Norma juridica .

Notiunea si trasaturile norme juridice

Este de natura actiunii umane ca ea sa fie normata. Viata sociala presupune norme care
joaca rolul de forte organizatoare ale interactiunii umane. Normele juridice coexista cu alte
norme.
1.Notiunea si trasaturile normei juridice:
Norma juridical este celula de baza a dreptului, este sistemul juridic elementar. Dreptul
nu poate exista si nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative. Norma jurirdica este un
etalon, un model de comportament, ea contine pretentiile si exigentele societatii fata de conduit
membrilor in anumite categorii de relatii. Normele juridice impreuna cu relatiile juridice nascute
in baza lor alcatuiesc ordinea de drept, parte component a ordinii sociale. Ordinea de drept
alcatuieste nucleul ordinii sociale., reprezinta garantia realizarii drepturilor esentiale ale
individului si a functionarii corecte a institutiilor.
Normele juridice sunt in realitate, mijlocul de realizare a idealului in justitie in
conformitate cu vointa social ace se exprima in continutul prevederilor sale. In general cuvantul
norma este echivalat cu cel de regula. Se intelege ca utilizam formularea de ,,regula de conduita
atunci cand ne referim la continutul normei de drept, desi retinem ca norma juridical poate avea
un continut mai bogat decat regula de conduit propriu-zisa.
Norma de drept contine ceea ce ce trebuie sa indeplineasca un subiect, ceea ce este el
indreptatit sa faca, sau ceea ce I se recomanda sau este stimulat sa indeplineasca. (Forta legii
consta in: a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi.

