilitati deosebite aceasta tensiune nervoasa ajunsa la
maximum n momentul nasterii nu ar putea provoca o tulburare psihica n stare
sa genereze rezolutia ucigasa, chiar daca nasterea a decurs normal.

Rezulta din cele de mai sus indubitabil o divergenta de opinii asupra notiunii de
tulburare pricinuita de nastere.Dictionarul limbii romne modeme defineste
notiunea de tulburare ca o stare de neliniste, ngrijorare, framntare, emotie la
care se poate adauga mnia si furia.

Din punctul de vedere al medicilor, se accepta unanim ca orice nastere

provoaca profunde modificari n toate organele si functiile organismului femeii,
iar nasterile nedorite si tainuite, n special la fetele mama, prea tinere si
primipare, ca de altfel si nasterile neasistate si dificile, modifica si
influenteaza n mod considerabil psihicul acestor femei.
Rezulta ca n cuprinsul notiunii de tulburare pricinuita de nastere vor trebui
avute n vedere acele elemente si date de fapt care au drept
consecinta exacerbarea starilor psihice deosebite, legate n anumite cazuri de
procesul nasterii.

Apreciem ca, n acest context, pentru ncadrarea juridica a pruncuciderii

- ncadrare depinde de stabilirea cu certitudine a existentei tulburarii mamei n
momentul nasterii - expertiza psihiatrica judiciara are un rol determinant.
Aceasta expertiza trebuie sa fie complexa, sa contina teste psihologice si sa se
pronunte si asupra structurii personalitatii femeii examinate.

Pentru obtinerea unor concluzii pertinente si concludente, n cadrul expertizei

psihiatrice medico-legale ce s-a efectuat asupra femeii cercetate pentru
pruncucidere, organele judiciare trebuie sa strnga date att despre conditiile
socio-familiare ale subiectuli ce va fi supusa expertizei, ct si despre
antecedentele medicale ale acesteia.

n functie de concluziile raportului de expertiza psihiatrica fapta de ucidere a

noului nascut de catre mama, poate fincadrata ori n savrsirea infractiunii de
pruncucidere, daca s-a stabilit existenta la mama a starii de tulburare
pricinuita de nastere. Astfel, s-a aratat n practica judiciara ca exista infractiunea
de pruncucidere numai dacauciderea copilului nou-nascut de catre mama s-a
produs din cauza tulburarilor pricinuite de nastere; eventualele stari conflictuale
anterioare si extrinseci nasterii cum ar fi temerea de reactia parintilor, sotului,
socrilor si oprobiul celor din jur orict de garave ar fi fost, nu au nici o
relevanta pentru existenta infractiunii prev. n art. 177; acestemprejurari, chiar
daca au fost de natura sa influenteze starea psihica a inculpatei, nu constituie
dect mobiluri ale savrsirii faptei fara vreo semnificatie n ceea ce priveste
existenta tulburarii la care se refera art. 177.

49

ntr-o alta speta instanta suprema a statuat ca nu constituie infractiunea de

pruncucidere daca inculpata nu a reactionat cu o intentie
spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, ci a pus n
executare o hotarre luata anterior; n acest caz inculpata va raspunde potrivit
art. 175 lit. a.c. d. C. penal.

Este de remarcat ca n practica judiciara, cu prilejul efectuarii expertizei

psihiatrice n infractiunile de pruncucidere, la leuzele expertizate de multe ori s-
a constatat stari legate de intelect de limita, instinct matern abolit, oligofrenie de
diferite grade, psihopatie impulsiva etc. situatii care au fost luate n vedere n
cadrul stabilirii elementului "tulburari pricinuite de nastere".

n cazul n care au fost constatate boli psihice majore (schizofrenia, parafrenia,

paranoia, oligofrenia n grad de idiotenie sau imbeciliate) aceste stari au avut ca
consecinta stabilirea lipsei discernamntului asupra faptei de ucidere a noului
nascut, care a generat situatia juridica a iresponsabilitatii a faptuitoarei.

Exista si situatii speciale a starii psihice generale de contextul nasterii si care pot
duce la o solutie de iresponsabilitate a femeii care si-a ucis copilul nou nascut.

n sensul celor aratate, exemplificam solutia data n dosarul penal nr. 125 P. 1989
al Procuraturii Judetene Covasna, avnd ca obiect savrsirea infractiunii prev.
de art. 177 Cp.

