Documentologia este o ramura distincta a tehnicii criminalistice ce studiaza legitatile

confectionarii, intocmirii documentelor, modul de falsificare a lor precum si legitatile naturii scrisului,
reflectarii in scris a unor calitati ale persoanelor si in aceasta baza elaboreaza metode si mijloace de
cunoastere, depistare a falsurilor in scopul descoperirii cercetarii si prevenirii infractiunilor.
Cercetarea documentelor sub aspect criminalistic permite solutionarea unor sarcini:
- Stabilirea materialului si substantei cu care a fost scris actul supus cercetarii
- Determinarea vechimii documentului
- Descoperirea falsului in actele prezentate
- Identificarea persoanelor dupa scrisul de mn
- Citirea textelor cifrate si invizibile.
Obiectul documentologiei criminalisticii sunt diferite acte scrise, dactilografiate, imprimate executate in
suport material...
Documentologia ca ramura de drept e constituita din: examinarea tehnico-criminalistica a documentelor
dactilografiate, imprimate, fotografiate etc., examinarea criminalistic a scrisului de mn.
Toate documentele dupa continut se clasifica in:
1 Documente stiintifice ( tratate, carti, articole, referinte)
2 Documente juridice( ordonante, decizii)
3 Documente administrative ( ordine, indicaii, hotariri, dispozitii).
n procesul probarii se utilizeaza si alte documente care se considera mijloace de proba:
- Diverse acte oficiale ( regulamente, ordine, dispozitii, acte de control, de revizie etc).
- Acte privind producerea si evidenta bunurilor materiale si a valorilor( bonuri de plata, ,
acte de inventariere)
- Acte cu semnificatie individuala( buletin de identitate, diplome de studii, diploma de
calificare, retete medicale etc. )
Toate documentele care pot aparea in cauzele civile, penale, contrav pot fi clasificare in:
a Documente oficiale/ neoficiale
b Autentice si false
c Originale si copii
d Valabile si nevalabile
Documentele oficiale au anumite rechizite: - denumire documentului ( diplom. Certificat), cine a
eliberat, de cine este semnat documentul, data semnarii, termenul de valabilitate etc.
Sub 3. Examinarea prealabila intotdeauna prezinta o lectura a documentului depistat.
Depistam daca: - are greseli gramaticale
- Daca institutia sau persoana care a intocmit documentul este imputernicita cu asemenea
atributii
- Daca exista o astfel de institutie si denumirea acesteia corecta
- Daca coincide continutul documentului formei prestabilite pentru astfel de acte
- Daca exista sau nu contradictii intre momentul intocmirii documentului si data de
eliberare a acestuia
- Daca continutul documentului concorda cu textul impresiunii de stampila sau sigiliul
aplicat
- Daca textul este corect aranjat si nu sunt denaturate familiile persoanelor cu functii de
raspundere care au semnat
 Elemente: examinarea tehnico-criminalistic a documentelor (imprimate, fotografiate) i
examinarea criminalistic a scrisului de mn.
Falsul reprezint o modalitate de schimbare, denaturare sau ntocmire eronat a documentului n
scopul de a obine anumite privilegii, de a stabili anumite relaii sau obine unele valori necuvenite.
Falsul n documente poate fi de natur material i/sau intelectual.
Falsul material const n modificarea coninutului iniial al documentelor preexistente. Falsul
material poate fi svrit printr-o modificare fizic a nscrisului i poate avea diverse forme: nlturarea,
adugirea sau refacerea textului i contrafacerea rechizetelor n documentele preexistente, n special a
semnturilor, stampilelor si schimbarea fotografiilor.
Falsul intelectual const n ntocmirea unui document oficial pentru atestarea faptelor sau
mprejurrilor neexistente.
La aceast categorie de falsuri se refer: bonurile de livrare fictiv a unor bunuri materiale, actele
privind alterarea marfurilor, adesea fabricate fictiv de catre persoanele cu atributii de serviciu la agentii
economici de stat, alte acte prin care se atesta fapte neadecvate. actele medicale etc.
Stabilirea falsului intelectual necesit efectuarea unei complexe activiti de cercetare
criminalistic, de multe ori cu concursul specialitilor din alte domenii.
La falsificarea documentelor se folosesc multiple procedee, materiale si mijloace tehnice, ceea ce
face dificil descoperirea falsului de ctre organul judiciar.
Falsul material n acte se realizeaz prin: 1) nlturarea, adugirea, rzuirea, radierea, acoperirea
de text, contrafacerea scrisului, acoperirea de text, falsificarea tampilelor i a semnturilor.
Metodele radierii, rzuirii metode fizice de modificare.
Metodele splrii, corodarea metode chimice.
Falsul prin contrafacerea scrisului se efectueaz prin copiere i imitare. Metoda copierii
reprezint un procedeu de falsificare specific, care se execut prin reproducerea scrisului sau a semnturii
altei persoane, utiliznd hrtia de calc, hrtia copiativ, hrtia indigo sau chiar cea obinuit.
Imitarea este o modalitate de falsificare, care se execut avnd ca model scrisul n fa sau o
imaginea a acesteia.

