Sunteți pe pagina 1din 4

PROLOQ

CU O SUTA DE ANI N URMA


Brizantii erau nalti n ziua aceea, oferind un fundal sonor dupa-amiezii trzii de va
ra. Mult deasupra marii, acelasi vnt care provocase
valurile parea doar sa mngie iarba n care copila se juca.
Era o faptura frumusica, n vrsta de unsprezece ani, rochita de culoarea albastrele
lor asortndu-se cu ochii ei, iar parul blond, pe care
numai la copii l ntlnesti, i cadea n cascade pe spate si peste umeri, atunci cnd se ap
leca pentru a cerceta una dintre acele mici creaturi
care mparteau lumea cu ea. O mpinse cu unul dintre degetele ei mici, apoi si trase
mna napoi, aproape nainte sa fi auzit zgomotul
usor care anunta ca buburuza ncepuse sa se ridice n aer. O privi cum cade napoi pe
pamnt si, nainte sa se poata furisa, ascunzndu-se
n iarba, i mai trase un ghiont. Din nou zgomotul acela brusc, ridicarea n aer si ca
derea napoi pe pamnt. Zmbi n sinea ei, culese
insecta de pe jos si o baga n buzunar. Prin materialul greu al rochitei aproape c
a simtea miscarile bietei vietuitoare ce se zbatea;
sunetele scurte pe care le scotea erau complet nabusite.
Fata privi catre casa aflata la mai putin de o suta de metri distanta, apoi catr
e drumul ca o cicatrice care cobora si disparea dupa deal.
ntr-o oarecare masura, se astepta sa vada o trasura venind n susul dealului, iar n
prag sa o vada pe maica-sa, stnd si asteptnd. nsa
era prea devreme, mult prea devreme. Se ntreba ce o sa-i aduca bunica. Spera sa f
ie un animal de casa. Copilei i placeau foarte tare
animalele.
Atentia ei se muta atunci cnd fu atinsa de o rafala de vnt. Se ntoarse cu fata spre
portiunea de padure care separa pajistea de tarmul
nalt al oceanului, aflat n partea cealalta. Vreme ndelungata privi spre interiorul
padurii, de parca ar fi vazut ceva acolo, ceva care era
cuprins n cmpul ei vizual si care se ridica totusi imediat n spatele limitei acestu
i cmp. Simti ndemnul de a se duce n padure, de a pasi
printre copaci si ferigi si de a se pierde de casa aflata n spatele ei. Stia ca n
u ar trebui sa faca asta. Stia ca padurea se afla dincolo de
locul pna unde avea voie, ca existau pericole acolo. Si totusi, ar fi fost frumos
sa rataceasca printre copaci...
Poate ca acesta a fost motivul pentru care ncepu sa urmareasca iepurasul.
n interiorul padurii, ascuns n frunzis si n umbra copacilor de deasupra, un barbat
statea n picioare, uitndu-se insistent spre cmpul din
afara. Ochii lui nu se dezlipira nici o clipa de copila, nu aruncara nici macar
o privire n laturi sau mai departe, catre casa ce se ivea de
partea cealalta a cmpului. Statea ca si cum ar fi fost hipnotizat, un element de
decor, si totusi detasat ntr-un fel de acesta.
Privi n tacere, n timp ce copila se uita mai nti spre casa, apoi spre drum, iar n cel
e din urma se ntoarse si privi direct catre el. Pentru o
clipa nesfrsita, timp n care copila paru sa-l cerceteze, sa priveasca direct n sufl
etul sau, barbatului i-a fost teama ca fata o sa se ntoarca si o sa fuga. Muschii
i erau ncordati, nsa nu simtea nimic, privind din interiorul ntunericului.
Momentul acela se sfrsi. Copila se ntoarse din nou, iar barbatul se relaxa. Mna lui
se ntinse dupa sticla ce statea sprijinita de bolovanul
de alaturi si trase o nghititura lunga.
Era un iepure mic, iar fetita si dadu seama ca nu putea sa aiba mai mult de cteva
luni. Se uita la ea de dedesubtul unui tufis, ca si cum
si-ar fi dat seama ca putea fi vazut, dar spera ca poate nu-l va observa nimeni.