1.1 Norma juridica are un caracter general si impersonal

Norma juridica se deosebeste de actul individual, care este prin natura sa concret si
personal, prin aceea ca trebuie sa se adreseze difuz si impersonal destinatarilor sai. Norma
juridical elimina concretul si particularul, ea fiind abstracta si abstractizand.
Dar, caracterul general si impersonal al normei juridice necesita unele nuantari:
Prin faptul ca norma juridica este generala si impersonala nu inseamna ca ea se va aplica de
fiecare data pe intreg teritoriul tarii sau asupra intregii populatii. Exista norme juridice care
vizeaza parti determinate ale teritoriului sau care privesc anumite categorii de subiecte.
Intinderea in spatiu si asupra persoanelor a efectelor normelor de drept nu ppt constitui criterii de
diferentiere si cu atat mai putin de contestare a caracterului general si impersonal al normei de
drept. Aceasta trasatura este reala si caracteristica oricarei norme juridice din momentul intrarii
sale in vigoare.
De asemenea, generalitatea si impersonalitatea unei norme juridice nu presupun
cuprinderea tuturor cazurilor si nici a tuturor situatiilor in care se poate afla un subiect. Norma
juridica contine un model abstract pentru un agent posibil al actiunii sociale. Ea impune acestui
agent o varianta de comportament , in conditiile in care acesta are la dispozitie mai multe
variante.Caracterul general al normei juridice nu poate fi infrant nici pe motive de autonomie
locala. Plecand de la caracterul general al normei juridice, Hegel caracteriza norma ca o
determinare universala care trebuie aplicata la cazul concret.
1.2 Norma juridica are un caracter tipic
Aceasta trasatura descinde din generalitatea normei de drept. Pentru a putea formula
identicul, repetabilul intr-o norma juridica, legiutorul cauta generalul, ceea ce este universal intr-
un manunchi de relatii sociale si, in raport de acesta formuleaza tipul conduitei. Subordonarea
fata de conduita-tip prevazuta in norma juridica reprezinta si o cale importanta de realizare a
socializarii individului, de invatare a modului social de existenta. In realizarea tipului de
conduita legiutorul pleaca si de la alte dat-uri cum ar fi: inclinatia spre dependenta a individului
si nevoia sa de supunere fata de norme.
1.3 Norma juridica implica un raport intersubiectiv
Norma juridica implica un raport intersubiectiv. Norma juridica nu este doar o prescriptie
general-abstracta si tipica, ea imagineaza omul in raport cu semenii sai, reglementeaza comertul
juridic. Norma juridica are in vedere schimbul just intre persoane aflate permanent in relatie. In
acest sens, putem vorbi despre caracterul bilateral al normei juridice. Un asemenea caracter este
prezent chiar si atunci cand, pe baza normei de drept iau nastere acte juririce
unilaterale( testamentul). Ideea de bilateralitate este legata de ideea de alteritate a normei
( transformarea subiectivului in obiectiv) si de cea de reciprocitate. Observam de asemenea ca
alteritatea si reciprocitatea normei de drept unt determinate de alteritatea individului.
1.4 Norma juridica este obligatorie
Norma juridica are un caracter obligatoriu, intervenind in domenii esentiale ale societatii,
domenii care fie sunt contingente guvernarii, fie privesc fiintarea sociala, publica sau privata a
individului. Norma juridica contine prevederi care nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului,
ele sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati. Obligativitatea normei juridice este dictata
de scopul acesteia-necesitatea asigurarii ordinii sociale. Pentru a-si indeplini acest scop, norma
juridica trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa corespunda structurii si necesitatilor
superioare ale societatii, safie recunoscuta ca efectiv obligatorie de catre majoritatea
destinatarilor ei, in temeiul constiintei caracterului sau necesar.
Pentru a deveni obligatorie, norma juridica se bucura spre deosebire de toate celelalte
norme sociale, de exigibilitate( are garantii exterioare, statale, de asigurare a traducerii in viata,
eventual prin constrangere). Forta care o impune trebuie sa fie eficace si legitima. Caracterul
obligatoriu al normei juridice impune anumite precizari:
a. Obligativitatea normei juridice esteo trasatura intrinseca a tuturor normelor ;
b. Obligativitatea normei nu rezulta nici din frecventa aplicarii in viata a normei juridice;
deoarece toate normele juridice, indiferent de frecventa lor prezinta caracter obligatoriu.
Scopul normei de drept, scop realizat de justitie de activitatea cu caracter juridic a
administratiei si de cetatean, este acela de a asigura relatiilor sociale securitatea esentiala,
precum si armonia in temeiul unei idei de valoare avute de legiuitor.Norma juridica isi va
realiza scopul in masura in care raspunde interesului pe care il reprezinta.
 Norma juridica poate fi definita ca: o regula generala si obligatorie de conduita, al
carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire
pe cale statala, in caz de nevoie prin constrangere.