Sub.4 Scrisul reprezint un sistem de comunicare, de reproducere sau expunere a gndurilor i a

vorbirii prin semne grafice (scrisul este relativ stabil i individual).
Scrisul are caracteristici topografice vizeaz modul de dispunere, de amplasare a unui text pe
hrtie sau pe un alt suport. Caracteristicile topografice constau n: 1) Existen a mrginilor lsate de
scriitor pe ambele parti ale hirtiei, formele si dimensiunile acesteia; 2) Mrimea aliniatelor (mici, mijlocii
i mari); 3) Intervalul dintre rnduri; 4) Intervalul dintre cuvinte (se determin n dependen de l imea
literelor); forma si directia liniei scrisului in raport cu sectiunea orizontala a hirtiei, 5) Amplasarea
diferitelor meniuni(a semnaturii si datei, a rezolutiilor, inscriptiilor titulare si a semnelor de punctuatie).
Caracteristicile generale ale scrisului prezint semnele convenionale ale sunetelor i a cuvintelor
dintr-o anumit limb. Caracteristicile generale mai sunt cunoscute sub denumirea de dominante grafice
sau caractere obiective ale scrisului. Acestea determin aspectul general al scrisului. Studiind n prealabil
documentului, nainte de a determina caracteristicile generale, trebuie de determinat coninutul spiritual
al documentului (limba folosit, stilul, greelile gramaticale etc.).
 n calitate de caracteristici generale ale scrisului sunt:
1) Graficul de evoluie a scrisului (se manifest n uurina cu care scrie o persoan concret i
experiena pe care o are). Sub aspectul evoluiei grafice, scrisul poate fi: - Inferior (mi crile minii sunt
slabe, automatizarea gesturilor grafice este redus sau inexistent); - Mediu; Superior (vitez mare de
execuie).
2) Forma i structura scrisului (se apreciaz dup configuraia scrisului, dup modelul cum snt
trasate literele). Dup form: scrisuri arcadiforme, ghirlandiforme, unghiulare i rotungite.
3) Mrimea scrisului. Dup mrime: scris mic (2mm), mijlociu (2-4 mm), mare (mai mult de 4
mm).
4) nclinaia scrisului (dreapta, stnga, n sus-verticale);
5) Coeziunea scrisului (legrea literelor ntre ele)(Coeziune mic, medie, coeziune mare (mai
mult de 10 litere unite prin linie n cuvnt);
6) Repartizarea (spaierea) scrisului (se are n vedere spaierea att ntre litere, ct i ntre
cuvinte). Dup repartizare: nghesuit, mediu, aerisit;
7) Presiunea (apsarea) instrumentului. Dup presiune: scris apsat mic, mediu i mare;
8) Direcia rndurilor. Dup direcia rndurilor: rnd ascendent (n sus), orizontal i descendent
(cnd coboar n jos);
9) Linia de baz a rndurilor. Dup linia de baz: concav, convex, vluroas.

Caracteristicile speciale ale scrisului sunt:

1) Construcia semnelor grafice (modul n care este alctuit o liter sau o cifr;
2) Direcia i succesiunea micrilor grafice;
3) Numrul elementelor constructive ale semnelor grafice (1 trstur, 2,3 trsturi);
4) Forma elementelor componentelor a semnelor grafice (drepturi, circulare, ondulate, arcadate,
buclate);
5) Modul de ncepere si finalizare a semnelor grafice;
6) Legtura semnelor grafice i a elementelor acestora;
7) Modul de finalizare a semnelor grafice;
8) Modul de scriere a unor semne grafice separate.
9) Modul de scriere a unor meniuni pe documente.