Inculpata F.K., n vrsta de 38 ani, vaduva, mama a doi copii minori (8 ani si 1.3
luni), nencadrata n munca, la sfrsitul anului 1988 din relatii intime cu un
barbat casatorit a ramas nsarcinata. A purtat aceasta sarcina n clandestinitate.
La data de 30.08.1989, la domiciliul ei, neasistata, a dat nastere unui nou nascut
de sex masculin, viu, iar imediat dupa nastere si dupa ce a expulzat si placenta a
introdus n cada de baie plina cu apa corpul nou-nascutului, care s-a necat.
Cadavrul nou nascutului a fost ascuns n baie timp de cinci zile dupa care
inculpata l-a transportat ntr-un container de reziduuri menajere unde ulterior a
fost gasit.

Raportul de autopsie a nou-nascutului a stabilit ca moartea acestuia a fost

violenta si s-a datorat necarii acestuia n apa.

Inculpata cercetata n stare de arest preventiv nu poseda antecedente penale dar

avea antecedente medicale, fiind tratata ambulator la cabinetul de psihiatrie din
cadrul Policlinicii teritoriale, ncepnd din anul 1983 cu diagnosticul de
nevroza anxios-distimic: iar din anul 1987 a avut internari la sectia de Psihiatrie
a spitalului, cu dg. nevrozacenestopata.

La 8 zile dupa nastere i s-a efectuat o constatare medico-legala psihiatrica si n

urma caruia s-a concluzionat ca"prezinta o stare depresiva, reactiva pe fondul
careia n momentul savrsirii faptelor putea sa aiba tulburari psihice generate de
nastere."

S-a luat masura expertizarii medico-legale psihiatrice n conditiile internarii.

IML Bucuresti, care a efectuat aceasta expertiza, a stabilit ca "F.K. prezinta o

stare depresiva reactiva cu tematicaprevalentiala de culpabilitate si inutilitate cu
decompensari n antecedente. Fapta pentru care este cercetata apare comisa ntr-
o stare de tulburare a constiintei de aspect crepuscular, survenita pe fondul mai
sus mentionat, agravat somatic de trauma obstet-ricala (inclusiv hemoragica) din
cadrul nasterii neasistate, ca si a consecintelor sociale, deci fara discernamnt."

Lipsa discernamntului fiind echivalenta cu starea de iresponsabilitate, prev. de

art. 48 Cp., ceea ce este o cauza carenlatura caracterul penal al faptei, n temeiul
art. 249 C.pr.pen. si cu referire la 11, pct. 1 lit. b si art. 10 lit.e C.pr.pen., s-a
dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatei.

n lumina tuturor aspectelor semnalate se contureaza cu pregnanta, aportul

deosebit pe care l aduce expertiza medico-legala psihiatrica n infractiunea de
pruncucidere, ntruct aceasta expertiza asigura un temei stiintific, real
desfasurarii urmaririi penale si judecatii competente.

La sfrsitul temei analizate privind administrarea expertizei medico-legale

psihiatrice n infractiunile de omucidere, n cursul urmaririi penale, a judecatii
sau chiar n timpul executarii pedepsei pot sa apara situatii cnd organul judiciar
are obligatia sa dispuna efectuarea expertizei psihiatrice.

Ne referim la prevederile art. 339 C.pr.pen. privind suspendarea urmaririi

penale; art. 453 si 455 Cpr. pen. privind amnarea sau ntreruperea
pedepsei nchisorii ntruct din analiza textelor de articole mai sus mentionate
rezulta can cazul cnd se constata printr-o expertiza medico-legala ca inculpatul
sau cel condamnat sufera de o boala gravacare mpiedica sa ia parte la procesul
penal sau sa execute pedeapsa, se suspenda urmarirea penala, respectiv se
suspenda executarea pedepsei pna la nsanatosire.

5. METODOLOGIA DE REALIZARE A EFECTURII EXPERTIZEI

MEDICO-LEGALE N INFRACIUNILE DE OMUCIDERE

Potrivit prevederilor art. 117 al. 2 C.pr.pen., expertiza psihiatrica obligatorie se

efectueaza n institutii sanitare de specialitate. n vederea efectuarii expertizei,
organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de
judecata dispune internarea nvinuitului sau inculpatului pe timpul necesar.

n completarea acestui text de lege vine art. 42 al. 2 din H.C.M. 1085/1966, n
sensul ca comisia de expertizamedico-legala psihiatrica poate functiona
numai n centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale si spitale sau
sectii de psihiatrie, ct si ca aceasta expertiza se va executa n principiu prin
internarea subiectilor, daca este cazul procedndu-se la toate investigatiile
clinice si de laborator (art. 43 lit. a HCM nr. 185/1966).