2. Structura normei juridice

Elementele normei juridice denumite si structura normei juridice cuprind: conditiile,
conduita si sanctiunea. Structura normei juridice apare ca o lege a legaturii dintre elemente.
Analiza structurii normei juridice este facuta dintr-o dubla perspectiva:
a. O perspectiva datade logica normei- structura logico-juridica a normei
b. O perspectiva data de constructia tehnico-legislativa a normei
2.1 Structura logica a normei juridice
Structura logica a normei juridice alcatuieste partea statica, interna si stabila a normei. In
analiza structurii logice a normei juridice se pleaca de la premisa ca norme de drept( dreptul in
general) nu trebuie sa se contrazica prin inadvertente logice, pentru a putea raspunde cerintelor
bunei organizari a relatiilor din societate. Din punctul de vedere al structurii sale logice, norma
juridica este alcatuita din urmatoarele elemente: Ipoteza, dispozitia, sanctiunea.
Ipoteza normei de drept descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau
sanctiunea normei.
Dispozitia alcatuieste miezul normei juridice. In dispozitie sunt cuprinse drepturile si
obligatiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora. Dispozitia normei
juridice poate sa ordone anumita conduita, poate sa prevada obligatia obligatia de abtinere de la
de la savarsirea unei unei fapte sau poate sa cuprinda de asemenea unele permisiuni.
Sanctiunea este al treilea element dtructural al normei juridice . Sactiunea contine urmarile
nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau a ipotezei( sanctiune negativa),
sau masurilede stimulare a subiectului, in vederea promovarii conduitei dorite( sanctiune
pozitiva). Sanctiunile pot fi: formale si neformale. Sanctiunea juridica nu trebuie sa fie in
discordanta cu sanctiunea morala sau religioasa.
2.2. Structura tehnico-legislativa a normei juridice
Structura tehnico-legislativa se refera la faptul ca, din economie de mijloace, anumite
articole de lege vor cupride doar unele elemente, celelalte urmand a fi deduse pe cale de
interpretare logica. Constructia tehnico-juridica a normei nu se suprapune totdeauna structurii
logice a acesteia.
Constructia tehnico-legislativa a normei juridice formeaza structura externa si dinamica a
acesteia. Ea este corelata cerintelor de celeritate( rapiditate) pe care le infatiseaza elaborarea
legislativa intr-un stat, in diferite etape ale dezvoltarii sale , precum si prncipiilor generale de
tehnica juridica.
 O ultima problema care se ridica in analia structurii normelor juridice priveste structura
normelor de drept international public, fiind vorba in special de rolul sanctiunii in dreptul
international.Dreptul international public etse un drept consensual, iar normele sale sunt
obligatorii pentru statele care le-au acceptat.
3. Clasificarea normelor juridice
3.1 Criteriul ramurii de drept/ al obiectului reglementarii juridice si al metodelor de
reglementare
In baza acestui criteriu se disting norme juridice de drept civil, de drept penal, de drept
administrativ, de drept constitutional, de drept comercial etc.
3.2 Criteriul fortei juridice a actului normativ in care estecuprinsa norma juridica. Se vor
intalni norme juridice cuprinse in legi, in decrete, in hotarari guvernamentale sau ordonante,
precum si in acte normative elaborate de organele administratiei locale.
3.3 Criteriul structurii logice
Din punctul de vedere al modului de cuprindere a partilor structurale analizate, normele
juridice pot fi: complete si incomplete. Sunt complete normele juridice care cuprind toate partile
constitutive( ipoteza, dispozitie si sanctiune).
Normele incomplete sunt clasificate in norme de trimitere si norme in alb. Diferenta intre
cele doua consta in faptul ca normele de trimitere se completeaza cu norme din acelasi act
normativsau din alte acte normative ( in orice caz prezente), iar normele in alb se vor completa
cu dispozitii din acte nrmative ce urmeaza sa apara.

