Destinul

Despre destin s-a tot vorbit de-a lungul timpului, problema lui
fiind abordat din toate punctele de vedere, de ctre oameni de
tiin sau de filozofi, care au ncercat s explice ntr-un mod ct
mai pertinent ce este destinul i ce anume ne guvereneaz
destinul. Indiferent cum l numim, destin, ursit, soart,
fatalitate, karma sau moira, destinul reprezint practic modul n
care decurge viaa noastr n fiecare moment, n fiecare clip. El
se refer n mod special la aciunile, comportamentele, alegerile
noastre, dar cum acestea sunt determinate de emoii i de
gnduri, este mult prea greu de gsit uneori explicaii logice
pentru ceea ce ni se ntmpl.

Destin este un cuvant care poate genera o multitudine de

emotii si reactii. Daca avem succes, putem numi asta destin. Daca
nu avem succes, putem numi si asta, tot destin. Din multe puncte
de vedere, destinul poate deveni o scuza pentru esecuri sau
pentru pasii nostri gresiti, deoarece, pana la urma, oare nu
reprezinta el o cale prestabilita a vietii noastre? Cum putem pune
la indoiala calea vietii pe care ne-a trasat-o Universul insusi? De
fapt, cum am putea sa nu o punem la indoiala, pentru ca, la
limita, despre asta este vorba despre alegerea intre a ne trai
destinul sau a ne trai viata.

Ne putem trai viata prin destin, dar destinul nu reprezinta calea

pe care Universul a creat-o pentru noi este departe de asta.
Destinul este calea pe care, prin intermediul karmei si a istoriei
noastre emotionale nerezolvate, ne-am creat-o singuri dar ea nu
este batuta in cuie, decat inimile si in mintea noastra. Fiecare pas
pe care il facem pe aceasta cale inclusiv tot ceea ce facem si toti
oamenii pe care ii intalnim ne pune o intrebare: ne vom trai
destinul, sau viata? Asta, pentru ca daca destinul reprezinta o
cale potentiala a vietii, el nu este totusi viata noastra. Viata
noastra poate include anumite optiuni care tin de destin dar nu
este limitata la acestea, chiar daca ele in sine pot constitui limite.

Destinul este libera noastra vointa,nu este o chestiune de

sansa,este o chestiune de alegere pe care fiecare om indrazneste
sau nu sa o faca.Nu este un lucru care trebuie asteptat sa pice din
cer,este un lucru care trebuie realizat cu riscuri sau nu.Destinul
inseamna a lupta deasupra sau alaturi de viata, a-i face
concurenta in pasiune,razvratire si suferinta. Modul in care un
om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul
lui spunea Wilhem von Humboldt. Asa sa fie oare? Este mai usor
sa-l acceptam decat sa-l schimbam? Este mai usor sa stam intr-o
gara, asteptand ca trenul pe care-l dorim, sa opreasca pentru noi?
Cu siguranta este mult mai usor si mai comod dar nici un lucru
pe care-l dorim nu pica de undeva de sus,pentru fiecare trebuie
sa muncim,sa luptam pentru a-l obtine.Unii se pierd pe drum, se
impiedica de obstacole,altii ajung la finish mai usor sau mai
greu,depinde de drumul pe care si-l aleg in viata dar in final toti
fac sacrificii, compromisuri pentru ca destinul nu te lasa sa stai
pur si simplu,te provoaca incontinuu.

Destinul nu e intotdeauna ca o petrecere la sfarsitul serii.Uneori

nu inseamna decat lupta zilnica pe care o duci cu viata, o lupta
dreapta sau nu dar care face parte din drumul nostru prin
aceasta calatorie prin lume numita Viata. Fiecare om isi poate
imblanzi destinul dar nu fiecare om are curajul sa o faca, pentru
ca asa cum se spune destinul e scuza celor slabi si opera celor
tari.Omul si destinul sau reprezinta ceva inseparabil,se provoaca
si se creaza reciproc. Chiar si atunci cand afirmi ca-ti poti faci
destinul cu mana ta,gandeste-te ca orice zi de maine este incerta.

Se spune ca fiecare om isi are destinul sau, ca fiecare dintre noi

isi are locul rezervat acolo pe pamant, fiecare om are o misiune a
sa ce trebuie dusa la bun sfarsit. Daca am sta sa ne gandim ca
Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi cate un destin dinainte
bine stabilit, putem ajunge la concluzia ca de fapt noi nu traim in
prezent, ci ca noi am fi de fapt o parte a trecutului. Dumnezeu
stie dinainte, la fiecare om, cand s-a nascut acesta, unde a
invatat, cand si cu cine s-a casatorit, cand a avut propii copii si
cand s-a nascut fiecare, cand acestia i s-au casatorit si la urma
cand acest om a murit.
Voua nu vi se pare o aberatie? De unde stie Dumnezeu ca eu, in
urcusul meu pe treptele vietii, nu voi fi influentata de catre alte
persoane, fapte si diferite situatii limita, de catre, sa le zicem
probleme, legate de catre natura din jurul meu.

Oare chiar depindem atat de mult de altii incat nu ne putem crea

propiul destin? Oare chiar exista ursitoare? Eu cred ca acestea, nu
sunt, de fapt, decat niste legende. Mi se pare aberant sa cred, de
altfel, ca destinul nostru depinde intr-o mare masura de ceea ce
planuiesc ursitoarele, de catre ceea ce vrea Dumnezeu sa se
intample cu noi si de catre cele trei lucruri pe care le alegem
atunci cand ni se rupe turta daca suntem fete sau ni se taie motul
daca suntem baieti.
Inseamna atunci ca noi degeaba avem ratiune, degeaba ne aflam
la rascruce de drumuri, doarece au ales altii pentru noi soarta
noastra. Oare noi putem schimba doar deciziile care nu au nici o
legatura cu destinul; cum ar fi alegerea covorului pe care o sa il
punem in sufragerie, mancarea pe care o gatim seara acasa dupa
o zi obositoare de lucru, programul de la televizor, marca si tipul
de masina pe care o folosim in familie si alte decizii marunte?

Dupa parerea mea fiecare om isi alege singur soarta. Intr-o mai
mica sau mai mare masura, putem fi influentati de catre oamenii
din jurul nostru. Eu nu vreau sa cred in destinul dinainte stabilit,
deoarece am asteptat unele lucruri sa se intample si de fapt
acestea nu s-au intamplat, dar sunt de acord cu ideea ca unele
lucruri care trebuiau sa se intample, chiar s-au intamplat. Cu
toate ca simt ca viata mea ar eun destin scris,lupt sa schimb ceva,
pentru ca nu sunt sigura ca aceasta soarta este in totalitate
corecta.