Vreme ndelungata a ramas aproape nemiscat, n timp ce
copila se apropia de el, nsa cnd fata era nca la o departare de zece pasi l vazu cum
ncepe sa mustaceasca nervos. Stia ca avea sa
tsneasca dintr-o clipa n alta de la locul lui. Totusi, daca ar fi reusit sa ramna a
bsolut nemiscata, poate ca animalul s-ar fi relaxat din nou,
si atunci s-ar fi putut strecura un pic mai aproape. Astepta pna cnd nasul iepuras
ului nceta sa se mai miste, apoi se apropie centimetru
cu centimetru. nca un pas. Nasul ncepu din nou sa mustaceasca nervos. Fata se opri
. Iepurasul se ridica n doua picioare, cu urechile
ciulite. Copila ramase nemiscata. Cu bagare de seama, micul animal se lasa din n
ou n patru picioare, tragndu-si urechile pe spate, ca si
cum ar fi vrut sa( dispara cu totul n tufis.
Fata facu nca o data o miscare spre el, iar iepurele tsni dq; la locul sau. Speria
ta, copila facu si ea o mica saritura, nsa ochi0 ei nu se
dezlipira nici o clipa de animal. js
Observa ca era schilodit. ia.
Unul dintre picioarele dinapoi era mult mai slab dec celalalt, asa nct, atunci cnd
sari, avu o mica deviatie ca) stnga. Si parea sa nu prea
aiba viteza. rile
Poate ca ar fi avut cum sa-l ajute. inja
ncepu sa-l urmareasca, strecurndu-se ct putea de mulgi 0 apropierea animalului, pri
vindu-l apoi dezamagita, cnd fbijini de ea. Iepurele
nu parea sa aiba nici un plan n minte, si vrap0i ndelungata topai nainte si napoi de
-a lungul cmpului, asticn-zndu-se mai nti sub un
tufis, apoi sub un altul.
n interiorul padurii, barbatul privea aceasta vnatoare, nedezlipindu-si ochii nici
o clipa de copila. Din cnd n cnd, vedea cu coltul ochiului
o bucata de blana cenusie, dndu-si seama numai n parte ca era vorba de un iepure. n
sa asta nu conta pentru el.
Ce conta era copilul.
Ridica din nou sticla la gura, sorbind din ea. Un moment mai trziu sticla era goa
la.
Dintr-odata, iepurele paru sa-si fi facut un plan. ncepu sa-si croiasca drum catr
e padure, chiar daca nu n linie dreapta, ci printr-o serie de
sarituri ce deviau spre stnga, si care l conduceau direct catre luminisul n care as
tepta barbatul acela.
Copila, a carei atentie era ndreptata acum numai catre oure, merse pe urmele anim
alului, grabindu-si pasii. ncepea reuseasca sa
anticipeze miscarile iepurasului, sa si corecteze mul dupa deviatia sariturilor a
cestuia, chiar nainte ca el sa fi t saltul. Cnd ajunse n
padure, fata era la numai ctiva pasi atele lui.
arbatul se ridica dintre tufisuri, tinnd sticla n sus, nche-e degetelor de la mna dr
eapta fiind albite din cauza rii. O lasa sa cada cu
greutate, izbind craniul iepurelui clipa n care acesta ajunse la picioarele sale.
Se ridica i timp pentru a o vedea pe copila parasind lumina
cm-\ trnd n umbra copacilor. Vntul parea sa se nteteasca, nuj ii brizantilor sa devin
ai asurzitor, castf- j vazu iepurasul
murind.
fi f>te tea ei ramasesera mai degraba ultimele impresii: fel I aind pentru a ple
ca de pe cmp si a intra n padure.
i conturndu-se amenintator n fata ei si care nu apott tf1 :u cteva secunde n urma. c
atretg,ea )t, nu o izbitura, ci un fel de scrsnet
surd, apoi cetezfetfie ' animal pe care ea spera sa-l ajute, zacnd acum ca falput
t Poarele barbatului. msa -ea pentru a-i vedea
chipul.