Raportnd aceste prevederi legale la tema lucrarii, respectiv efectuarea

expertizei psihiatrice n infractiunile de omucidere, trebuie sa aratam ca de
regula cei nvinuiti de savrsirea acestor infractiuni sunt cercetati si judecati n
stare de arest preventiv.

n situatia n care ntr-o cauza de omucidere, n temeiul art. 148 C.pr.pen. s-a luat
masura arestarii preventive, n conditiile

50

actuale de organizare a pazei celor, detinuti este foarte greu de realizat sau chiar
imposibil internarea detinutuluintr-o clinica sau sectie de psihiatrie din cadrul
Ministerului Sanatatii.

n prezent singura posibilitate - si cea practicata - este transferarea detinutului de

la arest sau din penitenciar la sectia de psihiatrie a Spitalului Penitenciar
Bucuresti.

Transferul seasigura de organul de politie ori de personalul Directiei

Penitenciarelor pe baza dispozitiei scrise n acest sens a procurorului sau
judecatorului.

Sectiei de psihiatrie unde a fost internat detinutul trebuie sa se faca cunoscut

acest transfer, mpreuna cu o descriere a faptelor pentru care este
cercetat nvinuitul, ct si motivul pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize
psihiatrice. Aceasta "atentie" nescrisa undeva se impune ntruct n cadrul sectiei
de psihiatrie cei internati sunt supusi unor observatii medicale psihiatrice si
psihologice si care observatii se consemneaza n foaia de observatie medicala,
care ulterior va fi pusa la dispozitia comisieid e experti psihiatri, n sprijinul
examinarilor ce li s-a cerut n expertiza dispusa n cauza.

Concomitent cu transferarea detinutului se trimite institutului medico-legal, care

urmeaza sa faca expertiza, ordonanta de efectuare a expertizei medico-legale
psihiatrice.

Aceasta ordonanta trebuie sa cuprinda denumirea organului care a dispus-o,

temeiul juridic al ordonantei, preambulul cu istoricul cauzei, obiectivele
expertizei, documentele ce se pun la dispozitia expertilor ct si termenul acordat
pentru efectuarea expertizei.

Pentru o mai buna documentare a comisiei este recomandabil de a alatura

ordonantei copii din actele procedurale de probatoriu al cauzei (proces-verbal de
cercetare la fata locului, raportul de autopsie, declaratiile inculpatului, ale
martorilor, foile de observatii si orice alte acte medicale ce privesc starea
generala de sanatate a inculpatului etc).

n cazul savrsirii infractiunilor de omor faptuitorii nu ajung de ndata n fata

unei comisii de experti psihiatri si n consecinta pentru "conservarea" starii lor
psihiatrice imediat dupa savrsirea faptei se recomanda efectuarea unei
constatari medico-legale asupra acestora, n temeiul art. 112,114 C.pr.pen.
Atasarea acestui raport de constatare medico-legala psihiatrica a inculpatului la
actele ce se trimit comisiei de experti psihiatri are o mare utilitate pentru
orientarea acestora n formularea concluziilor.

Este de semnalat nsa ca n practica institutiilor de medicina legala (IML

Bucuresti) acest raport de constatare medico-legala psihiatrica este interpetat ca
avnd valoarea unei prime expertize si ca urmare expertiza efectuata n cadrul
acestei institutii deja poarta denumirea de noua expertiza.

innd cont ca expertizele psihiatrice obligatorii se efectueaza doar n conditiile

internarii, sustinem ca rapoartele de constatare medico-legale psihiatrice menite
doar sa fixeze pe baza unei constatari directe o stare existenta n momentul
consultarii nu pot sa aiba valoarea unei expertize.

Practica judiciara n sensul celor prezentate a statuat n numeroase hotarri

ca daca s-a admis expertiza psihiatricaaceasta trebuie efectuata n conditiile
internarii ntr-o institutie sanitara si nu ambulatoriu; raportul de expertiza care
nu se bazeaza pe investigatiile efectuate n asemenea conditii (nefiind
suficienta simpla lectura a dosarului ori observatiile facute ntr-o singura zi),
asa nct atta vreme ct expertiza nu s-a facut n conditiile cerute de lege (art.
42 Regulament de aplicare a D. 446/1966) urmeaza ca instanta sa dispuna o
noua expertiza.

