Se cunosc urnatoarele modalitati de diminuare a riscului: 1. Diversificarea este principiul de baza al activitatii investitionale. Idea de baza a acestui principiu este de a nu aloca toti banii la acelasi proiect investitional, oricit de atractiv ar parea acesta. O asemenea limita va permite evitarea pierderilor catastrofale in cazul unei erori. 2. Distribuirea riscului se realizaeza efectiv in procesul pregatirii planului proiectului si documentelor de contract. E necesar sa se ia in consideratie ca majorarea riscului unui participant trebuie sa fie insotit de modoficarile adecvate in distribuirea profitului. 3. Constituirea rezervelor reprezinta o metoda de combatere a riscului ce prevede determinarea corelatiei dintre riscurile potentiale care influienteaza costul proiectului si marimea cheltuielilor necesare pentru depasirea devierilor in desfasurarea proiectului. Dupa indeplinirea lucrarilor pentru care au fost repartizate reserve e necesar sa se compare repartizarea cheltuielilor neprevazute de plan si a celor effective. Partea nerealizata a rezervelor se intoarce in proiect. 4. Diminuarea riscului in planul finantarii presupune asigurarea excesului fluxului de intrari probabile asupra fluxului de iesiri de mijloace banesti. 5. Asigurarea trebuie realizata in baza conditiilor speciale de asigurare cind se ia in consideratie specificul ordinei si conditiile asigurariiordinului dat, si cind e prevazuta responsabilitatea asiguratorului. Asigurarea riscului de antreprenoriat presupune incheierea contractului de asigurare de proprietati, in care asiguratorul se obliga sa achite plata contractata in cazul aparitiei evenimentelor contractate asiguratului sau a altei parti in a carei favoare se incheie contractul.
27. Influenta inflatiei asupra deciziilor investitionale
Consecintele (efectele, costurile) inflatiei pot fi analizate atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic. Fenomen complex, care afecteaza structurile intregului organism economico-social, inflatia are si importante consecinte. Influenta asupra consumului, economisirii si investitiilor Inflatia, prin efectul deprecierii monetare, schimba comportamentul individual, atat in actul de consum, cat si in cel al economisirii. Pe fondul unei inflatii rapide, indivizii prefera satisfactiile prezente celor viitoare, neavand certitudinea ca in viitor economisirea unei parti din venitul actual le va duce aceeasi satisfactie. Acest gen de comportament conduce la modificarea structurii economisirii. Astfel, va creste ponderea economisirii pe termen scurt si cu caracter speculativ, in detrimentul celei pe termen lung. De aici, rezulta efectul direct si negativ asupra investitiilor. Sunt preferate si chiar privilegiate investitiile pe termen scurt, in defavoarea celor pe termen lung, mai costisitoare, dar destinate formarii brute de capital in economie, unde perspectiva obtinerii de profit este mai indepartata. Consecinta este aparitia unui sector tertiar supradimensionat, in care intreprinzatorii investitori ajung la profit intr-un timp relativ scurt. Literatura de specialitate nu omite faptul ca s- au inregistrat si se inregistreaza fenomene de crestere economica inflationista. Acest lucru este posibil si explicabil prin preturile relativ mari, incitante pentru producatori si prin rata medie a dobanzii mica, permisiva amortizarii investitiilor. Continuarea intretinuta a unui asemenea proces se loveste, insa, de anumite restrictii (limite). Economisirea fortata, prin renuntare la consum din cauza preturilor mari, si transformarea ei in potentiale investitii nu se realizeaza in orice conditii. In primul rand, acest lucru se intampla doar in tarile dezvoltate, unde veniturile populatiei sunt suficient de mari, incat sa poata fi diminuate nominal si real, pentru a spori economiile prin renuntare la consum. In al doilea rand, este posibil ca celelalte efecte negative ale inflatiei sa fie mult mai mari decat efectele pozitive ale cresterii economice inflationiste. In concluzie, cel putin teoretic, inflatia nu este acceptata ca factor al cresterii economice durabile.