Se mbraca ncet, apoi scoase cureaua de la ncheieturile fetei si si-o puse napoi n jur
ul mijlocului.
mototolite ale copilei ct de bine se pricepu, si o ridica de jos cu toata blndetea
de care era n stare. i sprijini capul n balans pe umarul
sau si porni cu ea printre copaci, apoi se trezi din nou n afara padurii, stnd pe
tarmul nalt, ridicn-du-si copila nspre mare, aproape ca pe
o ofranda.
Ochii i erau congestionati, iar pe barbie i iesisera peri teposi. Ochii lui, care
odinioara ar fi putut fi de un albastru stralucitor, ca al cerului de
toamna, devenisera spalaciti, iar parul era o nclceala lipsita de culoare, care i d
adea o nfatisare aproape de nerecunoscut. Un licar trecu
peste fata copilei, semn ca l-ar fi recunoscut pe individ, nsa disparu repede, ca
ci un strigat crescu n pieptul ei cnd barbatul arunca sticla
si se ndrepta catre fata, pentru a pune mna pe ea.
Un brat se ncolaci n jurul trupului mic al fetei, n timp ce palma care tinuse mai d
evreme sticla se misca catre gura copilei pentru a o
acoperi, nainte ca tipatul sa poata fi auzit. Limba fetei atinse mna barbatului, r
etragndu-se cu scrba din cauza gustului de whisky.
O ridica fara nici un efort si se rasuci, pentru a se duce cu ea mai adnc n padure
. n timp ce fata se zbatea n bratele lui, strnsoarea
devenea tot mai intensa. Barbatul ncepu sa simta n vintre o fierbinteala ce nu era
cauzata de alcoolul pe care l avea n snge.
Facu totul n tacere.
n tacere o aseza ntr-un luminis mic si tot n tacere ncepu sa-si traga cureaua pantal
onilor.
Dupa ce si-o scoase, o folosi pentru a lega ncheieturile fetei, iar cnd aceasta sp
arse linistea cu tipetele ei, o palmui, lovind-o greu.
Tipetele se stinsera ntr-un geamat, iar fata se uita n sus catre el, cu privirea nf
ricosata a unui animal prins n cursa. Soarele disparu n
spatele unui nor.
ncepu sa ploua.
Ramase acolo vreme ndelungata, stnd n picioare, ca si cum ar fi asteptat vreun semn
, de orice fel. Apoi, dupa ce-si potrivi copila mai
bine n brate, astfel nct sa-i ramna o mna libera, ncepu sa-si croiasca drumul n josul
tavilarului, mergnd pe marginea bolovanilor cu
pas sigur, cu mna libera tinndu-si echilibrul numai atunci cnd vreun bolovan stingh
er se misca sub greutatea lui.
Cnd se afla nca la vreo saisprezece metri deasupra brizan-tilor ncepu sa-si faca dr
um n jurul unei stnci mari. n spatele acesteia,
ascunsa chiar si ochiului cel mai atent, se afla o spartura n zidul solid al stav
ilarului, o mica deschidere, mpinse trupul inert al copilei n
deschizatura, dupa care disparu si el nauntru.
Cerul parea ca se lumineaza atunci cnd si facu aparitia, singur, n deschiderea din
stavilar, iar vntul i biciui fata cu picaturi de ploaie si
pulbere de apa ridicata din talazuri. Apele se amestecau, iar pe limba simti o s
enzatie ciudata de dulce si amar. Fara sa se mai uite napoi
la intrarea n caverna, ncepu sa-si croiasca drum napoi, n susul stavilarului.
Stncile devenisera alunecoase din cauza umezelii aduse de furtuna, iar vntul parea
ca ncearca sa-l smulga de pe coama nalta si
abrupta. De fiecare data cnd piciorul i aluneca, minile i mai sngerau putin, nsa el nu
simtea asta. Simtea numai soliditatea pamntului
de dedesubtul sau si furia elementelor dezlantuite din jur.
Apoi ajunse n vrful stavilarului si se afunda imediat n padure, de parca s-ar fi te
mut ca marea sa nu-l ajunga din urma si sa-l ia, daca ar fi
ezitat o secunda. Cnd padurea se nchise n spatele sau, ncepu sa se relaxeze.