Se mai recomanda punerea la dispozitia comisiei de experti date privind modul

de comportare n familie si societate, locul de munca etc. ale subiectilor supusi
expertizei, aspect de altfel prevazut de art. 43 lit. b din HCM nr. 1085/1966, n
care se arata ca comisia va consulta si ancheta sociala pusa la dispozitia sa.

Consideram ca n cazul n care organul judiciar reuseste sa strnga toate acele

date care privesc persoana faptuitorului n complexitatea sa ca fiinta biologica si
ca individ apartinnd la o colectivitate, iar aceste date ajung n fata expertilor
medici-legisti, mpreuna cu datele de ancheta penala ale cauzei, raportul de
expertiza psihiatricamedico-legala efectuata n cauza poate sa formuleze
concluzii clare si pertinente la obiectivele fixate prin ordonanta.

6. VALOAREA sl LIMITELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE

PSIHIATRICE N INFRACIUNILE DE OMUCIDERE
Expertiza psihiatrica este un mijloc de proba cu caracter stiintific prin care se
pune la dispozitia organelor judiciare opinia motivata a medicilor experti cu
privire la starea de sanatate mintala a unei persoane cu o implicatie
judiciarapenala.

Aceasta expertiza nu este un mijloc de proba privilegiata, neputnd sa limiteze

libertatea de apreciere a organului judiciar. Nu i se recunoaste o
forta probanta absoluta, aceasta fiind supusa, ca orice alt mijloc de proba, liberei
aprecieri a organului judiciar, potrivit intimei convingeri a acestuia, formata n
urma examinarii tuturor probelor administrate (art. 63 al. 2 C.pr.pen.).

n cadrul aprecierii ce se face cu privire la valoarea unui raport de

expertiza psihiatrica, organul judiciar face o verificare a acestuia dintr-un dublu
punct de vedere: o verificare formala, de ndeplinire a formelor procedurale si o
verificare substantiala ca atare a continutului acestuia, sau cu alte cuvinte a
temeiurilor stiintifice pe care le contine.

Astfel, n practica judiciara s-a aratat ca, nu este admisibil sa se acorde o valoare
probanta superioara unor probe n dauna altora. Expertiza medico-
legala psihiatrica se apreciaza n ansamblul probator al dosarului, nvinuirea
saunlaturarea nvinuirii neputndu-se sprijini numai pe continutul unora dintre
probele administrate.

Trebuie sa aratam nsa ca, nlaturarea concluziilor expertizelor nu trebuie sa fie

facute de organul de urmarire penalasau de

51

'

instanta de judecata dect motivat, aratnd n ce consta insuficientele acestora.

Neajunsurile expertizelor pot fi invocate att de organele judiciare din oficiu,

ct si de partile procesului penal.

innd cont de specificul acestui mijloc de proba, n cazul expertizelor medico-

legale psihiatrice, pentru un organ judiciar este foarte greu
sa motiveze nlaturarea temeiurilor stiintifice pe care le contin concluziile
expertizei pentru care acestea nu pot fi acceptate ca probe.

n cazul acestor expertize este recomandabil ca organul judiciar sa apeleze la

remediile prevazute de art. 49 din Norme procedurale privind noua
expertiza medico-legala, respectiv art. 27 din H.G. nr. 774/2000 - privind
controlulsi avizarea de catre Comisia Superioara Medico Legala n conditiile
prezentate n capitolele precedente.

Tot cu referire la valoarea si limitele expertizei psihiatrice amintim acele referiri

din concluziile expertizei n care se fac aprecieri n legatura cu discernamntul
persoanei expertizate. Astfel, n aceste expertize se folosesc notiuni ca:
discernamnt pastrat, diminuat sau abolit.

n acest sens, n literatura medico-legala s-au conturat mai multe opinii privind
criterii de definire a iresponsabilitatii.

Se arata de unii ca problema responsabilitatii atenuate (discernamnt atenuat)

este discutabila, fiind acceptabile cele doua alternative: responsabil si
iresponsabil, eliminndu-se situatiile intermediare.

O alta categorie de teoreticieni si practicieni sustin ca oamenii nu pot

fi mpartiti n doua categorii perfect distincte:ntregi (responsabili) si alienati
(iresponsabili); ntre acestea doua existnd o zona de trecere, ntruct nu se
poate trage o limita ntre sanatate si boala, exista si stari intermediare.