28. Actualizarea in procesul evaluarii proiectelor investitionale
Factorul de actualizare (factorul de discontare) este folosit la aducerea din viitor n prezent a unei sume de 1 leu i exrim ct valoreaz zi 1 leu, luat la o dat viitoare peste h ani. Dar dac se investesc X lei? Dac se noteaz cu Y suma total cumulat peste h ani a X lei investii n prezent, atunci se va obine Y = X x (1+a)h, de unde: X = Y x 1/(1+a)h, n care: X reprezint valoarea actual a Y lei obinui n anul h. Astfel, FA (factorul de discontare) va fi reprezentat de relaia 1/(1+a)h. Reieind din cele menionate, factorul de actualizare se folosete la aducerea n prezent a unor sume ce se vor realiza (se vor cheltui sau se vor obine) n viitor, micornd aceste sume, deoarece acest factor ntotdeauna este mai mic ca unu. Se mai impune nc o remarc deosebit de important i anume: n cazul aplicrii factorului de actualizare, h ia valorile 1,2,t; n cazul aplicrii factorului de compunere, h ia valorile 0,1,2,t-1, unde t reprezint intervalul de timp cuprins ntre momentul la care se face actualizarea i momentul n care se obine ultima sum ce se actualizeaz. Valoarea 0 pentru h n cazul aplicrii factorului de compunere se exprim tocmai prin faptul c suma ce urmeaz a fi actualizat a fost nregistrat la sfritul anului. n literatura de specialitate simbolul a este denumit coeficient de actualizare (rata de actualizare). el reprezint profitul ce poate fi obinut ntr-un an ca urmare a sumei de 1 leu investite productiv la nceputul acelui an. a = f (ri; rd; rr; e;), n care ri rata inflaiei; rd rata dobnzii; rr rata de risc investiional; e - eficiena medie din domeniul de activitate, n care se realizeaz investiia. n activitatea practic, indicatorii care se actualizeaz sunt: profitul, costurile, producia etc. 29. Politicile investitionale in functie de utilizare a veniturilor obtinute
Politica investiional reprezint o parte a strategiei financiare a ntreprinderii, ce
const n alegerea i realizarea celor mai eficiente forme ale investiiilor sale reale i financiare cu scopul asigurrii unui nivel nalt al dezvoltrii i majorrii potenialului economic al activitii sale. 30. Determinarea VAN, IP, PP 1. Valoarea actualizat net, VAN mai nti se calcul valoarea actual a fluxurilor de lichiditi viitoare din care se deduce suma iniial a investiiei. Formula de calcul este: VAN = (CFn/(1+1)n) - CI CFn cash flow; i rata de actualizare; CI suma iniial a investiiei. n cazul n care ipoteza este n mediu economic cert rata de actualizare reprezint rata dobnzii pe piaa financiar care rezult din cererea i oferta de capitaluri. O investiie este acceptat dac VAN > 0. Pe plan economic i financiar, un proiect investiional cu o valoare actual net i pozitiv semnific urmtoarele: -Posed capacitatea de a rambursa pe parcursul ciclului su de via economic capitalul investit; - are capacitatea de a produce cash flow n exces, asigurnd obinerea unui anumit volum de valoare net. Neajunsurile acestui indicator sunt: - VAN ne permite s stabilim dac proiectul investiional este sau nu rentabil, dar nu scoate n eviden importana relativ, comparativ a acestui proiect; -VAN nu ine cont de mrimea termenul de recuperare; -VAN depinde foarte mult de mrimea ratei de actualizare ce se ia n calcul i, din acest motiv, este foarte important ca aceasta s fie stabilit corect, n funcie de componentele sale principale (costul capitalului, prima de risc, prima de inflaie). 2. Rata intern de rentabilitate, RIR, specifice fiecrui proiect i este rata de actualizare pentru care se obine VAN nul. Calculul RIR se face prin ncercri repetate pn cnd VAN se apropie de zero. Acest indicator mai poate fi calculat i prin urmtoarea formul: RIR= r min+(rmax-rmin)VAN max/VAN Astfel calculat acest indicator este mult mai precis. 3. Indicele de profitabilitate, Ip exprim rentabilitatea relativ a proiectului de investiie pe o durat ntreag de via a acestuia. Se determin ca raport dintre CF actualizate i suma iniial a investiiei: Ip=( CFi / (1+i)n)/ CI sau Ip=VAN/I0+1 Proiectele sunt acceptate dac Ip este mai mare de 1. Acest criteriu avantajeaz proiectele cu cheltuieli iniiale mici chiar dac celelalte proiecte au un VAN mai mare. Se utilizeaz pentru comparaia proiectelor de investiie cu VAN apropiate. 4. Termenul de recuperare asigur o alegere a variantelor de investiie n funcie de rapiditatea recuperrii capitalului investit. Se calculeaz ca raport dintre suma iniial a investiiei i CF actualizate: TR = CI/[ CFi / (1+i)n /n] Prin aceast modalitate se penalizeaz investiia care recupereaz capitalul investit ntr-o perioad mai mare pentru c riscul de nerecuperare crete proporional cu aceast perioad. Exist un dezavantaj c se elimin de la selecie proiectele cu o bun rentabilitate dar cu termen mai lung i care pot fi mai avantajoase.