Sunteți pe pagina 1din 2

Literatură şi cultură – an 2, sem. 1, 2009 – 2010 Curs 10

11.12.2009

Curs 10 – Makura no sōshi

1. Structura

- Makura no sōshi („Însemnări de căpătîi”) este primul şi, poate, cel mai celebru text încadrat în genul zuihitsu

随筆, gen specific pentru literatura japoneză

zuihitsu „a urma pensula”: scriere în voia pensulei; scrierile de tip zuihitsu conţin, de obicei, însemnări personale ale autorului amestec de ficţiune şi elemente reale

zuihitsu nu este nici monogatari, dar nici nikki adesea, aceste însemnări nu sînt destinate publicului (cel puţin iniţial) şi, în cazul Makura no sōshi, nu sînt planificate ca text literar

alte texte reprezentative pentru zuihitsu sînt Hōjōki 方丈記 al lui Kamo no Chōmei 鴨長明 (sec. 13) şi Tsurezuregusa 徒然草 al lui Yoshida Kenkō 吉田兼好 (sec. 14)

- textul este scris de către Sei Shōnagon 清少納言 în perioada cît a făcut parte din suita împărătesei Teishi

(Sadako) 定子 după 990, cel mai probabil pînă în 1002

Sei Shōnagon este contemporană şi rivală a lui Murasaki Shikibu

- Sei Shōnagon este un spirit treaz, lipsit de sentimentalism, necruţător în ironie şi irezistibil în comic, cu judecată spontană stil laconic, eliptic, abrupt, rareori rafinat şi elegant

2. Teme şi motive

- „un amalgam pestriţ de fragmente autobiografice, de enumerări şi liste de obiecte, de scenete realiste,

poeme în proză, evocări de atmosferă” (S. Cionca)

- interesant şi important la Însemnări de căpătîi:

pe de o parte, rezumă tradiţia literară de pînă atunci, prin reiterarea unor imagini, referinţe şi simboluri instituţionalizate deja de poezia clasică şi prin recursul la procedee împrumutate din China (ex.: listele de mono, „obiecte”, dar şi „persoane”) cf. şi numărul de silabe în primul capitol (Sei Shōnagon pare să nu se poată desprinde de tradiţie)

pe de altă parte, „aruncă” mai departe această tradiţie, prin recontextualizare şi reinterpretare

o

1. listele alcătuite cu spontaneitate şi fantezie

o

2. provocarea la adresa tradiţiei şi a imaginilor consacrate

o

3. prin instaurarea okashi をかし

3. Conceptul okashi

- okashi: interesant, plăcut, nostim, amuzant, minunat, demn de a fi menţionat considerat concept estetic

atît de exegeza japoneză (încă din secolul XVII), cît şi de critica occidentală, okashi pune accentul pe latura

pozitivă a lucrurilor, persoanelor, evenimentelor, senzaţiilor, etc.

- este un concept mai degrabă „uşor” ca încărcătură, ceea ce îi dă în acelaşi timp forţă şi vulnerabilitate:

forţă pentru că are o arie de acoperire foarte largă şi pentru că, astfel, reuşeşte să fie un contrapunct pentru mono no aware („patosul lucrurilor”), concept dominant în epocă, dar cu aplicare în altă direcţie

vulnerabilitate pentru că este foarte greu de definit în termeni clari → prin urmare, şi foarte greu de tradus în orice limbă; în plus, în afară de Însemnări de căpătîi, este aproape imposibil de identificat în vreo altă scriere

- de altfel, nu numai conceptele estetice respective îşi corespund, ci şi scrierile în care apar cf. Makura no

sōshi /vs/ Genji Monogatari, rivalitatea dintre cele două autoare facţiunile de la curte, suitele consoartelor imperiale, etc.

- traducerea nu poate reda nici simplitatea caracteristică a vocabularului folosit de Sei Shōnagon, cu repetiţiile

obsedante ale unor cuvinte vagi, precum ito, adică „foarte”, sau okashi, care înseamnă „interesant, plăcut, nostim, amuzant, minunat”, în funcţie de context şi dispoziţie, apoi cu adjectivele ambivalente (nikushi e şi „încîntător”, dar şi „nesuferit”!) acestea, împreună cu absenţa subiectelor în frază, cu verbele încărcate de

Literatură şi cultură – an 2, sem. 1, 2009 – 2010 Curs 10

11.12.2009

particule aglutinante, cu subtilele diferenţieri ale expresiilor de politeţe şi cu echivocul conjuncţiilor, creează senzaţia de imprecizie, care e una din calităţile originalului (cf. S. Cionca)

- ipoteză: e posibil ca okashi să se fi impus în primul rînd datorită numărului copleşitor de ocurenţe în textul

Însemnărilor

- de remarcat construcţia endoforică a scrierii, cu folosirea lui okashi atît cataforic, cît şi anaforic; se poate să

apară o singură dată într-un capitol (mai ales în capitolele-listă, de mici dimensiuni), dar să facă referinţă şi la ceea ce îl precedă, şi la ceea ce îi urmează

- ocurenţe ale okashi:

ABSTRACT

frumuseţe comic stare de bine

vizual

auditiv

olfactiv

 

CONCRET

obiecte/fiinţe

 

CONTRAPUNCT pe aceleaşi planuri

- prin contrapunctul omniprezent, se realizează un echilibru al construcţiei

4. Text

se realizează un echilibru al construcţiei 4. Text

『『一『『一一、一、、春、春春は春ははあはああけあけけぼけぼぼのぼのの』の』』』

春はあけぼの。やうやう白くなりゆく山ぎは、少しあかりて、紫だちたる雲の、細

くたなびきたる。

夏は夜。月のころはさらなり。闇 もなほ、 蛍 の多く飛びちがひたる。また、ただ

一つ二つなど、ほのかにうち光りてゆくもをかし。雨など降るもをかし。

。夕日のさして、山の端 いと近うなりたるに、 烏

の、寝 所

へゆくとて、

秋は夕 暮

かり

三つ四つ、二つ三つなど、飛び急ぐさへあはれなり。まいて、雁 などのつらねたるが

いと小さく見ゆるは、いとをかし。日入りはてて、風の音、虫の音 など、はたいふべ

きにあらず。

冬はつとめて。雪の降りたるはいふべきにもあらず。霜 のいと白きも、また、さら

でもいと寒きに、火など急ぎ起して、炭 もて渡るもいとつきづきし。昼になりて、ぬ

ひをけ

るくゆるびもていけば、火桶 の火も、白き灰 がちになりてわろし。