Consideram ca o expertiza psihiatrica, avnd menirea sa stabileasca n ce

masura existenta unei boli psihice a influentat constiinta individului,
posibilitatile sale de a discerne si de a cunoaste consecintele actiunilor sau
inactiunilor, pentru a ajuta justitia trebuie sa fie ct mai amanuntita n
concluziile sale si n consecinta o concluzie cu"discernamnt diminuat" poate fi
de real ajutor judecatorului la individualizarea pedepsei.

7. OBSERVAII PE MARGINEA TEMEI ANALIZATE - -

Rezulta din lucrarea noastra ca, expertiza medico-legala psihiatrica este un

mijloc de proba stiintifica la elaborarea careia conlucreaza medici experti de
diferite specialitati ct si alti medici de specialitate.

Pna cnd va primi o forma finala definitiva, expertiza poate parcurge mai multe
etape (expertiza, suplimentul de expertiza, noua expertiza, avizare si controlul
Comisiei Superioare Medico-Legal), ceea ce i asigura n final un fundament
solid n procesul formarii convingerii organului judiciar pentru darea solutiei
finale n cauza cercetata.

innd cont de influenta mare ce are aceasta expertiza n procesul penal, cei
chemati sa concure la realizarea ei trebuie sa aiba n vedere anumite reguli
pentru evitarea si eliminarea unei erori din fazele anterioare ntocmirii raportului
de expertiza.
Din practica de pna n prezent s-au cristalizat unele surse de erori clasificate ca
erori formale si erori de fond.

Erori formale survin atunci cnd nu se respecta indicatiile procedurale, si

anume:

- neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice (prin nesolicitare) cnd legea

dispune imperativ n acest sens (art. 117 C.pr.pen.: minori etc);

- internarea n institutii de specialitate fara ordonanta si fara stipularea

obiectivelor expertizei;

- efectuarea expertizelor prin examinari ambulatorii, cnd legea prevede

internarea obligatorie;

- punerea la dispozitia expertilor medicali a unor dosare incomplete sau

cu ntrziere;

- lipsa primei expertize, atunci cnd se solicita o noua expertiza. Erori de fond
constau din:

- erori datorate surselor de informare (lipsa actelor medicale, prezenta unor acte
medicale care nu acoperarealitatea; declaratii contradictorii din dosarul penal,
lipsa anchetei sociale etc);

- erori datorate presupusului bolnav datorita lipsei de colaborare, simulari etc;

- erori datorate examinarilor paraclinice, cum ar fi teste incomplete sau

neadecvate n cadrul examenului psihologic; interpretarea eronata a examenului
de EEG sau neutilizarea corespunzatoare a acelui mod de investigare;

- erori datorate medicului, din cauza interpretarii subiective a simptomelor; sau

un diagnostic corect dar cu apreciere necorespunzatoare a corelatiei ntre
boala si discernamnt.

Avnd n vedere ca expertizele psihiatrice, care contin erori

influenteaza substantial definitivarea cauzei penale si pot avea ca consecinte
chiar erori judiciare, cei care concura la realizarea acestui mijloc de
proba trebuie sa aiba n vedere anumite conduite de prevenire, cum ar fi:

- respectarea tuturor normelor prevazute de lege pentru evitarea erorilor formale;

- ntocmirea unor dosare complete cu informatii competente;

- depistarea simularii sau disimularii cu evidentierea sinceritatii subiectului
examinat;

- folosirea mijloacelor multidisciplinare de investigatie n care sens dispunerea

unor expertize medico-legale complexe de psihiatrie si psihologie sunt
recomandabile, mai ales n infractiunile de omor;

- examinarea psihiatrica ntr-un interval ct mai scurt dupa comiterea faptei si n

care sens efectuarea constatarii medico-legale psihiatrice este solutia cea mai
optima;

CI

- asigurarea unor conditii optime de spitalizare a cazurilor medico-legale de

psihiatrie: respectiv n centrele universitare cu profil medical, prin asigurarea
pazei corespunzatoare, ceea ce asigura si o colaborare mai usoara si directa ntre
expertii medico-legali si organele judiciare, care colaborare n prezent,
datorita distantelor mari de multe ori se limiteaza doar la unele convorbiri
telefonice.

Consideram ca n cazul realizarii si rezolvarii celor prezentate mai sus se va

asigura obtinerea de catre organele de urmarire penala si instantele de judecata a
unor expertize rnedico-legale psihiatrice, temeinice cu
ofundamentarestiintifica completa, caz n care suplimentele de expertize si noile
expertize ar fi doar exceptii, ceea ce ar avea ca rezultat final solutionarea
operativa a cazurilor de omucidere.