3.4 Criteriul sferei de aplicare

Dupa sfera aplicaii lor, normele juridice se clasifica in: norme generale, norme speciale si
norme de exceptie.
Normele generale se caracterizeaza prin faptul ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un
domeniu sau intr-o ramura de drept.
Normele speciale sun aplicabile unei sfere restranse de relatii, ele deroga de la dreptul
comun( specialia generalibus derogant)
Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa
fie considerata a aduce atingere ordinii de drept. Intrucat normele speciale si normele de exceptie
sunt derogatorii, in procesul aplicarii lor ele cunosc un rigim restrictiv, interpretarea lor este
stricta.
3.5 Criteriul gradului si al intensitatii incidentei
Dupa gradul si intensitatea incidentei lor, se disting normele-principii, denumite si norme
cardinale . Aceste norme sunt cuprinse de obicei in Constitutii , in Declaratii sau sunt deduse pe
cale de interpretare ca principii generale de drept.
 3.6 Criteriul modului de reglementare a conduitei
Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in norme
onerative, prohibitive si permisive.
Normele onerative obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune. Normele prohibitive obliga
subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni.
Normele permisive sunt acele norme juridice care nici nu obliga, nici nu interzic o anumita
conduita, ele lasa la aprecierea subiectului alegerea unei conduite. Normele supletive apar atunci
cand normele permisive se pot transforma in norme imperative.
3.7 Normele Organizatorice se refera la normele care privesc organizarea institutiilor si
a organismelor sociale.
3.8 Normele punitive si normele stimulative
Are ca si temei un criteriu impus de sociologia juridica si anume: Sanctiunea
pozitiva( normele de drept care prevad mijloace de cointeresare: distinctii, decoratii, recompense
etc.) si sanctiunea negativa(pedeapsa juridica, cea care confera caracterul punitiv al normei.)
4. Actiunea normei juridice
Coordonatele fundamentale ale actiunii normelor de drept sunt: timpul, spatiul si
persoana. In principiu, normele juridice actioneaza pe timp nedeterminat, intr-un spatiu dominat
de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecte care participa la circuitul juridic in cadrul acestui
spatiu.
4.1 Actiunea in timp a normei juridice
Timpul normei juridice defineste durata acesteia, rezistenta sa. Cu o durata mai
indelungata sau mai restransa de timp, normele juridice exercita un rol modelator si conservator.
In privinta actiunii in timp a normelor juridice, sunt trei momente foarte importante: Intrarea in
vigoare a normei de drept, actiunea normei si iesire din vigoare a normei.
Este de principiu ca normele juridice intra in vigoare de la data aducerii lor la cunostiinta
publica ( data publicarii lor, sau data la care ele au fost efectiv aduse la cunostiinta). Face
exceptie de la acest principiu situatia in care in continutul actului normativ in care apare norma
juridica se prevede intrarea in vigoare la o alta data decat publicarea normei. In conformitate cu
articolul 78 din Constitutia Romaniei, legile intra in vigoare la trei zile dupa publicarea lor in
Monitorul Oficial al Romaniei. Dispozitiile din actele normative prin care se stabilesc si se
sanctioneaza contraventii intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii. In cazuri
de urgenta se poate prevedea intrarea in vigoare intr-un termen mai scurt , dar nu mai putin de 10
zile. In dreptul Uniunii Europene, actele de intindere generala intra in vigoare la data pe care o
fixeaza sau in a 20-a zi dupa publicare.
Principiile actiunii in timp a normei juridice. Caracterul activ al normei juridice.
Din momentul intrarii sale in vigoare norma juridica este activa. Ea actioneaza pentru viitor.
Norma juridica nici nu retroactiveaza ( Nu-si intinde efectele asupra raporturilor nascute
inaintea intrarii sale in vigoare), nici nu ultraactiveaza ( nu-si extinde efectele dupa iesirea sa din
vigoare).
Exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice
a. Normele juridice penale care prevad dezincriminarea unor fapte, norme penale mai
favorabile infractorului si norme conventionale mai favorabile.
b. Retroactivitatea expresa. Aceasta forma de retroactivitate rezulta chiar din textul normei
juridice. In acest caz, legiutorul prevede expres ca norma se va aplica retroactiv.
De principiu, neretroactivitatea normei juridice atrage dupa sine continuarea efectelor normei
juridice, dupa iesirea din vigoare, pe timp limitat.
Iesirea din vigoare a normei juridice. Iesirea din vigoare a normei juridice se refera la
faptul ca desi legiutorul elaboreaza normele de obicei pentru un termen nedeterminat, rezultatele
activitatii de creatie juridica se afla sub semnul perisabilitatii. Incetarea actvitatii normelor
juridice are loc prin trei modalitati:
a. Ajungerea la termen= atunci cand exista norme juridice cu termen sau norme juridice
edictate pentru o cauza exceptionala
b. Desuetudinea= generata de schimbarea conditiilor social-economice care au prezidat la
aparitia sa
c. Abrograrea reprezinta cauza de incetare a actiunii normei de drept datorata intrarii in
vigoare a unei norme juridice noi. Abrogarea poate fi: expresa sau tacita. Abrogarea
expresa poate fi directa sau indirecta.
4.2 Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor
Norma juridica este teritoriala. Teritorialitatea normei juridice nu este absoluta. A aparut
exceptia extrateritorialitatii (ex misiunea diplomatica, ambasada) Norma juridica se aplica
asupra cetatenilor sai( principiul cetateniei active) Ea are incidenta si asupra cetatenilor
straini aflati pe teritoriul Romaniei sau asupra apatrizilor .