O apuca intentionat printre copaci acum, trecnd pe lnga locul batatorit pe care st
atuse ntins cu att de putin timp nainte, lnga copila,
mergnd mai departe, spre luminisul n care sticla goala continua sa stea aruncata p
e pamnt, acolo unde o lasase sa cada. Apoi dadu de
iepure.
Se opri, uitndu-se n jos catre animal, al carui trup mbibat de ploaie zacea nemisca
t, inspirnd mila.
l ridica de jos, tinndu-l n brate ca pe un copil mic si ncepu sa-si croiasca drum de
-a latul cmpului, catre casa aflata dincolo de el.
Nu se opri pe cmp, nu facu nici macar o pauza de o clipa pentru a privi nca o data
locul n care se jucase fetita. n schimb, si tinu ochii
atintiti n directia casei, cu aceeasi concentrare hipnotica cu care se uitase mai
devreme la copila.
Trecu de cmp, traversa peluza si intra n casa pe usa mare, din fata.
Nu era acolo nimeni care sa-l vada cum duce trupul, iepurasului de-a lungul holu
lui si cum intra cu el n biroul sau, si nici lampile cu gaz
nu mprastiau nca umbrele la care se temea att de mult sa se uite.
nchise usa biroului sau, apoi se duse sa se aseze pe un scaun n fata semineului, t
innd n continuare iepurele mort n poala.
Ramase asezat acolo vreme ndelungata, cu trupul mult aplecat, ca si cum ar fi vru
t sa-si traga caldura din inima rece aflata la pieptul
sau, mngind cu palma blana umeda a animalului. Din cnd n cnd, arunca n sus cte o privi
e, catre portretul unei fetite foarte frumoase,
mbracata ntr-o rochie de matase de culoarea albastrelelor, tablou ce atrna deasupra
caminului.
Nu auzi sosind trasura si nici zgomotul facut de inelul de metal ce lovea n usa d
e la intrare.
Nu auzi bataia timida n usa biroului sau; nu auzi zgomotul usor al usii care se d
eschidea si nici pasii slujnicei, care intra n biroul sau.
Aceasta astepta n liniste lnga scaun, pna cnd fu observata.
- Da...
Cuvntul rasuna ciudat n propriile sale urechi, ca si cum ar fi fost pronuntat de a
ltcineva.
- Va rog sa ma scuzati, domnule John, spuse ea ncet. O caut pe domnisoara Beth. B
unica ei a ntrebat de ea.
- Domnisoara Beth? Nu este n casa? Mai devreme era pe cmp.
- Nu, domnule, replica slujnica. Nu e pe nicaieri pe aici. Ma gndeam ca poate...
Barbatul ridica plictisit o mna.
- Nu, spuse el. Nu este la mine. Nu mai este. Fata dadu sa plece, apoi reveni.
- Domnule John?
Barbatul ridica privirea catre ea.
- Ce aveti n poala?
Barbatul se uita n jos si abia acum paru ca-si da seama de creatura mica pe care
o tinea n brate.
- Un iepure, raspunse el ncet.
- Dar ce a patit? ntreba fata.
- A murit, spuse barbatul. Era o fiinta att de nevinovata, si acum este moarta.
Fata iesi din camera.
El mai ramase asezat pentru cteva minute, apoi se ridica. Aseza iepurele pe scaun
cu multa bagare de seama, apoi arunca nca o privire
catre portretul de deasupra caminului.
Parasi biroul, nchiznd usa n urma lui nca o data, dupa care merse napoi pe propriile-
i urme, de-a lungul holului.
Trecu de usa de la intrare, apoi o apuca pe cararea ce ducea dupa coltul casei.
Merse pe ea pna la capat, apoi o lua pe poteca ce se ntindea mai departe.
La capatul potecii se afla o stnca ce parca astepta sa cada n marea aflata dedesub
t.
Ramase acolo un moment, stnd n picioare, privind catre marea care se nvolbura, iar
buzele i se miscara, aproape fara sa
scoata vreun zgomot. Si, luat de vnt, pierdut n zgomotul facut de brizanti, cuvntul
fara sunet fu purtat n departari. - Beth, sopti el.
Apoi repeta acest nume si, n timp ce sunetul se ndeparta de el, se arunca n marea c
are astepta. Pentru el se sfrsise.